Act Internaţional
Tratatul dintre Reg Belgiei, R Cehă, Regatul Danemarcei, R Federală Germania, R Estonia, R Elenă, Reg Spaniei, R Franceză, Irlanda, R Italiană, R Cipru, R Letonia, R Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, R Ungară, R Malta, Regatul Ţărilor de Jos, R Austria, R Polonă, R Portugheză, R Slovenia, R Slovacă, R Finlanda, Reg Suediei, Reg Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (state membre ale UE) şi R Bulgaria şi România privind aderarea R Bulgaria şi a României la UE din 25.04.2005
Modificări (...), Referinţe (8), Reviste (2), Doctrine (2), Referinţe în jurisprudenţăText publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 465 din 01 iunie 2005.
În vigoare de la 01 iunie 2005
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
NEGOCIERILE PENTRU ADERAREA BULGARIEI ŞI A ROMÂNIEI
Bruxelles, 31 martie 2005
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
AA 1/2/05
REV 2
PROIECTE DE ACTE LEGISLATIVE ŞI DE ALTE INSTRUMENTE
Delegaţiile sunt invitate să găsească alăturat proiectul Tratatului de aderare a Bulgariei şi României la Uniunea Europeană: CUPRINS.
A. | Tratatul între Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală | ||||||||||||||
Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, | |||||||||||||||
Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al | |||||||||||||||
Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, | |||||||||||||||
Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica | |||||||||||||||
Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (state membre | |||||||||||||||
ale Uniunii Europene) şi Republica Bulgaria şi România privind aderarea Republicii Bulgaria | |||||||||||||||
şi a României la Uniunea Europeană | |||||||||||||||
B. | Protocolul privind condiţiile şi aranjamentele referitoare la admiterea Republicii Bulgaria | ||||||||||||||
şi a României în Uniunea Europeană | |||||||||||||||
Partea întâi: Principii | |||||||||||||||
Partea a doua: Adaptări ale Constituţiei | |||||||||||||||
Titlul I: | Dispoziţii instituţionale | ||||||||||||||
Titlul II: | Alte adaptări | ||||||||||||||
Partea a treia: Dispoziţii permanente | |||||||||||||||
Titlul I: | Adaptări ale actelor adoptate de instituţii | ||||||||||||||
Titlul II: | Alte dispoziţii | ||||||||||||||
Partea a patra: Dispoziţii temporare | |||||||||||||||
Titlul I: | Măsuri tranzitorii | ||||||||||||||
Titlul II: | Dispoziţii instituţionale | ||||||||||||||
Titlul III: | Dispoziţii financiare | ||||||||||||||
Titlul IV: | Alte dispoziţii | ||||||||||||||
Partea a cincea: Dispoziţii privind punerea în aplicare a prezentului protocol | |||||||||||||||
Titlul I: | Compunerea instituţiilor şi organelor | ||||||||||||||
Titlul II: | Aplicabilitatea actelor instituţiilor | ||||||||||||||
Titlul III: | Dispoziţii finale | ||||||||||||||
Anexe | |||||||||||||||
Anexa I: | Lista convenţiilor şi protocoalelor la care Bulgaria şi România devin părţi la data | ||||||||||||||
aderării [menţionată la articolul 3 alineatul (3) din protocol] | |||||||||||||||
Anexa II: | Lista dispoziţiilor acquis-ului Schengen, astfel cum este integrat în cadrul | ||||||||||||||
Uniunii Europene, precum şi actele adoptate în temeiul acestuia sau conexe | |||||||||||||||
acestuia, care urmează să devină obligatorii şi aplicabile pe teritoriul noilor | |||||||||||||||
state membre de la data aderării [menţionată la articolul 4 alineatul (1) din | |||||||||||||||
protocol] | |||||||||||||||
Anexa III: | Lista menţionată la articolul 16 din protocol: adaptări ale actelor adoptate de | ||||||||||||||
instituţii | |||||||||||||||
1. | Dreptul societăţilor comerciale | ||||||||||||||
Drepturile de proprietate industrială | |||||||||||||||
I. | Marca de comerţ comunitară | ||||||||||||||
II. | Certificatele suplimentare de protecţie | ||||||||||||||
III. | Desenele şi modelele industriale comunitare | ||||||||||||||
2. | Agricultura | ||||||||||||||
3. | Politica în domeniul transporturilor | ||||||||||||||
4. | Impozitarea | ||||||||||||||
Anexa IV: | Lista menţionată la articolul 17 din protocol: adaptări suplimentare ale actelor | ||||||||||||||
adoptate de instituţii | |||||||||||||||
Agricultura | |||||||||||||||
A. | Legislaţia agricolă | ||||||||||||||
B. | Legislaţia veterinară şi fitosanitară | ||||||||||||||
Anexa V: | Lista menţionată la articolul 18 din protocol: alte dispoziţii permanente | ||||||||||||||
1. | Dreptul societăţilor comerciale | ||||||||||||||
2. | Politica în domeniul concurenţei | ||||||||||||||
3. | Agricultura | ||||||||||||||
4. | Uniunea vamală | ||||||||||||||
Apendicele la anexa V | |||||||||||||||
Anexa VI: | Lista menţionată la articolul 20 din protocol: măsuri tranzitorii privind Bulgaria | ||||||||||||||
1. | Libera circulaţie a persoanelor | ||||||||||||||
2. | Libera circulaţie a serviciilor | ||||||||||||||
3. | Libera circulaţie a capitalurilor | ||||||||||||||
4. | Agricultura | ||||||||||||||
A. | Legislaţia agricolă | ||||||||||||||
B. | Legislaţia veterinară şi fitosanitară | ||||||||||||||
5. | Politica în domeniul transporturilor | ||||||||||||||
6. | Impozitarea | ||||||||||||||
7. | Politica socială şi ocuparea forţei de muncă | ||||||||||||||
8. | Energia | ||||||||||||||
9. | Telecomunicaţiile şi tehnologia informaţiei | ||||||||||||||
10. | Mediul | ||||||||||||||
A. | Calitatea aerului | ||||||||||||||
B. | Managementul deşeurilor | ||||||||||||||
C. | Calitatea apei | ||||||||||||||
D. | Poluarea industrială şi managementul riscului | ||||||||||||||
Apendicele la anexa VI | |||||||||||||||
Anexa VII: | Lista menţionată la articolul 20 din protocol: măsuri tranzitorii privind România | ||||||||||||||
1. | Libera circulaţie a persoanelor | ||||||||||||||
2. | Libera circulaţie a serviciilor | ||||||||||||||
3. | Libera circulaţie a capitalurilor | ||||||||||||||
4. | Politica în domeniul concurenţei | ||||||||||||||
A. | Ajutoarele fiscale | ||||||||||||||
B. | Restructurarea sectorului siderurgic | ||||||||||||||
5. | Agricultura | ||||||||||||||
A. | Legislaţia agricolă | ||||||||||||||
B. | Legislaţia veterinară şi fitosanitară | ||||||||||||||
I. | Legislaţia veterinară | ||||||||||||||
II. | Legislaţia fitosanitară | ||||||||||||||
6. | Politica în domeniul transporturilor | ||||||||||||||
7. | Impozitarea | ||||||||||||||
8. | Energia | ||||||||||||||
9. | Mediul | ||||||||||||||
A. | Calitatea aerului | ||||||||||||||
B. | Managementul deşeurilor | ||||||||||||||
C. | Calitatea apei | ||||||||||||||
D. | Poluarea industrială şi managementul riscului | ||||||||||||||
Apendicele A la anexa VII | |||||||||||||||
Apendicele B la anexa VII | |||||||||||||||
Anexa VIII: | Dezvoltarea rurală (menţionată la articolul 34 din protocol) | ||||||||||||||
Anexa IX: | Angajamente speciale asumate şi cerinţe acceptate de România la încheierea | ||||||||||||||
negocierilor de aderare la 14 decembrie 2004 (menţionată la articolul 39 din | |||||||||||||||
protocol) | |||||||||||||||
C. | Act privind condiţiile de aderare a Republicii Bulgaria şi a României şi adaptările | ||||||||||||||
tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană | |||||||||||||||
Partea întâi: Principii | |||||||||||||||
Partea a doua: Adaptări ale tratatelor | |||||||||||||||
Titlul I: | Dispoziţii instituţionale | ||||||||||||||
Titlul II: | Alte adaptări | ||||||||||||||
Partea a treia: Dispoziţii permanente | |||||||||||||||
Titlul I: | Adaptări ale actelor adoptate de instituţii | ||||||||||||||
Titlul II: | Alte dispoziţii | ||||||||||||||
Partea a patra: Dispoziţii temporare | |||||||||||||||
Titlul I: | Măsuri tranzitorii | ||||||||||||||
Titlul II: | Dispoziţii instituţionale | ||||||||||||||
Titlul III: | Dispoziţii financiare | ||||||||||||||
Titlul IV: | Alte dispoziţii | ||||||||||||||
Partea a cincea: Dispoziţii privind punerea în aplicare a prezentului act | |||||||||||||||
Titlul I: | Compunerea instituţiilor şi organelor | ||||||||||||||
Titlul II: | Aplicabilitatea actelor instituţiilor | ||||||||||||||
Titlul III: | Dispoziţii finale | ||||||||||||||
Anexe | |||||||||||||||
Anexa I: | Lista convenţiilor şi protocoalelor la care Bulgaria şi România devin părţi la | ||||||||||||||
data aderării [menţionată la articolul 3 alineatul (3) din actul de aderare] | |||||||||||||||
Anexa II: | Lista dispoziţiilor acquis-ului Schengen, astfel cum este integrat în cadrul | ||||||||||||||
Uniunii Europene, precum şi actele adoptate în temeiul acestuia sau conexe | |||||||||||||||
acestuia, care urmează să devină obligatorii şi aplicabile pe teritoriul noilor | |||||||||||||||
state membre de la data aderării [menţionată la articolul 4 alineatul (1) din | |||||||||||||||
actul de aderare] | |||||||||||||||
Anexa III: | Lista menţionată la articolul 19 din actul de aderare: adaptări ale actelor | ||||||||||||||
adoptate de instituţii | |||||||||||||||
1. | Dreptul societăţilor comerciale | ||||||||||||||
Drepturile de proprietate industrială | |||||||||||||||
I. | Marca de comerţ comunitară | ||||||||||||||
II. | Certificatele suplimentare de protecţie | ||||||||||||||
III. | Desenele şi modelele industriale comunitare | ||||||||||||||
2. | Agricultura | ||||||||||||||
3. | Politica în domeniul transporturilor | ||||||||||||||
4. | Impozitarea | ||||||||||||||
Anexa IV: | Lista menţionată la articolul 20 din actul de aderare: adaptări suplimentare ale | ||||||||||||||
actelor adoptate de instituţii | |||||||||||||||
Agricultura | |||||||||||||||
A. | Legislaţia agricolă | ||||||||||||||
B. | Legislaţia veterinară şi fitosanitară | ||||||||||||||
Anexa V: | Lista menţionată la articolul 21 din actul de aderare: alte dispoziţii permanente | ||||||||||||||
1. | Dreptul societăţilor comerciale | ||||||||||||||
2. | Politica în domeniul concurenţei | ||||||||||||||
3. | Agricultura | ||||||||||||||
4. | Uniunea vamală | ||||||||||||||
Apendicele la anexa V | |||||||||||||||
Anexa VI: | Lista menţionată la articolul 23 din actul de aderare: măsuri tranzitorii privind | ||||||||||||||
Bulgaria | |||||||||||||||
1. | Libera circulaţie a persoanelor | ||||||||||||||
2. | Libera circulaţie a serviciilor | ||||||||||||||
3. | Libera circulaţie a capitalurilor | ||||||||||||||
4. | Agricultura | ||||||||||||||
A. | Legislaţia agricolă | ||||||||||||||
B. | Legislaţia veterinară şi fitosanitară | ||||||||||||||
5. | Politica în domeniul transporturilor | ||||||||||||||
6. | Impozitarea | ||||||||||||||
7. | Politica socială şi ocuparea forţei de muncă | ||||||||||||||
8. | Energia | ||||||||||||||
9. | Telecomunicaţiile şi tehnologia informaţiei | ||||||||||||||
10. | Mediul | ||||||||||||||
A. | Calitatea aerului | ||||||||||||||
B. | Managementul deşeurilor | ||||||||||||||
C. | Calitatea apei | ||||||||||||||
D. | Poluarea industrială şi managementul riscului | ||||||||||||||
Apendicele la anexa VI | |||||||||||||||
Anexa VII: | Lista menţionată la articolul 23 din actul de aderare: măsuri tranzitorii privind | ||||||||||||||
România | |||||||||||||||
1. | Libera circulaţie a persoanelor | ||||||||||||||
2. | Libera circulaţie a serviciilor | ||||||||||||||
3. | Libera circulaţie a capitalurilor | ||||||||||||||
4. | Politica în domeniul concurenţei | ||||||||||||||
A. | Ajutoarele fiscale | ||||||||||||||
B. | Restructurarea sectorului siderurgic | ||||||||||||||
5. | Agricultura | ||||||||||||||
A. | Legislaţia agricolă | ||||||||||||||
B. | Legislaţia veterinară şi fitosanitară | ||||||||||||||
I. | Legislaţia veterinară | ||||||||||||||
II. | Legislaţia fitosanitară | ||||||||||||||
6. | Politica în domeniul transporturilor | ||||||||||||||
7. | Impozitarea | ||||||||||||||
8. | Energia | ||||||||||||||
9. | Mediul | ||||||||||||||
A. | Calitatea aerului | ||||||||||||||
B. | Managementul deşeurilor | ||||||||||||||
C. | Calitatea apei | ||||||||||||||
D. | Poluarea industrială şi managementul riscului | ||||||||||||||
Apendicele A la anexa VII | |||||||||||||||
Apendicele B la anexa VII | |||||||||||||||
Anexa VIII: | Dezvoltarea rurală (menţionată la articolul 34 din actul de aderare) | ||||||||||||||
Anexa IX: | Angajamente speciale asumate şi cerinţe acceptate de către România la încheierea | ||||||||||||||
negocierilor de aderare la 14 decembrie 2004 (menţionată la articolul 39 din actul | |||||||||||||||
de aderare) | |||||||||||||||
Actul final | |||||||||||||||
I. | Textul Actului final | ||||||||||||||
II. | Declaraţii | ||||||||||||||
A. | Declaraţiile comune ale actualelor state membre | ||||||||||||||
1. | Declaraţia comună privind libera circulaţie a lucrătorilor: Bulgaria | ||||||||||||||
2. | Declaraţia comună privind leguminoasele pentru boabe: Bulgaria | ||||||||||||||
3. | Declaraţia comună privind libera circulaţie a lucrătorilor: România | ||||||||||||||
4. | Declaraţia comună privind dezvoltarea rurală: Bulgaria şi România | ||||||||||||||
B. | Declaraţia comună a actualelor state membre şi a Comisiei | ||||||||||||||
5. | Declaraţia comună privind pregătirile Bulgariei şi ale României pentru aderare | ||||||||||||||
C. | Declaraţia comună formulată de diferite state membre actuale | ||||||||||||||
6. | Declaraţia comună a Republicii Federale Germania şi a Republicii Austria | ||||||||||||||
privind libera circulaţie a lucrătorilor: Bulgaria şi România | |||||||||||||||
D. | Declaraţia Republicii Bulgaria | ||||||||||||||
7. | Declaraţia Republicii Bulgaria privind utilizarea alfabetului chirilic în | ||||||||||||||
cadrul Uniunii Europene | |||||||||||||||
III. | Schimb de scrisori între Uniunea Europeană şi Republica Bulgaria şi România privind | ||||||||||||||
procedura de informare şi consultare pentru adoptarea anumitor hotărâri şi a altor | |||||||||||||||
măsuri care urmează a fi luate în cursul perioadei premergăto |
NEGOCIERILE PENTRU ADERAREA BULGARIEI ŞI A ROMÂNIEI LA
UNIUNEA EUROPEANĂ
Bruxelles, 31 martie 2005
AA 2/2/05
REV 2
TRATATUL DE ADERARE: TRATATUL
PROIECTE DE ACTE LEGISLATIVE ŞI DE ALTE INSTRUMENTE
Delegaţiile sunt invitate să găsească alăturat proiectul Tratatului de aderare a Bulgariei şi României la Uniunea Europeană: TRATATUL.
Documente sursă: | MD 169/10/04 REV 10 | (AC 169/1/05 REV 1) |
MAIESTATEA SA REGELE BELGIENILOR,
GUVERNUL REPUBLICII BULGARIA,
PREŞEDINTELE REPUBLICII CEHE,
MAIESTATEA SA REGINA DANEMARCEI,
PREŞEDINTELE REPUBLICII FEDERALE GERMANIA,
PREŞEDINTELE REPUBLICII ESTONIA,
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
PREŞEDINTELE REPUBLICII ELENE,
MAIESTATEA SA REGELE SPANIEI,
PREŞEDINTELE REPUBLICII FRANCEZE,
PREŞEDINTELE IRLANDEI,
PREŞEDINTELE REPUBLICII ITALIENE,
PREŞEDINTELE REPUBLICII CIPRU,
PREŞEDINTELE REPUBLICII LETONIA,
PREŞEDINTELE REPUBLICII LITUANIA,
ALTEŢA SA REGALĂ MARELE DUCE DE LUXEMBURG,
PREŞEDINTELE REPUBLICII UNGARE,
PREŞEDINTELE MALTEI,
MAIESTATEA SA REGINA ŢĂRILOR DE JOS,
PREŞEDINTELE FEDERAL AL REPUBLICII AUSTRIA,
PREŞEDINTELE REPUBLICII POLONE,
PREŞEDINTELE REPUBLICII PORTUGHEZE,
PREŞEDINTELE ROMÂNIEI,
PREŞEDINTELE REPUBLICII SLOVENIA,
PREŞEDINTELE REPUBLICII SLOVACE,
PREŞEDINTELE REPUBLICII FINLANDA,
GUVERNUL REGATULUI SUEDIEI,
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
MAIESTATEA SA REGINA REGATULUI UNIT AL MARII BRITANII ŞI IRLANDEI DE NORD,
UNIŢI în dorinţa lor de a urmări realizarea obiectivelor Uniunii Europene,
HOTĂRÂŢI să continue procesul de creare a unei uniuni tot mai strânse între popoarele Europei pe fundamentele deja stabilite,
AVÂND ÎN VEDERE că articolul 1-58 din Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, asemenea articolului 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană, dă statelor europene şansa de a deveni membre ale Uniunii,
AVÂND ÎN VEDERE că Republica Bulgaria şi România au solicitat să devină membre ale Uniunii,
AVÂND ÎN VEDERE că, după ce a obţinut avizul Comisiei şi avizul conform al Parlamentului European, Consiliul s-a declarat în favoarea admiterii acestor state,
AVÂND ÎN VEDERE faptul că, la data semnării prezentului tratat, Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa a fost semnat dar nu este încă ratificat de toate statele membre ale Uniunii şi faptul că Republica Bulgaria şi România vor adera la Uniunea Europeană, astfel cum este aceasta constituită la 1 ianuarie 2007,
AU CONVENIT asupra condiţiilor şi aranjamentelor referitoare la admitere şi, în acest sens, au desemnat drept plenipotenţiari:
MAIESTATEA SA REGELE BELGIENILOR, pe
[List signatories]
GUVERNUL REPUBLICII BULGARIA, pe
[List signatories]
PREŞEDINTELE REPUBLICII CEHE, pe
[List signatories]
MAIESTATEA SA REGINA DANEMARCEI, pe
[List signatories]
PREŞEDINTELE REPUBLICII FEDERALE GERMANIA, pe
[List signatories]
PREŞEDINTELE REPUBLICII ESTONIA, pe
[List signatories]
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
PREŞEDINTELE REPUBLICII ELENE, pe
[List signatories]
MAIESTATEA SA REGELE SPANIEI, pe
[List signatories]
PREŞEDINTELE REPUBLICII FRANCEZE, pe
[List signatories]
PREŞEDINTELE IRLANDEI, pe
[List signatories]
PREŞEDINTELE REPUBLICII ITALIENE, pe
[List signatories]
PREŞEDINTELE REPUBLICII CIPRU, pe
[List signatories]
PREŞEDINTELE REPUBLICII LETONIA, pe
[List signatories]
PREŞEDINTELE REPUBLICII LITUANIA, pe
[List signatories]
ALTEŢA SA REGALĂ MARELE DUCE DE LUXEMBURG, pe
[List signatories]
PREŞEDINTELE REPUBLICII UNGARE, pe
[List signatories]
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
PREŞEDINTELE MALTEI, pe
[List signatories]
MAIESTATEA SA REGINA ŢĂRILOR DE JOS, pe
[List signatories]
PREŞEDINTELE FEDERAL AL REPUBLICII AUSTRIA, pe
[List signatories]
PREŞEDINTELE REPUBLICII POLONE, pe
[List signatories]
PREŞEDINTELE REPUBLICII PORTUGHEZE, pe
[List signatories]
PREŞEDINTELE ROMÂNIEI, pe
[List signatories]
PREŞEDINTELE REPUBLICII SLOVENIA, pe
[List signatories]
PREŞEDINTELE REPUBLICII SLOVACE, pe
[List signatories]
PREŞEDINTELE REPUBLICII FINLANDA, pe
[List signatories]
GUVERNUL REGATULUI SUEDIEI, pe
[List signatories]
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
MAIESTATEA SA REGINA REGATULUI UNIT AL MARII BRITANII ŞI IRLANDEI DE NORD, pe
[List signatories]
CARE, după ce au făcut schimb de depline puteri, găsite în bună şi cuvenită formă,
AU CONVENIT CU PRIVIRE LA DISPOZIŢIILE CARE URMEAZĂ:
ARTICOLUL 1
(1) Republica Bulgaria şi România devin prin prezentul membre ale Uniunii Europene.
(2) Republica Bulgaria şi România devin părţi la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice, astfel cum sunt acestea modificate sau completate.
(3) Condiţiile şi aranjamentele referitoare la admitere sunt stabilite în protocolul anexat la prezentul tratat. Dispoziţiile acestui protocol fac parte integrantă din prezentul tratat.
(4) Protocolul, inclusiv anexele şi apendicele sale, se anexează la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice, iar dispoziţiile sale devin parte integrantă din aceste tratate.
ARTICOLUL 2
(1) În cazul în care Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa nu este în vigoare la data aderării, Republica Bulgaria şi România devin părţi la tratatele pe care se întemeiază Uniunea, astfel cum sunt acestea modificate sau completate.
În acest caz, articolul 1 alineatele (2)-(4) se aplică de la data intrării în vigoare a Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa.
(2) Condiţiile referitoare la admitere şi adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea, care decurg în urma aderării şi care se aplică de la data aderării până la data intrării în vigoare a Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa, sunt stabilite în actul anexat la prezentul tratat. Dispoziţiile respectivului act fac parte integrantă din prezentul tratat.
(3) În cazul în care Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa intră în vigoare după aderare, protocolul prevăzut la articolul 1 alineatul (3) înlocuieşte actul prevăzut la articolul 2 alineatul (2) de la data intrării în vigoare a tratatului menţionat. În acest caz, dispoziţiile protocolului menţionat anterior nu sunt considerate ca producând efecte juridice noi, ci ca menţinând, în condiţiile stabilite în Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, în Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice şi în respectivul protocol, efectele juridice deja create de dispoziţiile actului prevăzut la articolul 2 alineatul (2).
Actele adoptate înainte de intrarea în vigoare a protocolului prevăzut la articolul 1 alineatul (3) în temeiul prezentului tratat sau a actului prevăzut la alineatul (2) rămân în vigoare şi îşi menţin efectele juridice până când aceste acte sunt modificate sau abrogate.
ARTICOLUL 3
Dispoziţiile privind drepturile şi obligaţiile statelor membre, precum şi atribuţiile şi competenţa instituţiilor Uniunii astfel cum sunt stabilite în tratatele la care Republica Bulgaria şi România devin părţi se aplică cu privire la prezentul tratat.
ARTICOLUL 4
(1) Prezentul tratat se ratifică de înaltele Părţi Contractante în conformitate cu normele lor constituţionale. Instrumentele de ratificare se depun pe lângă guvernul Republicii Italiene cel târziu la 31 decembrie 2006.
(2) Prezentul tratat intră în vigoare la 1 ianuarie 2007, cu condiţia ca toate instrumentele de ratificare să fi fost depuse înaintea acestei date.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Cu toate acestea, în cazul în care unul din statele prevăzute la articolul 1 alineatul (1) nu a depus instrumentul său de ratificare în timp util, prezentul tratat intră în vigoare pentru celălalt stat care a depus instrumentul său. În acest caz, Consiliul, hotărând în unanimitate, decide imediat cu privire la adaptările devenite necesare la prezentul tratat, la articolele 10, 11 alineatul (2), 12, 21 alineatul (1), 22, 31, 34 şi 46 din protocolul menţionat la articolul 1 alineatul (3) din prezentul tratat, la alineatele (1) litera (b), (2) şi (3) ale punctului 2 din anexa III la acelaşi protocol şi la secţiunea B din anexa IV la acelaşi protocol şi, după caz, la articolele 9-11, 14 alineatul (3), 15, 24 alineatul (1), 31, 34, 46 şi 47 din actul menţionat la articolul 2 alineatul (2), la alineatele (1) litera (b), (2) şi (3) ale punctului 2 din anexa III la acelaşi act şi la secţiunea B a anexei IV la acelaşi act; hotărând în unanimitate, Consiliul poate, de asemenea, să declare că aceste dispoziţii din protocolul menţionat anterior, inclusiv anexele şi apendicele acestuia şi, dacă este cazul, din actul menţionat anterior, inclusiv anexele şi apendicele acestuia, care se referă explicit la un stat care nu a depus instrumentul său de ratificare, au devenit caduce sau le poate adapta.
Fără a aduce atingere dispoziţiilor privind depunerea tuturor instrumentelor de ratificare necesare în conformitate cu alineatul (1), prezentul tratat intră în vigoare la 1 ianuarie 2008, în cazul în care Consiliul adoptă o decizie privind ambele state aderente în conformitate cu articolul 39 din protocolul prevăzut la articolul 1 alineatul (3) sau în conformitate cu articolul 39 din actul prevăzut la articolul 2 alineatul (2) înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa.
În cazul în care se adoptă o asemenea decizie cu privire numai la unul dintre statele aderente, prezentul tratat intră în vigoare pentru statul respectiv la 1 ianuarie 2008.
(3) Fără a aduce atingere dispoziţiilor alineatului (2), instituţiile Uniunii pot adopta înaintea aderării măsurile prevăzute la articolele 3 alineatul (6), 6 alineatul (2) al doilea paragraf, 6 alineatul (4) al doilea paragraf, 6 alineatul (7) paragrafele al doilea şi al treilea, 6 alineatul (8) al doilea paragraf, 6 alineatul (9) al treilea paragraf, 17, 19, 27 alineatele (1) şi (4), 28 alineatele (4) şi (5), 29, 30 alineatul (3), 31 alineatul (4), 32 alineatul (5), 34 alineatele (3) şi (4), 37, 38, 39 alineatul (4), 41, 42, 55, 56, 57 din protocolul prevăzut la articolul 1 alineatul (3) şi în anexele IV-VIII la acest protocol. Asemenea măsuri se adoptă, înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa, în conformitate cu dispoziţiile similare ale articolelor 3 alineatul (6), 6 alineatul (2) al doilea paragraf, 6 alineatul (4) al doilea paragraf, 6 alineatul (7) paragrafele al doilea şi al treilea, 6 alineatul (8) al doilea paragraf, 6 alineatul (9) al treilea paragraf, 20, 22, 27 alineatele (1) şi (4), 28 alineatele (4) şi (5), 29, 30 alineatul (3), 31 alineatul (4), 32 alineatul (5), 34 alineatele (3) şi (4), 37, 38, 39 alineatul (4), 41, 42, 55, 56, 57 din actul prevăzut la articolul 2 alineatul (2) şi ale anexelor IV-VIII la acest protocol.
Aceste măsuri intră în vigoare numai în cazul în care şi la data la care intră în vigoare prezentul tratat.
ARTICOLUL 5
Textul Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa redactat în limbile bulgară şi română se anexează la prezentul tratat. Aceste texte sunt autentice în aceleaşi condiţii ca şi textele Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa redactate în limbile cehă, daneză, olandeză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, maghiară, irlandeză, italiană, letonă, lituaniană, malteză, polonă, portugheză, slovacă, slovenă, spaniolă şi suedeză.
Guvernul Republicii Italiene remite guvernelor Republicii Bulgaria şi România câte o copie certificată pentru conformitate a Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa în toate limbile prevăzute la primul paragraf.
ARTICOLUL 6
Prezentul tratat, redactat într-un singur original în limbile bulgară, cehă, daneză, olandeză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, maghiară, irlandeză, italiană, letonă, lituaniană, malteză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă şi suedeză, textele în fiecare din aceste limbi fiind în mod egal autentice, se depune în arhivele Guvernului Republicii Italiene, care va remite o copie certificată pentru conformitate fiecăruia dintre guvernele celorlalte state semnatare.
NEGOCIERILE PENTRU ADERAREA BULGARIEI ŞI A ROMÂNIEI
LA UNIUNEA EUROPEANĂ
Bruxelles, 31 martie 2005
AA 3/2/05
REV 2
TRATATUL DE ADERARE: PROTOCOLUL
PROIECTE DE ACTE LEGISLATIVE ŞI DE ALTE INSTRUMENTE
Delegaţiile sunt invitate să găsească alăturat proiectul Tratatului de aderare a Bulgariei şi a României la Uniunea Europeană: PROTOCOLUL.
Documente sursă: | MD 132/9/04 REV 9 | (AC 132/1/05 REV 1) | |
MD 168/2/04 REV 2 | (AC 168/1/05 REV 1) | ||
MD 172/5/04 REV 5 | (AC 172/1/05 REV 1) | ||
MD 173/2/04 REV 2 | (AC 173/1/05 REV 1) | ||
MD 174/10/04 REV 10 | (AC 174/1/05 REV 1) | ||
MD 175/6/04 REV 6 | (AC 175/1/05 REV 1) |
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
AVÂND ÎN VEDERE că Republica Bulgaria şi România devin membre ale Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007;
AVÂND ÎN VEDERE că articolul 1-58 din Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa prevede că aranjamentele şi condiţiile referitoare la admitere fac obiectul unui acord între statele membre şi statul candidat;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
AU CONVENIT CU PRIVIRE LA următoarele dispoziţii, care se anexează Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa şi Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice:
PARTEA ÎNTÂI PRINCIPII
ARTICOLUL 1
(1) În înţelesul prezentului protocol:
- termenul "Constituţie" înseamnă Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa;
- expresia "Tratatul CEEA" înseamnă Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice, astfel cum este acesta completat sau modificat de tratate sau de alte acte care au intrat în vigoare înainte de aderare;
- expresia "actualele state membre" înseamnă Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;
- expresia "noile state membre" înseamnă Republica Bulgaria şi România;
- termenul "instituţii" înseamnă instituţiile constituite prin Constituţie.
(2) Trimiterile din prezentul protocol la Constituţie şi la Uniune se interpretează, dacă este cazul, ca trimiteri la Tratatul CEEA, respectiv la Comunitatea instituită prin Tratatul CEEA.
ARTICOLUL 2
De la data aderării, dispoziţiile Constituţiei, ale Tratatului CEEA şi actele adoptate de instituţii înainte de aderare sunt obligatorii pentru Bulgaria şi România şi se aplică în aceste state în condiţiile stabilite prin Constituţie, prin Tratatul CEEA şi prin prezentul protocol.
ARTICOLUL 3
(1) Bulgaria şi România aderă la deciziile şi acordurile adoptate de reprezentanţii guvernelor statelor membre întruniţi în cadrul Consiliului.
(2) Bulgaria şi România se află în aceeaşi situaţie ca şi actualele state membre în ceea ce priveşte declaraţiile, rezoluţiile sau alte luări de poziţie ale Consiliului European sau ale Consiliului, precum şi în ceea ce priveşte cele referitoare la Uniune care sunt adoptate de comun acord de statele membre; prin urmare, acestea vor respecta principiile şi orientările care rezultă din aceste declaraţii, rezoluţii sau alte luări de poziţie şi vor lua măsurile care se pot dovedi necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora.
(3) Bulgaria şi România aderă la convenţiile şi protocoalele enumerate în anexa I. Aceste convenţii şi protocoale intră în vigoare cu privire la Bulgaria şi România la data stabilită de Consiliu prin deciziile prevăzute la alineatul (4).
(4) Consiliul, hotărând în unanimitate la recomandarea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, adoptă deciziile europene prin care efectuează adaptările necesare în temeiul aderării la convenţiile şi protocoalele prevăzute la alineatul (3) şi publică textele adaptate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(5) Bulgaria şi România se angajează să introducă, cu privire la convenţiile şi protocoalele prevăzute la alineatul (3), măsuri administrative şi de altă natură, precum cele adoptate până la data aderării de actualele state membre sau de Consiliu, şi să faciliteze cooperarea practică între autorităţile publice şi organizaţiile statelor membre.
(6) Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate adopta decizii europene care să completeze anexa I cu acele convenţii, acorduri şi protocoale semnate înainte de data aderării.
(7) Instrumentele speciale prevăzute în prezentul articol le includ pe cele prevăzute la articolul IV-438 din Constituţie.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL 4
(1) Dispoziţiile acquis-ului Schengen, prevăzute de Protocolul nr. 17 la Constituţie privind acquis-ul Schengen, care au fost integrate în cadrul Uniunii Europene, precum şi actele care se întemeiază pe acesta sau care sunt conexe acestuia, enumerate de anexa II, precum şi orice alte noi acte de acest fel adoptate înainte de data aderării, sunt obligatorii şi se aplică în Bulgaria şi România de la data aderării.
(2) Dispoziţiile acquis-ului Schengen care au fost integrate în cadrul Uniunii Europene şi actele care se întemeiază pe acestea sau care sunt conexe acestuia şi care nu sunt prevăzute la alineatul (1), deşi sunt obligatorii pentru Bulgaria şi România de la data aderării, se aplică pe teritoriul fiecăruia dintre aceste state membre numai în temeiul unei decizii europene adoptate de Consiliu în acest sens, după verificarea, în conformitate cu procedurile de evaluare Schengen aplicabile în materie, a îndeplinirii pe teritoriul respectivului stat a condiţiilor necesare aplicării tuturor părţilor în cauză din acquis.
Consiliul adoptă deciziile, după consultarea Parlamentului European, hotărând cu unanimitatea membrilor săi care reprezintă guvernele statelor membre cu privire la care dispoziţiile prevăzute în prezentul alineat au fost puse deja în aplicare şi a reprezentantului guvernului statului membru cu privire la care aceste dispoziţii trebuie să fie puse în aplicare. Membrii Consiliului reprezentând guvernele Irlandei şi Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord participă la adoptarea acestei decizii în măsura în care aceasta priveşte dispoziţiile acquis-ului Schengen şi actele întemeiate pe acesta sau care sunt conexe acestuia şi la care aceste state membre participă.
ARTICOLUL 5
Bulgaria şi România participă la uniunea economică şi monetară de la data aderării în calitate de state membre care beneficiază de derogare în înţelesul articolului III-197 din Constituţie.
ARTICOLUL 6
(1) Acordurile sau convenţiile încheiate sau aplicate provizoriu de către Uniune cu unul sau mai multe state terţe, cu o organizaţie internaţională sau cu un resortisant al unui stat terţ sunt obligatorii pentru Bulgaria şi România în condiţiile stabilite prin Constituţie şi prin prezentul protocol.
(2) Bulgaria şi România se angajează să adere, în condiţiile stabilite prin prezentul protocol, la acordurile sau convenţiile încheiate sau semnate de Uniune şi de actualele state membre, hotărând în comun.
Aderarea Bulgariei şi a României la acordurile sau convenţiile încheiate sau semnate de Uniune şi de actualele state membre, hotărând în comun, cu anumite ţări terţe sau organizaţii internaţionale se aprobă prin încheierea unui protocol la aceste acorduri sau convenţii între Consiliu, hotărând în unanimitate în numele statelor membre, şi ţara ori ţările terţe sau organizaţia internaţională în cauză.
Comisia negociază aceste protocoale în numele statelor membre pe baza directivelor de negociere aprobate de Consiliu, care hotărăşte în unanimitate şi cu consultarea unui comitet format din reprezentanţii statelor membre. Comisia prezintă Consiliului proiectele protocoalelor care urmează a fi încheiate.
Prezenta procedură nu aduce atingere exercitării de către Uniune a competenţelor sale şi nici repartizării competenţelor între Uniune şi statele membre în ceea ce priveşte încheierea unor astfel de acorduri în viitor sau orice alte modificări care nu sunt legate de aderare.
(3) Aderând la acordurile şi convenţiile prevăzute la alineatul (2), Bulgaria şi România dobândesc, în temeiul acestor acorduri şi convenţii, aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi actualele state membre.
(4) De la data aderării şi până la intrarea în vigoare a protocoalelor necesare prevăzute la alineatul (2), Bulgaria şi România aplică dispoziţiile acordurilor sau convenţiilor încheiate în comun de către Uniune şi actualele state membre înaintea aderării, cu excepţia acordului privind libera circulaţie a persoanelor încheiat cu Elveţia. Această obligaţie este valabilă şi în cazul acordurilor sau convenţiilor pe care Uniunea şi actualele state membre au convenit să le aplice provizoriu.
Până la intrarea în vigoare a protocoalelor prevăzute la alineatul (2), Uniunea şi statele membre iau orice măsură adecvată, hotărând în comun conform competenţelor lor respective.
(5) Bulgaria şi România aderă la Acordul de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, Caraibe şi Pacific, pe de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de altă parte1), semnat la Cotonou la 23 iunie 2000.
(6) Bulgaria şi România se angajează să adere, în condiţiile stabilite prin prezentul protocol, la Acordul privind Spaţiul Economic European2), în conformitate cu articolul 128 din acest acord.
1) JO L 317, 15.12.2000, p. 3.
2) JO L 1, 3.1.1994, p. 3.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(7) De la data aderării, Bulgaria şi România aplică acordurile şi înţelegerile bilaterale în materie de produse textile încheiate de Uniune cu ţări terţe.
Restricţiile cantitative aplicate de Uniune importurilor de produse textile şi de îmbrăcăminte se adaptează pentru a ţine seama de aderarea Bulgariei şi a României la Uniune. În acest sens, modificările acordurilor şi înţelegerilor bilaterale prevăzute mai sus pot fi negociate de Uniune cu ţările terţe respective înainte de data aderării.
În cazul în care modificările acordurilor şi înţelegerilor bilaterale privind produsele textile nu intră în vigoare până la data aderării, Uniunea efectuează adaptările necesare regulilor sale care se aplică importului de produse textile şi de îmbrăcăminte din ţările terţe pentru a ţine seama de aderarea Bulgariei şi a României.
(8) Restricţiile cantitative aplicate de Uniune importurilor de oţel şi produse siderurgice se adaptează în funcţie de importurile de produse siderurgice, provenind din ţările furnizoare în cauză, efectuate de Bulgaria şi România în decursul ultimilor ani.
În acest sens, modificările necesare care trebuie aduse acordurilor şi înţelegerilor bilaterale privind produsele siderurgice încheiate de Uniune cu ţări terţe se negociază înainte de data aderării.
În cazul în care modificările acordurilor şi înţelegerilor bilaterale nu intră în vigoare până la data aderării, se aplică dispoziţiile primului paragraf.
(9) Acordurile privind pescuitul încheiate înainte de aderare de Bulgaria sau România cu ţări terţe sunt gestionate de Uniune.
În decursul perioadei în care dispoziţiile acestor acorduri sunt aplicate provizoriu, nu sunt afectate drepturile şi obligaţiile care revin Bulgariei şi României conform acestor acorduri.
De îndată ce este posibil şi în orice caz înainte de expirarea acordurilor prevăzute la primul paragraf, Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă în fiecare caz în parte deciziile adecvate pentru continuarea activităţilor de pescuit care fac obiectul acestor acorduri, inclusiv posibilitatea de a prelungi anumite acorduri pentru o perioadă de cel mult un an.
(10) Cu efect de la data aderării, Bulgaria şi România se retrag din orice acord de liber schimb încheiat cu ţări terţe, inclusiv din Acordul central european de comerţ liber.
În măsura în care acordurile încheiate între Bulgaria, România sau amândouă aceste state, pe de o parte, şi una sau mai multe ţări terţe, pe de altă parte, nu sunt compatibile cu obligaţiile care decurg din prezentul protocol, Bulgaria şi România iau toate măsurile necesare pentru a elimina incompatibilităţile constatate. În cazul în care Bulgaria sau România întâmpină dificultăţi în adaptarea unui acord încheiat cu una sau mai multe ţări terţe înainte de aderare, trebuie să se retragă din acordul respectiv, în conformitate cu clauzele acordului.
(11) Bulgaria şi România aderă în condiţiile stabilite de prezentul protocol la acordurile interne încheiate de actualele state membre pentru punerea în aplicare a acordurilor sau convenţiilor prevăzute în alineatele (2), (5) şi (6).
(12) Bulgaria şi România iau măsurile necesare pentru a-şi adapta, dacă este cazul, poziţia faţă de organizaţiile internaţionale şi faţă de acordurile internaţionale la care Uniunea sau la care alte state membre sunt, de asemenea, parte, la drepturile şi obligaţiile care decurg din aderarea lor la Uniune. În special, ele se retrag, la data aderării sau cât mai repede posibil după această dată, din acordurile şi organizaţiile internaţionale din domeniul pescuitului la care Uniunea este, de asemenea, parte, cu excepţia cazurilor în care calitatea acestora de membru se referă la alte domenii decât pescuitul.
(13) Trimiterile din prezentul articol la convenţiile şi acordurile încheiate sau semnate de Uniune le includ pe cele prevăzute la articolul IV-438 din Constituţie.
ARTICOLUL 7
O lege europeană a Consiliului poate abroga dispoziţiile tranzitorii stabilite de prezentul protocol atunci când acestea nu mai sunt aplicabile. Consiliul hotărăşte în unanimitate după consultarea Parlamentului European.
ARTICOLUL 8
(1) Actele adoptate de instituţii la care se referă dispoziţiile tranzitorii stabilite de prezentul protocol îşi conservă natura juridică; în special, continuă să se aplice procedurile de modificare a acestor acte.
(2) Dispoziţiile prezentului protocol care au ca obiect sau efect abrogarea sau modificarea, altfel decât cu titlu tranzitoriu, a actelor adoptate de instituţii dobândesc aceeaşi natură juridică ca şi dispoziţiile pe care le abrogă sau pe care le modifică şi se supun aceloraşi norme ca şi acestea din urmă.
ARTICOLUL 9
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Aplicarea Constituţiei şi a actelor adoptate de instituţii constituie, cu titlu tranzitoriu, obiectul derogărilor prevăzute de prezentul protocol.
PARTEA A DOUA ADAPTĂRI ALE CONSTITUŢIEI
TITLUL I DISPOZIŢII INSTITUŢIONALE
ARTICOLUL 10
(1) Primul alineat al articolului 9 din Protocolul nr. 3 privind Statutul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, anexat la Constituţie şi la Tratatul CEEA, se înlocuieşte cu următorul text:
În cazul în care, la fiecare trei ani, judecătorii sunt înlocuiţi parţial, se înlocuiesc alternativ câte paisprezece, respectiv treisprezece judecători.".
(2) Articolul 48 din Protocolul nr. 3 privind Statutul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, anexat la Constituţie şi la Tratatul CEEA, se înlocuieşte cu următorul text:
Articolul 48
Tribunalul este compus din douăzeci şi şapte de judecători.".
ARTICOLUL 11
Protocolul nr. 5 privind Statutul Băncii Europene de Investiţii, anexat la Constituţie, se modifică prin prezentul după cum urmează:
(1) La articolul 4 alineatul (1) primul paragraf
(a) teza introductivă se înlocuieşte cu următorul text:
1. Capitalul Băncii este de 164.795.737.000 euro, subscris de statele membre după cum urmează*):"
(b) următorul text se introduce între dispoziţiile referitoare la Irlanda şi Slovacia:
"România | 846.000.000", |
iar
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(c) următorul text se introduce între dispoziţiile referitoare la Slovenia şi Lituania:
"Bulgaria | 296.000.000". |
*) Cifrele prevăzute pentru Bulgaria şi România sunt orientative şi se întemeiază pe datele publicate de Eurostat pentru anul 2003.
(2) La articolul 9 alineatul (2), primul, al doilea şi al treilea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:
(2) Consiliul de Administraţie este format din douăzeci şi opt de administratori şi optsprezece supleanţi.
Administratorii sunt numiţi pentru cinci ani de Consiliul Guvernatorilor, fiecare stat membru desemnând câte un administrator. Comisia desemnează, de asemenea, un administrator.
Administratorii supleanţi sunt numiţi pentru cinci ani de Consiliul Guvernatorilor după cum urmează:
- doi supleanţi desemnaţi de Republica Federală Germania;
- doi supleanţi desemnaţi de Republica Franceză;
- doi supleanţi desemnaţi de Republica Italiană;
- doi supleanţi desemnaţi de Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;
- un supleant desemnat de comun acord de Regatul Spaniei şi Republica Portugheză;
- un supleant desemnat de comun acord de Regatul Belgiei, Marele Ducat al Luxemburgului şi Regatul Ţărilor de Jos;
- doi supleanţi desemnaţi de comun acord de Regatul Danemarcei, Republica Elenă, Irlanda şi România;
- doi supleanţi desemnaţi de comun acord de Republica Estonia, Republica Letonia, Republica Lituania, Republica Austria, Republica Finlanda şi Regatul Suediei;
- trei supleanţi desemnaţi de comun acord de Republica Bulgaria, Republica Cehă, Republica Cipru, Republica Ungară, Republica Malta, Republica Polonă, Republica Slovenia şi Republica Slovacă;
- un supleant desemnat de Comisie.".
ARTICOLUL 12
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Articolul 134 alineatul (2) primul paragraf din Tratatul CEEA privind compunerea Comitetului Ştiinţific şi Tehnic se înlocuieşte cu următorul text:
(2) Comitetul este compus din patruzeci şi unu de membri, numiţi de către Consiliu după consultarea Comisiei."
TITLUL II ALTE ADAPTĂRI
ARTICOLUL 13
Ultima teză din alineatul (1) al articolului III-157 din Constituţie se înlocuieşte cu următorul text:
Cu privire la restricţiile existente în conformitate cu legislaţia internă în Bulgaria, Estonia şi Ungaria, data de referinţă este 31 decembrie 1999."
ARTICOLUL 14
Alineatul (1) al articolului IV-440 din Constituţie se înlocuieşte cu următorul text:
(1) Prezentul tratat se aplică Regatului Belgiei, Republicii Bulgaria, Republicii Cehe, Regatului Danemarcei, Republicii Federale Germania, Republicii Estonia, Republicii Elene, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Irlandei, Republicii Italiene, Republicii Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Marelui Ducat al Luxemburgului, Republicii Ungare, Republicii Malta, Regatului Ţărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, României, Republicii Slovenia, Republicii Slovace, Republicii Finlanda, Regatului Suediei şi Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord."
ARTICOLUL 15
(1) La alineatul (1) al articolului IV-448 din Constituţie se adaugă următorul paragraf:
În conformitate cu tratatul de aderare, versiunile în limbile bulgară şi română ale tratatului sunt, de asemenea, autentice."
(2) Al doilea alineat al articolului 225 din Tratatul CEEA se înlocuieşte cu următorul text:
Versiunile prezentului tratat în limbile bulgară, cehă, daneză, engleză, estonă, finlandeză, greacă, maghiară, irlandeză, letonă, lituaniană, malteză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă şi suedeză sunt, de asemenea, autentice."
PARTEA A TREIA DISPOZIŢII PERMANENTE
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
TITLUL I ADAPTĂRI ALE ACTELOR ADOPTATE DE INSTITUŢII
ARTICOLUL 16
Actele enumerate în anexa III la prezentul protocol se adaptează conform prevederilor din această anexă.
ARTICOLUL 17
Adaptările actelor enumerate în anexa IV la prezentul protocol, devenite necesare ca efect al aderării, se redactează în conformitate cu orientările stabilite de această anexă.
TITLUL II ALTE DISPOZIŢII
ARTICOLUL 18
Măsurile enumerate în anexa V la prezentul protocol se aplică în condiţiile stabilite de această anexă.
ARTICOLUL 19
Printr-o lege europeană a Consiliului se pot efectua adaptările dispoziţiilor prezentului protocol cu privire la politica agricolă comună care se pot dovedi necesare ca urmare a modificării dreptului Uniunii. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.
PARTEA A PATRA DISPOZIŢII TEMPORARE
TITLUL I MĂSURI TRANZITORII
ARTICOLUL 20
Măsurile enumerate în anexele VI şi VII la prezentul protocol se aplică Bulgariei şi României în condiţiile prevăzute în anexele menţionate.
TITLUL II DISPOZIŢII INSTITUŢIONALE
ARTICOLUL 21
(1) La articolul 1 alineatul (2) din Protocolul nr. 34 privind dispoziţiile tranzitorii în legătură cu instituţiile şi organismele Uniunii, anexat la Constituţie şi la Tratatul CEEA, se adaugă următorul paragraf:
"Prin derogare de la numărul maxim de membri ai Parlamentului European, prevăzut la articolul I-20 din Constituţie, pentru a ţine seama de aderarea Bulgariei şi României, numărul de membri ai Parlamentului European se majorează cu următorul număr de membri din aceste ţări, corespunzător perioadei dintre data aderării şi începutul legislaturii 2009-2014 a Parlamentului European: | ||
Bulgaria | 18 | |
România | 35". |
(2) Înainte de 31 decembrie 2007, Bulgaria şi România sunt obligate să organizeze fiecare alegeri pentru Parlamentul European, prin votul universal direct al cetăţenilor lor, pentru desemnarea numărului de membri prevăzut la alineatul (1), în conformitate cu dispoziţiile Actului privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct1).
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
1) JO L 278, 8.10.1976, p. 5, act astfel cum a fost modificat ultima dată prin Decizia 2002/772/CE, Euratom a Consiliului (JO L 283, 21.10.2002, p. 1).
(3) Prin derogare de la dispoziţiile articolului I-20 alineatul (3) din Constituţie, în cazul în care alegerile sunt organizate după data aderării, membrii Parlamentului European care reprezintă popoarele Bulgariei şi României sunt numiţi, pentru perioada dintre data aderării şi data fiecăreia dintre alegerile prevăzute la alineatul (2), de către parlamentele acestor state din rândurile lor, în conformitate cu procedura stabilită de fiecare stat în parte.
ARTICOLUL 22
(1) La articolul 2 alineatul (2) paragraful al doilea din Protocolul nr. 34 privind dispoziţiile tranzitorii referitoare la instituţiile şi organismele Uniunii, anexat la Constituţie şi la Tratatul CEEA, următoarele dispoziţii se introduc între dispoziţiile referitoare la Belgia şi Republica Cehă:
"Bulgaria | 10", |
şi, între dispoziţiile referitoare la Portugalia şi Slovenia:
"România | 14". |
(2) Dispoziţiile articolului 2 alineatul (2) paragraful al treilea din Protocolul nr. 34 privind dispoziţiile tranzitorii referitoare la instituţiile şi organismele Uniunii, anexat la Constituţie şi la Tratatul CEEA se înlocuiesc cu următoarele dispoziţii:
Actele se consideră adoptate în cazul în care primesc cel puţin 255 de voturi pentru, reprezentând majoritatea membrilor în cazurile în care, potrivit Constituţiei, acestea trebuie adoptate pe baza unei propuneri a Comisiei. În celelalte cazuri, hotărârile se consideră adoptate dacă primesc cel puţin 255 de voturi pentru, reprezentând cel puţin două treimi din membri.".
ARTICOLUL 23
La articolul 6 din Protocolul nr. 34 privind dispoziţiile tranzitorii referitoare la instituţiile şi organismele Uniunii, anexat la Constituţie şi la Tratatul CEEA, următoarele dispoziţii se introduc între dispoziţiile referitoare la Belgia şi Republica Cehă:
"Bulgaria | 12", |
şi, între dispoziţiile referitoare la Portugalia şi Slovenia:
"România | 15". |
ARTICOLUL 24
La articolul 7 din Protocolul nr. 34 privind dispoziţiile tranzitorii referitoare la instituţiile şi organismele Uniunii, anexat la Constituţie şi la Tratatul CEEA, următoarele dispoziţii se introduc între dispoziţiile referitoare la Belgia şi Republica Cehă:
"Bulgaria | 12", |
şi, între dispoziţiile referitoare la Portugalia şi Slovenia:
"România | 15". |
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
TITLUL III DISPOZIŢII FINANCIARE
ARTICOLUL 25
(1) De la data aderării, Bulgaria şi România plătesc următoarele sume corespunzătoare contribuţiei lor la capitalul vărsat în contul capitalului subscris, astfel cum sunt acestea definite de dispoziţiile articolului 4 din Protocolul nr. 5 la Statutul Băncii Europene de Investiţii, anexat Constituţiei1).
Bulgaria | 14.800.000 EUR | |
România | 42.300.000 EUR |
Aceste contribuţii se plătesc în opt tranşe egale scadente la datele de 31 mai 2007, 31 mai 2008, 31 mai 2009, 30 noiembrie 2009, 31 mai 2010, 30 noiembrie 2010, 31 mai 2011 şi 30 noiembrie 2011.
(2) Bulgaria şi România contribuie, în opt tranşe egale scadente la datele prevăzute la alineatul (1), la rezervele şi provizioanele echivalente rezervelor, precum şi la sumele care urmează a fi incluse în cadrul rezervelor şi provizioanelor, incluzând balanţa contului de profit şi pierderi, determinate la sfârşitul lunii anterioare aderării, astfel cum este prevăzut în bilanţul Băncii, cu sume corespunzătoare procentelor de rezerve şi provizioane prevăzute mai jos1):
Bulgaria | 0,181% | |
România | 0,517%. |
1) Cifrele prevăzute sunt orientative şi se întemeiază pe datele publicate de Eurostat pentru anul 2003.
(3) Capitalul şi plăţile prevăzute la alineatele (1) şi (2) se plătesc de către Bulgaria şi România în numerar în moneda euro, cu excepţia cazului în care Consiliul Guvernatorilor adoptă în unanimitate o derogare.
ARTICOLUL 26
(1) Bulgaria şi România plătesc următoarele sume către Fondul de Cercetare pentru Cărbune şi Oţel prevăzut în Decizia 2002/234/CECO a reprezentanţilor guvernelor statelor membre, întruniţi în cadrul Consiliului, din 27 februarie 2002 privind implicaţiile financiare ale expirării Tratatului CECO şi Fondul de Cercetare pentru Cărbune şi Oţel2):
(M EUR în preţuri curente) | ||
Bulgaria | 11,95 | |
România | 29,88. |
2) JO L 79, 22.3.2002, p. 42.
(2) Contribuţiile la Fondul de Cercetare pentru Cărbune şi Oţel se efectuează în patru tranşe începând din anul 2009 şi se plătesc după cum urmează, în fiecare caz în prima zi lucrătoare a primei luni a fiecărui an:
2009: | 15% | |
2010: | 20% | |
2011: | 30% | |
2012: | 35%. |
ARTICOLUL 27
(1) Licitaţiile, derularea contractelor şi plăţile pentru asistenţa de preaderare din cadrul programului PHARE1), din cadrul programului PHARE pentru cooperare transfrontalieră2) şi pentru asistenţa din cadrul Facilităţii de tranziţie prevăzută la articolul 31 urmează a fi gestionate, de la data aderării, de agenţiile de implementare din Bulgaria şi România.
Comisia renunţă, printr-o decizie adoptată în acest sens, la controlul său prealabil asupra licitaţiilor şi contractărilor, pe baza unei proceduri de acreditare desfăşurate de aceasta şi a unei evaluări favorabile a Sistemului de Implementare Descentralizat Extins (SIDE), în conformitate cu criteriile şi condiţiile stabilite în anexa la Regulamentul (CE) nr. 1266/1999 al Consiliului din 21 iunie 1999 privind coordonarea ajutorului acordat ţărilor candidate în cadrul strategiei de preaderare şi modificarea Regulamentului (CEE) nr. 3906/893), precum şi cu dispoziţiile articolului 164 din Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene4).
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
În cazul în care decizia Comisiei de renunţare la controlul prealabil nu este adoptată înainte de data aderării, nici un contract semnat în intervalul de timp dintre data aderării şi data la care este adoptată decizia Comisiei nu poate fi finanţat din asistenţa de preaderare.
Cu toate acestea, prin excepţie, în cazul în care adoptarea deciziei Comisiei de renunţare la controlul prealabil este amânată pentru o dată ulterioară datei aderării pentru motive neimputabile autorităţilor din Bulgaria sau România, Comisia poate accepta, în cazuri temeinic motivate, finanţarea din asistenţa de preaderare a contractelor semnate în intervalul de timp dintre data aderării şi data adoptării deciziei Comisiei, precum şi continuarea implementării asistenţei de preaderare pentru un termen limitat, sub rezerva efectuării de către Comisie a controlului prealabil asupra licitaţiilor şi contractărilor.
1) Regulamentul (CEE) nr. 3906/89 al Consiliului din 18.12.1989 privind ajutorul economic acordat anumitor ţări din Europa Centrală şi de Est (JO L 375, 23.12.1989, p. 11), regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 769/2004 (JO L 123, 27.4.2004, p. 1).
2) Regulamentul (CE) nr. 2760/98 al Comisiei din 18.12.1998 privind implementarea unui program de cooperare transfrontalieră în cadrul programului PHARE (JO L 345, 19.12.1998, p. 49), regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1822/2003 (JO L 267, 17.10.2003, p. 9).
3) JO L 161, 26.6.1999, p. 68.
4) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25.6.2002 (JO L 248, 16.9.2002, p. 1).
(2) Angajamentele financiare contractate înainte de data aderării în conformitate cu instrumentele financiare de preaderare prevăzute la alineatul (1), precum şi cele contractate după aderare în cadrul Facilităţii de tranziţie prevăzute la articolul 31, inclusiv încheierea şi înregistrarea, după aderare, a fiecărui angajament şi a fiecărei plăţi legale continuă să fie reglementate de normele şi regulamentele privind instrumentele financiare de preaderare şi continuă să fie suportate din capitolele bugetare corespunzătoare, până la închiderea programelor şi proiectelor în cauză. Cu toate acestea, procedurile de achiziţii publice începute după data aderării urmează să fie îndeplinite în conformitate cu dispoziţiile aplicabile ale Uniunii.
(3) Ultimul exerciţiu de programare a asistenţei de preaderare prevăzute la alineatul (1) are loc în ultimul an anterior datei aderării. Acţiunile stabilite prin aceste programe vor trebui contractate în cei doi ani ulteriori. Nu poate fi acordată nici o prorogare a termenului de contractare. În mod excepţional şi în cazuri temeinic motivate, prorogări limitate ca durată pot fi acordate pentru executarea contractelor.
Cu toate acestea, fondurile de preaderare destinate acoperirii cheltuielilor administrative, astfel cum sunt definite la alineatul (4), pot fi alocate în primii doi ani după aderare. Pentru costurile de audit şi evaluare pot fi alocate fonduri de preaderare în cursul a până la cinci ani după aderare.
(4) Pentru a asigura încetarea treptată a funcţionării instrumentelor financiare de preaderare prevăzute la alineatul (1), precum şi a programului ISPA1), Comisia poate lua toate măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că personalul necesar din punct de vedere legal este menţinut în Bulgaria şi România pentru cel mult nouăsprezece luni după aderare. În cursul acestei perioade, funcţionarii, angajaţii temporari şi angajaţii contractuali repartizaţi pe posturi în Bulgaria şi în România înainte de aderare, şi care trebuie să rămână în activitate în aceste state după aderare, urmează să beneficieze, prin excepţie, de aceleaşi condiţii financiare şi materiale cu cele aplicate de către Comisie înainte de aderare, în conformitate cu Statutul funcţionarilor Comunităţilor Europene şi Regimul aplicabil celorlalţi agenţi ai Comunităţilor Europene, adoptat prin Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului2). Cheltuielile administrative, inclusiv salariile pentru restul personalului necesar, urmează să fie acoperite de titlul "Încetarea treptată a asistenţei de preaderare pentru noile state membre" sau de echivalentul acestuia în cadrul domeniului corespunzător al bugetului general al Uniunii Europene referitor la extindere.
1) Regulamentul (CE) nr. 1267/1999 al Consiliului, din 21.6.1999, de instituire a Instrumentului de politici structurale de preaderare (JO L 161, 26.6.1999, p. 73), regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 769/2004 (JO L 123, 27.4.2004, p. 1).
2) JO L 56, 4.3.1968, p. 1, regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 723/2004 (JO L 124, 27.4.2004, p. 1).
ARTICOLUL 28
(1) Măsurile care, la data aderării, au făcut obiectul unor decizii privind asistenţa în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1267/1999 de instituire a Instrumentului pentru politici structurale de preaderare şi a căror punere în aplicare nu a fost încheiată la data respectivă sunt considerate ca aprobate de către Comisie în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1164/94 al Consiliului din 16 mai 1994 de instituire a Fondului de Coeziune3). Sumele care trebuie încă alocate în scopul punerii în aplicare a unor asemenea măsuri se angajează în temeiul regulamentului privind Fondul de Coeziune în vigoare la data aderării şi se alocă pentru capitolul din bugetul general al Uniunii Europene care corespunde acestui regulament. În cazul în care alineatele (2)-(5) nu dispun altfel, dispoziţiile care reglementează punerea în aplicare a măsurilor aprobate în conformitate cu acest din urmă regulament se aplică acestor măsuri.
3) JO L 130, 25.5.1994, p. 1, regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Actul de aderare din anul 2003 (JO L 236, 23.9.2003, p. 33).
(2) Orice procedură de achiziţii publice referitoare la o măsură prevăzută la alineatul (1) care, la data aderării, a făcut deja obiectul unei cereri de oferte publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, se aplică în conformitate cu regulile prevăzute în respectiva cerere de oferte. Prin excepţie, nu sunt aplicabile dispoziţiile prevăzute la articolul 165 din Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene. Orice procedură de achiziţii referitoare la o măsură prevăzută la alineatul (1) care nu a făcut încă obiectul unei cereri de oferte publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene respectă dispoziţiile Constituţiei, ale actelor adoptate în temeiul acesteia şi politicile Uniunii, inclusiv cele privind protecţia mediului, transporturile, reţelele transeuropene, concurenţa şi acordarea contractelor publice.
(3) Plăţile efectuate de Comisie în cadrul uneia dintre măsurile menţionate la alineatul (1) sunt alocate angajamentelor aflate în curs, în ordinea deschiderii acestora în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1267/1999, iar ulterior sunt alocate în temeiul regulamentului privind Fondul de Coeziune în vigoare la acea dată.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(4) Pentru măsurile prevăzute la alineatul (1), normele care reglementează eligibilitatea cheltuielilor în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1267/1999 rămân aplicabile, cu excepţia cazurilor temeinic motivate care urmează să fie hotărâte de Comisie la solicitarea statului membru interesat.
(5) Comisia poate decide, în cazuri excepţionale şi temeinic motivate, să autorizeze exceptări specifice de la normele aplicabile în temeiul regulamentului privind Fondul de Coeziune în vigoare la data aderării pentru măsurile prevăzute la alineatul (1).
ARTICOLUL 29
În cazul în care perioada pentru angajamentele multianuale efectuate în cadrul programului SAPARD1) în legătură cu împădurirea terenurilor agricole, acordarea de sprijin pentru constituirea grupurilor de producători sau pentru programele agroecologice depăşeşte ultimul termen permis pentru efectuarea plăţilor în cadrul SAPARD, angajamentele necheltuite vor fi incluse în programul de dezvoltare rurală pentru anii 2007-2013. În cazul în care sunt necesare măsuri tranzitorii speciale în această privinţă, ele urmează a fi adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 50 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 al Consiliului din 21 iunie 1999 de adoptare a dispoziţiilor generale privind Fondurile Structurale2).
1) Regulamentul (CE) nr. 1268/1999 al Consiliului din 21.6.1999 privind asistenţa financiară comunitară destinată măsurilor de preaderare ce trebuie luate pentru dezvoltarea agriculturii şi a zonelor rurale în ţările candidate din Europa Centrală şi de Est în perioada premergătoare aderării (JO L 161, 26.6.1999, p. 87), regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2008/2004 (JO L 349, 25.11.2004, p. 12).
2) JO L 161, 26.6.1999, p. 1, regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Actul de aderare din anul 2003 (JO L 236, 23.9.2003, p. 33).
ARTICOLUL 30
(1) Având în vedere că Bulgaria a închis definitiv în vederea dezafectării ulterioare - în conformitate cu angajamentele asumate - Unitatea 1 şi Unitatea 2 de la Centrala Nucleară Kozlodui înainte de anul 2003, aceasta se angajează să închidă definitiv Unitatea 3 şi Unitatea 4 de la această centrală în anul 2006 şi să le dezafecteze ulterior.
(2) În perioada 2007-2009, Comunitatea acordă Bulgariei asistenţă financiară pentru susţinerea eforturilor sale de dezafectare şi pentru compensarea efectelor închiderii şi dezafectării unităţilor 1-4 ale Centralei Nucleare Kozlodui.
Asistenţa urmează să acopere, printre altele: măsuri de susţinere a dezafectării unităţilor 1-4 ale Centralei Nucleare Kozlodui, măsuri pentru îmbunătăţirea mediului în concordanţă cu acquis-ul; măsuri pentru modernizarea sectoarelor de producţie, transport şi distribuţie a energiei convenţionale din Bulgaria; măsuri pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice, îmbunătăţirea utilizării surselor regenerabile de energie şi pentru creşterea gradului de siguranţă în alimentarea cu energie.
Pentru perioada 2007-2009, asistenţa se ridică la 210 M EUR (preţuri la nivelul anului 2004) constând în credite de angajament care urmează să fie angajate în tranşe anuale egale în valoare de 70 M EUR (preţuri la nivelul anului 2004).
Asistenţa, sau părţi ale acesteia, poate fi mobilizată sub formă de contribuţie a Comunităţii la Fondul internaţional de sprijin pentru dezafectarea Centralei Kozlodui, administrat de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.
(3) Comisia poate adopta norme pentru punerea în aplicare a asistenţei prevăzute la alineatul (2). Normele sunt adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor pentru exercitarea competenţelor de execuţie delegate Comisiei3). În acest scop, Comisia este sprijinită de un comitet. Articolele 4 şi 7 din Decizia 1999/468/CE sunt aplicabile. Termenul prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE este de şase săptămâni. Comitetul îşi adoptă regulamentul de procedură.
3) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
ARTICOLUL 31
(1) În primul an de la aderare, Uniunea acordă Bulgariei şi României asistenţă financiară provizorie, denumită în continuare "Facilitatea de tranziţie", în vederea dezvoltării şi întăririi capacităţii lor administrative şi judiciare de a pune în aplicare şi asigura respectarea dreptului Uniunii şi pentru a promova schimbul de bune practici între parteneri. Această asistenţă trebuie să finanţeze proiecte de construcţie instituţională şi un număr limitat de mici investiţii dependente de cele dintâi.
(2) Asistenţa trebuie să răspundă necesităţii continue de întărire a capacităţii instituţionale în anumite domenii prin acţiuni care nu pot fi finanţate de fondurile structurale sau de Fondul pentru Dezvoltare Rurală.
(3) Pentru proiectele de înfrăţire între administraţiile publice în scopul construcţiei instituţionale continuă să se aplice procedura cererii de oferte prin intermediul reţelei de puncte de contact din statele membre, astfel cum se prevede prin acordurile-cadru încheiate cu statele membre în vederea derulării asistenţei de preaderare.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Creditele de angajament pentru Facilitatea de tranziţie pentru Bulgaria şi România, exprimate în preţuri la nivelul anului 2004, totalizează 82 M EUR în primul an după aderare şi au în vedere priorităţi naţionale şi orizontale. Creditele de angajament se autorizează de către autoritatea bugetară în limitele perspectivei financiare.
(4) Asistenţa acordată în temeiul Facilităţii de tranziţie se alocă şi se pune în aplicare în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 3906/89 al Consiliului privind asistenţa economică acordată anumitor state din Europa Centrală şi de Est.
ARTICOLUL 32
(1) Se constituie prin prezentul Facilitatea Schengen şi pentru fluxurile de numerar, ca instrument provizoriu pentru sprijinirea Bulgariei şi a României în perioada dintre data aderării şi sfârşitul anului 2009 în vederea finanţării acţiunilor la noile frontiere externe ale Uniunii, pentru punerea în aplicare a acquis-ului Schengen şi controlul frontierelor şi pentru a sprijini îmbunătăţirea fluxurilor de numerar în cadrul bugetelor naţionale.
(2) Pentru perioada 2007-2009, se acordă Bulgariei şi României următoarele sume (exprimate în preţuri la nivelul anului 2004), sub forma plăţii unor sume globale în cadrul Facilităţii provizorii Schengen şi pentru fluxurile de numerar:
(M EUR, preţuri la nivelul anului 2004) |
2007 | 2008 | 2009 | ||
Bulgaria | 121,8 | 59,1 | 58,6 | |
România | 297,2 | 131,8 | 130,8 |
(3) Cel puţin 50% din alocarea pentru fiecare ţară în cadrul Facilităţii provizorii Schengen şi pentru fluxurile de numerar se utilizează pentru sprijinirea Bulgariei şi a României în îndeplinirea obligaţiei acestora de a finanţa acţiuni la noile frontiere externe ale Uniunii pentru punerea în aplicare a acquis-ului Schengen şi a controalelor la frontiera externă.
(4) A douăsprezecea parte din fiecare sumă anuală se plăteşte Bulgariei şi României în prima zi lucrătoare a fiecărei luni din anul respectiv. Sumele globale se utilizează în termen de trei ani de la efectuarea primei plăţi. Bulgaria şi România prezintă, în cel mult şase luni de la data expirării acestui termen de trei ani, un raport cuprinzător privind utilizarea finală a sumelor globale în temeiul secţiunii Schengen a Facilităţii provizorii Schengen şi pentru fluxurile de numerar, incluzând un raport justificativ privind cheltuielile. Orice fonduri neutilizate sau cheltuite nejustificat se recuperează de către Comisie.
(5) Comisia poate adopta orice dispoziţii tehnice necesare funcţionării Facilităţii provizorii Schengen şi pentru fluxurile de numerar.
ARTICOLUL 33
(1) Fără a aduce atingere viitoarelor decizii de politici publice, creditele de angajament globale pentru acţiuni structurale care urmează să fie puse la dispoziţia Bulgariei şi a României pentru perioada de trei ani cuprinsă între anii 2007-2009 sunt următoarele:
(M EUR, preţuri la nivelul anului 2004) |
2007 | 2008 | 2009 | ||
Bulgaria | 539 | 759 | 1.002 | |
România | 1.399 | 1.972 | 2.603 |
(2) În cursul perioadei de trei ani cuprinsă între anii 2007-2009, întinderea şi natura intervenţiilor cuprinse în totalul creditelor fixe pe ţări se stabilesc în temeiul dispoziţiilor în vigoare la acea dată aplicabile cheltuielilor pentru acţiuni structurale.
ARTICOLUL 34
(1) Suplimentar în raport cu regulamentele privind dezvoltarea rurală în vigoare la data aderării, dispoziţiile prevăzute în secţiunile I-III din anexa VIII se aplică Bulgariei şi României pentru perioada 2007-2009, iar dispoziţiile financiare speciale prevăzute în secţiunea IV din anexa VIII se aplică Bulgariei şi României pe parcursul perioadei de programare 2007-2013.
(2) Fără a aduce atingere viitoarelor decizii de politici publice, creditele de angajament pentru dezvoltarea rurală din cadrul FEOGA Secţiunea Garantare pentru Bulgaria şi România în cursul perioadei de trei ani 2007-2009 se ridică la suma de 3.041 M EUR (în preţuri la nivelul anului 2004).
(3) În cazul în care este necesar, normele pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor anexei VIII se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 50 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999.
(4) Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei, după consultarea Parlamentului European, efectuează orice adaptări ale dispoziţiilor anexei VIII în cazurile necesare, în vederea asigurării coerenţei cu regulamentele privind dezvoltarea rurală.
ARTICOLUL 35
Sumele prevăzute la articolele 30, 31, 32, 33 şi 34 sunt adaptate de către Comisie în fiecare an în funcţie de evoluţia preţurilor, ca parte a adaptărilor tehnice anuale ale perspectivei financiare.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
TITLUL IV ALTE DISPOZIŢII
ARTICOLUL 36
(1) În cazul în care, până la împlinirea unui termen de cel mult trei ani de la data aderării, survin dificultăţi semnificative şi susceptibile să persiste în orice sector al economiei sau care ar putea provoca deteriorarea serioasă a situaţiei economice într-un anumit domeniu, Bulgaria şi România pot solicita să fie autorizate să adopte măsuri de protecţie în vederea remedierii situaţiei şi a adaptării sectorului în cauză la economia pieţei interne.
În aceleaşi împrejurări, oricare actual stat membru poate solicita să fie autorizat să adopte măsuri de protecţie în raport cu Bulgaria, cu România sau cu ambele state.
(2) La cererea statului interesat, Comisia adoptă, în procedură de urgenţă, regulamentele sau deciziile europene pentru stabilirea măsurilor de protecţie pe care le consideră necesare, arătând condiţiile şi modalităţile în care acestea trebuie puse în aplicare.
În caz de dificultăţi economice serioase şi la cererea expresă a statului membru interesat, Comisia hotărăşte în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea cererii însoţite de datele de fundamentare corespunzătoare. Măsurile astfel hotărâte sunt de imediată aplicare, ţin seama de interesele tuturor părţilor interesate şi nu pot determina efectuarea de controale la frontiere.
(3) Măsurile autorizate în conformitate cu alineatul (2) pot include derogări de la normele Constituţiei, şi în special de la prezentul protocol, în măsura şi pentru termenele strict necesare pentru atingerea obiectivelor prevăzute la alineatul (1). Se acordă prioritate măsurilor care afectează cel mai puţin funcţionarea pieţei interne.
ARTICOLUL 37
În cazul în care Bulgaria sau România nu şi-a îndeplinit angajamentele asumate în contextul negocierilor de aderare, determinând o perturbare semnificativă a bunei funcţionări a pieţei interne, inclusiv orice angajamente asumate în cadrul politicilor sectoriale care privesc activităţi economice cu efecte transfrontaliere, ori pericolul iminent al unei atari perturbări, Comisia poate să adopte, până la împlinirea unui termen de cel mult trei ani de la data aderării, la cererea motivată a unui stat membru sau din proprie iniţiativă, regulamentele sau deciziile europene prin care sunt stabilite măsurile corespunzătoare.
Măsurile sunt proporţionale şi se acordă prioritate acelora dintre ele care perturbă cel mai puţin funcţionarea pieţei interne şi, după caz, aplicării mecanismelor sectoriale de salvgardare în vigoare.
Asemenea măsuri de salvgardare nu pot fi utilizate ca mijloace arbitrare de discriminare sau de restrângere disimulată a comerţului dintre statele membre. Clauza de salvgardare poate fi invocată chiar şi înainte de aderare în temeiul concluziilor urmăririi îndeplinirii angajamentelor asumate în negocieri, iar măsurile adoptate intră în vigoare la data aderării, cu excepţia cazului în care acestea prevăd o dată ulterioară. Măsurile nu pot fi menţinute mai mult decât este strict necesar şi, în orice caz, sunt revocate la data la care angajamentul corespunzător este îndeplinit. Măsurile pot fi totuşi aplicate dincolo de termenul prevăzut la alineatul de mai sus atât timp cât angajamentele corespunzătoare nu au fost îndeplinite. Ca răspuns la progresele realizate de noul stat membru în cauză în îndeplinirea angajamentelor sale, Comisia poate adapta în mod corespunzător măsurile luate. Comisia informează Consiliul cu suficient timp înaintea revocării regulamentelor şi deciziilor europene prin care sunt stabilite măsurile de salvgardare şi ţine seama întocmai de orice observaţii formulate în acest sens de către Consiliu.
ARTICOLUL 38
În cazul în care, în Bulgaria sau în România, există deficienţe semnificative sau un risc iminent privind apariţia unor asemenea deficienţe în transpunerea, stadiul aplicării sau asigurarea respectării deciziilor-cadru sau oricăror altor angajamente, instrumente de cooperare şi decizii privind recunoaşterea reciprocă în domeniul dreptului penal în conformitate cu titlul VI din Tratatul privind Uniunea Europeană, directive şi regulamente privind recunoaşterea reciprocă în domeniul dreptului civil în conformitate cu titlul IV din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi legi sau legicadru europene adoptate în temeiul secţiunilor 3 şi 4 din capitolul IV al titlului III din partea III a Constituţiei, Comisia poate să adopte, până la împlinirea unui termen de cel mult trei ani de la data aderării, la cererea motivată a unui stat membru sau din proprie iniţiativă şi după consultarea statelor membre, regulamentele sau deciziile europene de stabilire a măsurilor corespunzătoare şi să precizeze condiţiile şi modalităţile în care aceste măsuri intră în vigoare.
Măsurile pot lua forma suspendării provizorii a aplicării dispoziţiilor şi hotărârilor corespunzătoare în relaţiile dintre Bulgaria sau România şi oricare alt ori alte state membre, fără să aducă atingere continuării cooperării judiciare strânse. Clauza de salvgardare poate fi invocată chiar înainte de aderare în temeiul concluziilor urmăririi îndeplinirii angajamentelor asumate în negocieri, iar măsurile adoptate intră în vigoare la data aderării, cu excepţia cazului în care acestea prevăd o dată ulterioară. Măsurile nu pot fi menţinute mai mult decât este strict necesar şi, în orice caz, sunt revocate la data la care deficienţele sunt remediate. Măsurile pot fi totuşi aplicate dincolo de termenul prevăzut la alineatul (1) atât timp cât aceste deficienţe subzistă. Ca răspuns la progresele realizate de noul stat membru în cauză în remedierea deficienţelor identificate, Comisia poate adapta în mod corespunzător măsurile luate, după consultarea statelor membre. Comisia informează Consiliul cu suficient timp înaintea revocării regulamentelor şi deciziilor pentru stabilirea măsurilor de salvgardare şi ţine seama întocmai de orice observaţii formulate în acest sens de către Consiliu.
ARTICOLUL 39
(1) În cazul în care, în temeiul urmăririi continue de către Comisie a îndeplinirii angajamentelor asumate de Bulgaria şi România în contextul negocierilor de aderare, şi în special în temeiul rapoartelor Comisiei în această privinţă, există dovezi clare că stadiul pregătirii pentru adoptarea şi aplicarea acquis-ului în Bulgaria sau România este de asemenea natură încât există un risc semnificativ ca, într-un număr important de domenii, oricare dintre aceste state să fie în mod evident nepregătit să îndeplinească obligaţiile care decurg din calitatea de membru la data aderării, 1 ianuarie 2007, Consiliul poate să hotărască în unanimitate, la recomandarea Comisiei, ca data aderării statului respectiv să fie amânată cu un an, până la 1 ianuarie 2008.
(2) Fără a aduce atingere alineatului (1), Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, la recomandarea Comisiei, poate să ia decizia prevăzută la alineatul (1) cu privire la România în cazul în care sunt constatate deficienţe semnificative în îndeplinirea de către România a unuia sau mai multora dintre angajamentele şi cerinţele enumerate în anexa IX punctul I.
(3) Fără a aduce atingere alineatului (1) şi sub rezerva dispoziţiilor articolului 37, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, la recomandarea Comisiei şi după o evaluare amănunţită efectuată în toamna anului 2005 a progreselor realizate de România în domeniul politicii de concurenţă, poate să adopte decizia prevăzută la alineatul (1) cu privire la România în cazul în care se constată deficienţe semnificative în îndeplinirea de către România a obligaţiilor asumate în temeiul Acordului european de asociere1) sau a unuia ori mai multora dintre angajamentele şi cerinţele enumerate în anexa IX, punctul II.
(4) În cazul unei decizii adoptate în temeiul alineatelor (1), (2) sau (3), Consiliul hotărăşte de îndată, cu majoritate calificată, adaptările prezentului protocol, inclusiv ale anexelor şi apendicelor acestuia, devenite absolut necesare ca urmare a deciziei de amânare.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
1) Acordul european de instituire a asocierii între Comunităţile Economice Europene şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi România, pe de altă parte (JO L 357, 31.12.1994, p. 2).
ARTICOLUL 40
Pentru a nu afecta buna funcţionare a pieţei interne, punerea în aplicare a normelor de drept intern ale Bulgariei şi României în cursul perioadelor de tranziţie prevăzute în anexele VI şi VII nu poate conduce la efectuarea de controale la frontiere între statele membre.
ARTICOLUL 41
În cazul în care sunt necesare măsuri tranzitorii pentru a sprijini tranziţia de la regimul în vigoare în Bulgaria şi România la cel decurgând din aplicarea politicii agricole comune în condiţiile prevăzute în prezentul protocol, asemenea măsuri sunt adoptate de către Comisie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 25 alineatul (2) din Regulamentului (CE) nr. 1784/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 privind organizarea comună a pieţei în sectorul cerealelor2) sau, după caz, de dispoziţiile corespunzătoare ale celorlalte regulamente privind organizarea comună a pieţelor agricole sau ale legilor europene care le abrogă pe acestea ori a procedurii corespunzătoare stabilite prin legislaţia incidentă. Măsurile tranzitorii prevăzute în prezentul articol pot fi adoptate într-un termen de trei ani de la data aderării, iar aplicarea lor este limitată la acest termen. Prin lege europeană a Consiliului, acest termen poate fi prorogat. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.
Măsurile tranzitorii referitoare la punerea în aplicare a instrumentelor privind politica agricolă comună care nu sunt prevăzute în prezentul protocol şi care sunt necesare ca urmare a aderării urmează să fie stabilite înainte de data aderării prin regulamente sau decizii europene adoptate de către Consiliu la propunerea Comisiei sau, în cazul în care acestea aduc atingere unor instrumente adoptate iniţial de către Comisie, prin regulamente sau decizii europene adoptate de către Comisie în conformitate cu procedura necesară pentru adoptarea instrumentelor în cauză.
2) JO L 270, 21.10.2003, p. 78.
ARTICOLUL 42
În cazul în care sunt necesare măsuri tranzitorii pentru a sprijini tranziţia de la regimul în vigoare în Bulgaria şi în România la cel decurgând din aplicarea normelor Uniunii în materie veterinară, fitosanitară şi a siguranţei alimentelor, asemenea măsuri se adoptă de către Comisie în conformitate cu procedura corespunzătoare prevăzută în legislaţia aplicabilă. Aceste măsuri se adoptă în termen de trei ani de la data aderării, iar aplicarea lor este limitată la acest termen.
PARTEA A CINCEA DISPOZIŢII PRIVIND PUNEREA ÎN APLICARE A PREZENTULUI PROTOCOL
TITLUL I COMPUNEREA INSTITUŢIILOR ŞI ORGANISMELOR
ARTICOLUL 43
Parlamentul European efectuează în regulamentul său de procedură adaptările care se impun ca urmare a aderării.
ARTICOLUL 44
Consiliul efectuează în regulamentul său de procedură adaptările care se impun ca urmare a aderării.
ARTICOLUL 45
Un resortisant al fiecărui nou stat membru este numit membru al Comisiei de la data aderării. Noii membri ai Comisiei sunt numiţi de către Consiliu, de comun acord cu preşedintele Comisiei, după consultarea Parlamentului European şi în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul I-26 alineatul (4) din Constituţie.
Mandatul membrilor numiţi astfel încetează la aceeaşi dată cu cel al membrilor aflaţi în funcţie la data aderării.
ARTICOLUL 46
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(1) Doi judecători sunt numiţi în cadrul Curţii de Justiţie şi doi judecători sunt numiţi în cadrul Tribunalului.
(2) Mandatul unuia dintre judecătorii Curţii de Justiţie numiţi în conformitate cu alineatul (1) încetează la 6 octombrie 2009. Acest judecător este desemnat prin tragere la sorţi. Mandatul celuilalt judecător încetează la 6 octombrie 2012.
Mandatul unuia dintre judecătorii Tribunalului numiţi în conformitate cu alineatul (1) încetează la 31 august 2007. Acest judecător este desemnat prin tragere la sorţi. Mandatul celuilalt judecător încetează la 31 august 2010.
(3) Curtea de Justiţie efectuează în regulamentul său de procedură adaptările care se impun ca urmare a aderării.
Tribunalul, de comun acord cu Curtea de Justiţie, efectuează în regulamentul său de procedură adaptările care se impun ca urmare a aderării.
Regulamentele de procedură astfel adaptate necesită acordul Consiliului.
(4) Pentru judecarea cauzelor pendinte la data aderării pe rolul instanţelor menţionate, pentru care procedura orală a început înainte de această dată, plenurile instanţelor sau camerele se întrunesc în aceeaşi compunere ca înainte de aderare şi aplică regulamentul de procedură în vigoare în ziua anterioară datei aderării.
ARTICOLUL 47
Un resortisant al fiecărui nou stat membru este numit în cadrul Curţii de Conturi de la data aderării pentru un mandat de şase ani.
ARTICOLUL 48
Comitetul Regiunilor se completează prin numirea a 27 de membri reprezentând organismele regionale şi locale din Bulgaria şi România, care fie deţin un mandat ales în cadrul unei autorităţi regionale sau locale, fie răspund politic în faţa unei adunări alese. Mandatul membrilor astfel numiţi încetează simultan cu cel al membrilor aflaţi în funcţie la data aderării.
ARTICOLUL 49
Comitetul Economic şi Social se completează prin numirea a 27 de membri reprezentând diferitele componente sociale şi economice ale societăţii civile organizate din Bulgaria şi România. Mandatul membrilor astfel numiţi încetează simultan cu cel al membrilor aflaţi în funcţie la data aderării.
ARTICOLUL 50
Adaptările normelor comitetelor stabilite prin Constituţie, precum şi ale regulamentelor de procedură ale acestora, impuse de aderare, se efectuează cât mai curând posibil după aderare.
ARTICOLUL 51
(1) Noii membri ai comitetelor, grupurilor sau ai altor organisme constituite prin Constituţie sau printr-un act al instituţiilor sunt numiţi în condiţiile şi în conformitate cu procedurile prevăzute pentru numirea membrilor acestor comitete, grupuri sau altor organisme. Mandatul membrilor nou numiţi încetează simultan cu cel al membrilor aflaţi în funcţie la data aderării.
(2) Componenţa comitetelor sau grupurilor constituite prin Constituţie sau printr-un act al instituţiilor, având un număr de membri stabilit indiferent de numărul statelor membre, va fi reînnoită în totalitate după aderare, cu excepţia cazului în care mandatul membrilor actuali expiră în anul ulterior aderării.
TITLUL II APLICABILITATEA ACTELOR INSTITUŢIILOR
ARTICOLUL 52
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
De la data aderării, Bulgaria şi România sunt considerate destinatare ale legilor-cadru, regulamentelor şi deciziilor europene în înţelesul articolului I-33 din Constituţie, precum şi al directivelor şi deciziilor în înţelesul articolului 249 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi al articolului 161 din Tratatul CEEA, cu condiţia ca aceste legi-cadru, regulamente şi decizii europene, precum şi aceste directive şi decizii, să fi fost adresate tuturor statelor membre actuale.
Cu excepţia deciziilor europene care intră în vigoare în conformitate cu articolul I-39 alineatul (2) din Constituţie şi a directivelor şi deciziilor care au intrat în vigoare în conformitate cu articolul 254 alineatele (1) şi (2) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, se consideră că Bulgaria şi România au fost notificate cu privire la aceste decizii europene şi la aceste directive şi decizii la data aderării.
ARTICOLUL 53
(1) Bulgaria şi România pun în aplicare măsurile necesare pentru a se conforma, de la data aderării, dispoziţiilor legilor-cadru europene şi ale acelor regulamente europene care sunt obligatorii în ce priveşte rezultatul care trebuie obţinut, dar lasă la latitudinea autorităţilor naţionale alegerea formei şi a metodelor, în înţelesul articolului I-33 din Constituţie, precum şi directivelor şi deciziilor în înţelesul articolului 249 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi al articolului 161 din Tratatul CEEA, cu excepţia cazului în care se prevede un alt termen în prezentul protocol. Acestea comunică măsurile respective Comisiei până la data aderării cel târziu sau, după caz, până la termenul prevăzut în prezentul protocol.
(2) În măsura în care modificările directivelor în înţelesul articolului 249 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi al articolului 161 din Tratatul CEEA, introduse prin prezentul protocol, necesită modificarea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative ale actualelor state membre, actualele state membre aplică măsurile necesare pentru a se conforma directivelor modificate de la data aderării, cu excepţia cazului în care prezentul protocol prevede un alt termen. Acestea comunică măsurile respective Comisiei până la data aderării sau, după caz, până la termenul prevăzut de prezentul protocol.
ARTICOLUL 54
Actele cu putere de lege şi actele administrative destinate să asigure protecţia sănătăţii lucrătorilor şi a populaţiei pe teritoriul Bulgariei şi României împotriva pericolelor generate de radiaţiile ionizante sunt comunicate Comisiei de către acele state în termen de trei luni de la data aderării, în conformitate cu articolul 33 din Tratatul CEEA.
ARTICOLUL 55
La cererea motivată a Bulgariei sau a României, adresată Comisiei cel târziu la data aderării, Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei, sau Comisia, în cazul în care actul originar a fost adoptat de Comisie, poate adopta regulamente sau decizii europene care stabilesc derogări temporare de la actele instituţiilor adoptate între 1 octombrie 2004 şi data aderării. Măsurile sunt adoptate în conformitate cu regulile de vot aplicabile adoptării actului faţă de care este cerută o derogare temporară. În cazul în care derogările sunt adoptate după aderare, acestea pot fi aplicate de la data aderării.
ARTICOLUL 56
În cazul în care actele instituţiilor adoptate înainte de aderare impun adaptări ca urmare a aderării şi adaptările necesare nu au fost prevăzute în prezentul protocol sau în anexele sale, Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei, sau Comisia, în cazul în care actul original a fost adoptat de Comisie, adoptă în acest scop actele necesare. În cazul în care adaptările sunt adoptate după aderare, acestea pot fi aplicate de la data aderării.
ARTICOLUL 57
Cu excepţia cazului în care se prevede altfel, Consiliul adoptă, la propunerea Comisiei, regulamentele sau deciziile europene care stabilesc măsurile necesare punerii în aplicare a dispoziţiilor prezentului protocol.
ARTICOLUL 58
De la data aderării, textele actelor instituţiilor, adoptate înainte de aderare şi redactate în limbile bulgară şi română de către Consiliu, de către Comisie sau de către Banca Centrală Europeană sunt autentice în aceleaşi condiţii ca şi textele redactate în limbile oficiale actuale. Acestea se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, în cazul în care textele în limbile actuale au făcut obiectul unei astfel de publicări.
TITLUL III DISPOZIŢII FINALE
ARTICOLUL 59
Anexele I-IX şi apendicele anexate la prezentul protocol fac parte integrantă din acesta.
ARTICOLUL 60
Guvernul Republicii Italiene remite guvernelor Republicii Bulgaria şi României o copie certificată pentru conformitate a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice, precum şi a tratatelor care îl modifică sau îl completează, în limbile cehă, daneză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, irlandeză, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, olandeză, polonă, portugheză, slovenă, slovacă, spaniolă şi suedeză.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Textul acestui tratat, redactat în limbile bulgară şi română, se anexează la prezentul protocol. Aceste texte sunt autentice în aceleaşi condiţii ca şi textele tratatului la care se face referire în primul paragraf, redactat în limbile actuale.
ARTICOLUL 61
O copie certificată pentru conformitate a acordurilor internaţionale depuse în arhivele Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene se remite guvernelor Republicii Bulgaria şi României de către Secretarul general.
NEGOCIERILE PENTRU ADERAREA BULGARIEI ŞI A ROMÂNIEI
LA UNIUNEA EUROPEANĂ
Bruxelles, 31 martie 2005
AA 4/2/05
REV 2
TRATATUL DE ADERARE: PROTOCOLUL. ANEXA I
PROIECTE DE ACTE LEGISLATIVE ŞI DE ALTE INSTRUMENTE
Delegaţiile sunt invitate să găsească alăturat proiectul Tratatului de aderare a Bulgariei şi României la Uniunea Europeană: PROTOCOLUL, ANEXA I
Documente sursă: | MD 140/4/04 REV 4 | (AC 140/1/05 REV1) |
ANEXA Nr. I
(1) Convenţia încheiată la 19 iunie 1980 privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale, deschisă spre semnare la Roma la 19 iunie 1980 (JO L 266, 9.10.1980, p. 1)
- Convenţia încheiată la 10 aprilie 1984 privind aderarea Republicii Elene la Convenţia privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale, deschisă spre semnare la Roma la 19 iunie 1980 (JO L 146, 31.5.1984, p. 1);
- Primul Protocol încheiat la 19 decembrie 1988 privind interpretarea de către Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a Convenţiei privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale, deschisă spre semnare la Roma la 19 iunie 1980 (JO L 48, 20.2.1989, p. 1);
- Al doilea Protocol încheiat la 19 decembrie 1988 privind învestirea Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene cu anumite competenţe de interpretare a Convenţiei privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale, deschisă spre semnare la Roma la 19 iunie 1980 (JO L 48, 20.2.1989, p. 17);
- Convenţia încheiată la 18 mai 1992 privind aderarea Regatului Spaniei şi a Republicii Portugheze la Convenţia privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale, deschisă spre semnare la Roma la 19 iunie 1980 (JO L 333, 18.11.1992, p. 1);
- Convenţia încheiată la 29 noiembrie 1996 privind aderarea Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei la Convenţia privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale, deschisă spre semnare la Roma la 19 iunie 1980, precum şi la Primul şi Al doilea Protocol privind interpretarea acesteia de către Curtea de Justiţie (JO C 15, 15.1.1997, p. 10).
(2) Convenţia încheiată la 23 iulie 1990 privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu adaptarea profiturilor întreprinderilor asociate (JO L 225, 20.8.1990, p. 10);
- Convenţia încheiată la 21 decembrie 1995 privind aderarea Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei la Convenţia privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu adaptarea profiturilor întreprinderilor asociate (JO C 26, 31.1.1996, p. 1);
- Protocolul încheiat la 25 mai 1999 de modificare a Convenţiei din 23 iulie 1990 privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu adaptarea profiturilor întreprinderilor asociate (JO C 202, 16.7.1999, p. 1).
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(3) Convenţia privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, încheiată la 26 iulie 1995 în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 316, 27.11.1995, p. 49)
- Protocolul la Convenţia privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, încheiat la 27 septembrie 1996 în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 313, 23.10.1996, p. 2);
- Protocolul privind interpretarea cu titlu preliminar de către Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a Convenţiei privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, încheiat la 29 noiembrie 1996 în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 151, 20.5.1997, p. 2);
- Al doilea Protocol la Convenţia privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, încheiat la 19 iunie 1997 în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 221, 19.7.1997, p. 12).
(4) Convenţia privind constituirea Oficiului European de Poliţie (Convenţia Europol), încheiată la 26 iulie 1995 în temeiul dispoziţiilor articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 316, 27.11.1995, p. 2)
- Protocolul cu privire la interpretarea cu titlu preliminar de către Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a Convenţiei privind constituirea Oficiului European de Poliţie, încheiat la 24 iulie 1996 în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 299, 9.10.1996, p. 2);
- Protocolul cu privire la privilegiile şi imunităţile Europol, ale membrilor organelor sale, ale directorilor adjuncţi şi ale angajaţilor Europol, încheiat la 19 iunie 1997 în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană şi al articolului 41 alineatul (3) din Convenţia Europol (JO C 221, 19.7.1997, p. 2);
- Protocolul de modificare a articolului 2 şi a anexei la Convenţia privind constituirea Oficiului European de Poliţie (Convenţia Europol), încheiat la 30 noiembrie 200 în temeiul articolului 43 alineatul (1) din respectiva convenţie (JO C 358, 13.12.2000, p. 2);
- Protocolul de modificare a Convenţiei privind constituirea Oficiului European de Poliţie (Convenţia Europol) şi a Protocolului cu privire la privilegiile şi imunităţile Europol, ale membrilor organelor sale, ale directorilor adjuncţi şi ale angajaţilor Europol, încheiat la 28 noiembrie 2002 (JO C 312, 16.12.2002, p. 2);
- Protocolul de modificare a Convenţiei privind constituirea Oficiului European de Poliţie (Convenţia Europol), încheiat la 27 noiembrie 2003 în temeiul articolului 43 alineatul (1) din respectiva convenţie (JO C 2, 6.1.2004, p. 3).
(5) Convenţia privind utilizarea tehnologiei informaţiilor de către serviciile vamale, încheiată la 26 iulie 1995 în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 316, 27.11.1995, p. 34)
- Protocolul cu privire la interpretarea cu titlu preliminar de către Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a Convenţiei privind utilizarea tehnologiei informaţiilor de către serviciile vamale, încheiat la 29 noiembrie 1996 în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 151, 20.5.1997, p. 16);
- Protocolul cu privire la domeniul de aplicare al noţiunii de spălare a produselor rezultate din săvârşirea de infracţiuni în cadrul Convenţiei privind utilizarea tehnologiei informaţiilor de către serviciile vamale, precum şi cu privire la includerea numărului de înmatriculare al mijloacelor de transport în cadrul convenţiei, încheiat la 12 martie 1999 în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 91, 31.3.1999, p. 2);
- Protocolul de modificare a Convenţiei privind utilizarea tehnologiei informaţiilor de către serviciile vamale în sensul constituirii unei baze de date pentru identificarea dosarelor vamale, încheiat la 8 mai 2003 în temeiul articolului 34 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 139, 13.6.2003, p. 2).
(6) Convenţia cu privire la combaterea actelor de corupţie care implică funcţionari ai Comunităţilor Europene sau funcţionari ai statelor membre ale Uniunii Europene, încheiată la 26 mai 1997 în temeiul articolului K. 3 alineatul (2) litera (c) din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 195, 25.6.1997, p. 2)
(7) Convenţia cu privire la asistenţa reciprocă şi cooperarea între administraţiile vamale, încheiată la 18 decembrie 1997 în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 24, 23.1.1998, p. 2)
(8) Convenţia cu privire la decăderea din dreptul de a conduce autovehicule, încheiată la 17 iunie 1998 în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 216, 10.7.1998, p. 2)
(9) Convenţia cu privire la asistenţa judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene, adoptată de către Consiliu la 29 mai 2000 în temeiul articolului 34 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 197, 12.7.2000, p. 3)
- Protocolul la Convenţia cu privire la asistenţa judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene, adoptat de către Consiliu la 16 octombrie 2001 în temeiul articolului 34 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 326, 21.11.2001, p. 2).
NEGOCIERILE PENTRU ADERAREA BULGARIEI ŞI A ROMÂNIEI
LA UNIUNEA EUROPEANĂ
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Bruxelles, 31 martie 2005
AA 5/2/05
REV 2
TRATATUL DE ADERARE: PROTOCOLUL. ANEXA II
PROIECTE DE ACTE LEGISLATIVE ŞI DE ALTE INSTRUMENTE
Delegaţiile sunt invitate să găsească alăturat proiectul Tratatului de aderare a Bulgariei şi României la Uniunea Europeană: PROTOCOLUL, ANEXA II.
Documente sursă: | MD 141/6/04 REV 6 | (AC 141/1/05 REV 1) |
ANEXA Nr. II
(1) Acordul între guvernele statelor Uniunii Economice Benelux, al Republicii Federale Germania şi al Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, semnat la Schengen la 14 iunie 19851).
(2) Următoarele dispoziţii ale Convenţiei semnate la Schengen la 19 iunie 19902) de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, Actul final al acestei convenţii şi declaraţiile comune care fac trimitere la aceasta, modificate de unele dintre actele enumerate la alineatul (8) de mai jos:
Articolul 1, în măsura în care se referă la dispoziţiile prezentului alineat; articolele 3-7, cu excepţia articolul 5 alineatul (1) litera (d); articolul 13; articolele 26 şi 27; articolul 39; articolele 44-59; articolele 61-63; articolele 65-69; articolele 71-73; articolele 75 şi 76; articolul 82; articolul 91; articolele 126-130, în măsura în care se referă la dispoziţiile prezentului alineat şi articolul 136; declaraţiile comune 1 şi 3 din Actul final.
1) JO L 239, 22.9.2000, p. 13.
2) JO L 239, 22.9.2000, p. 19, convenţie astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul Consiliuliui (CE) nr. 871/2004 (JO L 162, 30.4.2004, p. 29).
(3) Următoarele dispoziţii ale acordurilor de aderare la Convenţia semnată la Schengen la 19 iunie 1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, actele finale ale acestora şi declaraţiile aferente, astfel cum au fost modificate de unele dintre actele enumerate în alineatul 8 de mai jos:
(a) Acordul privind aderarea Republicii Italiene, semnat la 27 noiembrie 1990:
- articolul 4;
- Declaraţia comună 1 din partea II a Actului final;
(b) Acordul privind aderarea Regatului Spaniei, semnat la 25 iunie 1991:
- articolul 4;
- Declaraţia comună 1 din partea II a Actului final;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- Declaraţia 2 din partea III a Actului final;
(c) Acordul privind aderarea Republicii Portugheze, semnat la 25 iunie 1991:
- articolele 4, 5 şi 6;
- Declaraţia comună 1 din partea II a Actului final;
(d) Acordul privind aderarea Republicii Elene, semnat la 6 noiembrie 1992:
- articolele 3, 4 şi 5;
- Declaraţia comună 1 din partea II a Actului final;
- Declaraţia 2 din partea III a Actului final;
(e) Acordul privind aderarea Republicii Austria, semnat la 28 aprilie 1995:
- articolul 4;
- Declaraţia comună 1 din partea II a Actului final;
(f) Acordul privind aderarea Regatului Danemarcei, semnat la 19 decembrie 1996:
- articolul 4, articolul 5 alineatul (2) şi articolul 6;
- Declaraţiile comune 1 şi 3 din partea II a Actului final;
(g) Acordul privind aderarea Republicii Finlanda, semnat la 19 decembrie 1996:
- articolele 4 şi 5;
- Declaraţiile comune 1 şi 3 din partea II a Actului final;
- Declaraţia Guvernului Republicii Finlanda privind Insulele Aland din partea III a Actului final;
(h) Acordul privind aderarea Regatului Suediei, semnat la 19 decembrie 1996:
- articolele 4 şi 5;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- Declaraţiile comune 1 şi 3 din partea II a Actului final.
(4) Următoarele acorduri încheiate de către Consiliu în conformitate cu articolul 6 din Protocolul Schengen:
- Acordul încheiat la 18 mai 1999 între Consiliul Uniunii Europene şi Republica Islanda şi Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la transpunerea, punerea în aplicare şi dezvoltarea acquis-ului Schengen, inclusiv a anexelor Actului final, declaraţiilor şi schimburilor de scrisori alăturate acestuia1), aprobat prin Decizia Consiliului 1999/439/CE2);
- Acordul încheiat la 30 iunie 1999 între Consiliul Uniunii Europene şi Republica Irlanda şi Regatul Norvegiei cu privire la definirea drepturilor şi obligaţiilor în raporturile dintre Irlanda şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, pe de o parte, şi Republica Islanda şi Regatul Norvegiei, pe de alta, în materia acquis-ului Schengen care se aplică acestor state3), aprobat prin Decizia Consiliului 2000/29/CE4);
- Acordul semnat la 25 octombrie 2004 între Consiliul Uniunii Europene şi Confederaţia Elveţiană privind asocierea Confederaţiei Elveţiene la transpunerea, punerea în aplicare şi dezvoltarea acquis-ului Schengen5).
1) JO L 176, 10.7.1999, p. 36.
2) JO L 176, 10.7.1999, p. 35.
3) JO L 15, 20.1.2000, p. 2.
4) JO L 15, 20.1.2000, p. 1.
5) Atât timp cât acest acord nu este încă încheiat, atât timp cât se aplică provizoriu.
(5) Dispoziţiile următoarelor decizii ale Comitetului Executiv instituit prin Convenţia semnată la Schengen la 19 iunie 1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, modificate de unele dintre actele enumerate la alineatul (8) de mai jos:
SCH/Com-ex (93) 10 Decizia Comitetului Executiv din 14 decembrie 1993 privind declaraţiile miniştrilor şi secretarilor de stat
SCH/Com-ex (93) 14 Decizia Comitetului Executiv din 14 decembrie 1993 privind îmbunătăţirea practicii cooperării judiciare în materia combaterii traficului de droguri
SCH/Com-ex (94) 16 rev. Decizia Comitetului Executiv din 21 noiembrie 1994 privind achiziţionarea ştampilelor comune de intrare şi ieşire
SCH/Com-ex (94) 28 rev. Decizia Comitetului Executiv din 22 decembrie 1994 privind certificatul de autorizare a transportului de droguri şi substanţe psihotrope, prevăzut la articolul 75
SCH/Com-ex (94) 29 rev. 2 Decizia Comitetului Executiv din 22 decembrie 1994 privind intrarea în vigoare a Convenţiei de punere în aplicare a Acordului Schengen din 19 iunie 1990
SCH/Com-ex (95) 21 Decizia Comitetului Executiv din 20 decembrie 1995 privind schimbul rapid, între statele Schengen, de date statistice şi concrete privind eventuale disfuncţii la frontierele externe
SCH/Com-ex (98) 1 rev. 2 Decizia Comitetului Executiv din 21 aprilie 1998 privind activităţile Grupului Operativ, în măsura în care aceasta se referă la dispoziţiile alineatului (2) de mai sus
SCH/Com-ex (98) 26 def. Decizia Comitetului Executiv din 16 septembrie 1998 privind înfiinţarea Comitetului permanent pentru evaluarea şi punerea în aplicare a dispoziţiilor Schengen
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
SCH/Com-ex (98) 35 rev. 2 Decizia Comitetului Executiv din 16 septembrie 1998 privind transmiterea Manualului comun statelor candidate la UE
SCH/Com-ex (98) 37 def. 2 Decizia Comitetului Executiv din 27 octombrie 1998 privind adoptarea unor măsuri de combatere a imigrării ilegale, în măsura în care aceasta se referă la dispoziţiile alineatului (2) de mai sus
SCH/Com-ex (98) 51 rev. 3 Decizia Comitetului Executiv din 16 decembrie 1998 privind cooperarea poliţienească transfrontalieră în materia prevenirii şi depistării infracţiunilor
SCH/Com-ex (98) 52 Decizia Comitetului Executiv din 16 decembrie 1998 privind Broşura cu privire la cooperarea poliţienească transfrontalieră, în măsura în care aceasta se referă la dispoziţiile alineatului (2) de mai sus
SCH/Com-ex (98) 57 Decizia Comitetului Executiv din 16 decembrie 1998 privind introducerea unui formular armonizat pentru invitaţii, declaraţii de garanţie şi atestări de cazare
SCH/Com-ex (98) 59 rev. Decizia Comitetului Executiv din 16 decembrie 1998 privind detaşarea coordonată a consilierilor în materie de documente
SCH/Com-ex (99) 1 rev. 2 Decizia Comitetului Executiv din 28 aprilie 1999 privind normele în materie de stupefiante
SCH/Com-ex (99) 6 Decizia Comitetului Executiv din 28 aprilie 1999 privind acquis-ul Schengen în materie de telecomunicaţii
SCH/Com-ex (99) 7 rev. 2 Decizia Comitetului Executiv din 28 aprilie 1999 privind ofiţerii de legătură
SCH/Com-ex (99) 8 rev. 2 Decizia Comitetului Executiv din 28 aprilie 1999 privind principiile generale care reglementează plata informatorilor
SCH/Com-ex (99) 10 Decizia Comitetului Executiv din 28 aprilie 1999 privind traficul ilegal de arme de foc
SCH/Com-ex (99) 13 Decizia Comitetului Executiv din 28 aprilie 1999 privind versiunile definitive ale Manualului comun şi ale Instrucţiunilor consulare comune:
- anexele 1-3, 7, 8 şi 15 ale Instrucţiunilor consulare comune;
- Manualul comun, în măsura în care acesta se referă la dispoziţiile alineatului (2) de mai sus, inclusiv anexele 1, 5, 5A, 6, 10 şi 13.
SCH/Com-ex (99) 18 Decizia Comitetului Executiv din 28 aprilie 1999 privind îmbunătăţirea cooperării poliţieneşti în materie de prevenire şi depistare a infracţiunilor.
(6) Următoarele declaraţii ale Comitetului Executiv instituit prin Convenţia semnată la Schengen la 19 iunie 1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, în măsura în care acestea se referă la dispoziţiile alineatului (2) de mai sus:
SCH/Com-ex (96) decl. 6 rev. 2 Declaraţia Comitetului Executiv din 26 iunie 1996 privind extrădarea
SCH/Com-ex (97) decl. 13 rev. 2 Declaraţia Comitetului Executiv din 9 februarie 1998 privind răpirea de minori.
(7) Următoarele decizii ale Grupului Central instituit prin Convenţia semnată la Schengen la 19 iunie 1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, în măsura în care acestea se referă la dispoziţiile alineatului (2) de mai sus:
SCH/C (98) 117 Decizia Grupului Central din 27 octombrie 1998 privind adoptarea unor măsuri de combatere a imigrării ilegale
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
SCH/C (99) 25 Decizia Grupului Central din 22 martie 1999 privind principiile generale care reglementează plata informatorilor.
(8) Următoarele acte întemeiate pe acquis-ul Schengen sau conexe în alt mod acestuia:
Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1683/95 din 29 mai 1995 de instituire a modelului uniform de viză (JO L 164, 14.7.1995, p. 1)
Decizia Consiliului 1999/307/CE din 1 mai 1999 de stabilire a modalităţilor de integrare a Secretariatului Schengen în cadrul Secretariatul General al Consiliului (JO L 119, 7.5.1999, p. 49)
Decizia Consiliului 1999/435/CE din 20 mai 1999 privind definirea acquis-ului Schengen în scopul stabilirii, în conformitate cu dispoziţiile relevante din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi din Tratatul privind Uniunea Europeană, a temeiului juridic pentru fiecare din dispoziţiile sau deciziile care constituie acquis-ul Schengen (JO L 176, 10.7.1999, p. 1)
Decizia Consiliului 1999/436/CE din 20 mai 1999 de stabilire, în conformitate cu dispoziţiile relevante din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi din Tratatul privind Uniunea Europeană, a temeiului juridic pentru fiecare dintre dispoziţiile sau deciziile care constituie acquis-ul Schengen (JO L 176, 10.7.1999, p. 17)
Decizia Consiliului 1999/437/CE din 17 mai 1999 privind anumite modalităţi de aplicare a Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene şi Republica Islanda şi Regatul Norvegiei în ceea ce priveşte asocierea acestor două state la punerea în aplicare, asigurarea respectării şi dezvoltarea acquis-ului Schengen (JO L 176, 10.7.1999, p. 31)
Decizia Consiliului 1999/848/CE din 13 decembrie 1999 privind aplicarea integrală a acquis-ului Schengen pe teritoriul Greciei (JO L 327, 21.12.1999, p. 58)
Decizia Consiliului 2000/365/CE din 29 mai 2000 privind cererea Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord de a participa la punerea în aplicare a unora dintre dispoziţiile acquis-ului Schengen (JO L 131, 1.6.2000, p. 43)
Decizia Consiliului 2000/586/JAI din 28 septembrie 2000 de instituire a unei proceduri de modificare a articolului 40 alineatele (4) şi (5), a articolului 41 alineatul (7) şi a articolului 65 alineatul (2) din Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele externe comune (JO L 248, 3.10.2000, p. 1)
Decizia Consiliului 2000/751/CE din 30 noiembrie 2000 privind declasificarea anumitor părţi din Manualul comun adoptat de Comitetul Executiv instituit prin Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 (JO L 303, 2.12.2000, p. 29)
Decizia Consiliului 2000/777/CE din 1 decembrie 2000 privind punerea în aplicare a acquis-ului Schengen pe teritoriul Danemarcei, Finlandei, Suediei, precum şi pe teritoriul Islandei şi Norvegiei (JO L 309, 9.10.2000, p. 24)
Regulamentul Consiliului (CE) nr. 539/2001 din 15 martie 2001 de stabilire a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi trebuie să deţină viză pentru trecerea frontierelor externe ale statelor membre şi a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi sunt scutiţi de această obligaţie (JO L 81, 21.3.2001, p. 1)
Regulamentul Consiliului nr. 789/2001/CE din 24 aprilie 2001 care rezervă Consiliului competenţele de execuţie în ceea ce priveşte anumite norme metodologice şi proceduri de examinare a cererilor de viză (JO L 116, 26.4.2001, p. 2)
Regulamentul Consiliului nr. 790/2001/CE din 24 aprilie 2001 care rezervă Consiliului competenţele de execuţie în ceea ce priveşte anumite norme metodologice şi proceduri de realizare a controlului şi supravegherii frontierelor (JO L 116, 26.4.2001, p. 5)
Decizia Consiliului 2001/329/CE din 24 aprilie 2001 de actualizare a părţii VI şi a anexelor 3, 6 şi 13 la Instrucţiunile consulare comune şi a anexelor 5(a), 6(a) şi 8 la Manualul comun (JO L 116, 26.4.2001, p. 32), în măsura în care aceasta se referă la anexa 3 la Instrucţiunile consulare comune şi la anexa 5(a) la Manualul comun
Directiva Consiliului 2001/51/CE din 28 iunie 2001 de completare a dispoziţiilor articolului 26 din Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 (JO L 187, 10.7.2001, p. 45)
Decizia Consiliului 2001/886/JAI din 6 decembrie 2001 privind dezvoltarea Sistemului de Informaţii Schengen din a doua generaţie (SIS II) (JO L 328, 13.12.2001, p. 1)
Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2414/2001 din 7 decembrie 2001 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi trebuie să deţină viză pentru trecerea frontierelor externe ale statelor membre şi a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi sunt scutiţi de această obligaţie (JO L 327, 12.12.2001, p. 1)
Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2424/2001 din 6 decembrie 2001 privind dezvoltarea Sistemului de Informaţii Schengen din a doua generaţie (SIS II) (JO L 328, 13.12.2001, p. 4)
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Regulamentul Consiliului (CE) nr. 333/2002 din 18 februarie 2002 de stabilire a unui model uniform de formular pentru aplicarea unei vize eliberate de statele membre titularilor unui document de călătorie nerecunoscut de către statul membru care emite formularul respectiv (JO L 53, 23.2.2002, p. 4)
Regulamentul Consiliului (CE) nr. 334/2002 din 18 februarie 2002 de modificare a Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1683/95 de instituire a unui model uniform de viză (JO L 53, 23.2.2002, p. 7)
Decizia Consiliului 2002/192/CE din 28 februarie 2002 privind cererea Irlandei de a participa la punerea în aplicare a unora dintre dispoziţiile acquis-ului Schengen (JO L 64, 7.3.2002, p. 20)
Decizia Consiliului 2002/352/CE din 25 aprilie 2002 privind revizuirea Manualului comun (JO L 123, 9.5.2002, p. 47)
Decizia Consiliului 2002/353/CE din 25 aprilie 2002 privind declasificarea părţii II din Manualul comun adoptat de Comitetul Executiv instituit prin Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 (JO L 123, 9.5.2002, p. 49)
Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1030/2002 din 13 iunie 2002 de instituire a unui model uniform de permis de şedere pentru resortisanţii ţărilor terţe (JO L 157, 15.6.2002, p. 1)
Decizia Consiliului 2002/587/CE din 12 iulie 2002 privind revizuirea Manualului comun (JO L 187, 16.7.2002, p. 50)
Decizia-cadru a Consiliului 2002/946/JAI din 28 noiembrie 2002 privind consolidarea cadrului penal pentru a preveni facilitarea intrării, tranzitului şi şederii neautorizate (JO L 328, 5.12.2002, p. 1)
Directiva Consiliului 2002/90/CE din 28 noiembrie 2002 de definire a facilitării intrării, tranzitului şi şederii neautorizate (JO L 328, 5.12.2002, p. 17)
Decizia Consiliului 2003/170/JAI din 27 februarie 2003 privind utilizarea în comun a ofiţerilor de legătură trimişi în străinătate de instituţiile de aplicare a legii ale statelor membre (JO L 67, 12.3.2003, p. 27)
Regulamentul Consiliului (CE) nr. 453/2003 din 6 martie 2003 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi trebuie să deţină viză pentru trecerea frontierelor externe ale statelor membre şi a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi sunt scutiţi de această obligaţie (JO L 69, 13.3.2003, p. 10)
Decizia Consiliului 2003/725/JAI din 2 octombrie 2003 de modificare a dispoziţiilor articolului 40 alineatele (1) şi (7) din Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune (JO L 260, 11.10.2003, p. 37)
Directiva Consiliului 2003/110/CE din 25 noiembrie 2003 privind sprijinul în cazurile de tranzit în scopul expulzării pe calea aerului (JO L 321, 6.12.2003, p. 26)
Regulamentul Consiliului (CE) nr. 377/2004 din 19 februarie 2004 de constituire a reţelei de ofiţeri de legătură în materie de imigrare (JO L 64, 2.3.2004, p. 1)
Decizia Consiliului 2004/466/CE din 29 aprilie 2004 de modificare a Manualului comun în sensul prevederii efectuării controalelor de frontieră specializate privind minorii însoţiţi (JO L 157, 30.4.2004, p. 136)
Directiva Consiliului 2004/82/CE din 29 aprilie 2004 privind obligaţia transportatorilor de a comunica date privind pasagerii (JO L 261, 6.8.2004, p. 24)
Decizia Consiliului 2004/573/CE din 29 aprilie 2004 privind organizarea de zboruri comune pentru expulzarea de pe teritoriu a două sau mai multe state membre a resortisanţilor ţărilor terţe care fac obiectul măsurilor individuale de expulzare (JO L 261, 6.8.2004, p. 28)
Decizia Consiliului 2004/574/CE din 29 aprilie 2004 de modificare a Manualului comun (JO L 261, 6.8.2004, p. 36)
Decizia Consiliului 2004/512/CE din 8 iunie 2004 de constituire a Sistemului de Informaţii privind Vizele (SIV) (JO L 213, 15.6.2004, p. 5)
Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2007/2004 din 26 octombrie 2004 de constituire a Agenţiei europene pentru gestionarea cooperării operative la frontierele externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (JO L 349, 25.11.2004, p. 1)
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2133/2004 din 13 decembrie 2004 privind obligaţia autorităţilor competente ale statelor membre de a ştampila cu regularitate documentele de călătorie ale resortisanţilor ţărilor terţe în momentul trecerii de către aceştia a frontierelor externe ale statelor membre, precum şi de modificare a dispoziţiilor Convenţiei pentru aplicarea Acordului Schengen şi a Manualului comun adoptat în acest scop (JO L 369, 16.12.2004, p. 5)
Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2252/2004 din 13 decembrie 2004 privind standardele referitoare la elementele de securitate şi datele biometrice cuprinse în paşapoartele şi documentele de călătorie eliberate de statele membre (JO L 385, 29.12.2004, p. 1)
NEGOCIERILE PENTRU ADERAREA BULGARIEI ŞI A ROMÂNIEI
LA UNIUNEA EUROPEANĂ
Bruxelles, 31 martie 2005
AA 6/2/05
REV 2
TRATATUL DE ADERARE: PROTOCOL, ANEXA III
PROIECTE DE ACTE LEGISLATIVE ŞI DE ALTE INSTRUMENTE
Delegaţiile sunt invitate să găsească alăturat proiectul Tratatului de aderare a Bulgariei şi României la Uniunea Europeană: PROTOCOL, ANEXA III.
Documente sursă: | MD 42/6/04 REV 6 | (AC 42/1/04 REV 1) | |
MD 77/14/04 REV 14 | (AC 77/1/04 REV 1) | ||
MD 24/4/04 REV 4 | (AC 24/1/04 REV 1) | ||
MD 28/3/04 REV 3 | (AC 28/1/04 REV 1) | ||
MD 32/3/04 REV 3 | (AC 32/1/04 REV 1) | ||
MD 15/1/04 REV 1 | (AC 15/1/04 REV 1) | ||
MD 16/1/04 REV 1 | (AC 16/1/04 REV 1) | ||
MD 18/1/04 REV 1 | (AC 18/1/04 REV 1) | ||
MD 19/1/04 REV 1 | (AC 19/1/04 REV 1) |
ANEXA Nr. III
Lista menţionată la articolul 16 din protocol: adaptări ale actelor
adoptate de instituţii
1. DREPTUL SOCIETĂŢILOR COMERCIALE
DREPTURILE DE PROPRIETATE INDUSTRIALĂ
I. MARCA DE COMERŢ COMUNITARĂ
31994 R 0040: Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca de comerţ comunitară (JO L 11, 14.1.1994, p. 1), modificat prin:
- 31994 R 3288: Regulamentul (CE) nr. 3288/94 al Consiliului din 22.12.1994 (JO L 349, 31.12.1994, p. 83);
- 32003 R 0807: Regulamentul (CE) nr. 807/2003 al Consiliului din 14.4.2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 36);
- 12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor - Aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33);
- 32003 R 1653: Regulamentul (CE) nr. 1653/2003 al Consiliului din 18.6.2003 (JO L 245, 29.9.2003, p. 36);
- 32003 R 1992: Regulamentul (CE) nr. 1992/2003 al Consiliului din 27.10.2003 (JO L 296, 14.11.2003, p. 1);
- 32004 R 0422: Regulamentul (CE) nr. 422/2004 al Consiliului din 19.2.2004 (JO L 70, 9.3.2004, p. 1).
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
La articolul 159a, alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:
(1) De la data aderării Bulgariei, a Republicii Cehe, a Estoniei, a Ciprului, a Letoniei, a Lituaniei, a Ungariei, a Maltei, a Poloniei, a României, a Sloveniei şi a Slovaciei (denumite în continuare "noi state membre"), o marcă de comerţ comunitară înregistrată sau solicitată în conformitate cu prezentul regulament înaintea respectivelor date de aderare se extinde la teritoriul acestor state membre pentru a avea acelaşi efect în întreaga Comunitate.".
II. CERTIFICATELE SUPLIMENTARE DE PROTECŢIE
(1) 31992 R 1768: Regulamentul (CEE) nr. 1768/92 al Consiliului din 18 iunie 1992 privind crearea unui certificat suplimentar de protecţie pentru medicamente (JO L 182, 2.7.1992, p. 1), modificat prin:
- 11994 N: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor - Aderarea Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei (JO C 241, 29.8.1994, p. 21);
- 12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor - Aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33).
(a) La articolul 19a se adaugă următorul text:
(k) oricărui medicament protejat printr-un brevet valabil şi a cărui primă autorizare de introducere pe piaţă ca medicament a fost obţinută după 1 ianuarie 2000 îi poate fi acordat un certificat în Bulgaria, cu condiţia ca, pentru obţinerea acestui certificat, cererea să fie depusă în termen de şase luni de la data aderării;
(l) oricărui medicament protejat printr-un brevet valabil şi a cărui primă autorizare de introducere pe piaţă ca medicament a fost obţinută după 1 ianuarie 2000 îi poate fi acordat un certificat în România. În cazurile în care perioada prevăzută la articolul 7 alineatul (1) a expirat, solicitarea unui certificat este posibilă în termen de şase luni, care începe să curgă cel târziu de la data aderării.".
(b) La articolul 20, alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:
(2) Prezentul regulament se aplică certificatelor suplimentare de protecţie acordate în conformitate cu legislaţia internă a Republicii Cehe, a Estoniei, a Ciprului, a Letoniei, a Lituaniei, a Maltei, a Poloniei, a României, a Sloveniei şi a Slovaciei înainte de respectivele date de aderare.".
(2) 31996 R 1610: Regulamentul (CE) nr. 1610/96 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 iulie 1996 privind crearea unui certificat suplimentar de protecţie pentru produsele fitofarmaceutice (JO L 198, 8.8.1996, p. 30), modificat prin:
- 12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor - Aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33).
(a) La articolul 19a se adaugă următorul text:
(k) oricărui produs fito-farmaceutic protejat printr-un brevet valabil şi a cărui primă autorizare de introducere pe piaţă ca produs fito-farmaceutic a fost obţinută după 1 ianuarie 2000 îi poate fi acordat un certificat în Bulgaria, cu condiţia ca cererea pentru obţinerea certificatului să fie depusă în termen de şase luni de la data aderării;
(l) oricărui produs fito-farmaceutic protejat printr-un brevet valabil şi a cărui primă autorizare de introducere pe piaţă ca produs fito-farmaceutic a fost obţinută după 1 ianuarie 2000 îi poate fi acordat un certificat în România. În cazurile în care perioada prevăzută la articolul 7 alineatul (1) a expirat, solicitarea unui certificat este posibilă în termen de şase luni, care începe să curgă cel târziu de la data aderării.".
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(b) La articolul 20, alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:
(2) Prezentul regulament se aplică certificatelor suplimentare de protecţie acordate în conformitate cu legislaţia internă a Republicii Cehe, a Estoniei, a Ciprului, a Letoniei, a Lituaniei, a Maltei, a Poloniei, a României, a Sloveniei şi a Slovaciei înainte de respectivele date de aderare.".
III. DESENELE ŞI MODELELE INDUSTRIALE COMUNITARE
32002 R 0006: Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele şi modelele industriale comunitare (JO L 3, 5.1.2002, p. 1), modificat prin:
- 12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor - Aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33).
La articolul 110a, alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:
(1) De la data aderării Bulgariei, a Republicii Cehe, a Estoniei, a Ciprului, a Letoniei, a Lituaniei, a Ungariei, a Maltei, a Poloniei, a României, a Sloveniei şi a Slovaciei (denumite în continuare "noi state membre"), un desen sau model industrial comunitar protejat sau solicitat în conformitate cu acest regulament înaintea respectivelor date de aderare se extinde la teritoriul acestor state membre pentru a avea acelaşi efect în întreaga Comunitate.".
2. AGRICULTURA
(1) 31989 R 1576: Regulamentul (CEE) nr. 1576/89 al Consiliului din 29 mai 1989 de stabilire a normelor generale cu privire la definirea, descrierea şi prezentarea băuturilor spirtoase (JO L 160, 12.6.1989, p. 1), modificat prin:
- 31992 R 3280: Regulamentul (CEE) nr. 3280/92 al Consiliului din 9.11.1992 (JO L 327, 13.11.1992, p. 3);
- 31994 R 3378: Regulamentul (CE) nr. 3378/94 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22.12.1994 (JO L 366, 31.12.1994, p. 1);
- 11994 N: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor - Aderarea Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei (JO C 241, 29.8.1994, p. 21);
- 12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor - Aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33);
- 32003 R 1882: Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29.9.2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
(a) La articolul 1 alineatul (4), punctul (i), se adaugă următoarele dispoziţii:
(5) Denumirea "rachiu din fructe" poate fi înlocuită prin denumirea "Palincă" numai pentru băutura spirtoasă produsă în România."
(b) La Anexa II, se adaugă următoarele denumiri geografice:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- la punctul (4): "Vinars Târnave", "Vinars Vaslui", "Vinars Murfatlar", "Vinars Vrancea", "Vinars Segarcea";
-
(2) 31991 R 1601: Regulamentul (CEE) nr. 1601/91 al Consiliului din 10 iunie 1991 de stabilire a normelor generale privind definirea, descrierea şi prezentarea vinurilor aromatizate, a băuturilor aromatizate pe bază de vin şi a cocteilurilor aromatizate obţinute din produse vitivinicole (JO L 149, 14.6.1991, p. 1), modificat prin:
- 31992 R 3279: Regulamentul (CEE) nr. 3279/92 al Consiliului din 9.11.1992 (JO L 327, 13.11.1992, p. 1);
- 11994 N: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor - Aderarea Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei (JO C 241, 29.8.1994, p. 21);
- 31994 R 3378: Regulamentul (CE) nr. 3378/94 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22.12.1994 (OJ L 366, 31.12.1994, p. 1);
- 31996 R 2061: Regulamentul (CE) nr. 2061/96 al Parlamentului European şi al Consiliului din 8.10.1996 (OJ L 277, 30.10.1996, p. 1);
- 32003 R 1882: Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29.9.2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
La articolul 2 alineatul (3), se adaugă următoarea literă după litera (h):
(i) Pelin: băutură aromatizată pe bază de vin produsă din vin alb sau roşu, must de struguri concentrat, suc de struguri (sau sfeclă de zahăr) şi o tinctură specială din ierburi, având o tărie alcoolică de nu mai puţin de 8,5% vol., un conţinut de zahăr exprimat ca zahăr invertit de 45-50 grame pe litru, şi o aciditate totală de nu mai puţin de 3 grame pe litru exprimată ca acid tartric."
iar litera (i) se redenumeşte ca (j).
(3) 31992 R 2075: Regulamentul (CEE) nr. 2075/92 al Consiliului din 30 iunie 1992 privind organizarea comună a pieţei în sectorul tutunului brut (JO L 215, 30.7.1992, p. 70), modificat prin:
- 11994 N: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor - Aderarea Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei (JO C 241, 29.8.1994, p. 21);
- 31994 R 3290: Regulamentul (CE) nr. 3290/94 al Consiliului din 22.12.1994 (JO L 349, 31.12.1994, p. 105);
- 31995 R 0711: Regulamentul (CE) nr. 711/95 al Consiliului din 27.3.1995 (JO L 73, 1.4.1995, p. 13);
- 31996 R 0415: Regulamentul (CE) nr. 415/96 al Consiliului din 4.3.1996 (JO L 59, 8.3.1996, p. 3);
- 31996 R 2444: Regulamentul (CE) nr. 2444/96 al Consiliului din 17.12.1996 (JO L 333, 21.12.1996, p. 4);
- 31997 R 2595: Regulamentul (CE) nr. 2595/97 al Consiliului din 18.12.1997 (JO L 351, 23.12.1997, p. 11);
- 31998 R 1636: Regulamentul (CE) nr. 1636/98 al Consiliului din 20.7.1998 (JO L 210, 28.7.1998, p. 23);
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- 31999 R 0660: Regulamentul (CE) nr. 660/1999 al Consiliului din 22.3.1999 (JO L 83, 27.3.1999, p. 10);
- 32000 R 1336: Regulamentul (CE) nr. 1336/2000 al Consiliului din 19.6.2000 (JO L 154, 27.6.2000, p. 2);
- 32002 R 0546: Regulamentul (CE) nr. 546/2002 al Consiliului din 25.3.2002 (JO L 84, 28.3.2002, p. 4);
- 32003 R 0806: Regulamentul (CE) nr. 806/2003 al Consiliului din 14.4.2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 1);
- 32003 R 2319: Regulamentul (CE) nr. 2319/2003 al Consiliului din 17.12.2003 (JO L 345, 31.12.2003, p. 17);
- 12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor - Aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33).
(a) În anexă, la punctul V. "Sun-cured", se adaugă următorul text:
Molovata
Ghimpaţi
Bărăgan"
(b) În anexă, la punctul VI. "Basmas", se adaugă următorul text:
Gebel
Nevrokop
Dupniţa
Melnik
Ustina
Harmanlî
Krumovgrad
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Iztocen Balkan
Topolovgrad
Svilengrad
Srednogorska iaka"
(c) În anexă, la punctul VIII. "Kaba Kulak (clasic)", se adaugă următorul text:
Severna Bulgaria
Tekne"
(4) 31996 R 2201: Regulamentul (CE) nr. 2201/96 al Consiliului din 28 octombrie 1996 privind organizarea comună a pieţelor în sectorul produselor prelucrate pe bază de fructe şi legume (JO L 297, 21.11.1996, p. 29), modificat prin:
- 31997 R 2199: Regulamentul (CE) nr. 2199/97 al Consiliului din 30.10.1997 (JO L 303, 6.11.1997, p. 1);
- 31999 R 2701: Regulamentul (CE) nr. 2701/1999 al Consiliului din 14.12.1999 (JO L 327, 21.12.1999, p. 5);
- 32000 R 2699: Regulamentul (CE) nr. 2699/2000 al Consiliului din 4.12.2000 (JO L 311, 12.12.2000, p. 9);
- 32001 R 1239: Regulamentul (CE) nr. 1239/2001 al Consiliului din 19.6.2001 (JO L 171, 26.6.2001, p. 1);
- 32002 R 0453: Regulamentul (CE) nr. 453/2002 al Comisiei din 13.3.2002 (JO L 72, 14.3.2002, p. 9);
- 12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor - Aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33);
- 32004 R 0386: Regulamentul (CE) nr. 386/2004 al Comisiei din 1.3.2004 (JO L 64, 2.3.2004, p. 25).
Anexa III se înlocuieşte cu următorul text:
"ANEXA III | |
Pragurile de procesare menţionate la articolul 5 | |
Greutatea netă a produselor proaspete | |
(în tone) |
Roşii | Piersici | Pere | |||
Pragurile comunitare | 8.860.061 | 560.428 | 105.659 | ||
P r a g u r i n a ţ i o n a l e | Bulgaria | 156.343 | 17.843 | f.r. | |
Republica Cehă | 12.000 | 1.287 | 11 | ||
Grecia | 1.211.241 | 300.000 | 5.155 | ||
Spania | 1.238.606 | 180.794 | 35.199 | ||
Franţa | 401.608 | 15.685 | 17.703 | ||
Italia | 4.350.000 | 42.309 | 45.708 | ||
Cipru | 7.944 | 6 | f.r. | ||
Letonia | f.r. | f.r. | f.r. | ||
Ungaria | 130.790 | 1.616 | 1.031 | ||
Malta | 27.000 | f.r. | f.r. | ||
Ţările de Jos | f.r. | f.r. | 243 | ||
Austria | f.r. | f.r. | 9 | ||
Polonia | 194.639 | f.r. | f.r. | ||
Portugalia | 1.050.000 | 218 | 600 | ||
România | 50.390 | 523 | f.r. | ||
Slovacia | 29.500 | 147 | f.r. | ||
f.r. = fără relevanţă |
(5) 31998 R 2848: Regulamentul (CE) nr. 2848/98 al Comisiei din 22 decembrie 1998 de stabilire a modalităţilor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2075/92 al Consiliului privind schema de prime, cotele de producţie şi ajutorul specific acordat grupurilor de producători din sectorul tutunului brut (JO L 358, 31.12.1998, p. 17), modificat prin:
- 31999 R 0510: Regulamentul (CE) nr. 510/1999 al Comisiei din 8.3.1999 (JO L 60, 9.3.1999, p. 54);
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- 31999 R 0731: Regulamentul (CE) nr. 731/1999 al Comisiei din 7.4.1999 (JO L 93, 8.4.1999, p. 20);
- 31999 R 1373: Regulamentul (CE) nr. 1373/1999 al Comisiei din 25.6.1999 (JO L 162, 26.6.1999, p. 47);
- 31999 R 2162: Regulamentul (CE) nr. 2162/1999 al Comisiei din 12.10.1999 (JO L 265, 13.10.1999, p. 13);
- 31999 R 2637: Regulamentul (CE) nr. 2637/1999 al Comisiei din 14.12.1999 (JO L 323, 15.12.1999, p. 8);
- 32000 R 0531: Regulamentul (CE) nr. 531/2000 al Comisiei din 10.3.2000 (JO L 64, 11.3.2000, p. 13);
- 32000 R 0909: Regulamentul (CE) nr. 909/2000 al Comisiei din 2.5.2000 (JO L 105, 3.5.2000, p. 18);
- 32000 R 1249: Regulamentul (CE) nr. 1249/2000 al Comisiei din 15.6.2000 (JO L 142, 16.6.2000, p. 3);
- 32001 R 0385: Regulamentul (CE) nr. 385/2001 al Comisiei din 26.2.2001 (JO L 57, 27.2.2001, p. 18);
- 32001 R 1441: Regulamentul (CE) nr. 1441/2001 al Comisiei din 16.7.2001 (JO L 193, 17.7.2001, p. 5);
- 32002 R 0486: Regulamentul (CE) nr. 486/2002 al Comisiei din 18.3.2002 (JO L 76, 19.3.2002, p. 9);
- 32002 R 1005: Regulamentul (CE) nr. 1005/2002 al Comisiei din 12.6.2002 (JO L 153, 13.6.2002, p. 3);
- 32002 R 1501: Regulamentul (CE) nr. 1501/2002 al Comisiei din 22.8.2002 (JO L 227, 23.8.2002, p. 16);
- 32002 R 1983: Regulamentul (CE) nr. 1983/2002 al Comisiei din 7.11.2002 (JO L 306, 8.11.2002, p. 8);
- 32004 R 1809: Regulamentul (CE) nr. 1809/2004 al Comisiei din 18.10.2004 (JO L 318, 19.10.2004, p. 18).
Anexa I se înlocuieşte cu următorul text:
"ANEXA I | ||
PROCENTELE PRAGURILOR DE GARANTARE PENTRU FIECARE STAT MEMBRU SAU REGIUNE SPECIFICĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA GRUPURILOR DE PRODUCĂTORI | ||
Stat membru sau regiune specifică de origine a grupului de producători | Procent | |
Germania, Spania (cu excepţia regiunilor Castilia şi Leon, Navarra şi Campezo din Ţara Bascilor), Franţa (cu excepţia regiunilor Nord-Pas-de-Calais şi Picardia), Italia, Portugalia (cu excepţia Regiunii Autonome Azore), Belgia, Austria, România | 2% | |
Grecia (cu excepţia regiunii Epir), Regiunea Autonomă Azore (Portugalia), Regiunile Nord-Pas-de-Calais şi Picardia (Franţa), Bulgaria (cu excepţia municipalităţilor BaniTe, Zlatograd, Madan şi Dospat din zona Gebel şi a municipiilor Veliki Preslav, Vărbiţa, Şumen, Smiadovo, Varna, Dalgopol, General Toşevo, Dobrici, Kavarna, Kruşari, Şabla şi Antonovo din regiunea de nord a Bulgariei) | 1% | |
Regiunile Castilia şi Leon (Spania), Navarra (Spania), regiunea Campezo din Ţara Bascilor (Spania), Epir (Grecia), municipalităţilor Banite, Zlatograd, Madan şi Dospat din zona Gebel şi a municipalităţilor Veliki Preslav, Vărbiţa, Şumen, Smiadovo, Varna, Dalgopol, General Toşevo, Dobrici, Kavarna, Kruşari, Şabla şi Antonovo din regiunea de nord a Bulgariei (Bulgaria) | 0,3% |
(6) 31999 R 1493: Regulamentul nr. 1493/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieţei în sectorul vitivinicol (JO L 179, 14.7.1999, p. 1), modificat prin:
- 32000 R 1622: Regulamentul (CE) nr. 1622/2000 al Comisiei din 24.7.2000 (JO L 194, 31.7.2000, p. 1);
- 32000 R 2826: Regulamentul (CE) nr. 2826/2000 al Consiliului din 19.12.2000 (JO L 328, 23.12.2000, p. 2);
- 32001 R 2585: Regulamentul (CE) nr. 2585/2001 al Consiliului din 19.12.2001 (JO L 345, 29.12.2001, p. 10);
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- 32003 R 0806: Regulamentul (CE) nr. 806/2003 al Consiliului din 14.4.2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 1);
- 12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor - Aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, Republicii Malta, Republicii Polone, Republicii Slovenia şi Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33);
- 32003 R 1795: Regulamentul (CE) nr. 1795/2003 al Comisiei din 13.10.2003 (JO L 262, 14.10.2003, p. 13).
(a) La articolul 6 se adaugă următoarele dispoziţii:
(5) Pentru Bulgaria şi România, se acordă, de la data aderării, drepturi de plantare nou create pentru producţia v.c.p.r.d totalizând 1,5% din suprafaţa viticolă totală, totalizând 2.302,5 hectare pentru Bulgaria şi 2.830,5 hectare pentru România. Aceste drepturi se acordă unei rezerve naţionale căreia i se aplică articolul 5."
(b) La anexa III (zonele vitivinicole) punctul (2), se adaugă următorul text:
(g) în România, în zona Podişul Transilvaniei"
(c) La anexa III (zonele vitivinicole), ultima propoziţie de la punctul (3) se înlocuieşte cu următorul text:
(d) în Slovacia, regiunea Tokay.
(e) în România, suprafeţele vitivinicole care nu sunt incluse la punctele (2) litera (g) sau (5) litera (f)."
(d) La anexa III (zonele vitivinicole) punctul (5), se adaugă următorul text:
(e)
(f) în România, suprafeţele viticole din următoarele regiuni: Dealurile Buzăului, Dealu Mare, Severinului şi Plaiurile Drâncei, Colinele Dobrogei, Terasele Dunării, regiunea vitivinicolă sudică, inclusiv zonele nisipoase şi alte regiuni favorabile"
(e) La anexa III (zonele vitivinicole) punctul (6), se adaugă următorul text:
În Bulgaria, zona vitivinicolă C III a) cuprinde suprafeţele viticole care nu sunt incluse la punctul (5) litera (e)",
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(f) La anexa V partea D.3, se adaugă următorul text:
şi în România".
(7) 32000 R 1673: Regulamentul (CE) nr. 1673/2000 al Consiliului din 27 iulie 2000 privind organizarea comună a pieţelor în sectorul inului şi cânepei pentru fibre (JO L 193, 29.7.2000, p. 16), modificat de:
- 32002 R 0651: Regulamentul (CE) nr. 651/2002 al Comisiei din 16.4.2002 (JO L 101, 17.4.2002, p. 3);
- 12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor - Aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33);
- 32003 R 1782: Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29.9.2003 (JO L 270, 21.10.2003, p. 1);
- 32004 R 0393: Regulamentul (CE) nr. 393/2004 al Consiliului din 24.2.2004 (JO L 65, 3.3.2004, p. 4).
(a) Articolul 3 alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:
(1) O cantitate maximă garantată de 80.878 tone pe an de piaţă este stabilită pentru fibre de in lungi şi împărţită între toate statele membre drept cantităţi naţionale garantate. Această cantitate este distribuită după cum urmează:
- 13.800 tone pentru Belgia;
- 13 tone pentru Bulgaria;
- 1.923 tone pentru Republica Cehă;
- 300 tone pentru Germania;
- 30 tone pentru Estonia;
- 50 tone pentru Spania;
- 55.800 tone pentru Franţa;
- 360 tone pentru Letonia;
- 2.263 tone pentru Lituania;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- 4.800 tone pentru Ţările de Jos;
- 150 tone pentru Austria;
- 924 tone pentru Polonia;
- 50 tone pentru Portugalia;
- 42 tone pentru România;
- 73 tone pentru Slovacia;
- 200 tone pentru Finlanda;
- 50 tone pentru Suedia;
- 50 tone pentru Regatul Unit."
(b) La articolul 3 alineatul (2), paragraful introductiv şi litera (a) se înlocuiesc cu următorul text:
(2) O cantitate maximă garantată de 147.265 tone pe an de piaţă este stabilită pentru fibre de in scurte şi fibre de cânepă, pentru care se poate acorda sprijin. Această cantitate este repartizată sub forma:
(a) cantităţilor naţionale garantate pentru următoarele state membre:
- 10.350 tone pentru Belgia;
- 48 tone pentru Bulgaria;
- 2.866 tone pentru Republica Cehă;
- 12.800 tone pentru Germania;
- 42 tone pentru Estonia;
- 20.000 tone pentru Spania;
- 61.350 tone pentru Franţa;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- 1.313 tone pentru Letonia;
- 3.463 tone pentru Lituania;
- 2.061 tone pentru Ungaria;
- 5.550 tone pentru Ţările de Jos;
- 2.500 tone pentru Austria;
- 462 tone pentru Polonia;
- 1.750 tone pentru Portugalia;
- 921 tone pentru România;
- 189 tone pentru Slovacia;
- 2.250 tone pentru Finlanda;
- 2.250 tone pentru Suedia;
- 12.100 tone pentru Regatul Unit.
Cu toate acestea, cantitatea naţională garantată stabilită pentru Ungaria se referă doar la fibrele de cânepă."
(8) 32003 R 1782: Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct din cadrul politii agricole comune şi de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori şi de modificare a regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 şi (CE) nr. 2529/2001 (JO L 270, 21.10.2003, p. 1), modificat prin:
- 32004 R 0021: Regulamentul (CE) nr. 21/2004 al Consiliului din 17.12.2003 (JO L 5, 9.1.2004, p. 8);
- 32004 R 0583: Regulamentul (CE) nr. 583/2004 al Consiliului din 22.3.2004 (JO L 91, 30.3.2004, p. 1);
- 32004 D 0281: Decizia 2004/281/CE a Consiliului din 22.3.2004 (JO L 93, 30.3.2004, p. 1);
- 32004 R 0864: Regulamentul (CE) nr. 864/2004 al Consiliului din 29.4.2004 (JO L 161, 30.4.2004, p. 48).
(a) Articolul 2 litera (g) se înlocuieşte cu următorul text:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(g) "noi state membre" înseamnă Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, România, Slovenia şi Slovacia."
(b) La articolul 5 alineatul (2), la sfârşitul primului paragraf se adaugă următorul text:
Cu toate acestea, Bulgaria şi România asigură că terenul care a fost utilizat drept păşune permanentă la data de 1 ianuarie 2007 este menţinut ca păşune permanentă."
(c) La articolul 54 alineatul (2), la sfârşitul primului paragraf se adaugă următorul text:
Cu toate acestea, pentru Bulgaria şi România, data prevăzută pentru cererile de sprijin pe suprafaţă este 30 iunie 2005."
(d) La articolul 71g se adaugă următorul text:
(9) Pentru Bulgaria şi România:
(a) perioada de referinţă de trei ani menţionată la alineatul (2) este 2002-2004;
(b) anul menţionat la alineatul (3) litera (a) este 2004;
(c) în primul paragraf al alineatului (4), referirea la anii 2004 şi 2005 se face la anii 2005 şi 2006, iar referirea la anul 2004 se face la anul 2005."
(e) La articolul 71 h se adaugă următorul text:
Cu toate acestea, pentru Bulgaria şi România referirea la 30 iunie 2003 se face la 30 iunie 2005."
(f) Articolul 74 alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:
"(1) Sprijinul se acordă pentru suprafeţele de bază naţionale în zonele de producţie tradiţionale enumerate în anexa X. | ||
Suprafaţa de bază este după cum urmează: | ||
Bulgaria | 21.800 ha | |
Grecia | 617.000 ha | |
Spania | 594.000 ha | |
Franţa | 208.000 ha | |
Italia | 1.646.000 ha | |
Cipru | 6.183 ha | |
Ungaria | 2.500 ha | |
Austria | 7.000 ha | |
Portugalia | 118.000 ha". |
(g) Articolul 78 alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(1) Se instituie o suprafaţă maximă garantată de 1.648.000 ha pentru care poate fi acordat sprijin."
(h) Articolul 80 alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:
"(2) Sprijinul este după cum urmează, în funcţie de producţiile din statele membre în cauză: | |||
Anul de piaţă 2004/2005 şi în cazul aplicării articolului 71 (EUR/ha) | Anul de piaţă 2005/2006 şi în anii următori (EUR/ha) | ||
Bulgaria | - | 345,225 | |
Grecia | 1.323,96 | 561,00 | |
Spania | 1.123,95 | 476,25 | |
Franţa: | |||
- teritoriul metropolitan | 971,73 | 411,75 | |
- Guyana Franceză | 1.329,27 | 563,25 | |
Italia | 1.069,08 | 453,00 | |
Ungaria | 548,70 | 232,50 | |
Portugalia | 1.070,85 | 453,75 | |
România | - | 126,075 |
(i) Articolul 81 se înlocuieşte cu următorul text:
"ARTICOLUL 81 | ||
Suprafeţe | ||
Se stabileşte prin prezentul o suprafaţă naţională de bază. Cu toate acestea, pentru Franţa se stabilesc două suprafeţe de bază. Aceste suprafeţe de bază sunt după cum urmează: | ||
Bulgaria | 4.166 ha | |
Grecia | 20.333 ha | |
Spania | 104.973 ha | |
Franţa: | ||
- teritoriul metropolitan | 19.050 ha | |
- Guyana Franceză | 4.190 ha | |
Italia | 219.588 ha | |
Ungaria | 3.222 ha | |
Portugalia | 24.667 ha | |
România | 500 ha | |
Un stat membru poate subîmpărţi suprafaţa sau suprafeţele sale de bază în subdiviziuni, pe baza unor criterii obiective." |
(j) Articolul 84 se înlocuieşte cu următorul text:
"ARTICOLUL 84 | ||
Suprafeţe | ||
(1) Un stat membru acordă ajutorul comunitar până la limita unui plafon calculat prin înmulţirea numărului de hectare ale SNG, stabilită la alineatul (3), cu valoarea medie de 120,75 EUR. | ||
(2) Se instituie prin prezentul o suprafaţă maximă garantată de 829.229 ha. | ||
(3) Suprafaţa maximă garantată menţionată la alineatul (2) se împarte în următoarele SNG: | ||
Suprafeţe Naţionale Garantate (SNG) | ||
Belgia | 100 ha | |
Bulgaria | 11.984 ha | |
Germania | 1.500 ha | |
Grecia | 41.100 ha | |
Spania | 568.200 ha | |
Franţa | 17.300 ha | |
Italia | 130.100 ha | |
Cipru | 5.100 ha | |
Luxemburg | 100 ha | |
Ungaria | 2.900 ha | |
Ţările de Jos | 100 ha | |
Austria | 100 ha | |
Polonia | 4.200 ha | |
Portugalia | 41.300 ha | |
România | 1.645 ha | |
Slovenia | 300 ha | |
Slovacia | 3.100 ha | |
Regatul Unit | 100 ha | |
(4) Un stat membru îşi poate împărţi SNG în subdiviziuni ale suprafeţei de bază, pe baza unor criterii obiective, în special la nivel regional sau în funcţie de producţie." |
(k) La articolul 95 alineatul (4) se adaugă următoarele paragrafe:
Pentru Bulgaria şi România, cantităţile totale menţionate la primul paragraf sunt stabilite în tabelul (f) din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1788/2003 al Consiliului şi sunt revizuite în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) al şaselea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1788/2003 al Consiliului.
Pentru Bulgaria şi România, perioada de 12 luni menţionată la primul paragraf este cea a anului 2006/2007."
(l) La articolul 103 alineatul (2), se adaugă următorul text:
Cu toate acestea, pentru Bulgaria şi România condiţiile pentru aplicarea prezentului alineat sunt că schema unică de plată pe suprafaţă se aplică în 2007 şi că s-a optat pentru aplicarea articolului 66."
(m) Articolul 105 alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:
"(1) Un supliment la plată pe suprafaţă de: | ||
- 291 EUR/ha pentru anul de piaţă 2005/2006, | ||
- 285 EUR/ha pentru anul de piaţă 2006/2007 şi în anii următori, se plăteşte pentru suprafaţa cultivată cu grâu dur în zonele tradiţionale de producţie enumerate în anexa X, în următoarelor limite: | ||
(hectare) | ||
Bulgaria | 21.800 | |
Grecia | 617.000 | |
Spania | 594.000 | |
Franţa | 208.000 | |
Italia | 1.646.000 | |
Cipru | 6.183 | |
Ungaria | 2.500 | |
Austria | 7.000 | |
Portugalia | 118.000 | |
". |
(n) La articolul 108 alineatul (2) se adaugă următorul text:
Cu toate acestea, pentru Bulgaria şi România, cererile de plată nu pot fi făcute în ce priveşte terenurile care, la data de 30 iunie 2005, au fost utilizate drept păşuni permanente, pentru culturi permanente sau copaci ori au fost utilizate în scopuri neagricole."
(o) Articolul 110c alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
"(1) Se instituie o suprafaţă de bază naţională pentru: | ||
- Bulgaria: | 10.237 ha; | |
- Grecia: | 370.000 ha; | |
- Spania: | 70.000 ha; | |
- Portugalia: | 360 ha." |
(p) Articolul 110c alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:
(2) Valoarea ajutorului eligibil pe hectar este în:
- Bulgaria: 263 EUR;
- Grecia: 594 EUR pentru 300.000 de hectare şi 342,85 EUR pentru restul de 70.000 de hectare;
- Spania: EUR 1.039;
- Portugalia: EUR 556."
(q) Articolul 116 alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:
"(4) Se aplică următoarele plafoane: | ||
Stat membru | Drepturi (x 1.000) | |
Belgia | 70 | |
Bulgaria | 2.058,483 | |
Republica Cehă | 66,733 | |
Danemarca | 104 | |
Germania | 2.432 | |
Estonia | 48 | |
Grecia | 11.023 | |
Spania | 19.580 | |
Franţa | 7.842 | |
Irlanda | 4.956 | |
Italia | 9.575 | |
Cipru | 472,401 | |
Letonia | 18,437 | |
Lituania | 17,304 | |
Luxemburg | 4 | |
Ungaria | 1.146 | |
Malta | 8,485 | |
Ţările de Jos | 930 | |
Austria | 206 | |
Polonia | 335,88 | |
Portugalia | 2.690 | |
România | 5.880,620 | |
Slovenia | 84,909 | |
Slovacia | 305,756 | |
Finlanda | 80 | |
Suedia | 180 | |
Regatul Unit | 19.492 | |
Total | 89.607,008". | |
(r) Articolul 123 alineatul (8) se înlocuieşte cu următorul text:
"(8) Se aplică următoarele plafoane regionale: | |||
Belgia | 235.149 | ||
Bulgaria | 90.343 | ||
Republica Cehă | 244.349 | ||
Danemarca | 277.110 | ||
Germania | 1.782.700 | ||
Estonia | 18.800 | ||
Grecia | 143.134 | ||
Spania | 713.999* | ||
Franţa | 1.754.732** | ||
Irlanda | 1.077.458 | ||
Italia | 598.746 | ||
Cipru | 12.000 | ||
Letonia | 70.200 | ||
Lituania | 150.000 | ||
Luxemburg | 18.962 | ||
Ungaria | 94.620 | ||
Malta | 3.201 | ||
Ţările de Jos | 157.932 | ||
Austria | 373.400 | ||
Polonia | 926.000 | ||
Portugalia | 175.075*** | ||
România | 452.000 | ||
Slovenia | 92.276 | ||
Slovacia | 78.348 | ||
Finlanda | 250.000 | ||
Suedia | 250.000 | ||
Regatul Unit | 1.419.811**** | ||
- * | Fără a aduce atingere normelor speciale stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1454/2001. | ||
- ** | Fără a aduce atingere normelor speciale stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1452/2001. | ||
- *** | Fără a aduce atingere normelor speciale stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1453/2001. | ||
- **** | Acest plafon va creşte temporar cu 100.000, până la 1.519.811, până la data la care animalele vii cu vârstă de până la şase luni pot fi exportate." |
(s) Articolul 126 alineatul (5) se înlocuieşte cu următorul text:
"(5) Se aplică următoarele plafoane naţionale: | |||
Belgia | 394.253 | ||
Bulgaria | 16.019 | ||
Republica Cehă | 90.300 | ||
Danemarca | 112.932 | ||
Germania | 639.535 | ||
Estonia | 13.416 | ||
Grecia | 138.005 | ||
Spania* | 1.441.539 | ||
Franţa** | 3.779.866 | ||
Irlanda | 1.102.620 | ||
Italia | 621.611 | ||
Cipru | 500 | ||
Letonia | 19.368 | ||
Lituania | 47.232 | ||
Luxemburg | 18.537 | ||
Ungaria | 117.000 | ||
Malta | 454 | ||
Ţările de Jos | 63.236 | ||
Austria | 375.000 | ||
Polonia | 325.581 | ||
Portugalia*** | 416.539 | ||
România | 150.000 | ||
Slovenia | 86.384 | ||
Slovacia | 28.080 | ||
Finlanda | 55.000 | ||
Suedia | 155.000 | ||
Regatul Unit | 1.699.511 | ||
* | Fără a aduce atingere normelor speciale stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1454/2001. | ||
** | Fără a aduce atingere normelor speciale stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1452/2001. | ||
*** | Fără a aduce atingere normelor speciale stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1453/2001." |
(t) La articolul 130 alineatul (3), al doilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:
"Pentru noile state membre, plafoanele naţionale sunt cele menţionate în tabelul următor. | |||
Tauri, tăuraşi, vaci şi juninci | Viţei în vârstă de cel puţin 1 şi de cel mult 8 luni şi cu greutatea carcasei de până la 185 kg | ||
Bulgaria | 22.191 | 101.542 | |
Republica Cehă | 483.382 | 27.380 | |
Estonia | 107.813 | 30.000 | |
Cipru | 21.000 | - | |
Letonia | 124.320 | 53.280 | |
Lituania | 367.484 | 244.200 | |
Ungaria | 141.559 | 94.439 | |
Malta | 6.002 | 17 | |
Polonia | 1.815.430 | 839.518 | |
România | 1.148.000 | 85.000 | |
Slovenia | 161.137 | 35.852 | |
Slovacia | 204.062 | 62.841 |
(u) La articolul 143a se adaugă următorul alineat:
Cu toate acestea, pentru Bulgaria şi România plăţile directe sunt introduse în conformitate cu următorul calendar de creşteri exprimate în procentaje din nivelul aplicabil la acel moment pentru asemenea plăţi în Comunitate, nivel stabilit la 30 aprilie 2004:
- 25% în 2007;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- 30% în 2008;
- 35% în 2009;
- 40% în 2010;
- 50% în 2011;
- 60% în 2012;
- 70% în 2013;
- 80% în 2014;
- 90% în 2015;
- 100% începând cu 2016."
(v) La articolul 143b alineatul (4) se adaugă următorul paragraf:
Cu toate acestea, pentru Bulgaria şi România, suprafaţa agricolă inclusă în schema unică de plată pe suprafaţă reprezintă partea din suprafaţa agricolă utilizată a acestora care este menţinută în bune condiţii agricole, indiferent dacă există producţie sau nu, în cazul în care a fost ajustată în mod adecvat, în conformitate cu criteriile obiective care urmează să fie stabilite de Bulgaria, respectiv România după aprobarea Comisiei."
(w) Articolul 143b alineatul (9) se înlocuieşte cu următorul text:
(9) Pentru oricare nou stat membru, schema unică de plată pe suprafaţă este valabilă pentru o perioadă de aplicare până la sfârşitul anului 2006, cu posibilitatea de reînnoire de două ori cu câte un an la cererea noului stat membru. Cu toate acestea, pentru Bulgaria şi România, schema unică de plată pe suprafaţă va fi valabilă pentru o perioadă de aplicare până la sfârşitul anului 2009 cu posibilitatea de reînnoire de două ori cu câte un an la cererea acestora. Sub rezerva dispoziţiilor alineatului (11), orice nou stat membru, poate decide încetarea aplicării schemei la sfârşitul primului sau al celui de-al doilea an din perioada de aplicare având în vedere aplicarea schemei unice de plată pe fermă. Noile state membre notifică Comisiei intenţia lor de a înceta aplicarea schemei menţionate până la data de 1 august a ultimului an de aplicare."
(x) La articolul 143b alineatul (11), se adaugă următorul paragraf:
Pentru Bulgaria şi România, până la sfârşitul perioadei de 5 ani de aplicare a schemei unice de plată (respectiv 2011), se aplică nivelul procentual stabilit de al doilea alineat din articolul 143a. Dacă aplicarea schemei unice de plată pe suprafaţă este prelungită după această dată, în temeiul unei decizii luate în conformitate cu punctul (b), nivelul procentual stabilit la al doilea alineat din articolul 143a pentru anul 2011 se aplică până la sfârşitul ultimului an de aplicare a schemei unice de plată pe suprafaţă."
(y) Alineatul (2) al articolului 143c se înlocuieşte cu următorul text:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(2) Noile state membre au posibilitatea, cu condiţia autorizării de către Comisie, să completeze orice plăţi directe până la:
(a) în ceea ce priveşte toate plăţile directe, 55% din nivelul plăţilor directe din Comunitate stabilite la 30 aprilie 2004 în anul 2004, 60% în anul 2005 şi 65% în anul 2006, iar începând din anul 2007 până la 30 de procente peste nivelul aplicabil menţionat la articolul 143a în anul în cauză. În ceea ce priveşte Bulgaria şi România, se aplică următoarele dispoziţii: 55% din nivelul plăţilor directe din Comunitate stabilite la 30 aprilie 2004 în anul 2007, 60% în anul 2008 şi 65% în anul 2009, iar începând din anul 2010 până la 30 de procente peste nivelul aplicabil menţionat la alineatul (2) din articolul 143a în anul în cauză. Cu toate acestea, Republica Cehă poate completa plăţile directe în sectorul amidonului de cartofi până la 100% din nivelul plăţilor directe din Comunitate, în compunerea acesteia de la 30 aprilie 2004. Cu toate acestea, pentru plăţile directe menţionate la capitolul 7 din titlul IV din prezentul regulament se aplică următoarele nivele maxime: 85% în anul 2004, 90% în anul 2005, 95% în anul 2006 şi 100% începând din anul 2007. În ceea ce priveşte Bulgaria şi România, se aplică următoarele nivele maxime: 85% în anul 2007, 90% în anul 2008, 95% în anul 2009 şi 100% începând din anul 2010,
sau
(b)
(i) în ceea ce priveşte plăţile directe altele decât schema unică de plată, nivelul total al sprijinului direct pe care fermierul are dreptul să îl primească, în funcţie de fiecare produs, în noul stat membru în anul calendaristic 2003 în cadrul unei scheme naţionale de tip PAC, majorat cu 10 puncte procentuale. Cu toate acestea, pentru Lituania, anul de referinţă este anul calendaristic 2002. Pentru Bulgaria şi România, anul de referinţă este anul calendaristic 2006. În cazul Sloveniei, majorarea este de 10 puncte procentuale în anul 2004, de 15 puncte procentuale în anul 2005, de 20 puncte procentuale în anul 2006 şi de 25 puncte procentuale începând din anul 2007;
(ii) în ceea ce priveşte schema unică de plată, valoarea totală a ajutorului naţional direct complementar care poate fi acordat de un nou stat membru pentru un anumit an este limitată la un pachet financiar specific. Acest pachet este egal cu diferenţa între:
- valoarea totală a ajutorului direct naţional de tip PAC care ar fi disponibil în statul membru în cauză în ceea ce priveşte anul calendaristic 2003 sau, în cazul Lituaniei, anul calendaristic 2002, majorat de fiecare dată cu 10 puncte procentuale. Cu toate acestea, pentru Bulgaria şi România anul de referinţă este anul calendaristic 2006. Pentru Slovenia, majorarea este de 10 puncte procentuale în anul 2004, de 15 puncte procentuale în anul 2005, de 20 puncte procentuale în anul 2006 şi de 25 puncte procentuale începând din anul 2007
şi
- plafonul naţional al acelui nou stat membru menţionat în anexa VIIIa adaptată, dacă este cazul, în conformitate cu articolele 64 alineatul (2) şi 70 alineatul (2).
În vederea calculării valorii totale la care se face referire la prima liniuţă de mai sus, sunt luate în considerare plăţile naţionale directe şi componentele acestora corespunzătoare plăţilor directe din Comunitate şi componentele acestora care au fost luate în considerare pentru calcularea plafonului real al noului stat membru în cauză în conformitate cu articolele 64 alineatul (2), 70 alineatul (2) şi 71c.
Pentru fiecare plată directă în cauză un nou stat membru poate alege să aplice opţiunea (a) sau opţiunea (b) de mai sus.
Sprijinul direct total care poate fi acordat unui fermier în noile state membre după aderare sub forma plăţii directe relevante, care include şi toate plăţile naţionale directe complementare, nu poate depăşi nivelul ajutorului direct pe care fermierul ar avea dreptul să îl primească în cadrul plăţii directe corespunzătoare, aplicabilă la acea dată statelor membre din Comunitate, în compunerea acesteia la data de 30 aprilie 2004."
(z) Articolul 154a alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:
(2) Măsurile menţionate la alineatul (1) pot fi adoptate în perioada cuprinsă între 1 mai 2004 şi 30 iunie 2009 şi nu se aplică după această dată. Cu toate acestea, pentru Bulgaria şi România, perioada începe la data de 1 ianuarie 2007 şi expiră la data de 31 decembrie 2011. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, poate prelungi aceste perioade."
(aa) La anexa III se adaugă următoarele note de subsol:
la titlul punctului A:
* Pentru Bulgaria şi România, referirea la anul 2005 trebuie interpretată ca o referire la primul an de aplicare a schemei unice de plată."
la titlul punctului B:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
* Pentru Bulgaria şi România, referirea la anul 2006 trebuie interpretată ca o referire la cel de-al doilea an de aplicare a schemei unice de plată."
şi, la titlul punctului C:
* Pentru Bulgaria şi România, referirea la anul 2007 trebuie interpretată ca o referire la cel de-al treilea an de aplicare a schemei unice de plată."
(ab) Anexa VIIIa se înlocuieşte cu următorul text:
"ANEXA Nr. VIIIa | |||||||||||||
Plafoanele naţionale menţionate la articolul 71c | |||||||||||||
Plafoanele au fost calculate ţinând seama de calendarul de creşteri prevăzut la articolul 143a, nefiind prin urmare necesar să fie reduse. | |||||||||||||
(milioane EUR) | |||||||||||||
An calenda- ristic | Bulgaria | Repu- blica Cehă | Estonia | Cipru | Letonia | Lituania | Ungaria | Malta | Polonia | România | Slovenia | Slovacia | |
2005 | - | 228,8 | 23,4 | 8,9 | 33,9 | 92,0 | 350,8 | 0,67 | 724,6 | - | 35,8 | 97,7 | |
2006 | - | 266,7 | 27,3 | 12,5 | 39,6 | 107,3 | 420,2 | 0,83 | 881,7 | - | 41,9 | 115,4 | |
2007 | 200,3 | 343,6 | 40,4 | 16,3 | 55,6 | 146,9 | 508,3 | 1,64 | 1.140,8 | 440,0 | 56,1 | 146,6 | |
2008 | 240,4 | 429,2 | 50,5 | 20,4 | 69,5 | 183,6 | 634,9 | 2,05 | 1.425,9 | 527,9 | 70,1 | 183,2 | |
2009 | 281,0 | 514,9 | 60,5 | 24,5 | 83,4 | 220,3 | 761,6 | 2,46 | 1.711,0 | 618,1 | 84,1 | 219,7 | |
2010 | 321,2 | 600,5 | 70,6 | 28,6 | 97,3 | 257,0 | 888,2 | 2,87 | 1.996,1 | 706,4 | 98,1 | 256,2 | |
2011 | 401,4 | 686,2 | 80,7 | 32,7 | 111,2 | 293,7 | 1.014,9 | 3,28 | 2.281,1 | 883,0 | 112,1 | 292,8 | |
2012 | 481,7 | 771,8 | 90,8 | 36,8 | 125,1 | 330,4 | 1.141,5 | 3,69 | 2.566,2 | 1.059,6 | 126,1 | 329,3 | |
2013 | 562,0 | 857,5 | 100,9 | 40,9 | 139,0 | 367,1 | 1.268,2 | 4,10 | 2.851,3 | 1.236,2 | 140,2 | 365,9 | |
2014 | 642,3 | 857,5 | 100,9 | 40,9 | 139,0 | 367,1 | 1.268,2 | 4,10 | 2.851,3 | 1.412,8 | 140,2 | 365,9 | |
2015 | 722,6 | 857,5 | 100,9 | 40,9 | 139,0 | 367,1 | 1.268,2 | 4,10 | 2.851,3 | 1.589,4 | 140,2 | 365,9 | |
anii următori | 802,9 | 857,5 | 100,9 | 40,9 | 139,0 | 367,1 | 1.268,2 | 4,10 | 2.851,3 | 1.766,0 | 140,2 | 365,9 |
(ac) La anexa X se adaugă următoarele:
BULGARIA
Starozagorski
Haskovski
Slivenski
Iambolski
Burgaski
Dobriciki
Plovdivski"
(ad) Anexa XIb se înlocuieşte cu următorul text:
"ANEXA XIb | |||
Suprafeţele de culturi arabile de bază naţionale şi producţiile de referinţă în noile state membre menţionate la articolele 101 şi 103 | |||
Suprafaţa de bază (hectare) | Producţii de referinţă (t/ha) | ||
Bulgaria | 2.625.258 | 2,90 | |
Republica Cehă | 2.253.598 | 4,20 | |
Estonia | 362.827 | 2,40 | |
Cipru | 79.004 | 2,30 | |
Letonia | 443.580 | 2,50 | |
Lituania | 1.146.633 | 2,70 | |
Ungaria | 3.487.792 | 4,73 | |
Malta | 4.565 | 2,02 | |
Polonia | 9.454.671 | 3,00 | |
România | 7.012.666 | 2,65 | |
Slovenia | 125.171 | 5,27 | |
Slovacia | 1.003.453 | 4,06 |
(9) 32003 R 1788: Regulamentul (CE) nr. 1788/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de instituire a unei taxe în sectorul laptelui şi produselor lactate (JO L 270, 21.10.2003, p. 123), modificat prin:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- 32004 D 0281: Decizia 2004/281/CE a Consiliului din 22.3.2004 (JO L 93, 30.3.2004, p. 1).
(a) La articolul 1 alineatul (4) se adaugă următorul paragraf:
Pentru Bulgaria şi România se instituie o rezervă specială de restructurare, prezentată în tabelul (g) din anexa I. Această rezervă se eliberează de la 1 aprilie 2009, în măsura în care consumul de lapte şi produse lactate pentru gospodăria proprie, în fiecare dintre aceste ţări, a scăzut din anul 2002. Decizia de a elibera rezerva şi de a o distribui pentru livrări şi cota directă de vânzare se adoptă de Comisie în conformitate cu procedura menţionată la articolul 23 alineatul (2), pe baza evaluării unui raport care va fi înaintat Comisiei de către Bulgaria şi România la 31 decembrie 2008. În acest raport se descriu rezultatele şi tendinţele procesului de restructurare în curs în sectorul produselor lactate al ţării respective şi, în special, trecerea de la producţia pentru consumul pentru gospodăria proprie la producţia pentru piaţă."
(b) Articolul 1 alineatul (5) se înlocuieşte cu următorul text:
(5) Pentru Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, România, Slovenia şi Slovacia, cantităţile de referinţă naţionale includ tot laptele de vacă sau laptele echivalent livrat unui cumpărător sau vândut direct, definite la articolul 5 din prezentul regulament, indiferent dacă este produs sau comercializat în cadrul unei măsuri tranzitorii aplicabile în aceste ţări."
(c) La articolul 1 se adaugă următorul alineat:
(6) Pentru Bulgaria şi România, taxa se aplică de la 1 aprilie 2007."
(d) La articolul 6 alineatul (1), al doilea şi al treilea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:
Pentru Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, România, Slovenia şi Slovacia, bazele pentru cantităţile de referinţă individuale menţionate sunt prezentate în tabelul (f) din anexa I.
În cazul Bulgariei, Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, României, Sloveniei şi Slovaciei, perioada de douăsprezece luni pentru stabilirea cantităţilor de referinţă individuale începe la data de: 1 aprilie 2001 pentru Ungaria, 1 aprilie 2002 pentru Malta şi Lituania, 1 aprilie 2003 pentru Republica Cehă, Cipru, Estonia, Letonia şi Slovacia, 1 aprilie 2004 pentru Polonia şi Slovenia şi 1 aprilie 2006 pentru Bulgaria şi România."
(e) La articolul 6 alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:
Pentru Bulgaria şi România, distribuţia cantităţii totale între livrări şi vânzări directe, prezentate în tabelul (f) din anexa I, se revizuieşte pe baza datelor concrete pentru anul 2006 privind livrările şi vânzările directe şi, dacă este cazul, ajustate de către Comisie în conformitate cu procedura menţionată la articolul 23 alineatul (2)."
(f) La articolul 9 alineatul (2), al doilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:
Pentru Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, România, Slovenia şi Slovacia, conţinutul de grăsime de referinţă menţionat la alineatul 1 este acelaşi cu conţinutul de grăsime de referinţă al cantităţilor alocate producătorilor la datele următoare: 31 martie 2002 pentru Ungaria, 31 martie 2003 pentru Lituania, 31 martie 2004 pentru Republica Cehă, Cipru, Estonia, Letonia şi Slovacia, 31 martie 2005 pentru Polonia şi Slovenia şi 31 martie 2007 pentru Bulgaria şi România."
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(g) La articolul 9 alineatul (5) se adaugă următorul paragraf:
Pentru România, conţinutul de grăsime de referinţă stabilit la anexa II se revizuieşte pe baza datelor pentru întregul an 2004 şi, dacă este cazul, ajustate de către Comisie în conformitate cu procedura menţionată la articolul 23 alineatul (2)."
(h) La anexa I, tabelele (d), (e), (f) şi (g) se înlocuiesc cu următorul text:
"(d) Perioada 2007/2008 |
Stat membru | Cantităţi, tone | |
Belgia | 3.343.535,000 | |
Bulgaria | 979.000,000 | |
Republica Cehă | 2.682.143,000 | |
Danemarca | 4.499.900,000 | |
Germania | 28.143.464,000 | |
Estonia | 624 483,000 | |
Grecia | 820.513,000 | |
Spania | 6.116.950,000 | |
Franţa | 24.478.156,000 | |
Irlanda | 5.395.764,000 | |
Italia | 10.530.060,000 | |
Cipru | 145.200,000 | |
Letonia | 695.395,000 | |
Lituania | 1.646.939,000 | |
Luxemburg | 271.739,000 | |
Ungaria | 1.947.280,000 | |
Malta | 48.698,000 | |
Ţările de Jos | 11.185.440,000 | |
Austria | 2.776.895,000 | |
Polonia | 8.964.017,000 | |
Portugalia | 1.939.187,000 | |
România | 3.057.000,000 | |
Slovenia | 560.424,000 | |
Slovacia | 1.013.316,000 | |
Finlanda | 2.431.047,324 | |
Suedia | 3.336.030,000 | |
Regatul Unit | 14.755.647,000 |
(e) Perioada între 2008/2009 şi 2014/2015 |
Stat membru | Cantităţi, tone | |
Belgia | 3.360.087,000 | |
Bulgaria | 979.000,000 | |
Republica Cehă | 2.682.143,000 | |
Danemarca | 4.522.176,000 | |
Germania | 28.282.788,000 | |
Estonia | 624.483,000 | |
Grecia | 820.513,000 | |
Spania | 6.116.950,000 | |
Franţa | 24.599.335,000 | |
Irlanda | 5.395.764,000 | |
Italia | 10.530.060,000 | |
Cipru | 145.200,000 | |
Letonia | 695.395,000 | |
Lituania | 1.646.939,000 | |
Luxemburg | 273.084,000 | |
Ungaria | 1.947.280,000 | |
Malta | 48.698,000 | |
Ţările de Jos | 11.240.814,000 | |
Austria | 2.790.642,000 | |
Polonia | 8.964.017,000 | |
Portugalia | 1.948.550,000 | |
România | 3.057.000,000 | |
Slovenia | 560.424,000 | |
Slovacia | 1.013.316,000 | |
Finlanda | 2.443.069,324 | |
Suedia | 3.352.545,000 | |
Regatul Unit | 14.828.597,000 |
(f) Cantităţile de referinţă pentru livrări şi vânzări directe menţionate la al doilea paragraf al articolului 6 alineatul (1) |
Stat membru | Cantităţile de referinţă pentru livrări, tone | Cantităţile de referinţă pentru vânzări directe, tone | |
Bulgaria | 722.000 | 257.000 | |
Republica Cehă | 2.613.239 | 68.904 | |
Estonia | 537.188 | 87.365 | |
Cipru | 141.337 | 3.863 | |
Letonia | 468.943 | 226.452 | |
Lituania | 1.256.440 | 390.499 | |
Ungaria | 1.782.650 | 164.630 | |
Malta | 48.698 | - | |
Polonia | 8.500.000 | 464.017 | |
România | 1.093.000 | 1.964.000 | |
Slovenia | 467.063 | 93.361 | |
Slovacia | 990.810 | 22.506 |
(g) Cantităţile rezervei speciale de restructurare menţionate la articolul 1 alineatul (4) |
Stat membru | Cantităţile rezervei speciale de restructurare, tone | |
Bulgaria | 39.180 | |
Republica Cehă | 55.788 | |
Estonia | 21.885 | |
Letonia | 33.253 | |
Lituania | 57.900 | |
Ungaria | 42.780 | |
Polonia | 416.126 | |
România | 188.400 | |
Slovenia | 16.214 | |
Slovacia | 27.472 |
(i) La anexa II, tabelul se înlocuieşte cu următorul text:
"CONŢINUTUL DE GRĂSIME DE REFERINŢĂ |
Stat membru | Conţinutul de grăsime de referinţă (g/kg) | |
Belgia | 36,91 | |
Bulgaria | 39,10 | |
Republica Cehă | 42,10 | |
Danemarca | 43,68 | |
Germania | 40,11 | |
Estonia | 43,10 | |
Grecia | 36,10 | |
Spania | 36,37 | |
Franţa | 39,48 | |
Irlanda | 35,81 | |
Italia | 36,88 | |
Cipru | 34,60 | |
Letonia | 40,70 | |
Lituania | 39,90 | |
Luxemburg | 39,17 | |
Ungaria | 38,50 | |
Ţările de Jos | 42,36 | |
Austria | 40,30 | |
Polonia | 39,00 | |
Portugalia | 37,30 | |
România | 35,93 | |
Slovenia | 41,30 | |
Slovacia | 37,10 | |
Finlanda | 43,40 | |
Suedia | 43,40 | |
Regatul Unit | 39,70 |
3. POLITICA ÎN DOMENIUL TRANSPORTURILOR
31996 L 0026: Directiva 96/26/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind accesul la profesia de transportator rutier de marfă şi transportator rutier de călători şi recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi a altor titluri oficiale de calificare, pentru a facilita acestor transportatori dreptul la liberă stabilire pentru operaţiuni de transport naţional şi internaţional (JO L 124, 23.5.1996, p. 1), modificată prin:
- 31998 L 0076: Directiva 98/76/CE a Consiliului din 1.10.1998 (JO L 277, 14.10.1998, p. 17);
- 12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor - Aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33);
- 32004 L 0066: Directiva 2004/66/CE a Consiliului din 26.4.2004 (JO L 168, 1.5.2004, p. 35).
(a) La articolul 10 se adaugă următoarele alineate:
(11) Prin derogare de la alineatul (3), certificatele eliberate în Bulgaria transportatorilor rutieri înainte de data aderării vor fi considerate ca fiind echivalente cu certificatele emise în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive numai dacă au fost eliberate:
- transportatorilor internaţionali rutieri de marfă şi de călători în conformitate cu Ordonanţa nr. 11 din 31 octombrie 2002 privind transportul internaţional rutier de persoane şi mărfuri (Gazeta de Stat nr. 108 din 19 noiembrie 2002), începând cu 19 noiembrie 2002;
- transportatorilor interni rutieri de marfă şi de călători în conformitate cu Ordonanţa nr. 33 din 3 noiembrie 1999 privind transportul rutier public de călători şi de marfă pe teritoriul Bulgariei, modificată şi completată la 30 octombrie 2002 (Gazeta de Stat nr. 108 din 19 noiembrie 2002), începând cu 19 noiembrie 2002."
(12) Prin derogare de la alineatul (3), certificatele eliberate în România transportatorilor rutieri înainte de data aderării vor fi considerate ca fiind echivalente cu certificatele emise în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive numai în cazul în care au fost eliberate transportatorilor internaţionali şi interni rutieri de marfă şi de călători, începând cu 28 ianuarie 2000, în conformitate cu Ordinul ministrului transporturilor nr. 761 din 21 decembrie 1999 privind desemnarea, pregătirea şi atestarea profesională a persoanelor care conduc permanent şi efectiv activităţi de transport rutier.
(b) în articolul 10b, paragraful al doilea se înlocuieşte cu textul următor:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Certificatele de competenţă profesională menţionate la articolul 10 alineatele (4)-(12) pot fi preschimbate cu unele noi de către statele membre interesate, sub forma certificatelor prevăzută în anexa Ia.".
4. IMPOZITAREA
(1) 31977 L 0388: Directiva a şasea 77/388/CE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitul pe cifra de afaceri - sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată: baza unitară de stabilire (JO L 145, 13.6.1977, p. 1), modificată prin:
- 11979 H: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor - Aderarea Republicii Elene (JO L 291, 19.11.1979, p. 95);
- 31980 L 0368: Directiva 80/368/CEE a Consiliului din 26.3.1980 (JO L 90, 3.4.1980, p. 41);
- 31984 L 0386: Directiva 84/386/CEE a Consiliului din 31.7.1984 (JO L 208, 3.8.1984, p. 58);
- 11985 I: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor - Aderarea Regatului Spaniei şi a Republicii Portugheze (JO L 302, 15.11.1985, p. 167);
- 31989 L 0465: Directiva 89/465/CEE a Consiliului din 18.7.1989 (JO L 226, 3.8.1989, p. 21);
- 31991 L 0680: Directiva 91/680/CEE a Consiliului din 16.12.1991 (JO L 376, 31.12.1991, p. 1);
- 31992 L 0077: Directiva 92/77/CEE a Consiliului din 19.10.1992 (JO L 316, 31.10.1992, p. 1);
- 31992 L 0111: Directiva 92/111/CEE a Consiliului din 14.12.1992 (JO L 384, 30.12.1992, p. 47);
- 31994 L 0004: Directiva 94/4/CE a Consiliului din 14.2.1994 (JO L 60, 3.3.1994, p. 14);
- 31994 L 0005: Directiva 94/5/CE a Consiliului din 14.2.1994 (JO L 60, 3.3.1994, p. 16);
- 31994 L 0076: Directiva 94/76/CE a Consiliului din 22.12.1994 (JO L 365, 31.12.1994, p. 53);
- 31995 L 0007: Directiva 95/7/CE a Consiliului din 10.4.1995 (JO L 102, 5.5.1995, p. 18);
- 31996 L 0042: Directiva 96/42/CE a Consiliului din 25.6.1996 (JO L 170, 9.7.1996, p. 34);
- 31996 L 0095: Directiva 96/95/CE a Consiliului din 20.12.1996 (JO L 338, 28.12.1996, p. 89);
- 31998 L 0080: Directiva 98/80/CE a Consiliului din 12.10.1998 (JO L 281, 17.10.1998, p. 31);
- 31999 L 0049: Directiva 1999/49/CE a Consiliului din 25.5.1999 (JO L 139, 2.6.1999, p. 27);
- 31999 L 0059: Directiva 1999/59/CE a Consiliului din 17.6.1999 (JO L 162, 26.6.1999, p. 63);
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- 31999 L 0085: Directiva 1999/85/CE a Consiliului din 22.10.1999 (JO L 277, 28.10.1999, p. 34);
- 32000 L 0017: Directiva 2000/17/CE a Consiliului din 30.3.2000 (JO L 84, 5.4.2000, p. 24);
- 32000 L 0065: Directiva 2000/65/CE a Consiliului din 17.10.2000 (JO L 269, 21.10.2000, p. 44);
- 32001 L 0004: Directiva 2001/4/CE a Consiliului din 19.1.2001 (JO L 22, 24.1.2001, p. 17);
- 32001 L 0115: Directiva 2001/115/CE a Consiliului din 20.12.2001 (JO L 15, 17.1.2002, p. 24);
- 32002 L 0038: Directiva 2002/38/CE a Consiliului din 7.5.2002 (JO L 128, 15.5.2002, p. 41);
- 32002 L 0093: Directiva 2002/93/CE a Consiliului din 3.12.2002 (JO L 331, 7.12.2002, p. 27);
- 12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor - Aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33);
- 32003 L 0092: Directiva 2003/92/CE a Consiliului din 7.10.2003 (JO L 260, 11.10.2003, p. 8);
- 32004 L 0007: Directiva 2004/7/CE a Consiliului din 20.1.2004 (JO L 27, 30.1.2004, p. 44);
- 32004 L 0015: Directiva 2004/15/CE a Consiliului din 10.2.2004 (JO L 52, 21.2.2004, p. 61);
- 32004 L 0066: Directiva 2004/66/CE a Consiliului din 26.4.2004 (JO L 168, 1.5.2004, p. 35).
În articolul 24a, înaintea liniuţei "- în Republica Cehă: 35.000 EUR" se introduce următorul text:
- în Bulgaria: 25.600 EUR;"
iar după liniuţa "- în Polonia: 10.000 EUR" se introduce următorul text:
- în România: 35.000 EUR;".
(2) 31992 L 0083: Directiva 92/83/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool şi băuturi alcoolice (JO L 316, 31.10.1992, p. 21), modificată prin:
- 12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor - Aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33).
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(a) Articolul 22 alineatul (6) se înlocuieşte cu următorul text:
(6) Bulgaria şi Republica Cehă pot aplica, în cazul alcoolului etilic obţinut în distileriile pomicultorilor care produc anual peste 10 hectolitri de alcool etilic din fructele furnizate de gospodăriile pomicultorilor, o cotă redusă a accizei de cel puţin 50% din cota standard a accizei la nivel naţional la alcoolul etilic. Cota redusă va fi aplicată la cel mult 30 de litri de alcool din fructe, anual, pe gospodărie de pomicultor, destinaţi exclusiv consumului lor personal."
(a) Articolul 22 alineatul (7) se înlocuieşte cu următorul text:
(7) Ungaria, România şi Slovacia pot aplica o cotă redusă a accizei de cel puţin 50% din cota standard a accizei la nivel naţional la alcoolul etilic în cazul alcoolului etilic obţinut în distileriile pomicultorilor care produc anual peste 10 hectolitri de alcool etilic din fructele furnizate de gospodăriile pomicultorilor. Cota redusă va fi aplicată la cel mult 30 de litri de alcool din fructe, anual, pe gospodărie de pomicultor, destinaţi exclusiv consumului lor personal. Comisia va reexamina acest regim în anul 2015 şi va raporta Consiliului cu privire la eventualele modificări.".
NEGOCIERILE PENTRU ADERAREA BULGARIEI ŞI A ROMÂNIEI
LA UNIUNEA EUROPEANĂ
Bruxelles, 31 martie 2005
AA 7/2/05
REV 2
TRATATUL DE ADERARE: PROTOCOL, ANEXA IV
PROIECTE DE ACTE LEGISLATIVE ŞI DE ALTE INSTRUMENTE
Delegaţiile sunt invitate să găsească alăturat proiectul Tratatului pentru aderarea Bulgariei şi României la Uniunea Europeană: PROTOCOL, ANEXA IV.
Documente sursă: | MD 98/5/04 REV 5 | (AC 98/1/04 REV 1) | |
MD 89/9/04 REV 9 | (AC 89/2/04 REV 2) | ||
MD 86/6/04 REV 6 | (AC 86/1/04 REV 1) | ||
MD 55/3/04 REV 3 | (AC 55/1/04 REV 1) |
ANEXA Nr. IV
Lista menţionată la articolul 17 din Protocol:
adaptări suplimentare la actele adoptate de instituţii
AGRICULTURĂ
A. LEGISLAŢIA AGRICOLĂ
(1) Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa partea III titlul III capitolul III secţiunea 4 - Agricultură şi pescuit
Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, modifică regulamentul care stabileşte organizarea comună a pieţelor în sectorul zahărului, pentru a ţine seama de aderarea Bulgariei şi a României, adaptând, astfel, cotele de zahăr şi izoglucoză, precum şi necesarul maxim de aprovizionare cu importuri de zahăr brut, în conformitate cu tabelul următor care poate fi adaptat în acelaşi mod ca şi cotele actualelor state membre, pentru a asigura respectarea principiilor şi a obiectivelor organizării comune a pieţelor în sectorul zahărului în vigoare la acea dată.
(în tone) | |||
Bulgaria | România | ||
Cantitatea de bază pentru zahăr(1) | 4.752 | 109.164 | |
din care: A | 4.320 | 99.240 | |
B | 432 | 9.924 | |
Necesarul maxim de aprovizionare (exprimat în zahăr alb) pentru importurile de zahăr brut | 198.748 | 329.636 | |
Cantitatea de bază pentru izoglucoză(2) | 56.063 | 9.981 | |
din care: A | 56.063 | 9.790 | |
B | 0 | 191 |
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(1) În tone de zahăr alb.
(2) În tone de substanţă uscată.
În cazul în care Bulgaria solicită acest lucru în anul 2006, cantităţile de bază pentru zahăr A şi B menţionate mai sus vor fi inversate cu cantităţile de bază pentru izoglucoză A şi B ale Bulgariei.
(2) 31998 R 2848: Regulamentul (CE) nr. 2848/98 al Comisiei din 22 decembrie 1998 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 2075/92 privind sistemul primelor, cotele de producţie şi ajutorul specific acordat asociaţiilor de producători în sectorul tutunului brut (JO L 358, 31.12.1998, p. 17), astfel cum a fost modificat prin:
- 31999 R 0510: Regulamentul (CE) nr. 510/1999 al Comisiei din 8.3.1999 (JO L 60, 9.3.1999, p. 54);
- 31999 R 0731: Regulamentul (CE) nr. 731/1999 al Comisiei din 7.4.1999 (JO L 93, 8.4.1999, p. 20);
- 31999 R 1373: Regulamentul (CE) nr. 1373/1999 al Comisiei din 25.6.1999 (JO L 162, 26.6.1999, p. 47);
- 31999 R 2162: Regulamentul (CE) nr. 2162/1999 al Comisiei din 12.10.1999 (JO L 265, 13.10.1999, p. 13);
- 31999 R 2637: Regulamentul (CE) nr. 2637/1999 al Comisiei din 14.12.1999 (JO L 323, 15.12.1999, p. 8);
- 32000 R 0531: Regulamentul (CE) nr. 531/2000 al Comisiei, din 10.3.2000 (JO L 64, 11.3.2000, p. 13);
- 32000 R 0909: Regulamentul (CE) nr. 909/2000 al Comisiei din 2.5.2000 (JO L 105, 3.5.2000, p. 18);
- 32000 R 1249: Regulamentul (CE) nr. 1249/2000 al Comisiei din 15.6.2000 (JO L 142, 16.6.2000, p. 3);
- 32001 R 0385: Regulamentul (CE) nr. 385/2001 al Comisiei din 26.2.2001 (JO L 57, 27.2.2001, p. 18);
- 32001 R 1441: Regulamentul (CE) nr. 1441/2001 al Comisiei din 16.7.2001 (JO L 193, 17.7.2001, p. 5);
- 32002 R 0486: Regulamentul (CE) nr. 486/2002 al Comisiei din 18.3.2002 (JO L 76, 19.3.2002, p. 9);
- 32002 R 1005: Regulamentul (CE) nr. 1005/2002 al Comisiei din 12.06.2002 (JO L 153, 13.6.2002, p. 3);
- 32002 R 1501: Regulamentul (CE) nr. 1501/2002 al Comisiei din 22.08.2002 (JO L 227, 23.8.2002, p. 16);
- 32002 R 1983: Regulamentul (CE) nr. 1983/2002 al Comisiei din 7.11.2002 (JO L 306, 8.11.2002, p. 8);
- 32004 R 1809: Regulamentul (CE) nr. 1809/2004 al Comisiei din 18.10.2004 (JO L 318, 19.10.2004, p. 18).
În cazul în care este necesar şi în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 din Regulamentul (CEE) nr. 2075/92 al Consiliului din 30 iunie 1992 privind organizarea comună a pieţei în sectorul tutunului brut2) Comisia adoptă, până la data aderării, modificările necesare la lista comunitară a zonelor recunoscute de producţie, prezentată în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 2848/98, pentru a ţine seama de aderarea Bulgariei şi a României, în special cu privire la introducerea respectivelor zone de producţie a tutunului din Bulgaria şi România în respectiva listă.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
2) JO L 215, 30.7.1992, p. 70.
(3) 32003 R 1782: Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune, de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori, precum şi de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 şi (CE) nr. 2529/2001 (JO L 270, 21.10.2003, p. 1), astfel cum a fost modificat prin:
- 32004 R 0021: Regulamentul (CE) nr. 21/2004 al Consiliului din 17.12.2003 (OJ L 5, 9.1.2004, p. 8);
- 32004 R 0583: Regulamentul (CE) nr. 583/2004 al Consiliului din 22.3.2004 (OJ L 91, 30.3.2004, p. 1);
- 32004 D 0281: Decizia 2004/281/CE a Consiliului din 22.3.2004 (OJ L 93, 30.3.2004, p. 1);
- 32004 R 0864: Regulamentul Consiliului (CE) nr. 864/2004 al Consiliului din 29.4.2004 (OJ L 161, 30.4.2004, p. 48).
(a) Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, adoptă dispoziţiile necesare privind Bulgaria şi România în vederea integrării ajutorului pentru seminţe în schemele de sprijin prevăzute în titlul III capitolul 6 şi în titlul IV A din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.
(i) Aceste dispoziţii urmează să includă o modificare a anexei XI A "Plafoanele sprijinului pentru seminţe în noile state membre, menţionate la articolul 99 alineatul (3)" din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, modificat prin Regulamentul (CE) nr. 583/2004, formulat după cum urmează:
"ANEXA XI A | |
Plafoanele ajutoarelor pentru seminţe în noile state membre, menţionate la articolul 99 alineatul (3) | |
(milioane EUR) |
An calenda- ristic | Bulgaria | Republica Cehă | Estonia | Cipru | Letonia | Lituania | Ungaria | Malta | Polonia | România | Slovenia | Slovacia | |
2005 | - | 0,87 | 0,04 | 0,03 | 0,10 | 0,10 | 0,78 | 0,03 | 0,56 | - | 0,08 | 0,04 | |
2006 | - | 1,02 | 0,04 | 0,03 | 0,12 | 0,12 | 0,90 | 0,03 | 0,65 | - | 0,10 | 0,04 | |
2007 | 0,11 | 1,17 | 0,05 | 0,04 | 0,14 | 0,14 | 1,03 | 0,04 | 0,74 | 0,19 | 0,11 | 0,05 | |
2008 | 0,13 | 1,46 | 0,06 | 0,05 | 0,17 | 0,17 | 1,29 | 0,05 | 0,93 | 0,23 | 0,14 | 0,06 | |
2009 | 0,15 | 1,75 | 0,07 | 0,06 | 0,21 | 0,21 | 1,55 | 0,06 | 1,11 | 0,26 | 0,17 | 0,07 | |
2010 | 0,17 | 2,04 | 0,08 | 0,07 | 0,24 | 0,24 | 1,81 | 0,07 | 1,30 | 0,30 | 0,19 | 0,08 | |
2011 | 0,22 | 2,33 | 0,10 | 0,08 | 0,28 | 0,28 | 2,07 | 0,08 | 1,48 | 0,38 | 0,22 | 0,09 | |
2012 | 0,26 | 2,62 | 0,11 | 0,09 | 0,31 | 0,31 | 2,33 | 0,09 | 1,67 | 0,45 | 0,25 | 0,11 | |
2013 | 0,30 | 2,91 | 0,12 | 0,10 | 0,35 | 0,35 | 2,59 | 0,10 | 1,85 | 0,53 | 0,28 | 0,12 | |
2014 | 0,34 | 2,91 | 0,12 | 0,10 | 0,35 | 0,35 | 2,59 | 0,10 | 1,85 | 0,60 | 0,28 | 0,12 | |
2015 | 0,39 | 2,91 | 0,12 | 0,10 | 0,35 | 0,35 | 2,59 | 0,10 | 1,85 | 0,68 | 0,28 | 0,12 | |
2016 | 0,43 | 2,91 | 0,12 | 0,10 | 0,35 | 0,35 | 2,59 | 0,10 | 1,85 | 0,75 | 0,28 | 0,12 | |
anii următori | 0,43 | 2,91 | 0,12 | 0,10 | 0,35 | 0,35 | 2,59 | 0,10 | 1,85 | 0,75 | 0,28 | 0,12 |
(ii) Alocarea cantităţilor naţionale maxime de seminţe pentru care este plătibil sprijinul se face după cum urmează:
Alocarea convenită a cantităţilor naţionale maxime de seminţe pentru
care este plătibil sprijinul
(în tone) | |||
Bulgaria | România | ||
Seminţe de orez (Oryza sativa L.) | 883,2 | 100 | |
Alte seminţe decât cele de orez | 936 | 2.294 |
(b) Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, adoptă dispoziţiile necesare cu privire la Bulgaria şi România pentru integrarea ajutorului în domeniul tutunului în schemele de sprijin prevăzute în titlul III capitolul 6 şi în titlul IV A din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.
Alocaţiile convenite pentru pragurile naţionale ale garanţiei pentru tutun sunt următoarele:
Alocaţia convenită pentru pragurile naţionale ale garanţiei pentru tutun
(în tone) | |||
Bulgaria | România | ||
Total din care: | 47.137 | 12.312 | |
I Flue-cured | 9.023 | 4.647 | |
II Light air-cured | 3.208 | 2.370 | |
V Sun-cured | 5.295 | ||
VI Basmas | 31.106 | ||
VIII Kaba Koulak | 3.800 |
B. LEGISLAŢIA VETERINARĂ ŞI FITOSANITARĂ
31999 L 0105: Directiva 1999/105/CE a Consiliului din 22 decembrie 1999 privind comercializarea materialului forestier de reproducere (JO L 11, 15.1.2000, p. 17).
În cazurile corespunzătoare şi prin recurgerea la procedura prevăzută de articolul 26 alineatul (3) din Directiva 1999/105/CE, Comisia adaptează anexa I la respectiva directivă cu privire la soiurile de copaci Pinus peuce Griseb., Fagus orientalis Lipsky, Quercus frainetto Ten. şi Tilia tomentosa Moench.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
NEGOCIERILE PENTRU ADERAREA BULGARIEI ŞI A ROMÂNIEI
LA UNIUNEA EUROPEANĂ
Bruxelles, 31 martie 2005
AA 8/2/05
REV 2
TRATATUL DE ADERARE: PROTOCOL, ANEXA V
PROIECTE DE ACTE LEGISLATIVE ŞI DE ALTE INSTRUMENTE
Delegaţiile sunt invitate să găsească alăturat proiectul Tratatului pentru aderarea Bulgariei şi României la Uniunea Europeană: PROTOCOL, ANEXA V.
Documente sursă: | MD 50/2/04 REV 2 | (AC 50/1/004 REV 1) | |
MD 166/5/04 REV 5 | (AC 166/1/05 REV 1) | ||
MD 73/4/04 REV 4 | (AC 73/1/04 REV 1) | ||
MD 72/4/04 REV 4 | (AC 72/1/04 REV 1) | ||
MD 51/7/04 REV 7 | (AC 51/1/04 REV 1) | ||
MD 206/3/05 REV 3 | (AC 206/1/05 REV 1) |
ANEXA Nr. V
Lista menţionată la articolul 18 din Protocol:
alte dispoziţii permanente
1. DREPTUL SOCIETĂŢILOR COMERCIALE
Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa partea III titlul III capitolul I secţiunea 3 - Libera circulaţie a mărfurilor
MECANISMUL SPECIAL
În ceea ce priveşte Bulgaria sau România, titularul ori beneficiarul unui brevet de invenţie sau certificat suplimentar de protecţie pentru un produs farmaceutic înregistrat într-un stat membru la o dată la care o astfel de protecţie nu putea fi obţinută pentru produsul respectiv într-unul din noile state membre prevăzute mai sus, poate beneficia de drepturile conferite prin respectivul brevet de invenţie sau certificat suplimentar de protecţie pentru a împiedica importul şi comercializarea acelui produs în statul sau statele membre în care produsul în cauză beneficiază de protecţie prin brevet de invenţie sau certificat suplimentar, chiar şi în cazul în care produsul a fost introdus pe piaţă pentru prima dată în noul stat membru respectiv de către titularul brevetului de invenţie sau al certificatului ori cu acordul său.
Orice persoană care intenţionează să importe sau să comercializeze un produs farmaceutic aflat sub incidenţa paragrafului anterior într-un stat membru în care produsul beneficiază de protecţie prin brevet sau certificat suplimentar trebuie să demonstreze autorităţilor competente, în cererea referitoare la importul respectiv, că titularul ori beneficiarul brevetului sau certificatului a primit o notificare prealabilă cu o lună înainte.
2. POLITICA ÎN DOMENIUL CONCURENŢEI
Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa partea III titlul III capitolul I secţiunea 5 - Reguli de concurenţă
(1) Următoarele scheme de ajutor şi ajutorul individual implementate într-un nou stat membru înainte de data aderării şi aplicabile şi după această dată se consideră după aderare ca ajutor existent în înţelesul articolului III-168 alineatul (1) din Constituţie.
(a) măsuri de ajutor implementate înainte de 10 decembrie 1994;
(b) măsuri de ajutor enumerate în apendicele la prezenta anexă;
(c) măsuri de ajutor care, înainte de data aderării, au fost evaluate de autoritatea de control al ajutorului de stat din noul stat membru şi considerate compatibile cu acquis-ul, şi faţă de care Comisia nu a ridicat nici o obiecţie în temeiul unor rezerve serioase privind compatibilitatea măsurii cu piaţa comună, în conformitate cu procedura stabilită la alineatul (2).
Toate măsurile aplicabile şi după data aderării care constituie ajutor de stat şi care nu îndeplinesc condiţiile stabilite mai sus sunt considerate drept un ajutor nou după aderare în scopul aplicării articolului III-168 alineatul (3) din Constituţie.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Dispoziţiile de mai sus nu se aplică ajutoarelor din sectorul transporturilor, nici activităţilor legate de producerea, prelucrarea sau comercializarea produselor enumerate în anexa I la Constituţie cu excepţia produselor pescăreşti şi ale produselor derivate din acestea.
De asemenea, dispoziţiile de mai sus nu aduc atingere măsurilor tranzitorii privind politica în domeniul concurenţei instituite în prezentul protocol şi măsurilor instituite în anexa VII capitolul 4 secţiunea B la prezentul protocol.
(2) În măsura în care un nou stat membru doreşte examinarea de către Comisie a unei măsuri de ajutor, în conformitate cu procedura descrisă în alineatul (1) litera (c), acesta va pune la dispoziţia Comisiei, cu regularitate, următoarele:
(a) o listă a ajutoarelor existente care au fost evaluate de către autoritatea naţională de control al ajutorului de stat şi pe care această autoritate le-a găsit compatibile cu acquis-ul şi
(b) orice altă informaţie care este esenţială pentru evaluarea compatibilităţii măsurii de ajutor care urmează să fie examinată,
în conformitate cu formatul concret de raportare furnizat de Comisie.
În cazul în care Comisia nu obiectează cu privire la măsura de ajutor existentă, în temeiul unor rezerve serioase în ceea ce priveşte compatibilitatea măsurii cu piaţa comună, în termen de 3 luni de la primirea informaţiilor complete cu privire la această măsură sau de la primirea declaraţiei noului stat membru prin care acesta informează Comisia că informaţiile furnizate sunt complete, deoarece informaţiile adiţionale cerute nu sunt disponibile sau au fost deja furnizate, se consideră că nu s-a ridicat nici o obiecţie din partea Comisiei.
Toate măsurile de ajutor prezentate Comisiei în conformitate cu procedura descrisă în alineatul (1) litera (c) înainte de data aderării sunt supuse procedurii de mai sus, indiferent de faptul că în perioada de examinare noul stat membru în cauză a devenit deja membru al Uniunii.
(3) O decizie a Comisiei de obiecţie faţă de o măsură, în înţelesul alineatului (1) litera (c), este considerată ca o decizie de a iniţia procedura investigaţiei formale, în înţelesul Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor detaliate de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE1).
În cazul în care se ia o asemenea decizie înainte de data aderării, decizia produce efecte numai după data aderării.
1) (JO L 83, 27.3.1999, p. 1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Actul de aderare din 2003 (JO L 236, 23.9.2003, p. 33).
(4) Fără a aduce atingere procedurilor privind ajutorul existent prevăzute la articolul III-168 din Constituţie schemele de ajutor şi ajutorul individual acordate în sectorul transporturilor, implementate într-un nou stat membru înainte de data aderării şi aplicabile şi după această dată, sunt considerate ca ajutor existent în înţelesul articolului III-168 alineatul (1) din Constituţie fiind supuse următoarei condiţii:
- măsurile de ajutor sunt comunicate Comisiei în termen de patru luni de la data aderării. Această comunicare include informaţii privind temeiul juridic pentru fiecare măsură. Măsurile de ajutor existent şi intenţiile de acordare sau modificare a ajutoarelor, comunicate Comisiei înainte de data aderării, se consideră a fi comunicate la data aderării.
Aceste măsuri de ajutor sunt considerate drept ajutor "existent" în înţelesul articolului III-168 alineatul (1) din Constituţie până la sfârşitul celui de-al treilea an de la data aderării.
Noile state membre modifică, în cazul în care este necesar, aceste măsuri de ajutor pentru a se conforma cu orientările aplicate de Comisie până cel târziu la sfârşitul celui de-al treilea an de la data aderării. După această dată, orice ajutor considerat a fi incompatibil cu aceste orientări se consideră drept ajutor nou.
(5) Cu privire la România, alineatul (1) litera (c) se aplică numai măsurilor de ajutor evaluate de autoritatea de control al ajutorului de stat din România după această dată, cu privire la care Comisia, pe baza monitorizării continue a angajamentelor luate de România în contextul negocierilor de aderare, estimează că aplicarea legislaţiei în materie de ajutor de stat în România, în perioada dinaintea aderării, a atins un nivel satisfăcător. Un asemenea nivel satisfăcător este considerat a fi atins o dată ce România a demonstrat aplicarea consecventă a controlului complet şi adecvat al ajutorului de stat, în ceea ce priveşte toate măsurile de ajutor acordate în România, inclusiv adoptarea şi punerea în aplicare a deciziilor complet şi corect motivate de către autoritatea de control al ajutorului de stat din România, care să cuprindă o evaluare exactă a naturii de ajutor de stat a fiecărei măsuri şi o aplicare corectă a criteriilor de compatibilitate.
Comisia poate obiecta, în temeiul unor rezerve serioase privind compatibilitatea cu piaţa comună, faţă de orice măsură de ajutor acordată în perioada de preaderare între 1 septembrie 2004 şi data stabilită în decizia de mai sus a Comisiei, care constată că aplicarea legislaţiei a atins un nivel satisfăcător. O asemenea decizie a Comisiei, de a obiecta faţă de o măsură, este considerată drept o decizie de a iniţia procedura de investigaţie formală în înţelesul Regulamentului (CE) nr. 659/1999. În cazul în care se adoptă o asemenea decizie înainte de data aderării, decizia va produce efecte numai după data aderării.
În cazul în care Comisia adoptă o decizie negativă ca urmare a iniţierii procedurii formale de investigaţie, Comisia decide ca România să ia toate măsurile necesare pentru recuperarea efectivă a ajutorului de la beneficiar. Ajutorul care trebuie recuperat include dobândă calculată la o rată adecvată, determinată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 794/20041) şi exigibilă de la aceeaşi dată.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
1) Regulamentul (CE) nr. 794/2004 al Comisiei din 21.4.2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului de stabilire a normelor detaliate de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO L 140, 30.4.2004, p. 1).
3. AGRICULTURA
(a) Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa partea III titlul III capitolul III secţiunea 4 - Agricultură şi pescuit
(1) Stocurile publice deţinute la data aderării de noile state membre şi obţinute prin aplicarea politicii acestora de sprijinire a pieţelor sunt preluate de către Comunitate la valoarea rezultată din aplicarea articolului 8 din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 1883/78 din 2 august 1978 privind normele generale de finanţare a intervenţiilor de către Fondul European pentru Orientare şi Garantare Agricolă, secţiunea Garantare2). Stocurile menţionate sunt preluate numai cu condiţia ca intervenţia publică pentru produsele în cauză să se efectueze în Comunitate şi ca stocurile să îndeplinească cerinţele pentru intervenţia Comunităţii.
2) JO L 216, 5.8.1978, p. 1, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1259/96 (JO L 163, 2.7.1996, p. 10).
(2) Orice stoc de produse, aflat în proprietate privată ori publică, aflat în liberă circulaţie la data aderării pe teritoriul noilor state membre şi care depăşeşte cantitatea care ar putea fi considerată ca reprezentând un stoc normal de report, trebuie eliminat pe cheltuiala noilor state membre.
Noţiunea de stoc normal de report se defineşte pentru fiecare produs pe baza criteriilor şi obiectivelor specifice fiecărei organizări comune a pieţei.
(3) Stocurile menţionate la alineatul (1) se deduc din cantitatea care depăşeşte stocurile normale de report.
(4) Comisia organizează şi pune în aplicare măsurile definite mai sus în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1258/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind finanţarea politicii agricole comune1) sau, după caz, în conformitate cu procedura menţionată în articolul 42 alineatul (2) din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1260/2001 din 30 iunie 2001 privind organizarea comună de piaţă în sectorul zahărului2), ori în dispoziţiile echivalente ale celorlalte regulamente privind organizarea comună a pieţelor agricole, ori cu procedura comitetului corespunzător stabilită prin legislaţia aplicabilă.
1) JO L 160, 26.6.1999, p. 103.
2) JO L 178, 30.6.2001, p. 1, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 39/2004 al Comisiei (JO L 6, 10.1.2004, p. 16).
(b) Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa partea III titlul III capitolul I secţiunea 5 - Reguli de concurenţă
Fără a aduce atingere procedurilor privind ajutoarele existente, prevăzute la articolul III-168 schemele de ajutoare şi ajutoarele individuale acordate activităţilor legate de producţia, prelucrarea sau comercializarea produselor enumerate în anexa I cu excepţia produselor pescăreşti şi a produselor derivate din acestea, puse în aplicare într-un nou stat membru înainte de data aderării şi care se aplică şi după data respectivă, sunt calificate ca ajutoare existente în înţelesul articolului III-168 alineatul (1) sub rezerva următoarei condiţii:
- măsurile de ajutor sunt comunicate Comisiei în termen de patru luni de la data aderării. Această comunicare trebuie să includă informaţiile privind temeiul juridic pentru fiecare măsură. Măsurile de ajutor existente şi planurile de a acorda sau modifica ajutoarele, comunicate Comisiei anterior datei aderării, se consideră ca fiind comunicate la data aderării. Comisia publică lista acestor ajutoare.
Aceste măsuri de ajutor sunt calificate ca ajutoare "existente" în înţelesul articolului III-168 alineatul (1) din Constituţie până la sfârşitul celui de-al treilea an de la data aderării.
Noile state membre modifică aceste măsuri de ajutor, în cazurile în care este necesar, în vederea conformării lor cu orientările aplicate de Comisie, până la încheierea celui de-al treilea an de la data aderării. După acea dată, orice ajutor considerat ca neconform cu respectivele orientări este considerat drept ajutor nou.
4. UNIUNEA VAMALĂ
Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa partea III titlul III capitolul I secţiunea 3 - Libera circulaţie a mărfurilor subsecţiunea 1 - Uniunea vamală
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
31992 R 2913: Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (JO L 302, 19.10.1992, p. 1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin:
- 12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi modificările aduse tratatelor - aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33);
31993 R 2454: Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar (JO L 253, 11.10.1993, p. 1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin:
- 32003 R 2286: Regulamentul (CE) nr. 2286/2003 al Comisiei din 18.12.2003 (JO L 343, 31.12.2003, p. 1).
Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 şi Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 se aplică noilor state membre cu respectarea următoarelor dispoziţii speciale:
DOVADA STATUTULUI COMUNITAR (COMERŢUL ÎN CADRUL COMUNITĂŢII EXTINSE)
(1) Fără a aduce atingere articolului 20 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92, mărfurile care la data aderării se găsesc în depozit temporar sau sub una din destinaţiile şi regimurile vamale menţionate la articolul 4 alineatul (15) litera (b) şi alineatul (16) literele (b)-(g) din acest regulament în Comunitatea extinsă, ori care se află în curs de transport după ce au făcut obiectul formalităţilor de export în Comunitatea extinsă, sunt libere de taxe vamale şi alte măsuri vamale când sunt declarate pentru punere în liberă circulaţie în Comunitatea extinsă cu condiţia să se prezinte una din următoarele:
(a) dovada originii preferenţiale emisă valabil sau întocmită înainte de data aderării în conformitate cu unul dintre acordurile europene enumerate mai jos sau cu acordurile preferenţiale echivalente încheiate între noile state membre şi care conţin o interdicţie de drawback sau de exonerare de taxe vamale pentru materii prime neoriginare utilizate pentru fabricarea unor produse pentru care este emisă sau întocmită o dovadă de origine (regula "no-drawbacK");
Acordurile europene:
- 21994 A 1231 (24) Bulgaria: Acordul european instituind o asociere între Republica Bulgaria, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte - Protocolul 4 privind definirea noţiunii de "produse originare" şi metodele de cooperare administrativă1);
- 21994 A 1231 (20) România: Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte - Protocolul 4 privind definirea noţiunii de "produse originare" şi metodele de cooperare administrativă2).
(b) orice mijloace de dovedire a statutului comunitar menţionate în articolul 314c din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93;
(c) un carnet ATA emis înainte de data aderării într-un actual stat membru sau într-un nou stat membru.
1) JO L 358, 31.12.1994, p. 3, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Decizia nr. 1/2003 a Consiliului de asociere UE - Bulgaria din 4.6.2003 (JO L 191, 30.7.2003, p. 1).
2) JO L 357, 31.12.1994, p. 2, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Decizia nr. 2/2003 a Consiliului de asociere UE - România din 25.9.2003 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).
(2) În scopul emiterii dovezilor menţionate la alineatul (1) litera (b) de mai sus, cu referire la situaţia de la data aderării şi în completarea dispoziţiilor articolului 4 alineatul (7) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92, "mărfuri comunitare" înseamnă mărfuri:
- obţinute în întregime pe teritoriul oricăruia dintre noile state membre în condiţii identice cu cele ale articolului 23 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 şi care nu încorporează mărfuri importate din alte ţări şi teritorii, sau
- importate din alte ţări şi teritorii decât ţara interesată şi puse în liberă circulaţie în ţara respectivă, sau
- obţinute sau produse în ţara interesată, fie numai din mărfurile menţionate la prezentul alineat a doua liniuţă, fie din mărfurile menţionate la prezentul alineat prima şi a doua liniuţă.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(3) În scopul verificării dovezilor menţionate la alineatul (1) litera (a) de mai sus, se aplică dispoziţiile privind definirea noţiunii de "produse originare" şi metodele de cooperare administrativă prevăzute în respectivele acorduri europene sau în acordurile preferenţiale echivalente încheiate între noile state membre. Solicitările de verificare ulterioară a acestor dovezi se acceptă de către autorităţile vamale competente ale actualelor state membre şi ale noilor state membre într-o perioadă de trei ani de la emiterea dovezii de origine în cauză şi se pot efectua de către aceste autorităţi într-o perioadă de trei ani de la acceptarea dovezii de origine în sprijinul unei declaraţii de liberă circulaţie.
DOVADA ORIGINII PREFERENŢIALE (COMERŢUL CU ŢĂRI TERŢE, INCLUSIV TURCIA ÎN CADRUL ACORDURILOR PREFERENŢIALE CU PRIVIRE LA AGRICULTURĂ, PRODUSE DIN CĂRBUNE ŞI OŢEL)
(4) Fără a aduce atingere aplicării oricărei măsuri care derivă din politica comercială comună, dovada originii emisă valabil de către terţe ţări sau întocmită în cadrul acordurilor preferenţiale încheiate de noile state membre cu aceste ţări ori emisă sau întocmită în cadrul legislaţiei naţionale unilaterale a noilor state membre este acceptat în aceste noi state membre, cu condiţia ca:
(a) dobândirea unei asemenea origini să confere tratament tarifar preferenţial pe baza măsurilor tarifare preferenţiale cuprinse în acordurile sau înţelegerile pe care Comunitatea le-a încheiat cu aceste ţări terţe sau grupuri de ţări, sau le-a adoptat cu privire la acestea, aşa cum este menţionat la articolul 20 alineatul (3) literele (d) şi (e) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92; şi
(b) dovada originii şi documentele de transport să fi fost emise sau întocmite până cel târziu în ziua anterioară datei aderării; şi
(c) dovada originii să fie remisă autorităţilor vamale în termen de patru luni de la data aderării.
În cazul în care mărfurile au fost declarate ca fiind puse în liberă circulaţie într-un nou stat membru înainte de data aderării, dovada originii emisă sau întocmită retroactiv în conformitate cu acordurile preferenţiale sau înţelegerile în vigoare în acest nou stat membru la data punerii în liberă circulaţie poate fi de asemenea acceptată în noul stat membru interesat, cu condiţia să fie remisă autorităţilor vamale în perioada de patru luni de la data aderării.
(5) Bulgaria şi România sunt autorizate să reţină autorizaţiile în care statutul de "exportatori agreaţi" a fost acordat în cadrul acordurilor încheiate cu terţe ţări, cu condiţia ca:
(a) o asemenea dispoziţie să fie, de asemenea, prevăzută în acordurile încheiate înainte de data aderării de către aceste terţe ţări şi Comunitate; şi
(b) exportatorii agreaţi să aplice regulile de origine prevăzute în aceste acorduri.
Aceste autorizaţii se înlocuiesc de către noile state membre, în termen de cel târziu un an de la data aderării, cu noi autorizaţii emise în conformitate cu condiţiile legislaţiei comunitare.
(6) În scopul verificării dovezilor menţionate la alineatul (4), se aplică dispoziţiile referitoare la definirea noţiunii de "produse originare" şi metodele de cooperare administrativă din acordurile sau înţelegerile relevante. Solicitările pentru verificarea ulterioară a acestor dovezi sunt acceptate de către autorităţile vamale competente ale actualelor state membre şi ale noilor state membre în termen de trei ani de la emiterea dovezii de origine respective şi se pot efectua de către aceste autorităţi în termen de trei ani de la acceptarea dovezii originii în susţinerea unei declaraţii de liberă circulaţie.
(7) Fără să aducă atingere aplicării oricărei măsuri care derivă din politica comercială comună, dovada originii emisă retroactiv de către terţe ţări în cadrul acordurilor preferenţiale încheiate de Comunitate cu aceste ţări sunt acceptate în noile state membre pentru punerea în liberă circulaţie a mărfurilor care la data aderării sunt fie în curs de transport fie în depozit temporar, într-un antrepozit vamal sau într-o zonă liberă într-una din aceste terţe ţări sau în acest nou stat membru, cu condiţia ca noul stat membru în care punerea în liberă circulaţie are loc să nu aibă nici un acord de comerţ liber în vigoare cu terţa ţară, pentru produsele în cauză, la data la care au fost emise documentele de transport şi cu condiţia ca:
(a) dobândirea acestei origini să confere tratament tarifar preferenţial pe baza măsurilor tarifare preferenţiale cuprinse în acorduri şi înţelegeri pe care Comunitatea le-a încheiat cu ţările terţe sau grupurile de ţări, sau le-a adoptat cu privire la acestea, aşa cum este menţionat la articolul 20 alineatul (3) literele (d) şi (e) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92; şi
(b) documentele de transport să fi fost emise până cel târziu în ziua anterioară datei aderării; şi
(c) dovada originii emisă retroactiv să fi fost remisă autorităţilor vamale în termen de patru luni de la data aderării.
(8) În scopul verificării dovezilor menţionate la alineatul (7), se aplică dispoziţiile referitoare la definirea noţiunii de "produse originare" şi metodele de cooperare administrativă din acordurile sau înţelegerile relevante.
DOVADA STATUTULUI CONFORM DISPOZIŢIILOR PRIVIND LIBERA CIRCULAŢIE A PRODUSELOR INDUSTRIALE ÎN CADRUL UNIUNII VAMALE CE - TURCIA
(9) Dovezile de origine emise valabil fie de Turcia, fie de un nou stat membru în cadrul acordurilor comerciale preferenţiale aplicate între ele şi care permit un cumul al originii cu Comunitatea în baza unor reguli de origine identice şi o interzicere a oricărui drawback sau suspendări a taxelor vamale cu privire la mărfurile respective, sunt acceptate în ţările respective ca dovadă a statutului în conformitate cu dispoziţiile privind libera circulaţie a produselor industriale, stabilite în Decizia nr. 1/95 a Consiliului de asociere CE-Turcia1) cu condiţia ca:
(a) dovada originii şi documentele de transport să fi fost emise până cel târziu în ziua anterioară datei aderării; şi
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(b) dovada originii să fie remisă autorităţilor vamale în termen de patru luni de la data aderării.
În cazul în care mărfurile au fost declarate ca fiind puse în liberă circulaţie fie în Turcia, fie într-un nou stat membru, înainte de data aderării, în cadrul acordurilor comerciale preferenţiale menţionate mai sus, dovada de origine emisă retroactiv conform acestor acorduri poate fi de asemenea acceptată cu condiţia să fie remisă autorităţilor vamale în termen de patru luni de la data aderării.
1) Decizia nr. 1/95 a Consiliului de asociere CE - Turcia din 22.12.1995 privind aplicarea ultimei etape a uniunii vamale (JO L 35, 13.2.1996, p. 1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia nr. 2/99 a Consiliului de asociere CE - Turcia (JO L 72, 18.3.1999, p. 36).
(10) În scopul verificării dovezilor menţionate la alineatul (9), se aplică dispoziţiile referitoare la definirea noţiunii de "produse originare" şi metodele de cooperare administrativă din acordurile sau înţelegerile relevante. Solicitările pentru verificarea ulterioară a acestor dovezi sunt acceptate de către autorităţile vamale competente ale actualelor state membre şi ale noilor state membre în termen de trei ani de la emiterea dovezii de origine respective şi se pot efectua de către aceste autorităţi în termen de trei ani de la acceptarea dovezii de origine în susţinerea unei declaraţii de liberă circulaţie.
(11) Fără a aduce atingere aplicării oricărei măsuri care derivă din politica comercială comună, un certificat de circulaţie A.TR emis în conformitate cu dispoziţiile privind libera circulaţie a produselor industriale, stabilit în Decizia nr. 1/95 a Consiliului de asociere CE - Turcia, va fi acceptat în noile state membre pentru punerea în libera circulaţie a mărfurilor care la data aderării sunt fie în curs de transport după ce au făcut obiectul formalităţilor de export în Comunitate sau în Turcia, fie sunt în depozit temporar sau sub unul din regimurile vamale menţionate la articolul 4 alineatul (16) literele (b)-(h) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 în Turcia sau în noul stat membru, cu condiţia ca:
(a) nici o dovadă de origine menţionată la alineatul (9) să nu fie remisă pentru mărfurile respective; şi
(b) mărfurile să îndeplinească condiţiile pentru aplicarea dispoziţiilor privind libera circulaţie a produselor industriale; şi
(c) documentele de transport să fi fost emise până cel târziu în ziua anterioară datei aderării; şi
(d) certificatul de circulaţie A.TR să fie remis autorităţilor vamale în termen de patru luni de la data aderării.
(12) În scopul verificării certificatului de circulaţie A.TR menţionat la alineatul (11) de mai sus, se aplică dispoziţiile referitoare la emiterea certificatelor de circulaţie A.TR şi metodele de cooperare administrativă în conformitate cu Decizia nr. 1/2001 a Comitetului de cooperare vamală CE-Turcia2).
2) Decizia nr. 1/2001 a Comitetului de cooperare vamală CE - Turcia din 28.3.2001 de modificare a Deciziei nr. 1/96 de stabilire a unor norme detaliate pentru aplicarea Deciziei nr. 1/95 a Consiliului de asociere CE - Turcia (JO L 98, 7.4.2001, p. 31), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia nr. 1/2003 a Comitetului de cooperare vamală CE - Turcia din 30.1.2003 (JO L 28, 4.2.2003, p. 51).
REGIMURILE VAMALE
(13) Depozitul temporar şi regimurile vamale menţionate la articolul 4 alineatul (16) literele (b)-(h) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 care au început înainte de aderare încetează sau se încheie în condiţiile legislaţiei comunitare.
În cazul în care încetarea sau încheierea dă naştere unei datorii vamale, suma drepturilor de import care trebuie plătite este cea în vigoare la data la care a luat naştere datoria vamală în conformitate cu Tariful Vamal Comun şi suma plătită este considerată resursă proprie a Comunităţii.
(14) Procedurile care reglementează antrepozitul vamal stabilite în articolele 84-90 şi 98-113 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 şi în articolele 496-535 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 se aplică noilor state membre cu respectarea următoarelor dispoziţii speciale:
- în cazul în care cuantumul datoriei vamale se determină pe baza naturii mărfurilor de import, a valorii în vamă şi a cantităţii mărfurilor de import la data acceptării declaraţiei de plasare a acestora sub regimul de antrepozit vamal, iar această declaraţie a fost acceptată înainte de data aderării, aceste elemente trebuie să rezulte din legislaţia aplicabilă în noul stat membru interesat înainte de data aderării.
(15) Procedurile care reglementează perfecţionarea activă stabilite în articolele 84-90 şi 114-129 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 şi în articolele 496-523 şi 536-550 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 se aplică noilor state membre cu respectarea următoarelor dispoziţii speciale:
- în cazul în care cuantumul datoriei vamale se determină pe baza naturii mărfurilor de import, a încadrării lor tarifare, a cantităţii, a valorii în vamă şi a originii mărfurilor de import la data plasării lor sub acest regim vamal, iar declaraţia de plasare a mărfurilor sub regim vamal a fost acceptată înainte de data aderării, aceste elemente rezultă din legislaţia aplicabilă în noul stat membru interesat înainte de data aderării;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- în cazul în care încheierea dă naştere unei datorii vamale, pentru a păstra echitatea între titularii autorizaţiilor stabiliţi în actualele state membre şi cei stabiliţi în noile state membre, se plătesc dobânzi compensatorii la drepturile de import datorate în condiţiile legislaţiei comunitare de la data aderării;
- în cazul în care declaraţia de perfecţionare activă a fost acceptată în cadrul unui sistem cu rambursare, rambursarea se efectuează în condiţiile legislaţiei comunitare, de către şi pe cheltuiala noului stat membru, în cazul în care datoria vamală în raport cu care este solicitată rambursarea a luat naştere înainte de data aderării.
(16) Procedurile care reglementează admiterea temporară stabilite în articolele 84-90 şi 137-144 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 şi în articolele 496-523 şi 553-584 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 se aplică noilor state membre cu respectarea următoarelor dispoziţii speciale:
- în cazul în care cuantumul datoriei vamale se determină pe baza naturii mărfurilor de import, a încadrării lor tarifare, a cantităţii, a valorii în vamă şi a originii mărfurilor de import la data plasării lor sub acest regim vamal, iar declaraţia de plasare a mărfurilor sub acest regim vamal a fost acceptată înainte de data aderării, aceste elemente rezultă din legislaţia aplicabilă în noul stat membru interesat înainte de data aderării;
- în cazul în care încheierea dă naştere unei datorii vamale, pentru a păstra echitatea între titularii autorizaţiilor stabiliţi în actualele state membre şi cei stabiliţi în noile state membre, se plătesc dobânzi compensatorii la drepturile de import datorate în condiţiile legislaţiei comunitare de la data aderării.
(17) Procedurile care reglementează perfecţionarea pasivă stabilite în articolele 84-90 şi 145-160 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 şi în articolele 496-523 şi 585-592 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 se aplică noilor state membre cu respectarea următoarelor dispoziţii speciale:
- articolul 591 al doilea alineat din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 se aplică mutatis mutandis exporturilor temporare de mărfuri care au fost exportate temporar din noile state membre înainte de data aderării.
ALTE DISPOZIŢII
(18) Autorizaţiile acordate înainte de data aderării pentru regimurile vamale menţionate la articolul 4 alineatul (16) literele (d), (e) şi (g) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 sunt valabile până la expirarea valabilităţii lor sau un an după data aderării, oricare dintre aceste date ar fi prima în ordine cronologică.
(19) Procedurile care reglementează naşterea unei datorii vamale, înscrierea în evidenţa contabilă şi recuperarea ulterioară stabilite în articolele 201-232 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 şi articolele 859-876a din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 se aplică noilor state membre cu respectarea următoarelor dispoziţii speciale:
- recuperarea se efectuează în condiţiile legislaţiei comunitare. Cu toate acestea, dacă datoria vamală a luat naştere înainte de data aderării, recuperarea se efectuează în condiţiile în vigoare în noul stat membru interesat înainte de aderare, de către acesta şi în favoarea acestuia.
(20) Procedurile care reglementează rambursarea şi remiterea drepturilor stabilite în articolele 235-242 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 şi în articolele 877-912 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 se aplică noilor state membre cu respectarea următoarelor dispoziţii speciale:
- rambursarea şi remiterea drepturilor se efectuează potrivit condiţiilor legislaţiei comunitare. Cu toate acestea, dacă drepturile a căror rambursare sau remitere este solicitată privesc o datorie vamală care a luat naştere înainte de data aderării, rambursarea şi remiterea drepturilor se efectuează conform condiţiilor în vigoare în noul stat membru interesat înainte de aderare, de către acesta şi pe cheltuiala acestuia.
Apendicele la ANEXA Nr. V
Notă: Măsurile de ajutor enumerate în prezentul apendice trebuie considerate ca ajutor existent în sensul mecanismului de ajutor existent stabilit în capitolul 2 la anexa V în limita în care acestea se încadrează în domeniul primului alineat al acesteia.
Nr. | Titlul (original) | Data aprobării de către autoritatea naţională de supraveghere a ajutorului de stat | Durata | |||
Statul Nr. Anul membru | ||||||
BG | 1 | 2004 | 29.7.2004 | 2004-2018 | ||
BG | 2 | 2004 | 18.11.2004 | 31.12.2010 | ||
BG | 3 | 2004 | 16.12.2003 | 31.12.2010 |
NEGOCIERILE PENTRU ADERAREA BULGARIEI ŞI A ROMÂNIEI
LA UNIUNEA EUROPEANĂ
Bruxelles, 31 martie 2005
AA 9/2/05
REV 2
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
TRATATUL DE ADERARE: PROTOCOL, ANEXA VI
PROIECTE DE ACTE LEGISLATIVE ŞI DE ALTE INSTRUMENTE
Delegaţiile sunt invitate să găsească alăturat proiectul Tratatului pentru aderarea Bulgariei şi României la Uniunea Europeană: PROTOCOL, ANEXA VI.
Documente sursă: | MD 65/8/04 REV 8 | (AC 65/1/04 REV 1) | |
MD 104/3/04 REV 3 | (AC 104/1/04 REV 1) | ||
MD 96/7/04 REV 7 | (AC 96/1/04 REV 1) | ||
MD 84/4/04 REV 4 | (AC 84/1/04 REV 1) | ||
MD 54/8/04 REV 8 | (AC 54/1/04 REV 1) | ||
MD 25/6/04 REV 6 | (AC 25/2/04 REV 2) | ||
MD 12/2/04 REV 2 | (AC 12/1/04 REV 1) | ||
MD 157/3/04 REV 3 | (AC 157/1/05 REV 1) | ||
MD 7/2/04 REV 2 | (AC 7/1/04 REV 1) | ||
MD 106/3/04 REV 3 | (AC 106/1/04 REV 1) | ||
MD 36/2/04 REV 2 | (AC 36/1/04 REV 1) | ||
MD 184/5/04 REV 5 | (AC 184/1/05 REV 1) | ||
MD 60/9/04 REV 9 | (AC 60/2/04 REV 2) |
ANEXA Nr. VI
Lista menţionată la articolul 20 din protocol: măsuri tranzitorii
privind Bulgaria
1. LIBERA CIRCULAŢIE A PERSOANELOR
Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa
31968 R 1612: Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului din 15 octombrie 1968 privind libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul Comunităţii (JO L 257, 19.10.1968, p. 2), astfel cum a fost modificat ultima dată prin:
- 32004 L 0038: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29.4.2004 (JO L 158, 30.4.2004, p. 77);
31996 L 0071: Directiva 96/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (JO L 18, 21.1.1997, p. 1);
32004 L 0038: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 şi de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE şi 93/96/CEE (JO L 158, 30.4.2004, p. 77).
(1) Articolul III-133 şi articolul III-144 primul paragraf din Constituţie se aplică pe deplin numai cu privire la libera circulaţie a lucrătorilor şi la libertatea de a presta servicii care presupune circulaţia temporară a lucrătorilor, astfel cum este definită în articolul 1 din Directiva 96/71/CE, între Bulgaria, pe de o parte şi fiecare dintre actualele state membre, pe de altă parte, sub rezerva dispoziţiilor tranzitorii stabilite în alineatele (2)-(14).
(2) Prin derogare de la articolele 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 şi până la sfârşitul perioadei de doi ani de la data aderării, actualele state membre vor aplica măsuri de drept intern sau măsuri rezultate din acorduri bilaterale, care reglementează accesul resortisanţilor bulgari pe piaţa forţei de muncă din fiecare din aceste state. Actualele state membre pot continua să aplice aceste măsuri până la expirarea perioadei de cinci ani de la data aderării.
Resortisanţii bulgari care muncesc legal într-un actual stat membru la data aderării şi care sunt admişi pe piaţa forţei de muncă din acest stat membru pentru o perioadă neîntreruptă de cel puţin 12 luni vor putea beneficia de acces pe piaţa forţei de muncă din acest stat membru, dar nu şi pe piaţa forţei de muncă din celelalte state membre care aplică măsuri de drept intern.
Resortisanţii bulgari admişi după aderare pe piaţa forţei de muncă dintr-un actual stat membru pentru o perioadă neîntreruptă de cel puţin 12 luni beneficiază de aceleaşi drepturi.
Resortisanţii bulgari menţionaţi la paragrafele al doilea şi al treilea de mai sus încetează să beneficieze de drepturile cuprinse în aceste paragrafe, dacă părăsesc voluntar piaţa forţei de muncă din actualul stat membru în cauză.
Resortisanţii bulgari care muncesc legal într-un actual stat membru la data aderării sau în perioada în care se aplică măsurile de drept intern şi care sunt admişi pe piaţa forţei de muncă din acest stat membru pentru o perioadă de mai puţin de 12 luni nu beneficiază de aceste drepturi.
(3) Înainte de sfârşitul perioadei de doi ani de la data aderării, Consiliul reexaminează aplicarea dispoziţiilor tranzitorii stabilite în alineatul (2), pe baza unui raport al Comisiei.
La încheierea acestei reexaminări şi cel mai târziu la sfârşitul perioadei de doi ani de la data aderării, actualele state membre notifică Comisia dacă vor continua să aplice măsurile de drept intern sau măsuri rezultate din acorduri bilaterale, ori dacă vor aplica în viitor articolele 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68. În lipsa acestei notificări, se aplică articolele 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68.
(4) La solicitarea Bulgariei, se poate efectua o nouă reexaminare. În acest caz, se aplică procedura menţionată în alineatul (3) şi care trebuie încheiată în termen de şase luni de la primirea solicitării din partea Bulgariei.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(5) La sfârşitul perioadei de cinci ani menţionată în alineatul (2), un stat membru care menţine măsuri de drept intern sau măsuri care rezultă din acorduri bilaterale poate continua, în cazul în care pe piaţa forţei de muncă din respectivul stat membru se produc sau există riscul să se producă perturbări grave, precum şi după ce notifică Comisia, să aplice aceste măsuri până la sfârşitul perioadei de şapte ani de la data aderării, în lipsa respectivei notificări, se aplică articolele 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68.
(6) Pe parcursul perioadei de şapte ani de la data aderării, acele state membre în care, în temeiul alineatelor (3), (4) sau (5), se aplică articolele 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 cu privire la resortisanţii bulgari şi care, în această perioadă, eliberează permise de muncă resortisanţilor din Bulgaria în scopul monitorizării, vor face acest lucru în mod automat.
(7) Acele state membre în care, în temeiul alineatelor (3), (4) sau (5), se aplică articolele 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 cu privire la resortisanţii bulgari, pot recurge la procedurile stabilite în paragrafele următoare până la sfârşitul perioadei de şapte ani de la data aderării.
În cazul în care într-un stat membru menţionat la primul paragraf se produc sau se prevede producerea unor perturbări pe piaţa forţei de muncă care ar putea ameninţa grav nivelul de trai sau nivelul de ocupare a forţei de muncă într-o anumită regiune sau în cadrul unei profesii, respectivul stat membru informează Comisia şi celelalte state membre cu privire la aceasta şi furnizează acestora toate detaliile pertinente. Pe baza acestor informaţii, statul membru poate solicita Comisiei să declare suspendarea, totală sau parţială, a aplicării articolelor 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68, în vederea normalizării situaţiei în regiunea sau profesia respectivă. Comisia decide cu privire la domeniul de aplicare şi durata suspendării în termen de cel mult două săptămâni de la primirea acestei solicitări şi notifică decizia sa Consiliului, în termen de două săptămâni de la adoptarea deciziei Comisiei, orice stat membru poate solicita Consiliului anularea sau modificarea deciziei, în termen de două săptămâni, Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată în privinţa acestei solicitări.
Un stat membru menţionat la primul paragraf poate, în cazuri urgente şi excepţionale, să suspende aplicarea articolelor 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68, adresând ulterior Comisiei o notificare motivată.
(8) Pe durata suspendării aplicării articolelor 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 în temeiul alineatelor (2)-(5) şi (7) de mai sus, în ceea ce priveşte dreptul membrilor familiilor lucrătorilor de a fi încadraţi în muncă, se aplică articolul 23 din Directiva 2004/38/CE în Bulgaria cu privire la resortisanţii actualelor state membre şi în actualele state membre cu privire la resortisanţii bulgari, în următoarele condiţii:
- soţul unui lucrător şi descendenţii acestora care nu depăşesc vârsta de 21 de ani sau care se află în întreţinerea acestuia, care locuiesc legal împreună cu lucrătorul pe teritoriul unui stat membru la data aderării, beneficiază, după aderare, de acces imediat pe piaţa forţei de muncă din acel stat membru. Această dispoziţie nu se aplică membrilor familiei unui lucrător care a fost admis legal pe piaţa forţei de muncă din acel stat membru pentru o perioadă de mai puţin de 12 luni;
- soţul unui lucrător şi descendenţii acestora care nu depăşesc vârsta de 21 de ani sau care se află în întreţinerea acestuia, care locuiesc legal împreună cu lucrătorul pe teritoriul unui stat membru la o dată ulterioară aderării, dar pe parcursul perioadei de aplicare a dispoziţiilor tranzitorii stabilite mai sus, beneficiază de acces pe piaţa forţei de muncă din respectivul stat membru dacă au locuit în acel stat membru cel puţin optsprezece luni sau din al treilea an după data aderării, oricare din aceste date intervine prima în ordine cronologică.
Aceste dispoziţii nu aduc atingere măsurilor mai favorabile indiferent dacă acestea sunt de drept intern sau rezultă din acorduri bilaterale.
(9) În măsura în care anumite dispoziţii din Directiva 2004/38/CE care preiau dispoziţiile din Directiva 68/360/CEE1) nu pot fi disociate de cele din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 a căror aplicare este amânată în temeiul alineatelor (2)-(5), (7) şi (8), Bulgaria şi actualele state membre pot deroga de la aceste dispoziţii în măsura necesară pentru a aplica alineatele (2)-(5), (7) şi (8).
1) Directiva 68/360/CEE a Consiliului din 15 octombrie 1968 privind eliminarea restricţiilor de circulaţie şi şedere în cadrul Comunităţii pentru lucrătorii din statele membre şi familiile acestora (JO L 257, 19.10.1968, p. 13), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 2003 (JO L 236, 23.9.2003, p. 33) şi a cărei abrogare prin Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 158, 30.4.2004, p. 77) intră în vigoare de la 30 aprilie 2006.
(10) În toate cazurile în care actualele state membre aplică măsuri de drept intern sau măsuri rezultate din acorduri bilaterale, în temeiul dispoziţiilor tranzitorii stabilite mai sus, Bulgaria poate menţine în vigoare măsuri echivalente în ceea ce priveşte resortisanţii statului sau statelor membre în cauză.
(11) Dacă aplicarea articolelor 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 este suspendată de către oricare din actualele state membre, Bulgaria poate recurge la procedurile stabilite în alineatul (7) în ceea ce priveşte România. În această perioadă, permisele de muncă eliberate de Bulgaria resortisanţilor din România în scopul monitorizării se eliberează automat.
(12) Orice actual stat membru care aplică măsuri de drept intern în conformitate cu alineatele (2)-(5) şi (7)-(9), poate introduce, în aplicarea dreptului său intern, o mai mare libertate de circulaţie decât cea existentă la data aderării, inclusiv accesul deplin pe piaţa forţei de muncă, începând cu al treilea an după data aderării, orice actual stat membru care aplică măsuri de drept intern poate decide în orice moment să aplice în locul acestor măsuri articolele 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68. Comisia este informată cu privire la orice asemenea decizie.
(13) Pentru a face faţă perturbărilor grave sau riscului producerii unor asemenea perturbări în anumite sectoare sensibile de servicii de pe piaţa forţei de muncă din aceste state, care ar putea să apară în anumite regiuni ca urmare a prestării transnaţionale de servicii, astfel cum este definită în articolul 1 din Directiva 96/71/CE, şi în măsura în care acestea aplică liberei circulaţii a lucrătorilor bulgari, în temeiul dispoziţiilor tranzitorii stabilite mai sus, măsuri de drept intern sau măsuri care rezultă din acorduri bilaterale, Germania şi Austria pot deroga, după notificarea Comisiei, de la dispoziţiile articolului III-144 primul paragraf din Constituţie în vederea limitării, în contextul prestării de servicii de către societăţile stabilite în Bulgaria, a circulaţiei temporare a lucrătorilor al căror drept de a munci în Germania şi Austria face obiectul măsurilor de drept intern.
Lista sectoarelor de servicii care pot face obiectul acestei derogări este următoarea:
- în Germania:
Sectorul | codul NACE*), cu excepţia unor dispoziţii contrare | |
construcţiile, inclusiv ramuri conexe | 45.1-4; activităţi enumerate în anexa la Directiva 96/71/CE | |
activităţi de curăţare a clădirior | 74.70 Activităţi de curăţare a clădirilor | |
alte servicii | 74.87 Numai activităţile designerilor de decoraţiuni interioare |
- în Austria:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Sectorul | codul NACE*), cu excepţia unor dispoziţii contrare | |
servicii de horticultură | 01.41 | |
tăierea, fasonarea şi finisarea pietrei | 26.7 | |
construcţii metalice şi părţi componente | 28.11 | |
construcţii, inclusiv ramuri conexe | 45.1-4; activităţi enumerate în anexa la Directiva 96/71/CE | |
activităţi în domeniul securităţii | 74.60 | |
activităţi de curăţare a clădirilor | 74.70 | |
asistenţă medicală la domiciliu | 85.14 | |
activităţi de asistenţă socială fără cazare | 85.32 |
*) NACE: a se vedea 31990 R 3037: Regulamentul (CEE) nr. 3037/90 a Consiliului din 9 octombrie 1990 privind clasificarea statistică a activităţilor economice în Comunitatea Europeană (JO L 293, 24.10.1990, p. 1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin 32003 R 1882: Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29.9.2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
În măsura în care Germania sau Austria derogă de la articolul III-144 primul paragraf din Constituţie în conformitate cu paragrafele anterioare, Bulgaria poate adopta măsuri echivalente, după notificarea Comisiei.
Aplicarea prezentului alineat nu poate avea ca efect crearea unor condiţii mai restrictive pentru circulaţia temporară a lucrătorilor în contextul prestării transnaţionale de servicii între Germania sau Austria şi Bulgaria decât cele existente la data semnării Tratatului de aderare.
(14) Aplicarea alineatelor (2)-(5) şi (7)-(12) nu poate avea ca efect crearea unor condiţii mai restrictive pentru accesul resortisanţilor bulgari pe piaţa forţei de muncă din actualele state membre decât cele existente la data semnării Tratatului de aderare.
Fără a aduce atingere aplicării dispoziţiilor stabilite în alineatele (1)-(13), pe parcursul oricărei perioade în care aplică măsuri de drept intern sau cele care rezultă din acorduri bilaterale, actualele state membre trebuie să acorde un tratament preferenţial, în ceea ce priveşte accesul la piaţa forţei de muncă, lucrătorilor care sunt resortisanţi ai statelor membre în comparaţie cu lucrătorii care sunt resortisanţi ai unor ţări terţe.
Lucrătorii migranţi bulgari şi familiile acestora, care locuiesc şi muncesc legal într-un alt stat membru sau lucrătorii migranţi care provin din celelalte state membre şi familiile acestora care locuiesc şi muncesc legal în Bulgaria nu sunt trataţi în condiţii mai restrictive decât cei provenind din ţări terţe care locuiesc şi muncesc în acest stat membru sau în Bulgaria. În afară de aceasta, în aplicarea principiului preferinţei comunitare, lucrătorii migranţi provenind din ţări terţe care locuiesc şi muncesc în Bulgaria nu beneficiază de tratament mai favorabil decât resortisanţii Bulgariei.
2. LIBERA CIRCULAŢIE A SERVICIILOR
31997 L 0009: Directiva 97/9/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 martie 1997 privind schemele de compensare pentru investitori (JO L 84, 26.3.1997, p. 22).
Prin derogare de la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 97/9/CE, cuantumul minim al compensării nu se aplică în Bulgaria până la 31 decembrie 2009. Bulgaria asigură că schema sa de compensare pentru investitori prevede o despăgubire în valoare de minim 12.000 EUR de la 1 ianuarie 2007 şi până la 31 decembrie 2007 şi de minim 15.000 EUR de la 1 ianuarie 2008 şi până la 31 decembrie 2009.
Pe parcursul perioadei de tranziţie, celelalte state membre îşi menţin dreptul de a nu permite funcţionarea unei filiale a unei societăţi bulgăreşti de investiţii, stabilită pe teritoriul lor, în cazul în care şi atât timp cât respectiva filială nu este înscrisă într-una din schemele de compensare pentru investitori recunoscute oficial pe teritoriul statului membru în cauză în vederea acoperirii diferenţei dintre cuantumul bulgăresc al compensaţiei şi cuantumul minim prevăzut de articolul 4 alineatul (1) din Directiva 97/9/CE.
3. LIBERA CIRCULAŢIE A CAPITALURILOR
Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa
(1) Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute în Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, Bulgaria poate menţine în vigoare, timp de cinci ani de la data aderării, restricţiile prevăzute în legislaţia sa, existentă la momentul semnării Tratatului de aderare, cu privire la dobândirea proprietăţii asupra terenurilor pentru reşedinţe secundare de către resortisanţii statelor membre sau ai statelor care sunt parte la Acordul privind Spaţiul Economic European (ASEE), nerezidenţi în Bulgaria, precum şi de către persoanele juridice constituite în conformitate cu legislaţia unui alt stat membru sau a unui stat membru al ASEE.
Resortisanţilor statelor membre şi resortisanţilor statelor care sunt parte la Acordul privind Spaţiul Economic European care sunt rezidenţi legali în Bulgaria nu li se aplică dispoziţiile paragrafului precedent sau orice alte norme şi proceduri decât cele care se aplică resortisanţilor Bulgariei.
(2) Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute în Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, Bulgaria poate menţine în vigoare, timp de şapte ani de la data aderării, restricţiile prevăzute în legislaţia sa, existentă la momentul semnării Tratatului de aderare, cu privire la dobândirea de terenuri agricole, păduri şi terenuri forestiere de către resortisanţii unui alt stat membru, resortisanţii statelor care sunt parte ale la Acordul privind Spaţiul Economic European şi persoanele juridice constituite în conformitate cu legislaţia unui alt stat membru sau ale unui stat membru al ASEE. În nici unul din cazuri, un resortisant al unui stat membru nu poate fi tratat mai puţin favorabil cu privire la dobândirea de terenuri agricole, păduri şi terenuri forestiere decât la data semnării Tratatului de aderare sau nu poate fi tratat într-un mod mai restrictiv decât resortisanţii unei ţări terţe.
Fermierilor care desfăşoară activităţi independente care sunt resortisanţi ai unui alt stat membru şi care doresc să se stabilească şi să aibă rezidenţă legală în Bulgaria nu li se aplică dispoziţiile paragrafului precedent sau orice alte proceduri decât cele care se aplică resortisanţilor bulgari.
O revizuire generală a acestor măsuri tranzitorii are loc în cel de-al treilea an de la data aderării. În acest scop, Comisia transmite un raport Consiliului. Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate decide scurtarea sau încetarea perioadei de tranziţie menţionate la primul paragraf.
4. AGRICULTURĂ
A. LEGISLAŢIA AGRICOLĂ
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
31997 R 2597: Regulamentul (CE) nr. 2597/97 al Consiliului din 18 decembrie 1997 de stabilire a unor norme suplimentare privind organizarea comună a pieţei laptelui şi produselor lactate în ceea ce priveşte laptele de consum (JO L 351, 23.12.1997, p. 13), astfel cum a fost modificat ultima dată prin:
- 31999 R 1602: Regulamentul (CE) nr. 1602/1999 al Consiliului din 19.7.1999 (JO L 189, 22.7.1999, p. 43).
Prin derogare de la articolul 3 alineatul (1) literele (b) şi (c) din Regulamentul (CE) nr. 2597/97, condiţiile privind conţinutul de grăsime nu se vor aplica pentru laptele alimentar produs în Bulgaria până la data de 30 aprilie 2009, în sensul că laptele cu un conţinut de grăsime de 3% (m/m) poate fi comercializat ca lapte integral, iar laptele cu un conţinut de grăsime de 2% (m/m) poate fi comercializat ca lapte semidegresat. Laptele alimentar care nu îndeplineşte cerinţele privind conţinutul de grăsime poate fi comercializat numai în Bulgaria sau exportat în ţări terţe.
B. LEGISLAŢIA VETERINARĂ ŞI FITOSANITARĂ
32004 R 0853: Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de igienă a alimentelor de origine animală (JO L 139, 30.4.2004, p. 55).
(a) Unităţile de prelucrare a laptelui enumerate în capitolele I şi II din apendicele la prezenta anexă pot recepţiona până la 31 decembrie 2009 cantităţi de lapte crud care nu corespund sau care nu au fost manipulate în conformitate cu cerinţele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 853/2004 anexa III secţiunea IX capitolul I subcapitolele II şi III, cu condiţia ca fermele care furnizează laptele să fie prevăzute într-o listă alcătuită în acest scop de autorităţile bulgare.
(b) Atât timp cât unităţile menţionate la litera (a) de mai sus sunt supuse dispoziţiilor acesteia, produsele provenind din respectivele unităţi sunt introduse exclusiv pe piaţa naţională sau sunt utilizate în vederea prelucrării ulterioare în unităţi din Bulgaria supuse de asemenea dispoziţiilor literei (a), indiferent de data la care sunt comercializate. Aceste produse trebuie să poarte o marcă de identificare diferită de cea prevăzută de articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004.
(c) Unităţile enumerate în capitolul II din apendicele la prezenta anexă pot prelucra, până la 31 decembrie 2009, lapte care corespunde normelor UE şi lapte care nu corespunde acestora în linii de producţie distincte. În prezentul context, prin lapte care nu corespunde normelor UE se înţelege laptele prevăzut la litera (a). Asemenea unităţi trebuie să respecte în întregime cerinţele UE privind unităţile de prelucrare a laptelui, inclusiv să aplice principiile privind analiza riscurilor şi punctul critic de control [prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 852/20041)] şi să îşi demonstreze capacitatea de a respecta în întregime următoarele condiţii, inclusiv prin desemnarea liniilor de producţie corespunzătoare:
1) Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena alimentelor (JO L 139, 30.4.2004, p. 1).
- să ia toate măsurile necesare pentru a permite respectarea integrală a procedurilor interne de separare a laptelui de la stadiul colectării la acela de produs finit, inclusiv a rutelor de colectare a laptelui, depozitarea şi tratarea separată a laptelui care corespunde normelor UE de cea a laptelui care nu corespunde acestor norme, ambalarea şi etichetarea specifică a produselor pe bază de lapte care nu corespunde normelor UE, precum şi depozitarea separată a unor asemenea produse;
- să stabilească o procedură care să asigure posibilitatea urmăririi materiei prime, inclusiv documentele necesare pentru evidenţierea circulaţiei produselor şi răspunderea pentru produse, precum şi asigurarea comparabilităţii materiilor prime care corespund normelor UE şi a celor care nu corespund acestor norme cu categoriile de produse obţinute;
- să supună în întregime laptele crud tratamentului termic la o temperatură de cel puţin 71,7°C timp de 15 secunde, precum şi
- să ia toate măsurile necesare pentru a asigura că mărcile de identificare nu sunt utilizate în mod fraudulos.
Autorităţile bulgare sunt obligate:
- să asigure că operatorul sau administratorul fiecărei unităţi vizate ia toate măsurile necesare pentru a permite respectarea integrală a procedurilor interne de separare a laptelui;
- să efectueze teste şi controale spontane privind respectarea regulii separării laptelui, precum şi
- să efectueze teste în laboratoare acreditate privind toate materiile prime şi produsele finite în vederea verificării conformităţii acestora cu cerinţele Regulamentului (CE) nr. 853/2004 anexa III secţiunea IX capitolul II, inclusiv cu criteriile microbiologice aplicabile produselor pe bază de lapte.
Laptele şi produsele pe bază de lapte provenind din linii de producţie separate care prelucrează lapte crud care nu corespunde normelor UE în unităţi de prelucrare a laptelui aprobate de UE pot fi comercializate numai cu respectarea condiţiilor prevăzute la litera (b). Produsele pe bază de lapte crud care corespunde normelor UE, obţinute în cadrul unei linii de producţie separate într-o unitate din cele cuprinse în capitolul II din apendicele la prezenta anexă, pot fi comercializate ca produse care corespund normelor UE în cazul în care toate condiţiile privind separarea liniilor de producţie sunt respectate.
(d) Laptele şi produsele din lapte obţinute în conformitate cu dispoziţiile menţionate la litera (c) sunt sprijinite conform dispoziţiilor titlului I capitolele II şi III, cu excepţia articolului 11, precum şi ale titlului II din Regulamentul (CE) nr. 1255/19991), numai dacă poartă marca ovală de identificare menţionată în anexa II secţiunea I din Regulamentul (CE) nr. 853/2004.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(e) Bulgaria se conformează treptat cerinţelor prevăzute la litera (a) şi înaintează Comisiei rapoarte anuale cu privire la progresele realizate în modernizarea fermelor producătoare de lactate şi a sistemului de colectare a laptelui. Bulgaria asigură respectarea în întregime a acestor cerinţe la 31 decembrie 2009.
(f) în conformitate cu procedura menţionată la articolul 58 din Regulamentul (CE) nr. 178/20022), Comisia poate actualiza apendicele la prezenta anexă înainte de aderare şi până la 31 decembrie 2009 şi, în acest context, poate adăuga sau elimina unităţi în funcţie de progresele realizate în remedierea deficienţelor existente şi de rezultatele procesului de monitorizare.
În vederea asigurării bunei funcţionări a regimului tranzitoriu prevăzut mai sus, pot fi adoptate norme metodologice de aplicare în conformitate cu procedura menţionată la articolul 58 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.
1) Regulamentul (CE) nr. 1255/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieţei laptelui şi produselor lactate (JO L 160, 26.6.1999, p. 48), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 186/2004 al Comisiei (JO L 29, 3.2.2004, p. 6).
2) Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor şi cerinţelor generale ale legislaţiei în domeniul alimentar, de înfiinţare a Autorităţii europene a securităţii alimentare şi de stabilire a procedurilor referitoare la securitatea produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1), modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1642/2003 (JO L 245, 29.9.2003, p. 4).
5. POLITICA ÎN DOMENIUL TRANSPORTURILOR
(1)
31993 R 3118: Regulamentul (CEE) nr. 3118/93 al Consiliului din 25 octombrie 1993 privind stabilirea condiţiilor în care transportatorii nerezidenţi pot presta servicii de transport rutier naţional de marfă în interiorul unui stat membru (JO L 279, 12.11.1993, p. 1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin:
- 32002 R 0484: Regulamentul (CE) nr. 484/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 1.3.2002 (JO L 76, 19.3.2002, p. 1).
(a) Prin derogare de la articolul 1 din Regulamentul (CEE) nr. 3118/93 şi până la sfârşitul celui de-al treilea an de la data aderării, transportatorii stabiliţi în Bulgaria sunt excluşi de la prestarea serviciilor de transporturi rutiere naţionale de marfă în celelalte state membre, iar transportatorii stabiliţi în celelalte state membre sunt excluşi de la prestarea serviciilor de transporturi rutiere naţionale de marfă în Bulgaria.
(b) Înainte de sfârşitul celui de-al treilea an de la data aderării, statele membre informează Comisia dacă vor prelungi această perioadă pentru cel mult doi ani sau dacă vor aplica în întregime articolul 1 din regulament de la acea dată. În lipsa unei asemenea notificări se aplică articolul 1 din regulament. Numai transportatorii stabiliţi în acele state membre în care se aplică articolul 1 din regulament pot presta servicii de transporturi rutiere de marfă în celelalte state membre în care se aplică, de asemenea, articolul 1.
(c) Acele state membre în care, în temeiul literei (b) de mai sus, se aplică articolul 1 din regulament pot recurge la procedura de mai jos până la sfârşitul celui de-al cincilea an de la data aderării.
În cazul în care un stat membru menţionat în paragraful precedent se confruntă cu o perturbare gravă a pieţei sale naţionale sau a unor segmente ale acesteia cauzată ori accentuată de cabotaj, cum ar fi un excedent major al ofertei în raport cu cererea sau o ameninţare a stabilităţii ori a supravieţuirii financiare a unui număr semnificativ de întreprinderi de transport rutier de marfă, statul membru în cauză informează Comisia şi pe celelalte state membre cu privire la acestea şi le oferă toate detaliile relevante. Pe baza acestei informări, statul membru în cauză poate solicita Comisiei să suspende, în tot sau în parte, aplicarea articolului 1 din regulament, în vederea normalizării situaţiei.
Comisia examinează situaţia pe baza datelor furnizate de statul membru în cauză şi, în termen de o lună de la primirea cererii, decide dacă este cazul sau nu să adopte măsuri de salvgardare.
Se aplică procedura prevăzută în articolul 7 alineatul (3) paragrafele al doilea, al treilea şi al patrulea, precum şi în articolul 7 alineatele (4), (5) şi (6) din regulament.
Oricare dintre statele membre menţionate în primul paragraf de mai sus poate, în cazuri urgente şi excepţionale, să suspende aplicarea articolului 1 din regulament, după care notifică motivat Comisia.
(d) Atât timp cât aplicarea articolului 1 din regulament este suspendată în temeiul literelor (a) şi (b) de mai sus, statele membre pot reglementa accesul la serviciile lor de transport rutier naţional de marfă prin schimbul treptat de autorizaţii de cabotaj pe bază de acorduri bilaterale. Aceasta poate include şi posibilitatea liberalizării totale.
(e) Aplicarea literelor (a)-(c) nu poate avea ca efect un acces mai restrictiv la serviciile de transport rutier naţional de marfă decât cel existent la data semnării Tratatului de aderare.
(2) 31996 L 0026: Directiva 96/26/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind accesul la profesia de transportator rutier de marfă şi transportator rutier de călători şi recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi a altor titluri oficiale de calificare, pentru a facilita acestor transportatori dreptul la libera stabilire pentru operaţiuni de transport naţional şi internaţional (JO L 124, 23.5.1996, p. 1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin:
- 32004 L 0066: Directiva 2004/66/CE a Consiliului din 26.4.2004 (JO L 168, 1.5.2004, p. 35).
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Până la 31 decembrie 2010, articolul 3 alineatul (3) litera (c) din Directiva 96/26/CE nu se aplică pe teritoriul Bulgariei întreprinderilor de transport care desfăşoară exclusiv transporturi interne rutiere de marfă şi de călători.
Capitalul disponibil şi rezervele acestor operatori vor atinge treptat nivelurile minime prevăzute de dispoziţiile respectivului articol în conformitate cu următorul calendar:
- la 1 ianuarie 2007, operatorul trebuie să aibă un capital disponibil şi rezerve în valoare de cel puţin 5.850 EUR pentru primul vehicul şi cel puţin 3.250 EUR pentru fiecare vehicul suplimentar;
- la 1 ianuarie 2008, operatorul trebuie să aibă un capital disponibil şi rezerve în valoare de cel puţin 6.750 EUR pentru primul vehicul şi cel puţin 3.750 EUR pentru fiecare vehicul suplimentar;
- la 1 ianuarie 2009, operatorul trebuie să aibă un capital disponibil şi rezerve în valoare de cel puţin 7.650 EUR pentru primul vehicul şi cel puţin 4.250 EUR pentru fiecare vehicul suplimentar;
- la 1 ianuarie 2010, operatorul trebuie să aibă un capital disponibil şi rezerve în valoare de cel puţin 8.550 EUR pentru primul vehicul şi cel puţin 4.750 EUR pentru fiecare vehicul suplimentar.
(3) 31996 L 0053: Directiva 96/53/CE a Consiliului din 25 iulie 1996 de stabilire, pentru anumite autovehicule care circulă în interiorul Comunităţii, a dimensiunilor maxime autorizate în traficul naţional şi internaţional şi a maselor maxime autorizate în traficul internaţional (JO L 235, 17.9.1996, p. 59), astfel cum a fost modificată ultima dată prin:
- 32002 L 0007: Directiva 2002/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18.2.2002 (JO L 67, 9.3.2002, p. 47).
Prin derogare de la dispoziţiile articolului 3 alineatul (1) din Directiva 96/53/CE, vehiculele care se conformează valorilor limită din categoriile 3.2.1, 3.4.1, 3.4.2 şi 3.5.1 prevăzute în anexa I la respectiva directivă pot utiliza numai secţiunile care nu sunt reabilitate din reţeaua bulgară de drumuri până la 31 decembrie 2013 dacă respectă limitele bulgare de masă pe axă în vigoare.
De la data aderării nu mai poate fi impusă nici o restricţie privind utilizarea de către vehiculele care se conformează cerinţelor Directivei 96/53/CE a principalelor rute de tranzit prevăzute în anexa I la Decizia nr. 1692/96/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 iulie 1996 privind orientările comunitare pentru dezvoltarea reţelei transeuropene de transport1).
1) JO L 228, 9.9.1996, p. 1, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia nr. 884/2004/CE (JO L 167, 30.4.2004, p. 1).
Bulgaria aderă la calendarul prevăzut în tabelul de mai jos în vederea reabilitării reţelei sale de drumuri principale. Orice investiţii în infrastructură care implică utilizarea de fonduri din bugetul Comunităţii urmăresc să asigure că arterele sunt construite şi reabilitate corespunzător unei încărcături cu masa de 11,5 tone pe axă.
Corespunzător realizării reabilitării, are loc o deschidere treptată a reţelei bulgare de drumuri secundare, inclusiv a reţelei prevăzute de anexa I la Decizia nr. 1692/96/CE, pentru vehiculele aflate în trafic internaţional care respectă valorile limită prevăzute de directivă. În scopul încărcării şi descărcării, în cazurile în care este posibil din punct de vedere tehnic, utilizarea secţiunilor nereabilitate reţelei de drumuri secundare este permisă pe parcursul întregii perioade de tranziţie.
De la data aderării, toate vehiculele aflate în trafic internaţional prevăzute cu suspensie pneumatică care respectă valorile limită prevăzute de Directiva 96/53/CE nu sunt supuse nici unor tarife suplimentare temporare pentru utilizarea reţelei secundare bulgăreşti de transporturi rutiere.
Tarifele suplimentare temporare pentru utilizarea secţiunilor nereabilitate ale reţelei de către vehiculele aflate în trafic internaţional care nu sunt prevăzute cu suspensie pneumatică şi care respectă valorile-limită ale directivei sunt percepute în mod nediscriminatoriu. Regimul de tarifare este transparent, iar plata acestor tarife nu poate impune utilizatorului formalităţi administrative sau întârzieri excesive, după cum plata acestor tarife nu poate conduce la un control sistematic la frontieră al respectării limitelor masei pe axă. Respectarea limitelor masei pe axă este asigurată într-un mod nediscriminatoriu pe întreg teritoriul şi se aplică, de asemenea, vehiculelor înmatriculate în Bulgaria.
Calendarul de reabilitare a drumurilor (km)
Tabelul 1
NR. | DRUMUL | SECŢIUNEA | LUNGIMEA KM | DESCHIS CIRCULAŢIEI | MĂSURA | |
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | |
1 | I-5/E-85/ | GABROVO-ŞIPKA | 18 | 2014 | CONSTRUCŢIE NOUĂ | |
2 | I-5/E-85/ | KARGEALI-PODKOVA (MAKAZA) | 18 | 2008 | CONSTRUCŢIE NOUĂ | |
TOTAL INTERMEDIAR | 36 | |||||
3 | I-6 | SOFIA-PIRDOP | 56 | 2009 | REABILITARE | |
4 | I-7 | SILISTRA-ŞUMEN | 88 | 2011 | REABILITARE | |
5 | I-7 | PRESLAV-E-773 | 48 | 2010 | RECONSTRUCŢIE | |
TOTAL INTERMEDIAR | 136 | |||||
6 | I-9/E-87/ | FRONTIERA ROMÂNIEI-BALCIC | 60 | 2009 | REABILITARE | |
7 | II-12 | VIDIN-FRONTIERA SERBIEI ŞI MUNTENEGRULUI | 26 | 2008 | RECONSTRUCŢIE | |
8 | II-14 | VIDIN-KULA-FRONTIERA SERBIEI ŞI MUNTENEGRULUI | 42 | 2009 | RECONSTRUCŢIE | |
9 | II-18 | CENTURĂ SOFIA-ARCUL DE NORD | 24 | 2014 | CONSTRUCŢIE NOUĂ | |
10 | II-19 | SIMITLI-GOŢE DELCEV-FRONTIERA GRECIEI | 91 | 2008 | REABILITARE | |
11 | II-29 | DOBRICI-VARNA | 21 | 2010 | REABILITARE | |
12 | II-35 | LOVECI-KARNARE | 28 | 2011 | RECONSTRUCŢIE | |
13 | II-53 | SLIVEN-IAMBOL | 25 | 2010 | REABILITARE | |
14 | II-55 | GURKOVO-NOVA ZAGORA | 26 | 2010 | REABILITARE | |
15 | II-55 | NOVA ZAGORA-SVILENGRAD | 81 | 2012 | REABILITARE | |
TOTAL INTERMEDIAR | 107 | |||||
16 | II-57 | STARA ZAGORA-RADNEVO | 42 | 2010 | REABILITARE | |
17 | II-62 | KYUSTENDIL-DUPNIŢA | 26 | 2011 | RECONSTRUCŢIE | |
18 | II-63 | PERNIK-FRONTIERA SERBIEI ŞI MUNTENEGRULUI | 20 | 2010 | RECONSTRUCŢIE | |
19 | II-73 | ŞUMEN-KARNOBAT | 44 | 2012 | RECONSTRUCŢIE | |
20 | II-73 | ŞUMEN-KARNOBAT | 19 | 2011 | RECONSTRUCŢIE | |
TOTAL INTERMEDIAR | 63 | |||||
21 | II-78 | RADNEVO-TOPOLOVGRAD | 40 | 2013 | REABILITARE | |
22 | II-86 | ASENOVGRAD-SMOLIAN | 72 | 2014 | RECONSTRUCŢIE | |
23 | II-98 | BURGAS-MALKO TĂRNOVO | 64 | 2014 | RECONSTRUCŢIE | |
24 | III-197 | GOTE DELCEV-SMOLIAN | 87 | 2013 | RECONSTRUCŢIE | |
25 | III-198 | GOTE DELCEV-FRONTIERA FOSTEI REPUBLICI IUGOSLAVE A MACEDONIEI | 95 | 2013 | RECONSTRUCŢIE | |
26 | III-534 | ELENA-NOVA ZAGORA | 52 | 2012 | RECONSTRUCŢIE | |
27 | III-534 | NOVA ZAGORA-SIMEONOVGRAD | 53 | 2014 | RECONSTRUCŢIE | |
TOTAL INTERMEDIAR | 105 | |||||
28 | III-601 | KYUSTENDIL-FRONTIERA FOSTEI REPUBLICI IUGOSLAVE A MACEDONIEI | 27 | 2011 | CONSTRUCŢIE NOUĂ | |
29 | III-622 | KYUSTENDIL-FRONTIERA FOSTEI REPUBLICI IUGOSLAVE A MACEDONIEI | 31 | 2013 | CONSTRUCŢIE NOUĂ | |
30 | III-865 | SMOLIAN-MADAN | 15 | 2011 | RECONSTRUCŢIE | |
31 | III-867 | SMOLIAN-KARGEALI | 69 | 2014 | RECONSTRUCŢIE | |
32 | III-868 | VARIANTA OCOLITOARE SMOLIAN | 40 | 2012 | CONSTRUCŢIE NOUĂ | |
33 | IV-410068 | SIMITLI-FRONTIERA FOSTEI REPUBLICI IUGOSLAVE A MACEDONIEI | 28 | 2009 | CONSTRUCŢIE NOUĂ | |
34 | VARIANTA OCOLITOARE PLOVDIV | 4 | 2014 | CONSTRUCŢIE NOUĂ | ||
A1 | AUTOSTRADA "TRAKIA"-STARA ZAGORA-KARNOBAT | |||||
35 | LOTUL 2 | 33 | 2010 | CONSTRUCŢIE NOUĂ | ||
36 | LOTUL 3 | 37 | 2011 | CONSTRUCŢIE NOUĂ | ||
37 | LOTUL 4 | 48 | 2014 | CONSTRUCŢIE NOUĂ | ||
TOTAL INTERMEDIAR | 118 | |||||
TOTAL | 1.598 |
Tabelul 2
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
2008 | 2009 | 2010 | 2011 | 2012 | 2013 | 2014 | |||
MĂSURA | |||||||||
REABILITARE | 91 | 116 | 114 | 88 | 81 | 40 | 0 | ||
RECONSTRUCŢIE | 26 | 42 | 68 | 88 | 96 | 182 | 258 | ||
CONSTRUCŢIE NOUĂ | 18 | 28 | 33 | 64 | 40 | 31 | 94 | ||
135 | 186 | 215 | 240 | 217 | 253 | 352 | 1.598 km |
6. IMPOZITARE
(1) 31977 L 0388: Directiva 77/388/CE a şasea directivă a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitul pe cifra de afaceri - sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată: baza unitară de stabilire (JO L 145, 13.6.1977, p. 1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin:
- 32004 L 0066: Directiva 2004/66/CE a Consiliului din 26.4.2004 (JO L 168, 1.5.2004, p. 35).
În înţelesul aplicării articolului 28 alineatul (3) din Directiva 77/388/CEE, Bulgaria poate menţine scutirea de taxa pe valoarea adăugată a transportului internaţional de călători, prevăzută la punctul 17 din anexa F la directivă, până la data la care condiţiile stabilite prin articolul 28 alineatul (4) din directivă sunt îndeplinite sau atât timp cât aceeaşi scutire este aplicată de oricare dintre actualele state membre, oricare din aceste date este prima în ordine cronologică.
(2) 31992 L 0079: Directiva 92/79/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea taxelor pentru ţigarete (JO L 316, 31.10.1992, p. 8), astfel cuma fost modificată ultima dată prin:
- 32003 L 0117: Directiva 2003/117/CE a Consiliului din 5.12.2003 (JO L 333, 20.12.2003, p.49).
Prin derogare de la articolul 2 alineatul (1) din Directiva 92/79/CEE, Bulgaria poate amâna până la 31 decembrie 2009 aplicarea accizei minime globale raportate la preţul de vânzare cu amănuntul (care include toate taxele) al ţigaretelor din categoria de preţ cea mai vândută, cu condiţia ca în această perioadă Bulgaria să-şi ajusteze treptat cotele accizelor la acciza minimă globală prevăzută de directivă.
Fără a aduce atingere articolului 8 din Directiva 92/12/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor şi deţinerea, circulaţia şi controlul acestor produse1), şi după informarea Comisiei, statele membre pot menţine, atât timp cât derogarea arătată mai sus este aplicabilă, contingentele la ţigaretele care pot fi introduse pe teritoriul lor din Bulgaria fără plata unor accize suplimentare în afara celor aplicate importurilor din ţări terţe. Statele membre care recurg la această posibilitate pot efectua controalele necesare, cu condiţia ca aceste controale să nu împiedice buna funcţionare a pieţei interne.
1 JO L 76, 23.3.1992, p. 1, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 807/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 36).
(3) 32003 L 0049: Directiva 2003/49/CE a Consiliului din 3 iunie 2003 privind un sistem comun de impozitare aplicabil plăţilor de dobânzi şi redevenţe efectuate între societăţi asociate din state membre diferite (JO L 157, 26.6.2003, p. 49), astfel cum a fost modificată ultima dată prin:
- 32004 L 0076: Directiva 2004/76/CE a Consiliului din 29.4.2004 (JO L 157, 30.4.2004, p. 106).
Bulgaria este autorizată să nu aplice dispoziţiile articolului 1 din Directiva 2003/49/CE până la 31 decembrie 2014. Pe durata acestei perioade de tranziţie, cota impozitului pe plăţile de dobândă sau redevenţe efectuate către o societate asociată din alt stat membru sau către un sediu permanent situat în alt stat membru al unei societăţi asociate dintr-un stat membru nu trebuie să depăşească 10% până la 31 decembrie 2010 şi nu trebuie să depăşească 5% pentru următorii ani până la 31 decembrie 2014.
(4) 32003 L 0096: Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar pentru impozitarea produselor energetice şi a electricităţii (JO L 283, 31.10.2003, p. 51), astfel cum a fost modificată ultima dată prin:
- 32004 L 0075: Directiva 2004/75/CE a Consiliului din 29.4.2004 (JO L 157, 30.4.2004, p. 100).
(a) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 7 din Directiva 2003/96/CE, Bulgaria poate aplica următoarele perioade de tranziţie:
- până la 1 ianuarie 2011, să alinieze nivelul naţional de impozitare a benzinei fără plumb utilizate drept carburant la nivelul minim de 359 EUR pentru 1.000 l. De la 1 ianuarie 2008, cota efectivă de impozitare aplicată benzinei fără plumb utilizate drept carburant nu va fi mai mică de 323 EUR pentru 1.000 l;
- până la 1 ianuarie 2010, să alinieze nivelul naţional de impozitare pentru motorina şi kerosenul utilizate drept carburant la nivelul minim de 302 EUR pentru 1.000 l şi până la 1 ianuarie 2013 să atingă nivelul minim de 330 EUR pentru 1.000 l. De la 1 ianuarie 2008, cota efectivă de impozitare aplicată motorinei şi kerosenului utilizate drept carburant nu va fi mai mică de 274 EUR pentru 1.000 l.
(b) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 9 din Directiva 2003/96/CE, Bulgaria poate aplica următoarele perioade de tranziţie:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- până la 1 ianuarie 2010, să alinieze nivelul naţional de impozitare a cărbunelui şi cocsului utilizate în termoficare, la nivelele minime de impozitare stabilite în anexa I tabelul C;
- până la 1 ianuarie 2009, să alinieze nivelul naţional de impozitare a cărbunelui şi cocsului utilizate în alt scop decât în termoficare, la nivelele minime de impozitare stabilite în anexa I tabelul C.
De la 1 ianuarie 2007, cotele efective de impozitare aplicate produselor energetice nu trebuie să fie mai mici de 50% din cota minimă în materie la nivel comunitar.
(c) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 10 din Directiva 2003/96/CE, până la 1 ianuarie 2010 Bulgaria poate aplica o perioadă de tranziţie pentru alinierea nivelelor naţionale de impozitare a energiei electrice la nivelele minime de impozitare stabilite în anexa I tabelul C.
De la 1 ianuarie 2007, cotele efective de impozitare aplicate energiei electrice nu vor fi mai mici de 50% din cota minimă în materie la nivel comunitar.
7. POLITICA SOCIALĂ ŞI OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ
32001 L 0037: Directiva 2001/37/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 iunie 2001 privind apropierea legilor, altor acte normative şi a normelor administrative ale statelor membre în materie de fabricare, prezentare şi comercializare a produselor din tutun (JO L 194, 18.7.2001, p. 26).
Prin derogare de la articolul 3 din Directiva 2001/37/CE, data intrării în vigoare a plafonului maxim al gudronului pentru ţigaretele fabricate şi comercializate pe teritoriul Bulgariei este 1 ianuarie 2001. Pe parcursul perioadei de tranziţie:
- ţigaretele fabricate în Bulgaria cu un conţinut de gudron mai mare de 10 mg pe ţigaretă nu pot fi comercializate pe teritoriul altor state membre;
- ţigaretele fabricate în Bulgaria cu un conţinut de gudron mai mare de 13 mg pe ţigaretă nu pot fi exportate în ţări terţe; acest plafon se reduce la 12 mg de la 1 ianuarie 2008 şi la 11 mg de la 1 ianuarie 2010;
- Bulgaria transmite Comisiei informaţii actualizate periodic cu privire la calendarul şi măsurile adoptate în vederea conformării cu dispoziţiile directivei.
8. ENERGIE
31968 L 0414: Directiva 68/414/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1968 privind obligaţia statelor membre ale CEE de a menţine stocuri minime de ţiţei şi produse petroliere (JO L 308, 23.12.1968, p. 14), astfel cum a fost modificată ultima dată prin:
- 31998 L 0093: Directiva 98/93/CE a Consiliului din 14.12.1998 (JO L 358, 31.12.1998, p. 100).
Prin derogare de la dispoziţiile articolului 1 alineatul (1) din Directiva 68/414/CEE, nivelul minim al stocurilor de produse petroliere nu se aplică în Bulgaria până la 31 decembrie 2012. Bulgaria se va asigura că nivelul minim al stocurilor de produse petroliere corespunde, pentru fiecare dintre categoriile de produse petroliere enunţate în articolul 2, pentru cel puţin următorul număr de zile de consum mediu intern zilnic definit în articolul 1 alineatul (1):
- 30 zile la 1 ianuarie 2007;
- 40 zile la 31 decembrie 2007;
- 50 zile la 31 decembrie 2008;
- 60 zile la 31 decembrie 2009;
- 70 zile la 31 decembrie 2010;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- 80 zile la 31 decembrie 2011;
- 90 zile la 31 decembrie 2012.
9. TELECOMUNICAŢII ŞI TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI
32002 L 0022: Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor legate de reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice (Directiva privind serviciul universal) (JO L 108, 24.4.2002, p. 51).
Prin derogare de la articolul 30 alineatul (1) din Directiva 2002/22/CE, Bulgaria poate amâna introducerea portabilităţii numerelor cel mai târziu până la 1 ianuarie 2009.
10. MEDIU
A. CALITATEA AERULUI
(1) 31994 L 0063: Directiva 94/63/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind controlul emisiilor de compuşi organici volatili (COV) rezultaţi din depozitarea carburanţilor şi din distribuţia acestora de la terminale la staţiile de distribuţie a carburanţilor (JO L 365, 31.12.1994, p. 24), astfel cum a fost modificată prin:
- 32003 R 1882: Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29.9.2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
(a) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 3 şi ale anexei I la Directiva 94/63/CE, cerinţele privind instalaţiile de depozitare existente în cadrul terminalelor nu se aplică pe teritoriul Bulgariei:
- până la 31 decembrie 2007, instalaţiilor de depozitare din cadrul a 6 terminale care tranzitează o cantitate mai mare de 25.000 tone/an, dar mai mică sau egală cu 50.000 tone/an;
- până la 31 decembrie 2009, instalaţiilor de depozitare din cadrul a 19 terminale care tranzitează o cantitate mai mică sau egală cu 25.000 tone/an.
(b) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 4 şi ale anexei II la Directiva 94/63/CE, cerinţele privind încărcarea şi descărcarea containerelor mobile existente în cadrul terminalelor nu se aplică pe teritoriul Bulgariei:
- până la 31 decembrie 2007, unui număr de 12 terminale care tranzitează o cantitate mai mare de 25.000 tone/an, dar mai mică sau egală cu 150.000 tone/an;
- până la 31 decembrie 2009, unui număr de 29 terminale care tranzitează o cantitate mai mică sau egală cu 25.000 tone/an.
(c) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 5 din Directiva 94/63/CE, cerinţele privind containerele mobile existente în cadrul terminalelor nu se aplică pe teritoriul Bulgariei:
- până la 31 decembrie 2007, unui număr de 50 de cisterne auto;
- până la 31 decembrie 2009, unui număr suplimentar de 466 cisterne auto.
(d) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 6 şi ale anexei III la Directiva 94/63/CE, cerinţele privind încărcarea instalaţiilor de depozitare existente în cadrul staţiilor de distribuţie a carburanţilor nu se aplică pe teritoriul Bulgariei:
- până la 31 decembrie 2007, unui număr de 355 staţii de distribuţie a carburanţilor care tranzitează o cantitate mai mare de 500 m3/an, dar mai mică sau egală cu 1.000 m3/an;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- până la 31 decembrie 2009, unui număr de 653 staţii de distribuţie a carburanţilor care tranzitează o cantitate mai mică sau egală cu 500 m3/an.
(2) 31999 L 0032: Directiva 1999/32/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind reducerea conţinutului de sulf al anumitor combustibili lichizi şi de modificare a Directivei 93/12/CEE (JO L 121, 11.5.1999, p. 13), astfel cum a fost modificată prin:
- 32003 R 1882: Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29.9.2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
(a) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 3 alineatul (1) din Directiva 1999/32/CE, cerinţele privind conţinutul de sulf din păcură nu se aplică pe teritoriul Bulgariei până la 31 decembrie 2011 pentru utilizarea la nivel local. Pe durata acestei perioade de tranziţie conţinutul de sulf nu va depăşi 3,00% din masă.
(b) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 4 alineatul (1) din Directiva 1999/32/CE, cerinţele privind conţinutul de sulf din motorină nu se aplică pe teritoriul Bulgariei până la 31 decembrie 2009 pentru utilizarea la nivel local. Pe durata acestei perioade de tranziţie, conţinutul de sulf nu va depăşi 0,20% din masă.
B. MANAGEMENTUL DEŞEURILOR
(1) 31993 R 0259: Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea şi controlul transporturilor de deşeuri în interiorul, la intrarea şi la ieşirea din Comunitatea Europeană (JO L 30, 6.2.1993, p. 1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin:
- 32001 R 2557: Regulamentul (CE) nr. 2557/2001 al Comisiei din 28.12.2001 (JO L 349, 31.12.2001, p. 1).
(a) Până la 31 decembrie 2014, toate transporturile către Bulgaria de deşeuri destinate recuperării enumerate în anexa II la Regulamentul (CEE) nr. 259/93 trebuie notificate autorităţilor competente şi prelucrate în conformitate cu articolele 6, 7 şi 8 din regulament.
(b) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 7 alineatul (4) din Regulamentul (CEE) nr. 259/93, până la 31 decembrie 2009, autorităţile bulgare competente pot formula obiecţii cu privire la transporturile către Bulgaria destinate recuperării următoarelor deşeuri enumerate în anexa III, în conformitate cu motivele prevăzute la articolul 4 alineatul (3) din regulament. Aceste transporturi fac obiectul dispoziţiilor articolului 10 din regulament.
AA. | DEŞEURI METALICE | |
- AA 090 Deşeuri şi reziduuri de arsen; | ||
- AA 100 Deşeuri şi reziduuri de mercur; | ||
- AA 130 Lichide rezultate din decaparea metalelor. | ||
AB. | DEŞEURI CONŢINÂND ÎN PRINCIPAL COMPUŞI ANORGANICI ŞI CARE POT CONŢINE METALE ŞI MATERII ORGANICE | |
AC. | DEŞEURI CONŢINÂND ÎN PRINCIPAL COMPUŞI ORGANICI ŞI CARE POT CONŢINE METALE ŞI MATERII ANORGANICE | |
- AC 040 Nămoluri provenite din benzină cu plumb (motorine); | ||
- AC 050 Fluide termice (transmitere de căldură); | ||
- AC 060 Lichide hidraulice; | ||
- AC 070 Lichide de frână; | ||
- AC 080 Lichide antigel; | ||
- AC 110 Fenoli şi compuşi fenolici, inclusiv clorofenol sub formă lichidă sau de nămoluri; | ||
- AC 120 Naftaline policlorurate; | ||
- AC 150 Cloro fluorocarburi; | ||
- AC 160 Haloni; | ||
- AC 190 Fracţiune prăfoasă rezultată din mărunţirea autovehiculelor; | ||
- AC 200 Compuşi organo-fosforici; | ||
- AC 230 Reziduuri de distilare neapoase, halogenate sau nehalogenate, rezultate din operaţiuni de recuperare a solvenţilor organici; | ||
- AC 240 Deşeuri rezultate din producţia hidrocarburilor alifatice halogenate (precum clorometanii, dicloretanul, clorura de vinil, clorura de viniliden, clorura de alil şi epiclorhidrina); | ||
- AC 260 Dejecţii lichide de la porci, fecale. | ||
AD. | DEŞEURI CARE POT CONŢINE COMPUŞI FIE ORGANICI, FIE ANORGANICI | |
- AD 010 Deşeuri de la producerea şi prepararea produselor farmaceutice; Deşeuri care conţin, sunt alcătuite din sau sunt contaminate cu oricare din următoarele: | ||
ş AD 040 - Cianuri anorganice, cu excepţia reziduurilor solide purtătoare de metale preţioase şi care conţin urme de cianuri anorganice; | ||
ş AD 050 - Cianuri organice; | ||
- AD 060 Deşeuri ulei/apă, amestecuri hidrocarburi/apă, emulsii; | ||
- AD 070 Deşeuri din producerea, prepararea şi utilizarea cernelurilor, coloranţilor, pigmenţilor, vopselurilor, lacurilor; | ||
- AD 150 Materii organice rezultat pe cale naturală, utilizat ca mediu filtrant (precum filtrele biologice); | ||
- AD 160 Deşeuri municipale/menajere. |
Această perioadă poate fi prelungită până cel târziu la 31 decembrie 2012, în conformitate cu procedura definită în articolul 18 din Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deşeurile1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 91/156/CEE a Consiliului2).
(c) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 7 alineatul (4) din Regulamentul (CEE) nr. 259/93, până la 31 decembrie 2009, autorităţile bulgare competente pot formula obiecţii cu privire la transporturile către Bulgaria de deşeuri destinate recuperării enumerate în anexa IV la regulament şi cu privire la transporturile de deşeuri destinate recuperării care nu sunt enumerate în anexele la regulament în conformitate cu motivele prevăzute la articolul 4 alineatul (3) din regulament.
(d) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 7 alineatul (4) din Regulamentul (CEE) nr. 259/93, autorităţile bulgare competente formulează obiecţii cu privire la transporturile de deşeuri destinate recuperării enumerate în anexele II, III şi IV la regulament şi cu privire la transporturile de deşeuri destinate recuperării care nu sunt enumerate în aceste anexe şi care au ca destinaţie o instalaţie exceptată temporar de la aplicarea anumitor dispoziţii ale Directivei 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării3) sau ale Directivei 2001/80/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind limitarea emisiilor în aer de anumiţi poluanţi provenind de la instalaţii de ardere mari4), pe durata exceptării temporare a instalaţiei de destinaţie.
1) JO L 194, 25.7.1975, p. 39, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
2) JO L 78, 26.3.1991, p. 32.
3) JO L 257, 10.10.1996, p. 26.
4) JO L 309, 27.11.2001, p. 1, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 2003 (JO L 236, 23.9.2003, p. 33).
(2) 31994 L 0062: Directiva 94/62/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje (JO L 365, 31.12.1994, p. 10), astfel cum a fost modificată ultima dată prin:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- 32004 L 0012: Directiva 2004/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11.2.2004 (JO L 47, 18.2.2004, p. 26).
(a) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 6 alineatul (1) litera (a) din Directiva 94/62/CE, Bulgaria se obligă să atingă nivelul general de recuperare sau incinerare în instalaţiile de incinerare a deşeurilor cu recuperare de energie până la 31 decembrie 2011, în conformitate cu următoarele obiective intermediare:
- 35% din masă la 31 decembrie 2006, 39% în anul 2007, 42% în anul 2008, 46% în anul 2009 şi 48% în anul 2010.
(b) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 6 alineatul (1) litera (b) din Directiva 94/62/CE, Bulgaria se obligă să atingă nivelul general de recuperare sau incinerare în instalaţiile de incinerare a deşeurilor cu recuperare de energie la 31 decembrie 2014, în conformitate cu următoarele obiective intermediare:
- 50% din masă în anul 2011, 53% în anul 2012 şi 56% în anul 2013.
(c) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 6 alineatul (1) litera (c) din Directiva 94/62/CE, Bulgaria se obligă să atingă obiectivul privind reciclarea plasticului la 31 decembrie 2009, în conformitate cu următoarele obiective intermediare:
- 8% din masă la 31 decembrie 2006, 12% în anul 2007 şi 14,5% în anul 2008.
(d) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 6 alineatul (1) litera (d) din Directiva 94/62/CE, Bulgaria se obligă să atingă nivelul global de reciclare la 31 decembrie 2014, în conformitate cu următoarele obiective intermediare:
- 34% din masă la 31 decembrie 2006, 38% în anul 2007, 42% în anul 2008, 45% în anul 2009, 47% în anul 2010, 49% în anul 2011, 52% în anul 2012 şi 54,9% în anul 2013.
(e) Prin derogare de la articolul 6 alineatul (1) litera (e) punctul (i) din Directiva 94/62/CE, Bulgaria se obligă să atingă obiectivul privind reciclarea sticlei la 31 decembrie 2013, în conformitate cu următoarele obiective intermediare:
- 26% din masă la 31 decembrie 2006, 33% în anul 2007, 40% în anul 2008, 46% în anul 2009, 51% în anul 2010, 55% în anul 2011 şi 59,6% în anul 2012.
(f) Prin derogare de la articolul 6 alineatul (1) litera (e) punctul (iv) din Directiva 94/62/CE, Bulgaria se obligă să atingă obiectivul privind reciclarea plasticului, luând în considerare exclusiv materialul reciclat sub formă de plastic, la 31 decembrie 2013, în conformitate cu următoarele obiective intermediare:
- 17% din masă în 2009, 19% în anul 2010, 20% în anul 2011 şi 22% în anul 2012.
(3) 31999 L 0031: Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deşeuri (JO L 182, 16.7.1999, p. 1), astfel cum a fost modificată prin:
- 32003 R 1882: Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29.9.2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
Prin derogare de la dispoziţiile articolului 5 alineatul (3) literele (a) şi (b) şi ale anexei I punctul 2 a doua liniuţă la Directiva 1999/31/CE şi fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 6 litera (c) punctul (ii) din directivă şi ale Directivei 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deşeurile1), cerinţele privind deşeurile lichide, corozive şi oxidante, precum şi prevenirea infiltrării apelor de suprafaţă în deşeurile depozitate nu se aplică următoarelor 14 instalaţii existente până la 31 decembrie 2014:
1) JO L 194, 25.7.1975, p. 39, astfel cum a fost modificată prin Directiva 91/156/CEE şi astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
1. "Polimeri" iaz de decantare a nămolurilor, Varna, Devnya;
2. "Solvay Sodi", "Deven" şi "Agropolichim" iaz comun de decantare a nămolurilor şi cenuşilor, Varna, Devnya în municipiul Varna;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
3. C.E.T. "Varna" iaz de decantare a cenuşilor, Varna, Beloslav;
4. "Sviloza" iaz de decantare a cenuşilor, Veliko Tărnovo, Sviştov;
5. C.E.T. "Zaharni zavodi" iaz de decantare a cenuşilor, Veliko Tărnovo, Gorna Oryahoviţa;
6. "Vidachim v likvidaţia" iaz de decantare a cenuşilor, Vidin, Vidin;
7. "Toplofikaţia-Ruse", C.E.T. "Ruse-Est" iaz de decantare a cenuşilor, Ruse, Ruse;
8. C.E.T. "Republika", "COF-Pernik" şi "Kremikovţi-Rudodobiv" iaz de decantare a cenuşilor, Pernik, Pernik;
9. "Toplofikaţia Pernik" şi "Solidus" - Pernik iaz de decantare a cenuşilor, Pernik, Pernik;
10. C.E.T. "Bobov dol" iaz de decantare a cenuşilor, Kyustendil, Bobov dol;
11. "Brikel" iaz de decantare a cenuşilor, Stara Zagora, Galabovo;
12. "Toplofikaţia Sliven" iaz de decantare a cenuşilor, Sliven, Sliven;
13. C.E.T. "Mariţa 3" iaz de decantare a cenuşilor, Haskovo, Dimitrovgrad;
14. C.E.T. "Mariţa 3" iaz de decantare a cenuşilor, Haskovo, Dimitrovgrad.
Bulgaria se obligă să asigure reducerea treptată a deşeurilor depozitate în aceste 14 instalaţii existente neconforme, cu respectarea următoarelor cantităţi maxime anuale:
- la 31 decembrie 2006: 3.020.000 tone;
- la 31 decembrie 2007: 3.010.000 tone;
- la 31 decembrie 2008: 2.990.000 tone;
- la 31 decembrie 2009: 1.978.000 tone;
- la 31 decembrie 2010: 1.940.000 tone;
- la 31 decembrie 2011: 1.929.000 tone;
- la 31 decembrie 2012: 1.919.000 tone;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- la 31 decembrie 2013: 1.159.000 tone;
- la 31 decembrie 2014: 1.039.000 tone.
(4) 32002 L 0096: Directiva 2002/96/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice (DEEE) (JO L 37, 13.2.2003, p. 24), astfel cum a fost modificată prin:
- 32003 L 0108: Directiva 2003/108/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8.12.2003 (JO L 345, 31.12.2003, p. 106).
Prin derogare de la dispoziţiile articolului 5 alineatul (5) şi ale articolului 7 alineatul (2) din Directiva 2002/96/CE, Bulgaria se obligă să atingă la 31 decembrie 2008 nivelul mediu de colectare separată de cel puţin patru kilograme pe cap de locuitor pe an de DEEE provenind din gospodării, precum şi nivelul de recuperare şi nivelul de refolosire şi reciclare a componentelor, materialelor şi substanţelor.
C. CALITATEA APEI
31991 L 0271: Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (JO L 135, 30.5.1991, p. 40), astfel cum a fost modificată ultima dată prin:
- 32003 R 1882: Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29.9.2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
Prin derogare de la dispoziţiile articolelor 3, 4 şi 5 alineatul (2) din Directiva 91/271/EEC, cerinţele privind sistemele de colectare şi tratare a apelor urbane reziduale nu se aplică în întregime pe teritoriul Bulgariei până la 31 decembrie 2014, în conformitate cu următorul obiectiv intermediar:
- la 31 decembrie 2010, conformarea cu dispoziţiile directivei trebuie realizată în aglomerările urbane cu un echivalent-locuitor mai mare de 10.000.
D. POLUAREA INDUSTRIALĂ ŞI MANAGEMENTUL RISCULUI
(1) 31996 L 0061: Directiva 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (JO L 257, 10.10.1996, p. 26), astfel cum a fost modificată ultima dată prin:
- 32003 R 1882: Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29.9.2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
Prin derogare de la dispoziţiile articolului 5 alineatul (1) din Directiva 96/61/CE, cerinţele de eliberare a autorizaţiilor pentru instalaţiile existente nu se aplică, pe teritoriul Bulgariei, până la data indicată pentru fiecare instalaţie în parte, cu condiţia respectării obligaţiei de a opera aceste instalaţii în conformitate cu valorile limită de emisie, parametrii echivalenţi sau măsurile tehnice bazate pe cele mai bune tehnici disponibile în conformitate cu articolul 9 alineatele (3) şi (4), următoarelor instalaţii:
Până la 31 decembrie 2008:
- "Iambolen" - Iambol (activitatea 4.1 h);
- "Verila" - Ravno Pole (activitatea 4.1);
- "Lakprom" - Svetovraceane (activitatea 4.1 b);
- "Orgachim" - Ruse (activitatea 4.1 j);
- "Neochim" - Dimitrovgrad (activitatea 4.1 b).
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Până la 31 decembrie 2009:
- "Eliseina" gara Eliseina (activitatea 2.5 a).
Până la 31 decembrie 2011:
- C.E.T. "Ruse Est" - Ruse (activitatea 1.1);
- C.E.T. "Varna" - Varna (activitatea 1.1);
- C.E.T. "Bobov dol" - Sofia (activitatea 1.1);
- C.E.T. de la "Lukoil Neftochim" - Burgas (activitatea 1.1);
- "Lukoil Neftochim" - Burgas (activitatea 1.2);
- "Kremikovţi" - Sofia (activitatea 2.2);
- "Radomir Metali" - Radomir (activitatea 2.3 b);
- "Solidus" - Pernik (activitatea 2.4);
- "Berg Montana fitingi" - Montana (activitatea 2.4);
- "Energoremont" - Kresna (activitatea 2.4);
- "Chugunoleene" - Ihtiman (activitatea 2.4);
- "Alkomet" - Şumen (activitatea 2.5 b);
- "Start" - Dobrici (activitatea 2.5 b);
- "Alukom" - Plevna (activitatea 2.5 b);
- "Energiya" - Tărgovişte (activitatea 2.5 b);
- "Uspeh" - Lukovit (activitatea 3.5);
- "Keramika" - Burgas (activitatea 3.5);
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- "Stroykeramika" - Mezdra (activitatea 3.5);
- "Stradlja keramika" - Stradlja (activitatea 3.5);
- "Balkankeramiks" - Novi Iskar (activitatea 3.5);
- "Şamot" - Elin Pelin (activitatea 3.5);
- "Ceramics plant" - Dragoviştiţa (activitatea 3.5);
- "Fayans" - Kaspicean (activitatea 3.5);
- "Solvay Sodi" - Devnia (activitatea 4.2 d);
- "Polimeri" - Devnia (activitatea 4.2 c);
- "Agropolichim" - Devnia (activitatea 4.3);
- "Neochim" - Dimitrovgrad (activitatea 4.3);
- "Agriva" - Plovdiv (activitatea 4.4);
- "Balkanpharma" - Razgrad (activitatea 4.5);
- "Biovet" - Peştera (activitatea 4.5);
- "Catchup-frukt" - Aitos (activitatea 6.4 b);
- "Bulgarikum" - Burgas (activitatea 6.4 c);
- "Serdika 90" - Dobrici (activitatea 6.4 c);
- "Ekarisaj" - Varna (activitatea 6.5);
- "Ekarisaj-Bert" - Burgas (activitatea 6.5).
Autorizaţii pe deplin coordonate trebuie eliberate pentru aceste instalaţii înainte de 30 octombrie 2007, cuprinzând calendare individuale obligatorii, în scopul realizării conformării depline. Aceste autorizaţii trebuie să asigure, până la 30 octombrie 2007, conformarea cu principiile generale care reglementează obligaţiile de bază ale operatorilor, prevăzute în articolul 3 din directivă.
(2) 32001 L 0080: Directiva 2001/80/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind limitarea emisiilor în aer de anumiţi poluanţi provenind de la instalaţii de ardere de mare capacitate (JO L 309, 27.11.2001, p. 1), astfel cum a fost modificată prin:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- 12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi modificările Tratatelor - aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33).
(a) Prin derogare de la dispoziţiile articolul 4 alineatul (3) şi ale părţii A din anexele III, IV şi VII la Directiva 2001/80/CE, valorile limită ale emisiilor de dioxid de sulf şi pulbere nu se aplică pe teritoriul Bulgariei următoarelor instalaţii până la data indicată pentru fiecare unitate a instalaţiei:
- C.E.T. "Varna":
- Unitatea 1, până la 31 decembrie 2009;
- Unitatea 2, până la 31 decembrie 2010;
- Unitatea 3, până la 31 decembrie 2011;
- Unitatea 4, până la 31 decembrie 2012;
- Unitatea 5, până la 31 decembrie 2013;
- Unitatea 6, până la 31 decembrie 2014.
- C.E.T. "Bobov dol":
- Unitatea 2, până la 31 decembrie 2011;
- Unitatea 3, până la 31 decembrie 2014.
- C.E.T. "Ruse-Est":
- Unităţile 3 şi 4, până la 31 decembrie 2009;
- Unităţile 1 şi 2, până la 31 decembrie 2011.
- C.E.T. de la "Lukoil Neftochim" Burgas:
- Unităţile 2, 7, 8, 9, 10 şi 11, până la 31 decembrie 2011.
Pe durata acestei perioade de tranziţie, emisiile de dioxid de sulf şi pulberi provenite de la toate instalaţiile de ardere aflate sub incidenţa Directivei 2001/80/CE nu trebuie să depăşească următoarele plafoane intermediare:
- în anul 2008: 179.700 tone SO2/an; 8.900 tone pulberi/an;
- în anul 2012: 103.000 tone SO2/an; 6.000 tone pulberi/an.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(b) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 4 alineatul (3) şi ale părţii A din anexa VI la Directiva 2001/80/CE, valorile limită ale emisiilor de oxizi de azot nu se aplică pe teritoriul Bulgariei, până la 31 decembrie 2011, în ceea ce priveşte unităţile 2, 7, 8, 9, 10 şi 11 ale instalaţiei de ardere C.E.T. de la "Lukoil Neftochim" Burgas.
Pe durata acestei perioade de tranziţie, emisiile de oxizi de azot provenite de la toate instalaţiile de ardere aflate sub incidenţa Directivei 2001/80/CE nu trebuie să depăşească următoarele plafoane intermediare:
- în anul 2008: 42.900 tone/an;
- în anul 2012: 33.300 tone/an.
(c) La 1 ianuarie 2011, Bulgaria se obligă să transmită Comisiei un plan actualizat, care să includă un plan de investiţii, privind alinierea treptată a instalaţiilor care sunt încă neconforme, cuprinzând etape clar definite pentru aplicarea acquis-ului. Aceste planuri trebuie să asigure reducerea continuare a emisiilor până la un nivel semnificativ inferior obiectivelor intermediare prevăzute la literele (a) şi (b) de mai sus, în special în ceea ce priveşte emisiile în perioada 2012-2014. În cazul în care Comisia, având în vedere în special efectele asupra mediului şi necesitatea de a reduce denaturarea concurenţei pe piaţa internă cauzată de măsurile tranzitorii, apreciază că aceste planuri nu sunt suficiente pentru atingerea acestor obiective, informează Bulgaria în acest sens. În următoarele trei luni, Bulgaria se obligă să comunice măsurile luate pentru a atinge aceste obiective. În cazul în care, ulterior, Comisia, consultându-se cu statele membre, consideră că aceste măsuri nu sunt suficiente pentru atingerea obiectivelor, declanşează procedura de sancţionare a nerespectării obligaţiilor care decurg din calitatea de stat membru în conformitate cu articolul III-360 din Constituţie.
Apendice la ANEXA Nr. VI
CAPITOLUL I
Lista unităţilor de prelucrare a laptelui care nu corespunde normelor UE
menţionate în capitolul 4 secţiunea B litera (a) din anexa VI
Nr. | Nr. vet. | Denumirea şi adresa unităţii | Adresa punctelor de lucru vizate | |
Regiunea Blagoevgrad - nr. 1 | ||||
1 | BG 0112004 | "Matand" EOOD gr. Pernik ul. "Lenin" 111 | s. Eleshnitsa | |
Regiunea Burgas - nr. 2 | ||||
2 | BG 0212013 | ET "Marsi-Mincho Bakalov" Gr. Burgas j.k. "Vazrajdane" bl. 1 | Burgas j.k. "Pobeda" ul. "Baykal" 9 | |
3 | BG 0212027 | DZZD "Mlechen svyat" gr. Burgas j.k. "Izgrev" ul. "Malchika" 3 | s. Debelt ul. "Indje voyvoda" 5 obl. Burgaska | |
4 | BG 0212028 | "Vester" OOD gr. Burgas ul. "Fotinov" 36 | s. Sigmen | |
5 | BG 0212047 | "Complektstroy" EOOD gr. Burgas ul. "Aleksandar Stamboliiski" 17 | s. Veselie | |
Regiunea Vidin - nr. 5 | ||||
6 | BG 0512025 | "El Bi Bulgarikum" EAD gr. Vidin | gr. Vidin Yujna promishlena zona | |
Regiunea Vraţa - nr. 6 | ||||
7 | BG 0612010 | "Hadjiiski i familiya" EOOD s. Gradeshnitsa | s. Gradeshnitsa | |
8 | BG 0612027 | "Mlechen ray 99" EOOD gr. Vratsa j.k. "Dabnika" bl. 48 ap. 3 | gr. Vraţa j.k. Bistrets Stopanski dvor | |
9 | BG 0612035 | ET "Nivego" s. Chiren | s. Chiren | |
Regiunea Gabrovo - nr. 7 | ||||
10 | BG 0712001 | "Ben Invest" OOD s. Kostenkovtsi obsht. Gabrovo | s. Kostenkovtsi obsht. Gabrovo | |
11 | BG 0712002 | "Shipka 97" AD gr. Gabrovo ul. "V. Levski" 2 | gr. Gabrovo ul. "V. Levski" 2 | |
12 | BG 0712003 | "Elvi" OOD s. Velkovtsi obşt. Gabrovo | s. Velkovţi obsht. Gabrovo | |
13 | BG 0712008 | "Milkieks" OOD gr. Sevlievo j.k. "d-r Atanas Moskov" | gr. Sevlievo j.k. "Atanas Moskov" | |
Regiunea Dobrici - nr. 8 | ||||
14 | BG 0812002 | "AVITA" OOD gr. Sofia ul. "20-ti April" 6 | s. Tsarichino | |
15 | BG 0812008 | "Roles 2000" OOD gr. Varna ul. "Tsar Ivan Shishman" 13 | s. Kardam | |
16 | BG 0812019 | "Filipopolis" OOD gr. Plovdiv ul. "Hristo Danov" 2 | s. Jeglartsi |
17 | BG 0812029 | "AKURAT - MLECHNA PROMISHLENOST" OOD gr. Sofia ul. "Baba Vida 2" | gr. Dobrich j.k. "Riltsi" | |
18 | BG 0812030 | "FAMA" AD gr. Varna ul. "Evlogi Georgiev" 23 | gr. Dobrich bul. "Dobrudja" 2 |
Regiunea Cargeali - nr. 9 | ||||
19 | BG 0912004 | ET "Rado" s. Byal izvor | s. Byal izvor obşt. Ardino | |
Regiunea Kiustendil - nr. 10 | ||||
20 | BG 1012012 | "Galkom" OOD gr. Dupnitsa | gr. Dupnitsa ul. "Venelin" 57 | |
21 | BG 1012008 | ET "Nikolay Kolev" s. Konyavo | s. Konyavo |
Regiunea Loveci - nr. 11 | ||||
22 | BG 1112001 | "Prima Lakta" Ltd. gr. Lovech ul. "Troyansko shose" 1 | gr. Lovech ul. "Troyansko shose" | |
23 | BG 1112004 | "Mlekoprodukt" OOD gr. Lovech | s. Goran | |
24 | BG 1112008 | "Plod" AD gr. Apriltsi | gr. Apriltsi | |
25 | BG 1112012 | "Stilos" OOD gr. Dupnitsa ul. "Batenberg" 64 | s. Lesidren | |
Regiunea Pazargik - nr. 13 | ||||
26 | BG 1312011 | "Eko-F" EAD gr. Sofia ul. "Stara planina" 34 | s. Karabunar | |
27 | BG 1312015 | "Mevgal Bulgaria" EOOD gr. Velingrad | gr. Velingrad j.k. "Industrialen" | |
28 | BG 1312022 | ET "Palmite - Vesela Popova" gr. Plovdiv ul. "Koprivkite" 23 | gr. Strelcha ul. "Osvobojdenie" 17 |
Regiunea Plevna - nr. 15 | ||||
29 | BG 1512003 | "Mandra 1" EOOD gr. Obnova | s. Tranchovitsa | |
30 | BG 1512006 | "Mandra" OOD gr. Obnova | s. Obnova | |
31 | BG 1512008 | ET "Viola" gr. Koynare | gr. Koynare ul. "Hristo Botev" 16 | |
32 | BG 1512010 | ET "Militsa Lazarova - 90" gr. Slavyanovo | gr. Slavyanovo ul. "Asen Zlatarev" 2 | |
Regiunea Plovdiv - nr. 16 | ||||
33 | BG 1612009 | ET "D. Madjarov" gr. Plovdiv | gr. Stamboliiski-mandra | |
34 | BG 1612013 | ET "Polidey - EI" gr. Karlovo | s. Domlyan | |
35 | BG 1612017 | "Snep" OOD gr. Rakovski | gr. Rakovski ul. "F. Stanislavov" 57 | |
36 | BG 1612020 | ET "Bor - Chvor" s. Dalbok izvor | s. Dalbok izvor | |
37 | BG 1612023 | "Vanela" OOD gr. Plovdiv bul. "Bulgaria" 170 | s. Tsarimir | |
38 | BG 1612024 | SD "Kostovi - EMK" gr. Saedinenie | gr. Saedinenie | |
39 | BG 1612039 | "Topolovo-Agrokomers" OOD gr. Sofia z.k. Dianabad, bl. 20 | s. Topolovo Stopanski dvor | |
40 | BG 1612040 | "Mlechni produkti" OOD gr. Plovdiv | s. Manole | |
Regiunea Rajgrad - nr. 17 | ||||
41 | BG 1712002 | ET "Rosver" gr. Tsar Kaloyan ul. "Ivan Vazov" 4 | gr. Tsar Kaloyan ul. "Sofia" 41 | |
42 | BG 1712010 | "Bulagrotreyd" OOD gr. Ruse ul. "Elin Pelin" 15A | s. Juper |
43 | BG 1712020 | ET "Prelest-Sevim Ahmed" s. Podayva ul. "Struma" 12 | s. Lavino Stopanski dvor | |
44 | BG 1712042 | ET "Madar" s. Madrevo ul. "Han Kubrat" 65 | s. Terter Stopanski dvor | |
Regiunea Ruse - nr. 18 | ||||
45 | BG 1812002 | "Laktis-Byala" AD gr. Byala | gr. Byala ul. "Stefan Stambolov" 75 | |
46 | BG 1812005 | ET "DAV" gr. Ruse ul. "6-ti Septemvri" 43 | gr. Vetovo | |
47 | BG 1812022 | ZKPU "Tetovo" s. Tetovo | s. Tetovo ul. "Tsar Osvoboditel" 5 | |
48 | BG 1812011 | ET "Georgi Bojinov-Gogo" s. Nikolovo | s. Nikolovo |
Regiunea Silistra - nr. 19 | ||||
49 | BG 1912004 | ET "Merone-Hristo Kunev" gr. Silistra bul. "Makedonia" 150 | gr. Alfatar | |
50 | BG 1912013 | "JOSI" OOD gr. Sofia ul. "Hadji Dimitar" 142 vh.A | s. Chernolik | |
51 | BG 1912024 | "Buldeks" OOD gr. Silistra ul. "D. Donchev" 6 | s. Belitsa | |
Regiunea Sliven - nr. 20 | ||||
52 | BG 2012007 | "Delta lakt" OOD gr. Stara Zagora ul. "Tsar Kaloyan" 20 | s. Stoil Voyvoda | |
53 | BG 2012020 | "Yotovi" OOD gr. Sliven j.k. Rechitsa ul. "Kosharite" 12 | gr. Sliven j.k. Rechitsa | |
54 | BG 2012022 | "Bratya Zafirovi" OOD gr. Sliven ul. "Treti mart" 7 | gr. Sliven Industrialna zona Zapad | |
55 | BG 2012030 | "Agroprodukt" OOD gr. Sliven ul. "Oreshak" 24 | s. Dragodanovo | |
56 | BG 2012036 | "Minchevi" OOD s. Korten obl. Sliven | s. Korten obl. Sliven | |
Regiunea Smolian - nr. 21 | ||||
57 | BG 2112001 | "Belev" EOOD gr. Smolyan | gr. Smolyan ul. "Trakiya" 15 | |
58 | BG 2112021 | "Rossi" EOOD gr. Dospat | gr. Dospat | |
59 | BG 2112018 | ET "Rosen Atanasov-Komers" s. Kutela | s. Kutela | |
60 | BG 2112023 | ET "Iliyan Isakov" s. Trigrad | s. Trigrad obsht. Devin |
Regiunea municipalităţii Sofia - nr. 22 | ||||
61 | BG 2212001 | "Danon - Serdika" AD gr. Sofia ul. "Ohridsko ezero" 3 | ul. "Ohridsko ezero" 3 | |
62 | BG 2212002 | "Formalat" EOOD s. G. Lozen ul. "Saedinenie" 132 | s. G. Lozen ul. "Saedinenie" 132 | |
63 | BG 2212009 | "Serdika-94" OOD j.k. Jeleznitsa | j.k. Jeleznitsa | |
64 | BG 2212022 | "Megle - MJ" OOD ul. "Probuda" 14 | ul. "Probuda" 12-14 | |
65 | BG 2212023 | "EL BI BULGARIKUM" EAD gr. Sofia ul. "Saborna" 9 | ul. "Malashevska" 12A | |
Regiunea districtului Sofia - nr. 23 | ||||
66 | BG 2312013 | ET "Dobrev" s. Dragushinovo | s. Dragushinovo | |
67 | BG 2312016 | AD "Bovis" s. Trudovets | s. Trudovets | |
68 | BG 2312026 | "Dyado Liben" OOD gr. Sofia ul. "Hubcha" 2 | gr. Koprivshitsa bul. "H. Nencho Palaveev" 137 |
69 | BG 2312033 | "Balkan Spetsial" OOD gr. Sofia | s. Gorna Malina | |
70 | BG 2312002 | ET "Danim" gr. Elin Pelin | gr. Elin Pelin bul. "Vitosha" 18A | |
Regiunea Stara Zagora - nr. 24 | ||||
71 | BG 2412019 | "Dekada" OOD gr. Stara Zagora bul. "Ruski" 41 et. 3 ap. 9 | s. Elhovo | |
72 | BG 2412023 | Agricultural Institute gr. Stara Zagora | gr. Stara Zagora | |
73 | BG 2412033 | "Gospodinovi" OOD gr. Stara Zagora pl. "Beroe" 1 ap. 21 | s. Julievo |
Regiunea Tărgovişte - nr. 25 | ||||
74 | BG 2512004 | "PIP Trade" OOD gr. Sofia ul. "Baba Vida" 2 | s. Davidovo | |
75 | BG 2512006 | "Hadad" OOD s. Makariopolsko | s. Makariopolsko | |
76 | BG 2512016 | "Milktreyd-BG" OOD gr. Sofia obşt. "Studentska" 58-A-115 | s. Saedinenie obl. Targovishte | |
77 | BG 2512017 | "YU E S - Komers" OOD gr. Opaka | s. Golyamo Gradishte ul. "Rakovski" 2 | |
Regiunea Iambol - nr. 28 | ||||
78 | BG 2812002 | "Arachievi" OOD gr. Elhovo ul. "Bakalov" 19 | s. Kirilovo | |
79 | BG 2812003 | "Balgarski jogurt" OOD s. Ravda ul. "Struma" 8 | s. Veselinovo Kompleks "Ekaterina" | |
80 | BG 2812025 | "Sakarela" OOD gr. Yambol ul. "Hr. Botev" 24-B-15 | gr. Yambol ul. "Preslav" 269 |
CAPITOLUL II
Lista unităţilor de prelucrare în paralel a laptelui care corespunde şi
a celui care nu corespunde normelor UE
Menţionat în capitolul 4, secţiunea B, literele (a) şi (c) din anexa VI
Nr. | Nr. vet. | Denumirea şi adresa unităţii | Adresa punctelor de lucru vizate | |
Regiunea Veliko Tărnovo - nr. 4 | ||||
1 | BG 0412002 | "Sofbiolayf-BG" OOD gr. Svishtov | gr. Svishtov ul. "33-ti svishtovski polk." 67 | |
2 | BG 0412009 | "Milki-luks" OOD gr. Plovdiv | s. Byala Cherkva | |
3 | BG 0412010 | "Bi Si Si Handel" OOD gr. Elena | gr. Elena ul. "Treti mart" 19 | |
Regiunea Vraţa - nr. 6 | ||||
4 | BG 0612012 | ET "Zorov - 97" gr. Vratsa j.k. Kulata ul. "Palkovitsa" 7 | Vrachanski balkan, mestnost "Parshevitsa" | |
Regiunea Dobrici - nr. 8 | ||||
5 | BG 0812009 | "Serdika - 90" AD gr. Dobrich | gr. Dobrich ul. "25 septemvri" 100 |
Regiunea Loveci - nr. 11 | ||||
6 | BG 1112006 | "Kondov Ekoproduktsiya" OOD gr. Sofia | s. Staro selo | |
Regiunea Plovdiv - nr. 16 | ||||
7 | BG 1612001 | "OMK" gr. Sofia | gr. Plovdiv bul. "Dunav" 3 | |
8 | BG 1612002 | "Shipka 99" OOD gr. Parvomay | gr. Parvomay | |
9 | BG 1612037 | "Filipopolis-RK" OOD gr. Plovdiv | gr. Plovdiv j.k. "Proslav" ul. "Prosveta" 2A | |
10 | BG 1612041 | "Elit-95" EOOD s. Dalbok izvor | s. Dalbok izvor |
Regiunea Ruse - nr. 18 | ||||
11 | BG 1812003 | "Sirma Prista" AD gr. Ruse | gr. Ruse bul. "3-ti mart" 1 | |
Regiunea Sliven - nr. 20 | ||||
12 | BG 2012006 | "Mlechen pat" AD gr. Sofia ul. "Vasil Levski" 109 | gr. Nova Zagora j.k. Industrialen | |
13 | BG 2012009 | "Vangard" OOD gr. Sliven ul. "Al. Stamboliiski" 1 | s. Jelyo voyvoda obl. Sliven | |
14 | BG 2012019 | "Hemus milk komers" OOD gr. Sliven ul. "Neofit Rilski" 3a | gr. Sliven Industrialna zona Zapad j.k. 10 | |
15 | BG 2012042 | "Tirbul" EAD gr. Sliven | "Tirbul" EAD gr. Sliven | |
Regiunea Stara Zagora - nr. 24 | ||||
16 | BG 2412005 | "Markeli" AD gr. Stara Zagora ul. "Sv. Kn. Boris" 67 et. 3 ap. 6 | gr. Kazanlak j.k. Industrialen | |
Regiunea Tărgovişte - nr. 25 | ||||
17 | BG 2512001 | "Mladost - 2002" OOD gr. Targovishte | gr. Targovishte bul. "29-ti yanuari" 7 | |
18 | BG 2512020 | "Mizia-Milk" OOD gr. Targovishte ul. "Rodopi" 5 | gr. Targovishte Industrialna zona | |
Regiunea Hascovo - nr. 26 | ||||
19 | BG 2612047 | "Balgarsko sirene" OOD gr. Harmanli ul. "Gotse Delchev" 1 | gr. Haskovo bul. "Saedinenie" 94 | |
Regiunea Iambol - nr. 28 | ||||
20 | BG 2812022 | "Karil i Tanya" OOD gr. Yambol | gr. Yambol ul. "Graf Ignatiev" 189 |
NEGOCIERILE PENTRU ADERAREA BULGARIEI ŞI A ROMÂNIEI
LA UNIUNEA EUROPEANĂ
Bruxelles, 31 martie 2005
AA 10/2/05
REV 2
TRATATUL DE ADERARE: PROTOCOL, ANEXA VII
PROIECTE DE ACTE LEGISLATIVE ŞI DE ALTE INSTRUMENTE
Delegaţiile sunt invitate să găsească alăturat proiectul Tratatului pentru aderarea Bulgariei şi României la Uniunea Europeană: PROTOCOL, ANEXA VII.
Documente sursă: | MD 67/8/04 REV 8 | (AC 67/1/05 REV 1) | |
MD 105/3/04 REV 3 | (AC 105/1/04REV 1) | ||
MD 99/5/04 REV 5 | (AC 99/1/04 REV 1) | ||
MD 167/5/04 REV 5 | (AC 167/1/05 REV 1) | ||
MD 200/5/05 REV 5 | (AC 200/1/05 REV 1) | ||
MD 92/4/04 REV 4 | (AC 92/2/04 REV 2) | ||
MD 52/9/04 REV 9 | (AC 52/2/04 REV 2) | ||
MD 22/8/04 REV 8 | (AC 22/2/04 REV 2) | ||
MD 13/2/04 REV 2 | (AC 13/1/04 REV 1) | ||
MD 158/5/04 REV 5 | (AC 158/1/05 REV 1) | ||
MD 107/3/04 REV 3 | (AC 107/1/04 REV 1) | ||
MD 185/7/05 REV 7 | (AC 185/1/05 REV 1 | ||
MD 205/4/05 REV 4 | (AC 205/1/05 REV 1) | ||
MD 59/7/04 REV 7 | (AC 59/2/04 REV 2) |
ANEXA Nr. VII
Lista menţionată la articolul 20 din protocol:
măsuri tranzitorii, România
1. LIBERA CIRCULAŢIE A PERSOANELOR
Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa 31968 R 1612: Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului din 15 octombrie 1968 privind libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul Comunităţii (JO L 257, 19.10.1968, p. 2), modificat ultima dată prin:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- 32004 L 0038: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29.4.2004 (JO L 158, 30.4.2004, p. 77);
31996 L 0071: Directiva 96/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (JO L 18, 21.1.1997, p. 1);
32004 L 0038: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi al membrilor familiilor acestora de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 şi de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE şi 93/96/CEE (JO L 158, 30.4.2004, p. 77).
(1) Articolul III-133 şi articolul III-144 primul paragraf, din Constituţie se aplică pe deplin numai cu privire la libera circulaţie a lucrătorilor şi la libera circulaţie a capitalurilor care presupune circulaţia temporară a lucrătorilor, astfel cum este definită în articolul 1 din Directiva 96/71/CE între România, pe de o parte, şi fiecare dintre actualele state membre, pe de altă parte, pentru care se aplică dispoziţiile tranzitorii stabilite la alineatele (2)-(14).
(2) Prin derogare de la articolele 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 şi până la sfârşitul unei perioade de doi ani după data aderării, actualele state membre vor aplica măsuri de drept intern, sau măsuri rezultate din acorduri bilaterale, care reglementează accesul resortisanţilor români pe piaţa forţei de muncă din fiecare din aceste state. Actualele state membre pot continua să aplice aceste măsuri până la expirarea unei perioade de cinci ani după data aderării.
Resortisanţii români care muncesc legal într-un actual stat membru la data aderării şi care sunt admişi pe piaţa forţei de muncă pentru o perioadă neîntreruptă de cel puţin 12 luni vor putea beneficia de acces pe piaţa forţei de muncă din acest stat membru, dar nu şi pe piaţa forţei de muncă din celelalte state membre care aplică măsuri de drept intern.
Resortisanţii români admişi după aderare pe piaţa forţei de muncă dintr-un actual stat membru pentru o perioadă neîntreruptă de cel puţin 12 luni beneficiază de aceleaşi drepturi.
Resortisanţii români menţionaţi la paragrafele al doilea şi al treilea de mai sus încetează să beneficieze de drepturile cuprinse în aceste paragrafe în cazul în care părăsesc voluntar piaţa forţei de muncă din actualul stat membru în cauză.
Resortisanţii români care muncesc legal într-un actual stat membru la data aderării sau în perioada în care se aplică măsurile de drept intern şi care sunt admişi pe piaţa forţei de muncă din acest stat membru pentru o perioadă de mai puţin de 12 luni nu beneficiază de aceste drepturi.
(3) Înainte de sfârşitul perioadei de doi ani după data aderării, Consiliul reexaminează aplicarea dispoziţiilor tranzitorii stabilite la alineatul (2), pe baza unui raport al Comisiei.
La încheierea acestei reexaminări, dar nu mai tîrziu de sfârşitul perioadei de doi ani după data aderării, actualele state membre notifică Comisia în cazul în care continuă să aplice măsurile de drept intern sau măsuri rezultate din acorduri bilaterale, ori în care aplică în viitor articolele 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68. În lipsa acestei notificări, se aplică articolele 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68.
(4) La solicitarea României, se poate efectua o nouă reexaminare. În acest caz, se aplică procedura menţionată la alineatul (3) şi care trebuie încheiată în termen de şase luni de la primirea solicitării din partea României.
(5) La sfârşitul perioadei de cinci ani menţionată la alineatul (2), un stat membru care menţine măsuri de drept intern sau măsuri care rezultă din acorduri bilaterale poate continua, în cazul în care pe piaţa forţei de muncă din respectivul stat membru se produc sau există riscul să se producă perturbări grave, precum şi după ce notifică Comisia, să aplice aceste măsuri până la sfârşitul unei perioade de şapte ani de la data aderării. În lipsa unei astfel de notificări, se aplică articolele 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68.
(6) Pe parcursul perioadei de şapte ani de la data aderării, acele state membre în care, în temeiul alineatului (3), (4) sau (5), se aplică articolele 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 cu privire la resortisanţii români şi care, în această perioadă, eliberează permise de muncă resortisanţilor României în scopul monitorizării, vor face acest lucru în mod automat.
(7) Statele membre în care, în temeiul alineatelor (3), (4) sau (5), se aplică articolele 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 cu privire la resortisanţii români, pot recurge la procedurile stabilite de paragrafele următoare până la sfârşitul perioadei de şapte ani de la data aderării.
În cazul în care într-un stat membru menţionat la primul paragraf se produc sau se prevede producerea unor perturbări pe piaţa forţei de muncă care ar putea ameninţa grav nivelul de trai sau nivelul de ocupare a forţei de muncă într-o anumită regiune sau în cadrul unei profesii, respectivul stat membru informează Comisia şi celelalte state membre cu privire la aceasta şi furnizează acestora toate detaliile pertinente. Pe baza acestor informaţii, statul membru poate solicita Comisiei să declare suspendarea, totală sau parţială, a aplicării articolelor 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68, în vederea normalizării situaţiei în regiunea sau în cadrul profesiei respective. Comisia decide cu privire la domeniul de aplicare şi durata suspendării în termen de cel mult două săptămâni de la primirea acestei solicitări şi notifică decizia sa Consiliului. În termen de două săptămâni de la adoptarea deciziei Comisiei, orice stat membru poate solicita Consiliului anularea sau modificarea deciziei. În termen de două săptămâni, Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată în privinţa acestei solicitări.
Un stat membru menţionat la primul paragraf poate, în cazuri urgente şi excepţionale, să suspende aplicarea articolelor 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68, adresând ulterior Comisiei o notificare motivată.
(8) Pe durata suspendării aplicării articolelor 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 în temeiul alineatelor (2)-(5) şi (7) de mai sus, în ceea ce priveşte dreptul membrilor familiilor lucrătorilor de a accede la un loc de muncă, se aplică articolul 23 din Directiva 2004/38/CE în România cu privire la resortisanţii actualelor state membre şi în actualele state membre cu privire la resortisanţii români, în următoarele condiţii:
- soţul unui lucrător şi descendenţii acestora care nu depăşesc vârsta de 21 de ani sau care se află în întreţinerea acestora, care locuiesc legal împreună cu lucrătorul pe teritoriul unui stat membru la data aderării, beneficiază, după aderare, de acces imediat pe piaţa forţei de muncă din acel stat membru. Această dispoziţie nu se aplică membrilor familiei unui lucrător care a fost admis legal pe piaţa forţei de muncă din acel stat membru pentru o perioadă de mai puţin de 12 luni;
- soţul unui lucrător şi descendenţii acestora care nu depăşesc vârsta de 21 de ani sau care se află în întreţinerea acestora, care locuiesc legal împreună cu lucrătorul pe teritoriul unui stat membru la o dată ulterioară aderării, dar în cursul perioadei de aplicare a dispoziţiilor tranzitorii stabilite mai sus, beneficiază de acces pe piaţa forţei de muncă din respectivul stat membru în cazul în care au locuit în acel stat membru cel puţin optsprezece luni sau din al treilea an după data aderării, oricare din aceste date intervine prima în ordine cronologică.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Aceste dispoziţii nu aduc atingere măsurilor mai favorabile, indiferent dacă acestea sunt de drept intern sau rezultă din acorduri bilaterale.
(9) În măsura în care anumite dispoziţii din Directiva 2004/38/CE care preiau dispoziţiile din Directiva 68/360/CEE1) nu pot fi disociate de cele din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 a căror aplicare este amânată în temeiul alineatelor (2)-(5), (7) şi (8), România şi actualele state membre pot deroga de la aceste dispoziţii în măsura necesară pentru a aplica alineatele (2)-(5), (7) şi (8).
1) Directiva 68/360/CEE a Consiliului din 15 octombrie 1968 privind eliminarea restricţiilor de a circula şi locui în cadrul Comunităţii pentru lucrătorii statelor membre şi familiile acestora (JO L 257, 19.10.1968, p. 13), directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 2003 (JO L 236, 23.9.2003, p. 33) şi abrogată cu efect din 30 aprilie 2006 prin Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 158, 30.4.2004, p. 77).
(10) În toate cazurile în care actualele state membre aplică măsuri de drept intern sau cele rezultate din acorduri bilaterale, în temeiul dispoziţiilor tranzitorii stabilite mai sus, România poate menţine în vigoare măsuri echivalente în ceea ce priveşte resortisanţii statului sau statelor membre în cauză.
(11) În cazul în care aplicarea articolelor 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 este suspendată de către oricare din actualele state membre, România poate recurge la procedurile stabilite la alineatul (7) în ceea ce priveşte Bulgaria. În această perioadă, permisele de muncă eliberate de România resortisanţilor Bulgariei în scopul monitorizării se eliberează automat.
(12) Orice actual stat membru care aplică măsuri de drept intern în conformitate cu alineatele (2)-(5) şi (7)-(9), poate introduce, în aplicarea dreptului său intern, o libertate de circulaţie mai mare decât cea existentă la data aderării, inclusiv accesul deplin pe piaţa forţei de muncă. Începând cu al treilea an după data aderării, orice actual stat membru care aplică măsuri de drept intern poate decide în orice moment să aplice în locul acestor măsuri articolele 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68. Comisia este informată cu privire la orice asemenea decizie.
(13) Pentru a face faţă preturbărilor grave sau riscului producerii unor asemenea perturbări în anumite sectoare sensibile de servicii de pe piaţa forţei de muncă din aceste state, care ar putea apărea în anumite regiuni ca urmare a prestării transnaţionale de servicii, astfel cum este definită în articolul 1 din Directiva 96/71/CE, şi în măsura în care acestea aplică liberei circulaţii a lucrătorilor români, în temeiul dispoziţiilor tranzitorii stabilite mai sus, măsuri de drept intern sau cele care rezultă din acorduri bilaterale, Germania şi Austria pot deroga, după notificarea Comisiei, de la articolul III-144 primul paragraf din Constituţie în vederea limitării, în contextul prestării de servicii de către societăţile stabilite în România, circulaţiei temporare a lucrătorilor al căror drept de a munci în Germania şi Austria face obiectul măsurilor de drept intern.
Lista sectoarelor de servicii care pot face obiectul acestei derogări este următoarea:
- în Germania:
Sectorul | codul NACE*), cu excepţia unor dispoziţii contrare | |
construcţiile, inclusiv ramuri conexe | 45.1 - 4; activităţi enumerate în anexa la Directiva 96/71/CE | |
activităţi de curăţare a clădirilor | 74.70 activităţi de curăţare a clădirior | |
alte servicii | 74.87 numai activităţile designerilor de decoraţiuni interioare |
- în Austria:
Sectorul | codul NACE*), cu excepţia unor dispoziţii contrare | |
servicii de horticultură | 01.41 | |
tăierea, fasonarea şi finisarea pietrei | 26.7 | |
construcţii metalice şi părţi componente | 28.11 | |
construcţii, inclusiv ramuri conexe | 45.1-4; activităţi enumerate în anexa la Directiva 96/71/CE | |
activităţi în domeniul securităţii | 74.60 | |
activităţi de curăţare a clădirilor | 74.70 | |
asistenţă medicală la domiciliu | 85.14 | |
activităţi de asistenţă socială fără cazare | 85.32 |
*) NACE: a se vedea 31990 R 3037: Regulamentul (CEE) nr. 3037/90 al Consiliului din 9 octombrie 1990 privind clasificarea statistică a activităţilor economice în Comunitatea Europeană (JO L 293, 24.10.1990, p. 1), regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin 32003 R 1882: Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29.9.2003, (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
În măsura în care Germania sau Austria derogă de la articolul III-144 primul paragraf din Constituţie în conformitate cu paragrafele anterioare, România poate adopta măsuri echivalente, după notificarea Comisiei.
Aplicarea prezentului alineat nu poate avea ca efect crearea unor condiţii pentru circulaţia temporară a lucrătorilor în contextul prestării transnaţionale de servicii între Germania sau Austria şi România mai restrictive decât cele existente la data semnării Tratatului de aderare.
(14) Aplicarea alineatelor (2)-(5) şi (7)-(12) nu poate avea ca efect crearea unor condiţii pentru accesul resortisanţilor români pe piaţa forţei de muncă din actualele state membre mai restrictive decât cele existente la data semnării Tratatului de aderare.
Fără a aduce atingere aplicării dispoziţiilor stabilite la alineatele (1)-(13), în cursul oricărei perioade în care aplică măsuri de drept intern sau cele care rezultă din acorduri bilaterale, actualele state membre sunt obligate să acorde un tratament preferenţial, în ceea ce priveşte accesul la piaţa forţei de muncă, lucrătorilor care sunt resortisanţi ai statelor membre în comparaţie cu lucrătorii care sunt resortisanţi ai unor ţări terţe.
Lucrătorii migranţi români şi familiile acestora, care locuiesc şi muncesc legal într-un alt stat membru sau lucrătorii migranţi care provin din celelalte state membre şi familiile acestora care locuiesc şi muncesc legal în România nu pot fi trataţi în condiţii mai restrictive decât cei provenind din ţări terţe, care locuiesc şi muncesc în acest stat membru sau în România. În afară de aceasta, în aplicarea principiului preferinţei comunitare, lucrătorii migranţi provenind din ţări terţe care locuiesc şi muncesc în România nu pot beneficia de tratament mai favorabil decât resortisanţii României.
2. LIBERA CIRCULAŢIE A SERVICIILOR
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
31997 L 0009: Directiva 97/9/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 martie 1997 privind sistemele de compensare pentru investitori (JO L 84, 26.3.1997, p. 22).
Prin derogare de la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 97/9/CE, cuantumul minim al compensării nu se aplică în România până la 31 decembrie 2011. România asigură că sistemul său de compensare pentru investitori prevede o despăgubire în valoare de minim 4.500 EUR de la 1 ianuarie 2007 şi până la 31 decembrie 2007, de minim 7.000 EUR de la 1 ianuarie 2008 şi până la 31 decembrie 2008, de minim 9.000 EUR de la 1 ianuarie 2009 şi până la 31 decembrie 2009, de minim 11.000 EUR de la 1 ianuarie 2010 şi până la 31 decembrie 2010 şi de minim 15.000 EUR de la 1 ianuarie 2011 şi până la 31 decembrie 2011.
În cursul perioadei de tranziţie, celelalte state membre îşi menţin dreptul de a nu permite funcţionarea unei sucursale a unei societăţi româneşti de investiţii, stabilită pe teritoriul acestora, în cazul în care şi atât timp cât respectiva sucursală nu este înscrisă într-unul din sistemele de compensare pentru investitori recunoscute oficial pe teritoriul statului membru în cauză, în vederea acoperirii diferenţei dintre cuantumul românesc al compensaţiei şi cuantumul minim prevăzut la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 97/9/CE.
3. LIBERA CIRCULAŢIE A CAPITALURILOR
Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa.
(1) Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute de Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, România poate menţine în vigoare, timp de cinci ani de la data aderării, restricţiile stabilite de legislaţia sa, existente la momentul semnării tratatului de aderare, cu privire la dobândirea proprietăţii asupra terenurilor pentru reşedinţe secundare de către resortisanţii statelor membre sau ai statelor care sunt parte la Acordul privind Spaţiul Economic European (ASEE), nerezidenţi în România, precum şi de către societăţile constituite în conformitate cu legislaţia altui stat membru sau a unui stat membru al ASEE şi care nu sunt stabilite, şi nici nu au o sucursală sau reprezentanţă pe teritoriul României.
Resortisanţilor statelor membre şi resortisanţilor statelor care sunt parte la Acordul privind Spaţiul Economic European cu drept legal de rezidenţă în România nu li se aplică dispoziţiile paragrafului precedent sau orice alte norme sau proceduri, altele decât cele care se aplică resortisanţilor români.
(2) Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute de Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, România poate menţine în vigoare, timp de şapte ani de la data aderării, restricţiile stabilite de legislaţia sa, existente la momentul semnării tratatului de aderare, privind dobândirea proprietăţii asupra terenurilor agricole, pădurilor şi terenurilor forestiere de către resortisanţii statelor membre sau ai statelor care sunt parte la Acordul privind Spaţiul Economic European, precum şi de către societăţi constituite în conformitate cu legislaţia altui stat membru sau a unui stat parte a ASEE şi care nu sunt nici stabilite, nici înregistrate în România. În nici un caz, un resortisant al unui stat membru nu poate fi tratat mai puţin favorabil în ceea ce priveşte dobândirea de teren agricol, păduri sau teren forestier decât la data semnării Tratatului de aderare sau nu poate fi tratat în mod mai restrictiv decât un resortisant al unei ţări terţe.
Fermierii care desfăşoară activităţi independente care sunt resortisanţi ai unui alt stat membru şi care doresc să se stabilească şi să aibă reşedinţa în România nu li se aplică dispoziţiile paragrafului precedent sau orice alte proceduri, în afara celor care se aplică resortisanţilor români.
O revizuire de ansamblu a acestor măsuri tranzitorii va avea loc în cel de-al treilea an de la data aderării. În acest scop, Comisia transmite un raport Consiliului. Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate decide scurtarea sau încetarea perioadei de tranziţie menţionată la primul paragraf.
4. POLITICA ÎN DOMENIUL CONCURENŢEI
A. AJUTORUL FISCAL
(1) Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, partea III, titlul III, capitolul I, secţiunea 5 - Norme privind concurenţa
(a) Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolelor III-167 şi III-168 din Constituţie pentru întreprinderile cărora li s-a dat certificatul de investitor permanent într-o zonă defavorizată înainte de 1 iulie 2003, România poate continua să acorde scutiri de la impozitul pe profit în temeiul Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, astfel cum a fost modificată:
în următoarele condiţii:
- intensitatea netă a unui astfel de ajutor regional nu poate depăşi nivelul de 50% din echivalentul net al ajutorului. Acest plafon poate fi ridicat cu 15 puncte procentuale pentru întreprinderile mici şi mijlocii, cu condiţia ca intensitatea totală netă a ajutorului să nu depăşească 75%;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- în cazul în care întreprinderea activează în sectorul autovehiculelor1) ajutorul total nu poate depăşi 30% din costurile eligibile ale investiţiilor;
- perioada pentru calcularea ajutorului care urmează să fie inclus în plafoanele mai sus menţionate începe la 2 ianuarie 2003; toate ajutoarele cerute şi primite pe baza profiturilor care preced această dată sunt excluse din calcul;
- în vederea calculării ajutorului total, se ţine seama de toate ajutoarele acordate beneficiarului cu privire la costurile eligibile, inclusiv de ajutorul acordat prin alte scheme şi indiferent dacă ajutorul este acordat din surse locale, regionale, naţionale sau comunitare;
- costurile eligibile sunt definite în temeiul Orientărilor generale privind ajutorul naţional regional2);
- costurile eligibile care pot fi luate în considerare sunt acelea efectuate între 2 octombrie 1998 (i.e. data intrării în vigoare a schemei prevăzute de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate) şi 15 septembrie 2004.
1) În înţelesul anexei C la Comunicarea Comisiei - Cadrul multisectorial privind ajutorul regional pentru proiecte mari de investiţii (JO C 70, 19.3.2002, p. 8), comunicare astfel cum a fost modificată ultima dată şi publicată în JO C 263, 1.11.2003, p. 3.
2) JO C 74, 10.3.1998, p. 9, orientări astfel cum au fost modificate ultima dată şi publicate în JO C 258, 9.9.2000, p. 5.
(b) România va transmite Comisiei:
- la două luni de la data aderării, informaţii privind îndeplinirea condiţiilor stabilite mai sus;
- până la sfârşitul lui decembrie 2010, informaţii cu privire la costurile eligibile ale investiţiilor, efectiv suportate de către beneficiar potrivit Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, astfel cum a fost modificată, şi cu privire la valoarea totală a ajutorului primit de beneficiari, precum şi
- rapoarte semestriale privind monitorizarea ajutorului acordat beneficiarilor din sectorul autovehiculelor.
(2) Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, partea III, titlul III, capitolul I, secţiunea 5 - Norme privind concurenţa
(a) Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolelor III-167 şi III-168 din Constituţie pentru întreprinderile care au semnat contracte comerciale cu administraţiile zonelor libere înainte de 1 iulie 2002, România poate continua să acorde scutiri de la plata redevenţelor în temeiul Legii nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, astfel cum a fost modificată, până la 31 decembrie 2011, în următoarele condiţii:
- intensitatea netă a acestui ajutor regional nu poate depăşi nivelul de 50% din echivalentul net al ajutorului. Acest plafon poate fi ridicat pentru întreprinderile mici şi mijlocii cu 15 puncte procentuale, cu condiţia ca intensitatea netă totală a ajutorului să nu depăşească 75%;
- în cazul în care întreprinderea activează în sectorul autovehiculelor3), ajutorul total nu poate depăşi 30% din costurile eligibile ale investiţiilor;
- perioada pentru calcularea ajutorului care urmează să fie inclus în plafoanele mai sus menţionate începe la 2 ianuarie 2003; toate ajutoarele cerute şi primite pe baza profiturilor anterioare acestei date sunt excluse din calcul;
- în vederea calculării ajutorului total, se ţine seama de toate ajutoarele acordate beneficiarului cu privire la costurile eligibile, inclusiv de ajutorul acordat prin alte scheme şi indiferent dacă ajutorul a fost acordat din surse locale, regionale, naţionale sau comunitare;
- costurile eligibile sunt definite în temeiul Orientărilor privind ajutorul naţional regional4);
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- costurile eligibile care pot fi luate în considerare sunt acelea efectuate între 30 iulie 1992 (i.e. data intrării în vigoare a schemei prevăzute de Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere) şi 1 noiembrie 2004.
3) În înţelesul anexei C la Comunicarea Comisiei - Cadrul multisectorial privind ajutorul regional pentru proiecte mari de investiţii (JO C 70, 19.3.2002, p. 8), comunicare astfel cum a fost modificată ultima dată şi publicată în JO C 263, 1.11.2003, p. 3.
4) JO C 74, 10.3.1998, p. 9, orientări astfel cum au fost modificate ultima dată şi publicate în JO C 258, 9.9.2000, p. 5.
(b) România va transmite Comisiei:
- la două luni de la data aderării, informaţii privind îndeplinirea condiţiilor stabilite mai sus;
- până la sfârşitul lui decembrie 2011, informaţii cu privire la costurile eligibile ale investiţiilor, efectiv suportate de către beneficiari potrivit Legii nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, astfel cum a fost modificată, şi cu privire la valoarea totală a ajutorului primit de beneficiari, precum şi
- rapoarte semestriale privind monitorizarea ajutorului acordat beneficiarilor din sectorul autovehiculelor.
B. RESTRUCTURAREA SECTORULUI SIDERURGIC
Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, partea III, titlul III, capitolul I, secţiunea 5 - Norme privind concurenţa
(1) Fără a aduce atingere articolelor III-167 şi III-168 din Constituţie, ajutorul de stat acordat de România pentru restructurarea unor părţi specificate ale industriei siderurgice româneşti din 1993 până în 2004 este considerat a fi compatibil cu piaţa comună sub condiţia ca:
- perioada prevăzută la articolul 9 alineatul (4) din Protocolul 2 privind produsele CECO la Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte1), a fost extinsă până la 31 decembrie 2005;
- condiţiile stabilite în programul naţional de restructurare şi în planurile individuale de afaceri în temeiul cărora a fost extins protocolul menţionat anterior sunt respectate în cursul perioadei 2002-2008;
- condiţiile stabilite de prezentele dispoziţii şi în apendicele A sunt întrunite;
- nu se acordă sau plăteşte sectorului siderurgic românesc nici un ajutor de stat pentru restructurare după 31 decembrie 2004. În sensul prezentelor dispoziţii şi al apendicelui A prin ajutor de stat pentru restructurare se înţelege orice măsură privind societăţile siderurgice care constituie ajutor de stat în înţelesul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE şi care nu poate fi considerat compatibil cu piaţa comună în conformitate cu normele obişnuite aplicate în Comunitate.
1) JO L 357, 31.12.1994, p. 2, acord astfel cum a fost modificat ultima dată prin Decizia nr. 2/2003 a Consiliului de Asociere UE-România din 25.9.2003 (încă nepublicată în Jurnalul Oficial).
(2) Sunt eligibile pentru a primi ajutor de stat în cadrul programului românesc de restructurare siderurgică numai societăţile enumerate în apendicele A partea I (în continuare denumite "societăţi beneficiare").
(3) Restructurarea sectorului siderurgic românesc, astfel cum este descrisă în planurile de afaceri individuale ale societăţilor beneficiare şi în programul naţional de restructurare, corelată cu condiţiile stabilite de prezentele dispoziţii şi în apendicele A se încheie cel târziu la data de 31 decembrie 2008 (în continuare denumită "sfârşitul perioadei de restructurare").
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(4) O societate beneficiară nu poate:
(a) transmite beneficiul ajutorului acordat societăţii beneficiare, în cazul unei fuziuni cu o societate care nu este enumerată în apendicele A partea I;
(b) prelua activele nici unei societăţi care nu este enumerată în apendicele A partea I şi transmite beneficiul ajutorului acordat acestei societăţi până la 31 decembrie 2008.
(5) Orice schimbări ulterioare în proprietatea oricăreia dintre societăţile beneficiare trebuie să respecte condiţiile şi principiile privind viabilitatea, ajutoarele de stat şi reducerea capacităţii definite prin prezentele dispoziţii şi în apendicele A.
(6) Societăţile care nu sunt enumerate ca "societăţi beneficiare" în apendicele A partea I nu beneficiază de ajutor de stat pentru restructurare sau de orice alt ajutor care nu este considerat compatibil cu normele comunitare privind ajutorul de stat şi, în acest context, nu sunt obligate să reducă capacitatea. Nici o reducere de capacităţi în cadrul acestor societăţi nu se poate lua în calculul reducerii minime.
(7) Valoarea totală a ajutorului brut pentru restructurare care urmează să fie aprobată pentru societăţile beneficiare este determinată de justificări pentru fiecare dintre măsurile de ajutor prevăzute în cadrul programului naţional final de restructurare şi al planurilor individuale de afaceri care urmează să fie aprobate de autorităţile române şi care fac obiectul verificării finale a îndeplinirii criteriilor prevăzute la articolul 9 alineatul (4) din Protocolul 2 la Acordul european de asociere şi al aprobării de către Consiliu, în orice caz, valoarea totală a ajutorului brut pentru restructurare acordat şi plătit în perioada 1993-2004 nu poate depăşi 49.985 miliarde ROL. În cadrul acestui plafon global, se aplică următoarele subplafoane sau valori maxime ale ajutorului de stat acordat şi plătit fiecărei societăţi beneficiare în perioada 1993-2004:
Ispat Sidex Galaţi | 30.598 miliarde ROL | |
Siderurgica Hunedoara | 9.975 miliarde ROL | |
CS Reşiţa | 4.707 miliarde ROL | |
IS Câmpia Turzii | 2.234 miliarde ROL | |
COS Târgovişte | 2.399 miliarde ROL | |
Donasid (Siderca) Călăraşi | 72 miliarde ROL |
Ajutorul de stat conduce la viabilitatea societăţilor beneficiare în condiţii normale de piaţă la sfârşitul perioadei de restructurare. Valoarea şi intensitatea unui asemenea ajutor trebuie să fie strict limitate la ceea ce este absolut necesar pentru a restabili această viabilitate. Viabilitatea se determină luând în considerare indicatorii descrişi în apendicele A partea III.
România nu mai acordă nici un alt ajutor de stat pentru restructurarea industriei siderurgice româneşti.
(8) Totalul net al reducerilor de capacităţi pentru produse finite care urmează a fi realizat de către societăţile beneficiare în cursul perioadei 1993-2008 este de minimum 2,05 milioane tone.
Aceste reduceri de capacităţi se măsoară pe baza închiderilor definitive prin distrugerea fizică a respectivelor instalaţii de laminare la cald, astfel încât instalaţiile să nu poată fi repuse în funcţiune.
O declaraţie de faliment a unei societăţi beneficiare nu poate fi calificată drept reducere de capacitate1).
Reducerea minimă netă a capacităţii de 2,05 milioane tone şi datele care privesc atât încetarea producţiei, cât şi închiderea definitivă a instalaţiilor respective, se realizează în conformitate cu calendarul stabilit la apendicele A partea II.
1) Reducerile de capacităţi sunt definitive, astfel cum sunt definite în Decizia nr. 3010/91/CECO a Comisiei (JO L 286, 6.10.1991, p. 20.)
(9) Planurile individuale de afaceri trebuie să aibă aprobarea scrisă a societăţilor beneficiare.
Acestea trebuie puse în aplicare şi trebuie să includă, în special:
(a) În cazul Ispat Sidex Galaţi:
(i) punerea în aplicare a programului de investiţii pentru modernizarea lucrărilor, îmbunătăţirea randamentelor, reducerea costurilor (în special cele privind consumul de energie) şi îmbunătăţirea calităţii
(ii) orientarea spre segmentele de piaţă ale produselor plate cu valoarea adăugată mai mare
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(iii) îmbunătăţirea eficienţei operaţionale şi a managementului organizaţional
(iv) finalizarea restructurării financiare a societăţii
(v) punerea în aplicare a investiţiilor necesare în vederea respectării legislaţiei de mediu
(b) În cazul Siderurgica Hunedoara:
(i) modernizarea instalaţiilor pentru a realiza planul de vânzări preconizat
(ii) îmbunătăţirea eficienţei operaţionale şi a managementului organizaţional
(iii) punerea în aplicare a investiţiilor necesare în vederea respectării legislaţiei de mediu
(c) În cazul I.S. Câmpia Turzii:
(i) creşterea producţiei de produse cu valoare adăugată mare şi de produse prelucrate
(ii) punerea în aplicare a programului de investiţii în vederea îmbunătăţirii calităţii producţiei
(iii) îmbunătăţirea eficienţei operaţionale şi a managementului organizaţional
(iv) punerea în aplicare a investiţiilor necesare în vederea respectării legislaţiei de mediu
(d) În cazul C.S. Reşiţa:
(i) specializarea în producerea de semifabricate pentru aprovizionarea sectorului intern de ţevi
(ii) închiderea capacităţilor ineficiente
(iii) punerea în aplicare a investiţiilor necesare în vederea respectării legislaţiei de mediu
(e) În cazul C.O.S. Târgovişte:
(i) creşterea proporţiei produselor cu valoare adăugată mai mare
(ii) punerea în aplicare a programului de investiţii în scopul reducerii costurilor, sporirii eficienţei şi îmbunătăţirii calităţii
(iii) punerea în aplicare a investiţiilor necesare în vederea respectării legislaţiei de mediu
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(f) În cazul Donasid Călăraşi:
(i) punerea în aplicare a programului de investiţii pentru modernizarea lucrărilor
(ii) creşterea proporţiei de produse finite
(iii) punerea în aplicare a investiţiilor necesare în vederea respectării legislaţiei de mediu.
(10) Orice schimbări ulterioare ale programului naţional de restructurare şi ale planurilor individuale de afaceri trebuie să aibă acordul Comisiei şi, dacă este cazul, al Consiliului.
(11) Punerea în aplicare a restructurării are loc în condiţii de deplină transparenţă şi pe baza principiilor sănătoase ale economiei de piaţă.
(12) Comisia şi Consiliul monitorizează îndeaproape punerea în aplicare a programului de restructurare şi a planurilor individuale de afaceri, precum şi îndeplinirea condiţiilor stabilite de prezentele dispoziţii şi în apendicele A înainte şi după aderare până în 2009. În special, Comisia monitorizează principalele angajamente şi dispoziţiile stabilite la alineatele (7) şi (8) privind ajutorul de stat, viabilitatea şi reducerile de capacităţi, utilizând în special indicatorii de restructurare stabiliţi la alineatul (9) şi în apendicele A partea III. În acest scop, Comisia raportează Consiliului.
(13) Monitorizarea include o evaluare independentă care trebuie realizată anual în perioada 2005-2009.
(14) România cooperează pe deplin cu toate sistemele de monitorizare. În special:
- România este obligată să transmită Comisiei rapoarte semestriale nu mai târziu de 15 martie şi 15 septembrie a fiecărui an, cu excepţia cazurilor în care Comisia decide altfel. Primul raport trebuie transmis la 15 martie 2005 şi ultimul la 15 martie 2009.
- aceste rapoarte trebuie să cuprindă toate informaţiile necesare pentru monitorizarea procesului de restructurare şi a reducerii şi utilizării capacităţii şi trebuie să furnizeze suficiente informaţii financiare care să permită efectuarea unei evaluări asupra îndeplinirii condiţiilor şi cerinţelor cuprinse în prezentele dispoziţii şi în apendicele A. Rapoartele trebuie să cuprindă cel puţin informaţiile stabilite la apendicele A partea IV, pe care Comisia îşi rezervă dreptul să le modifice în conformitate cu experienţa sa în cadrul procesului de monitorizare. De asemenea, în completare la rapoartele individuale de afaceri ale societăţilor beneficiare, va exista un raport asupra situaţiei de ansamblu a sectorului siderurgic românesc, inclusiv recentele dezvoltări macroeconomice;
- România obligă societăţile beneficiare să dezvăluie toate informaţiile relevante care, în alte împrejurări, pot fi considerate confidenţiale, în raportarea sa către Consiliu, Comisia se asigură că nu sunt divulgate informaţii confidenţiale specifice societăţii.
(15) Un comitet consultativ alcătuit din reprezentanţii autorităţilor române şi ai Comisiei se întruneşte semestrial. Reuniunile comitetului consultativ pot avea loc şi ad-hoc, în cazul în care Comisia consideră necesar.
(16) În cazul în care Comisia constată, pe baza monitorizării, că au intervenit abateri semnificative de la prognozele de dezvoltare macroeconomică, de la situaţia financiară a societăţilor beneficiare sau de la evaluările viabilităţii, aceasta poate solicita României să ia măsurile necesare pentru a consolida sau modifica măsurile de restructurare în cazul respectivelor societăţi beneficiare.
(17) În cazul în care monitorizarea evidenţiază:
(a) că nu au fost îndeplinite oricare dintre condiţiile stabilite de prezentele dispoziţii sau în apendicele A sau
(b) că nu a fost îndeplinit oricare din angajamentele asumate de România în cadrul extinderii perioadei în cursul căreia România poate acorda în mod excepţional ajutor de stat pentru restructurarea industriei sale siderurgice, în conformitate cu Acordul european de asociere, sau
(c) că în cursul perioadei de restructurare România a acordat ajutor de stat incompatibil suplimentar societăţilor beneficiare sau oricărei societăţi siderurgice,
Comisia ia măsurile necesare solicitând oricărei societăţi implicate să ramburseze orice ajutor acordat cu încălcarea condiţiilor stabilite de prezentele dispoziţii şi la apendicele A. În cazul în care este necesar, se recurge la clauzele de salvgardare astfel cum sunt stabilite la articolul 37 sau în conformitate cu dispoziţiile articolului 39 din protocol.
5. AGRICULTURA
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
A. LEGISLAŢIA ÎN DOMENIUL AGRICULTURII
31999 R 1493: Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieţei vitivinicole (JO L 179, 14.7.1999, p. 1), modificat ultima dată prin:
- 32003 R 1795: Regulamentul (CE) nr. 1795/2003 al Comisiei din 13.10.2003 (JO L 262, 14.10.2003, p. 13).
Prin derogare de la dispoziţiile articolului 19 alineatele (1)-(3) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, România poate recunoaşte drepturi de replantare obţinute prin defrişarea varietăţilor hibride care pot să nu fie incluse în clasificarea soiurilor de viţă de vie, cultivate pe o suprafaţă de 30.000 hectare. Aceste drepturi de replantare pot fi utilizate până la 31 decembrie 2014 exclusiv pentru plantarea de Vitis vinifera.
Restructurarea şi reconversia acestor plantaţii de viţă de vie nu este eligibilă pentru sprijinul Comunităţii acordat în conformitate cu dispoziţiile articolului 13 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999. Cu toate acestea, la nivel naţional pot fi acordate ajutoare de stat pentru costurile implicate de restructurarea şi reconversia acestora. Acest ajutor nu poate depăşi 75% din costul total pe plantaţie.
B. LEGISLAŢIA VETERINARĂ ŞI FITOSANITARĂ
I. LEGISLAŢIA VETERINARĂ
32004 R 0852: Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena alimentelor (JO L 139, 30.4.2004, p. 1).
32004 R 0853: Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor speciale de igienă a alimentelor de origine animală (JO L 139, 30.4.2004, p. 55).
(a) Cerinţele structurale prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 852/2004 anexa II capitolul II şi de Regulamentul (CE) nr. 853/2004 anexa III secţiunea I capitolele II şi III, secţiunea II capitolele II şi III şi secţiunea V capitolul I nu se aplică unităţilor din România cuprinse în apendicele B la prezenta anexă până la 31 decembrie 2009, sub rezerva condiţiilor prevăzute mai jos.
(b) Atât timp cât unităţile prevăzute la litera (a) de mai sus sunt supuse dispoziţiilor acesteia, produsele provenind din respectivele unităţi sunt introduse exclusiv pe piaţa naţională sau sunt utilizate în vederea prelucrării ulterioare în unităţi din România supuse de asemenea dispoziţiilor literei (a), indiferent de data la care sunt comercializate. Aceste produse trebuie să poarte o marcă de salubritate sau de identificare diferită de cea prevăzută la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004.
Paragraful precedent se aplică, de asemenea, tuturor produselor provenite din unităţi integrate de prelucrare a cărnii, în cazul în care o parte din unitate se supune dispoziţiilor literei (a).
(c) Unităţile de prelucrare a laptelui enumerate în apendicele B la prezenta anexă pot recepţiona până la 31 decembrie 2009 cantităţi de lapte crud care nu corespund sau care nu au fost manipulate în conformitate cu cerinţele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 853/2004 anexa III secţiunea IX capitolul I subcapitolele II şi III, cu condiţia ca fermele care furnizează laptele să fie prevăzute într-o listă alcătuită în acest scop de autorităţile române. România înaintează Comisiei rapoarte anuale cu privire la progresele realizate în modernizarea acestor ferme producătoare de lactate şi a sistemului de colectare a laptelui.
(d) România se conformează treptat cerinţelor structurale prevăzute la litera (a). Anterior datei aderării, România înaintează Comisiei un plan de modernizare, aprobat de autoritatea naţională veterinară competentă, pentru fiecare dintre unităţile supuse măsurii prevăzute la litera (a) şi care sunt cuprinse în apendicele B. Planul include o listă a tuturor deficienţelor în raport cu cerinţele prevăzute la litera (a) şi data avută în vedere pentru remedierea acestora. România înaintează Comisiei rapoarte anuale cu privire la progresele realizate în cadrul fiecărei unităţi. România asigură că numai acele unităţi care se conformează pe deplin acestor cerinţe până la 31 decembrie 2009 pot funcţiona în continuare.
(e) În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 58 din Regulamentul (CE) nr. 178/20021), Comisia poate actualiza apendicele B la prezenta anexă înaintea aderării şi până la 31 decembrie 2009 şi, în acest context, poate adăuga sau elimina unităţi în funcţie de progresele realizate în remedierea deficienţelor existente şi de rezultatele procesului de monitorizare.
În vederea asigurării bunei funcţionări a regimului tranzitoriu prevăzut mai sus pot fi adoptate norme metodologice de aplicare în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 58 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.
1) Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor şi cerinţelor generale ale legislaţiei în domeniul alimentar, de înfiinţare a Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentelor şi de stabilire a procedurilor privind siguranţa alimentelor (JO L 31, 1.2.2002, p. 1), regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1642/2003 (JO L 245, 29.9.2003, p. 4).
II. LEGISLAŢIA FITOSANITARĂ
31991 L 0414: Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piaţă a produselor de uz fitosanitar (JO L 230, 19.8.1991, p. 1), modificată ultima dată prin:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- 32004 L 0099: Directiva 2004/99/CE a Comisiei din 1.10.2004 (JO L 309, 6.10.2004, p. 6).
Prin derogare de la articolul 13 alineatul (1) din Directiva 91/414/CEE, România poate amâna termenele de furnizare a informaţiilor prevăzute la anexele II şi III la Directiva 91/414/CEE privind produsele de uz fitosanitar autorizate în prezent în România şi comercializate exclusiv pe teritoriul românesc care cuprind compuşi ai cuprului (sulfat, oxiclorură sau hidroxid), sulf, clorură de acetil, dimetoat şi 2,4-D, cu condiţia ca aceste ingrediente să fie concomitent cuprinse în anexa I la respectiva directivă. Termenele arătate mai sus pot fi amânate până cel mai târziu la 31 decembrie 2009, cu excepţia 2,4-D, pentru care termenul poate fi amânat până cel mai târziu la 31 decembrie 2008. Dispoziţiile anterioare se aplică numai acelor societăţi solicitante care au început în mod efectiv să producă sau să achiziţioneze datele necesare înainte de 1 ianuarie 2005.
6. POLITICA ÎN DOMENIUL TRANSPORTURILOR
(1) 31993 R 3118: Regulamentul (CEE) nr. 3118/93 al Consiliului din 25 octombrie 1993 privind stabilirea condiţiilor în care transportatorii nerezidenţi pot presta servicii de transport rutier naţional de marfă în interiorul unui stat membru (JO L 279, 12.11.1993, p. 1), modificat ultima dată prin:
- 32002 R 0484: Regulamentul (CE) nr. 484/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 1.3.2002 (JO L 76, 19.3.2002, p. 1).
(a) Prin derogare de la articolul 1 din Regulamentul (CEE) nr. 3118/93 şi până la sfârşitul celui de-al treilea an de la data aderării, transportatorii stabiliţi în România sunt excluşi de la prestarea serviciilor de transport rutier naţional de marfă în celelalte state membre, iar transportatorii stabiliţi în celelalte state membre sunt excluşi de la prestarea serviciilor de transport rutier naţional de marfă în România.
(b) Înainte de sfârşitul celui de-al treilea an de la data aderării, statele membre informează Comisia în cazul în care vor prelungi această perioadă pentru cel mult doi ani sau în care, de la acea dată, vor aplica în întregime articolul 1 din regulament. În lipsa unei asemenea notificări se aplică articolul 1 din regulament. Numai transportatorii stabiliţi în acele state membre în care se aplică articolul 1 din regulament pot presta servicii de transporturi rutiere de marfă în celelalte state membre în care se aplică, de asemenea, articolul 1.
(c) Acele state membre în care, în temeiul literei (b) de mai sus, se aplică articolul 1 din regulament pot recurge la procedura de mai jos până la sfârşitul celui de-al cincilea an de la data aderării.
În cazul în care un stat membru menţionat de paragraful precedent se confruntă cu o perturbare gravă a pieţei sale naţionale sau a unor segmente ale acesteia cauzată ori accentuată de cabotaj, cum ar fi un excedent major al ofertei în raport cu cererea sau o ameninţare a stabilităţii ori supravieţuirii financiare a unui număr semnificativ de întreprinderi de transport rutier de marfă, statul membru în cauză informează Comisia şi celelalte state membre cu privire la aceasta şi le oferă toate detaliile relevante. Pe baza acestei informări, statul membru în cauză poate solicita Comisiei să suspende, în tot sau în parte, aplicarea articolului 1 din regulament, în vederea normalizării situaţiei.
Comisia examinează situaţia pe baza datelor furnizate de statul membru în cauză şi, în termen de o lună de la primirea cererii, decide dacă este cazul sau nu să adopte măsuri de salvgardare. Se aplică procedura prevăzută la articolul 7 alineatul (3) paragrafele al doilea, al treilea şi al patrulea, precum şi în articolul 7 alineatele (4), (5) şi (6) din regulament.
Oricare dintre statele membre menţionate la primul paragraf de mai sus poate, în cazuri urgente şi excepţionale, să suspende aplicarea articolului 1 din regulament, după care notifică motivat Comisia.
(d) Atât timp cât aplicarea articolul 1 din regulament este suspendată în temeiul literelor (a) şi (b) de mai sus, statele membre pot reglementa accesul la serviciile lor de transport rutier naţional de marfă prin schimbul treptat de autorizaţii de cabotaj pe bază de acorduri bilaterale. Aceasta poate include şi posibilitatea liberalizării totale.
(e) Aplicarea literelor (a)-(c) nu poate avea ca efect un acces la serviciile de transport rutier naţional de marfă mai restrictiv decât cel existent la data semnării Tratatului de aderare.
(2) 31996 L 0053: Directiva 96/53/CE a Consiliului din 25 iulie 1996 privind stabilirea, pentru anumite autovehicule care circulă în interiorul Comunităţii, a dimensiunilor maxime autorizate în traficul naţional şi internaţional şi a maselor maxime autorizate în traficul internaţional (JO L 235, 17.9.1996, p. 59), modificată ultima dată prin:
- 32002 L 0007: Directiva 2002/7/CE al Parlamentului European şi a Consiliului din 18.2.2002 (JO L 67, 9.3.2002, p. 47).
Prin derogare de la dispoziţiile articolului 3 alineatul (1) din Directiva 96/53/CE, vehiculele care respectă valorile limită din categoriile 3.2.1, 3.4.1, 3.4.2 şi 3.5.1 prevăzute la anexa I la respectiva directivă pot utiliza numai secţiunile nereabilitate din reţeaua românească de drumuri până la 31 decembrie 2013 în cazul în care respectă limitele româneşti de masă pe axă în vigoare.
Începând de la data aderării nu mai poate fi impusă nici o restricţie privind utilizarea de către vehiculele care respectă cerinţele Directivei 96/53/CE a principalelor rute de tranzit prevăzute la anexa 5 la Acordul privind transporturile încheiat între CE şi România1) şi în anexa I la Decizia nr. 1692/96/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 iulie 1996 privind liniile directoare pentru dezvoltarea reţelei de transport transeuropene2), principale rute care sunt enumerate mai jos:
1. Alba Iulia - Turda - Zalău - Satu Mare - Halmeu (drumul E 81)
2. Zalău - Oradea - Borş (drumurile 1 H şi E 60)
3. Mărăşeşti - Bacău - Suceava - Siret (drumul E 85)
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
4. Tişiţa - Tecuci - Huşi - Albiţa (drumul E 581)
5. Simeria - Haţeg - Rovinari - Craiova - Calafat (drumul E 79)
6. Lugoj - Caransebeş - Drobeta-Turnu Severin - Filiaşi - Craiova (drumul E 70)
7. Craiova - Alexandria - Bucureşti (drumul 6)
8. Drobeta-Turnu Severin - Calafat (drumul 56 A)
9. Bucureşti - Buzău (drumurile E 60/E 85)
10. Bucureşti - Giurgiu (drumul E 70/E 85)
11. Braşov - Sibiu (drumul E 68)
12. Timişoara - Stamora Moraviţa
1) Acordul între Comunitatea Europeană şi România privind transportul rutier de mărfuri, semnat la 28 iunie 2001 (JO L 142, 31.5.2002, p. 75).
2) JO L 228, 9.9.1996, p. 1, decizie astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia nr. 884/2004/CE (JO L 167, 30.4.2004, p. 1).
România aderă la calendarul prevăzut de tabelul de mai jos în vederea reabilitării reţelei sale de drumuri secundare prevăzute de harta de mai jos. Orice investiţii în infrastructură care implică utilizarea de fonduri din bugetul Comunităţii urmăresc să asigure că arterele sunt construite sau reabilitate pentru a suporta o încărcătură cu masa de 11,5 tone pe axă.
Corespunzător realizării reabilitării, va avea loc o deschidere treptată a reţelei româneşti de drumuri secundare pentru vehiculele aflate în trafic internaţional care respectă valorile limită ale directivei.
În scopul încărcării şi descărcării, în cazurile în care este posibil din punct de vedere tehnic, utilizarea secţiunilor nereabilitate ale reţelei de drumuri secundare este permisă pe parcursul întregii perioade de tranziţie.
Începând de la data aderării, toate vehiculele aflate în trafic internaţional care respectă valorile-limită ale Directivei 96/53/CE sunt supuse numai unor tarife suplimentare temporare pentru utilizarea reţelei secundare româneşti de transporturi rutiere în cazul în care depăşesc limitele naţionale privind masa pe axă. Aceste vehicule nu pot fi supuse unor asemenea tarife suplimentare temporare pentru utilizarea reţelei secundare româneşti de transporturi rutiere în cazul în care depăşesc limitele naţionale în raport cu dimensiunea sau masa totală a vehiculului. Totodată, acele vehicule aflate în trafic internaţional care respectă valorile limită ale Directivei 96/53/CE şi sunt prevăzute cu suspensie pneumatică sunt supuse unor taxe mai mici cu cel puţin 25%.
Tarifele suplimentare temporare pentru utilizarea secţiunilor nereabilitate ale reţelei secundare de către vehiculele aflate în trafic internaţional care respectă valorile-limită ale directivei sunt percepute în mod nediscriminatoriu. Regimul de tarifare este transparent iar plata acestor tarife nu poate impune utilizatorului formalităţi administrative sau întârzieri excesive, după cum plata acestor tarife nu poate conduce la un control sistematic la frontieră al respectării limitelor masei pe axă.
Respectarea limitelor masei pe axă este asigurată într-un mod nediscriminatoriu pe întreg teritoriul şi se aplică, de asemenea, vehiculelor înmatriculate în România.
Tarifele pentru vehiculele fără suspensie pneumatică ce respectă valorile limită prevăzute de Directiva 96/53/CE nu pot depăşi nivelul tarifelor arătate în tabelul de mai jos (exprimat în cifre la nivelul anului 2002). Vehiculele prevăzute cu suspensie pneumatică ce respectă valorile-limită prevăzute de Directiva 96/53/CE sunt supuse unor tarife mai mici cu cel puţin 25%.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Masă normată pe axa simplă | Cuantumul tarifului suplimentar pentru utilizarea unui kilometru de drum nereabilitat (cu capacitatea maximă de transport de 10 tone pe axă) în euro (exprimat în cifre la nivelul anului 2002) | |
între 10 şi 10,5 tone pe axă | 0,11 | |
între 10,5 şi 11 tone pe axă | 0,30 | |
între 11 şi 11,5 tone pe axă | 0,44 |
Perioada | 2007 | 2008 | 2009 | 2010 | 2011 | 2012 | 2013 | TOTAL | |
Km în execuţie1) | 3.031 | 2.825 | 1.656 | 1.671 | 1.518 | 1.529 | 1.554 | ||
Km recepţionaţi2) | 960 | 1.674 | 528 | 624 | 504 | 543 | 471 | ||
Lucrări cumulate (în km) | 3.916 | 5.590 | 6.118 | 6.742 | 7.246 | 7.789 | 8.260 | 8.260 |
1) Km în execuţie = secţiuni de drumuri pe care se desfăşoară lucrări în anul de referinţă. Aceste lucrări pot începe în anul de referinţă sau au putut fi începute în anii anteriori.
2) Km recepţionaţi = secţiuni de drumuri pentru care lucrările s-au finalizat ori sunt date în folosinţă în anul de referinţă.
(3) 31999 L 0062: Directiva 1999/62/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 iunie 1999 de aplicare a tarifelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri (JO L 187, 20.7.1999, p. 42), modificată ultima dată prin:
- 12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi modificările aduse tratatelor - aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungaria, a Republicii Malta, a Republicii Polonia, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33).
Prin derogare de la dispoziţiile articolului 6 alineatul (1) din Directiva 1999/62/CE, nivelurile tarifelor minime prevăzute de anexa I la directivă nu se aplică în România vehiculelor angajate exclusiv în operaţiunile de transport intern până la 31 decembrie 2010.
În cursul acestei perioade, nivelurile care sunt aplicate acestor vehicule de către România ating treptat nivelurile minime ale taxelor prevăzute de anexa I la directivă în conformitate cu următorul calendar:
- la 1 ianuarie 2007, nivelurile aplicate de către România nu pot fi mai mici de 60% din nivelurile minime prevăzute de anexa I la directivă;
- la 1 ianuarie 2009, nivelurile aplicate de către România nu pot fi mai mici de 80% din nivelurile minime prevăzute de anexa I la directivă.
7. IMPOZITAREA
(1) 31977 L 0388: A şasea Directivă 77/388/CE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitul pe cifra de afaceri - sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată: baza unitară de stabilire (JO L 145, 13.6.1977, p. 1), modificată ultima dată prin:
- 32004 L 0066: Directiva 2004/66/CE a Consiliului din 26.4.2004 (JO L 168, 1.5.2004, p. 35). În vederea aplicării articolului 28 alineatul (3) litera (b) din Directiva 77/388/CEE, România poate menţine scutirea de taxa pe valoarea adăugată a transportului internaţional de călători, prevăzută la punctul (17) din anexa F la directivă, până la data la care condiţiile stabilite la articolul 28 alineatul (4) din directivă sunt îndeplinite sau atât timp cât aceeaşi scutire este aplicată de oricare dintre actualele state membre, reţinându-se prima dintre aceste date în ordine cronologică.
(2) 31992 L 0079: Directiva 92/79/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea taxelor pentru ţigarete (JO L 316, 31.10.1992, p. 8), modificată ultima dată prin:
- 32003 L 0117: Directiva 2003/117/CE a Consiliului din 5.12.2003 (JO L 333, 20.12.2003, p. 49).
Prin derogare de la la articolul 2 alineatul (1) din Directiva 92/79/CEE, România poate amâna până la 31 decembrie 2009 aplicarea accizei minime totale aplicate la preţul de vânzare cu amănuntul (care include toate taxele) al ţigaretelor din categoria de preţ cea mai vândută, cu condiţia ca în această perioadă România să-şi ajusteze treptat cotele accizelor la acciza minimă totală prevăzută de directivă.
Fără a aduce atingere articolului 8 din Directiva 92/12/CEE a Consiliului, din 25 februarie 1992, privind regimul general al produselor supuse accizelor şi deţinerea, circulaţia şi controlul acestor produse1), şi după informarea Comisiei, statele membre pot menţine, atât timp cât se aplică derogarea de mai sus, contingentele la ţigaretele care pot fi introduse pe teritoriul lor din România fără plata unor accize suplimentare, precum în cazul celor aplicate importurilor din ţări terţe. Statele membre care recurg la această posibilitate pot efectua controalele necesare, cu condiţia ca aceste controale să nu împiedice buna funcţionare a pieţei interne.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
1) JO L 76, 23.3.1992, p. 1, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 807/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 36).
(3) 32003 L 0049: Directiva 2003/49/CE a Consiliului din 3 iunie 2003 privind sistemul comun de impozitare aplicabil plăţilor de dobânzi şi redevenţe efectuate între societăţi asociate din diferite state membre (JO L 157, 26.6.2003, p. 49), modificată ultima dată prin:
- 32004 L 0076: Directiva 2004/76/CE a Consiliului din 29.4.2004 (JO L 157, 30.4.2004, p. 106).
România este autorizată să nu aplice dispoziţiile articolului 1 din Directiva 2003/49/CE până la 31 decembrie 2010. Pe durata acestei perioade de tranziţie, cota impozitului pe plăţile de dobândă sau redevenţe efectuate către o societate asociată din alt stat membru sau către un sediu permanent situat în alt stat membru al unei societăţi asociate dintr-un stat membru nu trebuie să depăşească 10%.
(4) 32003 L 0096: Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar pentru impozitarea produselor energetice şi a energiei electrice (JO L 283, 31.10.2003, p. 51), modificată ultima dată prin:
- 32004 L 0075: Directiva 2004/75/EC a Consiliului din 29.4.2004 (JO L 157, 30.4.2004, p. 100).
(a) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 7 din Directiva 2003/96/CE, România poate aplica următoarele perioade de tranziţie:
- până la 1 ianuarie 2011, să alinieze nivelul naţional de impozitare a benzinei fără plumb utilizată drept carburant la nivelul minim de 359 EUR pentru 1.000 l. Începând de la 1 ianuarie 2008, cota efectivă de impozitare aplicată benzinei fără plumb utilizată drept carburant nu poate fi mai mică de 323 EUR pentru 1.000 l;
- până la 1 ianuarie 2013, să alinieze nivelul naţional de impozitare a motorinei utilizată drept carburant la nivelul minim de 330 EUR pentru 1.000 l. Cota efectivă de impozitare aplicată motorinei utilizată drept carburant nu poate fi mai mică de 274 EUR pentru 1.000 l începând de la 1 ianuarie 2008 şi de 302 EUR pentru 1.000 l începând de la 1 ianuarie 2011.
(b) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 9 din Directiva 2003/96/CE, România poate aplica următoarele perioade de tranziţie:
- până la 1 ianuarie 2010, să alinieze nivelul naţional de impozitare a gazului natural utilizat pentru încălzire în scopuri necomerciale la nivelul minim de impozitare stabilit la anexa I tabelul C;
- până la 1 ianuarie 2010, să alinieze nivelul naţional de impozitare a păcurei grele utilizate în termoficare la nivelul minim de impozitare stabilit la anexa I tabelul C;
- până la 1 ianuarie 2009, să adapteze nivelul naţional de impozitare a păcurei grele utilizată în alt scop decât în termoficare, la nivelul minim de impozitare stabilit la anexa I tabelul C.
De la 1 ianuarie 2007, cota efectivă de impozitare aplicată produselor din păcură nu poate fi mai mică de 13 EUR pentru 1000 kg.
(c) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 10 din Directiva 2003/96/CE, România poate aplica o perioadă de tranziţie până la 1 ianuarie 2010 pentru alinierea nivelului naţional de impozitare a energiei electrice la nivelele minime de impozitare stabilite la anexa I tabelul C. De la 1 ianuarie 2007, cotele efective de impozitare aplicate energiei electrice nu pot fi mai mici de 50% din cota minimă în materie la nivel comunitar.
8. ENERGIA
31968 L 0414: Directiva 68/414/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1968 privind obligaţia statelor membre ale CEE de a menţine stocuri minime de ţiţei şi/sau produse petroliere (JO L 308, 23.12.1968, p. 14), modificată ultima dată prin:
- 31998 L 0093: Directiva 98/93/CE a Consiliului din 14.12.1998 (JO L 358, 31.12.1998, p. 100).
Prin derogare de la dispoziţiile articolului 1 alineatul (1) din Directiva 68/414/CEE, nivelul minim al stocurilor de produse petroliere nu se aplică în România până la 31 decembrie 2011. România asigură că nivelul minim al stocurilor de produse petroliere corespunde, pentru fiecare dintre categoriile de produse petroliere enumerate la articolul 2, pentru cel puţin următorul număr de zile de consum mediu intern zilnic definit la articolul 1 alineatul (1):
- 68,75 zile până la 1 ianuarie 2007;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- 73 zile până la 31 decembrie 2007;
- 77,25 zile până la 31 decembrie 2008;
- 81,5 zile până la 31 decembrie 2009;
- 85,45 zile până la 31 decembrie 2010;
- 90 zile până la 31 decembrie 2011.
9. MEDIUL
A. CALITATEA AERULUI
31994 L 0063: Directiva 94/63/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind controlul emisiilor de compuşi organici volatili (COV) rezultaţi din depozitarea carburanţilor şi din distribuţia acestora de la terminale la staţiile de distribuţie a carburanţilor (JO L 365, 31.12.1994, p. 24), modificată prin:
- 32003 R 1882: Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29.9.2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
(1) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 3 şi ale anexei I la Directiva 94/63/CE, cerinţele privind instalaţiile de depozitare existente în cadrul terminalelor nu se aplică pe teritoriul României:
- până la 31 decembrie 2007 unui număr de 115 instalaţii de depozitare din cadrul a 12 terminale şi până la 31 decembrie 2008 unui număr de 4 instalaţii de depozitare din cadrul unui singur terminal, care tranzitează o cantitate situată între 25.000 şi 50.000 tone/an;
- până la 31 decembrie 2007 unui număr de 138 instalaţii de depozitare din cadrul a 13 terminale, până la 31 decembrie 2008 unui număr de 57 instalaţii de depozitare din cadrul a 10 terminale şi până la 31 decembrie 2009 unui număr de 526 instalaţii de depozitare din cadrul a 63 de terminale, care tranzitează o cantitate de cel mult 25.000 tone/an.
(2) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 4 şi ale anexei II la Directiva 94/63/CE, cerinţele privind încărcarea şi descărcarea cisternelor existente în cadrul terminalelor nu se aplică pe teritoriul României:
- până la 31 decembrie 2007 unui număr de 36 de instalaţii de încărcare-descărcare din cadrul a 12 terminale, care tranzitează o cantitate situată între 25.000 şi 150.000 tone/an;
- până la 31 decembrie 2007 unui număr de 82 de instalaţii de încărcare-descărcare din cadrul a 18 terminale, până la 31 decembrie 2008 unui număr de 14 instalaţii de încărcare-descărcare din cadrul a 11 terminale şi până la 31 decembrie 2009 unui număr de 114 instalaţii de încărcare-descărcare din cadrul a 58 de terminale, care tranzitează o cantitate de cel mult 25.000 tone/an.
(3) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 5 din Directiva 94/63/CE, cerinţele privind cisternele existente în cadrul terminalelor nu se aplică pe teritoriul României:
- până la 31 decembrie 2007 unui număr de 31 de autocisterne;
- până la 31 decembrie 2008 unui număr suplimentar de 101 de autocisterne;
- până la 31 decembrie 2009 unui număr suplimentar de 432 de autocisterne.
(4) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 6 şi ale anexei III la Directiva 94/63/CE, cerinţele privind încărcarea rezervoarelor existente în cadrul staţiilor de distribuţie a carburanţilor nu se aplică pe teritoriul României:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- până la 31 decembrie 2007 unui număr de 116 de staţii de distribuţie a carburanţilor, până la 31 decembrie 2008 unui număr suplimentar de 19 staţii şi până la 31 decembrie 2009 unui număr suplimentar de 106 staţii, care tranzitează o cantitate mai mare de 1000 m3/an;
- până la 31 decembrie 2007 unui număr de 49 de staţii de distribuţie a carburanţilor, până la 31 decembrie 2008 unui număr suplimentar de 11 staţii şi până la 31 decembrie 2009 unui număr suplimentar de 85 de staţii, care tranzitează o cantitate situată între 500 şi 1000 m3/an;
- până la 31 decembrie 2007 unui număr de 23 de staţii de distribuţie a carburanţilor, până la 31 decembrie 2008 unui număr suplimentar de 14 staţii şi până la 31 decembrie 2009 unui număr suplimentar de 188 de staţii, care tranzitează o cantitate de cel mult 500 m3/an.
B. MANAGEMENTUL DEŞEURILOR
(1) 31993 R 0259: Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea şi controlul transporturilor de deşeuri în interiorul, înspre şi dinspre Comunitatea Europeană (JO L 30, 6.2.1993, p. 1), modificat ultima dată prin:
- 32001 R 2557: Regulamentul (CE) nr. 2557/2001 al Comisiei din 28.12.2001 (JO L 349, 31.12.2001, p. 1).
(a) Până la 31 decembrie 2015, toate transporturile către România de deşeuri destinate recuperării enumerate în anexa II la Regulamentul (CEE) nr. 259/93 trebuie notificate autorităţilor competente, iar documentele corespunzătoare trebuie procesate în conformitate cu articolele 6, 7 şi 8 din regulament.
(b) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 7 alineatul (4) al Regulamentului (CEE) nr. 259/93, până la 31 decembrie 2011 autorităţile române competente pot formula obiecţii cu privire la transporturile către România cuprinzând următoarele deşeuri destinate recuperării, enumerate în anexa III, în conformitate cu motivele prevăzute la articolul 4 alineatul (3) din regulament. Aceste transporturi sunt supuse dispoziţiilor articolului 10 din regulament.
AA. DEŞEURI METALICE
- AA 060 Cenuşi şi reziduuri de vanadiu
- AA 080 Deşeuri şi reziduuri de taliu
- AA 090 Deşeuri şi reziduuri de arsenic
- AA 100 Deşeuri şi reziduuri de mercur
- AA 130 Lichide rezultate din decaparea metalelor
AB. DEŞEURI CONŢINÂND ÎN PRINCIPAL COMPUŞI ANORGANICI ŞI CARE POT CONŢINE METALE ŞI MATERII ORGANICE
- AB 010 Zguri, cenuşi şi reziduuri care nu sunt prevăzute sau incluse în altă categorie
- AB 020 Reziduuri rezultate din arderea deşeurilor municipale/menajere
- AB 030 Deşeuri de la sistemele care nu folosesc cianuri, rezultate din tratarea suprafeţei metalelor
- AB 040 Deşeuri de sticlă de la tuburile catodice şi alte tipuri de sticle activate
- AB 050 Nămoluri de fluorură de calciu
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- AB 060 Alţi compuşi anorganici fluoruraţi sub formă de lichide sau nămoluri
- AB 080 Catalizatori uzaţi care nu se află pe lista verde
- AB 090 Deşeuri de hidroxizi de aluminiu
- AB 110 Soluţii bazice
- AB 120 Compuşi anorganici halogenaţi care nu sunt prevăzuţi sau incluşi în altă categorie
AC. DEŞEURI CONŢINÂND ÎN PRINCIPAL COMPUŞI ORGANICI ŞI CARE POT CONŢINE METALE ŞI MATERIALE ANORGANICE
- AC 040 Nămoluri provenite din benzine cu plumb (motorine)
- AC 050 Fluide termice (transmitere de căldură)
- AC 060 Lichide hidraulice
- AC 070 Lichide de frână
- AC 080 Lichide antigel
- AC 090 Deşeuri rezultate din producerea, prepararea şi utilizarea răşinilor, cauciucului, plastifianţilor, cleiurilor şi adezivilor;
- AC 100 Nitroceluloză
- AC 110 Fenoli şi compuşi fenolici, inclusiv clorofenol sub formă lichidă sau de nămoluri
- AC 120 Naftaline policlorurate
- AC 140 Catalizatori cu trietilamină utilizaţi în prepararea nisipurilor pentru topitorii
- AC 150 Clorofluorocarburi
- AC 160 Haloni
- AC 190 Fracţiune prăfoasă rezultată din mărunţirea autovehiculelor
- AC 200 Compuşi organo-fosforici
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- AC 210 Solvenţi nehalogenaţi
- AC 220 Solvenţi halogenaţi
- AC 230 Reziduuri de distilare neapoase, halogenate sau nehalogenate, rezultate din operaţiuni de recuperare a solvenţilor organici
- AC 240 Deşeuri rezultate din producerea hidrocarburilor alifatice halogenate (precum clorometanii, dicloretanul, clorura de vinil, clorura de viniliden, clorura de alil şi epiclorhidrina)
- AC 260 Dejecţii lichide de la porci, fecale
- AC 270 Nămol de canalizare
AD. DEŞEURI CARE POT CONŢINE FIE COMPUŞI ORGANICI, FIE ANORGANICI
- AD 010 Deşeuri de la producerea şi prepararea produselor farmaceutice
- AD 020 Deşeuri de la producerea, prepararea şi utilizarea biocidelor şi a produselor fitofarmaceutice
- AD 030 Deşeuri de la producerea, prepararea şi utilizarea produselor chimice pentru conservarea lemnului
Deşeuri care conţin, sunt alcătuite din sau sunt contaminate cu oricare din următorii compuşi:
- AD 080 Deşeuri de natură explozivă, în cazul în care nu fac obiectul unor dispoziţii speciale
- AD 110 Soluţii acide
- AD 120 Răşini schimbătoare de ioni
- AD 130 Aparate foto de unică folosinţă cu baterie
- AD 140 Deşeuri provenite de la dispozitivele de control al poluării industriale pentru curăţarea gazelor reziduale industriale, neprevăzute sau neincluse în altă categorie
- AD 150 Materie organică rezultată pe cale naturală, utilizată ca mediu filtrant (precum filtrele biologice)
- AD 160 Deşeuri municipale/menajere
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- AD 170 Cărbune activat uzat, cu proprietăţi periculoase rezultate din utilizarea sa în industriile de chimie anorganică, de chimie organică şi farmaceutică, în tratarea apelor uzate, în procesele de filtrare a gazelor/aerului sau în scopuri similare
Acest termen poate fi prelungit până la 31 decembrie 2015 cel târziu, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 al Directivei 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deşeurile1), modificată prin Directiva 91/156/CEE a Consiliului2).
(c) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 7 alineatul (4) din Regulamentul (CEE) nr. 259/93, până la 31 decembrie 2011 autorităţile române competente pot formula obiecţii cu privire la transporturile către România de deşeuri destinate recuperării enumerate în anexa IV la regulament şi cu privire la transporturile de deşeuri destinate recuperării care nu sunt prevăzute de anexele la regulament, în conformitate cu motivele prevăzute la articolul 4 alineatul (3) din regulament. Acest termen poate fi prorogat până cel mai târziu la 31 decembrie 2015, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 din Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deşeurile3), modificată prin Directiva 91/156/CEE a Consiliului4).
(d) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 7 alineatul (4) din Regulamentul (CEE) nr. 259/93, autorităţile române competente formulează obiecţii cu privire la transporturile de deşeuri destinate recuperării enumerate în anexele II, III şi IV la regulament şi cu privire la transporturile de deşeuri destinate recuperării care nu sunt enumerate în anexele respective şi care au ca destinaţie o instalaţie exceptată temporar de la aplicarea anumitor dispoziţii ale Directivei 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării5), ale Directivei 2000/76/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 decembrie 2000 privind incinerarea deşeurilor6) sau ale Directivei 2001/80/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind limitarea emisiilor în atmosferă de anumiţi poluanţi generaţi de instalaţiile de ardere de mare capacitate7), pe durata exceptării temporare aplicate instalaţiei de destinaţie.
1) JO L 194, 25.7.1975, p. 39, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
2) JO L 78, 26.3.1991, p. 32
3) JO L 194, 25.7.1975, p. 39, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
4) JO L 78, 26.3.1991, p. 32.
5) JO L 257, 10.10.1996, p. 26, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1)
6) JO L 332, 28.12.2000, p. 91.
7) JO L 309, 27.11.2001, p. 1, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 2003 (JO L 236, 23.9.2003, p. 33).
(2) 31994 L 0062: Directiva 94/62/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje (JO L 365, 31.12.1994, p. 10), modificată ultima dată prin:
- 32004 L 0012: Directiva 2004/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11.2.2004 (JO L 47, 18.2.2004, p. 26).
(a) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 6 alineatul (1) litera (a) din Directiva 94/62/CE, România este obligată să atingă obiectivul global de recuperare sau incinerare în instalaţiile de incinerare a deşeurilor cu recuperare de energie la 31 decembrie 2011 în conformitate cu următoarele obiective intermediare:
- 32% din masă la 31 decembrie 2006, 34% în anul 2007, 40% în anul 2008, 45% în anul 2009 şi 48% în anul 2010.
(b) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 6 alineatul (1) litera (b) din Directiva 94/62/CE, România este obligată să atingă obiectivul global de recuperare sau incinerare în instalaţiile de incinerare a deşeurilor cu recuperare de energie la 31 decembrie 2013 în conformitate cu următoarele obiective intermediare:
- 53% din masă în anul 2011 şi 57% în anul 2012.
(c) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 6 alineatul (1) litera (c) din Directiva 94/62/CE, România este obligată să atingă obiectivul de reciclare a plasticului la 31 decembrie 2011 în conformitate cu următoarele obiective intermediare:
- 8% din masă la 31 decembrie 2006, 10% în anul 2007, 11% în anul 2008, 12% în anul 2009 şi 14% în anul 2010.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(d) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 6 alineatul (1) litera (d) din Directiva 94/62/CE, România este obligată să atingă obiectivul global de reciclare la 31 decembrie 2013 în conformitate cu următoarele obiective intermediare:
- 26% din masă la 31 decembrie 2006, 28% în anul 2007, 33% în anul 2008, 38% în anul 2009, 42% în anul 2010, 46% în anul 2011 şi 50% în anul 2012.
(e) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 6 alineatul (1) litera (e) punctul (i) din Directiva 94/62/CE, România este obligată să atingă obiectivul de reciclare a sticlei la 31 decembrie 2013, în conformitate cu următoarele obiective intermediare:
- 21% din masă la 31 decembrie 2006, 22% în anul 2007, 32% în anul 2008, 38% în anul 2009, 44% în anul 2010, 48% în anul 2011 şi 54% în anul 2012.
(f) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 6 alineatul (1) litera (e) punctul (iv) din Directiva 94/62/CE, România este obligată să atingă obiectivul de reciclare a plasticului, luând în considerare exclusiv materialul reciclat sub formă de plastic, la 31 decembrie 2013, în conformitate cu următoarele obiective intermediare:
- 16% din masă în anul 2011 şi 18% în anul 2012.
(g) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 6 alineatul (1) litera (e) punctul (v) din Directiva 94/62/CE, România este obligată să atingă obiectivul de reciclare a lemnului la 31 decembrie 2011, în conformitate cu următoarele obiective intermediare:
- 4% din masă la 31 decembrie 2006, 5% în anul 2007, 7% în anul 2008, 9% în anul 2009 şi 12% în anul 2010.
(3) 31999 L 0031: Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitarea deşeurilor (JO L 182, 16.7.1999, p. 1), modificată prin:
- 32003 R 1882: Regulamentul (CE) al Parlamentului European şi al Consiliului nr. 1882/2003 din 29.9.2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
(a) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 14 litera (c) şi ale punctelor (2), (3), (4) şi (6) din anexa I la Directiva 1999/31/CE, şi fără a aduce atingere Directivei 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deşeurile1) şi Directivei 91/689/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind deşeurile periculoase2), condiţiile privind controlul apei şi gestionarea infiltraţiilor, protecţia solului şi apei, controlul şi asigurarea stabilităţii gazelor nu sunt aplicabile în România unui număr de 101 de depozite municipale de deşeuri existente până la 16 iulie 2017.
România este obligată să asigure reducerea treptată a deşeurilor depozitate în aceste 101 de depozite municipale de deşeuri neconforme, cu respectarea următoarelor cantităţi maxime anuale:
- la 31 decembrie 2006: 3.470.000 tone;
- la 31 decembrie 2007: 3.240.000 tone;
- la 31 decembrie 2008: 2.920.000 tone;
- la 31 decembrie 2009: 2.920.000 tone;
- la 31 decembrie 2010: 2.900.000 tone;
- la 31 decembrie 2011: 2.740.000 tone;
- la 31 decembrie 2012: 2.460.000 tone;
- la 31 decembrie 2013: 2.200.000 tone;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- la 31 decembrie 2014: 1.580.000 tone;
- la 31 decembrie 2015: 1.420.000 tone;
- la 31 decembrie 2016: 1.210.000 tone.
1) JO L 194, 25.7.1975, p. 39, directivă astfel cum a fost modificată prin Directiva 91/156/CEE, precum şi, ultima dată, prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
2) JO L 377, 31.12.1991, p. 20, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 94/31/CE (JO L 168, 2.7.1994, p. 28).
(b) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 5 alineatul (3) literele (a) şi (b) şi ale anexei I punctul (2), liniuţa a doua la Directiva 1999/31/CE, precum şi fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 6 litera (c) punctul (ii) din această directivă şi nici Directivei 75/442/CEE, cerinţele privind deşeurile lichide, corozive şi oxidante şi prevenirea infiltrării apelor de suprafaţă în deşeurile depozitate nu se aplică pe teritoriul României următoarelor 23 de instalaţii existente până la data indicată în cazul fiecăreia:
Până la 31 decembrie 2007:
1. S.C. BEGA UPSOM Ocna Mureş, Ocna Mureş, jud. Alba
Până la 31 decembrie 2008:
2. S.C. TERMOELECTRICA S.A. - S.E. Doiceşti, Doiceşti, jud. Dâmboviţa
3. S.C. COMPLEXUL ENERGETIC ROVINARI S.A., Cicani-Beterega, jud. Gorj
4. R.A.A.N. Drobeta-Turnu Severin - Sucursala ROMAG - TERMO, Drobeta-Turnu Severin, jud. Mehedinţi
Până la 31 decembrie 2009:
5. COMPLEXUL ENERGETIC CRAIOVA - S.E. Craiova, Valea Mănăstirii, jud. Dolj
6. COMPLEXUL ENERGETIC CRAIOVA - S.E. Işalniţa, Işalniţa II, jud. Dolj
7. COMPLEXUL ENERGETIC CRAIOVA - S.E. Işalniţa, Işalniţa I, jud. Dolj
8. S.C. ELECTROCENTRALE DEVA S.A. - S.E. Paroşeni, Căprişoara, jud. Hunedoara
9. S.C. TERMICA S.A. Suceava, Suceava, jud. Suceava
Până la 31 decembrie 2010:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
10. S.C. ELECTROCENTRALE DEVA S.A., Bejan, jud. Hunedoara
11. S.C. ALUM Tulcea, Tulcea, jud. Tulcea
Până la 31 decembrie 2011:
12. S.C. UZINA TERMOELECTRICĂ GIURGIU S.A., Giurgiu, jud. Giurgiu
Până la 31 decembrie 2012:
13. C.E.T. Bacău, Furnicari - Bacău, jud. Bacău
14. S.C. COMPLEXUL ENERGETIC TURCENI, Valea Ceplea, jud. Gorj
15. S.C. COMPLEXUL ENERGETIC TURCENI, Valea Ceplea, jud. Gorj
16. S.C. UZINELE SODICE Govora, Govora, jud. Vâlcea
17. S.C. C.E.T. Govora S.A., Govora, jud. Vâlcea
Până la 31 decembrie 2013:
18. S.C. C.E.T. Arad, Arad, jud. Arad
19. S.C. ELECTROCENTRALE ORADEA S.A., Sântaul Mic, jud. Bihor
20. S.C. ELECTROCENTRALE ORADEA S.A., Sântaul Mic, jud. Bihor
21. S.C. ELECTROCENTRALE ORADEA S.A., Sântaul Mic, jud. Bihor
22. C.E.T. II Iaşi, Holboca, jud. Iaşi
23. S.C. Uzina Electrică Zalău, Hereclean - Panic, jud. Sălaj
România este obligată să asigure reducerea treptată a deşeurilor lichide depozitate în aceste 23 de instalaţii neconforme, cu respectarea următoarelor cantităţi maxime anuale:
- la 31 decembrie 2006: 11.286.000 tone;
- la 31 decembrie 2007: 11.286.000 tone;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- la 31 decembrie 2008: 11.120.000 tone;
- la 31 decembrie 2009: 7.753.000 tone;
- la 31 decembrie 2010: 4.803.000 tone;
- la 31 decembrie 2011: 3.492.000 tone;
- la 31 decembrie 2012: 3.478.000 tone;
- la 31 decembrie 2013: 520.000 tone.
(c) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 5 alineatul (3) litera (a) şi ale anexei I punctul (2) liniuţa a doua din Directiva 1999/31/CE, precum şi fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 6 litera (c) punctul (ii) din această directivă şi nici Directivei 75/442/CEE cerinţele privind deşeurile lichide, corozive şi oxidante şi prevenirea infiltrării apelor de suprafaţă în deşeurile depozitate nu se aplică pe teritoriul României următoarelor 5 iazuri de decantare existente până la data indicată pentru fiecare:
Până la 31 decembrie 2009:
1. BĂIŢA Stei, Fanate, jud. Bihor
Până la 31 decembrie 2010:
2. TRANSGOLD Baia Mare, Aurul-Recea, jud. Maramureş
3. MINBUCOVINA Vatra Dornei, Ostra-Valea Straja, jud. Suceava
Până la 31 decembrie 2011:
4. CUPRUMIN Abrud, Valea Şesei, jud. Alba
5. CUPRUMIN Abrud, Valea Ştefancei, jud. Alba.
România este obligată să asigure reducerea treptată a deşeurilor lichide depozitate în aceste 5 iazuri de decantare neconforme existente, cu respectarea următoarelor cantităţi maxime anuale:
- la 31 decembrie 2006: 6.370.000 tone;
- la 31 decembrie 2007: 5.920.000 tone (din care 2.100.000 tone deşeuri periculoase şi 3.820.000 tone deşeuri nepericuloase);
- la 31 decembrie 2008: 4.720.000 tone (din care 2.100.000 tone deşeuri periculoase şi 2.620.000 tone deşeuri nepericuloase);
- la 31 decembrie 2009: 4.720.000 tone (din care 2.100.000 tone deşeuri periculoase şi 2.620.000 tone deşeuri nepericuloase);
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- la 31 decembrie 2010: 4.640.000 tone (din care 2.100.000 tone deşeuri periculoase şi 2.540.000 tone deşeuri nepericuloase);
- la 31 decembrie 2011: 2.470.000 tone (în întregime nepericuloase).
(d) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 2 litera (g) liniuţa a doua din Directiva 1999/31/CE, precum şi fără a aduce atingere dispoziţiilor Directivei 75/442/CEE şi ale Directivei 91/689/CEE, un sit permanent care este utilizat pentru depozitarea temporară a deşeurilor periculoase generate pe teritoriul României nu poate fi considerat ca fiind depozit de deşeuri în România până la 31 decembrie 2009.
Începând cu 30 iunie 2007, România este obligată să furnizeze Comisiei, la data de 30 iunie a fiecărui an, un raport privind punerea treptată în aplicare a directivei şi conformarea sa cu aceste obiective intermediare.
(4) 32002 L 0096: Directiva 2002/96/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice (DEEE) (JO L 37, 13.2.2003, p. 24), modificată prin:
- 32003 L 0108: Directiva a Parlamentului European şi a Consiliului 2003/108/CE din 8.12.2003 (JO L 345, 31.12.2003, p. 106).
Prin derogare de la dispoziţiile articolelor 5 alineatul (5) şi 7 alineatul (2) din Directiva 2002/96/CE, România este obligată să atingă la 31 decembrie 2008 un nivel mediu de colectare separată de cel puţin patru kilograme pe cap de locuitor pe an de DEEE provenind din gospodăriile populaţiei, precum şi nivelurile de recuperare, refolosire şi reciclare a componentelor, materialelor şi substanţelor.
C. CALITATEA APEI
(1) 31983 L 0513: Directiva 83/513/CEE a Consiliului din 26 septembrie 1983 privind valorile limită şi obiectivele de calitate pentru evacuările de cadmiu (JO L 291, 24.10.1983, p. 1), modificată prin:
- 31991 L 0692: Directiva 91/692/CEE a Consiliului din 23.12.1991 (JO L 377, 31.12.1991, p. 48);
31984 L 0156: Directiva 84/156/CEE a Consiliului din 8 martie 1984 privind valorile limită şi obiectivele de calitate pentru evacuările de mercur din alte sectoare decât cel al electrolizei cloralcanilor (JO L 74, 17.3.1984, p. 49), modificat prin:
- 31991 L 0692: Directiva 91/692/CEE a Consiliului din 23.12.1991 (JO L 377, 31.12.1991, p. 48).
Prin derogare de la dispoziţiile articolului 3 şi ale anexei I la Directiva 83/513/CEE, precum şi ale articolului 3 şi ale anexei I la Directiva 84/156/CEE, valorile limită pentru evacuările de cadmiu şi mercur în apele prevăzute la articolul 1 din Directiva 76/464/CEE a Consiliului din 4 mai 1976 privind poluarea cauzată de anumite substanţe periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunităţii1) nu se aplică pe teritoriul României până la 31 decembrie 2009 următoarelor instalaţii industriale:
1) JO L 129, 18.5.1976, p. 23, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).
ARIEŞMIN S.A. Baia de Arieş - Valea Sărtaş - Baia de Arieş - jud. Alba
ARIEŞMIN S.A. Baia de Arieş - ape de mină - Baia de Arieş - jud. Alba
E.M. TURŢ - Turţ -jud. Satu Mare
S.M. BAIA BORŞA - evacuare ape de mină Gura Băii - Borşa - jud. Maramureş
S.M. BAIA BORŞA - evacuare ape de mină Burloaia - Borşa - jud. Maramureş
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
S.M. BAIA BORŞA - evacuare Colbu-Toroioaga - Borşa - jud. Maramureş
E.M. BAIA SPRIE - Baia Sprie - jud. Maramureş
E.M. CAVNIC - Cavnic - jud. Maramureş
E.M. BĂIUŢ - Băiuţ - jud. Maramureş
S.C. Romplumb S.A. BAIA MARE - evacuare în canal de transport - Baia Mare - jud. Maramureş
SUCURSALA MINIERĂ BAIA MARE - flotaţie centrală - Baia Mare - jud. Maramureş
S.M. BAIA BORŞA - evacuare ape flotaţie - Borşa - jud. Maramureş
Romarm Tohani Zărneşti - Zărneşti - jud. Braşov
S.C. Viromet S.A. Victoria - Victoria - jud. Braşov
S.C. Electrocarbon S.A. Slatina - R 1 - Slatina - jud. Olt
S.C. Electrocarbon S.A. Slatina - R 2 - Slatina - jud. Olt
S.C. Electrocarbon S.A. Slatina - R 3 - Slatina - jud. Olt
S.C. Electrocarbon S.A. Slatina - R 4 - Slatina - jud. Olt
S.C. Electrocarbon S.A. Slatina - R 5 - Slatina - jud. Olt
S.C. Electrocarbon S.A. Slatina - R 6 - Slatina - jud. Olt
S.C. Electrocarbon S.A. Slatina - R 7 - Slatina - jud. Olt
S.C. GECSAT Târnăveni - Târnăveni - jud. Mureş
S.G.D.P. BAIA BORŞA - Borşa - jud. Maramureş
S.P.G.C. SEINI - Seini - jud. Maramureş
S.C. VITAL BAIA MARE - evacuare staţie - Baia Mare - jud. Maramureş
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
S.C. I.M.I. S.A. BAIA MARE - evacuare staţie mina Ilba - Baia Mare - jud. Maramureş
S.C. WEST CONSTRUCT MINA SOCEA - Valea Socea - jud. Maramureş
(2) 31984 L 0491: Directiva 84/491/CEE a Consiliului din 9 octombrie 1984 privind valorile limită şi obiectivele de calitate pentru evacuările de hexaclorciclohexan (JO L 274, 17.10.1984, p. 11), modificată prin:
- 31991 L 0692: Directiva 91/692/CEE a Consiliului din 23.12.1991 (JO L 377, 31.12.1991, p. 48).
Prin derogare de la dispoziţiile articolului 3 şi ale anexei I la Directiva 84/491/CEE, valorile limită pentru evacuările de lindan în apele prevăzute la articolul 1 din Directiva 76/464/CEE a Consiliului, din 4 mai 1976, privind poluarea cauzată de anumite substanţe periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunităţii1) nu se aplică pe teritoriul României până la 31 decembrie 2009 următoarelor instalaţii industriale:
S.C. Sinteza S.A. Oradea - Oradea - jud. Bihor
S.C. OLTCHIM S.A. Râmnicu Vâlcea - Râmnicu Vâlcea - jud. Vâlcea
S.C. CHIMCOMPLEX S.A. Borzeşti-Borzeşti - jud. Bacău
1) JO L 129, 18.5.1976, p. 23, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).
(3) 31986 L 0280: Directiva 86/280/CEE a Consiliului din 12 iunie 1986 privind valorile limită şi obiectivele de calitate pentru evacuările anumitor substanţe periculoase incluse în lista I din anexa la Directiva 76/464/CEE (JO L 181, 4.7.1986, p. 16), modificată ultima dată prin:
- 31991 L 0692: Directiva 91/692/CEE a Consiliului din 23.12.1991 (JO L 377, 31.12.1991, p. 48).
Prin derogare de la dispoziţiile articolului 3 şi ale anexei II la Directiva 86/280/CEE, valorile limită pentru evacuările de hexaclorbenzen, hexaclorbutadienă, 1,2 - dicloretan (EDC), tricloretilenă (TRI) şi triclorbenzen (TCB) în apele prevăzute la articolul 1 din Directiva 76/464/CEE a Consiliului, din 4 mai 1976, privind poluarea cauzată de anumite substanţe periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunităţii2), nu se aplică pe teritoriul României până la 31 decembrie 2009 următoarelor instalaţii industriale:
2) JO L 129, 18.5.1976, p. 23, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).
S.C. NUTRISAM SATU MARE - Ferma MOFTIN - Satu Mare - jud. Satu Mare
S.C. MARLIN S.A. ULMENI - Ulmeni - jud. Maramureş
S.C. PROMET - Satu Mare - jud. Maramureş
ARDUD ANA ARDUD - Ardud - jud. Maramureş
S.M. BAIA BORŞA - evacuare ape de mină Gura Băii - Borşa - jud. Maramureş
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
S.M. BAIA BORŞA - evacuare Colbu-Toroioaga - Borşa - jud. Maramureş
E.R.S. C.U.G. CLUJ - evacuare 3 - Cluj-Napoca - jud. Cluj
S.C. ARMĂTURA CLUJ - 6 evacuări directe - Cluj-Napoca - jud. Cluj
SUCURSALA MINIERĂ BAIA MARE - flotaţie centrală - Baia Mare - jud. Maramureş
S.C. OLTCHIM S.A. - Râmnicu Vâlcea - jud. Vâlcea
S.C. CHIMCOMPLEX S.A. Borzeşti - M 1 - Borzeşti - jud. Bacău
S.C. Electrocarbon S.A. Slatina - R 2 - Slatina - jud. Olt
S.C. TERAPIA CLUJ - evacuare staţie 3 + staţie 2 - Cluj-Napoca - jud. Cluj
S.C. PHOENIX ROMÂNIA CAREI - Carei - jud. Satu Mare
S.C. SILVANIA ZALĂU - Zalău - jud. Sălaj
S.N.P. PETROM S.A. - ARPECHIM Piteşti - Piteşti - jud. Argeş
S.C. TEHNOFRIG CLUJ - evacuare 1 - Cluj-Napoca - jud. Cluj
R.B.G. ELCOND ZALĂU - Zalău - jud. Sălaj
S.C. MUCART CLUJ - Cluj-Napoca - jud. Cluj
S.C. CELHART DONARIS S.A. Brăila - Brăila - jud. Brăila
STRATUS MOB S.A. Blaj - Blaj - jud. Alba
(4) 31991 L 0271: Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (JO L 135, 30.5.1991, p. 40), modificată prin:
- 32003 R 1882: Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29.9.2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
Prin derogare de la dispoziţiile articolelor 3, 4 şi 5 alineatul (2) din Directiva 91/271/CEE, cerinţele privind sistemele de colectare şi tratare a apelor urbane reziduale nu se aplică în întregime pe teritoriul României până la 31 decembrie 2018, în conformitate cu următoarele obiective intermediare:
- la 31 decembrie 2013, conformarea cu dispoziţiile articolului 3 din directivă trebuie realizată în aglomerările urbane cu un echivalent-locuitor mai mare de 10.000;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- la 31 decembrie 2015, conformarea cu dispoziţiile articolului 5 alineatul (2) din directivă trebuie realizată în aglomerările urbane cu un echivalent-locuitor mai mare de 10.000.
România este obligată să asigure extinderea treptată a sistemelor de colectare prevăzute la articolul 3 în conformitate cu următoarele niveluri minime generale de echivalent locuitori:
- 61%, la 31 decembrie 2010;
- 69%, la 31 decembrie 2013;
- 80%, la 31 decembrie 2015.
România este obligată să asigure extinderea treptată a tratării apelor reziduale prevăzute la articolele 4 şi 5 alineatul (2) în conformitate cu următoarele niveluri minime generale de echivalent-locuitor:
- 51%, la 31 decembrie 2010;
- 61%, la 31 decembrie 2013;
- 77%, la 31 decembrie 2015.
(5) 31998 L 0083: Directiva 98/83/CE a Consiliului din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinate consumului uman (JO L 330, 5.12.1998, p. 32), modificată prin:
- 32003 R 1882: Regulamentul (CE) al Parlamentului European şi al Consiliului nr. 1882/2003 din 29.9.2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
Prin derogare de la dispoziţiile articolelor 5 alineatul (2) şi 8, precum şi ale anexei I părţile B şi C la Directiva 98/83/CE, valorile stabilite pentru următorii parametri nu se aplică în întregime pe teritoriul României în condiţiile stabilite mai jos:
- până la 31 decembrie 2010, pentru oxidabilitate în aglomerările urbane cu mai puţin de 10.000 de locuitori;
- până la 31 decembrie 2010, pentru oxidabilitate şi turbiditate în aglomerările urbane cuprinzând între 10.000 şi 100.000 de locuitori;
- până la 31 decembrie 2010, pentru oxidabilitate, amoniu, aluminiu, pesticide, fier şi mangan în aglomerările urbane cu peste 100.000 de locuitori;
- până la 31 decembrie 2015, pentru amoniu, nitraţi, turbiditate, aluminiu, fier, plumb, cadmiu şi pesticide în aglomerările urbane cu mai puţin de 10.000 de locuitori;
- până la 31 decembrie 2015, pentru amoniu, nitraţi, aluminiu, fier, plumb, cadmiu, pesticide şi mangan în aglomerările urbane cuprinzând între 10.000 şi 100.000 de locuitori.
România este obligată să asigure conformarea cu cerinţele directivei, cu respectarea obiectivelor intermediare prezentate în tabelul de mai jos:
Localităţi care se conformează la 31 decembrie 2006
Populaţie racordată | Total localităţi | Oxidabilitate % | Amoniu % | Nitraţi % | Turbiditate % | Aluminiu % | Fier % | Cadmiu, plumb % | Pesticide % | Mangan % | |
<10.000 | 1.774 | 98,4 | 99 | 95,3 | 99,3 | 99,7 | 99,2 | 99,9 | 99,9 | 100 | |
10.000 - 100.000 | 111 | 73 | 59,5 | 93,7 | 87 | 83,8 | 78,4 | 98,2 | 93,4 | 96,4 | |
100.001 - 200.000 | 14 | 85,7 | 92,9 | 100 | 100 | 92,9 | 100 | 100 | 78,6 | 92,9 | |
>200.000 | 9 | 77,8 | 100 | 100 | 100 | 88,9 | 88,9 | 100 | 88,9 | 88,9 | |
TOTAL | 1.908 | 96,7 | 96,7 | 95,2 | 98,64 | 98,64 | 97,9 | 99,8 | 99,4 | 99,7 |
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Localităţi care se conformează la sfârşitul anului 2010
Populaţie racordată | Total localităţi | Oxidabilitate % | Amoniu % | Nitraţi % | Turbiditate % | Aluminiu % | Fier % | Cadmiu, plumb % | Pesticide % | Mangan % | |
<10.000 | 1.774 | 100 | 99,5 | 97,7 | 99,7 | 99,7 | 99,3 | 99,9 | 99,9 | 100 | |
10.000 - 100.000 | 111 | 100 | 80,2 | 97,3 | 100 | 94,6 | 90 | 98,2 | 96,4 | 96,4 | |
100.001 - 200.000 | 14 | 100 | 100 | 100 | 100 | 100 | 100 | 100 | 100 | 100 | |
>200.000 | 9 | 100 | 100 | 100 | 100 | 100 | 100 | 100 | 100 | 100 | |
TOTAL | 1.908 | 100 | 98,32 | 97,7 | 99,7 | 99,4 | 98,7 | 99,8 | 99,7 | 99,7 |
Prezenta derogare nu se aplică apei potabile utilizate pentru prelucrarea alimentelor.
D. POLUAREA INDUSTRIALĂ ŞI MANAGEMENTUL RISCULUI
1. 31996 L 0061: Directiva 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (JO L 257, 10.10.1996, p. 26), modificată ultima dată prin:
- 32003 R 1882: Regulamentul (CE) al Parlamentului European şi al Consiliului nr. 1882/2003 din 29.9.2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
Prin derogare de la dispoziţiile articolului 5 alineatul (1) din Directiva 96/61/CE, condiţiile de autorizare a instalaţiilor existente nu se aplică pe teritoriul României următoarelor instalaţii până la data indicată pentru fiecare instalaţie în parte, cu condiţia respectării obligaţiei de a opera aceste instalaţii în conformitate cu valorile limită de emisii, parametrii echivalenţi sau măsurile tehnice disponibile, în conformitate cu dispoziţiile articolului 9 alineatele (3) şi (4):
Până la 31 decembrie 2008:
1. S.C. CARBID FOX S.A. Târnăveni (activitate principală 4.2)
2. S.C. AVICOLA S.A. - Ferma Gârleni - Bacău (activitate principală 6.6 a)
3. S.C. EXPERT 2001 IMPEX S.R.L. - Bistriţa-Năsăud (activitate principală 6.6)
Până la 31 decembrie 2009:
4. S.C. UCM Reşiţa Caraş-Severin (activitate principală 2.2)
5. S.C. SICERAM S.A. Mureş (activitate principală 3.5)
6. S.C. BEGA UPSOM S.A. Alba (activitate principală 4.2)
7. S.C. CELROM S.A. Mehedinţi (activitate principală 6.1)
8. S.C. COMCEH S.A. Călăraşi - Călăraşi (activitate principală 6.1 b)
9. S.C. ECOPAPER S.A. Zărneşti - Braşov (activitate principală 6.1 b)
10. S.C. RIFIL S.A. Neamţ (activitate principală 6.2)
11. S.C. AVICOLA S.A. - Ferma Războieni - Iaşi (activitate principală 6.6 a)
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
12. S.C. AVIMAR S.A. Maramureş (activitate principală 6.6 a)
13. S.C. AVICOLA S.A. Iaşi - Ferma Leţcani - Iaşi (activitate principală 6.6 a)
14. COMBINATUL AGROINDUSTRIAL Curtici - Arad (activitate principală 6.6 b)
15. S.C. AVICOLA S.A. Slobozia Ferma Bora - Ialomiţa (activitate principală 6.6 a)
16. S.C. SUINTEST Oarja S.A. - Argeş (activitate principală 6.6 b, c)
17. S.C. AVICOLA S.A. Slobozia - Ferma Andrăşeşti - Ialomiţa (activitate principală 6.6 a)
18. S.C. AVICOLA S.A. Slobozia - Ferma Perieţi - Ialomiţa (activitate principală 6.6 a)
19. S.C. AVICOLA S.A. Slobozia - Ferma Gheorghe Doja - Ialomiţa (activitate principală 6.6 a)
Până la 31 decembrie 2010:
20. S.C. ROMPLUMB S.A. Maramureş (activitate principală 2.5)
21. S.C. ROMRADIATOARE S.A. - Braşov (activitate principală 2.5 b)
22. S.C. ELECTROMONTAJ S.A. Bucureşti (activitate principală 2.6)
23. HOLCIM (România) - Ciment Câmpulung Argeş (activitate principală 3.1)
24. S.C. ETERMED S.A. Medgidia - Constanţa (activitate principală 3.2)
25. S.C. CONGIPS S.A. (Azbest) Bihor (activitate principală 3.2)
26. S.C. HELIOS S.A. Aştileu - Bihor (activitate principală 3.5)
27. S.C. SOFERT S.A. Bacău (activitate principală 4.3, 4.2 b)
28. S.C. CHIMOPAR S.A. Bucureşti (activitate principală 4.1)
29. S.C. ANTIBIOTICE S.A. Iaşi (activitate principală 4.5)
30. S.C. ROMPETROL PETROCHEMICALS S.R.L. Constanţa (activitate principală 4.1)
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
31. S.C. LETEA S.A. Bacău (activitate principală 6.1 a)
32. S.C. ZAHĂR Corabia S.A. Olt (activitate principală 6.4 b)
33. S.C. TARGO S.R.L. Timiş (activitate principală 6.4)
34. S.C. SUINPROD Roman - Neamţ (activitate principală 6.6 b)
35. S.C. LUCA SUINPROD S.A. Codlea - Braşov (activitate principală 6.6 b)
36. S.C. AVICOLA Costeşti Argeş - Argeş (activitate principală 6.6 b)
37. S.C. AVICOLA S.A. Platou Avicol Brad - Bacău (activitate principală 6.6 a)
38. S.C. AT GRUP PROD IMPEX S.R.L. Olt (activitate principală 6.6 a)
39. S.C. AVICOLA S.A. Ferma Gherăieşti - Bacău (activitate principală 6.6 a)
40. S.C. CARNIPROD S.R.L. Tulcea - Tulcea (activitate principală 6.6 b)
41. S.C. PIGCOM S.A. Satu Nou - Tulcea (activitate principală 6.6 b)
42. S.C. AGROPROD IANCU S.R.L. Urziceni - Ialomiţa (activitate principală 6.6 b)
43. S.C. CRUCIANI IMPEX S.R.L. Deduleşti - Brăila (activitate principală 6.6)
44. S.C. AGROFLIP Bonţida - Cluj (activitate principală 6.6 b, c)
45. S.C. AVICOLA S.A. Slobozia - Ferma Amara - Ialomiţa (activitate principală 6.6 a)
46. S.C. ISOVOLTA GROUP S.A. Bucureşti (activitate principală 6.7)
47. S.C. SAMOBIL S.A. Satu Mare (activitate principală 6.7)
48. S.C. ELECTROCARBON S.A. Slatina - Olt (activitate principală 6.8)
49. S.C. TRANSGOLD S.A. Baia Mare - Maramureş (activitate principală 2.5)
Până la 31 decembrie 2011:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
50. S.C. ORGANE DE ASAMBLARE S.A. Braşov (activitate principală 2.6)
51. HEIDELBERG CEMENT - Fieni Cement Dâmboviţa (activitate principală 3.1)
52. CARMEUSE România S.A. Argeş (activitate principală 3.1)
53. S.C. RESIAL S.A. Alba (activitate principală 3.5)
54. S.N.P. PETROM S.A. Sucursala Craiova, Combinatul Doljchim - Dolj (activitate principală 4.2, 4.1)
55. S.C. U.S.G. S.A. Vâlcea (activitate principală 4.2 d)
56. S.C. ULTEX S.A. Ţăndărei - Ialomiţa (activitate principală 6.4 b)
57. S.C. CARMOLIMP S.R.L. Viştea de Sus - Sibiu (activitate principală 6.6 b)
58. S.C. AVICOLA S.A. Buftea - Ilfov (activitate principală 6.6 a)
59. S.C. AVICOLA S.A. Ferma Hemeiuş - Bacău (activitate principală 6.6 a)
60. S.C. SUINPROD S.A. Zimnicea - Ferma Zimnicea - Teleorman (activitate principală 6.6 b)
61. S.C. SUINPROD S.A. Bilciureşti - Dâmboviţa (activitate principală 6.6)
62. S.C. COMPLEXUL DE PORCI Brăila S.A. Baldovineşti - Brăila (activitate principală 6.6 b)
63. S.C. COMPLEXUL DE PORCI Brăila S.A. Tichileşti - Brăila (activitate principală 6.6 b)
64. S.C. AT GRUP PROD IMPEX S.R.L. - Teleorman (activitate principală 6.6 a)
65. S.C. KING HAUSE ROM Cornetu S.R.L. Filiala Mavrodin - Teleorman (activitate principală 6.6 a)
66. S.C. AVIKAF PROD IMPEX S.R.L. Teleorman (activitate principală 6.6 a)
67. S.C. SUINPROD S.A. Zimnicea - Ferma Dracea - Teleorman (activitate principală 6.6 b)
68. S.C. ROMCIP Salcia - Teleorman (activitate principală 6.6 b)
69. S.C. AVIPUTNA S.A. Goleşti - Vrancea (activitate principală 6.6 a)
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
70. S.C. NUTRICOM S.A. Olteniţa - Călăraşi (activitate principală 6.6 b)
71. S.C. PIGALEX S.A. Alexandria - Teleorman (activitate principală 6.6 b)
72. S.C. PIC ROMÂNIA S.R.L. Vasilaţi - Călăraşi (activitate principală 6.6 c)
73. S.C. SUINTEST S.A. Fierbinţi - Ialomiţa (activitate principală 6.6 b)
74. S.C. AGRIVAS S.R.L. Vaslui (activitate principală 6.6 a)
75. S.C. AVICOLA Buftea S.A. Punct de lucru Turnu Măgurele - Teleorman (activitate principală 6.6 a)
76. S.C. C+C S.A. Reşiţa (activitate principală 6.6 b)
Până la 31 decembrie 2012:
77. S.N.P. PETROM S.A. Sucursala ARPECHIM Piteşti - Argeş (activităţi 1.2, 4.1)
78. S.C. ROMPETROL Rafinare S.A. Constanţa (activitate 1.2)
79. COMBINATUL DE OŢELURI SPECIALE Târgovişte - Dâmboviţa (activitate principală 2.2, 2.3)
80. S.C. COMBINATUL DE UTILAJ GREU S.A. Cluj (activitate principală 2.2, 2.3 b)
81. S.C. IAIFO Zalău - Sălaj (activitate principală 2.3 b, 2.4)
82. S.C. ALTUR S.A. Olt (activitate principală 2.5)
83. C.N.C.A.F. MINVEST S.A. DEVA Filiala DEVAMIN S.A. Deva, Exploatarea minieră Deva - Hunedoara (activitate principală 2.5)
84. S.C. MONDIAL S.A. Lugoj - Timiş (activitate principală 3.5)
85. S.C. MACOFIL S.A. Târgu Jiu - Gorj (activitate principală 3.5)
86. S.C. CERAMICA S.A. Iaşi (activitate principală 3.5)
87. S.C. FIBREXNYLON S.A. Neamţ (activitate principală 4.1 b, d; 4.2 b; 4.3)
88. S.C. CHIMCOMPLEX S.A. Borzeşti - Bacău (activitate principală 4.1 a, b, c, d, f; 4.2 b, c, d; 4.4)
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
89. S.C. PEHART S.A. Petreşti - Alba (activitate principală 6.1 b)
90. S.C. TABACO-CAMPOFRIO S.A. Tulcea (activitate principală 6.4 a)
91. S.C. AVICOLA S.A. Slobozia Ferma Ion Ghica - Ialomiţa (activitate principală 6.6 a)
92. S.C. AVICOLA S.A. Platou Avicol Aviasan - Bacău (activitate principală 6.6 a)
93. S.C. ITAL TRUST Racoviţă S.A. - Sibiu (activitate principală 6.6 b)
94. S.C. COMTIM GROUP S.R.L. Ferma Parţa - Timiş (activitate principală 6.6 b)
95. S.C. COMTIM GROUP S.R.L. Ferma Pădureni - Timiş (activitate principală 6.6 b)
96. S.C. COMTIM GROUP S.R.L. Ferma Peciu Nou - Timiş (activitate principală 6.6 b)
97. S.C. COMTIM GROUP S.R.L. Ferma Periam - Timiş (activitate principală 6.6 b)
98. S.C. COMTIM GROUP S.R.L. Ferma Ciacova - Timiş (activitate principală 6.6 b)
99. S.C. AVICOLA LUMINA S.A. - Constanţa (activitate principală 6.6 a)
Până la 31 decembrie 2013:
100. S.C. UNIO S.A. Satu Mare (activitate principală 2.3 b)
101. S.C. ARTROM S.A. Slatina - Olt (activitate principală 2.3 b, 2.6)
102. S.C. IAR S.A. Braşov (activitate principală 2.6)
103. S.C. ARIO S.A. Bistriţa-Năsăud (activitate principală 2.4)
104. S.C. LAFARGE ROMCIM S.A. Medgidia - Constanţa (activitate principală 3.1)
105. S.C. CARS S.A. Târnăveni - Mureş (activitate principală 3.5)
106. S.C. CASIROM S.A. Cluj (activitate principală 3.5)
107. S.C. TURNU S.A. Turnu Măgurele - Teleorman (activitate principală 4.3, 4.2 b)
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
108. S.C. COMBINATUL DE ÎNGRĂŞĂMINTE CHIMICE S.A. Năvodari - Constanţa (activitate principală 4.3)
109. S.C. AMBRO Suceava S.A. - Suceava (activitate principală 6.1 a, b)
110. S.C. ROMSUIN TEST Periş S.A. - Ilfov (activitate principală 6.6 a)
111. S.C. NUTRICOD Codlea Sucursala Sfântu Gheorghe - Covasna (activitate principală 6.6 b)
112. S.C. HADITON GRUP S.R.L. Argeş (activitate principală 6.6 a)
Până la 31 decembrie 2014:
113. S.C. PETROM S.A. Rafinăria PETROBRAZI - Prahova (activitate 1.2)
114. S.C. RAFINĂRIA ASTRA ROMÂNĂ S.A. Ploieşti - Prahova (activitate 1.2)
115. S.C. ROMPETROL Rafinăria VEGA - Prahova (activitate 1.2)
116. S.C. PETROTEL LUKOIL S.A. - Prahova (activitate 1.2)
117. S.C. ISPAT SIDEX S.A. Galaţi (activitate principală 2.2, 2.3)
118. S.C. SIDERURGICA S.A. Hunedoara (activitate principală 2.2, 2.3)
119. S.C. KVAERNER I.M.G.B. S.A. Bucureşti (activitate principală 2.4)
120. S.C. SOMETRA S.A. Copşa Mică - Sibiu (activitate principală 2.5 a, 2.5 b, 2.1, 2.4)
121. S.C. FERAL S.R.L. Tulcea (activitate principală 2.5 a)
122. S.C. METALURGICA S.A. Aiud - Alba (activitate principală 2.4, 2.3 b)
123. S.C. NEFERAL S.A. Ilfov (activitate principală 2.5 b)
124. S.C. INDUSTRIA SÂRMEI S.A. Câmpia Turzii - Cluj (activitate principală 2.2, 2.3, 2.6)
125. S.C. METALURGICA S.A. Vlăhiţa - Harghita (activitate principală 2.5 b)
126. S.C. UPETROM 1 Mai S.A. Prahova (activitate principală 2.2)
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
127. S.C. LAMINORUL S.A. Brăila (activitate principală 2.3)
128. S.C. AVERSA S.A. Bucureşti (activitate principală 2.4)
129. S.C. FORMA S.A. Botoşani (activitate principală 2.3)
130. S.C. ISPAT TEPRO S.A. Iaşi (activitate principală 2.3 c)
131. S.C. URBIS Armături Sanitare S.A. - Bucureşti (activitate principală 2.6)
132. S.C. BALANŢA S.A. Sibiu (activitate principală 2.6)
133. S.C. COMMET S.A. Galaţi (activitate principală 2.6)
134. C.N.A.C.F. MINVEST S.A. Deva Filiala DEVAMIN Exploatarea minieră Veţel Hunedoara (activitate principală 2.5)
135. S.C. MOLDOMIN S.A. Moldova Nouă - Caraş Severin (activitate principală 2.5)
136. S.C. FIROS S.A. Bucureşti (activitate principală 3.3)
137. S.C. SINTER-REF S.A. Azuga - Prahova (activitate principală 3.5)
138. S.C. PRESCOM Braşov S.A. - Braşov (activitate principală 3.1)
139. S.C. MELANA IV S.A. Neamţ (activitate 4.1)
140. S.C. OLTCHIM S.A. Râmnicu Vâlcea - Vâlcea (activitate principală 4.1, 4.2, 4.3)
141. S.C. AMONIL S.A. Slobozia - Ialomiţa (activitate principală 4.3, 4.2)
142. CAROM S.A. Bacău (activitate principală 4.1 a, b, i)
143. AZOCHIM S.A. Săvineşti - Neamţ (activitate principală 4.2)
144. S.C. UZINA DE PRODUSE SPECIALE Făgăraş S.A. Braşov (activitate principală 4.6)
145. S.C. SINTEZA S.A. Oradea - Bihor (activitate principală 4.1 g; 4.2 d, e; 4.4)
146. S.C. CHIMPROD S.A. Bihor (activitate principală 4.1 b, 4.5)
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
147. S.C. AZUR S.A. Timişoara - Timiş (activitate principală 4.1)
148. S.C. PUROLITE S.A. Victoria - Braşov (activitate principală 4.1 d, h)
149. S.C. CELHART DONARIS S.A. Brăila (activitate principală 6.1)
150. S.C. VRANART S.A. Adjud - Vrancea (activitate principală 6.1 b)
151. S.C. PIM S.A. Sibiu (activitate principală 6.3)
152. S.C. DANUBIANA Roman S.A. Neamţ (activitate principală 6.4 b)
153. S.C. ZAHĂRUL Românesc S.A. Ţăndărei - Ialomiţa (activitate principală 6.4 b)
154. S.C. VASCAR S.A. Vaslui (activitate principală 6.4 a)
155. S.C. MULTIVITA S.A. Negru Vodă - Constanţa (activitate principală 6.5)
156. S.C. SUINPROD S.A. Prahova (activitate principală 6.6 a)
157. S.C. AVICOLA S.A. Ferma Şerbăneşti - Bacău (activitate principală 6.6 a)
158. S.C. AVICOLA BUCUREŞTI S.A. Punct de lucru C.S.H.D. Mihăileşti (activitate principală 6.6 a)
159. S.C. SUINPROD S.A. Bumbeşti Jiu - Gorj (activitate principală 6.6 a)
160. S.C. SIBAVIS S.A. Sibiu - Sibiu (activitate principală 6.6 a)
161. S.C. OLTCHIM S.A. Râmnicu Vâlcea Ferma 1 Frănceşti - Vâlcea (activitate principală 6.6 a)
162. S.C. AVIA AGROBANAT S.R.L. Bocşa - Reşiţa (activitate principală 6.6 a)
163. S.C. AVICOLA Găieşti S.A. - Dâmboviţa (activitate principală 6.6 a)
164. S.C. VENTURELLI PROD S.R.L. Sibiu (activitate principală 6.6 b)
165. S.C. OLTCHIM S.A. Râmnicu Vâlcea Ferma Budeşti - Vâlcea (activitate principală 6.6 a)
166. S.C. OLTCHIM S.A. Râmnicu Vâlcea Ferma Băbeni Mihăieşti - Vâlcea (activitate principală 6.6 a)
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
167. S.C. OLTCHIM S.A. Râmnicu Vâlcea Ferma 2 Frănceşti - Vâlcea (activitate principală 6.6 a)
168. S.C. OLTCHIM S.A. Râmnicu Vâlcea Ferma Băbeni - Vâlcea (activitate principală 6.6 a)
169. S.C. AVICOLA Bucureşti S.A. Sucursala Cluj - Sălişte - Cluj (activitate principală 6.6 a)
170. S.C. AVICOLA Bucureşti S.A. Sucursala C.S.H.D. Codlea - Braşov (activitate principală 6.6 a)
171. S.C. Cereal Prod S.A. - Galaţi (activitate principală 6.6 a)
172. S.C. AVICOLA Mangalia S.A. Constanţa (activitate principală 6.6 a)
173. S.C. AVICOLA S.A. Constanţa - Constanţa (activitate principală 6.6 a)
174. S.C. AVICOLA BUCUREŞTI S.A. Punct de lucru Butimanu - Dâmboviţa (activitate principală 6.6 a)
175. S.C. EUROPIG S.A. Poiana Mărului - Braşov (activitate principală 6.6 b)
176. S.C. SUINPROD S.A. Leţ - Covasna (activitate principală 6.6 b)
177. S.C. AVICOLA Şiviţa S.A. Galaţi (activitate principală 6.6 a)
178. S.C. COLLINI S.R.L. Bocşa - Reşiţa (activitate principală 6.6 b)
179. S.C. AGROSAS S.R.L. Timişoara - Timiş (activitate principală 6.6 b, c)
180. S.C. FLAVOIA S.R.L. Platforma Hereclean - Sălaj (activitate principală 6.6 a)
181. S.C. ELSID S.A. Titu - Dâmboviţa (activitate principală 6.8)
Până la 31 decembrie 2015:
182. S.C. RAFINĂRIA STEAUA ROMÂNĂ S.A. Câmpina - Prahova (activitate 1.2)
183. S.C. TRACTORUL U.T.B. S.A. Braşov (activitate principală 2.3 b, 2.4, 2.6, 6.7)
184. S.C. ISPAT Petrotub S.A. Neamţ (activitate principală 2.3, 6.7)
185. S.C. ARO S.A. Argeş (activitate principală 2.3 b, 2.6)
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
186. S.C. STIMET S.A. Sighişoara - Mureş (activitate principală 3.3)
187. S.C. BEGA REAL S.A. Pleşa - Prahova (activitate principală 3.5)
188. S.C. AZOMUREŞ S.A. Târgu-Mureş - Mureş (activitate principală 4.2, 4.3)
189. S.C. COLOROM S.A. Codlea - Braşov (activitate principală 4.1 j)
190. S.C. SOMEŞ S.A. Dej - Cluj (activitate principală 6.1 a, b)
191. S.C. OMNIMPEX Hârtia S.A. Buşteni - Prahova (activitate principală 6.1 b)
192. S.C. PERGODUR Internaţional S.A. Neamţ (activitate principală 6.1 b)
193. S.C. PROTAN S.A. - Popeşti Leordeni - Ilfov (activitate principală 6.5)
194. S.C. PROTAN S.A. Bucureşti Sucursala Codlea - Braşov (activitate principală 6.5)
195. S.C. PROTAN S.A. - Cluj (activitate principală 6.5)
Autorizaţii pe deplin coordonate trebuie eliberate pentru aceste instalaţii înainte de 30 octombrie 2007 şi trebuie să cuprindă calendare individuale obligatorii în scopul realizării conformării depline. Aceste autorizaţii trebuie să asigure, la 30 octombrie 2007, conformarea cu principiile generale care reglementează obligaţiile de bază ale operatorilor, prevăzute la articolul 3 din directivă.
(2) 32000 L 0076: Directiva 2000/76/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 decembrie 2000 privind incinerarea deşeurilor (JO L 332, 28.12.2000, p. 91).
Prin derogare de la dispoziţiile articolelor 6, 7 alineatul (1) şi 11 din Directiva 2000/76/CE, valorile limită ale emisiilor şi cerinţele de măsurare nu se aplică pe teritoriul României până la 31 decembrie 2007 unui număr de 52 de incineratoare pentru deşeuri medicale şi până la 31 decembrie 2008 unui număr de 58 de incineratoare pentru deşeuri medicale.
Începând cu 30 martie 2007, România este obligată să raporteze Comisiei, până la încheierea primului trimestru al fiecărui an calendaristic, cu privire la situaţia închiderii instalaţiilor neconforme pentru tratarea termică a deşeurilor periculoase şi a cantităţilor de deşeuri medicale tratate în cursul anului anterior.
(3) 32001 L 0080: Directiva 2001/80/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind limitarea emisiilor în atmosferă de anumiţi poluanţi generaţi de instalaţii de ardere de mare capacitate (JO L 309, 27.11.2001, p. 1), modificată prin:
- 12003 T: Actul privind condiţiile aderării şi modificarea tratatelor aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33).
(a) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 4 alineatul (3) şi ale părţii A din anexele III şi IV la Directiva 2001/80/CE, valorile limită ale emisiilor de dioxid de sulf nu se aplică pe teritoriul României următoarelor instalaţii până la data indicată pentru fiecare dintre acestea:
Până la 31 decembrie 2008:
S.C. ELECTROCENTRALE DEVA S.A. nr. 1, 4 cazane energetice x 264 MWt
Până la 31 decembrie 2009:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
S.C. TERMOELECTRICA S.E. DOICEŞTI nr. 1, 1 cazan de aburi x 470 MWt
Până la 31 decembrie 2010:
S.C. COMPLEXUL ENERGETIC CRAIOVA S.E. CRAIOVA II nr. 1, 2 cazane x 396,5 MWt
S.C. COMPLEXUL ENERGETIC TURCENI S.A. nr. 2, 2 cazane energetice x 789 MWt
S.C. COMPLEXUL ENERGETIC TURCENI S.A. nr. 3, 2 cazane energetice x 789 MWt
S.C. TERMOELECTRICA S.E. PAROŞENI nr. 2, 1 cazan de abur Benson x 467 MWt + 1 cazan de apă fierbinte x 120 MWt
R.A.A.N., SUCURSALA ROMAG TERMO nr. 2, 3 cazane x 330 MWt
S.C. COLTERM S.A. nr. 7, 1 cazan de apă fierbinte x 116 MWt
Până la 31 decembrie 2011:
C.E.T. ARAD nr. 2, 2 cazane de abur industrial x 80 MWt
S.C. COMPLEXUL ENERGETIC CRAIOVA S.E. CRAIOVA II - nr. 2, 2 CAF x 116 MWt + 2 x CR 68 MWt
S.C. COMPLEXUL ENERGETIC ROVINARI S.A. nr. 2, 2 cazane de abur x 879 MWt
S.C. TERMOELECTRICA GIURGIU nr. 1, 3 cazane de abur energetic x 285 MWt
S.C. ELECTROCENTRALE DEVA S.A. nr. 2, 4 cazane energetice x 264 MWt
S.C. PETROTEL-LUKOIL S.A. nr. 1, 2 DAV3 + HPM 1 x 45 MWt + 14,7 MWt + 11,4 MWt
S.C. PETROTEL-LUKOIL S.A. nr. 2, 3 cazane de abur tehnologic x 105,5 MWt
S.C. C.E.T. GOVORA nr. 3, 1 cazan x 285 MWt
C.E.T. BACĂU nr. 1, 1 cazan de abur x 343 MWt
S.C. ELCEN BUCUREŞTI VEST nr. 1, 2 cazane de abur x 458 MWt
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
S.C. COMPLEXUL ENERGETIC CRAIOVA S.E. IŞALNIŢA, 4 cazane x 473 MWt
Până la 31 decembrie 2013:
C.E.T. ARAD nr. 1, 1 cazan de abur x 403 MWt
S.C. ELECTROCENTRALE ORADEA S.A. nr. 2, 2 grupuri de cazane de abur x 300 MWt + 269 MWt
S.C. TERMOELECTRICA S.A., SUCURSALA ELECTROCENTRALE BRĂILA, 6 cazane de abur x 264 MWt
S.C. C.E.T. BRAŞOV S.A. nr. 1, 2 cazane x 337 MWt
S.C. ELCEN BUCUREŞTI SUD nr. 1, 4 cazane de abur x 287 MWt
S.C. ELCEN BUCUREŞTI SUD nr. 2, 2 cazane de abur x 458 MWt
S.C. ELCEN BUCUREŞTI PROGRESUL nr. 1, 4 cazane de abur x 287 MWt
S.C. COMPLEXUL ENERGETIC ROVINARI S.A. nr. 1, 2 cazane de abur x 878 MWt
S.C. ELECTROCENTRALE DEVA S.A nr. 3, 4 cazane energetice x 264 MWt
S.C. C.E.T. IAŞI II, 2 cazane de abur x 305 MWt
S.C. UZINA ELECTRICĂ ZALĂU nr. 1, 4 cazane de abur industrial x 85,4 MWt
S.C. TERMICA S.A. SUCEAVA nr. 1, 2 cazane x 296 MWt
S.C. COLTERM S.A. nr. 5, 1 cazan de apă fierbinte x 116,3 MWt
S.C. COLTERM S.A. nr. 6, 3 cazane de abur x 81,4 MWt
S.C. C.E.T. GOVORA nr. 2, 2 cazane x 285 MWt
Pe durata acestei perioade de tranziţie, emisiile de dioxid de sulf provenite de la toate instalaţiile de ardere aflate sub incidenţa Directivei 2001/80/CE nu pot depăşi următoarele plafoane intermediare:
- în anul 2007: 540.000 tone SO2/an;
- în anul 2008: 530.000 tone SO2/an;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- în anul 2010: 336.000 tone SO2/an;
- în anul 2013: 148.000 tone SO2/an.
(b) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 4 alineatul (3) şi ale părţii A din anexa VI la Directiva 2001/80/CE, valorile limită ale emisiilor de oxid de azot nu se aplică pe teritoriul României în cazul următoarelor instalaţii până la data indicată pentru fiecare dintre acestea:
Până la 31 decembrie 2008:
S.C. ARPECHIM PITEŞTI nr. 2, 1 cazan BW x 81 MWt
S.C. ARPECHIM PITEŞTI nr. 3, 4 cazane x 81 MWt
PRODITERM BISTRIŢA, 2 cazane de apă fierbinte x 116 MWt + 2 cazane de abur x 69 MWt
S.C. C.E.T. BRAŞOV S.A. nr. 1, 2 cazane x 337 MWt
REGIA AUTONOMĂ DE TERMOFICARE CLUJ, 2 cazane de apă fierbinte x 116 MWt
S.C. TERMOELECTRICA GIURGIU nr. 1, 3 cazane de abur energetic x 285 MWt
S.C. TERMOELECTRICA GIURGIU nr. 2, 2 cazane de abur industrial x 72 MWt
S.C. ELECTROCENTRALE DEVA S.A nr. 1, 4 cazane energetice x 264 MWt
S.C. COLTERM S.A. nr. 2, 1 cazan de apă fierbinte x 58,1 MWt
Până la 31 decembrie 2009:
C.E.T. ARAD nr. 1, 1 CR cazan de abur x 403 MWt
C.E.T. ENERGOTERM S.A. REŞIŢA nr. 2, 1 cazan de apă fierbinte x 58 MWt
S.C. TERMICA TÂRGOVIŞTE, 1 cazan de apă fierbinte x 58,15 MWt
S.C. COMPLEXUL ENERGETIC CRAIOVA S.E. CRAIOVA II - nr. 1, 2 cazane x 396,5 MWt
S.C. C.E.T. IAŞI I nr. 2, 2 cazane de abur x 283 MWt
S.C. UZINA ELECTRICĂ ZALĂU nr. 3, 1 cazan de abur x 72,3 MWt
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Până la 31 decembrie 2010:
S.C. ELECTROCENTRALE ORADEA S.A nr. 1, 2 grupuri de cazane de abur x 127 MWt + 269 MWt
S.C. C.E.T. S.A. nr. 2 Brăila, 2 cazane x 110 MWt
C.E.T. ENERGOTERM S.A. REŞIŢA nr. 1, 2 cazane x 45,94 MWt
S.C. UZINA TERMOELECTRICĂ MIDIA nr. 2, 1 cazan x 73 MWt
S.C. UZINA TERMOELECTRICĂ MIDIA nr. 3, 1 cazan x 73 MWt
S.C. UZINA TERMOELECTRICĂ MIDIA nr. 4, 1 cazan x 73 MWt
S.C. TERMOELECTRICA S.E. DOICEŞTI nr. 1, 1 cazan de abur Benson x 470 MWt
S.C. ELECTROCENTRALE GALAŢI nr. 3, 3 cazane energetice x 293 MWt
S.C. TERMOELECTRICA S.E. PAROŞENI nr. 2, 1 cazan de abur x 467 MWt + 1 cazan de apă fierbinte x 120 MWt
S.C. C.E.T. IAŞI I nr. 1, 3 cazane de abur x 94 MWt
S.C. TERMICA S.A. SUCEAVA nr. 1, 2 cazane x 296 MWt
S.C. TURNU S.A. TURNU MĂGURELE nr. 1, 1 cazan de apă fierbinte x 58 MWt
S.C. TURNU S.A. TURNU MĂGURELE nr. 2, 1 cazan de apă fierbinte x 58 MWt
S.C. ENET S.A. nr. 1, 3 cazane x 18,5 MWt
S.C. ENET S.A. nr. 2, 1 cazan de apă fierbinte x 58 MWt
Până la 31 decembrie 2011:
C.E.T. ARAD nr. 2, 2 cazane de abur industrial + 1 cazan x 80 MWt
S.C. TERMON S.A. ONEŞTI, 3 cazane x 380 MWt
S.C. C.E.T. S.A. nr. 1 BRĂILA, 2 cazane x 110 MWt
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
S.C. TERMICA S.A. nr. 1 BOTOŞANI, 3 cazane de apă fierbinte x 116 MWt
S.C. ELCEN BUCUREŞTI SUD nr. 12, 2 cazane de apă fierbinte x 116 MWt
S.C. ELCEN BUCUREŞTI SUD nr. 16, 1 cazan de apă fierbinte x 116 MWt
C.E.T. ENERGOTERM S.A. REŞIŢA nr. 4, 1 cazan de apă fierbinte x 58 MWt
S.C. ELCEN BUCUREŞTI S.E. PALAS nr. 1, 1 cazan de apă fierbinte x 116 MWt
S.C. COMPLEXUL ENERGETIC CRAIOVA S.E. IŞALNIŢA, 4 cazane x 473 MWt
S.C. ELECTROCENTRALE DEVA S.A. nr. 2, 4 cazane energetice x 264 MWt
S.C. C.E.T. IAŞI I nr. 3, 4 cazane de apă fierbinte x 116 MWt
R.A.A.N., SUCURSALA ROMAG TERMO nr. 1, 3 cazane x 330 MWt
R.A.A.N., SUCURSALA ROMAG TERMO nr. 2, 3 cazane x 330 MWt
S.C. ROMPETROL S.A. BUCUREŞTI VEGA PLOIEŞTI,3 cazane de abur tehnologic x 24,75 MWt
S.C. PETROTEL-LUKOIL S.A. nr. 1, 2 DAV3 + HPM 1 x 45 MWt + 14,7 MWt + 11,4 MWt
S.C. PETROTEL-LUKOIL S.A. nr. 2, 3 cazane de abur tehnologic x 105,5 MWt
S.C. UZINA ELECTRICĂ ZALĂU nr. 1, 4 cazane de abur industrial x 85,4 MWt
S.C. COLTERM S.A. nr. 4, 1 cazan de apă fierbinte x 116,1 MWt
S.C. C.E.T. GOVORA nr. 3, 1 cazan x 285 MWt
Până la 31 decembrie 2012:
C.E.T. ENERGOTERM S.A. REŞIŢA nr. 3, 1 cazan de apă fierbinte x 116 MWt
S.C. ELCEN BUCUREŞTI S.E. PALAS nr. 2, 1 cazan de apă fierbinte x 116 MWt
S.C. ELCEN BUCUREŞTI S.E. MUREŞ nr. 5, 4 cazane de abur x 277 MWt
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
S.C. COLTERM S.A. nr. 6, 3 cazane de abur x 81,4 MWt
Până la 31 decembrie 2013:
S.C. TERMOELECTRICA S.A., SUCURSALA ELECTROCENTRALE BRĂILA, 6 cazane de abur x 264 MWt
S.C. ELCEN BUCUREŞTI SUD nr. 14, 1 cazan de apă fierbinte x 116 MWt
S.C. ELCEN BUCUREŞTI S.E. PALAS nr. 3, 1 cazan de apă fierbinte x 116 MWt
S.C. ELECTROCENTRALE GALAŢI nr. 2, 2 cazane energetice x 293 MWt
S.C. ELECTROCENTRALE DEVA S.A nr. 3, 4 cazane energetice x 264 MWt
S.C. ELCEN BUCUREŞTI S.E. MUREŞ nr. 1, 1 cazan de abur x 277 MWt
S.C. ELCEN BUCUREŞTI S.E. MUREŞ nr. 4, 1 cazan de abur x 277 MWt
S.C. COLTERM S.A. nr. 5, 1 cazan de apă fierbinte x 116,3 MWt
S.C. COLTERM S.A. nr. 7, 2 cazane de apă fierbinte x 116,3 MWt
S.C. C.E.T. GOVORA nr. 2, 2 cazane x 285 MWt
S.C. ENET S.A. VRANCEA nr. 3, 1 cazan de apă fierbinte x 116,3 MWt
Pe durata acestei perioade de tranziţie, emisiile de oxid de azot provenite de la toate instalaţiile de ardere aflate sub incidenţa Directivei 2001/80/CE nu pot depăşi următoarele plafoane intermediare:
- în anul 2007: 128.000 tone/an
- în anul 2008: 125.000 tone/an
- în anul 2010: 114.000 tone/an
- în anul 2013: 112.000 tone/an
(c) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 4 alineatul (3) şi ale părţii A din anexa VII la Directiva 2001/80/CE, valorile limită ale emisiilor de pulberi nu se aplică pe teritoriul României următoarelor instalaţii până la data indicată pentru fiecare dintre acestea:
Până la 31 decembrie 2008:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
S.C. ELECTROCENTRALE DEVA S.A. nr. 1, 4 cazane energetice x 264 MWt
S.C. C.E.T. IAŞI II, 2 cazane de abur x 305 MWt
Până la 31 decembrie 2009:
C.E.T. BACĂU nr. 1, 1 cazan de abur x 345 MWt
S.C. TERMOELECTRICA GIURGIU nr. 1, 3 cazane de abur x 285 MWt
S.C. COLTERM S.A. nr. 6, 3 cazane de abur x 81,4 MWt
Până la 31 decembrie 2010:
C.E.T. ARAD nr. 1, 1 cazan de abur x 403 MWt
S.C. C.E.T. BRAŞOV S.A. nr. 1, 2 cazane x 337 MWt
S.C. TERMOELECTRICA DOICEŞTI nr. 1, 1 cazan de abur Benson x 470 MWt
S.C. COMPLEX ENERGETIC TURCENI S.A. nr. 2, 2 cazane energetice x 789 MWt
S.C. TERMICA S.A. SUCEAVA nr. 1, 2 cazane x 296 MWt
S.C. C.E.T. GOVORA S.A. nr. 3, 1 cazan x 285 MWt
Până la 31 decembrie 2011:
S.C. COMPLEX ENERGETIC CRAIOVA S.E. CRAIOVA II - nr. 2, 2 CAF x 116 MWt + 2 CR x 68 MWt
S.C. COMPLEX ENERGETIC ROVINARI S.A. nr. 2, 2 cazane de abur x 879 MWt
S.C. ELECTROCENTRALE DEVA S.A. nr. 2, 4 cazane energetice x 264 MWt
S.C. PETROTEL LUKOIL S.A. nr. 1, DAV3 + HPM, 1 x 45 MWt + 14,7 MWt + 11,4 MWt
S.C. PETROTEL LUKOIL S.A. nr. 2, 3 cazane de abur tehnologic x 105,5 MWt
S.C. ALUM S.A. TULCEA nr. 1, 3 cazane x 84,8 MWt + 1 x 72,6 MWt
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
S.C. C.E.T. GOVORA S.A. nr. 2, 2 cazane x 285 MWt
Până la 31 decembrie 2013:
S.C. COMPLEX ENERGETIC Rovinari S.A. nr. 1, 2 cazane de abur x 878 MWt
S.C. ELECTROCENTRALE DEVA S.A. nr. 3, 4 cazane energetice x 264 MWt
S.C. UZINA ELECTRICĂ ZALĂU nr. 1, 4 cazane de abur x 85,4 MWt
S.C. ELECTROCENTRALE ORADEA S.A. nr. 2, 2 grupuri de cazane de abur x 300 MWt + 1 x 269 MWt
Pe durata acestei perioade de tranziţie, emisiile de pulberi provenite de la toate instalaţiile de ardere aflate sub incidenţa Directivei 2001/80/CE nu pot depăşi următoarele plafoane intermediare:
- în anul 2007: 38.600 tone/an;
- în anul 2008: 33.800 tone/an;
- în anul 2010: 23.200 tone/an;
- în anul 2013: 15.500 tone/an.
(d) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 4 alineatul (3) şi ale părţii A din anexa VI la Directiva 2001/80/CE, valorile limită ale emisiilor de oxizi de azot aplicabile de la 1 ianuarie 2016 instalaţiilor cu o putere termică nominală mai mare de 500 MWt nu se aplică pe teritoriul României până la 31 decembrie 2017 următoarelor instalaţii:
S.C. ELECTROCENTRALE ORADEA S.A. nr. 2, 2 grupuri de cazane de abur x 300 MWt + 1 cazan de abur x 269 MWt;
S.C. ELECTROCENTRALE DEVA S.A. nr. 2, 4 cazane energetice x 264 MWt;
S.C. COMPLEXUL ENERGETIC ROVINARI S.A. nr. 2, 2 cazane de abur x 879 MWt;
S.C. COMPLEXUL ENERGETIC TURCENI S.A. nr. 3, 2 cazane energetice x 789 MWt;
S.C. ELECTROCENTRALE DEVA S.A. nr. 1, 4 cazane energetice x 264 MWt;
S.C. TERMICA S.A. SUCEAVA, nr. 1, 2 cazane x 296 MWt.
Pe durata acestei perioade de tranziţie, emisiile de oxizi de azot provenite de la toate instalaţiile aflate sub incidenţa Directivei 2001/80/CE nu pot depăşi următoarele plafoane intermediare:
- în anul 2016: 80.000 tone/an;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- în anul 2017: 74.000 tone/an.
(e) România transmite Comisiei, la 1 ianuarie 2011, un plan actualizat, care să includă un plan de investiţii, privind alinierea treptată a instalaţiilor rămase neconforme, cuprinzând etape clar definite pentru aplicarea acquis-ului. Aceste planuri trebuie să asigure reducerea în continuare a emisiilor până la un nivel semnificativ inferior obiectivelor intermediare prevăzute la alineatele (a)-(d) de mai sus, în special în ceea ce priveşte emisiile din anul 2012. În cazul în care Comisia, ţinând seama îndeosebi de efectele asupra mediului şi de necesitatea de a reduce denaturarea concurenţei pe piaţa internă cauzată de măsurile tranzitorii, apreciază că aceste planuri nu sunt suficiente pentru atingerea obiectivelor, informează România în acest sens. În următoarele trei luni de la data acestei informări, România comunică măsurile luate pentru a atinge aceste obiective. Ulterior, în cazul în care şi de această dată Comisia, consultându-se cu statele membre, consideră că aceste măsuri nu sunt suficiente pentru atingerea obiectivelor, declanşează procedura de sancţionare a nerespectării obligaţiilor care decurg din calitatea de stat membru în conformitate cu articolul III-360 din Constituţie.
Apendice A la ANEXA Nr. VII
Restructurarea Industriei Siderurgice Româneşti
(Menţionată la anexa VII, capitolul 4, secţiunea B)
PARTEA I
SOCIETĂŢI CARE BENEFICIAZĂ DE AJUTOR DE STAT ÎN CONFORMITATE CU
PROGRAMUL DE RESTRUCTURARE A SIDERURGIEI ROMÂNEŞTI
- Ispat Sidex Galaţi;
- Siderurgica Hunedoara;
- C.O.S. Târgovişte;
- C.S. Reşiţa;
- I.S. Câmpia Turzii;
- Donasid (Siderca) Călăraşi.
PARTEA II CALENDARUL ŞI DESCRIEREA MODIFICĂRILOR DE CAPACITATE1)
1) Reducerile de capacităţi sunt definitive, astfel cum sunt definite în Decizia nr. 3010/91/CECO a Comisiei din 15 octombrie 1991 (JO L 286, 16.10.1991, p. 20).
Unitatea | Schimbarea de capacitate (tone) | Data încetării producţiei | Data închiderii definitive | ||
Siderurgica Hunedoara | laminorul de sârmă nr. 1 | - 400.000 | 1995 | 1997 | |
laminorul de sârmă nr. 3 | - 280.000 | 1998 | 2000 | ||
profile mijlocii | - 480.000 | primul trimestru 2008 | al doilea trimestru 2008 | ||
I.S. Câmpia Turzii | laminorul de sârmă nr. 1 | - 80.000 | 1995 | 1996 | |
C.S. Reşiţa | profile uşoare | - 80.000 | 2000 | 2001 | |
şine de cale ferată | - 40.000 | 1999 | 2000 | ||
profile grele | - 220.000 | al patrulea trimestru 2007 | al doilea trimestru 2008 | ||
profile mijlocii şi speciale | - 120.000 | al patrulea trimestru 2006 | al patrulea trimestru 2007 | ||
Donasid (Siderca) Călăraşi | profile mijlocii | - 350.000 | 1997 | 1999 | |
Schimbarea netă de capacitate | - 2.050.000 |
PARTEA III INDICATORI DE RESTRUCTURARE
1. Viabilitatea
Luând în considerare normele speciale de contabilitate aplicate de Comisie, fiecare societate beneficiară trebuie să atingă, cel târziu la 31 decembrie 2008, o marjă operaţională brută anuală minimă din cifra de afaceri de 10% în cazul combinatelor siderurgice neintegrate şi 13,5% în cazul combinatelor siderurgice integrate şi o marjă a profitului brut de cel puţin 1,5% din cifra de afaceri în capitalul propriu. Acest lucru este verificat în evaluarea independentă realizată anual între 2005 şi 2009, astfel cum se prevede la capitolul 4, secţiunea B, paragraful 13 din anexa VII.
2. Productivitatea
O productivitate globală comparabilă cu cea atinsă de industria siderurgică a UE trebuie să fie atinsă treptat până la 31 decembrie 2008. Acest lucru este verificat în evaluarea independentă realizată anual între 2005 şi 2009, astfel cum se prevede la capitolul 4, secţiunea B, paragraful 13 din anexa VII.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
3. Reducerea costurilor
Se acordă o atenţie specială reducerii costurilor ca unul din elementele cheie ale viabilităţii.
Aceasta se va aplica pe deplin, în conformitate cu planurile de afaceri ale societăţilor beneficiare.
PARTEA IV LISTA ORIENTATIVĂ A INFORMAŢIILOR NECESARE
(1) Producţia şi efectele de piaţă
- producţia lunară de oţel brut, semifabricate şi produse finite, pe categorii, precum şi pe grupe de produse;
- produse vândute, inclusiv volum, preţuri şi pieţe; defalcarea pe grupe de produse.
(2) Investiţii
- detalii cu privire la investiţiile realizate;
- data realizării;
- costurile investiţiilor, sursele de finanţare şi valoarea oricărui ajutor implicat, legat de acestea;
- data plăţii ajutorului, dacă este cazul.
(3) Reducerile de forţă de muncă
- numărul şi calendarul disponibilizărilor;
- evoluţia forţei de muncă la societăţile beneficiare (făcând distincţie între locurile de muncă directe şi cele indirecte);
- evoluţia forţei de muncă în sectorul siderurgic naţional.
(4) Capacitatea (cu privire la întregul sector siderurgic din România)
- data sau data preconizată a încetării producţiei capacităţilor care urmează să fie închise, exprimată în PMP (PMP fiind producţia anuală maximă posibilă care poate fi obţinută în condiţii normale de lucru), şi descrierea acestora;
- data (sau data preconizată) a dezafectării respectivei instalaţii, aşa cum este definită în Decizia nr. 3010/91/CECO a Comisiei privind informaţiile care trebuie furnizate de către întreprinderile siderurgice cu privire la investiţiile lor1) şi detaliile cu privire la dezafectare;
- data (sau data preconizată) pentru introducerea unor noi capacităţi şi descrierea acestora;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- evoluţia oţelului brut şi a produselor finite, pe categorii, în capacitatea totală din România.
1) JO L 286, 16.10.1991, p. 20.
(5) Costuri
- defalcarea costurilor şi evoluţia acestora în trecut şi în viitor, în special pentru reducerea costului forţei de muncă, consumul de energie, reducerea costului materiilor prime, reducerea serviciilor externe şi anexe.
(6) Performanţa financiară
- evoluţia indicatorilor financiari selectaţi care asigură că progresele sunt realizate în vederea viabilităţii (rezultatele financiare şi indicatorii financiari trebuie furnizaţi astfel încât să permită compararea cu planul de restructurare financiară a societăţii şi trebuie să includă testul de viabilitate al Comisiei);
- detalii cu privire la impozitele şi taxele plătite, inclusiv informaţii referitor la orice abatere de la normele fiscale şi vamale aplicabile în mod normal;
- nivelul cheltuielilor financiare;
- detaliile şi calendarul plăţilor ajutorului deja acordat în conformitate cu clauzele protocolului;
- clauzele şi condiţiile oricăror noi împrumuturi (indiferent de sursă).
(7) Constituirea unei noi societăţi sau a unei noi unităţi care să încorporeze extinderile de capacităţi
- identitatea fiecărui participant din sectorul public şi privat;
- sursele acestora de finanţare pentru constituirea unei noi societăţi sau a unei noi unităţi;
- clauzele şi condiţiile de participare ale acţionarilor privaţi şi publici;
- structura de conducere a noii societăţi.
(8) Schimbări în structura acţionariatului.
Apendicele B la ANEXA Nr. VII
Unităţi de prelucrare a cărnii
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Nr. | Nr. vet. | Numele unităţii | Adresa punctelor de lucru vizate | |
1. | 5806/2000 | Comb Agroind Curtici | Str. Revoluţiei, nr. 33, Curtici, jud. Arad | |
2. | 5065/2000 | S.C. RB Prod S.R.L. | Str. Constituţiei, Arad, jud. Arad | |
3. | 101/2000 | S.C. Cominca S.A. | Str. Octavian Goga, nr. 4, Oradea, jud. Bihor | |
4. | 102/1999 | S.C. Prodaliment S.A. | Str. Republicii, nr. 101, Salonta, jud. Bihor | |
5. | 115/1996 | S.C. Ferm Com Prod S.R.L. | Căldărăşti, jud. Buzău | |
6. | 1446/2002 | S.C. Izocon MC S.A. | Cuza Vodă, jud. Călăraşi | |
7. | 19/2002 | S.C. Carnob S.R.L. | Str. Lebedelor, nr. 1, Lumina, jud. Constanţa | |
8. | 154/1999 | S.C. Casalco S.A. | Str. Jokai Mor, nr. 9-11, Sf. Gheorghe, jud. Covasna | |
9. | 312/1999 | S.C. Olas Prod S.R.L. | Str. N. Romanescu, nr. 28, Craiova, jud. Dolj | |
10. | 58/2001 | S.C. Elan Trident S.R.L. | Str. Rakoczi, Miercurea Ciuc, jud. Harghita | |
11. | 143/1999 | S.C. Lorialba Prest S.R.L. | Str. Crişul Alb, nr. 1, Brad, jud. Hunedoara | |
12. | 4585/2002 | S.C. Agro Prod Com Dosa S.R.L. | Str. Principală, nr. 79, Chibed, jud. Mureş | |
13. | 2585/2000 | S.C. Cazadela S.R.L. | Str. Oltului, nr. 34, Reghin, jud. Mureş | |
14. | 4048/2000 | S.C. Coniflor S.R.L. | Str. Petru Maior, Gurghiu, jud. Mureş | |
15. | 422/1999 | S.C. Prodprosper S.R.L. | Str. Dumbravei, nr. 18, Dumbrava Roşie, jud. Neamţ | |
16. | 549/1999 | S.C. Tce 3 Brazi S.R.L. | Zăneşti, jud. Neamţ | |
17. | 24/2000 | S.C. Spar S.R.L. | Str. Gării, nr. 10, Potcoava, jud. Olt | |
18. | 2076/2002 | S.C. Simona S.R.L. | Str. Popa Şapcă, nr. 105, Balş, jud. Olt | |
19. | 86/2002 | S.C. Universal S.R.L. | Crişeni, jud. Sălaj | |
20. | 5661/2002 | S.C. Harald S.R.L. | Str. Mănăstirea Humorului, nr. 76A, jud. Suceava | |
21. | 6066/2002 | S.C. Raitar S.R.L. | Cornu Luncii, jud. Suceava | |
22. | 5819/2002 | S.C. Mara Alex S.R.L. | Milişăuţi, jud. Suceava | |
23. | 93/2003 | S.C. Mara Prod Com S.R.L. | Str. Abatorului, nr. 1 bis, Alexandria, jud. Teleorman | |
24. | 1/2000 | S.C. Diana S.R.L. | Bujoreni, jud. Vâlcea | |
25. | 6/1999 | S.C. Diana Prod S.R.L. | Vlădeşti, jud. Vâlcea |
Unităţi de prelucrare a cărnii de pasăre
Nr. | Nr. vet. | Numele unităţii | Adresa punctelor de lucru vizate | |
1. | 2951/2000 | S.C. Agronutrisco Impex S.R.L. | Str. Abatorului, nr. 2A, Mihăileşti, jud. Giurgiu | |
2. | 3896/2002 | S.C. Oprea Avicom S.R.L. | Str. Dealul Viilor, nr. 5, Crăieşti, jud. Mureş |
Unităţi de prelucrare a laptelui şi produselor lactate
Nr. | Nr. vet. | Numele unităţii | Adresa punctelor de lucru vizate | |
1. | 999/2000 | S.C. Alba Lact S.A. | Str. Muncii, nr. 4, Alba Iulia, jud. Alba | |
2. | 5158/8.11.2002 | S.C. Biolact Bihor S.R.L. | Paleu, jud. Bihor | |
3. | 2100/8.11.2001 | S.C. Bendearcris S.R.L. | Miceştii de Câmpie, nr. 202A, jud. Bistriţa-Năsăud | |
4. | 2145/5.3.2002 | S.C. Lech Lacto S.R.L. | Lechinţa, nr. 387, jud. Bistriţa-Năsăud | |
5. | 395/18.6.2001 | S.C. Lacto Solomonescu S.R.L. | Miron Costin, Vlăsineşti, jud. Botoşani | |
6. | 115/1.2.2002 | S.C. Comintex S.R.L. Darabani | Darabani, jud. Botoşani | |
7. | A343827/ 30.8.2002 | S.C. Prodlacta S.A. | Str. Gării, nr. 403, Homorod, jud. Braşov | |
8. | 258/10.4.2000 | S.C. Binco Lact S.R.L. | Săcele, jud. Constanţa | |
9. | 12203/25.9.2003 | S.C. Lacto Genimico S.R.L. | Str. Căşăriei nr. 2A, Hârşova, jud. Constanţa | |
10. | 2721/28.8.2001 | S.C. Industrializarea Laptelui S.A. | Bd. Independenţei, nr. 23, Târgovişte, jud. Dâmboviţa | |
11. | 4136/10.6.2002 | S.C. Galmopan S.A. | Bd. G. Coşbuc, nr. 257, Galaţi, jud. Galaţi | |
12. | 5/7.5.1999 | S.C. Sandralact S.R.L. | Şos. Bucureşti-Giurgiu, km. 23, jud. Giurgiu | |
13. | 213/1996 | S.C. Paulact S.R.L. | Str. Principală, nr. 28, Sânpaul, jud. Harghita | |
14. | 625/21.11.1996 | S.C. Lactis S.R.L. | Str. Beclean, nr. 31, Odorheiu Secuiesc, jud. Harghita | |
15. | 913/17.3.2000 | S.C. Lactex - Reghin S.R.L. | Jabeniţa, nr. 33, jud. Mureş | |
16. | 207/21.4.1999 | S.C. Midatod S.R.L. | Ibăneşti, nr. 273, jud. Mureş | |
17. | 391/23.4.1999 | S.C. Kubo Ice Cream Company S.R.L. | Str. Dumbravei, nr. 5, Piatra Neamţ, jud. Neamţ | |
18. | 1055/10.7.2000 | S.C. Oltina S.A. | Str. A.I. Cuza, nr. 152, Slatina, jud. Olt | |
19. | 282/1999 | S.C. Calion S.R.L. | Str. Gheorghe Doja, nr. 39, Jibou, jud. Sălaj | |
20. | 1562/27.12.1999 5750/23.5.2002 | S.C. Bucovina S.A. Suceava | Str. Humorului, nr. 4, Suceava, jud. Suceava | |
21. | 1085/26.5.1999 | S.C. Bucovina S.A. Fălticeni | Str. Izvor, nr. 5, Fălticeni, jud. Suceava | |
22. | 5614/20.4.2002 | S.C. Coza Rux S.R.L. | Str. Burdujeni, nr. 11A, Suceava, jud. Suceava | |
23. | 1659/27.3.2003 | S.C. Ecolact S.R.L. | Milişăuţi, jud. Suceava | |
24. | 1205/5.10.1999 | S.C. Pro Putna S.R.L. | Putna, jud. Suceava | |
25. | 5325/13.2.2002 | S.C. Cetina Prod Lact S.R.L. | Neagra Şarului, Şaru Dornei, jud. Suceava | |
26. | 5245/6.11.2001 | S.C. Simultan S.R.L. | Orţişoara, jud. Timiş | |
27. | 2459/21.8.2002 | S.C. Zan S.R.L. | Str. Celulozei, nr. 5, Zărneşti, Braşov |
NEGOCIERILE PENTRU ADERAREA BULGARIEI ŞI A ROMÂNIEI
LA UNIUNEA EUROPEANĂ
Bruxelles, 31 martie 2005
AA 11/2/05
REV 2
TRATATUL DE ADERARE: PROTOCOL, ANEXA VIII
PROIECTE DE ACTE LEGISLATIVE ŞI DE ALTE INSTRUMENTE
Delegaţiile sunt invitate să găsească alăturat proiectul Tratatului pentru aderarea Bulgariei şi României la Uniunea Europeană: PROTOCOL, ANEXA VIII.
Documente sursă: MD 79/7/04 REV 7 | (AC 79/1/04 REV 1) |
ANEXA Nr. VIII
Dezvoltarea rurală
(menţionată la articolul 34 din protocol)
SECŢIUNEA I
MĂSURI TEMPORARE SUPLIMENTARE PRIVIND DEZVOLTAREA RURALĂ
PENTRU BULGARIA ŞI ROMÂNIA
A. Sprijinul pentru fermele de semi-subzistenţă aflate în curs de restructurare
(1) Sprijinul pentru fermele de semi-subzistenţă aflate în curs de restructurare contribuie la următoarele obiective:
(a) facilitarea rezolvării problemelor legate de tranziţie în mediul rural, având în vedere că sectorul agricol şi economia rurală din Bulgaria şi România sunt expuse presiunii concurenţiale a pieţei unice;
(b) facilitarea şi încurajarea restructurării fermelor care nu sunt încă viabile din punct de vedere economic.
În sensul prezentei anexe, prin "ferme de semi-subzistenţă" se înţelege fermele care produc în primul rând pentru consumul propriu, dar care comercializează de asemenea o parte a producţiei proprii.
(2) Pentru a beneficia de sprijin, fermierul trebuie să prezinte un plan de afaceri care:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(a) să demonstreze viabilitatea economică viitoare a fermei;
(b) să cuprindă detalii privitoare la necesarul de investiţii;
(c) să descrie etape şi obiective specifice.
(3) Conformitatea cu planul de afaceri menţionat la punctul (2) este reanalizată după un termen de trei ani. În cazul în care obiectivele intermediare cuprinse în plan nu au fost îndeplinite la data reanalizării, nu se acordă nici un sprijin suplimentar, însă beneficiarii nu vor fi obligaţi la restituirea sumelor deja primite.
(4) Sprijinul se plăteşte anual sub forma unui ajutor forfetar care nu poate depăşi plafonul de eligibilitate prevăzut la secţiunea I G şi nu poate fi acordat pentru un termen mai mare de cinci ani.
B. Grupurile de producători
(1) Se acordă sprijin forfetar în scopul facilitării constituirii şi administrării grupurilor de producători, ale căror obiective sunt:
(a) adaptarea producţiei producătorilor membri ai grupului la cerinţele pieţei;
(b) introducerea în comun a mărfurilor pe piaţă, inclusiv pregătirea în vederea vânzării, centralizarea vânzărilor şi aprovizionarea angrosiştilor, precum şi
(c) stabilirea de norme comune privind informarea asupra producţiei, şi în special cu privire la recoltări şi la disponibilităţi.
(2) Sprijinul se acordă numai grupurilor de producători care sunt recunoscuţi oficial de autorităţile competente din Bulgaria şi din România între data aderării şi 31 decembrie 2009, în temeiul dreptului intern sau al celui comunitar.
(3) Sprijinul se acordă în tranşe anuale pentru primii cinci ani de la data la care grupul de producători în cauză a fost recunoscut. Acest sprijin este calculat pe baza producţiei grupului, comercializate anual, şi nu va putea depăşi:
(a) 5%, 5%, 4%, 3% şi 2% din valoarea producţiei comercializate, în cazul în care aceasta este de cel mult 1.000.000 EUR în fiecare dintre cei cinci ani şi
(b) 2,5%, 2,5%, 2,0%, 1,5% şi 1,5% din valoarea producţiei comercializate în cazul în care aceasta depăşeşte 1.000.000 EUR în fiecare dintre cei cinci ani.
În orice caz, sprijinul nu poate depăşi plafoanele de eligibilitate prevăzute la secţiunea I G.
C. Măsurile de tipul "Leader +"
(1) Se poate acorda sprijin pentru măsurile care urmăresc dobândirea de aptitudini în scopul pregătirii comunităţilor rurale pentru conceperea şi punerea în aplicare a unor strategii locale de dezvoltare rurală.
Aceste măsuri pot include în special:
(a) sprijin tehnic pentru studii privind zona locală, precum şi pentru analiza teritorială, cu luarea în considerare a dorinţelor exprimate de populaţia în cauză;
(b) informarea şi pregătirea populaţiei în vederea participării active la procesul de dezvoltare;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(c) formarea de parteneriate reprezentative pentru dezvoltare locală;
(d) elaborarea de strategii de dezvoltare integrate;
(e) finanţarea cercetării şi elaborarea de cereri de sprijin.
(2) Se poate acorda sprijin pentru adoptarea de strategii-pilot integrate de dezvoltare rurală teritorială, elaborate de grupuri de acţiune locale în conformitate cu principiile stabilite la punctele (12), (14) şi (16) din Comunicarea Comisiei către statele membre din 14 aprilie 2000 privind orientările iniţiativei Comunităţii pentru dezvoltarea rurală ("Leader +")1). Acest sprijin este limitat la regiunile în care există deja capacitate administrativă şi experienţă suficiente în abordări specifice dezvoltării rurale locale.
1) JO C 139, 18.5.2000, p. 5.
(3) Grupurile locale de acţiune menţionate la punctul (2) pot fi eligibile pentru a participa la acţiuni de cooperare teritorială la nivel naţional şi transnaţional, în conformitate cu principiile stabilite la punctele (15)-(18) din Comunicarea Comisiei menţionată la punctul (2).
(4) Bulgariei şi României, precum şi grupurilor de acţiune locale li se permite accesul la Observatorul zonelor rurale prevăzut la punctul (23) din Comunicarea Comisiei menţionată la punctul (2).
D. Serviciile de consultanţă agricolă şi informare publică
Se acordă sprijin pentru prestarea de servicii de consultanţă agricolă şi informare publică pentru ferme.
E. Suplimente la plăţi directe
(1) Se poate acorda sprijin agricultorilor eligibili pentru plăţi directe suplimentare sau ajutoare acordate la nivel naţional în conformitate cu articolul 143c din Regulamentul (CE) nr. 1782/20032).
2) Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune şi de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori şi de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 şi (CE) nr. 2529/2001 (JO L 270, 21.10.2003, p. 1), regulament adaptat prin Decizia 2004/281/CE a Consiliului (JO L 93, 30.3.2004, p. 1) şi astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 864/2004 din 29.4.2004 (JO L 161, 30.4.2004, p. 48).
(2) Sprijinul acordat unui fermier pentru anii 2007, 2008 şi 2009 nu poate depăşi diferenţa dintre:
(a) nivelul plăţilor directe aplicabil în Bulgaria sau România pentru anul în cauză în conformitate cu articolul 143 a din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 şi
(b) 40% din nivelul plăţilor directe aplicabil în Comunitate, în compunerea sa de la data de 30 aprilie 2004, pentru anul în cauză.
(3) Contribuţia Comunităţii la sprijinul acordat, în conformitate cu prezenta subsecţiune E, în Bulgaria sau România pentru fiecare dintre anii 2007, 2008 şi 2009 nu poate depăşi 20% din respectiva sa alocare anuală. Cu toate acestea, Bulgaria sau România poate decide să substituie această rată anuală de 20% cu următoarele rate: 25% pentru 2007, 20% pentru 2008 şi 15% pentru 2009.
(4) Sprijinul acordat unui agricultor, în conformitate cu prezenta subsecţiune E, este calificat drept plată directă sau ajutor naţional suplimentar, după caz, în scopul aplicării nivelurilor maxime stabilite la articolul 143c alineatul (2a) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.
F. Asistenţa tehnică
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(1) Se poate acorda sprijin pentru măsurile de pregătire, monitorizare, evaluare şi control necesare punerii în aplicare a documentelor de programare privind dezvoltarea rurală.
(2) Măsurile menţionate la punctul (1) trebuie să cuprindă în special:
(a) studii;
(b) măsuri de asistenţă tehnică şi schimbul de experienţă şi de informaţii destinate partenerilor, beneficiarilor şi publicului larg;
(c) instalarea, operarea şi interconectarea sistemelor informatizate de management, monitorizare şi evaluare;
(d) îmbunătăţirea metodelor de evaluare şi schimbul de informaţii privind cele mai bune practici în acest domeniu.
G. Tabelul sumelor pentru măsurile suplimentare temporare pentru dezvoltarea rurală a Bulgariei şi României
Măsura | EUR | ||
Ferme de semi-subzistenţă | 1.000 | fermă/an | |
Grupuri de producători | 100.000 | În primul an | |
100.000 | În al doilea an | ||
80.000 | În al treilea an | ||
60.000 | În al patrulea an | ||
50.000 | În al cincilea an |
SECŢIUNEA II
DISPOZIŢII SPECIALE PRIVIND SPRIJINUL PENTRU INVESTIŢII
ÎN BULGARIA ŞI ROMÂNIA
(1) Sprijinul pentru investiţii destinat exploataţiilor agricole în conformitate cu regulamentele privind dezvoltarea rurală, în vigoare la data aderării, se acordă exploataţiilor agricole a căror viabilitate economică la data dării în folosinţă a investiţiei poate fi demonstrată.
(2) Volumul total al sprijinului pentru investiţii în exploataţii agricole, exprimat ca procent din volumul investiţiilor eligibile, este limitat fie la o valoare maximă de 50% şi, în zonele defavorizate, de 60%, fie la procentele stabilite prin regulamentele privind dezvoltarea rurală, în vigoare la data aderării, oricare dintre acestea este mai mare. În cazul în care investiţiile sunt efectuate de fermierii tineri, astfel cum sunt definiţi prin regulamentele privind dezvoltarea rurală, în vigoare la data aderării, aceste procente pot atinge fie o valoare maximă de 55% şi, în zonele defavorizate, de 65%, fie procentele stabilite prin regulamentele privind dezvoltarea rurală, în vigoare la data aderării, oricare dintre acestea este mai mare.
(3) Sprijinul pentru investiţiile pentru îmbunătăţirea prelucrării şi comercializării produselor agricole în conformitate cu regulamentele privind dezvoltarea rurală, în vigoare la data aderării, se acordă întreprinderilor care au beneficiat de o perioadă de tranziţie după aderare în vederea îndeplinirii standardelor minime privind mediul, igiena şi bunăstarea animalelor. În acest caz, întreprinderea în cauză se conformează standardelor specifice până la încheierea perioadei de tranziţie respective sau a perioadei de investiţie, oricare dintre acestea se desfăşoară mai întâi.
SECŢIUNEA III
DISPOZIŢII SPECIALE PRIVIND SPRIJINUL PENTRU
PENSIONAREA ANTICIPATĂ ÎN BULGARIA
(1) Fermierii din Bulgaria cărora le-a fost alocată o cotă de lapte sunt eligibili pentru schema de pensionare anticipată, cu condiţia ca aceştia să nu fi depăşit vârsta de 70 ani la data opţiunii.
(2) Volumul sprijinului depinde de plafoanele maxime prevăzute de regulamentele privind dezvoltarea rurală, în vigoare la data aderării, şi este calculat în raport cu mărimea cotei de lapte şi cu întreaga activitate agricolă a exploataţiei.
(3) Cotele de lapte alocate unui fermier care optează pentru pensionarea anticipată se returnează la rezerva naţională de cote de lapte fără plata vreunei despăgubiri suplimentare.
SECŢIUNEA IV
DISPOZIŢII FINANCIARE SPECIALE PRIVIND BULGARIA ŞI
ROMÂNIA PENTRU PERIOADA 2007-2013
(1) Pentru perioada de programare 2007-2013, sprijinul Comunităţii acordat în Bulgaria şi România pentru ansamblul măsurilor de dezvoltare rurală este pus în aplicare în conformitate cu principiile prevăzute la articolele 31 şi 32 din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 al Consiliului din 21 iunie 1999 de stabilire a dispoziţiilor generale privind Fondurile Structurale1).
(2) În zonele corespunzătoare Obiectivului 1, contribuţia financiară a Comunităţii poate ajunge la 85% pentru măsurile agro-ecologice şi privind bunăstarea animalelor, respectiv la 80% pentru alte măsuri, sau la nivelul procentelor prevăzute de regulamentele privind dezvoltarea rurală, în vigoare la data aderării, oricare dintre acestea este mai mare.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
1) JO L 161, 26.6.1999, p. 1, regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Actul de aderare din 2003 (JO L 236, 23.9.2003, p. 33).
NEGOCIERILE PENTRU ADERAREA BULGARIEI ŞI A ROMÂNIEI
LA UNIUNEA EUROPEANĂ
Bruxelles, 31 martie 2005
AA 12/2/05
REV 2
TRATATUL DE ADERARE: PROTOCOL, ANEXA IX
PROIECTE DE ACTE LEGISLATIVE ŞI DE ALTE INSTRUMENTE
Delegaţiile sunt invitate să găsească alăturat proiectul Tratatului pentru aderarea Bulgariei şi României la Uniunea Europeană: PROTOCOL, ANEXA IX.
Documente sursă: MD 170/5/04 REV 5 | (ACI 70/1/05 REV 1) |
ANEXA Nr. IX
I. Cu privire la articolul 39 alineatul (2)
(1) Să pună în aplicare fără întârziere Planul de acţiune Schengen, astfel cum a fost publicat în M.Of., p. I, nr. 129 bis/10.11.2005, modificat în conformitate cu acquis-ul şi cu respectarea termenelor convenite.
(2) În vederea asigurării unui înalt nivel al controlului şi supravegherii la viitoarele frontiere externe ale Uniunii Europene, accelerării în mod considerabil a eforturilor în sensul modernizării echipamentului şi infrastructurii la frontiera verde, frontiera albastră şi la punctele de trecere a frontierei, precum şi îmbunătăţirii în continuare a capacităţii de analiză a riscului operaţional. Toate acestea trebuie reflectate într-un plan unic multianual de investiţii, care trebuie elaborat până în luna martie 2005 cel târziu şi care trebuie să permită Uniunii să măsoare progresul pe o bază anuală şi până când se ia decizia la care se face referire la articolul 4 alineatul (2) din protocol cu privire la România. De asemenea, România trebuie să accelereze considerabil punerea în aplicare a planurilor de recrutare a 4.438 agenţi şi ofiţeri ai poliţiei de frontieră şi, în special, să asigure un nivel de acoperire cu personal, până la aderare, pe cât posibil până la nivelul de 100%, de-a lungul frontierei cu Ucraina, Moldova şi coasta Mării Negre. România trebuie, de asemenea, să pună în aplicare toate măsurile necesare pentru a combate efectiv imigraţia ilegală, inclusiv întărirea cooperării cu ţările terţe.
(3) Să dezvolte şi să pună în aplicare un plan de acţiune şi o strategie de reformă a sistemului judiciar actualizate şi integrate, inclusiv principalele măsuri pentru punere în aplicare a Legii de organizare a sistemului judiciar, a Legii privind statutul magistraţilor şi a Legii privind Consiliul Superior al Magistraturii, care au intrat în vigoare la 30 septembrie 2004. Ambele documente actualizate trebuie să fie prezentate Uniunii Europene până în martie 2005 cel târziu; trebuie asigurate resursele financiare şi umane adecvate pentru punerea în aplicare a planului de acţiune, iar acesta trebuie pus în aplicare fără întârziere şi în conformitate cu calendarul stabilit. România trebuie, de asemenea, să demonstreze până la sfârşitul lunii martie 2005 funcţionarea deplină a noului sistem de distribuire aleatorie a cazurilor.
(4) Să accelereze considerabil lupta împotriva corupţiei, în special împotriva corupţiei la nivel înalt, prin asigurarea unei aplicări riguroase a legislaţiei anticorupţie şi a independenţei efective a Parchetului Naţional Anticorupţie (PNA), precum şi prin prezentarea anuală, începând cu noiembrie 2005, a unui raport convingător al activităţii PNA în lupta împotriva corupţiei la nivel înalt. Parchetului Naţional Anticorupţie trebuie să i se asigure personal, resurse financiare şi de formare, precum şi echipamentul necesar pentru îndeplinirea funcţiei sale vitale.
(5) Să realizeze un audit independent al rezultatelor şi impactului generate de actuala Strategie naţională anticorupţie; să reflecte concluziile şi recomandările acestui audit în noua strategie anticorupţie multianuală, care trebuie să fie un document cuprinzător, redactat până în luna martie 2005 cel târziu, însoţit de un plan de acţiune care să cuprindă repere ce trebuie atinse şi rezultate ce trebuie obţinute bine definite, precum şi dispoziţii bugetare adecvate; punerea în aplicare a strategiei şi planului de acţiune trebuie să fie avizată de un organism existent, clar definit şi independent; strategia trebuie să includă angajamentul de revizuire a procedurilor penale îndelungate, până la sfârşitul anului 2005, pentru a asigura că tratarea cazurilor de corupţie se face într-un mod rapid şi transparent, astfel încât să se garanteze sancţiuni adecvate cu efect descurajator; în sfârşit, acestea trebuie să cuprindă măsuri în vederea reducerii considerabile a numărului de organisme care au atribuţii de prevenire sau investigare a corupţiei, până la sfârşitul anului 2005, pentru evitarea suprapunerii responsabilităţilor.
(6) Să asigure, până la sfârşitul lunii martie 2005, un cadru legislativ clar cu privire la sarcinile jandarmeriei şi poliţiei, precum şi la cooperarea dintre acestea, inclusiv în ce priveşte punerea în aplicare a legislaţiei, dezvoltarea şi punerea în aplicare, pentru ambele instituţii, a unui plan clar de recrutare de personal până la mijlocul anului 2005, în vederea înregistrării unui progres considerabil pentru ocuparea celor 7.000 de posturi din poliţiei şi a celor 18.000 de posturi din jandarmerie până la data aderării.
(7) Să dezvolte şi să pună în aplicare o strategie multianuală coerentă împotriva criminalităţii, care să includă acţiuni concrete pentru a reduce statutul României de ţară de origine, tranzit şi destinaţie a victimelor traficului de persoane şi să prezinte anual, începând cu martie 2005, statistici credibile privind modul în care acest fenomen infracţional este controlat.
II. Cu privire la articolul 39 alineatul (3)
(8) Să asigure un control efectiv, prin intermediul Consiliului Concurenţei, al oricărui ajutor de stat potenţial, inclusiv în ceea ce priveşte ajutorul de stat sub forma reeşalonării plăţilor obligaţiilor din domeniul fiscal sau social către bugetul de stat ori a reeşalonării plăţilor privind furnizarea de energie.
(9) Să consolideze, fără întârziere, mecanismele de monitorizare a ajutorului de stat şi să asigure un nivel satisfăcător al monitorizării atât în domeniul politicii antimonopol, cât şi în domeniul ajutorului de stat.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(10) Să prezinte Comisiei, până la mijlocul lunii decembrie 2004, un plan revizuit de restructurare a industriei siderurgice (care include Programul naţional de restructurare şi Planurile de afaceri individuale) în conformitate cu cerinţele stabilite în Protocolul nr. 2, privind produsele CECO, din Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte1) precum şi cu condiţiile stabilite în anexa VII, capitolul 4, secţiunea B din protocol.
1) JO L 357, 31.12.1994, p. 2, acord astfel cum a fost modificat ultima dată prin Decizia nr. 2/2003 a Consiliului de Asociere UE/România din 25.9.2003 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).
Să respecte integral angajamentul de a nu acorda sau plăti, începând cu 1 ianuarie 2005 până la 31 decembrie 2008, nici un ajutor de stat către combinatele siderurgice incluse în Strategia naţională de restructurare precum şi să respecte integral volumul ajutoarelor de stat şi condiţiile privind reducerea capacităţilor de producţie stabilite în conformitate cu Protocolul 2, privind produsele CECO, din Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte.
(11) Să continue să aloce Consiliului Concurenţei mijloacele financiare adecvate, precum şi resursele umane suficiente şi pregătite corespunzător.
NEGOCIERILE PENTRU ADERAREA BULGARIEI ŞI A ROMÂNIEI
LA UNIUNEA EUROPEANĂ
Bruxelles, 31 martie 2005
AA 13/2/05
REV 2
TRATATUL DE ADERARE: ACTUL DE ADERARE
PROIECTE DE ACTE LEGISLATIVE ŞI DE ALTE INSTRUMENTE
Delegaţiile sunt invitate să găsească alăturat proiectul Tratatului de aderare a Bulgariei şi României la Uniunea Europeană: ACTUL DE ADERARE.
Documente sursă: | MD 133/9/04 REV 9 | (AC 133/1/05 REV 1) | |
MD 176/6/04 REV 6 | (AC 176/1/05 REV 1) | ||
MD 177/2/04 REV 2 | (AC 177/1/05 REV 1) | ||
MD 178/11/04 REV 11 | (AC 178/1/05 REV 1) | ||
MD 179/6/04 REV 6 | (AC 179/1/05 REV 1) |
În conformitate cu articolul 2 din Tratatul de aderare, prezentul act se aplică în cazul în care Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa nu este în vigoare la 1 ianuarie 2007, până la data intrării în vigoare a Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa.
PARTEA ÎNTÂI PRINCIPII
ARTICOLUL 1
În înţelesul prezentului act:
- expresia "tratate originare" înseamnă:
(a) Tratatul de instituire a Comunităţii Europene ("Tratatul CE") şi Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice ("Tratatul CEEA"), astfel cum sunt acestea completate sau modificate de tratate sau alte acte care au intrat în vigoare înainte de prezenta aderare;
(b) Tratatul privind Uniunea Europeană ("Tratatul UE"), astfel cum este acesta completat sau modificat de tratate sau alte acte care au intrat în vigoare înainte de prezenta aderare;
- expresia "actualele state membre" înseamnă Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- termenul "Uniunea" înseamnă Uniunea Europeană, astfel cum a fost instituită prin Tratatul UE;
- termenul "Comunitatea" înseamnă, după caz, una sau ambele Comunităţi prevăzute la prima liniuţă;
- expresia "noile state membre" înseamnă Republica Bulgaria şi România;
- termenul "instituţii" înseamnă instituţiile constituite prin tratatele originare.
ARTICOLUL 2
De la data aderării, dispoziţiile tratatelor originare şi actele adoptate de instituţii şi de Banca Centrală Europeană înainte de aderare sunt obligatorii pentru Bulgaria şi România şi se aplică în aceste state în condiţiile stabilite prin aceste tratate şi prin prezentul act.
ARTICOLUL 3
(1) Bulgaria şi România aderă la deciziile şi acordurile adoptate de reprezentanţii guvernelor statelor membre întruniţi în cadrul Consiliului.
(2) Bulgaria şi România se află în aceeaşi situaţie ca şi actualele state membre în ceea ce priveşte declaraţiile, rezoluţiile sau alte luări de poziţie ale Consiliului European sau ale Consiliului, precum şi în ceea ce priveşte cele referitoare la Comunitate sau Uniune care sunt adoptate de comun acord de statele membre; prin urmare, acestea vor respecta principiile şi orientările care rezultă din aceste declaraţii, rezoluţii sau alte luări de poziţie şi vor lua măsurile care se pot dovedi necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora.
(3) Bulgaria şi România aderă la convenţiile şi protocoalele enumerate în anexa I. Aceste convenţii şi protocoale intră în vigoare cu privire la Bulgaria şi România la data stabilită de Consiliu prin deciziile prevăzute la alineatul (4).
(4) Consiliul, hotărând în unanimitate la recomandarea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, efectuează adaptările necesare în temeiul aderării la convenţiile şi protocoalele prevăzute la alineatul (3) şi publică textele adaptate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(5) Bulgaria şi România se angajează să introducă, cu privire la convenţiile şi protocoalele prevăzute la alineatul (3), măsuri administrative şi de orice altă natură, precum cele adoptate până la data aderării de actualele state membre sau de Consiliu, şi să faciliteze cooperarea practică între autorităţile publice şi organizaţiile statelor membre.
(6) Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate completa anexa I cu acele convenţii, acorduri şi protocoale semnate înainte de data aderării.
ARTICOLUL 4
(1) Dispoziţiile acquis-ului Schengen care au fost integrate în cadrul Uniunii Europene prin protocolul anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (denumit în continuare "protocolul Schengen") şi actele care se întemeiază pe acestea sau care sunt conexe acestuia, enumerate în anexa II, precum şi orice alte acte noi de acest fel care ar putea fi adoptate înainte de data aderării, sunt obligatorii şi se aplică în Bulgaria şi România de la data aderării.
(2) Dispoziţiile acquis-ului Schengen care au fost integrate în cadrul Uniunii Europene şi actele care se întemeiază pe acestea sau care sunt conexe acestuia şi care nu sunt prevăzute la alineatul (1), deşi sunt obligatorii pentru Bulgaria şi România de la data aderării, se aplică pe teritoriul fiecăruia dintre aceste state membre numai în temeiul unei decizii adoptate de Consiliu în acest sens, după verificarea, în conformitate cu procedurile de evaluare Schengen aplicabile în materie, a îndeplinirii pe teritoriul respectivului stat a condiţiilor necesare aplicării tuturor părţilor în cauză din acquis.
Consiliul adoptă deciziile, după consultarea Parlamentului European, hotărând cu unanimitatea membrilor săi care reprezintă guvernele statelor membre cu privire la care dispoziţiile prevăzute în prezentul alineat au fost puse deja în aplicare şi a reprezentantului guvernului statului membru cu privire la care aceste dispoziţii trebuie să fie puse în aplicare. Membrii Consiliului reprezentând guvernele Irlandei şi Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord participă la adoptarea acestei decizii în măsura în care aceasta priveşte dispoziţiile acquis-ului Schengen şi actele întemeiate pe acesta sau care sunt conexe acestuia şi la care aceste state membre participă.
ARTICOLUL 5
Bulgaria şi România participă la uniunea economică şi monetară de la data aderării în calitate de state membre care beneficiază de derogare în înţelesul articolului 122 din Tratatul CE.
ARTICOLUL 6
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(1) Acordurile sau convenţiile încheiate sau aplicate provizoriu de către Comunitate sau în conformitate cu articolul 24 sau cu articolul 38 din Tratatul UE, cu unul sau mai multe state terţe, cu o organizaţie internaţională sau cu un resortisant al unui stat terţ sunt obligatorii pentru Bulgaria şi România în condiţiile stabilite prin tratatele originare şi prin prezentul act.
(2) Bulgaria şi România se angajează să adere, în condiţiile stabilite prin prezentul act, la acordurile sau convenţiile încheiate sau semnate de actualele state membre şi de Comunitate, hotărând în comun.
Aderarea Bulgariei şi a România la acordurile sau convenţiile încheiate sau semnate de Comunitate şi de actualele state membre, hotărând în comun, cu anumite ţări terţe sau organizaţii internaţionale se aprobă prin încheierea unui protocol la aceste acorduri sau convenţii între Consiliu, hotărând în unanimitate în numele statelor membre, şi ţara ori ţările terţe sau organizaţia internaţională în cauză.
Comisia negociază aceste protocoale în numele statelor membre pe baza directivelor de negociere aprobate de Consiliu, care hotărăşte în unanimitate şi cu consultarea unui comitet format din reprezentanţii statelor membre. Comisia prezintă Consiliului proiectele protocoalelor care urmează a fi încheiate.
Prezenta procedură nu aduce atingere exercitării de către Comunitate a competenţelor sale şi nici repartizării competenţelor între Comunitate şi statele membre în ceea ce priveşte încheierea unor astfel de acorduri în viitor sau orice alte modificări care nu sunt legate de aderare.
(3) Aderând la acordurile şi convenţiile menţionate la alineatul (2), Bulgaria şi România dobândesc, în temeiul acestor acorduri şi convenţii, aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi actualele state membre.
(4) De la data aderării şi până la intrarea în vigoare a protocoalelor necesare prevăzute la alineatul (2), Bulgaria şi România aplică dispoziţiile acordurilor sau convenţiilor încheiate în comun de actualele state membre şi de Comunitate înaintea aderării, cu excepţia acordului privind libera circulaţie a persoanelor încheiat cu Elveţia. Această obligaţie este valabilă şi în cazul acordurilor sau convenţiilor pe care Uniunea şi actualele state membre au convenit să le aplice provizoriu. Până la intrarea în vigoare a protocoalelor prevăzute la alineatul (2), Comunitatea şi statele membre iau orice măsură adecvată, hotărând în comun conform competenţelor lor respective.
(5) Bulgaria şi România aderă la Acordul de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, Caraibe şi Pacific, pe de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de altă parte1), semnat la Cotonou la 23 iunie 2000.
(6) Bulgaria şi România se angajează să adere, în condiţiile stabilite prin prezentul act, la Acordul privind Spaţiul Economic European2), în conformitate cu articolul 128 din acest acord.
1) JO L 317, 15.12.2000, p. 3.
2) JO L 1, 3.1.1994, p. 3.
(7) De la data aderării, Bulgaria şi România aplică acordurile şi înţelegerile bilaterale în materie de produse textile încheiate de Comunitate cu ţări terţe.
Restricţiile cantitative aplicate de Comunitate importurilor de produse textile şi de îmbrăcăminte se adaptează pentru a ţine seama de aderarea Bulgariei şi a României la Comunitate. În acest sens, modificările acordurilor şi înţelegerilor bilaterale menţionate mai sus pot fi negociate de Comunitate cu ţările terţe respective înainte de data aderării.
În cazul în care modificările acordurilor şi înţelegerilor bilaterale privind produsele textile nu intră în vigoare până la data aderării, Comunitatea efectuează adaptările necesare regulilor sale care se aplică importului de produse textile şi de îmbrăcăminte provenind din ţări terţe pentru a ţine seama de aderarea Bulgariei şi a României.
(8) Restricţiile cantitative aplicate de Comunitate importurilor de oţel şi produse siderurgice se adaptează în funcţie de importurile de produse siderurgice, provenind din ţările furnizoare în cauză, efectuate de Bulgaria şi România în decursul ultimilor ani.
În acest sens, modificările necesare care trebuie aduse acordurilor şi înţelegerilor bilaterale privind produsele siderurgice încheiate de Comunitate cu ţări terţe se negociază înainte de data aderării.
În cazul în care modificările aduse acordurilor şi înţelegerilor bilaterale nu intră în vigoare până la data aderării, se aplică dispoziţiile primului paragraf.
(9) Acordurile privind pescuitul încheiate înainte de aderare de Bulgaria sau România cu ţări terţe sunt gestionate de Comunitate.
În decursul perioadei în care dispoziţiile acestor acorduri sunt aplicate provizoriu, nu sunt afectate drepturile şi obligaţiile care revin Bulgariei şi României conform acestor acorduri.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
De îndată ce este posibil şi în orice caz înainte de expirarea acordurilor prevăzute la primul paragraf, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, adoptă în fiecare caz în parte deciziile adecvate privind continuarea activităţilor de pescuit care fac obiectul acestor acorduri, inclusiv posibilitatea de a prelungi anumite acorduri pentru o perioadă de cel mult un an.
(10) Cu efect de la data aderării, Bulgaria şi România se retrag din orice acord de liber schimb încheiat cu ţări terţe, inclusiv din Acordul central european de comerţ liber.
În măsura în care acordurile încheiate între Bulgaria, România sau amândouă aceste state, pe de o parte, şi una sau mai multe ţări terţe, pe de altă parte, nu sunt compatibile cu obligaţiile care decurg din prezentul act, Bulgaria şi România iau toate măsurile necesare pentru a elimina incompatibilităţile constatate. În cazul în care Bulgaria sau România întâmpină dificultăţi în adaptarea unui acord încheiat cu una sau mai multe ţări terţe înainte de aderare, trebuie să se retragă din acordul respectiv, în conformitate cu clauzele acordului.
(11) Bulgaria şi România aderă în condiţiile prevăzute de prezentul act la acordurile interne încheiate de actualele state membre pentru punerea în aplicare a acordurilor şi convenţiilor menţionate în alineatele (2), (5) şi (6).
(12) Bulgaria şi România iau măsurile necesare pentru a-şi adapta, dacă este cazul, poziţia faţă de organizaţiile internaţionale şi faţă de acordurile internaţionale la care Comunitatea sau la care alte state membre sunt, de asemenea, parte, la drepturile şi obligaţiile care decurg din aderarea la Uniune.
În special, ele se retrag, la data aderării sau cât mai repede posibil după această dată, din acordurile şi organizaţiile internaţionale din domeniul pescuitului la care Comunitatea este, de asemenea, parte, cu excepţia cazurilor în care calitatea acestora de membru se referă la alte domenii decât pescuitul.
ARTICOLUL 7
(1) Cu excepţia cazurilor în care prezentul act prevede altfel, dispoziţiile acestuia nu pot fi suspendate, modificate sau abrogate decât prin procedurile stabilite de tratatele originare care permit revizuirea acestor tratate.
(2) Actele adoptate de instituţii la care se referă dispoziţiile tranzitorii stabilite de prezentul act îşi conservă natura juridică; în special, continuă să se aplice procedurile de modificare a acestor acte.
(3) Dispoziţiile prezentului act care au ca obiect sau efect abrogarea sau modificarea, altfel decât cu titlu tranzitoriu, a actelor adoptate de instituţii, dobândesc aceeaşi natură juridică ca şi dispoziţiile pe care le abrogă sau pe care le modifică şi se supun aceloraşi norme ca şi acestea din urmă.
ARTICOLUL 8
Aplicarea tratatelor originare şi a actelor adoptate de instituţii constituie, cu titlu tranzitoriu, obiectul derogărilor prevăzute de prezentul act.
PARTEA A DOUA ADAPTĂRI ALE TRATATELOR
TITLUL I DISPOZIŢII INSTITUŢIONALE
ARTICOLUL 9
(1) Al doilea alineat al articolului 189 din Tratatul CE şi al doilea alineat al articolului 107 din Tratatul CEEA se înlocuiesc cu următorul text:
Numărul membrilor Parlamentului European nu poate fi mai mare de 736."
(2) Cu efect de la începutul mandatului 2009-2014, la alineatul (2) al articolului 190 din Tratatul CE şi la alineatul (2) al articolului 108 din Tratatul CEEA, primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text:
"(2) Numărul reprezentanţilor aleşi în fiecare stat membru este următorul: | ||
Belgia | 22 | |
Bulgaria | 17 | |
Republica Cehă | 22 | |
Danemarca | 13 | |
Germania | 99 | |
Estonia | 6 | |
Grecia | 22 | |
Spania | 50 | |
Franţa | 72 | |
Irlanda | 12 | |
Italia | 72 | |
Cipru | 6 | |
Letonia | 8 | |
Lituania | 12 | |
Luxemburg | 6 | |
Ungaria | 22 | |
Malta | 5 | |
Ţările de Jos | 25 | |
Austria | 17 | |
Polonia | 50 | |
Portugalia | 22 | |
România | 33 | |
Slovenia | 7 | |
Slovacia | 13 | |
Finlanda | 13 | |
Suedia | 18 | |
Regatul Unit | 72." |
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL 10
(1) Alineatul (2) al articolului 205 din Tratatul CE şi alineatul (2) al articolului 118 din Tratatul CEEA se înlocuiesc cu următorul text:
"(2) În cazul în care Consiliul trebuie să hotărască cu majoritate calificată, voturile membrilor săi se ponderează după cum urmează: | ||
Belgia | 12 | |
Bulgaria | 10 | |
Republica Cehă | 12 | |
Danemarca | 7 | |
Germania | 29 | |
Estonia | 4 | |
Grecia | 12 | |
Spania | 27 | |
Franţa | 29 | |
Irlanda | 7 | |
Italia | 29 | |
Cipru | 4 | |
Letonia | 4 | |
Lituania | 7 | |
Luxemburg | 4 | |
Ungaria | 12 | |
Malta | 3 | |
Ţările de Jos | 13 | |
Austria | 10 | |
Polonia | 27 | |
Portugalia | 12 | |
România | 14 | |
Slovenia | 4 | |
Slovacia | 7 | |
Finlanda | 7 | |
Suedia | 10 | |
Regatul Unit | 29 | |
Pentru adoptarea actelor Consiliului sunt necesare cel puţin 255 de voturi favorabile exprimate de majoritatea membrilor în cazul în care prezentul tratat impune adoptarea acestora la propunerea Comisiei. | ||
În celelalte cazuri, pentru adoptarea actelor Consiliului sunt necesare cel puţin 255 de voturi favorabile exprimate de cel puţin două treimi din membri."; |
(2) La articolul 23 alineatul (2) din Tratatul UE, al treilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:
Voturile membrilor Consiliului se ponderează în conformitate cu articolul 205 alineatul (2) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene. Pentru adoptarea deciziilor sunt necesare cel puţin 255 de voturi favorabile exprimate de cel puţin două treimi din membri. În cazul în care decizia trebuie adoptată de Consiliu cu majoritate calificată, un membru al Consiliului poate solicita să se verifice dacă statele membre care constituie majoritatea calificată reprezintă cel puţin 62% din populaţia totală a Uniunii. În cazul în care se constată că această condiţie nu este îndeplinită, decizia respectivă nu se adoptă."
(3) Alineatul (3) al articolului 34 din Tratatul UE se înlocuieşte cu următorul text:
(3) În cazul în care Consiliul trebuie să hotărască cu majoritate calificată, voturile membrilor săi se ponderează astfel cum este prevăzut la articolul 205 alineatul (2) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi, pentru a fi adoptate, actele Consiliului necesită cel puţin 255 de voturi favorabile exprimate de cel puţin două treimi din membri. În cazul în care decizia trebuie adoptată de Consiliu cu majoritate calificată, un membru al Consiliului poate solicita să se verifice dacă statele membre care constituie majoritatea calificată reprezintă cel puţin 62% din populaţia totală a Uniunii. În cazul în care se constată că această condiţie nu este îndeplinită, decizia respectivă nu se adoptă."
ARTICOLUL 11
(1) Primul alineat al articolului 9 din Protocolul privind Statutul Curţii de Justiţie, anexat la Tratatul UE, la Tratatul CE şi la Tratatul CEEA, se înlocuieşte cu următorul text:
În cazul în care, la fiecare trei ani, judecătorii sunt înlocuiţi parţial, se înlocuiesc alternativ câte paisprezece, respectiv treisprezece judecători.".
(2) Articolul 48 din Protocolul privind Statutul Curţii de Justiţie, anexat la Tratatul UE, la Tratatul CE şi la Tratatul CEEA, se înlocuieşte cu următorul text:
Articolul 48
Tribunalul de Primă Instanţă este compus din douăzeci şi şapte de judecători."
ARTICOLUL 12
Al doilea alineat al articolului 258 din Tratatul CE şi al doilea alineat al articolului 166 din Tratatul CEEA privind compunerea Comitetului Economic şi Social se înlocuiesc cu următorul text:
"Numărul membrilor Comitetului este următorul: | ||
Belgia | 12 | |
Bulgaria | 12 | |
Republica Cehă | 12 | |
Danemarca | 9 | |
Germania | 24 | |
Estonia | 7 | |
Grecia | 12 | |
Spania | 21 | |
Franţa | 24 | |
Irlanda | 9 | |
Italia | 24 | |
Cipru | 6 | |
Letonia | 7 | |
Lituania | 9 | |
Luxemburg | 6 | |
Ungaria | 12 | |
Malta | 5 | |
Ţările de Jos | 12 | |
Austria | 12 | |
Polonia | 21 | |
Portugalia | 12 | |
România | 15 | |
Slovenia | 7 | |
Slovacia | 9 | |
Finlanda | 9 | |
Suedia | 12 | |
Regatul Unit | 24". |
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL 13
Al treilea alineat al articolului 263 din Tratatul CE privind compunerea Comitetului Regiunilor se înlocuieşte cu următorul text:
"Numărul membrilor Comitetului este următorul: | ||
Belgia | 12 | |
Bulgaria | 12 | |
Republica Cehă | 12 | |
Danemarca | 9 | |
Germania | 24 | |
Estonia | 7 | |
Grecia | 12 | |
Spania | 21 | |
Franţa | 24 | |
Irlanda | 9 | |
Italia | 24 | |
Cipru | 6 | |
Letonia | 7 | |
Lituania | 9 | |
Luxemburg | 6 | |
Ungaria | 12 | |
Malta | 5 | |
Ţările de Jos | 12 | |
Austria | 12 | |
Polonia | 21 | |
Portugalia | 12 | |
România | 15 | |
Slovenia | 7 | |
Slovacia | 9 | |
Finlanda | 9 | |
Suedia | 12 | |
Regatul Unit | 24". |
ARTICOLUL 14
Protocolul privind Statutul Băncii Europene de Investiţii, anexat la Tratatul CE, se modifică prin prezentul după cum urmează:
(1) La articolul 3, se introduce următorul text între dispoziţiile referitoare la Belgia şi Republica Cehă:
- Republica Bulgaria,"
iar între dispoziţiile referitoare la Portugalia şi Slovenia:
- România,"
(2) La articolul 4 alineatul (1) primul paragraf,
(a) teza introductivă se înlocuieşte cu următorul text:
(1) Capitalul Băncii este de 164.795.737.000 EUR, subscris de statele membre după cum urmează*):"
(b) se introduce următorul text între dispoziţiile referitoare la Irlanda şi Slovacia:
România 846.000.000", iar
(c) următorul text se introduce între dispoziţiile referitoare la Slovenia şi Lituania:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Bulgaria 296.000.000".
*) Cifrele prevăzute pentru Bulgaria şi România sunt orientative şi se întemeiază pe datele publicate de Eurostat pentru anul 2003.
(3) La articolul 11 alineatul (2), primul, al doilea şi al treilea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:
(2) Consiliul de Administraţie este format din douăzeci şi opt de administratori şi optsprezece supleanţi.
Administratorii sunt numiţi pentru cinci ani de Consiliul Guvernatorilor, fiecare stat membru desemnând câte un administrator iar Comisia desemnând, de asemenea, un administrator.
Administratorii supleanţi sunt numiţi pentru cinci ani de Consiliul Guvernatorilor după cum urmează:
- doi supleanţi desemnaţi de Republica Federală Germania;
- doi supleanţi desemnaţi de Republica Franceză;
- doi supleanţi desemnaţi de Republica Italiană;
- doi supleanţi desemnaţi de Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;
- un supleant desemnat de comun acord de Regatul Spaniei şi Republica Portugheză;
- un supleant desemnat de comun acord de Regatul Belgiei, Marele Ducat al Luxemburgului şi Regatul Ţărilor de Jos;
- doi supleanţi desemnaţi de comun acord de Regatul Danemarcei, Republica Elenă, Irlanda şi România;
- doi supleanţi desemnaţi de comun acord de Republica Estonia, Republica Letonia, Republica Lituania, Republica Austria, Republica Finlanda şi Regatul Suediei;
- trei supleanţi desemnaţi de comun acord de Republica Bulgaria, Republica Cehă, Republica Cipru, Republica Ungară, Republica Malta, Republica Polonă, Republica Slovenia şi Republica Slovacă;
- un supleant desemnat de Comisie."
ARTICOLUL 15
Articolul 134 alineatul (2) primul paragraf din Tratatul CEEA privind compunerea Comitetului Ştiinţific şi Tehnic se înlocuieşte cu următorul text:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(2) Comitetul este compus din patruzeci şi unu de membri, numiţi de către Consiliu după consultarea Comisiei."
TITLUL II ALTE ADAPTĂRI
ARTICOLUL 16
La articolul 57 alineatul (1) din Tratatul CE, ultima teză se înlocuieşte cu următorul text:
Cu privire la restricţiile existente în conformitate cu legislaţia internă în Bulgaria, Estonia şi Ungaria, data de referinţă este 31 decembrie 1999."
ARTICOLUL 17
Articolul 299 alineatul (1) din Tratatul CE se înlocuieşte cu următorul text:
(1) Prezentul tratat se aplică Regatului Belgiei, Republicii Bulgaria, Republicii Cehe, Regatului Danemarcei, Republicii Federale Germania, Republicii Estonia, Republicii Elene, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Irlandei, Republicii Italiene, Republicii Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Marelui Ducat al Luxemburgului, Republicii Ungare, Republicii Malta, Regatului Ţărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, României, Republicii Slovenia, Republicii Slovace, Republicii Finlanda, Regatului Suediei şi Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord."
ARTICOLUL 18
(1) Al doilea alineat al articolului 314 din Tratatul CE se înlocuieşte cu următorul text:
În conformitate cu tratatele de aderare, versiunile prezentului tratat în limbile bulgară, cehă, daneză, engleză, estonă, finlandeză, greacă, maghiară, irlandeză, letonă, lituaniană, malteză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă şi suedeză sunt, de asemenea, autentice."
(2) Al doilea alineat al articolului 225 din Tratatul CEEA se înlocuieşte cu următorul text:
În conformitate cu tratatele de aderare, versiunile prezentului tratat în limbile bulgară, cehă, daneză, engleză, estonă, finlandeză, greacă, maghiară, irlandeză, letonă, lituaniană, malteză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă şi suedeză sunt, de asemenea, autentice."
(3) Al doilea alineat al articolului 53 din Tratatul UE se înlocuieşte cu următorul text:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
În conformitate cu tratatele de aderare, versiunile prezentului tratat în limbile bulgară, cehă, daneză, engleză, estonă, finlandeză, greacă, maghiară, irlandeză, letonă, lituaniană, malteză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă şi suedeză sunt, de asemenea, autentice."
PARTEA A TREIA DISPOZIŢII PERMANENTE
TITLUL I ADAPTĂRI ALE ACTELOR ADOPTATE DE INSTITUŢII
ARTICOLUL 19
Actele enumerate în anexa III la prezentul act se adaptează conform prevederilor din această anexă.
ARTICOLUL 20
Adaptările actelor enumerate în anexa IV la prezentul act, devenite necesare ca efect al aderării, se redactează în conformitate cu orientările stabilite de această anexă.
TITLUL II ALTE DISPOZIŢII
ARTICOLUL 21
Măsurile enumerate în anexa V la prezentul act se aplică în condiţiile stabilite de această anexă.
ARTICOLUL 22
Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, poate efectua adaptările dispoziţiilor prezentului act cu privire la politica agricolă comună care se pot dovedi necesare ca urmare a modificării normelor comunitare.
PARTEA A PATRA DISPOZIŢII TEMPORARE
TITLUL I MĂSURI TRANZITORII
ARTICOLUL 23
Măsurile enumerate în anexele VI şi VII la prezentul act se aplică Bulgariei şi României în condiţiile prevăzute de anexele menţionate.
TITLUL II DISPOZIŢII INSTITUŢIONALE
ARTICOLUL 24
(1) Prin derogare de la numărul maxim de membri ai Parlamentului European, prevăzut de articolul 189 alineatul (2) din Tratatul CE şi în articolul 107 alineatul (2) din Tratatul CEEA, pentru a ţine seama de aderarea Bulgariei şi României, numărul de membri ai Parlamentului European se majorează cu următorul număr de membri din aceste ţări, corespunzător perioadei dintre data aderării şi începutul legislaturii 2009-2014 a Parlamentului European:
Bulgaria | 18 | |
România | 35. |
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(2) Înainte de 31 decembrie 2007, Bulgaria şi România sunt obligate să organizeze fiecare alegeri pentru Parlamentul European, prin votul universal direct al cetăţenilor lor, pentru numărul de membri prevăzut la alineatul (1), în conformitate cu dispoziţiile Actului privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct.1)
(3) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 190 alineatul (1) din Tratatul CE şi ale articolului 108 alineatul (1) din Tratatul CEEA, în cazul în care alegerile sunt organizate după data aderării, membrii Parlamentului European care reprezintă popoarele Bulgariei şi României sunt numiţi, pentru perioada dintre data aderării şi data fiecăreia dintre alegerile prevăzute la alineatul (2), de către parlamentele acestor state din rândurile lor, în conformitate cu procedura stabilită de fiecare stat în parte.
1) JO L 278, 8.10.1976, p. 5, act astfel cum a fost modificat ultima dată prin Decizia Consiliului 2002/772/CE, Euratom (JO L 283, 21.10.2002, p. 1).
TITLUL III DISPOZIŢII FINANCIARE
ARTICOLUL 25
(1) De la data aderării, Bulgaria şi România plătesc următoarele sume corespunzătoare contribuţiei lor la capitalul vărsat în contul capitalului subscris, astfel cum sunt acestea definite de dispoziţiile articolului 4 din Statutul Băncii Europene de Investiţii.2)
2) Cifrele prevăzute sunt orientative şi se întemeiază pe datele publicate de Eurostat pentru anul 2003.
Bulgaria | 14.800.000 EUR | |
România | 42.300.000 EUR |
Aceste contribuţii se plătesc în opt tranşe egale scadente la datele de 31 mai 2007, 31 mai 2008, 31 mai 2009, 30 noiembrie 2009, 31 mai 2010, 30 noiembrie 2010, 31 mai 2011 şi 30 noiembrie 2011.
(2) Bulgaria şi România contribuie, în opt tranşe egale scadente la datele prevăzute la alineatul (1), la rezervele şi provizioanele echivalente rezervelor, precum şi la sumele care urmează a fi incluse în cadrul rezervelor şi provizioanelor, incluzând balanţa contului de profit şi pierderi, determinate la sfârşitul lunii anterioare aderării, astfel cum este prevăzut în bilanţul Băncii, cu sume corespunzătoare procentelor de rezerve şi provizioane prevăzute mai jos:3)
3) Cifrele prevăzute sunt orientative şi se întemeiază pe datele publicate de Eurostat pentru anul 2003.
Bulgaria | 0,181% | |
România | 0,517%. |
(3) Capitalul şi plăţile prevăzute la alineatele (1) şi (2) se plătesc de către Bulgaria şi România în numerar în moneda euro, cu excepţia cazului în care Consiliul Guvernatorilor adoptă în unanimitate o derogare.
ARTICOLUL 26
(1) Bulgaria şi România plătesc următoarele sume către Fondul de Cercetare pentru Cărbune şi Oţel prevăzut în Decizia 2002/234/CECO a reprezentanţilor guvernelor statelor membre, întruniţi în cadrul Consiliului, din 27 februarie 2002 privind implicaţiile financiare ale expirării Tratatului CECO şi Fondul de Cercetare pentru Cărbune şi Oţel:1)
1) JO L 79, 22.3.2002, p. 42.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(MEUR în preţuri curente)
Bulgaria | 11,95 | |
România | 29,88. |
(2) Contribuţiile la Fondul de Cercetare pentru Cărbune şi Oţel se efectuează în patru tranşe începând din anul 2009 şi se plătesc după cum urmează, în fiecare caz în prima zi lucrătoare a primei luni a fiecărui an:
2009: | 15% | |
2010: | 20% | |
2011: | 30% | |
2012: | 35%. |
ARTICOLUL 27
(1) Licitaţiile, derularea contractelor şi plăţile pentru asistenţa de preaderare din cadrul programului PHARE2), din cadrul programului PHARE pentru cooperare transfrontalieră3) şi pentru asistenţa din cadrul Facilităţii de tranziţie prevăzută la articolul 31 urmează a fi gestionate, de la data aderării, de agenţiile de implementare din Bulgaria şi România.
2) Regulamentul (CEE) nr. 3906/89 al Consiliului din 18.12.1989 privind ajutorul economic acordat anumitor ţări din Europa Centrală şi de Est (JO L 375, 23.12.1989, p. 11), regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 769/2004 (JO L 123, 27.4.2004, p. 1).
3) Regulamentul (CE) nr. 2760/98 al Comisiei din 18.12.1998 privind implementarea unui program de cooperare transfrontalieră în cadrul programului PHARE (JO L 345, 19.12.1998, p. 49), regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1822/2003 (JO L 267, 17.10.2003, p. 9).
Comisia renunţă, printr-o decizie adoptată în acest sens, la controlul său prealabil asupra licitaţiilor şi contractărilor, pe baza unei proceduri de acreditare desfăşurate de aceasta şi a unei evaluări favorabile a Sistemului de Implementare Descentralizat Extins (SIDE), în conformitate cu criteriile şi condiţiile stabilite în anexa la Regulamentul (CE) nr. 1266/1999 al Consiliului din 21 iunie 1999 privind coordonarea ajutorului acordat ţărilor candidate în cadrul strategiei de preaderare şi modificarea Regulamentului (CEE) nr. 3906/894) precum şi cu dispoziţiile articolului 164 din Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene.5)
4) JO L 161, 26.6.1999, p. 68.
5) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25.6.2002 (JO L 248, 16.9.2002, p. 1).
În cazul în care decizia Comisiei de renunţare la controlul prealabil nu este adoptată înainte de data aderării, nici un contract semnat în intervalul de timp dintre data aderării şi data la care este adoptată decizia Comisiei nu poate fi finanţat din asistenţa de preaderare.
Cu toate acestea, prin excepţie, în cazul în care adoptarea deciziei Comisiei de renunţare la controlul prealabil este amânată pentru o dată ulterioară datei aderării pentru motive neimputabile autorităţilor din Bulgaria sau România, Comisia poate accepta, în cazuri temeinic motivate, finanţarea din asistenţa de preaderare a contractelor semnate în intervalul de timp dintre data aderării şi data adoptării deciziei Comisiei, precum şi continuarea implementării asistenţei de preaderare pentru un termen limitat, sub rezerva efectuării de către Comisie a controlului prealabil asupra licitaţiilor şi contractărilor.
(2) Angajamentele financiare contractate înainte de data aderării în conformitate cu instrumentele financiare de preaderare prevăzute la alineatul (1), precum şi cele contractate după aderare în cadrul Facilităţii de tranziţie prevăzute la articolul 31, inclusiv încheierea şi înregistrarea, după aderare, a fiecărui angajament şi a fiecărei plăţi legale continuă să fie reglementate de normele şi regulamentele privind instrumentele financiare de preaderare şi continuă să fie suportate din capitolele bugetare corespunzătoare, până la închiderea programelor şi proiectelor în cauză. Cu toate acestea, procedurile de achiziţii publice începute după data aderării urmează să fie îndeplinite în conformitate cu dispoziţiile aplicabile ale directivelor Comunităţii.
(3) Ultimul exerciţiu de programare a asistenţei de preaderare prevăzute la alineatul (1) are loc în ultimul an anterior datei aderării. Acţiunile stabilite prin aceste programe vor trebui contractate în cei doi ani ulteriori. Nu poate fi acordată nici o prorogare a termenului de contractare, în mod excepţional şi în cazuri temeinic motivate, prorogări limitate ca durată pot fi acordate pentru executarea contractelor.
Cu toate acestea, fondurile de preaderare destinate acoperirii cheltuielilor administrative, astfel cum sunt definite la alineatul (4), pot fi alocate în cursul primilor doi ani după aderare. Pentru costurile de audit şi evaluare pot fi alocate fonduri de preaderare în cursul a până la cinci ani după aderare.
(4) Pentru a asigura încetarea treptată a funcţionării instrumentelor financiare de preaderare menţionate la alineatul (1), precum şi a programului ISPA6), Comisia poate lua toate măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că personalul necesar din punct de vedere legal este menţinut în Bulgaria şi România pentru cel mult nouăsprezece luni după aderare. În cursul acestei perioade, funcţionarii, angajaţii temporari şi angajaţii contractuali repartizaţi pe posturi în Bulgaria şi în România înainte de aderare, care trebuie să rămână în activitate în aceste state după aderare, urmează să beneficieze, prin excepţie, de aceleaşi condiţii financiare şi materiale cu cele aplicate de către Comisie înainte de aderare, în conformitate cu Statutul funcţionarilor Comunităţilor Europene şi Regimul aplicabil celorlalţi agenţi ai Comunităţilor Europene, adoptat prin Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului7). Cheltuielile administrative, inclusiv salariile pentru restul personalului necesar urmează să fie acoperite de titlul "încetarea treptată a asistenţei de preaderare pentru noile state membre" sau de echivalentul acestuia în cadrul domeniului corespunzător al bugetului general al Comunităţilor Europene referitor la extindere.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
6) Regulamentul (CE) nr. 1267/1999 al Consiliului din 21.6.1999 de instituire a Instrumentului de politici structurale pentru preaderare (JO L 161, 26.6.1999, p. 73), regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 769/2004 (JO L 123, 27.4.2004, p. 1).
7) JO L 56, 4.3.1968, p. 1, regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 723/2004 (JO L 124, 27.4.2004, p. 1).
ARTICOLUL 28
(1) Măsurile care, la data aderării, au făcut obiectul unor decizii privind asistenţa în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1267/1999 de instituire a Instrumentului pentru politici structurale de preaderare şi a căror punere în aplicare nu a fost încheiată la data respectivă sunt considerate ca aprobate de către Comisie în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1164/94 al Consiliului din 16 mai 1994 de instituire a Fondului de Coeziune1). Sumele care trebuie încă alocate în scopul punerii în aplicare a unor asemenea măsuri se angajează în temeiul regulamentului privind Fondul de Coeziune în vigoare la data aderării şi se alocă pentru capitolul din bugetul general al Comunităţilor Europene care corespunde acestui regulament. În cazul în care alineatele (2)-(5) nu dispun altfel, dispoziţiile care reglementează punerea în aplicare a măsurilor aprobate în conformitate cu acest din urmă regulament se aplică acestor măsuri.
1) JO L 130, 25.5.1994, p. 1, regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Actul de aderare din anul 2003 (JO L 236, 23.9.2003, p. 33).
(2) Orice procedură de achiziţii publice referitoare la o măsură prevăzută la alineatul (1) care, la data aderării, a făcut deja obiectul unei cereri de oferte publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, se aplică în conformitate cu regulile prevăzute în respectiva cerere de oferte. Prin excepţie, nu sunt aplicabile dispoziţiile prevăzute la articolul 165 din Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene. Orice procedură de achiziţii referitoare la o măsură menţionată la alineatul (1) care nu a făcut încă obiectul unei cereri de oferte publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene respectă dispoziţiile tratatelor, ale actelor adoptate în temeiul acestora şi politicile Comunităţii, inclusiv cele privind protecţia mediului, transporturile, reţelele transeuropene, concurenţa şi acordarea contractelor publice.
(3) Plăţile efectuate de Comisie în cadrul uneia dintre măsurile menţionate la alineatul (1) sunt alocate angajamentelor aflate în curs, în ordinea deschiderii acestora în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1267/1999, iar ulterior sunt alocate în temeiul regulamentului privind Fondul de Coeziune în vigoare la acea dată.
(4) Pentru măsurile prevăzute la alineatul (1), normele care reglementează eligibilitatea cheltuielilor în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1267/1999 rămân aplicabile, cu excepţia cazurilor temeinic motivate care urmează să fie hotărâte de Comisie la solicitarea statului membru interesat.
(5) Comisia poate decide, în cazuri excepţionale şi temeinic motivate, să autorizeze exceptări specifice de la normele aplicabile în temeiul regulamentului privind Fondul de Coeziune în vigoare la data aderării pentru măsurile prevăzute la alineatul (1).
ARTICOLUL 29
În cazul în care perioada pentru angajamentele multianuale efectuate în cadrul programului SAPARD1) în legătură cu împădurirea terenurilor agricole, acordarea de sprijin pentru constituirea grupurilor de producători sau pentru programele agroecologice depăşeşte ultimul termen permis pentru efectuarea plăţilor în cadrul SAPARD, angajamentele necheltuite vor fi incluse în programul de dezvoltare rurală pentru anii 2007-2013. În cazul în care sunt necesare măsuri tranzitorii speciale în această privinţă, ele urmează a fi adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 50 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 al Consiliului din 21 iunie 1999 de adoptare a dispoziţiilor generale privind Fondurile Structurale.2)
1) Regulamentul (CE) nr. 1268/1999 al Consiliului din 21.6.1999 privind asistenţa financiară comunitară destinată măsurilor de preaderare ce trebuie luate pentru dezvoltarea agriculturii şi zonelor rurale în ţările candidate din Europa Centrală şi de Est în perioada premergătoare aderării (JO L 161, 26.6.1999, p. 87), regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2008/2004 (JO L 349, 25.11.2004, p. 12).
2) JO L 161, 26.6.1999, p. 1, regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Actul de aderare din anul 2003 (JO L 236, 23.9.2003, p. 33).
ARTICOLUL 30
(1) Având în vedere că Bulgaria a închis definitiv în vederea dezafectării ulterioare - în conformitate cu angajamentele asumate - Unitatea 1 şi Unitatea 2 de la Centrala Nucleară Kozlodui, înainte de anul 2003, aceasta se angajează să închidă definitiv Unitatea 3 şi Unitatea 4 de la această centrală în anul 2006 şi să le dezafecteze ulterior.
(2) În perioada 2007-2009, Comunitatea acordă Bulgariei asistenţă financiară pentru susţinerea eforturilor sale de dezafectare şi pentru compensarea efectelor închiderii şi dezafectării unităţilor 14 ale Centralei Nucleare Kozlodui.
Asistenţa urmează să acopere, printre altele: măsuri de susţinere a dezafectării unităţilor 1-4 ale Centralei Nucleare Kozlodui; măsuri pentru îmbunătăţirea mediului în concordanţă cu acquis-ul; măsuri pentru modernizarea sectoarelor de producţie, transport şi distribuţie a energiei convenţionale din Bulgaria; măsuri pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice, îmbunătăţirea utilizării surselor regenerabile de energie şi pentru creşterea gradului de siguranţă în alimentarea cu energie.
Pentru perioada 2007-2009, asistenţa se ridică la 210 MEUR (preţuri la nivelul anului 2004) constând în credite de angajament care urmează să fie angajate în tranşe anuale egale în valoare de 70 MEUR (preţuri la nivelul anului 2004).
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Asistenţa, sau părţi ale acesteia, poate fi mobilizată sub formă de contribuţie a Comunităţii la Fondul internaţional de sprijin pentru dezafectarea Centralei Kozlodui, administrat de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.
(3) Comisia poate adopta norme pentru punerea în aplicare a asistenţei prevăzute la alineatul (2). Normele sunt adoptate în conformitate cu Decizia Consiliului 1999/468/CE din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor pentru exercitarea competenţelor de execuţie delegate Comisiei1). În acest scop, Comisia este sprijinită de un comitet. Articolele 4 şi 7 din Decizia 1999/468/CE sunt aplicabile. Termenul prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE este de şase săptămâni. Comitetul îşi adoptă regulamentul de procedură.
1) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
ARTICOLUL 31
(1) În primul an de la aderare, Uniunea acordă Bulgariei şi României asistenţă financiară provizorie, denumită în continuare "Facilitatea de tranziţie", în vederea dezvoltării şi întăririi capacităţii lor administrative şi judiciare de a pune în aplicare şi asigura respectarea legislaţiei comunitare şi pentru a promova schimbul de bune practici între parteneri. Această asistenţă trebuie să finanţeze proiecte de construcţie instituţională şi un număr limitat de mici investiţii dependente de cele dintâi.
(2) Asistenţa trebuie să răspundă necesităţii continue de întărire a capacităţii instituţionale în anumite domenii prin acţiuni care nu pot fi finanţate de fondurile structurale sau de Fondul pentru Dezvoltare Rurală.
(3) Pentru proiectele de înfrăţire între administraţiile publice în scopul construcţiei instituţionale continuă să se aplice procedura cererii de oferte prin intermediul reţelei de puncte de contact din statele membre, astfel cum se prevede prin acordurile-cadru încheiate cu statele membre în vederea derulării asistenţei de preaderare.
Creditele de angajament pentru Facilitatea de tranziţie pentru Bulgaria şi România, exprimate în preţuri la nivelul anului 2004, totalizează 82 MEUR în primul an după aderare şi au în vedere priorităţi naţionale şi orizontale. Creditele de angajament se autorizează de către autoritatea bugetară în limitele perspectivei financiare.
(4) Asistenţa acordată în temeiul Facilităţii de tranziţie se alocă şi se pune în aplicare în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 3906/89 al Consiliului privind asistenţa economică acordată anumitor state din Europa Centrală şi de Est.
ARTICOLUL 32
(1) Se constituie prin prezentul Facilitatea Schengen şi pentru fluxurile de numerar, ca instrument provizoriu pentru sprijinirea Bulgariei şi a României în perioada dintre data aderării şi sfârşitul anului 2009 în vederea finanţării acţiunilor la noile frontiere externe ale Uniunii, pentru punerea în aplicare a acquis-ului Schengen şi controlul frontierelor externe şi pentru a sprijini îmbunătăţirea fluxurilor de numerar în cadrul bugetelor naţionale.
(2) Pentru perioada 2007-2009, se acordă Bulgariei şi României următoarele sume (exprimate în preţuri la nivelul anului 2004), sub forma plăţii unor sume globale în cadrul Facilităţii provizorii Schengen şi pentru fluxurile de numerar:
(MEUR, preţuri la nivelul anului 2004) |
2007 | 2008 | 2009 | ||
Bulgaria | 121,8 | 59,1 | 58,6 | |
România | 297,2 | 131,8 | 130,8 |
(3) Cel puţin 50% din alocarea pentru fiecare ţară în cadrul Facilităţii provizorii Schengen şi pentru fluxurile de numerar se utilizează pentru sprijinirea Bulgariei şi a României în îndeplinirea obligaţiei acestora de a finanţa acţiuni la noile frontiere externe ale Uniunii pentru punerea în aplicare a acquis-ului Schengen şi a controalelor la frontiera externă.
(4) A douăsprezecea parte din fiecare sumă anuală se plăteşte Bulgariei şi României în prima zi lucrătoare a fiecărei luni din anul respectiv. Sumele globale se utilizează în termen de trei ani de la efectuarea primei plăţi. Bulgaria şi România prezintă, în cel mult şase luni de la data expirării acestui termen de trei ani, un raport cuprinzător privind utilizarea finală a sumelor globale în temeiul secţiunii Schengen a Facilităţii provizorii Schengen şi pentru fluxurile de numerar, incluzând un raport justificativ privind cheltuielile. Orice fonduri neutilizate sau cheltuite nejustificat se recuperează de către Comisie.
(5) Comisia poate adopta orice dispoziţii tehnice necesare funcţionării Facilităţii provizorii Schengen şi pentru fluxurile de numerar.
ARTICOLUL 33
(1) Fără a aduce atingere viitoarelor decizii de politici publice, creditele de angajament globale pentru acţiuni structurale care urmează să fie puse la dispoziţia Bulgariei şi a României pentru perioada de trei ani cuprinsă între anii 2007-2009 sunt următoarele:
(MEUR, preţuri la nivelul anului 2004) |
2007 | 2008 | 2009 | ||
Bulgaria | 539 | 759 | 1002 | |
România | 1399 | 1972 | 2603 |
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(2) În cursul perioadei de trei ani cuprinsă între anii 2007-2009, întinderea şi natura intervenţiilor cuprinse în totalul creditelor fixe pe ţări se stabilesc în temeiul dispoziţiilor în vigoare la acea dată aplicabile cheltuielilor pentru acţiuni structurale.
ARTICOLUL 34
(1) Suplimentar în raport cu regulamentele privind dezvoltarea rurală în vigoare la data aderării, dispoziţiile prevăzute de secţiunile I-III din anexa VIII se aplică Bulgariei şi României pentru perioada 2007-2009, iar dispoziţiile financiare speciale prevăzute de secţiunea IV din anexa VIII se aplică Bulgariei şi României pe parcursul perioadei de programare 2007-2013.
(2) Fără a aduce atingere viitoarelor decizii de politici publice, creditele de angajament pentru dezvoltarea rurală din cadrul FEOGA Secţiunea Garantare pentru Bulgaria şi România în cursul perioadei de trei ani 2007-2009 se ridică la suma de 3.041 MEUR (în preţuri la nivelul anului 2004).
(3) În cazul în care este necesar, normele pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor anexei VIII se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 50 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999.
(4) Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, după consultarea Parlamentului European, efectuează orice adaptări ale dispoziţiilor anexei VIII în cazurile necesare, în vederea asigurării coerenţei cu regulamentele privind dezvoltarea rurală.
ARTICOLUL 35
Sumele prevăzute la articolele 30, 31, 32, 33 şi 34 sunt adaptate de către Comisie în fiecare an în funcţie de evoluţia preţurilor, ca parte a adaptărilor tehnice anuale ale perspectivei financiare.
TITLUL IV ALTE DISPOZIŢII
ARTICOLUL 36
(1) În cazul în care, până la împlinirea unui termen de cel mult trei ani de la data aderării, survin dificultăţi semnificative şi susceptibile să persiste în orice sector al economiei sau care ar putea provoca deteriorarea serioasă a situaţiei economice într-un anumit domeniu, Bulgaria şi România pot solicita să fie autorizate să adopte măsuri de protecţie în vederea remedierii situaţiei şi a adaptării sectorului în cauză la economia pieţei interne.
În aceleaşi împrejurări, oricare actual stat membru poate solicita să fie autorizat să adopte măsuri de protecţie în raport cu Bulgaria, cu România sau cu ambele state.
(2) La cererea statului interesat, Comisia adoptă, în procedură de urgenţă, măsurile de protecţie pe care le consideră necesare, arătând condiţiile şi modalităţile în care acestea trebuie puse în aplicare.
În caz de dificultăţi economice serioase şi la cererea expresă a statului membru interesat, Comisia hotărăşte în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea cererii însoţite de datele de fundamentare corespunzătoare. Măsurile astfel hotărâte sunt de imediată aplicare, ţin seama de interesele tuturor părţilor interesate şi nu pot determina efectuarea de controale la frontiere.
(3) Măsurile autorizate în conformitate cu alineatul (2) pot include derogări de la normele Tratatului CE şi ale prezentului act, în măsura şi pentru termenele strict necesare pentru atingerea obiectivelor menţionate la alineatul (1). Se acordă prioritate măsurilor care afectează cel mai puţin funcţionarea pieţei interne.
ARTICOLUL 37
În cazul în care Bulgaria sau România nu şi-a îndeplinit angajamentele asumate în contextul negocierilor de aderare, determinând o perturbare semnificativă a bunei funcţionări a pieţei interne, inclusiv orice angajamente asumate în cadrul politicilor sectoriale care privesc activităţi economice cu efecte transfrontaliere, ori pericolul iminent al unei atari perturbări, Comisia poate să adopte măsurile corespunzătoare până la împlinirea unui termen de cel mult trei ani de la data aderării, la cererea motivată a unui stat membru sau din proprie iniţiativă.
Măsurile sunt proporţionale şi se acordă prioritate acelora dintre ele care perturbă cel mai puţin funcţionarea pieţei interne şi, după caz, aplicării mecanismelor sectoriale de salvgardare în vigoare. Asemenea măsuri de salvgardare nu pot fi utilizate ca mijloace arbitrare de discriminare sau de restrângere disimulată a comerţului dintre statele membre. Clauza de salvgardare poate fi invocată chiar şi înainte de aderare în temeiul concluziilor urmăririi îndeplinirii angajamentelor asumate în negocieri, iar măsurile adoptate intră în vigoare la data aderării, cu excepţia cazului în care acestea prevăd o dată ulterioară. Măsurile nu pot fi menţinute mai mult decât este strict necesar şi, în orice caz, sunt revocate la data la care angajamentul corespunzător este îndeplinit. Măsurile pot fi totuşi aplicate dincolo de termenul prevăzut la alineatul de mai sus atât timp cât angajamentele corespunzătoare nu au fost îndeplinite. Ca răspuns la progresele realizate de noul stat membru în cauză în îndeplinirea angajamentelor sale, Comisia poate adapta în mod corespunzător măsurile luate. Comisia informează Consiliul cu suficient timp înaintea revocării regulamentelor şi deciziilor europene prin care sunt stabilite măsurile de salvgardare şi ţine seama întocmai de orice observaţii formulate în acest sens de către Consiliu.
ARTICOLUL 38
În cazul în care, în Bulgaria sau în România, există deficienţe semnificative sau un risc iminent privind apariţia unor asemenea deficienţe în transpunerea, stadiul aplicării sau asigurarea respectării deciziilor-cadru sau a oricăror altor angajamente, instrumente de cooperare şi decizii privind recunoaşterea reciprocă în domeniul dreptului penal în conformitate cu titlul VI al Tratatului UE, precum şi a directivelor şi regulamentelor privind recunoaşterea reciprocă în domeniul dreptului civil în conformitate cu titlul IV din Tratatul CE, Comisia poate să adopte, până la împlinirea unui termen de cel mult trei ani de la data aderării, la cererea motivată a unui stat membru sau din proprie iniţiativă şi după consultarea statelor membre, măsurile corespunzătoare şi să precizeze condiţiile şi modalităţile în care aceste măsuri intră în vigoare.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Măsurile pot lua forma suspendării provizorii a aplicării dispoziţiilor şi hotărârilor corespunzătoare în relaţiile dintre Bulgaria sau România şi oricare alt ori alte state membre, fără să aducă atingere continuării cooperării judiciare strânse. Clauza de salvgardare poate fi invocată chiar înainte de aderare în temeiul concluziilor urmăririi îndeplinirii angajamentelor asumate în negocieri, iar măsurile adoptate intră în vigoare la data aderării, cu excepţia cazului în care acestea prevăd o dată ulterioară. Măsurile nu pot fi menţinute mai mult decât este strict necesar şi, în orice caz, sunt revocate la data la care deficienţele sunt remediate. Măsurile pot fi totuşi aplicate dincolo de termenul prevăzut la alineatul (1) atât timp cât aceste deficienţe subzistă. Ca răspuns la progresele realizate de noul stat membru în cauză în remedierea deficienţelor identificate, Comisia poate adapta în mod corespunzător măsurile luate, după consultarea statelor membre. Comisia informează Consiliul cu suficient timp înaintea revocării măsurilor de salvgardare şi ţine seama întocmai de orice observaţii formulate în acest sens de către Consiliu.
ARTICOLUL 39
(1) În cazul în care, în temeiul urmăririi continue de către Comisie a îndeplinirii angajamentelor asumate de Bulgaria şi România în contextul negocierilor de aderare, şi în special în temeiul rapoartelor Comisiei în această privinţă, există dovezi clare că stadiul pregătirii pentru adoptarea şi aplicarea acquis-ului în Bulgaria sau România este de asemenea natură încât există un risc semnificativ ca, într-un număr important de domenii, oricare dintre aceste state să fie în mod evident nepregătit să îndeplinească obligaţiile care decurg din calitatea de membru la data aderării, 1 ianuarie 2007, Consiliul poate să hotărască în unanimitate, la recomandarea Comisiei, ca data aderării statului respectiv să fie amânată cu un an, până la 1 ianuarie 2008.
(2) Fără a aduce atingere alineatului (1), Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, la recomandarea Comisiei, poate să ia decizia prevăzută la alineatul (1) cu privire la România în cazul în care sunt constatate deficienţe semnificative în îndeplinirea de către România a unuia sau a mai multora dintre angajamentele şi cerinţele enumerate în anexa IX punctul I.
(3) Fără a aduce atingere alineatului (1) şi sub rezerva dispoziţiilor articolului 37, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, la recomandarea Comisiei şi după o evaluare amănunţită efectuată în toamna anului 2005 a progreselor realizate de România în domeniul politicii de concurenţă, să adopte decizia prevăzută la alineatul (1) cu privire la România în cazul în care se constată deficienţe semnificative în îndeplinirea de către România a obligaţiilor asumate în temeiul Acordului european de asociere1) sau a unuia ori mai multora dintre angajamentele şi cerinţele enumerate în anexa IX punctul II.
1) Acordul european de instituire a asocierii între Comunităţile Economice Europene şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi România, pe de altă parte (JO L 357, 31.12.1994, p. 2).
(4) În cazul unei decizii adoptate în temeiul alineatelor (1), (2) sau (3), Consiliul hotărăşte de îndată, cu majoritate calificată, adaptările prezentului act, inclusiv ale anexelor şi apendicelor acestuia, devenite absolut necesare ca urmare a deciziei de amânare.
ARTICOLUL 40
Pentru a nu afecta buna funcţionare a pieţei interne, punerea în aplicare a normelor de drept intern ale Bulgariei şi României în cursul perioadelor de tranziţie menţionate în anexele VI şi VII nu poate conduce la efectuarea de controale la frontiere între statele membre.
ARTICOLUL 41
În cazul în care sunt necesare măsuri tranzitorii pentru a sprijini tranziţia de la regimul în vigoare în Bulgaria şi România la cel decurgând din aplicarea politicii agricole comune în condiţiile prevăzute prin prezentul act, asemenea măsuri sunt adoptate de către Comisie în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 25 alineatul (2) al Regulamentului (CE) nr. 1784/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 privind organizarea comună a pieţei în sectorul cerealelor1) sau, după caz, de dispoziţiile corespunzătoare ale celorlalte regulamente privind organizarea comună a pieţelor agricole ori a procedurii corespunzătoare stabilite prin legislaţia incidenţă. Măsurile tranzitorii prevăzute în prezentul articol pot fi adoptate într-un termen de trei ani de la data aderării, iar aplicarea lor este limitată la acest termen. Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, după consultarea Parlamentului European, poate proroga acest termen.
1) JO L 270, 21.10.2003, p. 78.
Măsurile tranzitorii referitoare la punerea în aplicare a instrumentelor privind politica agricolă comună care nu sunt menţionate în prezentul act şi care sunt necesare ca urmare a aderării urmează să fie adoptate înainte de data aderării de către Consiliu, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei sau, în cazul în care acestea aduc atingere unor instrumente adoptate iniţial de către Comisie, urmează să fie adoptate de către Comisie în conformitate cu procedura necesară pentru adoptarea instrumentelor în cauză.
ARTICOLUL 42
În cazul în care sunt necesare măsuri tranzitorii pentru a sprijini tranziţia de la regimul în vigoare în Bulgaria şi în România la cel decurgând din aplicarea normelor Uniunii în materie veterinară, fitosanitară şi a siguranţei alimentelor, asemenea măsuri se adoptă de către Comisie în conformitate cu procedura corespunzătoare prevăzută în legislaţia aplicabilă. Aceste măsuri se adoptă în termen de trei ani de la data aderării, iar aplicarea lor este limitată la acest termen.
PARTEA A CINCEA DISPOZIŢII PRIVIND PUNEREA ÎN APLICARE A PREZENTULUI ACT
TITLUL I COMPUNEREA INSTITUŢIILOR ŞI ORGANISMELOR
ARTICOLUL 43
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Parlamentul European efectuează în regulamentul său de procedură adaptările care se impun ca urmare a aderării.
ARTICOLUL 44
Consiliul efectuează în regulamentul său de procedură adaptările care se impun ca urmare a aderării.
ARTICOLUL 45
Un resortisant al fiecărui nou stat membru este numit membru al Comisiei de la data aderării. Noii membri ai Comisiei sunt numiţi de către Consiliu, hotărând cu majoritate calificată şi de comun acord cu preşedintele Comisiei, după consultarea Parlamentului European.
Mandatul membrilor numiţi astfel încetează la aceeaşi dată cu cel al membrilor aflaţi în funcţie la data aderării.
ARTICOLUL 46
(1) Doi judecători sunt numiţi în cadrul Curţii de Justiţie şi doi judecători sunt numiţi în cadrul Tribunalului de Primă Instanţă.
(2) Mandatul unuia dintre judecătorii Curţii de Justiţie numiţi în conformitate cu alineatul (1) încetează la 6 octombrie 2009. Acest judecător este desemnat prin tragere la sorţi. Mandatul celuilalt judecător încetează la 6 octombrie 2012.
Mandatul unuia dintre judecătorii Tribunalului de Primă Instanţă numiţi în conformitate cu alineatul (1) încetează la 31 august 2007. Acest judecător este desemnat prin tragere la sorţi. Mandatul celuilalt judecător încetează la 31 august 2010.
(3) Curtea de Justiţie efectuează în regulamentul său de procedură adaptările care se impun ca urmare a aderării.
Tribunalul de Primă Instanţă, de comun acord cu Curtea de Justiţie, efectuează în regulamentul său de procedură adaptările care se impun ca urmare a aderării.
Regulamentele de procedură astfel adaptate necesită acordul Consiliului, care hotărăşte cu majoritate calificată.
(4) Pentru judecarea cauzelor pendinte la data aderării pe rolul instanţelor menţionate, pentru care procedura orală a început înainte de această dată, plenurile instanţelor sau camerele se întrunesc în aceeaşi compunere ca înainte de aderare şi aplică regulamentul de procedură în vigoare în ziua anterioară datei aderării.
ARTICOLUL 47
Curtea de Conturi se completează prin numirea a doi membri suplimentari pentru un mandat de şase ani.
ARTICOLUL 48
Comitetul Economic şi Social se completează prin numirea a 27 de membri reprezentând diferitele componente sociale şi economice ale societăţii civile organizate din Bulgaria şi România. Mandatul membrilor astfel numiţi încetează simultan cu cel al membrilor aflaţi în funcţie la data aderării.
ARTICOLUL 49
Comitetul Regiunilor se completează prin numirea a 27 de membri reprezentând organismele regionale şi locale din Bulgaria şi România, care fie deţin un mandat ales în cadrul unei autorităţi regionale sau locale, fie răspund politic în faţa unei adunări alese. Mandatul membrilor astfel numiţi încetează simultan cu cel al membrilor aflaţi în funcţie la data aderării.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL 50
Adaptările normelor comitetelor stabilite prin tratatele originare, precum şi ale regulamentelor de procedură ale acestora, impuse de aderare, se efectuează cât mai curând posibil după aderare.
ARTICOLUL 51
(1) Noii membri ai comitetelor, grupurilor sau ai altor organisme constituite prin tratate sau printr-un act al instituţiilor sunt numiţi în condiţiile şi în conformitate cu procedurile prevăzute pentru numirea membrilor acestor comitete, grupuri sau altor organisme. Mandatul membrilor nou numiţi încetează simultan cu cel al membrilor aflaţi în funcţie la data aderării.
(2) Componenţa comitetelor sau grupurilor constituite prin tratate sau printr-un act al instituţiilor, având un număr de membri stabilit indiferent de numărul statelor membre, va fi reînnoită în totalitate după aderare, cu excepţia cazului în care mandatul membrilor actuali expiră în anul următor aderării.
TITLUL II APLICABILITATEA ACTELOR INSTITUŢIILOR
ARTICOLUL 52
De la data aderării, Bulgaria şi România sunt considerate destinatarele directivelor şi deciziilor în înţelesul articolului 249 din Tratatul CE şi al articolului 161 din Tratatul CEEA, cu condiţia ca aceste directive şi decizii să fi fost adresate tuturor statelor membre actuale. Cu excepţia directivelor şi deciziilor care intră în vigoare în conformitate cu articolul 254 alineatele (1) şi (2) din Tratatul CE, se consideră că Bulgaria şi România au fost notificate cu privire la aceste directive şi decizii la data aderării.
ARTICOLUL 53
(1) Bulgaria şi România pun în aplicare măsurile necesare pentru a se conforma, de la data aderării, dispoziţiilor directivelor şi deciziilor în înţelesul articolului 249 din Tratatul CE şi al articolului 161 din Tratatul CEEA, cu excepţia cazului în care se prevede un alt termen în prezentul act. Acestea comunică măsurile respective Comisiei, până la data aderării cel târziu sau, după caz, până la termenul prevăzut în prezentul act.
(2) În măsura în care modificările directivelor în înţelesul articolului 249 din Tratatul CE şi al articolului 161 din Tratatul CEEA, introduse prin prezentul act, necesită modificarea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative ale actualelor state membre, actualele state membre aplică măsurile necesare pentru a se conforma directivelor modificate de la data aderării, cu excepţia cazului în care prezentul act prevede un alt termen. Acestea comunică măsurile respective Comisiei până la data aderării sau, după caz, până la termenul prevăzut de prezentul act.
ARTICOLUL 54
Actele cu putere de lege şi actele administrative destinate să asigure protecţia sănătăţii lucrătorilor şi a populaţiei pe teritoriul Bulgariei şi României împotriva pericolelor generate de radiaţiile ionizante sunt comunicate Comisiei de către acele state în termen de trei luni de la data aderării, în conformitate cu articolul 33 din Tratatul CEEA.
ARTICOLUL 55
La cererea motivată a Bulgariei sau a României, adresată Comisiei cel târziu la data aderării, Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei, sau Comisia, în cazul în care actul originar a fost adoptat de Comisie, pot lua măsuri constând în derogări temporare de la actele instituţiilor adoptate între 1 octombrie 2004 şi data aderării. Măsurile sunt adoptate în conformitate cu regulile de vot aplicabile adoptării actului faţă de care este cerută o derogare temporară. În cazul în care derogările sunt adoptate după aderare, acestea pot fi aplicate de la data aderării.
ARTICOLUL 56
În cazul în care actele instituţiilor adoptate înainte de aderare impun adaptări ca urmare a aderării şi adaptările necesare nu au fost prevăzute în prezentul act sau în anexele sale, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, sau Comisia, în cazul în care actul original a fost adoptat de Comisie, adoptă în acest scop actele necesare. În cazul în care adaptările sunt adoptate după aderare, acestea pot fi aplicate de la data aderării.
ARTICOLUL 57
Cu excepţia cazului în care se prevede altfel, Consiliul adoptă, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, măsurile necesare punerii în aplicare a dispoziţiilor prezentului act.
ARTICOLUL 58
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
De la data aderării, textele actelor instituţiilor şi ale Băncii Centrale Europene, adoptate înainte de aderare şi redactate în limbile bulgară şi română de către Consiliu, de către Comisie sau de către Banca Centrală Europeană sunt autentice în aceleaşi condiţii ca şi textele redactate în limbile oficiale actuale. Acestea se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, în cazul în care textele în limbile actuale au făcut obiectul unei astfel de publicări.
TITLUL III DISPOZIŢII FINALE
ARTICOLUL 59
Anexele I-IX şi apendicele anexate la prezentul act fac parte integrantă din acesta.
ARTICOLUL 60
Guvernul Republicii Italiene remite guvernelor Republicii Bulgaria şi României o copie certificată pentru conformitate a Tratatului privind Uniunea Europeană, a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice, precum şi a tratatelor care le modifică sau le completează, inclusiv a Tratatului privind aderarea Regatului Danemarcei, a Irlandei şi a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, a Tratatului privind aderarea Republicii Elene, a Tratatului privind aderarea Regatului Spaniei şi a Republicii Portugheze, a Tratatului privind aderarea Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei, precum şi a Tratatului privind aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace, în limbile cehă, daneză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, irlandeză, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, olandeză, polonă, portugheză, slovenă, slovacă, spaniolă şi suedeză.
Textele acestor tratate, redactate în limbile bulgară şi română, se anexează la prezentul act. Aceste texte sunt autentice în aceleaşi condiţii ca şi textele tratatelor la care se face referire în primul paragraf, redactate în limbile actuale.
ARTICOLUL 61
O copie certificată pentru conformitate a acordurilor internaţionale depuse în arhivele Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene se remite guvernelor Republicii Bulgaria şi României de către secretarul general.
NEGOCIERILE PENTRU ADERAREA BULGARIEI ŞI A ROMÂNIEI
LA UNIUNEA EUROPEANĂ
Bruxelles, 31 martie 2005
AA 14/2/05
REV 2
TRATATUL DE ADERARE: ACTUL DE ADERARE, ANEXA I
PROIECTE DE ACTE LEGISLATIVE ŞI DE ALTE INSTRUMENTE
Delegaţiile sunt invitate să găsească alăturat proiectul Tratatului de aderare a Bulgariei şi României la Uniunea Europeană: ACTUL DE ADERARE, ANEXA I
Documente sursă: MD 140/4/04 REV 4 | (AC 140/1/05 REV 1) |
ANEXA Nr. I
(1) Convenţia încheiată la 19 iunie 1980 privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale, deschisă spre semnare la Roma la 19 iunie 1980 (JO L 266, 9.10.1980, p. 1)
- Convenţia încheiată la 10 aprilie 1984 privind aderarea Republicii Elene la Convenţia privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale, deschisă spre semnare la Roma la 19 iunie 1980 (JO L 146, 31.5.1984, p. 1);
- Primul Protocol încheiat la 19 decembrie 1988 privind interpretarea de către Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a Convenţiei privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale, deschisă spre semnare la Roma la 19 iunie 1980 (JO L 48, 20.2.1989, p. 1);
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- Al doilea Protocol încheiat la 19 decembrie 1988 privind învestirea Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene cu anumite competenţe de interpretare a Convenţiei privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale, deschisă spre semnare la Roma la 19 iunie 1980 (JO L 48, 20.2.1989, p. 17);
- Convenţia încheiată la 18 mai 1992 privind aderarea Regatului Spaniei şi a Republicii Portugheze la Convenţia privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale, deschisă spre semnare la Roma la 19 iunie 1980 (JO L 333, 18.11.1992, p. 1);
- Convenţia încheiată la 29 noiembrie 1996 privind aderarea Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei la Convenţia privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale, deschisă spre semnare la Roma la 19 iunie 1980, precum şi la Primul şi Al doilea Protocol privind interpretarea acesteia de către Curtea de Justiţie (JO C 15, 15.1.1997, p. 10).
(2) Convenţia încheiată la 23 iulie 1990 privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu adaptarea profiturilor întreprinderilor asociate (JO L 225, 20.8.1990, p. 10);
- Convenţia încheiată la 21 decembrie 1995 privind aderarea Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei la Convenţia privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu adaptarea profiturilor întreprinderilor asociate (JO C 26, 31.1.1996, p. 1);
- Protocolul încheiat la 25 mai 1999 pentru modificarea Convenţiei din 23 iulie 1990 privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu adaptarea profiturilor întreprinderilor asociate (JO C 202, 16.7.1999, p. 1).
(3) Convenţia privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, încheiată la 26 iulie 1995 în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 316, 27.11.1995, p. 49)
- Protocolul la Convenţia privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, încheiat la 27 septembrie 1996 în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 313, 23.10.1996, p. 2);
- Protocolul privind interpretarea cu titlu preliminar de către Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a Convenţiei privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, încheiat la 29 noiembrie 1996 în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 151, 20.5.1997, p. 2);
- Al doilea Protocol la Convenţia privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, încheiat la 19 iunie 1997 în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 221, 19.7.1997, p. 12).
(4) Convenţia privind constituirea Oficiului European de Poliţie (Convenţia Europol), încheiată la 26 iulie 1995, întemeiată pe dispoziţiile articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 316, 27.11.1995, p. 2)
- Protocolul cu privire la interpretarea cu titlu preliminar de către Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a Convenţiei privind constituirea Oficiului European de Poliţie, încheiat la 24 iulie 1996 în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 299, 9.10.1996, p. 2);
- Protocolul cu privire la privilegiile şi imunităţile Europol, ale membrilor organelor sale, ale directorilor adjuncţi şi ale angajaţilor Europol, încheiat la 19 iunie 1997 în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană şi al articolului 41 alineatul (3) din Convenţia Europol (JO C 221, 19.7.1997, p. 2);
- Protocolul de modificare a articolului 2 şi a anexei la Convenţia privind constituirea Oficiului European de Poliţie (Convenţia Europol), încheiat la 30 noiembrie 200 în temeiul articolului 43 alineatul (1) din respectiva convenţie (JO C 358, 13.12.2000, p. 2);
- Protocolul de modificare a Convenţiei privind constituirea Oficiului European de Poliţie (Convenţia Europol) şi a Protocolului cu privire la privilegiile şi imunităţile Europol, ale membrilor organelor sale, ale directorilor adjuncţi şi ale angajaţilor Europol, încheiat la 28 noiembrie 2002 (JO C 312, 16.12.2002, p. 2);
- Protocolul de modificare a Convenţiei privind constituirea Oficiului European de Poliţie (Convenţia Europol), încheiat la 27 noiembrie 2003 în temeiul articolului 43 alineatul (1) din respectiva convenţie (JO C 2, 6.1.2004, p. 3).
(5) Convenţia privind utilizarea tehnologiei informaţiilor de către serviciile vamale, încheiată la 26 iulie 1995 în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 316, 27.11.1995, p. 34)
- Protocolul cu privire la interpretarea cu titlu preliminar de către Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a Convenţiei privind utilizarea tehnologiei informaţiilor de către serviciile vamale, încheiat la 29 noiembrie 1996 în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 151, 20.5.1997, p. 16);
- Protocolul cu privire la domeniul de aplicare al noţiunii de spălare a produselor rezultate din săvârşirea de infracţiuni în cadrul Convenţiei privind utilizarea tehnologiei informaţiilor de către serviciile vamale, precum şi cu privire la includerea numărului de înmatriculare al mijloacelor de transport în cadrul convenţiei, încheiat la 12 martie 1999 în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 91, 31.3.1999, p. 2);
- Protocolul de modificare a Convenţiei privind utilizarea tehnologiei informaţiilor de către serviciile vamale în sensul constituirii unei baze de date pentru identificarea dosarelor vamale, încheiat la 8 mai 2003 în temeiul articolului 34 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 139, 13.6.2003, p. 2).
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(6) Convenţia cu privire la combaterea actelor de corupţie care implică funcţionari ai Comunităţilor Europene sau funcţionari ai statelor membre ale Uniunii Europene, încheiată la 26 mai 1997 în temeiul articolului K.3 alineatul (2) litera (c) din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 195, 25.6.1997, p. 2)
(7) Convenţia cu privire la asistenţa reciprocă şi cooperarea între administraţiile vamale, încheiată la 18 decembrie 1997 în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 24, 23.1.1998, p. 2)
(8) Convenţia cu privire la decăderea din dreptul de a conduce autovehicule, încheiată la 17 iunie 1998 în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 216, 10.7.1998, p. 2)
(9) Convenţia cu privire la asistenţa judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene, adoptată de către Consiliu la 29 mai 2000 în temeiul articolului 34 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 197, 12.7.2000, p. 3)
- Protocolul la Convenţia cu privire la asistenţa judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene, adoptat de către Consiliu la 16 octombrie 2001 în temeiul articolului 34 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 326, 21.11.2001, p. 2).
NEGOCIERILE PENTRU ADERAREA BULGARIEI ŞI A ROMÂNIEI
LA UNIUNEA EUROPEANĂ
Bruxelles, 31 martie 2005
AA 15/2/05
REV 2
TRATATUL DE ADERARE: ACTUL DE ADERARE, ANEXA II
PROIECTE DE ACTE LEGISLATIVE ŞI DE ALTE INSTRUMENTE
Delegaţiile sunt invitate să găsească alăturat proiectul Tratatului de aderare a Bulgariei şi României la Uniunea Europeană: ACTUL DE ADERARE, ANEXA II
Documente sursă: | MD 141/6/04 REV 6 | (AC 141/1/05 REV 1) |
ANEXA Nr. II
(1) Acordul între guvernele statelor Uniunii Economice Benelux, al Republicii Federale Germania şi al Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, semnat la Schengen la 14 iunie 1985.1)
(2) Următoarele dispoziţii ale Convenţiei semnate la Schengen la 19 iunie 19902) de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, Actul final al acestei convenţii şi declaraţiile comune care fac trimitere la aceasta, modificate de unele dintre actele enumerate la alineatul (8) de mai jos:
1) JO L 239, 22.9.2000, p. 13
2) JO L 239, 22.9.2000, p. 19, convenţie astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul Consiliului (CE) nr. 871/2004 (JO L 162, 30.4.2004, p. 29).
Articolul 1, în măsura în care se referă la dispoziţiile prezentului alineat; articolele 3-7, cu excepţia articolul 5 alineatul (1) litera (d); articolul 13; articolele 26 şi 27; articolul 39; articolele 44-59; articolele 61-63; articolele 65-69; articolele 71-73; articolele 75 şi 76; articolul 82; articolul 91; articolele 126-130, în măsura în care se referă la dispoziţiile prezentului alineat şi articolul 136; declaraţiile comune 1 şi 3 din Actul final.
(3) Următoarele dispoziţii ale acordurilor de aderare la Convenţia semnată la Schengen la 19 iunie 1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, actele finale ale acestora şi declaraţiile aferente, astfel cum au fost modificate de unele dintre actele enumerate în alineatul 8 de mai jos:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(a) Acordul privind aderarea Republicii Italiene, semnat la 27 noiembrie 1990:
- articolul 4;
- Declaraţia comună 1 din partea II a Actului final;
(b) Acordul privind aderarea Regatului Spaniei, semnat la 25 iunie 1991:
- articolul 4;
- Declaraţia comună 1 din partea II a Actului final;
- Declaraţia 2 din partea III a Actului final;
(c) Acordul privind aderarea Republicii Portugheze, semnat la 25 iunie 1991:
- articolele 4, 5 şi 6;
- Declaraţia comună 1 din partea II a Actului final;
(d) Acordul privind aderarea Republicii Elene, semnat la 6 noiembrie 1992:
- articolele 3, 4 şi 5;
- Declaraţia comună 1 din partea II a Actului final;
- Declaraţia 2 din partea III a Actului final;
(e) Acordul privind aderarea Republicii Austria, semnat la 28 aprilie 1995:
- articolul 4;
- Declaraţia comună 1 din partea II a Actului final;
(f) Acordul privind aderarea Regatului Danemarcei, semnat la 19 decembrie 1996:
- articolul 4, articolul 5 alineatul 2 şi articolul 6;
- Declaraţiile comune 1 şi 3 din partea II a Actului final;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(g) Acordul privind aderarea Republicii Finlanda, semnat la 19 decembrie 1996:
- articolele 4 şi 5;
- Declaraţiile comune 1 şi 3 din partea II a Actului final;
- Declaraţia Guvernului Republicii Finlanda privind Insulele Aland din partea III a Actului final;
(h) Acordul privind aderarea Regatului Suediei, semnat la 19 decembrie 1996:
- articolele 4 şi 5;
- Declaraţiile comune 1 şi 3 din partea II a Actului final.
(4) Următoarele acorduri încheiate de către Consiliu în conformitate cu articolul 6 din Protocolul Schengen:
- Acordul încheiat la 18 mai 1999 între Consiliul Uniunii Europene şi Republica Islanda şi Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la transpunerea, punerea în aplicare şi dezvoltarea acquis-ului Schengen, inclusiv a anexelor Actului final, declaraţiilor şi schimburilor de scrisori alăturate acestuia3), aprobat prin Decizia Consiliului 1999/439/CE4);
- Acordul încheiat la 30 iunie 1999 între Consiliul Uniunii Europene şi Republica Irlanda şi Regatul Norvegiei cu privire la definirea drepturilor şi obligaţiilor în raporturile dintre Irlanda şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, pe de o parte, şi Republica Islanda şi Regatul Norvegiei, pe de alta, în materia acquis-ului Schengen care se aplică acestor state5), aprobat prin Decizia Consiliului 2000/29/CE;6)
- Acordul semnat la 25 octombrie 2004 între Consiliul Uniunii Europene şi Confederaţia Elveţiană privind asocierea Confederaţiei Elveţiene la transpunerea, punerea în aplicare şi dezvoltarea acquis-ului Schengen.7)
3) JO L 176, 10.7.1999, p. 36.
4) JO L 176, 10.7.1999, p. 35.
5) JO L 15, 20.1.2000, p. 2.
6) JO L 15, 20.1.2000, p. 1.
7) Atât timp cât acest acord nu este încă încheiat, atât timp cât se aplică provizoriu.
(5) Dispoziţiile următoarelor decizii ale Comitetului Executiv instituit prin Convenţia semnată la Schengen la 19 iunie 1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, modificate de unele dintre actele enumerate la alineatul (8) de mai jos:
SCH/Com-ex (93) 10 Decizia Comitetului Executiv din 14 decembrie 1993 privind declaraţiile miniştrilor şi secretarilor de stat
SCH/Com-ex (93) 14 Decizia Comitetului Executiv din 14 decembrie 1993 privind îmbunătăţirea practicii cooperării judiciare în materia combaterii traficului de droguri
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
SCH/Com-ex (94) 16 rev. Decizia Comitetului Executiv din 21 noiembrie 1994 privind achiziţionarea ştampilelor comune de intrare şi ieşire
SCH/Com-ex (94) 28 rev. Decizia Comitetului Executiv din 22 decembrie 1994 privind certificatul de autorizare a transportului de droguri şi substanţe psihotrope, prevăzut la articolul 75
SCH/Com-ex (94) 29 rev. 2 Decizia Comitetului Executiv din 22 decembrie 1994 privind intrarea în vigoare a Convenţiei de punere în aplicare a Acordului Schengen din 19 iunie 1990
SCH/Com-ex (95) 21 Decizia Comitetului Executiv din 20 decembrie 1995 privind schimbul rapid, între statele Schengen, de date statistice şi concrete privind eventuale disfuncţii la frontierele externe
SCH/Com-ex (98) 1 rev. 2 Decizia Comitetului Executiv din 21 aprilie 1998 privind activităţile Grupului Operativ, în măsura în care aceasta se referă la dispoziţiile alineatului 2 de mai sus
SCH/Com-ex (98) 26 def. Decizia Comitetului Executiv din 16 septembrie 1998 privind înfiinţarea Comitetului permanent pentru evaluarea şi punerea în aplicare a dispoziţiilor Schengen
SCH/Com-ex (98) 35 rev. 2 Decizia Comitetului Executiv din 16 septembrie 1998 privind transmiterea Manualului comun statelor candidate la UE
SCH/Com-ex (98) 37 def. 2 Decizia Comitetului Executiv din 27 octombrie 1998 privind adoptarea unor măsuri de combatere a imigrării ilegale, în măsura în care aceasta se referă la dispoziţiile alineatului (2) de mai sus
SCH/Com-ex (98) 51 rev. 3 Decizia Comitetului Executiv din 16 decembrie 1998 privind cooperarea poliţienească transfrontalieră în materia prevenirii şi depistării infracţiunilor
SCH/Com-ex (98) 52 Decizia Comitetului Executiv din 16 decembrie 1998 privind Broşura cu privire la cooperarea poliţienească transfrontalieră, în măsura în care aceasta se referă la dispoziţiile alineatului (2) de mai sus
SCH/Com-ex (98) 57 Decizia Comitetului Executiv din 16 decembrie 1998 privind introducerea unui formular armonizat pentru invitaţii, declaraţii de garanţie şi atestări de cazare
SCH/Com-ex (98) 59 rev. Decizia Comitetului Executiv din 16 decembrie 1998 privind detaşarea coordonată a consilierilor în materie de documente
SCH/Com-ex (99) 1 rev. 2 Decizia Comitetului Executiv din 28 aprilie 1999 privind normele în materie de stupefiante
SCH/Com-ex (99) 6 Decizia Comitetului Executiv din 28 aprilie 1999 privind acquis-ul Schengen în materie de telecomunicaţii
SCH/Com-ex (99) 7 rev. 2 Decizia Comitetului Executiv din 28 aprilie 1999 privind ofiţerii de legătură
SCH/Com-ex (99) 8 rev. 2 Decizia Comitetului Executiv din 28 aprilie 1999 privind principiile generale care reglementează plata informatorilor
SCH/Com-ex (99) 10 Decizia Comitetului Executiv din 28 aprilie 1999 privind traficul ilegal de arme de foc
SCH/Com-ex (99) 13 Decizia Comitetului Executiv din 28 aprilie 1999 privind versiunile definitive ale Manualului comun şi ale Instrucţiunilor consulare comune:
- anexele 1-3, 7, 8 şi 15 ale Instrucţiunilor consulare comune;
- Manualul comun, în măsura în care acesta se referă la dispoziţiile alineatului (2) de mai sus, inclusiv anexele 1, 5, 5A, 6, 10 şi 13;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
SCH/Com-ex (99) 18 Decizia Comitetului Executiv din 28 aprilie 1999 privind îmbunătăţirea cooperării poliţieneşti în materie de prevenire şi depistare a infracţiunilor.
(6) Următoarele declaraţii ale Comitetului Executiv instituit prin Convenţia semnată la Schengen la 19 iunie 1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, în măsura în care acestea se referă la dispoziţiile alineatului (2) de mai sus:
SCH/Com-ex (96) decl. 6 rev. 2 Declaraţia Comitetului Executiv din 26 iunie 1996 privind extrădarea.
SCH/Com-ex (97) decl. 13 rev. 2 Declaraţia Comitetului Executiv din 9 februarie 1998 privind răpirea de minori.
(7) Următoarele decizii ale Grupului Central instituit prin Convenţia semnată la Schengen la 19 iunie 1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, în măsura în care acestea se referă la dispoziţiile alineatului (2) de mai sus:
SCH/C (98) 117 Decizia Grupului Central din 27 octombrie 1998 privind adoptarea unor măsuri de combatere a imigrării ilegale.
SCH/C (99) 25 Decizia Grupului Central din 22 martie 1999 privind principiile generale care reglementează plata informatorilor.
(8) Următoarele acte întemeiate pe acquis-ul Schengen sau conexe în alt mod acestuia: Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1683/95 din 29 mai 1995 de instituire a modelului uniform de viză (JO L 164, 14.7.1995, p. 1)
Decizia Consiliului 1999/307/CE din 1 mai 1999 de stabilire a modalităţilor de integrare a Secretariatului Schengen în cadrul Secretariatul General al Consiliului (JO L 119, 7.5.1999, p. 49)
Decizia Consiliului 1999/43 5/CE din 20 mai 1999 privind definirea acquis-ului Schengen în scopul stabilirii, în conformitate cu dispoziţiile relevante din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi din Tratatul privind Uniunea Europeană, a temeiului juridic pentru fiecare din dispoziţiile sau deciziile care constituie acquis-ul Schengen (JO L 176, 10.7.1999, p. 1)
Decizia Consiliului 1999/43 6/CE din 20 mai 1999 de stabilire, în conformitate cu dispoziţiile relevante din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi din Tratatul privind Uniunea Europeană, a temeiului juridic pentru fiecare dintre dispoziţiile sau deciziile care constituie acquis-ul Schengen (JO L 176, 10.7.1999, p. 17)
Decizia Consiliului 1999/43 7/CE din 17 mai 1999 privind anumite modalităţi de aplicare a Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene şi Republica Islanda şi Regatul Norvegiei în ceea ce priveşte asocierea acestor două state la punerea în aplicare, asigurarea respectării şi dezvoltarea acquis-ului Schengen (JO L 176, 10.7.1999, p. 31)
Decizia Consiliului 1999/848/CE din 13 decembrie 1999 privind aplicarea integrală a acquis-ului Schengen pe teritoriul Greciei (JO L 327, 21.12.1999, p. 58)
Decizia Consiliului 2000/3 65/CE din 29 mai 2000 privind cererea Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord de a participa la punerea în aplicare a unora dintre dispoziţiile acquis-ului Schengen (JO L 131, 1.6.2000, p. 43)
Decizia Consiliului 2000/586/JAI din 28 septembrie 2000 de instituire a unei proceduri de modificare a articolului 40 alineatele (4) şi (5), a articolului 41 alineatul (7) şi a articolului 65 alineatul (2) din Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele externe comune (JO L 248, 3.10.2000, p. 1)
Decizia Consiliului 2000/751/CE din 30 noiembrie 2000 privind declasificarea anumitor părţi din Manualul comun adoptat de Comitetul Executiv instituit prin Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 (JO L 303, 2.12.2000, p. 29)
Decizia Consiliului 2000/777/CE din 1 decembrie 2000 privind punerea în aplicare a acquis-ului Schengen pe teritoriul Danemarcei, Finlandei, Suediei, precum şi pe teritoriul Islandei şi Norvegiei (JO L 309, 9.10.2000, p. 24)
Regulamentul Consiliului (CE) nr. 539/2001 din 15 martie 2001 de stabilire a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi trebuie să deţină viză pentru trecerea frontierelor externe ale statelor membre şi a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi sunt scutiţi de această obligaţie (JO L 81, 21.3.2001, p. 1)
Regulamentul Consiliului nr. 789/2001/CE din 24 aprilie 2001 care rezervă Consiliului competenţele de execuţie în ceea ce priveşte anumite norme metodologice şi proceduri de examinare a cererilor de viză (JO L 116, 26.2001, p. 2)
Regulamentul Consiliului nr. 790/2001/CE din 24 aprilie 2001 care rezervă Consiliului competenţele de execuţie în ceea ce priveşte anumite norme metodologice şi proceduri de realizare a controlului şi supravegherii frontierelor (JO L 116, 26.4.2001, p. 5)
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Decizia Consiliului 2001/329/CE din 24 aprilie 2001 de actualizare a părţii VI şi a anexelor 3, 6 şi 13 la Instrucţiunile consulare comune şi a anexelor 5(a), 6(a) şi 8 la Manualul comun (JO L 116, 26.4.2001, p. 32), în măsura în care aceasta se referă la anexa 3 la Instrucţiunile consulare comune şi la anexa 5(a) la Manualul comun
Directiva Consiliului 2001/51/CE din 28 iunie 2001 de completare a dispoziţiilor articolului 26 din Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 (JO L 187, 10.7.2001, p. 45)
Decizia Consiliului 2001/886/JAI din 6 decembrie 2001 privind dezvoltarea Sistemului de Informaţii Schengen din a doua generaţie (SIS II) (JO L 328, 13.12.2001, p. 1)
Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2414/2001 din 7 decembrie 2001 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi trebuie să deţină viză pentru trecerea frontierelor externe ale statelor membre şi a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi sunt scutiţi de această obligaţie (JO L 327, 12.12.2001, p. 1)
Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2424/2001 din 6 decembrie 2001 privind dezvoltarea Sistemului de Informaţii Schengen din a doua generaţie (SIS II) (JO L 328, 13.12.2001, p. 4)
Regulamentul Consiliului (CE) nr. 333/2002 din 18 februarie 2002 de stabilire a unui model uniform de formular pentru aplicarea unei vize eliberate de statele membre titularilor unui document de călătorie nerecunoscut de către statul membru care emite formularul respectiv (JO L 53, 23.2.2002, p. 4)
Regulamentul Consiliului (CE) nr. 334/2002 din 18 februarie 2002 de modificare a Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1683/95 de instituire a unui model uniform de viză (JO L 53, 23.2.2002, p. 7)
Decizia Consiliului 2002/192/CE din 28 februarie 2002 privind cererea Irlandei de a participa la punerea în aplicare a unora dintre dispoziţiile acquis-ului Schengen (JO L 64, 7.3.2002, p. 20)
Decizia Consiliului 2002/352/CE din 25 aprilie 2002 privind revizuirea Manualului comun (JO L 123, 9.5.2002, p. 47)
Decizia Consiliului 2002/353/CE din 25 aprilie 2002 privind declasificarea părţii II din Manualul comun adoptat de Comitetul Executiv instituit prin Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 (JO L 123, 9.5.2002, p. 49)
Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1030/2002 din 13 iunie 2002 de instituire a unui model uniform de permis de şedere pentru resortisanţii ţărilor terţe (JO L 157, 15.6.2002, p. 1)
Decizia Consiliului 2002/587/CE din 12 iulie 2002 privind revizuirea Manualului comun (JO L 187, 16.7.2002, p. 50)
Decizia-cadru a Consiliului 2002/946/JAI din 28 noiembrie 2002 privind consolidarea cadrului penal pentru a preveni facilitarea intrării, tranzitului şi şederii neautorizate (JO L 328, 5.12.2002, p. 1)
Directiva Consiliului 2002/90/CE din 28 noiembrie 2002 de definire a facilitării intrării, tranzitului şi şederii neautorizate (JO L 328, 5.12.2002, p. 17)
Decizia Consiliului 2003/170/JAI din 27 februarie 2003 privind utilizarea în comun a ofiţerilor de legătură trimişi în străinătate de instituţiile de aplicare a legii ale statelor membre (JO L 67, 12.3.2003, p. 27)
Regulamentul Consiliului (CE) nr. 453/2003 din 6 martie 2003 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi trebuie să deţină viză pentru trecerea frontierelor externe ale statelor membre şi a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi sunt scutiţi de această obligaţie (JO L 69, 13.3.2003, p. 10)
Decizia Consiliului 2003/725/JAI din 2 octombrie 2003 de modificare a dispoziţiilor articolului 40 alineatele (1) şi (7) din Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune (JO L 260, 11.10.2003, p. 37)
Directiva Consiliului 2003/110/CE din 25 noiembrie 2003 privind sprijinul în cazurile de tranzit în scopul expulzării pe calea aerului (JO L 321, 6.12.2003, p. 26)
Regulamentul Consiliului (CE) nr. 377/2004 din 19 februarie 2004 de constituire a reţelei de ofiţeri de legătură în materie de imigrare (JO L 64, 2.3.2004, p. 1)
Decizia Consiliului 2004/466/CE din 29 aprilie 2004 de modificare a Manualului comun în sensul prevederii efectuării controalelor de frontieră specializate privind minorii însoţiţi (JO L 157, 30.4.2004, p. 136)
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Directiva Consiliului 2004/82/CE din 29 aprilie 2004 privind obligaţia transportatorilor de a comunica date privind pasagerii (JO L 261, 6.8.2004, p. 24)
Decizia Consiliului 2004/573/CE din 29 aprilie 2004 privind organizarea de zboruri comune pentru expulzarea de pe teritoriul a două sau mai multe state membre a resortisanţilor ţărilor terţe care fac obiectul măsurilor individuale de expulzare (JO L 261, 6.8.2004, p. 28)
Decizia Consiliului 2004/574/CE din 29 aprilie 2004 de modificare a Manualului comun (JO L 261, 6.8.2004, p. 36)
Decizia Consiliului 2004/512/CE din 8 iunie 2004 de constituire a Sistemului de Informaţii privind Vizele (SIV) (JO L 213, 15.6.2004, p. 5)
Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2007/2004 din 26 octombrie 2004 de constituire a Agenţiei europene pentru gestionarea cooperării operative la frontierele externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (JO L 349, 25.11.2004, p. 1)
Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2133/2004 din 13 decembrie 2004 privind obligaţia autorităţilor competente ale statelor membre de a ştampila cu regularitate documentele de călătorie ale resortisanţilor ţărilor terţe în momentul trecerii de către aceştia a frontierelor externe ale statelor membre, precum şi de modificare a dispoziţiilor Convenţiei pentru aplicarea Acordului Schengen şi a Manualului comun adoptat în acest scop (JO L 369, 16.12.2004, p. 5)
Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2252/2004 din 13 decembrie 2004 privind standardele referitoare la elementele de securitate şi datele biometrice cuprinse în paşapoartele şi documentele de călătorie eliberate de statele membre (JO L 385, 29.12.2004, p. 1)
NEGOCIERILE PENTRU ADERAREA BULGARIEI ŞI A ROMÂNIEI
LA UNIUNEA EUROPEANĂ
Bruxelles, 31 martie 2005
AA 16/2/05
REV 2
TRATATUL DE ADERARE: ACTUL DE ADERARE, ANEXA III
PROIECTE DE ACTE LEGISLATIVE ŞI DE ALTE INSTRUMENTE
Delegaţiile sunt invitate să găsească alăturat proiectul Tratatului de aderare a Bulgariei şi României la Uniunea Europeană: ACTUL DE ADERARE, ANEXA III.
Documente sursă: | MD 42/6/04 REV 6 | (AC 42/1/04 REV 1) | |
MD 77/14/04 REV 14 | (AC 77/1/04 REV 1) | ||
MD 24/4/04 REV 4 | (AC 24/1/04 REV 1) | ||
MD 28/3/04 REV 3 | (AC 28/1/04 REV 1) | ||
MD 32/3/04 REV 3 | (AC 32/1/04 REV 1) | ||
MD 15/1/04 REV 1 | (AC 15/1/04 REV 1) | ||
MD 16/1/04 REV 1 | (AC 16/1/04 REV 1) | ||
MD 18/1/04 REV 1 | (AC 18/1/04 REV 1) | ||
MD 19/1/04 REV 1 | (AC 19/1/04 REV 1) |
ANEXA Nr. III
Lista menţionată la articolul 19 din actul de aderare:
adaptările actelor adoptate de instituţii
1. DREPTUL SOCIETĂŢILOR COMERCIALE
DREPTURILE DE PROPRIETATE INDUSTRIALĂ
I. MARCA DE COMERŢ COMUNITARĂ
31994 R 0040: Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca de comerţ comunitară (JO L 11, 14.1.1994, p. 1), modificat prin:
- 31994 R 3288: Regulamentul (CE) nr. 3288/94 al Consiliului din 22.12.1994 (JO L 349, 31.12.1994, p. 83);
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- 32003 R 0807: Regulamentul (CE) nr. 807/2003 al Consiliului din 14.4.2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 36);
- 12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor - Aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33);
- 32003 R 1653: Regulamentul (CE) nr. 1653/2003 al Consiliului din 18.6.2003 (JO L 245, 29.9.2003, p. 36);
- 32003 R 1992: Regulamentul (CE) nr. 1992/2003 al Consiliului din 27.10.2003 (JO L 296, 14.11.2003, p. 1);
- 32004 R 0422: Regulamentul (CE) nr. 422/2004 al Consiliului din 19.2.2004 (JO L 70, 9.3.2004, p. 1).
La articolul 159a, alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:
(1) De la data aderării Bulgariei, a Republicii Cehe, a Estoniei, a Ciprului, a Letoniei, a Lituaniei, a Ungariei, a Maltei, a Poloniei, a României, a Sloveniei şi a Slovaciei (denumite în continuare "noi state membre"), o marcă de comerţ comunitară înregistrată sau solicitată în conformitate cu prezentul regulament înaintea respectivelor date de aderare se extinde la teritoriul acestor state membre pentru a avea acelaşi efect în întreaga Comunitate.".
II. CERTIFICATELE SUPLIMENTARE DE PROTECŢIE
(1) 31992 R 1768: Regulamentul (CEE) nr. 1768/92 al Consiliului din 18 iunie 1992 privind crearea unui certificat suplimentar de protecţie pentru medicamente (JO L 182, 2.7.1992, p. 1), modificat prin:
- 11994 N: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor - Aderarea Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei (JO C 241, 29.8.1994, p. 21);
- 12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor - Aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33).
(a) La articolul 19a se adaugă următorul text:
(k) oricărui medicament protejat printr-un brevet valabil şi a cărui primă autorizare de introducere pe piaţă ca medicament a fost obţinută după 1 ianuarie 2000 îi poate fi acordat un certificat în Bulgaria, cu condiţia ca, pentru obţinerea acestui certificat, cererea să fie depusă în termen de şase luni de la data aderării;
(l) oricărui medicament protejat printr-un brevet valabil şi a cărui primă autorizare de introducere pe piaţă ca medicament a fost obţinută după 1 ianuarie 2000 îi poate fi acordat un certificat în România. În cazurile în care perioada prevăzută la articolul 7 alineatul (1) a expirat, solicitarea unui certificat este posibilă în termen de şase luni, care începe să curgă cel târziu de la data aderării."
(b) La articolul 20, alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:
(2) Prezentul regulament se aplică certificatelor suplimentare de protecţie acordate în conformitate cu legislaţia internă a Republicii Cehe, a Estoniei, a Ciprului, a Letoniei, a Lituaniei, a Maltei, a Poloniei, a României, a Sloveniei şi a Slovaciei înainte de respectivele date de aderare."
(2) 31996 R 1610: Regulamentul (CE) nr. 1610/96 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 iulie 1996 privind crearea unui certificat suplimentar de protecţie pentru produsele fito-farmaceutice (JO L 198, 8.8.1996, p. 30), modificat prin:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- 12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor - Aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33).
(a) La articolul 19a se adaugă următorul text:
(k) oricărui produs fito-farmaceutic protejat printr-un brevet valabil şi a cărui primă autorizare de introducere pe piaţă ca produs fito-farmaceutic a fost obţinută după 1 ianuarie 2000 îi poate fi acordat un certificat în Bulgaria, cu condiţia ca cererea pentru obţinerea certificatului să fie depusă în termen de şase luni de la data aderării;
(l) oricărui produs fito-farmaceutic protejat printr-un brevet valabil şi a cărui primă autorizare de introducere pe piaţă ca produs fito-farmaceutic a fost obţinută după 1 ianuarie 2000 îi poate fi acordat un certificat în România. În cazurile în care perioada prevăzută la articolul 7 alineatul (1) a expirat, solicitarea unui certificat este posibilă în termen de şase luni, care începe să curgă cel târziu de la data aderării."
(b) La articolul 20, alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:
(2) Prezentul regulament se aplică certificatelor suplimentare de protecţie acordate în conformitate cu legislaţia internă a Republicii Cehe, a Estoniei, a Ciprului, a Letoniei, a Lituaniei, a Maltei, a Poloniei, a României, a Sloveniei şi a Slovaciei înainte de respectivele date de aderare."
III. DESENELE ŞI MODELELE INDUSTRIALE COMUNITARE
32002 R 0006: Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele şi modelele industriale comunitare (JO L 3, 5.1.2002, p. 1), modificat prin:
- 12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor - Aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33).
La articolul 110a, alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:
(1) De la data aderării Bulgariei, a Republicii Cehe, a Estoniei, a Ciprului, a Letoniei, a Lituaniei, a Ungariei, a Maltei, a Poloniei, a României, a Sloveniei şi a Slovaciei (denumite în continuare "noi state membre"), un desen sau model industrial comunitar protejat sau solicitat în conformitate cu acest regulament înaintea respectivelor date de aderare se extinde la teritoriul acestor state membre pentru a avea acelaşi efect în întreaga Comunitate".
2. AGRICULTURA
(1) 31989 R 1576: Regulamentul (CEE) nr. 1576/89 al Consiliului din 29 mai 1989 de stabilire a normelor generale cu privire la definirea, descrierea şi prezentarea băuturilor spirtoase (JO L 160, 12.6.1989, p. 1), modificat prin:
- 31992 R 3280: Regulamentul (CEE) nr. 3280/92 al Consiliului din 9.11.1992 (JO L 327, 13.11.1992, p. 3);
- 31994 R 3378: Regulamentul (CE) nr. 3378/94 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22.12.1994 (JO L 366, 31.12.1994, p. 1);
- 11994 N: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor - Aderarea Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei (JO C 241, 29.8.1994, p. 21);
- 12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor - Aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33);
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- 32003 R 1882: Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29.9.2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
(a) La articolul 1 alineatul (4), punctul (i), se adaugă următoarele dispoziţii:
(5) Denumirea "rachiu din fructe" poate fi înlocuită prin denumirea "Palincă" numai pentru băutura spirtoasă produsă în România."
(b) La Anexa II, se adaugă următoarele denumiri geografice:
- la punctul (4): "Vinars Târnave", "Vinars Vaslui", "Vinars Murfatlar", "Vinars Vrancea", "Vinars Segarcea";
(2) 31991 R 1601: Regulamentul (CEE) nr. 1601/91 al Consiliului din 10 iunie 1991 de stabilire a normelor generale privind definirea, descrierea şi prezentarea vinurilor aromatizate, a băuturilor aromatizate pe bază de vin şi a cocteilurilor aromatizate obţinute din produse vitivinicole (JO L 149, 14.6.1991, p. 1), modificat prin:
- 31992 R 3279: Regulamentul (CEE) nr. 3279/92 al Consiliului din 9.11.1992 (JO L 327, 13.11.1992, p. 1);
- 11994 N: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor - Aderarea Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei (JO C 241, 29.8.1994, p. 21);
- 31994 R 3378: Regulamentul (CE) nr. 3378/94 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22.12.1994 (OJ L 366, 31.12.1994, p. 1);
- 31996 R 2061: Regulamentul (CE) nr. 2061/96 al Parlamentului European şi al Consiliului din 8.10.1996 (OJ L 277, 30.10.1996, p. 1);
- 32003 R 1882: Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29.9.2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
La articolul 2 alineatul (3), se adaugă următoarea literă după litera (h):
(i) Pelin: băutură aromatizată pe bază de vin produsă din vin alb sau roşu, must de struguri concentrat, suc de struguri (sau sfeclă de zahăr) şi o tinctură specială din ierburi, având o tărie alcoolică de nu mai puţin de 8,5% vol., un conţinut de zahăr exprimat ca zahăr invertit de 4550 grame pe litru, şi o aciditate totală de nu mai puţin de 3 grame pe litru exprimată ca acid tartric."
iar litera (i) se redenumeşte ca (j).
(3) 31992 R 2075: Regulamentul (CEE) nr. 2075/92 al Consiliului din 30 iunie 1992 privind organizarea comună a pieţei în sectorul tutunului brut (JO L 215, 30.7.1992, p. 70), modificat prin:
- 11994 N: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor - Aderarea Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei (JO C 241, 29.8.1994, p. 21);
- 31994 R 3290: Regulamentul (CE) nr. 3290/94 al Consiliului din 22.12.1994 (JO L 349, 31.12.1994, p. 105);
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- 31995 R 0711: Regulamentul (CE) nr. 711/95 al Consiliului din 27.3.1995 (JO L 73, 1.4.1995, p. 13);
- 31996 R 0415: Regulamentul (CE) nr. 415/96 al Consiliului din 4.3.1996 (JO L 59, 8.3.1996, p. 3);
- 31996 R 2444: Regulamentul (CE) nr. 2444/96 al Consiliului din 17.12.1996 (JO L 333, 21.12.1996, p. 4);
- 31997 R 2595: Regulamentul (CE) nr. 2595/97 al Consiliului din 18.12.1997 (JO L 351, 23.12.1997, p. 11);
- 31998 R 1636: Regulamentul (CE) nr. 1636/98 al Consiliului din 20.7.1998 (JO L 210, 28.7.1998, p. 23);
- 31999 R 0660: Regulamentul (CE) nr. 660/1999 al Consiliului din 22.3.1999 (JO L 83, 27.3.1999, p. 10);
- 32000 R 1336: Regulamentul (CE) nr. 1336/2000 al Consiliului din 19.6.2000 (JO L 154, 27.6.2000, p. 2);
- 32002 R 0546: Regulamentul (CE) nr. 546/2002 al Consiliului din 25.3.2002 (JO L 84, 28.3.2002, p. 4);
- 32003 R 0806: Regulamentul (CE) nr. 806/2003 al Consiliului din 14.4.2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 1);
- 32003 R 2319: Regulamentul (CE) nr. 2319/2003 al Consiliului din 17.12.2003 (JO L 345, 31.12.2003, p. 17);
- 12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor - Aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33).
(a) În anexă, la punctul V. "Sun-cured", se adaugă următorul text:
Molovata
Ghimpaţi
Bărăgan"
(b) În anexă, la punctul VI. "Basmas", se adaugă următorul text:
Gebel
Nevrokop
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Dupniţa
Melnik
Ustina
Harmanli
Krumovgrad
Iztocen Balkan
Topolovgrad
Svilengrad
Srednogorska iaka"
(c) În anexă, la punctul VIII. "Kaba Kulak (clasic)", se adaugă următorul text:
Severna Bulgaria
Tekne".
(4) 31996 R 2201: Regulamentul (CE) nr. 2201/96 al Consiliului din 28 octombrie 1996 privind organizarea comună a pieţelor în sectorul produselor prelucrate pe bază de fructe şi legume (JO L 297, 21.11.1996, p. 29), modificat prin:
- 31997 R 2199: Regulamentul (CE) nr. 2199/97 al Consiliului din 30.10.1997 (JO L 303, 6.11.1997, p. 1);
- 31999 R 2701: Regulamentul (CE) nr. 2701/1999 al Consiliului din 14.12.1999 (JO L 327, 21.12.1999, p. 5);
- 32000 R 2699: Regulamentul (CE) nr. 2699/2000 al Consiliului din 4.12.2000 (JO L 311, 12.12.2000, p. 9);
- 32001 R 1239: Regulamentul (CE) nr. 1239/2001 al Consiliului din 19.6.2001 (JO L 171, 26.6.2001, p. 1);
- 32002 R 0453: Regulamentul (CE) nr. 453/2002 al Comisiei din 13.3.2002 (JO L 72, 14.3.2002, p. 9);
- 12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor - Aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33);
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- 32004 R 0386: Regulamentul (CE) nr. 386/2004 al Comisiei din 1.3.2004 (JO L 64, 2.3.2004, p. 25).
Anexa III se înlocuieşte cu următorul text:
"ANEXA Nr. III | |
Pragurile de procesare menţionate la articolul 5 | |
Greutatea netă a produselor proaspete | |
(în tone) |
Pragurile comunitare | Roşii | Piersici | Pere | ||
8.860.061 | 560.428 | 105.659 | |||
P r a g u r i n a ţ i o n a l e | Bulgaria | 156.343 | 17.843 | f.r. | |
Republica Cehă | 12.000 | 1.287 | 11 | ||
Grecia | 1.211.241 | 300.000 | 5.155 | ||
Spania | 1.238.606 | 180.794 | 35.199 | ||
Franţa | 401.608 | 15.685 | 17.703 | ||
Italia | 4.350.000 | 42.309 | 45.708 | ||
Cipru | 7.944 | 6 | f.r. | ||
Letonia | f.r. | f.r. | f.r. | ||
Ungaria | 130.790 | 1.616 | 1.031 | ||
Malta | 27.000 | f.r. | f.r. | ||
Ţările de Jos | f.r. | f.r. | 243 | ||
Austria | f.r. | f.r. | 9 | ||
Polonia | 194.639 | f.r. | f.r. | ||
Portugalia | 1.050.000 | 218 | 600 | ||
România | 50.390 | 523 | f.r. | ||
Slovacia | 29.500 | 147 | f.r. | ||
f.r. = fără relevanţă |
(5) 31998 R 2848: Regulamentul (CE) nr. 2848/98 al Comisiei din 22 decembrie 1998 de stabilire a modalităţilor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2075/92 al Consiliului privind schema de prime, cotele de producţie şi ajutorul specific acordat grupurilor de producători din sectorul tutunului brut (JO L 358, 31.12.1998, p. 17), modificat prin:
- 31999 R 0510: Regulamentul (CE) nr. 510/1999 al Comisiei din 8.3.1999 (JO L 60, 9.3.1999, p. 54);
- 31999 R 0731: Regulamentul (CE) nr. 731/1999 al Comisiei din 7.4.1999 (JO L 93, 8.4.1999, p. 20);
- 31999 R 1373: Regulamentul (CE) nr. 1373/1999 al Comisiei din 25.6.1999 (JO L 162, 26.6.1999, p. 47);
- 31999 R 2162: Regulamentul (CE) nr. 2162/1999 al Comisiei din 12.10.1999 (JO L 265, 13.10.1999, p. 13);
- 31999 R 2637: Regulamentul (CE) nr. 2637/1999 al Comisiei din 14.12.1999 (JO L 323, 15.12.1999, p. 8);
- 32000 R 0531: Regulamentul (CE) nr. 531/2000 al Comisiei din 10.3.2000 (JO L 64, 11.3.2000, p. 13);
- 32000 R 0909: Regulamentul (CE) nr. 909/2000 al Comisiei din 2.5.2000 (JO L 105, 3.5.2000, p. 18);
- 32000 R 1249: Regulamentul (CE) nr. 1249/2000 al Comisiei din 15.6.2000 (JO L 142, 16.6.2000, p. 3);
- 32001 R 0385: Regulamentul (CE) nr. 385/2001 al Comisiei din 26.2.2001 (JO L 57, 27.2.2001, p. 18);
- 32001 R 1441: Regulamentul (CE) nr. 1441/2001 al Comisiei din 16.7.2001 (JO L 193, 17.7.2001, p. 5);
- 32002 R 0486: Regulamentul (CE) nr. 486/2002 al Comisiei din 18.3.2002 (JO L 76, 19.3.2002, p. 9);
- 32002 R 1005: Regulamentul (CE) nr. 1005/2002 al Comisiei din 12.6.2002 (JO L 153 13.6.2002, p. 3);
- 32002 R 1501: Regulamentul (CE) nr. 1501/2002 al Comisiei din 22.8.2002 (JO L 227, 23.8.2002, p. 16);
- 32002 R 1983: Regulamentul (CE) nr. 1983/2002 al Comisiei din 7.11.2002 (JO L 306, 8.11.2002, p. 8);
- 32004 R 1809: Regulamentul (CE) nr. 1809/2004 al Comisiei din 18.10.2004 (JO L 318, 19.10.2004, p. 18).
Anexa I se înlocuieşte cu următorul text:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
"ANEXA Nr. I | ||
PROCENTELE PRAGURILOR DE GARANTARE PENTRU FIECARE STAT MEMBRU SAU REGIUNE SPECIFICĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA GRUPURILOR DE PRODUCĂTORI | ||
Stat membru sau regiune specifică de origine a grupului de producători | Procent | |
Germania, Spania (cu excepţia regiunilor Castilia şi Leon, Navarra şi Campezo din Ţara Bascilor), Franţa (cu excepţia regiunilor Nord-Pas-de-Calais şi Picardia), Italia, Portugalia (cu excepţia Regiunii Autonome Azore), Belgia, Austria, România | 2% | |
Grecia (cu excepţia regiunii Epir), Regiunea Autonomă Azore (Portugalia), Regiunile Nord-Pas-de-Calais şi Picardia (Franţa), Bulgaria (cu excepţia municipalităţilor Banite, Zlatograd, Madan şi Dospat din zona Gebel şi a municipiilor Veliki Preslav, Vărbiţa, Şumen, Smiadovo, Varna, Dalgopol, General Toşevo, Dobrici, Kavarna, Kruşari, Şabla şi Antonovo din regiunea de nord a Bulgariei) | 1% | |
Regiunile Castilia şi Leon (Spania), Navarra (Spania), regiunea Campezo din Ţara Bascilor (Spania), Epir (Grecia), municipalităţilor Banite, Zlatograd, Madan şi Dospat din zona Gebel şi a municipalităţilor Veliki Preslav, Vărbiţa, Şumen, Smiadovo, Varna, Dalgopol, General Toşevo, Dobrici, Kavarna, Kruşari, Şabla şi Antonovo din regiunea de nord a Bulgariei (Bulgaria) | 0,3% |
(6) 31999 R 1493: Regulamentul nr. 1493/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieţei în sectorul vitivinicol (JO L 179, 14.7.1999, p. 1), modificat prin:
- 32000 R 1622: Regulamentul (CE) nr. 1622/2000 al Comisiei din 24.7.2000 (JO L 194, 31.7.2000, p. 1);
- 32000 R 2826: Regulamentul (CE) nr. 2826/2000 al Consiliului din 19.12.2000 (JO L 328, 23.12.2000, p. 2);
- 32001 R 2585: Regulamentul (CE) nr. 2585/2001 al Consiliului din 19.12.2001 (JO L 345, 29.12.2001, p. 10);
- 32003 R 0806: Regulamentul (CE) nr. 806/2003 al Consiliului din 14.4.2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 1);
- 12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor - Aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, Republicii Malta, Republicii Polone, Republicii Slovenia şi Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33);
- 32003 R 1795: Regulamentul (CE) nr. 1795/2003 al Comisiei din 13.10.2003 (JO L 262, 14.10.2003, p. 13).
(a) La articolul 6 se adaugă următoarele dispoziţii:
(5) Pentru Bulgaria şi România, se acordă, de la data aderării, drepturi de plantare nou create pentru producţia v.c.p.r.d totalizând 1,5% din suprafaţa viticolă totală, totalizând 2302,5 hectare pentru Bulgaria şi 2830,5 hectare pentru România. Aceste drepturi se acordă unei rezerve naţionale căreia i se aplică articolul 5."
(b) La anexa III (zonele vitivinicole) punctul (2), se adaugă următorul text:
(g) în România, în zona Podişul Transilvaniei"
(c) La anexa III (zonele vitivinicole), ultima propoziţie de la punctul (3) se înlocuieşte cu următorul text:
(d) în Slovacia, regiunea Tokay.
(e) în România, suprafeţele vitivinicole care nu sunt incluse la punctele (2) litera (g) sau (5) litera (f)."
(d) La anexa III (zonele vitivinicole) punctul (5), se adaugă următorul text:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(e)
(f) în România, suprafeţele viticole din următoarele regiuni: Dealurile Buzăului, Dealu Mare, Severinului şi Plaiurile Drâncei, Colinele Dobrogei, Terasele Dunării, regiunea vitivinicolă sudică, inclusiv zonele nisipoase şi alte regiuni favorabile"
(e) La anexa III (zonele vitivinicole) punctul (6), se adaugă următorul text:
În Bulgaria, zona vitivinicolă C III a) cuprinde suprafeţele viticole care nu sunt incluse la punctul (5) litera (e)"
(f) La anexa V partea D.3, se adaugă următorul text:
şi în România".
(7) 32000 R 1673: Regulamentul (CE) nr. 1673/2000 al Consiliului din 27 iulie 2000 privind organizarea a pieţelor în sectorul inului şi cânepei pentru fibre (JO L 193, 29.7.2000, p. 16), modificat de:
- 32002 R 0651: Regulamentul (CE) nr. 651/2002 al Comisiei din 16.4.2002 (JO L 101, 17.4.2002, p. 3);
- 12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor - Aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33);
- 32003 R 1782: Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29.9.2003 (JO L 270, 21.10.2003, p. 1);
- 32004 R 0393: Regulamentul (CE) nr. 393/2004 al Consiliului din 24.2.2004 (JO L 65, 3.3.2004, p. 4).
(a) Articolul 3 alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:
(1) O cantitate maximă garantată de 80.878 tone pe an de piaţă este stabilită pentru fibre de in lungi şi împărţită între toate statele membre drept cantităţi naţionale garantate. Această cantitate este distribuită după cum urmează:
- 13.800 tone pentru Belgia;
- 13 tone pentru Bulgaria;
- 1.923 tone pentru Republica Cehă;
- 300 tone pentru Germania;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- 30 tone pentru Estonia;
- 50 tone pentru Spania;
- 55.800 tone pentru Franţa;
- 360 tone pentru Letonia;
- 2.263 tone pentru Lituania;
- 4.800 tone pentru Ţările de Jos;
- 150 tone pentru Austria;
- 924 tone pentru Polonia;
- 50 tone pentru Portugalia;
- 42 tone pentru România;
- 73 tone pentru Slovacia;
- 200 tone pentru Finlanda;
- 50 tone pentru Suedia;
- 50 tone pentru Regatul Unit."
(b) La articolul 3 alineatul (2), paragraful introductiv şi litera (a) se înlocuiesc cu următorul text:
(2) O cantitate maximă garantată de 147.265 tone pe an de piaţă este stabilită pentru fibre de in scurte şi fibre de cânepă, pentru care se poate acorda sprijin. Această cantitate este repartizată sub forma:
(a) cantităţilor naţionale garantate pentru următoarele state membre:
- 10.350 tone pentru Belgia;
- 48 tone pentru Bulgaria;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- 2.866 tone pentru Republica Cehă;
- 12.800 tone pentru Germania;
- 42 tone pentru Estonia;
- 20.000 tone pentru Spania;
- 61.350 tone pentru Franţa;
- 1.313 tone pentru Letonia;
- 3.463 tone pentru Lituania;
- 2.061 tone pentru Ungaria;
- 5.550 tone pentru Ţările de Jos;
- 2.500 tone pentru Austria;
- 462 tone pentru Polonia;
- 1.750 tone pentru Portugalia;
- 921 tone pentru România;
- 189 tone pentru Slovacia;
- 2.250 tone pentru Finlanda;
- 2.250 tone pentru Suedia;
- 12.100 tone pentru Regatul Unit.
Cu toate acestea, cantitatea naţională garantată stabilită pentru Ungaria se referă doar la fibrele de cânepă."
(8) 32003 R 1782: Regulamentul (CE) nr. 2529/2001 (JO L 270, 21.10.2003, p. 1), modificat prin:
- 32004 R 0021: Regulamentul (CE) nr. 21/2004 al Consiliului din 17.12.2003 (JO L 5, 9.1.2004, p. 8);
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- 32004 R 0583: Regulamentul (CE) nr. 583/2004 al Consiliului din 22.3.2004 (JO L 91, 30.3.2004, p. 1);
- 32004 D 0281: Decizia 2004/281/CE a Consiliului din 22.3.2004 (JO L 93, 30.3.2004, p. 1);
- 32004 R 0864: Regulamentul (CE) nr. 864/2004 al Consiliului din 29.4.2004 (JO L 161, 30.4.2004, p. 48).
(a) Articolul 2 litera (g) se înlocuieşte cu următorul text:
(g) "noi state membre" înseamnă Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, România, Slovenia şi Slovacia."
(b) La articolul 5 alineatul (2), la sfârşitul primului paragraf se adaugă următorul text:
Cu toate acestea, Bulgaria şi România asigură că terenul care a fost utilizat drept păşune permanentă la 1 ianuarie 2007 este menţinut ca păşune permanentă."
(c) La articolul 54 alineatul (2), la sfârşitul primului paragraf se adaugă următorul text:
Cu toate acestea, pentru Bulgaria şi România, data prevăzută pentru cererile de sprijin pe suprafaţă este 30 iunie 2005."
(d) La articolul 71g se adaugă următorul text:
(9) Pentru Bulgaria şi România:
(a) perioada de referinţă de trei ani menţionată la alineatul (2) este 2002-2004;
(b) anul menţionat la alineatul (3) litera (a) este 2004;
(c) în primul paragraf al alineatului (4), referirea la anii 2004 şi 2005 se face la anii 2005 şi 2006, iar referirea la anul 2004 se face la anul 2005."
(e) La articolul 71h se adaugă următorul text:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Cu toate acestea, pentru Bulgaria şi România referirea la 30 iunie 2003 se face la 30 iunie 2005."
(f) Articolul 74 alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:
"(1) Sprijinul se acordă pentru suprafeţele de bază naţionale în zonele de producţie tradiţionale enumerate în anexa X. | ||
Suprafaţa de bază este după cum urmează: | ||
Bulgaria | 21.800 ha | |
Grecia | 617.000 ha | |
Spania | 594.000 ha | |
Franţa | 208.000 ha | |
Italia | 1.646.000 ha | |
Cipru | 6.183 ha | |
Ungaria | 2.500 ha | |
Austria | 7.000 ha | |
Portugalia | 118.000 ha" |
(g) Articolul 78 alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:
(1) Se instituie o suprafaţă maximă garantată de 1.648.000 ha pentru care poate fi acordat sprijin."
(h) Articolul 80 alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:
"(2) Sprijinul este după cum urmează, în funcţie de producţiile din statele membre în cauză: | |||
Anul de piaţă 2004/2005 şi în cazul aplicării articolului 71 (EUR/ha) | Anul de piaţă 2005/2006 şi în anii următori (EUR/ha) | ||
Bulgaria | - | 345,225 | |
Grecia | 1.323,96 | 561,00 | |
Spania | 1.123,95 | 476,25 | |
Franţa: | |||
- teritoriul metropolitan | 971,73 | 411,75 | |
- Guyana Franceză | 1.329,27 | 563,25 | |
Italia | 1.069,08 | 453,00 | |
Ungaria | 548,70 | 232,50 | |
Portugalia | 1.070,85 | 453,75 | |
România | - | 126,075 |
(i) Articolul 81 se înlocuieşte cu următorul text:
"Articolul 81 | ||
Suprafeţe | ||
Se stabileşte prin prezentul o suprafaţă naţională de bază. Cu toate acestea, pentru Franţa se stabilesc două suprafeţe de bază. Aceste suprafeţe de bază sunt după cum urmează: | ||
Bulgaria | 4.166 ha | |
Grecia | 20.333 ha | |
Spania | 104.973 ha | |
Franţa: | ||
- teritoriul metropolitan | 19.050 ha | |
- Guyana Franceză | 4.190 ha | |
Italia | 219.588 ha | |
Ungaria | 3.222 ha | |
Portugalia | 24.667 ha | |
România | 500 ha | |
Un stat membru poate subîmpărţi suprafaţa sau suprafeţele sale de bază în subdiviziuni, pe baza unor criterii obiective." |
(j) Articolul 84 se înlocuieşte cu următorul text:
"Articolul 84 | ||
Suprafeţe | ||
(1) Un stat membru acordă ajutorul comunitar până la limita unui plafon calculat prin înmulţirea numărului de hectare ale SNG, stabilită la alineatul (3), cu valoarea medie de 120,75 EUR. | ||
(2) Se instituie prin prezentul o suprafaţă maximă garantată de 829.229 ha. | ||
(3) Suprafaţa maximă garantată menţionată la alineatul (2) se împarte în următoarele SNG: | ||
Suprafeţe Naţionale Garantate (SNG) | ||
Belgia | 100 ha | |
Bulgaria | 11.984 ha | |
Germania | 1.500 ha | |
Grecia | 41.100 ha | |
Spania | 568.200 ha | |
Franţa | 17.300 ha | |
Italia | 130.100 ha | |
Cipru | 5.100 ha | |
Luxemburg | 100 ha | |
Ungaria | 2.900 ha | |
Ţările de Jos | 100 ha | |
Austria | 100 ha | |
Polonia | 4.200 ha | |
Portugalia | 41.300 ha | |
România | 1.645 ha | |
Slovenia | 300 ha | |
Slovacia | 3.100 ha | |
Regatul Unit | 100 ha | |
(4) Un stat membru îşi poate împărţi SNG în subdiviziuni ale suprafeţei de bază, pe baza unor criterii obiective, în special la nivel regional sau în funcţie de producţie." |
(k) La articolul 95 alineatul (4) se adaugă următoarele paragrafe:
Pentru Bulgaria şi România, cantităţile totale menţionate la primul paragraf sunt stabilite în tabelul (f) din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1788/2003 al Consiliului şi sunt revizuite în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) al şaselea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1788/2003 al Consiliului.
Pentru Bulgaria şi România, perioada de 12 luni menţionată la primul paragraf este cea a anului 2006/2007."
(l) La articolul 103 alineatul (2), se adaugă următorul text:
Cu toate acestea, pentru Bulgaria şi România condiţiile pentru aplicarea prezentului alineat sunt că schema unică de plată pe suprafaţă se aplică în 2007 şi că s-a optat pentru aplicarea articolului 66."
(m) Articolul 105 alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
"(1) Un supliment la plata pe suprafaţă de: | ||
- 291 EUR/ha pentru anul de piaţă 2005/2006; | ||
- 285 EUR/ha pentru anul de piaţă 2006/2007 şi în anii următori, se plăteşte pentru suprafaţa cultivată cu grâu dur în zonele tradiţionale de producţie enumerate în anexa X, în următoarelor limite: | ||
(hectare) | ||
Bulgaria | 21.800 | |
Grecia | 617.000 | |
Spania | 594.000 | |
Franţa | 208.000 | |
Italia | 1.646.000 | |
Cipru | 6.183 | |
Ungaria | 2.500 | |
Austria | 7.000 | |
Portugalia | 118.000 |
(n) La articolul 108 alineatul (2) se adaugă următorul text:
Cu toate acestea, pentru Bulgaria şi România, cererile de plată nu pot fi făcute în ce priveşte terenurile care, la 30 iunie 2005, au fost utilizate drept păşuni permanente, pentru culturi permanente sau copaci ori au fost utilizate în scopuri neagricole."
(o) Articolul 110c alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:
(1) Se instituie o suprafaţă de bază naţională pentru:
- Bulgaria: 10.237 ha;
- Grecia: 370.000 ha;
- Spania: 70.000 ha;
- Portugalia: 360 ha."
(p) Articolul 110c alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:
(2) Valoarea ajutorului eligibil pe hectar este în:
- Bulgaria: 263 EUR;
- Grecia: 594 EUR pentru 300.000 de hectare şi 342,85 EUR pentru restul de 70.000 de hectare;
- Spania: EUR 1.039;
- Portugalia: EUR 556."
(q) Articolul 116 alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:
"(4) Se aplică următoarele plafoane: | ||
Stat membru | Drepturi (x 1000) | |
Belgia | 70 | |
Bulgaria | 2.058,483 | |
Republica Cehă | 66,733 | |
Danemarca | 104 | |
Germania | 2.432 | |
Estonia | 48 | |
Grecia | 11.023 | |
Spania | 19.580 | |
Franţa | 7.842 | |
Irlanda | 4.956 | |
Italia | 9.575 | |
Cipru | 472,401 | |
Letonia | 18,437 | |
Lituania | 17,304 | |
Luxemburg | 4 | |
Ungaria | 1.146 | |
Malta | 8,485 | |
Ţările de Jos | 930 | |
Austria | 206 | |
Polonia | 335,88 | |
Portugalia | 2.690 | |
România | 5.880,620 | |
Slovenia | 84,909 | |
Slovacia | 305,756 | |
Finlanda | 80 | |
Suedia | 180 | |
Regatul Unit | 19.492 | |
Total | 89.607,008 |
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(r) Articolul 123 alineatul (8) se înlocuieşte cu următorul text:
"(8) Se aplică următoarele plafoane regionale: | ||
Belgia | 235.149 | |
Bulgaria | 90.343 | |
Republica Cehă | 244.349 | |
Danemarca | 277.110 | |
Germania | 1.782.700 | |
Estonia | 18.800 | |
Grecia | 143.134 | |
Spania | 713.999*) | |
Franţa | 1.754.732**) | |
Irlanda | 1.077.458 | |
Italia | 598.746 | |
Cipru | 12.000 | |
Letonia | 70.200 | |
Lituania | 150.000 | |
Luxemburg | 18.962 | |
Ungaria | 94.620 | |
Malta | 3.201 | |
Ţările de Jos | 157.932 | |
Austria | 373.400 | |
Polonia | 926.000 | |
Portugalia | 175.075***) | |
România | 452.000 | |
Slovenia | 92.276 | |
Slovacia | 78.348 | |
Finlanda | 250.000 | |
Suedia | 250.000 | |
Regatul Unit | 1.419.811****) | |
*) Fără a aduce atingere normelor speciale stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1454/2001. | ||
**) Fără a aduce atingere normelor speciale stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1452/2001. | ||
***) Fără a aduce atingere normelor speciale stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1453/2001. | ||
****) Acest plafon va creşte temporar cu 100.000, până la 1.519.811, până la data la care animalele vii cu vârstă de până la şase luni pot fi exportate." |
(s) Articolul 126 alineatul (5) se înlocuieşte cu următorul text:
"(5) Se aplică următoarele plafoane naţionale: | ||
Belgia | 394.253 | |
Bulgaria | 16.019 | |
Republica Cehă | 90.300 | |
Danemarca | 112.932 | |
Germania | 639.535 | |
Estonia | 13.416 | |
Grecia | 138.005 | |
Spania*) | 1.441.539 | |
Franţa**) | 3.779.866 | |
Irlanda | 1.102.620 | |
Italia | 621.611 | |
Cipru | 500 | |
Letonia | 19.368 | |
Lituania | 47.232 | |
Luxemburg | 18.537 | |
Ungaria | 117.000 | |
Malta | 454 | |
Ţările de Jos | 63.236 | |
Austria | 375.000 | |
Polonia | 325.581 | |
Portugalia***) | 416.539 | |
România | 150.000 | |
Slovenia | 86.384 | |
Slovacia | 28.080 | |
Finlanda | 55.000 | |
Suedia | 155.000 | |
Regatul Unit | 1.699.511 | |
*) Fără a aduce atingere normelor speciale stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1454/2001. | ||
**) Fără a aduce atingere normelor speciale stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1452/2001. | ||
***) Fără a aduce atingere normelor speciale stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1453/2001." |
(t) La articolul 130 alineatul (3), al doilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:
"Pentru noile state membre, plafoanele naţionale sunt cele menţionate în tabelul următor: | |||
Tauri, tăuraşi, vaci şi juninci | Viţei în vârstă de cel puţin 1 şi de cel mult 8 luni şi cu greutatea carcasei de până la 185 kg | ||
Bulgaria | 22.191 | 101.542 | |
Republica Cehă | 483.382 | 27.380 | |
Estonia | 107.813 | 30.000 | |
Cipru | 21.000 | - | |
Letonia | 124.320 | 53.280 | |
Lituania | 367.484 | 244.200 | |
Ungaria | 141.559 | 94.39 | |
Malta | 6.002 | 17 | |
Polonia | 1.815.430 | 839.518 | |
România | 1.148.000 | 85.000 | |
Slovenia | 161.137 | 35.852 | |
Slovacia | 204.062 | 62.841 |
(u) La articolul 143a se adaugă următorul alineat:
Cu toate acestea, pentru Bulgaria şi România plăţile directe sunt introduse în conformitate cu următorul calendar de creşteri exprimate în procentaje din nivelul aplicabil la acel moment pentru asemenea plăţi în Comunitate, nivel stabilit la 30 aprilie 2004:
- 25% în 2007;
- 30% în 2008;
- 35% în 2009;
- 40% în 2010;
- 50% în 2011;
- 60% în 2012;
- 70% în 2013;
- 80% în 2014;
- 90% în 2015;
- 100% începând cu 2016."
(v) La articolul 143b alineatul (4) se adaugă următorul paragraf:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Cu toate acestea, pentru Bulgaria şi România, suprafaţa agricolă inclusă în schema unică de plată pe suprafaţă reprezintă partea din suprafaţa agricolă utilizată a acestora care este menţinută în bune condiţii agricole, indiferent dacă există producţie sau nu, în cazul în care a fost ajustată în mod adecvat, în conformitate cu criteriile obiective care urmează să fie stabilite de Bulgaria, respectiv România după aprobarea Comisiei."
(w) Articolul 143b alineatul (9) se înlocuieşte cu următorul text:
(9) Pentru oricare nou stat membru, schema unică de plată pe suprafaţă este valabilă pentru o perioadă de aplicare până la sfârşitul anului 2006, cu posibilitatea de reînnoire de două ori cu câte un an la cererea noului stat membru. Cu toate acestea, pentru Bulgaria şi România, schema unică de plată pe suprafaţă va fi valabilă pentru o perioadă de aplicare până la sfârşitul anului 2009 cu posibilitatea de reînnoire de două ori cu câte un an la cererea acestora. Sub rezerva dispoziţiilor alineatului (11), orice nou stat membru, poate decide încetarea aplicării schemei la sfârşitul primului sau al celui de-al doilea an din perioada de aplicare având în vedere aplicarea schemei unice de plată pe fermă. Noile state membre notifică Comisiei intenţia lor de a înceta aplicarea schemei menţionate până la data de 1 august a ultimului an de aplicare."
(x) La articolul 143b alineatul (11), se adaugă următorul paragraf:
Pentru Bulgaria şi România, până la sfârşitul perioadei de 5 ani de aplicare a schemei unice de plată (respectiv 2011), se aplică nivelul procentual stabilit de al doilea alineat din articolul 143a. Dacă aplicarea schemei unice de plată pe suprafaţă este prelungită după această dată, în temeiul unei decizii luate în conformitate cu punctul (b), nivelul procentual stabilit la al doilea alineat din articolul 143a pentru anul 2011 se aplică până la sfârşitul ultimului an de aplicare a schemei unice de plată pe suprafaţă."
(y) Alineatul (2) al articolului 143c se înlocuieşte cu următorul text:
(2) Noile state membre au posibilitatea, cu condiţia autorizării de către Comisie, să completeze orice plăţi directe până la:
(a) în ceea ce priveşte toate plăţile directe, 55% din nivelul plăţilor directe din Comunitate stabilite 30 aprilie 2004 în anul 2004, 60% în anul 2005 şi 65% în anul 2006, iar începând din anul 2007 până la 30 de procente peste nivelul aplicabil menţionat la articolul 143a în anul în cauză. În ceea ce priveşte Bulgaria şi România, se aplică următoarele dispoziţii: 55% din nivelul plăţilor directe din Comunitate stabilite la 30 aprilie 2004 în anul 2007, 60% în anul 2008 şi 65% în anul 2009, iar începând din anul 2010 până la 30 de procente peste nivelul aplicabil menţionat la alineatul al doilea din articolul 143a în anul în cauză. Cu toate acestea, Republica Cehă poate completa plăţile directe în sectorul amidonului de cartofi până la 100% din nivelul plăţilor directe din Comunitate, în compunerea acesteia de la 30 aprilie 2004. Cu toate acestea, pentru plăţile directe menţionate la capitolul 7 din titlul IV din prezentul regulament se aplică următoarele nivele maxime: 85% în anul 2004, 90% în anul 2005, 95% în anul 2006 şi 100% începând din anul 2007. În ceea ce priveşte Bulgaria şi România, se aplică următoarele nivele maxime: 85% în anul 2007, 90% în anul 2008, 95% în anul 2009 şi 100% începând din anul 2010,
sau
(b)
(i) în ceea ce priveşte plăţile directe altele decât schema unică de plată, nivelul total al sprijinului direct pe care fermierul are dreptul să îl primească, în funcţie de fiecare produs, în noul stat membru în anul calendaristic 2003 în cadrul unei scheme naţionale de tip PAC, majorat cu 10 puncte procentuale. Cu toate acestea, pentru Lituania, anul de referinţă este anul calendaristic 2002. Pentru Bulgaria şi România, anul de referinţă este anul calendaristic 2006. În cazul Sloveniei, majorarea este de 10 puncte procentuale în anul 2004, de 15 puncte procentuale în anul 2005, de 20 puncte procentuale în anul 2006 şi de 25 puncte procentuale începând din anul 2007;
(ii) în ceea ce priveşte schema unică de plată, valoarea totală a ajutorului naţional direct complementar care poate fi acordat de un nou stat membru pentru un anumit an este limitată la un pachet financiar specific. Acest pachet este egal cu diferenţa între:
- valoarea totală a ajutorului direct naţional de tip PAC care ar fi disponibil în statul membru în cauză în ceea ce priveşte anul calendaristic 2003 sau, în cazul Lituaniei, anul calendaristic 2002, majorat de fiecare dată cu 10 puncte procentuale. Cu toate acestea, pentru Bulgaria şi România anul de referinţă este anul calendaristic 2006. Pentru Slovenia, majorarea este de 10 puncte procentuale în anul 2004, de 15 puncte procentuale în anul 2005, de 20 puncte procentuale în anul 2006 şi de 25 puncte procentuale începând din anul 2007
şi
- plafonul naţional al acelui nou stat membru menţionat în anexa VIIIa adaptată, dacă este cazul, în conformitate cu articolele 64 alineatul (2) şi 70 alineatul (2).
În vederea calculării valorii totale la care se face referire la prima liniuţă de mai sus, sunt luate în considerare plăţile naţionale directe şi componentele acestora corespunzătoare plăţilor directe din Comunitate şi componentele acestora care au fost luate în considerare pentru calcularea plafonului real al noului stat membru în cauză în conformitate cu articolele 64 alineatul (2), 70 alineatul (2) şi 71c.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Pentru fiecare plată directă în cauză un nou stat membru poate alege să aplice opţiunea (a) sau opţiunea (b) de mai sus.
Sprijinul direct total care poate fi acordat unui fermier în noile state membre după aderare sub forma plăţii directe relevante, care include şi toate plăţile naţionale directe complementare, nu poate depăşi nivelul ajutorului direct pe care fermierul ar avea dreptul să îl primească în cadrul plăţii directe corespunzătoare, aplicabilă la acea dată statelor membre din Comunitate, în compunerea acesteia la 30 aprilie 2004."
(z) Articolul 154a alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:
(2) Măsurile menţionate la alineatul (1) pot fi adoptate în perioada cuprinsă între 1 mai 2004 şi 30 iunie 2009 şi nu se aplică după această dată. Cu toate acestea, pentru Bulgaria şi România, perioada începe la 1 ianuarie 2007 şi expiră la 31 decembrie 2011. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, poate prelungi aceste perioade;"
(aa) La anexa III se adaugă următoarele note de subsol:
la titlul punctului A:
* Pentru Bulgaria şi România, referirea la anul 2005 trebuie interpretată ca o referire la primul an de aplicare a schemei unice de plată."
la titlul punctului B:
* Pentru Bulgaria şi România, referirea la anul 2006 trebuie interpretată ca o referire la cel de-al doilea an de aplicare a schemei unice de plată."
şi, la titlul punctului C:
* Pentru Bulgaria şi România, referirea la anul 2007 trebuie interpretată ca o referire la cel de-al treilea an de aplicare a schemei unice de plată."
(ab) Anexa VIIIa se înlocuieşte cu următorul text:
"ANEXA Nr. VIIIa | |||||||||||||
Plafoanele naţionale menţionate la articolul 71c | |||||||||||||
Plafoanele au fost calculate ţinând seama de calendarul de creşteri prevăzut la articolul 143 a, nefiind prin urmare necesar să fie reduse. | |||||||||||||
(milioane EUR) | |||||||||||||
An calendaristic | Bulgaria | Republica Cehă | Estonia | Cipru | Letonia | Lituania | Ungaria | Malta | Polonia | România | Slovenia | Slovacia | |
2005 | - | 228,8 | 23,4 | 8,9 | 33,9 | 92,0 | 350,8 | 0,67 | 724,6 | - | 35,8 | 97,7 | |
2006 | - | 266,7 | 27,3 | 12,5 | 39,6 | 107,3 | 420,2 | 0,83 | 881,7 | - | 41,9 | 115,4 | |
2007 | 200,3 | 343,6 | 40,4 | 16,3 | 55,6 | 146,9 | 508,3 | 1,64 | 1.140,8 | 440,0 | 56,1 | 146,6 | |
2008 | 240,4 | 429,2 | 50,5 | 20,4 | 69,5 | 183,6 | 634,9 | 2,05 | 1.425,9 | 527,9 | 70,1 | 183,2 | |
2009 | 281,0 | 514,9 | 60,5 | 24,5 | 83,4 | 220,3 | 761,6 | 2,46 | 1.711,0 | 618,1 | 84,1 | 219,7 | |
2010 | 321,2 | 600,5 | 70,6 | 28,6 | 97,3 | 257,0 | 888,2 | 2,87 | 1.996,1 | 706,4 | 98,1 | 256,2 | |
2011 | 401,4 | 686,2 | 80,7 | 32,7 | 111,2 | 293,7 | 1.014,9 | 3,28 | 2.281,1 | 883,0 | 112,1 | 292,8 | |
2012 | 481,7 | 771,8 | 90,8 | 36,8 | 125,1 | 330,4 | 1.141,5 | 3,69 | 2.566,2 | 1.059,6 | 126,1 | 329,3 | |
2013 | 562,0 | 857,5 | 100,9 | 40,9 | 139,0 | 367,1 | 1.268,2 | 4,10 | 2.851,3 | 1.236,2 | 140,2 | 365,9 | |
2014 | 642,3 | 857,5 | 100,9 | 40,9 | 139,0 | 367,1 | 1.268,2 | 4,10 | 2.851,3 | 1.412,8 | 140,2 | 365,9 | |
2015 | 722,6 | 857,5 | 100,9 | 40,9 | 139,0 | 367,1 | 1.268,2 | 4,10 | 2.851,3 | 1.589,4 | 140,2 | 365,9 | |
anii următori | 802,9 | 857,5 | 100,9 | 40,9 | 139,0 | 367,1 | 1.268,2 | 4,10 | 2.851,3 | 1.766,0 | 140,2 | 365,9 |
(ac) La anexa X se adaugă următoarele:
BULGARIA
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Starozagorski
Haskovski
Slivenski
Iambolski
Burgaski
Dobriciki
Plovdivski"
(ad) Anexa XIb se înlocuieşte cu următorul text:
"ANEXA Nr. XIb | |||
Suprafeţele de culturi arabile de bază naţionale şi producţiile de referinţă în noile state membre menţionate la articolele 101 şi 103 | |||
Suprafaţa de bază (hectare) | Producţii de referinţă (t/ha) | ||
Bulgaria | 2.625.258 | 2,90 | |
Republica Cehă | 2.253.598 | 4,20 | |
Estonia | 362.827 | 2,40 | |
Cipru | 79.004 | 2,30 | |
Letonia | 443.580 | 2,50 | |
Lituania | 1.146.633 | 2,70 | |
Ungaria | 3.487.792 | 4,73 | |
Malta | 4.565 | 2,02 | |
Polonia | 9.454.671 | 3,00 | |
România | 7.012.666 | 2,65 | |
Slovenia | 125.171 | 5,27 | |
Slovacia | 1.003.453 | 4,06 |
(9) 32003 R 1788: Regulamentul (CE) nr. 1788/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de instituire a unei taxe în sectorul laptelui şi produselor lactate (JO L 270, 21.10.2003, p. 123), modificat prin:
- 32004 D 0281: Decizia 2004/281/CE a Consiliului din 22.3.2004 (JO L 93, 30.3.2004, p. 1).
(a) La articolul 1 alineatul (4) se adaugă următorul paragraf:
Pentru Bulgaria şi România se instituie o rezervă specială de restructurare, prezentată în tabelul (g) din anexa I. Această rezervă se eliberează de la 1 aprilie 2009, în măsura în care consumul de lapte şi produse lactate pentru gospodăria proprie, în fiecare dintre aceste ţări, a scăzut din anul 2002. Decizia de a elibera rezerva şi de a o distribui pentru livrări şi cota directă de vânzare se adoptă de Comisie în conformitate cu procedura menţionată la articolul 23 alineatul (2), pe baza evaluării unui raport care va fi înaintat Comisiei de către Bulgaria şi România la 31 decembrie 2008. În acest raport se descriu rezultatele şi tendinţele procesului de restructurare în curs în sectorul produselor lactate al ţării respective şi, în special, trecerea de la producţia pentru consumul pentru gospodăria proprie la producţia pentru piaţă.";
(b) Articolul 1 alineatul (5) se înlocuieşte cu următorul text:
(5) Pentru Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, România, Slovenia şi Slovacia, cantităţile de referinţă naţionale includ tot laptele de vacă sau laptele echivalent livrat unui cumpărător sau vândut direct, definite la articolul 5 din prezentul regulament, indiferent dacă este produs sau comercializat în cadrul unei măsuri tranzitorii aplicabile în aceste ţări."
(c) La articolul 1 se adaugă următorul alineat:
(6) Pentru Bulgaria şi România, taxa se aplică de la 1 aprilie 2007."
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(d) La articolul 6 alineatul (1), al doilea şi al treilea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:
Pentru Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, România, Slovenia şi Slovacia, bazele pentru cantităţile de referinţă individuale menţionate sunt prezentate în tabelul (f) din anexa I.
În cazul Bulgariei, Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, României, Sloveniei şi Slovaciei, perioada de douăsprezece luni pentru stabilirea cantităţilor de referinţă individuale începe la data de: 1 aprilie 2001 pentru Ungaria, 1 aprilie 2002 pentru Malta şi Lituania, 1 aprilie 2003 pentru Republica Cehă, Cipru, Estonia, Letonia şi Slovacia, 1 aprilie 2004 pentru Polonia şi Slovenia şi 1 aprilie 2006 pentru Bulgaria şi România."
(e) La articolul 6 alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:
Pentru Bulgaria şi România, distribuţia cantităţii totale între livrări şi vânzări directe, prezentate în tabelul (f) din anexa I, se revizuieşte pe baza datelor concrete pentru anul 2006 privind livrările şi vânzările directe şi, dacă este cazul, ajustate de către Comisie în conformitate cu procedura menţionată la articolul 23 alineatul (2)."
(f) La articolul 9 alineatul (2), al doilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:
Pentru Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, România, Slovenia şi Slovacia, conţinutul de grăsime de referinţă menţionat la alineatul 1 este acelaşi cu conţinutul de grăsime de referinţă al cantităţilor alocate producătorilor la datele următoare: 31 martie 2002 pentru Ungaria, 31 martie 2003 pentru Lituania, 31 martie 2004 pentru Republica Cehă, Cipru, Estonia, Letonia şi Slovacia, 31 martie 2005 pentru Polonia şi Slovenia şi 31 martie 2007 pentru Bulgaria şi România."
(g) La articolul 9 alineatul (5) se adaugă următorul paragraf:
Pentru România, conţinutul de grăsime de referinţă stabilit la anexa II se revizuieşte pe baza datelor pentru întregul an 2004 şi, dacă este cazul, ajustate de către Comisie în conformitate cu procedura menţionată la articolul 23 alineatul (2)."
(h) La anexa I, tabelele (d), (e), (f) şi (g) se înlocuiesc cu următorul text:
"(d) Perioada 2007/2008 |
Stat membru | Cantităţi, tone | |
Belgia | 3.343.535,000 | |
Bulgaria | 979.000,000 | |
Republica Cehă | 2.682.143,000 | |
Danemarca | 4.499.900,000 | |
Germania | 28.143.464,000 | |
Estonia | 624.483,000 | |
Grecia | 820.513,000 | |
Spania | 6.116.950,000 | |
Franţa | 24.478.156,000 | |
Irlanda | 5.395.764,000 | |
Italia | 10.530.060,000 | |
Cipru | 145.200,000 | |
Letonia | 695.395,000 | |
Lituania | 1.646.939,000 | |
Luxemburg | 271.739,000 | |
Ungaria | 1.947.280,000 | |
Malta | 48.698,000 | |
Ţările de Jos | 11.185.440,000 | |
Austria | 2.776.895,000 | |
Polonia | 8.964.017,000 | |
Portugalia | 1.939.187,000 | |
România | 3.057.000,000 | |
Slovenia | 560.424,000 | |
Slovacia | 1.013.316,000 | |
Finlanda | 2.431.047,324 | |
Suedia | 3.336.030,000 | |
Regatul Unit | 14.755.647,000 |
(e) Perioada între 2008/2009 şi 2014/2015 |
Stat membru | Cantităţi, tone | |
Belgia | 3.360.087,000 | |
Bulgaria | 979.000,000 | |
Republica Cehă | 2.682.143,000 | |
Danemarca | 4.522.176,000 | |
Germania | 28.282.788,000 | |
Estonia | 624.483,000 | |
Grecia | 820.513,000 | |
Spania | 6.116.950,000 | |
Franţa | 24.599.335,000 | |
Irlanda | 5.395.764,000 | |
Italia | 10.530.060,000 | |
Cipru | 145.200,000 | |
Letonia | 695.395,000 | |
Lituania | 1.646.939,000 | |
Luxemburg | 273.084,000 | |
Ungaria | 1.947.280,000 | |
Malta | 48.698,000 | |
Ţările de Jos | 11.240.814,000 | |
Austria | 2.790.642,000 | |
Polonia | 8.964.017,000 | |
Portugalia | 1.948.550,000 | |
România | 3.057.000,000 | |
Slovenia | 560.424,000 | |
Slovacia | 1.013.316,000 | |
Finlanda | 2.443.069,324 | |
Suedia | 3.352.545,000 | |
Regatul Unit | 14.828.597,000 |
(f) Cantităţile de referinţă pentru livrări şi vânzări directe menţionate la al doilea paragraf al articolului 6 alineatul (1) |
Stat membru | Cantităţile de referinţă pentru livrări, tone | Cantităţile de referinţă pentru vânzări directe, tone | |
Bulgaria | 722.000 | 257.000 | |
Republica Cehă | 2.613.239 | 68.904 | |
Estonia | 537.188 | 87.365 | |
Cipru | 141.337 | 3.863 | |
Letonia | 468.943 | 226.452 | |
Lituania | 1.256.440 | 390.499 | |
Ungaria | 1.782.650 | 164.630 | |
Malta | 48.698 | - | |
Polonia | 8.500.000 | 464.017 | |
România | 1.093.000 | 1.964.000 | |
Slovenia | 467.063 | 93.361 | |
Slovacia | 990.810 | 22.506 |
(g) Cantităţile rezervei speciale de restructurare menţionate la articolul 1 alineatul (4) |
Stat membru | Cantităţile rezervei speciale de restructurare, tone | |
Bulgaria | 39.180 | |
Republica Cehă | 55.788 | |
Estonia | 21.885 | |
Letonia | 33.253 | |
Lituania | 57.900 | |
Ungaria | 42.780 | |
Polonia | 416.126 | |
România | 188.400 | |
Slovenia | 16.214 | |
Slovacia | 27.472 |
(i) La anexa II, tabelul se înlocuieşte cu următorul text:
"CONŢINUTUL DE GRĂSIME DE REFERINŢĂ |
Stat membru | Conţinutul de grăsime de referinţă (g/kg) | |
Belgia | 36,91 | |
Bulgaria | 39,10 | |
Republica Cehă | 42,10 | |
Danemarca | 43,68 | |
Germania | 40,11 | |
Estonia | 43,10 | |
Grecia | 36,10 | |
Spania | 36,37 | |
Franţa | 39,48 | |
Irlanda | 35,81 | |
Italia | 36,88 | |
Cipru | 34,60 | |
Letonia | 40,70 | |
Lituania | 39,90 | |
Luxemburg | 39,17 | |
Ungaria | 38,50 | |
Ţările de Jos | 42,36 | |
Austria | 40,30 | |
Polonia | 39,00 | |
Portugalia | 37,30 | |
România | 35,93 | |
Slovenia | 41,30 | |
Slovacia | 37,10 | |
Finlanda | 43,40 | |
Suedia | 43,40 | |
Regatul Unit | 39,70 |
3. POLITICA ÎN DOMENIUL TRANSPORTURILOR
31996 L 0026: Directiva 96/26/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind accesul la profesia de transportator rutier de marfă şi transportator rutier de călători şi recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi a altor titluri oficiale de calificare, pentru a facilita acestor transportatori dreptul la libera stabilire pentru operaţiuni de transport naţional şi internaţional (JO L 124, 23.5.1996, p. 1), modificată prin:
- 31998 L 0076: Directiva 98/76/CE a Consiliului din 1.10.1998 (JO L 277, 14.10.1998, p. 17);
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- 12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor - Aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33);
- 32004 L 0066: Directiva 2004/66/CE a Consiliului din 26.4.2004 (JO L 168, 1.5.2004, p. 35).
(a) La articolul 10 se adaugă următoarele alineate:
(11) Prin derogare de la alineatul (3), certificatele eliberate în Bulgaria transportatorilor rutieri înainte de data aderării vor fi considerate ca fiind echivalente cu certificatele emise în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive numai dacă au fost eliberate:
- transportatorilor internaţionali rutieri de marfă şi de călători în conformitate cu Ordonanţa nr. 11 din 31 octombrie 2002 privind transportul internaţional rutier de persoane şi mărfuri (Gazeta de Stat nr. 108 din 19 noiembrie 2002), începând cu 19 noiembrie 2002;
- transportatorilor interni rutieri de marfă şi de călători în conformitate cu Ordonanţa nr. 33 din 3 noiembrie 1999 privind transportul rutier public de călători şi de marfă pe teritoriul Bulgariei, modificată şi completată la 30 octombrie 2002 (Gazeta de Stat nr. 108 din 19 noiembrie 2002), începând cu 19 noiembrie 2002.
(12) Prin derogare de la alineatul (3), certificatele eliberate în România transportatorilor rutieri înainte de data aderării vor fi considerate ca fiind echivalente cu certificatele emise în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive numai în cazul în care au fost eliberate transportatorilor internaţionali şi interni rutieri de marfă şi de călători, începând cu 28 ianuarie 2000, în conformitate cu Ordinul ministrului transporturilor nr. 761 din 21 decembrie 1999 privind desemnarea, pregătirea şi atestarea profesională a persoanelor care conduc permanent şi efectiv activităţi de transport rutier."
(b) În articolul 10b, paragraful al doilea se înlocuieşte cu textul următor:
Certificatele de competenţă profesională menţionate la articolul 10 alineatele (4)-(12) pot fi preschimbate cu unele noi de către statele membre interesate, sub forma certificatelor prevăzută în anexa Ia."
4. IMPOZITAREA
(1) 31977 L 0388: Directiva a şasea 77/388/CE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitul pe cifra de afaceri - sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată: baza unitară de stabilire (JO L 145, 13.6.1977, p. 1), modificată prin:
- 11979 H: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor - Aderarea Republicii Elene (JO L 291, 19.11.1979, p. 95);
- 31980 L 0368: Directiva 80/368/CEE a Consiliului din 26.3.1980 (JO L 90, 3.4.1980, p. 41);
- 31984 L 0386: Directiva 84/386/CEE a Consiliului din 31.7.1984 (JO L 208, 3.8.1984, p. 58);
- 11985 I: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor - Aderarea Regatului Spaniei şi a Republicii Portugheze (JO L 302, 15.11.1985, p. 167);
- 31989 L 0465: Directiva 89/465/CEE a Consiliului din 18.7.1989 (JO L 226, 3.8.1989, p. 21);
- 31991 L 0680: Directiva 91/680/CEE a Consiliului din 16.12.1991 (JO L 376, 31.12.1991, p. 1);
- 31992 L 0077: Directiva 92/77/CEE a Consiliului din 19.10.1992 (JO L 316, 31.10.1992, p. 1);
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- 31992 L 0111: Directiva 92/111/CEE a Consiliului din 14.12.1992 (JO L 384, 30.12.1992, p. 47);
- 31994 L 0004: Directiva 94/4/CE a Consiliului din 14.2.1994 (JO L 60, 3.3.1994, p. 14);
- 31994 L 0005: Directiva 94/5/CE a Consiliului din 14.2.1994 (JO L 60, 3.3.1994, p. 16);
- 31994 L 0076: Directiva 94/76/CE a Consiliului din 22.12.1994 (JO L 365, 31.12.1994, p. 53);
- 31995 L 0007: Directiva 95/7/CE a Consiliului din 10.4.1995 (JO L 102, 5.5.1995, p. 18);
- 31996 L 0042: Directiva 96/42/CE a Consiliului din 25.6. 1996 (JO L 170, 9.7.1996, p. 34);
- 31996 L 0095: Directiva 96/95/CE a Consiliului din 20.12.1996 (JO L 338, 28.12.1996, p. 89);
- 31998 L 0080: Directiva 98/80/CE a Consiliului din 12.10.1998 (JO L 281, 17.10.1998, p. 31);
- 31999 L 0049: Directiva 1999/49/CE a Consiliului din 25.5.1999 (JO L 139, 2.6.1999, p. 27);
- 31999 L 0059: Directiva 1999/59/CE a Consiliului din 17.6.1999 (JO L 162, 26.6.1999, p. 63);
- 31999 L 0085: Directiva 1999/85/CE a Consiliului din 22.10.1999 (JO L 277, 28.10.1999, p. 34);
- 32000 L 0017: Directiva 2000/17/CE a Consiliului din 30.3.2000 (JO L 84, 5.4.2000, p. 24);
- 32000 L 0065: Directiva 2000/65/CE a Consiliului din 17.10.2000 (JO L 269, 21.10.2000, p. 44);
- 32001 L 0004: Directiva 2001/4/CE a Consiliului din 19.1.2001 (JO L 22, 24.1.2001, p. 17);
- 32001 L 0115: Directiva 2001/115/CE a Consiliului din 20.12. 2001 (JO L 15, 17.1.2002, p. 24);
- 32002 L 0038: Directiva 2002/38/CE a Consiliului din 7.5.2002 (JO L 128, 15.5.2002, p. 41);
- 32002 L 0093: Directiva 2002/93/CE a Consiliului din 3.12.2002 (JO L 331, 7.12.2002, p. 27);
- 12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor - Aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33);
- 32003 L 0092: Directiva 2003/92/CE a Consiliului din 7.10.2003 (JO L 260, 11.10.2003, p. 8);
- 32004 L 0007: Directiva 2004/7/CE a Consiliului din 20.1.2004 (JO L 27, 30.1.2004, p. 44);
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- 32004 L 0015: Directiva 2004/15/CE a Consiliului din 10.2.2004 (JO L 52, 21.2.2004, p. 61);
- 32004 L 0066: Directiva 2004/66/CE a Consiliului din 26.4.2004 (JO L 168, 1.5.2004, p. 35).
În articolul 24a, înaintea liniuţei "- în Republica Cehă: 35.000 EUR" se introduce următorul text:
- în Bulgaria: 25.600 EUR;"
iar după liniuţa "- în Polonia: 10.000 EUR" se introduce următorul text:
- în România: 35.000 EUR;"
(2) 31992 L 0083: Directiva 92/83/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool şi băuturi alcoolice (JO L 316, 31.10.1992, p. 21), modificată prin:
- 12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor - Aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33).
(a) Articolul 22 alineatul (6) se înlocuieşte cu următorul text:
(6) Bulgaria şi Republica Cehă pot aplica, în cazul alcoolului etilic obţinut în distileriile pomicultorilor care produc anual peste 10 hectolitri de alcool etilic din fructele furnizate de gospodăriile pomicultorilor, o cotă redusă a accizei de cel puţin 50% din cota standard a accizei la nivel naţional la alcoolul etilic. Cota redusă va fi aplicată la cel mult 30 de litri de alcool din fructe, anual, pe gospodărie de pomicultor, destinaţi exclusiv consumului lor personal."
(b) Articolul 22 alineatul (7) se înlocuieşte cu următoarea dispoziţie:
(7) Ungaria, România şi Slovacia pot aplica o cotă redusă a accizei de cel puţin 50% din cota standard a accizei la nivel naţional la alcoolul etilic în cazul alcoolului etilic obţinut în distileriile pomicultorilor care produc anual peste 10 hectolitri de alcool etilic din fructele furnizate de gospodăriile pomicultorilor. Cota redusă va fi aplicată la cel mult 30 de litri de alcool din fructe, anual, pe gospodărie de pomicultor, destinaţi exclusiv consumului lor personal. Comisia va reexamina acest regim în anul 2015 şi va raporta Consiliului cu privire la eventualele modificări."
NEGOCIERILE PENTRU ADERAREA BULGARIEI ŞI A ROMÂNIEI
LA UNIUNEA EUROPEANĂ
Bruxelles, 31 martie 2005
AA 17/2/05
REV 2
TRATATUL DE ADERARE: ACTUL DE ADERARE, ANEXA IV
PROIECTE DE ACTE LEGISLATIVE ŞI DE ALTE INSTRUMENTE
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Delegaţiile sunt invitate să găsească alăturat proiectul Tratatului pentru aderarea Bulgariei şi României la Uniunea Europeană: ACTUL DE ADERARE. ANEXA IV.
Documente sursă: | MD 98/5/04 REV 5 | (AC 98/1/04 REV 1) | |
MD 89/9/04 REV 9 | (AC 89/2/04 REV 2) | ||
MD 86/6/04 REV 6 | (AC 86/1/04 REV 1) | ||
MD 55/3/04 REV 3 | (AC 55/1/04 REV 1) |
ANEXA Nr. IV
AGRICULTURĂ
A. LEGISLAŢIA AGRICOLĂ
(1) Tratatul de instituire a Comunităţii Europene partea a treia titlul II - Agricultură Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, modifică regulamentul care stabileşte organizarea comună a pieţelor în sectorul zahărului, pentru a ţine seama de aderarea Bulgariei şi a României, adaptând, astfel, cotele de zahăr şi izoglucoză, precum şi necesarul maxim de aprovizionare cu importuri de zahăr brut, în conformitate cu tabelul următor care poate fi adaptat în acelaşi mod ca şi cotele actualelor state membre, pentru a asigura respectarea principiilor şi a obiectivelor organizării comune a pieţelor în sectorul zahărului în vigoare la acea dată.
(în tone) | |||
Bulgaria | România | ||
Cantitatea de bază pentru zahăr1) | 4.752 | 109.164 | |
din care: A | 4.320 | 99.240 | |
B | 432 | 9.924 | |
Necesarul maxim de aprovizionare (exprimat în zahăr alb) pentru importurile de zahăr brut | 198.748 | 329.636 | |
Cantitatea de bază pentru izoglucoză2) | 56.063 | 9.981 | |
din care: A | 56.063 | 9.790 | |
B | 0 | 191 |
1) În tone de zahăr alb.
2) În tone de substanţă uscată.
În cazul în care Bulgaria solicită acest lucru în anul 2006, cantităţile de bază pentru zahăr A şi B menţionate vor fi inversate cu cantităţile de bază pentru izoglucoză A şi B ale Bulgariei.
(2) 31998 R 2848: Regulamentul (CE) nr. 2848/98 al Comisiei din 22 decembrie 1998 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2075/92 al Consiliului privind sistemul primelor, cotele de producţie şi ajutorul specific acordat asociaţiilor de producători în sectorul tutunului brut (JO L 358, 31.12.1998, p. 17), astfel cum a fost modificat prin:
- 31999 R 0510: Regulamentul (CE) nr. 510/1999 al Comisiei din 8.3.1999 (JO L 60, 9.3.1999, p. 54);
- 31999 R 0731: Regulamentul (CE) nr. 731/1999 al Comisiei din 7.4.1999 (JO L 93, 8.4.1999, p. 20);
- 31999 R 1373: Regulamentul (CE) nr. 1373/1999 al Comisiei din 25.6.1999 (JO L 162, 26.6.1999, p. 47);
- 31999 R 2162: Regulamentul (CE) nr. 2162/1999 al Comisiei din 12.10.1999 (JO L 265, 13.10.1999, p. 13);
- 31999 R 2637: Regulamentul (CE) nr. 2637/1999 al Comisiei din 14.12.1999 (JO L 323, 15.12.1999, p. 8);
- 32000 R 0531: Regulamentul (CE) nr. 531/2000 al Comisiei din 10.3.2000 (JO L 64, 11.3.2000, p. 13);
- 32000 R 0909: Regulamentul (CE) nr. 909/2000 al Comisiei din 2.5.2000 (JO L 105, 3.5.2000, p. 18);
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- 32000 R 1249: Regulamentul (CE) nr. 1249/2000 al Comisiei din 15.6.2000 (JO L 142, 16.6.2000, p. 3);
- 32001 R 0385: Regulamentul (CE) nr. 385/2001 al Comisiei din 26.2.2001 (JO L 57, 27.2.2001, p. 18);
- 32001 R 1441: Regulamentul (CE) nr. 1441/2001 al Comisiei din 16.7.2001 (JO L 193, 17.7.2001, p. 5);
- 32002 R 0486: Regulamentul (CE) nr. 486/2002 al Comisiei din 18.3.2002 (JO L 76, 19.3.2002, p. 9);
- 32002 R 1005: Regulamentul (CE) nr. 1005/2002 al Comisiei din 12.06.2002 (JO L 153 13.6.2002, p. 3);
- 32002 R 1501: Regulamentul (CE) nr. 1501/2002 al Comisiei din 22.08.2002 (JO L 227, 23.8.2002, p. 16);
- 32002 R 1983: Regulamentul (CE) nr. 1983/2002 al Comisiei din 7.11.2002 (JO L 306, 8.11.2002, p. 8);
- 32004 R 1809: Regulamentul (CE) nr. 1809/2004 al Comisiei din 18.10.2004 (JO L 318, 19.10.2004, p. 18).
În cazul în care este necesar şi în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 din Regulamentul (CEE) nr. 2075/92 al Consiliului din 30 iunie 1992 privind organizarea comună a pieţei în sectorul tutunului brut1), Comisia adoptă, până la data aderării, modificările necesare la lista comunitară a zonelor recunoscute de producţie, prezentată în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 2848/98, pentru a ţine seama de aderarea Bulgariei şi a României, în special cu privire la introducerea respectivelor zone de producţie a tutunului din Bulgaria şi România în respectiva listă.
1) JO L 215, 30.7.1992, p. 70.
(3) 32003 R 1782: Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune, de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori, precum şi de modificare a regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 şi (CE) nr. 2529/2001 (OJ L 270, 21.10.2003, p. 1), astfel cum a fost modificat prin:
- 32004 R 0021: Regulamentul (CE) nr. 21/2004 al Consiliului din 17.12.2003 (OJ L 5, 9.1.2004, p. 8);
- 32004 R 0583: Regulamentul (CE) nr. 583/2004 al Consiliului din 22.3.2004 (OJ L 91, 30.3.2004, p. 1);
- 32004 D 0281: Decizia 2004/281/CE a Consiliului din 22.3.2004 (OJ L 93, 30.3.2004, p. 1);
- 32004 R 0864: Regulamentul (CE) nr. 864/2004 al Consiliului din 29.4.2004 (OJ L 161, 30.4.2004, p. 48).
(a) Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, adoptă dispoziţiile necesare privind Bulgaria şi România în vederea integrării ajutorului pentru seminţe în schemele de sprijin prevăzute în titlul III capitolul 6 şi în titlul IV A din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.
(i) Aceste dispoziţii urmează să includă o modificare a anexei XI A "Plafoanele sprijinului pentru seminţe în noile state membre, menţionate la articolul 99 alineatul (3)" din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 583/2004, formulat după cum urmează:
"ANEXA XI A | |
Plafoanele ajutoarelor pentru seminţe în noile state membre, menţionate la articolul 99 alineatul (3) | |
(milioane EUR) |
An calendaristic | Bulgaria | Republica Cehă | Estonia | Cipru | Letonia | Lituania | Ungaria | Malta | Polonia | România | Slovenia | Slovacia | |
2005 | - | 0,87 | 0,04 | 0,03 | 0,10 | 0,10 | 0,78 | 0,03 | 0,56 | - | 0,08 | 0,04 | |
2006 | - | 1,02 | 0,04 | 0,03 | 0,12 | 0,12 | 0,90 | 0,03 | 0,65 | - | 0,10 | 0,04 | |
2007 | 0,11 | 1,17 | 0,05 | 0,04 | 0,14 | 0,14 | 1,03 | 0,04 | 0,74 | 0,19 | 0,11 | 0,05 | |
2008 | 0,13 | 1,46 | 0,06 | 0,05 | 0,17 | 0,17 | 1,29 | 0,05 | 0,93 | 0,23 | 0,14 | 0,06 | |
2009 | 0,15 | 1,75 | 0,07 | 0,06 | 0,21 | 0,21 | 1,55 | 0,06 | 1,11 | 0,26 | 0,17 | 0,07 | |
2010 | 0,17 | 2,04 | 0,08 | 0,07 | 0,24 | 0,24 | 1,81 | 0,07 | 1,30 | 0,30 | 0,19 | 0,08 | |
2011 | 0,22 | 2,33 | 0,10 | 0,08 | 0,28 | 0,28 | 2,07 | 0,08 | 1,48 | 0,38 | 0,22 | 0,09 | |
2012 | 0,26 | 2,62 | 0,11 | 0,09 | 0,31 | 0,31 | 2,33 | 0,09 | 1,67 | 0,45 | 0,25 | 0,11 | |
2013 | 0,30 | 2,91 | 0,12 | 0,10 | 0,35 | 0,35 | 2,59 | 0,10 | 1,85 | 0,53 | 0,28 | 0,12 | |
2014 | 0,34 | 2,91 | 0,12 | 0,10 | 0,35 | 0,35 | 2,59 | 0,10 | 1,85 | 0,60 | 0,28 | 0,12 | |
2015 | 0,39 | 2,91 | 0,12 | 0,10 | 0,35 | 0,35 | 2,59 | 0,10 | 1,85 | 0,68 | 0,28 | 0,12 | |
2016 | 0,43 | 2,91 | 0,12 | 0,10 | 0,35 | 0,35 | 2,59 | 0,10 | 1,85 | 0,75 | 0,28 | 0,12 |
(ii) Alocarea cantităţilor naţionale maxime de seminţe pentru care este plătibil sprijinul se face după cum urmează:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Alocarea convenită a cantităţilor naţionale maxime de seminţe pentru
care este plătibil sprijinul
(în tone) | |||
Bulgaria | România | ||
Seminţe de orez (Oryza saliva L.) | 883,2 | 100 | |
Alte seminţe decât cele de orez | 936 | 2.294 |
(b) Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, adoptă dispoziţiile necesare cu privire la Bulgaria şi România pentru integrarea ajutorului în domeniul tutunului în schemele de sprijin prevăzute în titlul III capitolul 6 şi în titlul IV A din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.
Alocaţiile convenite pentru pragurile naţionale ale garanţiei pentru tutun sunt următoarele:
Alocaţia convenită pentru pragurile naţionale ale garanţiei pentru tutun
(în tone) | |||
Bulgaria | România | ||
Total din care: | 47.137 | 12.312 | |
I Flue-cured | 9.023 | 4.647 | |
II Light air-cured | 3.208 | 2.370 | |
V Sun-cured | 5.295 | ||
VI Basmas | 31.106 | ||
VIII Kaba Koulak | 3.800 |
B. LEGISLAŢIA VETERINARĂ ŞI FITOSANITARĂ
31999 L 0105: Directiva 1999/105/CE a Consiliului din 22 decembrie 1999 privind comercializarea materialului forestier de reproducere (JO L 11, 15.1.2000, p. 17).
În cazurile corespunzătoare şi prin recurgerea la procedura prevăzută de articolul 26 alineatul (3) din Directiva 1999/105/CE, Comisia adaptează anexa I la respectiva directivă cu privire la soiurile de copaci Pinus peuce Griseb., Fagus orientalis Lipsky, Quercus frainetto Ten. şi Tilia tomentosa Moench.
NEGOCIERILE PENTRU ADERAREA BULGARIEI ŞI A ROMÂNIEI
LA UNIUNEA EUROPEANĂ
Bruxelles, 31 martie 2005
AA 18/2/05
REV 2
TRATATUL DE ADERARE: ACTUL DE ADERARE, ANEXA V
PROIECTE DE ACTE LEGISLATIVE ŞI DE ALTE INSTRUMENTE
Delegaţiile sunt invitate să găsească alăturat proiectul Tratatului pentru aderarea Bulgariei şi României la Uniunea Europeană: ACTUL DE ADERARE, ANEXA V.
Documente sursă: | MD 50/2/04 REV 2 | (AC 50/1/04 REV 1) | |
MD 166/5/04 REV 5 | (AC 166/1/05 REV 1) | ||
MD 73/4/04 REV 4 | (AC 73/1/04 REV 1) | ||
MD 72/4/04 REV 4 | (AC 72/1/04 REV 1) | ||
MD 51/7/04 REV 7 | (AC 51/1/04 REV 1) | ||
MD 206/3/05 REV 3 | (AC 206/1/05 REV 1) |
ANEXA Nr. V
Lista menţionată la articolul 21 din Actul de aderare
alte dispoziţii permanente
1. DREPTUL SOCIETĂŢILOR COMERCIALE
Tratatul de instituire a Comunităţii Europene partea a treia titlul I - Libera circulaţie a mărfurilor
MECANISMUL SPECIAL
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
În ceea ce priveşte Bulgaria sau România, titularul ori beneficiarul unui brevet de invenţie sau certificat suplimentar de protecţie pentru un produs farmaceutic înregistrat într-un stat membru la o dată la care o astfel de protecţie nu putea fi obţinută pentru produsul respectiv într-unul din noile state membre prevăzute mai sus, poate beneficia de drepturile conferite prin respectivul brevet de invenţie sau certificat suplimentar de protecţie pentru a împiedica importul şi comercializarea acelui produs în statul sau statele membre în care produsul în cauză beneficiază de protecţie prin brevet de invenţie sau certificat suplimentar, chiar şi în cazul în care produsul a fost introdus pe piaţă pentru prima dată în noul stat membru respectiv de către titularul brevetului de invenţie sau al certificatului ori cu acordul său.
Orice persoană care intenţionează să importe sau să comercializeze un produs farmaceutic aflat sub incidenţa paragrafului anterior într-un stat membru în care produsul beneficiază de protecţie prin brevet sau certificat suplimentar trebuie să demonstreze autorităţilor competente, în cererea referitoare la importul respectiv, că titularul ori beneficiarul brevetului sau certificatului a primit o notificare prealabilă cu o lună înainte.
2. POLITICA ÎN DOMENIUL CONCURENŢEI
Tratatul de instituire a Comunităţii Europene partea a treia titlul VI capitolul I - Reguli de concurenţă
(1) Următoarele scheme de ajutor şi ajutorul individual implementate într-un nou stat membru înainte de data aderării şi aplicabile şi după această dată se consideră după aderare ca ajutor existent în înţelesul articolului 88 alineatul (1) din Tratatul CE.
(a) măsuri de ajutor implementate înainte de 10 decembrie 1994;
(b) măsuri de ajutor enumerate în apendicele la prezenta anexă;
(c) măsuri de ajutor care, înainte de data aderării, au fost evaluate de autoritatea de control al ajutorului de stat din noul stat membru şi considerate compatibile cu acquis-ul şi faţă de care Comisia nu a ridicat nici o obiecţie în temeiul unor rezerve serioase privind compatibilitatea măsurii cu piaţa comună, în conformitate cu procedura stabilită la alineatul (2).
Toate măsurile aplicabile şi după data aderării care constituie ajutor de stat şi care nu îndeplinesc condiţiile stabilite mai sus sunt considerate drept un ajutor nou după aderare în scopul aplicării articolului 88 alineatul (3) din Tratatul CE.
Dispoziţiile de mai sus nu se aplică ajutoarelor din sectorul transporturilor, nici activităţilor legate de producerea, prelucrarea sau comercializarea produselor enumerate în anexa I la Tratatul CE cu excepţia produselor pescăreşti şi ale produselor derivate din acestea.
De asemenea, dispoziţiile de mai sus nu aduc atingere măsurilor tranzitorii privind politica în domeniul concurenţei instituite în act şi măsurilor instituite în anexa VII capitolul 4 secţiunea B la act.
(2) În măsura în care un nou stat membru doreşte examinarea de către Comisie a unei măsuri de ajutor, în conformitate cu procedura descrisă în alineatul (1) litera (c), acesta va pune la dispoziţia Comisiei, cu regularitate, următoarele:
(a) o listă a ajutoarelor existente care au fost evaluate de către autoritatea naţională de control al ajutorului de stat şi pe care această autoritate le-a găsit compatibile cu acquis-ul şi
(b) orice altă informaţie care este esenţială pentru evaluarea compatibilităţii măsurii de ajutor care urmează să fie examinată, în conformitate cu formatul concret de raportare furnizat de Comisie.
În cazul în care Comisia nu obiectează cu privire la măsura de ajutor existentă, în temeiul unor rezerve serioase în ceea ce priveşte compatibilitatea măsurii cu piaţa comună, în termen de 3 luni de la primirea informaţiilor complete cu privire la această măsură sau de la primirea declaraţiei noului stat membru prin care acesta informează Comisia că informaţiile furnizate sunt complete, deoarece informaţiile adiţionale cerute nu sunt disponibile sau au fost deja furnizate, se consideră că nu s-a ridicat nici o obiecţie din partea Comisiei.
Toate măsurile de ajutor prezentate Comisiei în conformitate cu procedura descrisă în alineatul (1) litera (c) înainte de data aderării sunt supuse procedurii de mai sus, indiferent de faptul că în perioada de examinare noul stat membru în cauză a devenit deja membru al Uniunii.
(3) O decizie a Comisiei de obiecţie faţă de o măsură, în înţelesul alineatului (1) litera (c), este considerată ca o decizie de a iniţia procedura investigaţiei formale, în înţelesul Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor detaliate de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE1).
În cazul în care se ia o asemenea decizie înainte de data aderării, decizia produce efecte numai după data aderării.
1) JO L 83, 27.3.1999, p. 1, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Actul de aderare din 2003 (JO L 236, 23.9.2003, p. 33).
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(4) Fără a aduce atingere procedurilor privind ajutorul existent prevăzute la articolul 88 din Tratatul CE schemele de ajutor şi ajutorul individual acordate în sectorul transporturilor, implementate într-un nou stat membru înainte de data aderării şi aplicabile şi după această dată, sunt considerate ca ajutor existent în înţelesul articolului 88 alineatul (1) din Tratatul CE fiind supuse următoarei condiţii:
- măsurile de ajutor sunt comunicate Comisiei în termen de patru luni de la data aderării. Această comunicare include informaţii privind temeiul juridic pentru fiecare măsură. Măsurile de ajutor existent şi intenţiile de acordare sau modificare a ajutoarelor, comunicate Comisiei înainte de data aderării, se consideră a fi comunicate la data aderării.
Aceste măsuri de ajutor sunt considerate drept ajutor "existent" în înţelesul articolului 88 alineatul (1) din Tratatul CE până la sfârşitul celui de-al treilea an de la data aderării. Noile state membre modifică, în cazul în care este necesar, aceste măsuri de ajutor pentru a se conforma cu orientările aplicate de Comisie până cel târziu la sfârşitul celui de-al treilea an de la data aderării. După această dată, orice ajutor considerat a fi incompatibil cu aceste orientări se consideră drept ajutor nou.
(5) Cu privire la România, alineatul 1 litera (c) se aplică numai măsurilor de ajutor evaluate de autoritatea de control al ajutorului de stat din România după această dată, cu privire la care Comisia, pe baza monitorizării continue a angajamentelor luate de România în contextul negocierilor de aderare, estimează că aplicarea legislaţiei în materie de ajutor de stat în România, în perioada dinaintea aderării, a atins un nivel satisfăcător. Un asemenea nivel satisfăcător este considerat a fi atins o dată ce România a demonstrat aplicarea consecventă a controlului complet şi adecvat al ajutorului de stat, în ceea ce priveşte toate măsurile de ajutor acordate în România, inclusiv adoptarea şi punerea în aplicare a deciziilor complet şi corect motivate de către autoritatea de control al ajutorului de stat din România, care să cuprindă o evaluare exactă a naturii de ajutor de stat a fiecărei măsuri şi o aplicare corectă a criteriilor de compatibilitate.
Comisia poate obiecta, în temeiul unor rezerve serioase privind compatibilitatea cu piaţa comună, faţă de orice măsură de ajutor acordată în perioada de preaderare între 1 septembrie 2004 şi data stabilită în decizia de mai sus a Comisiei, care constată că aplicarea legislaţiei a atins un nivel satisfăcător. O asemenea decizie a Comisiei, de a obiecta faţă de o măsură, este considerată drept o decizie de a iniţia procedura de investigaţie formală în înţelesul Regulamentului (CE) nr. 659/1999. În cazul în care se adoptă o asemenea decizie înainte de data aderării, aceasta produce efecte numai după data aderării.
În cazul în care Comisia adoptă o decizie negativă ca urmare a iniţierii procedurii formale de investigaţie, Comisia decide ca România să ia toate măsurile necesare pentru recuperarea efectivă a ajutorului de la beneficiar. Ajutorul care trebuie recuperat include dobândă calculată la o rată adecvată, determinată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 794/20041) şi exigibilă de la aceeaşi dată.
1) Regulamentul (CE) nr. 794/2004 al Comisiei din 21.4.2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului de stabilire a normelor detaliate de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO L 140, 30.4.2004, p. 1).
3. AGRICULTURA
(a) Tratatul de instituire a Comunităţii Europene partea a treia titlul II Agricultura
(5) Stocurile publice deţinute la data aderării de noile state membre şi obţinute prin aplicarea politicii acestora de sprijinire a pieţelor sunt preluate de către Comunitate la valoarea rezultată din aplicarea articolului 8 din Regulamentul (CEE) nr. 1883/78 al Consiliului din 2 august 1978 privind normele generale de finanţare a intervenţiilor de către Fondul European pentru Orientare şi Garantare Agricolă, secţiunea Garantare2). Stocurile menţionate sunt preluate numai cu condiţia ca intervenţia publică pentru produsele în cauză să se efectueze în Comunitate şi ca stocurile să îndeplinească cerinţele pentru intervenţia Comunităţii.
2) JO L 216, 5.8.1978, p. 1, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1259/96 (JO L 163, 2.7.1996, p. 10).
(6) Orice stoc de produse, aflat în proprietate privată ori publică, aflat în liberă circulaţie la data aderării pe teritoriul noilor state membre şi care depăşeşte cantitatea care ar putea fi considerată ca reprezentând un stoc normal de report, trebuie eliminat pe cheltuiala noilor state membre.
Noţiunea de stoc normal de report se defineşte pentru fiecare produs pe baza criteriilor şi obiectivelor specifice fiecărei organizări comune a pieţei.
(7) Stocurile menţionate la alineatul (1) se deduc din cantitatea care depăşeşte stocurile normale de report.
(8) Comisia organizează şi pune în aplicare măsurile definite mai sus în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13 din Regulamentului (CE) nr. 1258/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind finanţarea politicii agricole comune1) sau, după caz, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 42 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1260/2001 al Consiliului din 30 iunie 2001 privind organizarea comună de piaţă în sectorul zahărului2), ori în dispoziţiile echivalente ale celorlalte regulamente privind organizarea comună a pieţelor agricole, ori cu procedura comitetului corespunzător stabilită prin legislaţia aplicabilă.
1) JO L 160, 26.6.1999, p. 103.
2) JO L 178, 30.6.2001, p. 1, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 39/2004 al Comisiei (JO L 6, 10.1.2004, p. 16).
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(b) Tratatul de instituire a Comunităţii Europene partea a treia titlul VI capitolul 1 - Reguli de concurenţă
Fără a aduce atingere procedurilor privind ajutoarele existente, prevăzute la articolul 88 din Tratatul CE, schemele de ajutoare şi ajutoarele individuale acordate activităţilor legate de producţia, prelucrarea sau comercializarea produselor enumerate în anexa I la Tratatul CE cu excepţia produselor pescăreşti şi a produselor derivate din acestea, puse în aplicare într-un nou stat membru înainte de data aderării şi care se aplică şi după data respectivă, sunt calificate ca ajutoare existente în înţelesul articolului 88 alineatul (1) din Tratatul CE sub rezerva următoarei condiţii:
- măsurile de ajutor sunt comunicate Comisiei în termen de patru luni de la data aderării. Această comunicare trebuie să includă informaţiile privind temeiul juridic pentru fiecare măsură. Măsurile de ajutor existente şi planurile de a acorda sau modifica ajutoarele, comunicate Comisiei anterior datei aderării, se consideră ca fiind comunicate la data aderării. Comisia publică lista acestor ajutoare.
Aceste măsuri de ajutor sunt calificate ca ajutoare "existente" în înţelesul articolului 88 alineatul (1) din Tratatul CE până la sfârşitul celui de-al treilea an de la data aderării.
Noile state membre modifică aceste măsuri de ajutor, în cazurile în care este necesar, în vederea conformării lor cu orientările aplicate de Comisie, până la încheierea celui de-al treilea an de la data aderării. După acea dată, orice ajutor considerat ca neconform cu respectivele orientări este considerat drept ajutor nou.
4. UNIUNEA VAMALĂ
Tratatul de instituire a Comunităţii Europene partea a treia titlul I - Libera circulaţie a mărfurilor capitolul 1 Uniunea vamală
31992 R 2913: Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (JO L 302, 19.10.1992, p. 1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin:
- 12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi modificările aduse tratatelor - aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33);
31993 R 2454: Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar (JO L 253, 11.10.1993, p. 1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin:
- 32003 R 2286: Regulamentul (CE) nr. 2286/2003 al Comisiei din 18.12.2003 (JO L 343, 31.12.2003, p. 1).
Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 şi Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 se aplică noilor state membre cu respectarea următoarelor dispoziţii speciale:
DOVADA STATUTULUI COMUNITAR (COMERŢUL ÎN CADRUL COMUNITĂŢII EXTINSE)
(1) Fără a aduce atingere articolului 20 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92, mărfurile care la data aderării se găsesc depozit temporar sau sub una din destinaţiile şi regimurile vamale menţionate la articolul 4 alineatul (15) litera (b) şi alineatul (16) literele (b)-(g) din acest regulament în Comunitatea extinsă, ori care se află în curs de transport după ce au făcut obiectul formalităţilor de export în Comunitatea extinsă, sunt libere de taxe vamale şi alte măsuri vamale când sunt declarate pentru punere în liberă circulaţie în Comunitatea extinsă cu condiţia să se prezinte una din următoarele:
(a) dovada originii preferenţiale emisă valabil sau întocmită înainte de data aderării în conformitate cu unul dintre acordurile europene enumerate mai jos sau cu acordurile preferenţiale echivalente încheiate între noile state membre şi care conţin o interdicţie de drawback sau de exonerare de taxe vamale pentru materii prime neoriginare utilizate pentru fabricarea unor produse pentru care este emisă sau întocmită o dovadă de origine (regula "no drawback");
Acordurile europene:
- 21994 A 1231 (24) Bulgaria: Acordul european instituind o asociere între Republica Bulgaria, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte - Protocolul 4 privind definirea noţiunii de "produse originare" şi metodele de cooperare administrativă1);
- 21994 A 1231 (20) România: Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte Protocolul 4 privind definirea noţiunii de "produse originare" şi metodele de cooperare administrativă2).
(b) orice mijloace de dovedire a statutului comunitar menţionate în articolul 314c din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93;
(c) un carnet ATA emis înainte de data aderării într-un actual stat membru sau într-un nou stat membru.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
1) JO L 358, 31.12.1994, p. 3, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Decizia nr. 1/2003 a Consiliului de asociere UE-Bulgaria din 4.6.2003 (JO L 191, 30.7.2003, p. 1).
2) JO L 357, 31.12.1994, p. 2, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Decizia nr. 2/2003 a Consiliului de asociere UE-România din 25.9.2003 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).
(2) În scopul emiterii dovezilor menţionate la alineatul (1) litera (b) de mai sus, cu referire la situaţia de la data aderării şi în completarea dispoziţiilor articolului 4 alineatul (7) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92, "mărfuri comunitare" înseamnă mărfuri:
- obţinute în întregime pe teritoriul oricăruia dintre noile state membre în condiţii identice cu cele ale articolului 23 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 şi care nu încorporează mărfuri importate din alte ţări şi teritorii, sau
- importate din alte ţări şi teritorii decât ţara interesată şi puse în liberă circulaţie în ţara respectivă, sau
- obţinute sau produse în ţara interesată, fie numai din mărfurile menţionate la prezentul alineat a doua liniuţă, fie din mărfurile menţionate la prezentul alineat prima şi a doua liniuţă.
(3) În scopul verificării dovezilor menţionate la alineatul (1) litera (a) de mai sus, se aplică dispoziţiile privind definirea noţiunii de "produse originare" şi metodele de cooperare administrativă prevăzute în respectivele acorduri europene sau în acordurile preferenţiale echivalente încheiate între noile state membre. Solicitările de verificare ulterioară a acestor dovezi se acceptă de către autorităţile vamale competente ale actualelor state membre şi ale noilor state membre într-o perioadă de trei ani de la emiterea dovezii de origine în cauză şi se poate efectua de către aceste autorităţi într-o perioadă de trei ani de la acceptarea dovezii de origine în sprijinul unei declaraţii de liberă circulaţie.
DOVADA ORIGINII PREFERENŢIALE (COMERŢUL CU ŢĂRI TERŢE, INCLUSIV TURCIA ÎN CADRUL ACORDURILOR PREFERENŢIALE CU PRIVIRE LA AGRICULTURĂ, PRODUSE DIN CĂRBUNE ŞI OŢEL)
(4) Fără a aduce atingere aplicării oricărei măsuri care derivă din politica comercială comună, dovada originii emisă valabil de către terţe ţări sau întocmită în cadrul acordurilor preferenţiale încheiate de noile state membre cu aceste ţări ori emisă sau întocmită în cadrul legislaţiei naţionale unilaterale a noilor state membre este acceptat în aceste noi state membre, cu condiţia ca:
(a) dobândirea unei asemenea origini să confere tratament tarifar preferenţial pe baza măsurilor tarifare preferenţiale cuprinse în acordurile sau înţelegerile pe care Comunitatea le-a încheiat cu aceste ţări terţe sau grupuri de ţări, sau le-a adoptat cu privire la acestea, aşa cum este menţionat la articolul 20 alineatul (3) literele (d) şi (e) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92; şi
(b) dovada originii şi documentele de transport să fi fost emise sau întocmite până cel târziu în ziua anterioară datei aderării; şi
(c) dovada originii să fie remisă autorităţilor vamale în termen de patru luni de la data aderării. În cazul în care mărfurile au fost declarate ca fiind puse în liberă circulaţie într-un nou stat membru înainte de data aderării, dovada originii emisă sau întocmită retroactiv în conformitate cu acordurile preferenţiale sau înţelegerile în vigoare în acest nou stat membru la data punerii în liberă circulaţie poate fi de asemenea acceptată în noul stat membru interesat, cu condiţia să fie remisă autorităţilor vamale în perioada de patru luni de la data aderării.
(5) Bulgaria şi România sunt autorizate să reţină autorizaţiile în care statutul de "exportatori agreaţi" a fost acordat în cadrul acordurilor încheiate cu terţe ţări, cu condiţia ca:
(a) o asemenea dispoziţie să fie, de asemenea, prevăzută în acordurile încheiate înainte de data aderării de către aceste terţe ţări şi Comunitate; şi
(b) exportatorii agreaţi să aplice regulile de origine prevăzute în aceste acorduri.
Aceste autorizaţii se înlocuiesc de către noile state membre, în termen de cel târziu un an de la data aderării, cu noi autorizaţii emise în conformitate cu condiţiile legislaţiei comunitare.
(6) În scopul verificării dovezilor menţionate la alineatul (4), se aplică dispoziţiile referitoare la definirea noţiunii de "produse originare" şi metodele de cooperare administrativă din acordurile sau înţelegerile relevante. Solicitările pentru verificarea ulterioară a acestor dovezi sunt acceptate de către autorităţile vamale competente ale actualelor state membre şi ale noilor state membre în termen de trei ani de la emiterea dovezii de origine respective şi se pot efectua de către aceste autorităţi în termen de trei ani de la acceptarea dovezii de origine în susţinerea unei declaraţii de liberă circulaţie.
(7) Fără a aduce atingere aplicării oricărei măsuri care derivă din politica comercială comună, dovada originii emisă retroactiv de către terţe ţări în cadrul acordurilor preferenţiale încheiate de Comunitate cu aceste ţări sunt acceptate în noile state membre pentru punerea în liberă circulaţie a mărfurilor care la data aderării sunt fie în curs de transport fie în depozit temporar, într-un antrepozit vamal sau într-o zonă liberă într-una din aceste terţe ţări sau în acest nou stat membru, cu condiţia ca noul stat membru în care punerea în liberă circulaţie are loc să nu aibă nici un acord de comerţ liber în vigoare cu terţa ţară, pentru produsele în cauză, la data la care au fost emise documentele de transport şi cu condiţia ca:
(a) dobândirea acestei origini să confere tratament tarifar preferenţial pe baza măsurilor tarifare preferenţiale cuprinse în acorduri şi înţelegeri pe care Comunitatea le-a încheiat cu ţările terţe sau grupurile de ţări, sau le-a adoptat cu privire la acestea, aşa cum este menţionat la articolul 20 alineatul (3) literele (d) şi (e) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92; şi
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(b) documentele de transport să fi fost emise până cel târziu în ziua anterioară datei aderării; şi
(c) dovada originii emisă retroactiv să fi fost remisă autorităţilor vamale în termen de patru luni de la data aderării.
(8) În scopul verificării dovezilor menţionate la alineatul (7), se aplică dispoziţiile referitoare la definirea noţiunii de "produse originare" şi metodele de cooperare administrativă din acordurile sau înţelegerile relevante.
DOVADA STATUTULUI CONFORM DISPOZIŢIILOR PRIVIND LIBERA CIRCULAŢIE A PRODUSELOR INDUSTRIALE ÎN CADRUL UNIUNII VAMALE CE-TURCIA
(9) Dovezile de origine emise valabil fie de Turcia fie de un nou stat membru în cadrul acordurilor comerciale preferenţiale aplicate între ele şi care permit un cumul al originii cu Comunitatea în baza unor reguli de origine identice şi o interzicere a oricărui drawback sau suspendări a taxelor vamale cu privire la mărfurile respective, sunt acceptate în ţările respective ca dovadă a statutului în conformitate cu dispoziţiile privind libera circulaţie a produselor industriale, stabilite în Decizia nr. 1/95 a Consiliului de asociere CE-Turcia1), cu condiţia ca:
1) Decizia nr. 1/95 a Consiliului de asociere CE-Turcia din 22.12.1995 privind aplicarea ultimei etape a uniunii vamale (JO L 35, 13.2.1996, p. 1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia nr. 2/99 a Consiliului de asociere CE-Turcia (JO L 72, 18.3.1999, p. 36).
(a) dovada originii şi documentele de transport să fi fost emise până cel târziu în ziua anterioară datei aderării; şi
(b) dovada originii să fie remisă autorităţilor vamale în termen de patru luni de la data aderării. În cazul în care mărfurile au fost declarate ca fiind puse în liberă circulaţie fie în Turcia, fie într-un nou stat membru, înainte de data aderării, în cadrul acordurilor comerciale preferenţiale menţionate mai sus, dovada de origine emisă retroactiv conform acestor acorduri poate fi de asemenea acceptată cu condiţia să fie remisă autorităţilor vamale în termen de patru luni de la data aderării.
(10) În scopul verificării dovezilor menţionate la alineatul (9), se aplică dispoziţiile referitoare la definirea noţiunii de "produse originare" şi metodele de cooperare administrativă din acordurile sau înţelegerile relevante. Solicitările pentru verificarea ulterioară a acestor dovezi sunt acceptate de către autorităţile vamale competente ale actualelor state membre şi ale noilor state membre în termen de trei ani de la emiterea dovezii de origine respective şi se pot efectua de către aceste autorităţi în termen de trei ani de la acceptarea dovezii de origine în susţinerea unei declaraţii de liberă circulaţie.
(11) Fără a aduce atingere aplicării oricărei măsuri care derivă din politica comercială comună, un certificat de circulaţie A. TR emis în conformitate cu dispoziţiile privind libera circulaţie a produselor industriale, stabilit în Decizia nr. 1/95 a Consiliului de asociere CE-Turcia din 22 decembrie 1995, va fi acceptat în noile state membre pentru punerea în libera circulaţie a mărfurilor care la data aderării sunt fie în curs de transport după ce au făcut obiectul formalităţilor de export în Comunitate sau Turcia, fie sau sunt în depozit temporar sau sub unul din regimurile vamale menţionate la articolul 4 alineatul (16) literele (b)-(h) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 în Turcia sau în noul stat membru, cu condiţia ca:
(a) nici o dovadă de origine menţionată la alineatul (9) să nu fie remisă pentru mărfurile respective; şi
(b) mărfurile să îndeplinească condiţiile pentru aplicarea dispoziţiilor privind libera circulaţie a produselor industriale; şi
(c) documentele de transport să fi fost emise până cel târziu în ziua anterioară datei aderării; şi
(d) certificatul de circulaţie A.TR să fie remis autorităţilor vamale în termen de patru luni de la data aderării.
(12) În scopul verificării certificatului de circulaţie A.TR menţionat la alineatul (11) de mai sus, se aplică dispoziţiile referitoare la emiterea certificatelor de circulaţie A.TR şi metodele de cooperare administrativă în conformitate cu Decizia nr. 1/2001 a Comitetului de cooperare vamală CE-Turcia2).
2) Decizia nr. 1/2001 a Comitetului de cooperare vamală CE-Turcia din 28.3.2001 de modificare a Deciziei nr. 1/96 de stabilire a unor norme detaliate de aplicare a Deciziei nr. 1/95 a Consiliului de asociere CE-Turcia (JO L 98, 7.4.2001, p. 31), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia nr. 1/2003 a Comitetului de cooperare vamală CE-Turcia (JO L 28 4.2.2003, p. 51).
REGIMURILE VAMALE
(13) Depozitul temporar şi regimurile vamale menţionate la articolul 4 alineatul (16) literele (b)-(h) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 care au început înainte de aderare încetează sau se încheie în condiţiile legislaţiei comunitare.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
În cazul în care încetarea sau încheierea dă naştere unei datorii vamale, suma drepturilor de import care trebuie plătite este cea în vigoare la data la care a luat naştere datoria vamală în conformitate cu Tariful Vamal Comunitar şi suma plătită este considerată resursă proprie a Comunităţii.
(14) Procedurile care reglementează antrepozitul vamal stabilite în articolele 84-90 şi 98-113 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 şi în articolele 496-535 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 se aplică noilor state membre cu respectarea următoarelor dispoziţii speciale:
- în cazul în care cuantumul datoriei vamale se determină pe baza naturii mărfurilor de import, a valorii în vamă şi a cantităţii mărfurilor de import la data acceptării declaraţiei de plasare a acestora sub regimul de antrepozit vamal, iar această declaraţie a fost acceptată înainte de data aderării, aceste elemente trebuie să rezulte din legislaţia aplicabilă în noul stat membru interesat înainte de data aderării.
(15) Procedurile care reglementează perfecţionarea activă stabilite în articolele 84-90 şi 114-129 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 şi în articolele 496-523 şi 536-550 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 se aplică noilor state membre cu respectarea următoarelor dispoziţii speciale:
- în cazul în care cuantumul datoriei vamale se determină pe baza naturii mărfurilor de import, a încadrării lor tarifare, a cantităţii, a valorii în vamă şi a originii mărfurilor de import la data plasării lor sub acest regim vamal, iar declaraţia de plasare a mărfurilor sub regim vamal a fost acceptată înainte de data aderării, aceste elemente rezultă din legislaţia aplicabilă în noul stat membru interesat înainte de data aderării;
- în cazul în care încheierea dă naştere unei datorii vamale, pentru a păstra echitatea între titularii autorizaţiilor stabiliţi în actualele state membre şi cei stabiliţi în noile state membre, se plătesc dobânzi compensatorii la drepturile de import datorate în condiţiile legislaţiei comunitare de la data aderării;
- în cazul în care declaraţia de perfecţionare activă a fost acceptată în cadrul unui sistem cu rambursare, rambursarea se efectuează în condiţiile legislaţiei comunitare, de către şi pe cheltuiala noului stat membru, în cazul în care datoria vamală în raport cu care este solicitată rambursarea a luat naştere înainte de data aderării.
(16) Procedurile care reglementează admiterea temporară stabilite în articolele 84-90 şi 137-144 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 şi în articolele 496-523 şi 553-584 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 se aplică noilor state membre cu respectarea următoarelor dispoziţii speciale:
- în cazul în care cuantumul datoriei vamale se determină pe baza naturii mărfurilor de import, a încadrării lor tarifare, a cantităţii, a valorii în vamă şi a originii mărfurilor de import la data plasării lor sub acest regim vamal, iar declaraţia de plasare a mărfurilor sub acest regim vamal a fost acceptată înainte de data aderării, aceste elemente rezultă din legislaţia aplicabilă în noul stat membru interesat înainte de data aderării;
- în cazul în care încheierea dă naştere unei datorii vamale, pentru a păstra echitatea între titularii autorizaţiilor stabiliţi în actualele state membre şi cei stabiliţi în noile state membre, se plătesc dobânzi compensatorii la drepturile de import datorate în condiţiile legislaţiei comunitare de la data aderării.
(17) Procedurile care reglementează perfecţionarea pasivă stabilite în articolele 84-90 şi 145-160 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 şi în articolele 496-523 şi 585-592 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 se aplică noilor state membre cu respectarea următoarelor dispoziţii speciale:
- articolul 591 al doilea alineat din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 se aplică mutatis mutandis exporturilor temporare de mărfuri care au fost exportate temporar din noile state membre înainte de data aderării.
ALTE DISPOZIŢII
(18) Autorizaţiile acordate înainte de data aderării pentru regimurile vamale menţionate la articolul 4 alineatul (16) literele (d), (e) şi (g) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 sunt valabile până la expirarea valabilităţii lor sau un an după data aderării, oricare dintre aceste date ar fi prima în ordine cronologică.
(19) Procedurile care reglementează naşterea unei datorii vamale, înscrierea în evidenţa contabilă şi recuperarea ulterioară stabilite în articolele 201-232 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 şi articolele 859-876a din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 se aplică noilor state membre cu respectarea următoarelor dispoziţii speciale:
- recuperarea se efectuează în condiţiile legislaţiei comunitare. Cu toate acestea, dacă datoria vamală a luat naştere înainte de data aderării, recuperarea se efectuează în condiţiile în vigoare în noul stat membru interesat înainte de aderare, de către acesta şi în favoarea acestuia.
(20) Procedurile care reglementează rambursarea şi remiterea drepturilor stabilite în articolele 235-242 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 şi în articolele 877-912 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 se aplică noilor state membre cu respectarea următoarelor dispoziţii speciale:
- rambursarea şi remiterea drepturilor se efectuează potrivit condiţiilor legislaţiei comunitare. Cu toate acestea, dacă drepturile a căror rambursare sau remitere este solicitată privesc o datorie vamală care a luat naştere înainte de data aderării, rambursarea şi remiterea drepturilor se efectuează conform condiţiilor în vigoare în noul stat membru interesat înainte de aderare, de către acesta şi pe cheltuiala acestuia.
Apendicele la ANEXA Nr. V
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Notă: Măsurile de ajutor enumerate în prezentul apendice trebuie considerate ca ajutor existent în sensul mecanismului de ajutor existent stabilit în capitolul 2 din anexa V în limita în care acestea se încadrează în domeniul primului alineat al acesteia.
Nr. | Titlul (original) | Data aprobării de către autoritatea naţională de supraveghere a ajutorului de stat | Durata | |||
Statul Nr. Anul membru | ||||||
BG | 1 | 2004 | 29.7.2004 | 2004-2018 | ||
BG | 2 | 2004 | 18.11.2004 | 31.12.2010 | ||
BG | 3 | 2004 | 16.12.2003 | 31.12.2010 |
NEGOCIERILE PENTRU ADERAREA BULGARIEI ŞI A ROMÂNIEI
LA UNIUNEA EUROPEANĂ
Bruxelles, 31 martie 2005
AA 19/2/05
REV 2
TRATATUL DE ADERARE: ACTUL DE ADERARE, ANEXA VI
PROIECTE DE ACTE LEGISLATIVE ŞI DE ALTE INSTRUMENTE
Delegaţiile sunt invitate să găsească alăturat proiectul Tratatului pentru aderarea Bulgariei şi României la Uniunea Europeană: ACTUL DE ADERARE, ANEXA VI.
Documente sursă: | MD 65/8/04 REV 8 | (AC 65/1/04 REV 1) | |
MD 104/3/04 REV 3 | (AC 104/1/04 REV 1) | ||
MD 96/7/04 REV 7 | (AC 96/1/04 REV 1) | ||
MD 84/4/04 REV 4 | (AC 84/1/04 REV 1) | ||
MD 54/8/04 REV 8 | (AC 54/1/04 REV 1) | ||
MD 25/6/04 REV 6 | (AC 25/2/04 REV 2) | ||
MD 12/2/04 REV 2 | (AC 12/1/04 REV 1) | ||
MD 157/3/04 REV 3 | (AC 157/1/05 REV 1) | ||
MD 7/2/04 REV 2 | (AC 7/1/04 REV 1) | ||
MD 106/3/04 REV 3 | (AC 106/1/04 REV 1) | ||
MD 36/2/04 REV 2 | (AC 36/1/04 REV 1) | ||
MD 184/5/05 REV 5 | (AC 184/1/05 REV 1) | ||
MD 60/9/04 REV 9 | (AC 60/2/04 REV 2) |
Lista menţionată la articolul 23 din Actul de aderare:
măsuri tranzitorii privind Bulgaria
1. LIBERA CIRCULAŢIE A PERSOANELOR
Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
31968 R 1612: Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului din 15 octombrie 1968 privind libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul Comunităţii (JO L 257, 19.10.1968, p. 2), astfel cum a fost modificat ultima dată prin:
- 32004 L 0038: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29.4.2004 (JO L 158, 30.4.2004, p. 77);
31996 L 0071: Directiva 96/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (JO L 18, 21.1.1997, p. 1);
32004 L 0038: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 şi de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE şi 93/96/CEE (JO L 158, 30.4.2004, p. 77).
(1) Articolul 39 şi articolul 49 primul alineat din Tratatul CE se aplică pe deplin numai cu privire la libera circulaţie a lucrătorilor şi la libertatea de a presta servicii care presupune circulaţia temporară a lucrătorilor, aşa cum este definită în articolul 1 din Directiva 96/71/CE între Bulgaria pe de o parte şi, fiecare dintre actualele state membre, pe de altă parte, sub rezerva dispoziţiilor tranzitorii stabilite în alineatele (2)-(14).
(2) Prin derogare de la articolele 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 şi până la sfârşitul perioadei de doi ani de la data aderării, actualele state membre vor aplica măsuri de drept intern sau măsuri rezultate din acorduri bilaterale, care reglementează accesul resortisanţilor bulgari pe piaţa forţei de muncă din fiecare din aceste state. Actualele state membre pot continua să aplice aceste măsuri până la expirarea perioadei de cinci ani de la data aderării.
Resortisanţii bulgari care muncesc legal într-un actual stat membru la data aderării şi care sunt admişi pe piaţa forţei de muncă din acest stat membru pentru o perioadă neîntreruptă de cel puţin 12 luni vor putea beneficia de acces pe piaţa forţei de muncă din acest stat membru, dar nu şi pe piaţa forţei de muncă din celelalte state membre care aplică măsuri de drept intern.
Resortisanţii bulgari admişi după aderare pe piaţa forţei de muncă dintr-un actual stat membru pentru o perioadă neîntreruptă de cel puţin 12 luni beneficiază de aceleaşi drepturi.
Resortisanţii bulgari menţionaţi la paragrafele al doilea şi al treilea de mai sus încetează să beneficieze de drepturile cuprinse în aceste paragrafe dacă părăsesc voluntar piaţa forţei de muncă din actualul stat membru în cauză.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Resortisanţii bulgari care muncesc legal într-un actual stat membru la data aderării sau în perioada în care se aplică măsurile de drept intern şi care sunt admişi pe piaţa forţei de muncă din acest stat membru pentru o perioadă de mai puţin de 12 luni nu beneficiază de aceste drepturi.
(3) Înainte de sfârşitul perioadei de doi ani de la data aderării, Consiliul reexaminează aplicarea dispoziţiilor tranzitorii stabilite în alineatul (2), pe baza unui raport al Comisiei.
La încheierea acestei reexaminări şi cel mai tîrziu la sfârşitul perioadei de doi ani de la data aderării, actualele state membre notifică Comisia dacă vor continua să aplice măsurile de drept intern sau măsuri rezultate din acorduri bilaterale, ori dacă vor aplica în viitor articolele 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68. În lipsa acestei notificări, se aplică articolele 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68.
(4) La solicitarea Bulgariei, se poate efectua o nouă reexaminare. În acest caz, se aplică procedura menţionată în alineatul (3) şi care trebuie încheiată în termen de şase luni de la primirea solicitării din partea Bulgariei.
(5) La sfârşitul perioadei de cinci ani menţionată în alineatul (2), un stat membru care menţine măsuri de drept intern sau măsuri care rezultă din acorduri bilaterale poate continua, în cazul în care pe piaţa forţei de muncă din respectivul stat membru se produc sau există riscul să se producă perturbări grave, precum şi după ce notifică Comisia, să aplice aceste măsuri până la sfârşitul perioadei de şapte ani de la data aderării. În lipsa respectivei notificări, se aplică articolele 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68.
(6) Pe parcursul perioadei de şapte ani de la data aderării, acele state membre în care, în temeiul alineatelor (3), (4) sau (5), se aplică articolele 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 cu privire la resortisanţii bulgari şi care, în această perioadă, eliberează permise de muncă resortisanţilor din Bulgaria în scopul monitorizării, vor face acest lucru în mod automat.
(7) Acele state membre în care, în temeiul alineatelor (3), (4) sau (5), se aplică articolele 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 cu privire la resortisanţii bulgari, pot recurge la procedurile stabilite în paragrafele următoare până la sfârşitul perioadei de şapte ani de la data aderării.
În cazul în care într-un stat membru menţionat la primul paragraf se produc sau se prevede producerea unor perturbări pe piaţa forţei de muncă care ar putea ameninţa grav nivelul de trai sau nivelul de ocupare a forţei de muncă într-o anumită regiune sau în cadrul unei profesii, respectivul stat membru informează Comisia şi celelalte state membre cu privire la aceasta şi furnizează acestora toate detaliile pertinente. Pe baza acestor informaţii, statul membru poate solicita Comisiei să declare suspendarea, totală sau parţială, a aplicării articolelor 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68, în vederea normalizării situaţiei în regiunea sau profesia respectivă. Comisia decide cu privire la domeniul de aplicare şi durata suspendării în termen de cel mult două săptămâni de la primirea acestei solicitări şi notifică decizia sa Consiliului. În termen de două săptămâni de la adoptarea deciziei Comisiei, orice stat membru poate solicita Consiliului anularea sau modificarea deciziei. În termen de două săptămâni, Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată în privinţa acestei solicitări.
Un stat membru menţionat la primul paragraf poate, în cazuri urgente şi excepţionale, să suspende aplicarea articolelor 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68, adresând ulterior Comisiei o notificare motivată.
(8) Pe durata suspendării aplicării articolelor 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 în temeiul alineatelor (2)-(5) şi (7) de mai sus, în ceea ce priveşte dreptul membrilor familiilor lucrătorilor de a fi încadraţi în muncă, se aplică articolul 23 din Directiva 2004/38/CE în Bulgaria cu privire la resortisanţii actualelor state membre şi în actualele state membre cu privire la resortisanţii bulgari, în următoarele condiţii:
- soţul unui lucrător şi descendenţii acestora care nu depăşesc vârsta de 21 de ani sau care se găsesc în întreţinerea acestuia, care locuiesc legal împreună cu lucrătorul pe teritoriul unui stat membru la data aderării, beneficiază, după aderare, de acces imediat pe piaţa forţei de muncă din acel stat membru. Această dispoziţie nu se aplică membrilor familiei unui lucrător care a fost admis legal pe piaţa forţei de muncă din acel stat membru pentru o perioadă de mai puţin de 12 luni;
- soţul unui lucrător şi descendenţii acestora care nu depăşesc vârsta de 21 de ani sau care se găsesc în întreţinerea acestuia, care locuiesc legal împreună cu lucrătorul pe teritoriul unui stat membru la o dată ulterioară aderării, dar pe parcursul perioadei de aplicare a dispoziţiilor tranzitorii stabilite mai sus, beneficiază de acces pe piaţa forţei de muncă din respectivul stat membru dacă au locuit în acel stat membru cel puţin optsprezece luni sau din al treilea an de la data aderării, oricare din aceste date intervine prima în ordine cronologică.
Aceste dispoziţii nu aduc atingere măsurilor mai favorabile indiferent dacă acestea sunt de drept intern sau rezultă din acorduri bilaterale.
(9) În măsura în care anumite dispoziţii din Directiva 2004/38/CE care preiau dispoziţiile din Directiva 68/360/CEE1) nu pot fi disociate de cele din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 a căror aplicare este amânată în temeiul alineatelor (2)-(5), (7) şi (8), Bulgaria şi actualele state membre pot deroga de la aceste dispoziţii în măsura necesară pentru a aplica alineatele (2)-(5), (7) şi (8).
1) Directiva 68/360/CEE a Consiliului din 15 octombrie 1968 privind eliminarea restricţiilor de circulaţie şi şedere în cadrul Comunităţii pentru lucrătorii din statele membre şi familiile acestora (JO L 257, 19.10.1968, p. 13), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 2003 (JO L 236, 23.9.2003, p. 33) şi a cărei abrogare prin Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29.4.2004 (JO L 158, 30.4.2004, p. 77) intră în vigoare de la 30 aprilie 2006.
(10) În toate cazurile în care actualele state membre aplică măsuri de drept intern sau cele rezultate din acorduri bilaterale, în temeiul dispoziţiilor tranzitorii stabilite mai sus, Bulgaria poate menţine în vigoare măsuri echivalente în ceea ce priveşte resortisanţii statului sau statelor membre în cauză.
(11) Dacă aplicarea articolelor 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 este suspendată de către oricare din actualele state membre, Bulgaria poate recurge la procedurile stabilite în alineatul (7) în ceea ce priveşte România. În această perioadă, permisele de muncă eliberate de Bulgaria resortisanţilor din România în scopul monitorizării se eliberează automat.
(12) Orice actual stat membru care aplică măsuri de drept intern în conformitate cu alineatele (2)-(5) şi (7)-(9), poate introduce, în aplicarea dreptului său intern, o mai mare libertate de circulaţie decât cea existentă la data aderării, inclusiv accesul deplin pe piaţa forţei de muncă. Începând cu al treilea an de la data aderării, orice actual stat membru care aplică măsuri de drept intern poate decide în orice moment să aplice în locul acestor măsuri articolele 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68. Comisia este informată cu privire la orice asemenea decizie.
(13) Pentru a face faţă perturbărilor grave sau riscului producerii unor asemenea perturbări în anumite sectoare sensibile de servicii de pe piaţa forţei de muncă din aceste state, care ar putea să apară în anumite regiuni ca urmare a prestării transnaţionale de servicii, aşa cum este definită în articolul 1 din Directiva 96/71/CE, şi în măsura în care acestea aplică liberei circulaţii a lucrătorilor bulgari, în temeiul dispoziţiilor tranzitorii stabilite mai sus, măsuri de drept intern sau cele care rezultă din acorduri bilaterale, Germania şi Austria pot deroga, după notificarea Comisiei, de la dispoziţiile articolului 49 primul alineat din Tratatul CE în vederea limitării, în contextul prestării de servicii de către societăţile stabilite în Bulgaria, a circulaţiei temporare a lucrătorilor al căror drept de a munci în Germania şi Austria face obiectul măsurilor de drept intern.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Lista sectoarelor de servicii care pot face obiectul acestei derogări este următoarea:
- în Germania:
Sectorul | codul NACE*), cu excepţia unor dispoziţii contrare | |
construcţiile, inclusiv ramuri conexe | 45.1-4; activităţi enumerate în anexa la Directiva 96/7 1/CE | |
activităţi de curăţare a clădirilor | 74.70 Activităţi de curăţare a clădirilor | |
alte servicii | 74.87 Numai activităţile designerilor de decoraţiuni interioare |
- în Austria:
Sectorul | codul NACE*), cu excepţia unor dispoziţii contrare | |
servicii de horticultură | 01.41 | |
tăierea, fasonarea şi finisarea pietrei | 26.7 | |
construcţii metalice şi părţi componente | 28.11 | |
construcţii, inclusiv ramuri conexe | 45.1-4; activităţi enumerate în anexa la Directiva 96/71/CE | |
activităţi în domeniul securităţii | 74.60 | |
activităţi de curăţare a clădirilor | 74.70 | |
asistentă medicală la domiciliu | 85.14 | |
activităţi de asistentă socială fără cazare | 85.32 |
*) NACE: a se vedea 31990 R 3037: Regulamentul (CEE) nr. 3037/90 al Consiliului din 9 octombrie 1990 privind clasificarea statistică a activităţilor economice în Comunitatea Europeană (JO L 293, 24.10.1990, p. 1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin 32003 R 1882: Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29.9.2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
În măsura în care Germania sau Austria derogă de la articolul 49 primul paragraf din Tratatul CE în conformitate cu paragrafele anterioare, Bulgaria poate adopta măsuri echivalente, după notificarea Comisiei.
Aplicarea prezentului alineat nu poate avea ca efect crearea unor condiţii mai restrictive pentru circulaţia temporară a lucrătorilor în contextul prestării transnaţionale de servicii între Germania sau Austria şi Bulgaria decât cele existente la data semnării Tratatului de aderare.
(14) Aplicarea alineatelor (2)-(5) şi (7)-(12) nu poate avea ca efect crearea unor condiţii mai restrictive pentru accesul resortisanţilor bulgari pe piaţa forţei de muncă din actualele state membre decât cele existente la data semnării Tratatului de aderare.
Fără a aduce atingere aplicării dispoziţiilor stabilite în alineatele (1)-(13), pe parcursul oricărei perioade în care aplică măsuri de drept intern sau cele care rezultă din acorduri bilaterale, actualele state membre trebuie să acorde un tratament preferenţial, în ceea ce priveşte accesul la piaţa forţei de muncă, lucrătorilor care sunt resortisanţi ai statelor membre în comparaţie cu lucrătorii care sunt resortisanţi ai unor ţări terţe.
Lucrătorii migranţi bulgari şi familiile acestora, care locuiesc şi muncesc legal într-un alt stat membru sau lucrătorii migranţi care provin din celelalte state membre şi familiile acestora care locuiesc şi muncesc legal în Bulgaria nu sunt trataţi în condiţii mai restrictive decât cei provenind din ţări terţe care locuiesc şi muncesc în acest stat membru sau în Bulgaria. În afară de aceasta, în aplicarea principiului preferinţei comunitare, lucrătorii migranţi provenind din ţări terţe care locuiesc şi muncesc în Bulgaria nu beneficiază de tratament mai favorabil decât resortisanţii Bulgariei.
2. LIBERA CIRCULAŢIE A SERVICIILOR
31997 L 0009: Directiva 97/9/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 martie 1997 privind schemele de compensare pentru investitori (JO L 84, 26.3.1997, p. 22).
Prin derogare de la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 97/9/CE, cuantumul minim al compensării nu se aplică în Bulgaria până la 31 decembrie 2009. Bulgaria asigură că schema sa de compensare pentru investitori prevede o despăgubire în valoare de minim 12.000 EUR de la 1 ianuarie 2007 şi până la 31 decembrie 2007 şi de minim 15.000 EUR de la 1 ianuarie 2008 şi până la 31 decembrie 2009.
Pe parcursul perioadei de tranziţie, celelalte state membre îşi menţin dreptul de a nu permite funcţionarea unei filiale a unei societăţi bulgăreşti de investiţii, stabilită pe teritoriul lor, în cazul în care şi atât timp cât respectiva filială nu este înscrisă într-una din schemele de compensare pentru investitori recunoscute oficial pe teritoriul statului membru în cauză în vederea acoperirii diferenţei dintre cuantumul bulgăresc al compensaţiei şi cuantumul minim prevăzut de articolul 4 alineatul (1) din Directiva 97/9/CE.
3. LIBERA CIRCULAŢIE A CAPITALURILOR
Tratatul privind Uniunea Europeană
Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
(1) Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute în Tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană, Bulgaria poate menţine în vigoare, timp de cinci ani de la data aderării, restricţiile prevăzute în legislaţia sa, existentă la momentul semnării Tratatului de aderare, cu privire la dobândirea proprietăţii asupra terenurilor pentru reşedinţe secundare de către resortisanţii statelor membre sau ai statelor care sunt parte la Acordul privind Spaţiul Economic European (ASEE), nerezidenţi în Bulgaria, precum şi de către persoanele juridice constituite în conformitate cu legislaţia unui alt stat membru sau a unui stat membru al ASEE. Resortisanţilor statelor membre şi resortisanţilor statelor care sunt parte la Acordul privind Spaţiul Economic European şi care sunt rezidenţi legali în Bulgaria nu li se aplică dispoziţiile paragrafului precedent sau orice alte norme şi proceduri decât cele care se aplică resortisanţilor Bulgariei.
(2) Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute în Tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană, Bulgaria poate menţine în vigoare, timp de şapte ani de la data aderării, restricţiile prevăzute în legislaţia sa, existentă la momentul semnării Tratatului de aderare, cu privire la dobândirea de terenuri agricole, păduri şi terenuri forestiere de către resortisanţii unui alt stat membru, resortisanţii statelor care sunt parte ale la Acordul privind Spaţiul Economic European şi persoanele juridice constituite în conformitate cu legislaţia unui alt stat membru sau ale unui stat membru al ASEE. În nici unul din cazuri, un resortisant al unui stat membru nu poate fi tratat mai puţin favorabil cu privire la dobândirea de terenuri agricole, păduri şi terenuri forestiere decât la data semnării Tratatului de aderare sau nu poate fi tratat într-un mod mai restrictiv decât resortisanţii unei ţări terţe.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Fermierilor care desfăşoară activităţi independente care sunt resortisanţi ai unui alt stat membru şi care doresc să se stabilească şi să aibă rezidenţă legală în Bulgaria nu li se aplică dispoziţiile paragrafului precedent sau orice alte proceduri decât cele care se aplică resortisanţilor bulgari.
O revizuire generală a acestor măsuri tranzitorii are loc în cel de-al treilea an de la data aderării. În acest scop, Comisia transmite un raport. Consiliului. Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate decide scurtarea sau încetarea perioadei de tranziţie menţionate la primul paragraf.
4. AGRICULTURĂ
A. LEGISLAŢIA AGRICOLĂ
31997 R 2597: Regulamentul (CE) nr. 2597/97 al Consiliului din 18 decembrie 1997 de stabilire a unor norme suplimentare privind organizarea comună a pieţei laptelui şi produselor lactate în ceea ce priveşte laptele de consum (JO L 351, 23.12.1997, p. 13), astfel cum a fost modificat ultima dată prin:
- 31999 R 1602: Regulamentul (CE) nr. 1602/1999 al Consiliului din 19.7.1999 (JO L 189, 22.7.1999, p. 43).
Prin derogare de la articolul 3 alineatul (1) literele (b) şi (c) din Regulamentul (CE) nr. 2597/97, condiţiile privind conţinutul de grăsime nu se vor aplica pentru laptele alimentar produs în Bulgaria până la data de 30 aprilie 2009, în sensul că laptele cu un conţinut de grăsime de 3% (m/m) poate fi comercializat ca lapte integral, iar laptele cu un conţinut de grăsime de 2% (m/m) poate fi comercializat ca lapte semidegresat. Laptele alimentar care nu îndeplineşte cerinţele privind conţinutul de grăsime poate fi comercializat numai în Bulgaria sau exportat în ţări terţe.
B. LEGISLAŢIA VETERINARĂ ŞI FITOSANITARĂ
32004 R 0853: Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de igienă a alimentelor de origine animală (JO L 139, 30.4.2004, p. 55).
(a) Unităţile de prelucrare a laptelui enumerate în capitolele I şi II din apendicele la prezenta anexă pot recepţiona până la 31 decembrie 2009 cantităţi de lapte crud care nu corespund sau care nu au fost manipulate în conformitate cu cerinţele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 853/2004 anexa III secţiunea IX capitolul I subcapitolele II şi III, cu condiţia ca fermele care furnizează laptele să fie prevăzute într-o listă alcătuită în acest scop de autorităţile bulgare.
(b) Atât timp cât unităţile menţionate la litera (a) de mai sus sunt supuse dispoziţiilor acesteia, produsele provenind din respectivele unităţi sunt introduse exclusiv pe piaţa naţională sau sunt utilizate în vederea prelucrării ulterioare în unităţi din Bulgaria supuse de asemenea dispoziţiilor literei (a), indiferent de data la care sunt comercializate. Aceste produse trebuie să poarte o marcă de identificare diferită de cea prevăzută de articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004.
(c) Unităţile enumerate în capitolul II din apendicele la prezenta anexă pot prelucra, până la 31 decembrie 2009, lapte care corespunde normelor UE şi lapte care nu corespunde acestora, în linii de producţie distincte, în prezentul context, prin lapte care nu corespunde normelor UE se înţelege laptele prevăzut la litera (a). Asemenea unităţi trebuie să respecte în întregime cerinţele UE privind unităţile de prelucrare a laptelui, inclusiv să aplice principiile privind analiza riscurilor şi punctul critic de control [prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004*)] şi să îşi demonstreze capacitatea de a respecta în întregime următoarele condiţii, inclusiv prin desemnarea liniilor de producţie corespunzătoare:
*) Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena alimentelor (JO L 139, 30.4.2004, p. 1).
- să ia toate măsurile necesare pentru a permite respectarea integrală a procedurilor interne de separare a laptelui de la stadiul colectării la acela de produs finit, inclusiv a rutelor de colectare a laptelui, depozitarea şi tratarea separată a laptelui care corespunde normelor UE de cea a laptelui care nu corespunde acestor norme, ambalarea şi etichetarea specifică a produselor pe bază de lapte care nu corespunde normelor UE, precum şi depozitarea separată a unor asemenea produse;
- să stabilească o procedură care să asigure posibilitatea urmăririi materiei prime, inclusiv documentele necesare pentru evidenţierea mişcării produselor şi răspunderea pentru produse, precum şi asigurarea comparabilităţii materiilor prime care corespund normelor UE şi a celor care nu corespund acestor norme cu categoriile de produse obţinute;
- să supună în întregime laptele crud tratamentului termic la o temperatură de cel puţin 71,7°C timp de 15 secunde, precum şi
- să ia toate măsurile necesare pentru a asigura că mărcile de identificare nu sunt utilizate în mod fraudulos.
Autorităţile bulgare sunt obligate:
- să asigure că operatorul sau administratorul fiecărei unităţi vizate ia toate măsurile necesare pentru a permite respectarea integrală a procedurilor interne de separare a laptelui;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- să efectueze teste şi controale spontane privind respectarea regulii separării laptelui, precum şi
- să efectueze teste în laboratoare acreditate privind toate materiile prime şi produsele finite în vederea verificării conformităţii acestora cu cerinţele Regulamentului (CE) nr. 853/2004 anexa III secţiunea IX capitolul II, inclusiv cu criteriile microbiologice aplicabile produselor pe bază de lapte.
Laptele şi produsele pe bază de lapte provenind din linii de producţie separate care prelucrează lapte crud care nu corespunde normelor UE în unităţi de prelucrare a laptelui aprobate de UE pot fi comercializate numai cu respectarea condiţiilor prevăzute la litera (b). Produsele pe bază de lapte crud care corespunde normelor UE, obţinute în cadrul unei linii de producţie separate într-o unitate din cele cuprinse în capitolul II din apendicele la prezenta anexă, pot fi comercializate ca produse care corespund normelor UE în cazul în care toate condiţiile privind separarea liniilor de producţie sunt respectate.
(d) Laptele şi produsele din lapte obţinute în conformitate cu dispoziţiile menţionate la litera (c) sunt sprijinite conform dispoziţiilor titlului I capitolele II şi III, cu excepţia articolului 11, precum şi ale titlului II din Regulamentul (CE) nr. 1255/19991), numai dacă poartă marca ovală de identificare menţionată în anexa II secţiunea I din Regulamentul (CE) nr. 853/2004.
(e) Bulgaria se conformează treptat cerinţelor prevăzute la litera (a) şi înaintează Comisiei rapoarte anuale cu privire la progresele realizate în modernizarea fermelor producătoare de lactate şi a sistemului de colectare a laptelui. Bulgaria asigură respectarea în întregime a acestor cerinţe la 31 decembrie 2009.
(f) În conformitate cu procedura menţionată la articolul 58 din Regulamentul (CE) nr. 178/20022) Comisia poate actualiza apendicele la prezenta anexă înainte de aderare şi până la 31 decembrie 2009 şi, în acest context, poate adăuga sau elimina unităţi în funcţie de progresele realizate în remedierea deficienţelor existente şi de rezultatele procesului de monitorizare. În vederea asigurării bunei funcţionări a regimului tranzitoriu prevăzut mai sus, pot fi adoptate norme metodologice de aplicare în conformitate cu procedura menţionată la articolul 58 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.
1) Regulamentul (CE) nr. 1255/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieţei laptelui şi produselor lactate (JO L 160, 26.6.1999, p. 48), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 186/2004 al Comisiei (JO L 29, 3.2.2004, p. 6).
2) Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor şi cerinţelor generale ale legislaţiei în domeniul alimentar, de înfiinţare a Autorităţii europene a securităţii alimentare şi de stabilire a procedurilor referitoare la securitatea produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1), modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1642/2003 (JO L 245, 29.9.2003, p. 4).
5. POLITICA ÎN DOMENIUL TRANSPORTURILOR
(1) 31993 R 3118: Regulamentul (CEE) nr. 3118/93 al Consiliului din 25 octombrie 1993 privind stabilirea condiţiilor în care transportatorii nerezidenţi pot presta servicii de transport rutier naţional de marfă în interiorul unui stat membru (JO L 279, 12.11.1993, p. 1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin:
- 32002 R 0484: Regulamentul (CE) nr. 484/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 1.3.2002 (JO L 76, 19.3.2002, p. 1).
(a) Prin derogare de la articolul 1 din Regulamentul (CEE) nr. 3118/93 şi până la sfârşitul celui de-al treilea an de la data aderării, transportatorii stabiliţi în Bulgaria sunt excluşi de la prestarea serviciilor de transporturi rutiere naţionale de marfă în celelalte state membre, iar transportatorii stabiliţi în celelalte state membre sunt excluşi de la prestarea serviciilor de transporturi rutiere naţionale de marfă în Bulgaria.
(b) Înainte de sfârşitul celui de-al treilea an de la data aderării, statele membre informează Comisia dacă vor prelungi această perioadă pentru cel mult doi ani sau dacă vor aplica în întregime articolul 1 din regulament de la acea dată. În lipsa unei asemenea notificări se aplică articolul 1 din regulament. Numai transportatorii stabiliţi în acele state membre în care se aplică articolul 1 din regulament pot presta servicii de transporturi rutiere de marfă în celelalte state membre în care se aplică, de asemenea, articolul 1.
(c) Acele state membre în care, în temeiul literei (b) de mai sus, se aplică articolul 1 din regulament pot recurge la procedura de mai jos până la sfârşitul celui de-al cincilea an de la data aderării.
În cazul în care un stat membru menţionat în paragraful precedent se confruntă cu o perturbare gravă a pieţei sale naţionale sau a unor segmente ale acesteia cauzată ori accentuată de cabotaj, cum ar fi un excedent major al ofertei în raport cu cererea sau o ameninţare a stabilităţii ori a supravieţuirii financiare a unui număr semnificativ de întreprinderi de transport rutier de marfă, statul membru în cauză informează Comisia şi pe celelalte state membre cu privire la acestea şi le oferă toate detaliile relevante. Pe baza acestei informări, statul membru în cauză poate solicita Comisiei să suspende, în tot sau în parte, aplicarea articolului 1 din regulament, în vederea normalizării situaţiei.
Comisia examinează situaţia pe baza datelor furnizate de statul membru în cauză şi, în termen de o lună de la primirea cererii, decide dacă este cazul sau nu să adopte măsuri de salvgardare. Se aplică procedura prevăzută în articolul 7 alineatul (3) paragrafele al doilea, al treilea şi al patrulea, precum şi în articolul 7 alineatele (4), (5) şi (6) din regulament.
Oricare dintre statele membre menţionate în primul paragraf de mai sus poate, în cazuri urgente şi excepţionale, să suspende aplicarea articolului 1 din regulament, după care notifică motivat Comisia.
(d) Atât timp cât aplicarea articolului 1 din regulament este suspendată în temeiul literelor (a) şi (b) de mai sus, statele membre pot reglementa accesul la serviciile lor de transport rutier naţional de marfă prin schimbul treptat de autorizaţii de cabotaj pe bază de acorduri bilaterale. Aceasta poate include şi posibilitatea liberalizării totale.
(e) Aplicarea literelor (a)-(c) nu poate avea ca efect un acces mai restrictiv la serviciile de transport rutier naţional de marfă decât cel existent la data semnării Tratatului de aderare.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(2) 31996 L 0026: Directiva 96/26/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind accesul la profesia de transportator rutier de marfă şi transportator rutier de călători şi recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi a altor titluri oficiale de calificare, pentru a facilita acestor transportatori dreptul la libera stabilire pentru operaţiuni de transport naţional şi internaţional (JO L 124, 23.5.1996, p. 1), astfel cum modificată ultima dată prin:
- 32004 L 0066: Directiva 2004/66/CE a Consiliului din 26.4.2004 (JO L 168, 1.5.2004, p. 35).
Până la 31 decembrie 2010, articolul 3 alineatul (3) litera (c) din Directiva 96/26/CE nu se vor aplica pe teritoriul Bulgariei întreprinderilor de transport care desfăşoară exclusiv transporturi interne rutiere de marfă şi de călători.
Capitalul disponibil şi rezervele acestor operatori vor atinge treptat nivelurile minime prevăzute de dispoziţiile respectivului articol în conformitate cu următorul calendar:
- la 1 ianuarie 2007, operatorul trebuie să aibă un capital disponibil şi rezerve în valoare de cel puţin 5.850 EUR pentru primul vehicul şi cel puţin 3 250 EUR pentru fiecare vehicul suplimentar;
- la 1 ianuarie 2008, operatorul trebuie să aibă un capital disponibil şi rezerve în valoare de cel puţin 6.750 EUR pentru primul vehicul şi cel puţin 3 750 EUR pentru fiecare vehicul suplimentar;
- la 1 ianuarie 2009, operatorul trebuie să aibă un capital disponibil şi rezerve în valoare de cel puţin 7.650 EUR pentru primul vehicul şi cel puţin 4 250 EUR pentru fiecare vehicul suplimentar;
- la 1 ianuarie 2010, operatorul trebuie să aibă un capital disponibil şi rezerve în valoare de cel puţin 8.550 EUR pentru primul vehicul şi cel puţin 4 750 EUR pentru fiecare vehicul suplimentar.
(3) 31996 L 0053: Directiva 96/53/CE a Consiliului din 25 iulie 1996 de stabilire, pentru anumite autovehicule care circulă în interiorul Comunităţii, a dimensiunilor maxime autorizate în traficul naţional şi internaţional şi a maselor maxime autorizate în traficul internaţional (JO L 235, 17.9.1996, p. 59), astfel cum a fost modificată ultima dată prin:
- 32002 L 0007: Directiva 2002/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18.2.2002 (JO L 67, 9.3.2002, p. 47).
Prin derogare de la dispoziţiile articolului 3 alineatul (1) din Directiva 96/53/CE, vehiculele care se conformează valorilor limită din categoriile 3.2.1, 3.4.1, 3.4.2 şi 3.5.1 prevăzute în anexa I la respectiva directivă pot utiliza numai secţiunile care nu sunt reabilitate din reţeaua bulgară de drumuri până la 31 decembrie 2013 dacă respectă limitele bulgare de masă pe axă în vigoare. De la data aderării nu mai poate fi impusă nici o restricţie privind utilizarea de către vehiculele care se conformează cerinţelor Directivei 96/53/CE a principalelor rute de tranzit prevăzute în anexa I la Decizia nr. 1692/96/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 iulie 1996 privind orientările comunitare pentru dezvoltarea reţelei transeuropene de transport1).
1) JO L 228, 9.9.1996, p. 1, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia nr. 884/2004/CE (JO L 167, 30.4.2004, p. 1).
Bulgaria aderă la calendarul prevăzut în tabelul de mai jos în vederea reabilitării reţelei sale de drumuri principale. Orice investiţii în infrastructură care implică utilizarea de fonduri din bugetul Comunităţii urmăresc să asigure că arterele sunt construite şi reabilitate corespunzător unei încărcături cu masa de 11,5 tone pe axă.
Corespunzător realizării reabilitării, va avea loc o deschidere treptată a reţelei bulgare de drumuri secundare, inclusiv a reţelei prevăzute de anexa I la Decizia nr. 1692/96/CE, pentru vehiculele aflate în trafic internaţional care respectă valorile limită prevăzute de directivă. În scopul încărcării şi descărcării, în cazurile în care este posibil din punct de vedere tehnic, utilizarea secţiunilor nereabilitate reţelei de drumuri secundare va fi permisă pe parcursul întregii perioade de tranziţie. De la data aderării, toate vehiculele aflate în trafic internaţional prevăzute cu suspensie pneumatică care respectă valorile limită prevăzute de Directiva 96/53/CE nu vor fi supuse nici unor tarife suplimentare temporare pentru utilizarea reţelei secundare bulgăreşti de transporturi rutiere.
Tarifele suplimentare temporare pentru utilizarea secţiunilor nereabilitate ale reţelei de către vehiculele aflate în trafic internaţional care nu sunt prevăzute cu suspensie pneumatică şi care respectă valorile-limită ale directivei vor fi percepute în mod nediscriminatoriu. Regimul de tarifare va fi transparent iar plata acestor tarife nu poate impune utilizatorului formalităţi administrative sau întârzieri excesive, după cum plata acestor tarife nu poate conduce la un control sistematic la frontieră al respectării limitelor masei pe axă. Respectarea limitelor masei pe axă va fi asigurată într-un mod nediscriminatoriu pe întreg teritoriul şi se va aplica de asemenea vehiculelor înmatriculate în Bulgaria.
Calendarul de reabilitare a drumurilor (km)
Tabelul 1
NR. | DRUMUL | SECŢIUNEA | LUNGIMEA /KM/ | DESCHIS CIRCULAŢIEI | MĂSURA | |
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | |
1 | I-5/E-85/ | GABROVO - ŞIPKA | 18 | 2014 | CONSTRUCŢIE NOUĂ | |
2 | I-5/E-85/ | KARGEALI - PODKOVA (MAKAZA) | 18 | 2008 | CONSTRUCŢIE NOUĂ | |
TOTAL INTERMEDIAR | 36 | |||||
3 | I-6 | SOFIA - PIRDOP | 56 | 2009 | REABILITARE | |
4 | I-7 | SILISTRA - ŞUMEN | 88 | 2011 | REABILITARE | |
5 | I-7 | PRESLAV - E-773 | 48 | 2010 | RECONSTRUCŢIE | |
TOTAL INTERMEDIAR | 136 | |||||
6 | I-9/E-87/ | FRONTIERA ROMÂNIEI - BALCIC | 60 | 2009 | REABILITARE | |
7 | II-12 | VIDIN - FRONTIERA SERBIEI ŞI MUNTENEGRULUI | 26 | 2008 | RECONSTRUCŢIE | |
8 | II-14 | VIDIN - KULA - FRONTIERA SERBIEI ŞI MUNTENEGRULUI | 42 | 2009 | RECONSTRUCŢIE | |
9 | II-18 | CENTURĂ SOFIA - ARCUL DE NORD | 24 | 2014 | CONSTRUCŢIE NOUĂ | |
10 | II-19 | SIMITLI - GOŢE DELCEV - FRONTIERA GRECIEI | 91 | 2008 | REABILITARE | |
11 | II-29 | DOBRICI - VARNA | 21 | 2010 | REABILITARE | |
12 | II-35 | LOVECI - KARNARE | 28 | 2011 | RECONSTRUCŢIE | |
13 | II-53 | SLIVEN - YAMBOL | 25 | 2010 | REABILITARE | |
14 | II-55 | GURKOVO - NOVA ZAGORA | 26 | 2010 | REABILITARE | |
15 | II-55 | NOVA ZAGORA - SVILENGRAD | 81 | 2012 | REABILITARE | |
TOTAL INTERMEDIAR | 107 | |||||
16 | II-57 | STARA ZAGORA - RADNEVO | 42 | 2010 | REABILITARE | |
17 | II-62 | KYUSTENDIL - DUPNIŢA | 26 | 2011 | RECONSTRUCŢIE | |
18 | II-63 | PERNIK - FRONTIERA SERBIEI ŞI MUNTENEGRULUI | 20 | 2010 | RECONSTRUCŢIE | |
19 | II-73 | ŞUMEN - KARNOBAT | 44 | 2012 | RECONSTRUCŢIE | |
20 | II-73 | ŞUMEN - KARNOBAT | 19 | 2011 | RECONSTRUCŢIE | |
TOTAL INTERMEDIAR | 63 | |||||
21 | II-78 | RADNEVO - TOPOLOVGRAD | 40 | 2013 | REABILITARE | |
22 | II-86 | ASENOVGRAD - SMOLIAN | 72 | 2014 | RECONSTRUCŢIE | |
23 | II-98 | BURGAS - MALKO TĂRNOVO | 64 | 2014 | RECONSTRUCŢIE | |
24 | III-197 | GOŢE DELCEV - SMOLIAN | 87 | 2013 | RECONSTRUCŢIE | |
25 | III-198 | GOŢE DELCEV - FRONTIERA FOSTEI REPUBLICI IUGOSLAVE A MACEDONIEI | 95 | 2013 | RECONSTRUCŢIE | |
26 | III-534 | ELENA - NOVA ZAGORA | 52 | 2012 | RECONSTRUCŢIE | |
27 | III-534 | NOVA ZAGORA - SIMEONOVGRAD | 53 | 2014 | RECONSTRUCŢIE | |
TOTAL INTERMEDIAR | 105 | |||||
28 | III-601 | KYUSTENDIL - FRONTIERA FOSTEI REPUBLICI IUGOSLAVE A MACEDONIEI | 27 | 2011 | CONSTRUCŢIE NOUĂ | |
29 | 111-622 | KYUSTENDIL - FRONTIERA FOSTEI REPUBLICI IUGOSLAVE A MACEDONIEI | 31 | 2013 | CONSTRUCŢIE NOUĂ | |
30 | III-865 | SMOLIAN - MADAN | 15 | 2011 | RECONSTRUCŢIE | |
31 | III-867 | SMOLIAN - KARGEALI | 69 | 2014 | RECONSTRUCŢIE | |
32 | III-868 | VARIANTA OCOLITOARE SMOLIAN | 40 | 2012 | CONSTRUCŢIE NOUĂ | |
33 | IV-410068 | SIMITLI - FRONTIERA FOSTEI REPUBLICI IUGOSLAVE A MACEDONIEI | 28 | 2009 | CONSTRUCŢIE NOUĂ | |
34 | VARIANTA OCOLITOARE PLOVDIV | 4 | 2014 | CONSTRUCŢIE NOUĂ | ||
A1 | AUTOSTRADA "TRAKIA" - STARA ZAGORA - KARNOBAT | |||||
35 | LOTUL 2 | 33 | 2010 | CONSTRUCŢIE NOUĂ | ||
36 | LOTUL 3 | 37 | 2011 | CONSTRUCŢIE NOUĂ | ||
37 | LOTUL 4 | 48 | 2014 | CONSTRUCŢIE NOUĂ | ||
TOTAL INTERMEDIAR | 118 | |||||
TOTAL | 1598 |
Tabelul 2
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
2008 | 2009 | 2010 | 2011 | 2012 | 2013 | 2014 | |||
MĂSURA | |||||||||
REABILITARE | 91 | 116 | 114 | 88 | 81 | 40 | 0 | ||
RECONSTRUCŢIE | 26 | 42 | 68 | 88 | 96 | 182 | 258 | ||
CONSTRUCŢIE NOUĂ | 18 | 28 | 33 | 64 | 40 | 31 | 94 | ||
135 | 186 | 215 | 240 | 217 | 253 | 352 | 1.598 km |
6. IMPOZITARE
(1) 31977 L 0388: Directiva 77/388/CE a şasea directivă a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitul pe cifra de afaceri - sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată: baza unitară de stabilire (JO L 145, 13.6.1977, p. 1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin:
- 32004 L 0066: Directiva 2004/66/CE a Consiliului din 26.4.2004 (JO L 168, 1.5.2004, p. 35). În înţelesul aplicării articolului 28 alineatul (3) din Directiva 77/388/CEE, Bulgaria poate menţine scutirea de taxa pe valoarea adăugată a transportului internaţional de călători, prevăzută la punctul 17 din anexa F la directivă, până la data la care condiţiile stabilite prin articolul 28 alineatul (4) din directivă sunt îndeplinite sau atât timp cât aceeaşi scutire este aplicată de oricare dintre actualele state membre, oricare din aceste date este prima în ordine cronologică.
(2) 31992 L 0079: Directiva 92/79/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea taxelor pentru ţigarete (JO L 316, 31.10.1992, p. 8), astfel cum a fost modificată ultima dată prin:
- 32003 L 0117: Directiva 2003/117/CE a Consiliului din 5.12.2003 (JO L 333, 20.12.2003, p. 49).
Prin derogare de la la articolul 2 alineatul (1) din Directiva 92/79/CEE, Bulgaria poate amâna până la 31 decembrie 2009 aplicarea accizei minime globale raportate la preţul de vânzare cu amănuntul (care include toate taxele) al ţigaretelor din categoria de preţ cea mai vândută, cu condiţia ca în această perioadă Bulgaria să-şi ajusteze treptat cotele accizelor la acciza minimă globală prevăzută de directivă.
Fără a aduce atingere articolului 8 din Directiva 92/12/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor şi deţinerea, circulaţia şi controlul acestor produse1), şi după informarea Comisiei, statele membre pot menţine, atât timp cât derogarea arătată mai sus este aplicabilă, contingentele la ţigaretele care pot fi introduse pe teritoriul lor din Bulgaria fără plata unor accize suplimentare în afara celor aplicate importurilor din ţări terţe. Statele membre care recurg la această posibilitate pot efectua controalele necesare, cu condiţia ca aceste controale să nu împiedice buna funcţionare a pieţei interne.
1) JO L 76, 23.3.1992, p. 1, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 807/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 36).
(3) 32003 L 0049: Directiva 2003/49/CE a Consiliului din 3 iunie 2003 privind un sistem comun de impozitare aplicabil plăţilor de dobânzi şi redevenţe efectuate între societăţi asociate din state membre diferite (JO L 157, 26.6.2003, p. 49), astfel cum a fost modificată ultima dată prin:
- 32004 L 0076: Directiva 2004/76/CE a Consiliului din 29.4.2004 (JO L 157, 30.4.2004, p. 106).
Bulgaria este autorizată să nu aplice dispoziţiile articolului 1 din Directiva 2003/49/CE până la 31 decembrie 2014. Pe durata acestei perioade de tranziţie, cota impozitului pe plăţile de dobândă sau redevenţe efectuate către o societate asociată din alt stat membru sau către un sediu permanent situat în alt stat membru al unei societăţi asociate dintr-un stat membru nu trebuie să depăşească 10% până la 31 decembrie 2010 şi nu trebuie să depăşească 5% pentru următorii ani până la 31 decembrie 2014.
(4) 32003 L 0096: Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar pentru impozitarea produselor energetice şi a electricităţii (JO L 283, 31.10.2003, p. 51), astfel cum a fost modificată ultima dată prin:
- 32004 L 0075: Directiva 2004/75/CE a Consiliului din 29.4.2004 (JO L 157, 30.4.2004, p. 100).
(a) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 7 din Directiva 2003/96/CE, Bulgaria poate aplica următoarele perioade de tranziţie:
- până la 1 ianuarie 2011, să alinieze nivelul naţional de impozitare a benzinei fără plumb utilizate drept carburant la nivelul minim de 359 EUR pentru 1.000 l. De la 1 ianuarie 2008, cota efectivă de impozitare aplicată benzinei fără plumb utilizate drept carburant nu va fi mai mică de 323 EUR pentru 1.000 l;
- până la 1 ianuarie 2010, să alinieze nivelul naţional de impozitare pentru motorina şi kerosenul utilizate drept carburant la nivelul minim de 302 EUR pentru 1.000 l şi până la 1 ianuarie 2013 să atingă nivelul minim de 330 EUR pentru 1.000 l. De la 1 ianuarie 2008, cota efectivă de impozitare aplicată motorinei şi kerosenului utilizate drept carburant nu va fi mai mică de 274 EUR pentru 1.000 l.
(b) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 9 din Directiva 2003/96/CE, Bulgaria poate aplica următoarele perioade de tranziţie:
- până la 1 ianuarie 2010, să alinieze nivelul naţional de impozitare a cărbunelui şi cocsului utilizate în termoficare, la nivelele minime de impozitare stabilite în anexa I tabelul C;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- până la 1 ianuarie 2009, să alinieze nivelul naţional de impozitare a cărbunelui şi cocsului utilizate în alt scop decât în termoficare, la nivelele minime de impozitare stabilite în anexa I tabelul C.
De la 1 ianuarie 2007, cotele efective de impozitare aplicate produselor energetice nu trebuie să fie mai mici de 50% din cota minimă în materie la nivel comunitar.
(c) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 10 din Directiva 2003/96/CE, până la 1 ianuarie 2010 Bulgaria poate aplica o perioadă de tranziţie pentru alinierea nivelelor naţionale de impozitare a energiei electrice la nivelele minime de impozitare stabilite în anexa I tabelul C. De la 1 ianuarie 2007, cotele efective de impozitare aplicate energiei electrice nu vor fi mai mici de 50% din cota minimă în materie la nivel comunitar.
7. POLITICA SOCIALĂ ŞI OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ
32001 L 0037: Directiva 2001/37/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 iunie 2001 privind apropierea legilor, altor acte normative şi a normelor administrative ale statelor membre în materie de fabricare, prezentare şi comercializare a produselor din tutun (JO L 194, 18.7.2001, p. 26).
Prin derogare de la articolul 3 din Directiva 2001/37/CE, data intrării în vigoare a plafonului maxim al gudronului pentru ţigaretele fabricate şi comercializate pe teritoriul Bulgariei este 1 ianuarie 2001. Pe parcursul perioadei de tranziţie:
- ţigaretele fabricate în Bulgaria cu un conţinut de gudron mai mare de 10 mg pe ţigaretă nu pot fi comercializate pe teritoriul altor state membre;
- ţigaretele fabricate în Bulgaria cu un conţinut de gudron mai mare de 13 mg pe ţigaretă nu pot fi exportate în ţări terţe; acest plafon se reduce la 12 mg de la 1 ianuarie 2008 şi la 11 mg de la 1 ianuarie 2010;
- Bulgaria transmite Comisiei informaţii actualizate periodic cu privire la calendarul şi măsurile adoptate în vederea conformării cu dispoziţiile directivei.
8. ENERGIE
31968 L 0414: Directiva 68/414/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1968 privind obligaţia statelor membre ale CEE de a menţine stocuri minime de ţiţei şi produse petroliere (JO L 308, 23.12.1968, p. 14), astfel cum a fost modificată ultima dată prin:
- 31998 L 0093: Directiva 98/93/CE a Consiliului din 14.12.1998 (JO L 358, 31.12.1998, p. 100).
Prin derogare de la dispoziţiile articolului 1 alineatul (1) din Directiva 68/414/CEE, nivelul minim al stocurilor de produse petroliere nu se aplică în Bulgaria până la 31 decembrie 2012. Bulgaria se va asigura că nivelul minim al stocurilor de produse petroliere corespunde, pentru fiecare dintre categoriile de produse petroliere enunţate în articolul 2, pentru cel puţin următorul număr de zile de consum mediu intern zilnic definit în articolul 1 alineatul (1):
- 30 zile la 1 ianuarie 2007;
- 40 zile la 31 decembrie 2007;
- 50 zile la 31 decembrie 2008;
- 60 zile la 31 decembrie 2009;
- 70 zile la 31 decembrie 2010;
- 80 zile la 31 decembrie 2011;
- 90 zile la 31 decembrie 2012.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
9. TELECOMUNICAŢII ŞI TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI
32002 L 0022: Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor legate de reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice (Directiva privind serviciul universal) (JO L 108, 24.4.2002, p. 51).
Prin derogare de la articolul 30 alineatul (1) din Directiva 2002/22/CE, Bulgaria poate amâna introducerea portabilităţii numerelor cel mai târziu până la 1 ianuarie 2009.
10. MEDIU
A. CALITATEA AERULUI
(1) 31994 L 0063: Directiva 94/63/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind controlul emisiilor de compuşi organici volatili (COV) rezultaţi din depozitarea carburanţilor şi din distribuţia acestora de la terminale la staţiile de distribuţie a carburanţilor (JO L 365, 31.12.1994, p. 24), astfel cum a fost modificată prin:
- 32003 R 1882: Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 a Parlamentului European şi al Consiliului din 29.9.2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
(a) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 3 şi ale anexei I la Directiva 94/63/CE, cerinţele privind instalaţiile de depozitare existente în cadrul terminalelor nu se aplică pe teritoriul Bulgariei:
- până la 31 decembrie 2007, instalaţiilor de depozitare din cadrul a 6 terminale care tranzitează o cantitate mai mare de 25.000 tone/an, dar mai mică sau egală cu 50.000 tone/an;
- până la 31 decembrie 2009, instalaţiilor de depozitare din cadrul a 19 terminale care tranzitează o cantitate mai mică sau egală cu 25.000 tone/an.
(b) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 4 şi ale anexei II la Directiva 94/63/CE, cerinţele privind încărcarea şi descărcarea containerelor mobile existente în cadrul terminalelor nu se aplică pe teritoriul Bulgariei:
- până la 31 decembrie 2007, unui număr de 12 terminale care tranzitează o cantitate mai mare de 25.000 tone/an, dar mai mică sau egală cu 150.000 tone/an;
- până la 31 decembrie 2009, unui număr de 29 terminale care tranzitează o cantitate mai mică sau egală cu 25.000 tone/an.
(c) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 5 din Directiva 94/63/CE, cerinţele privind containerele mobile existente în cadrul terminalelor nu se aplică pe teritoriul Bulgariei:
- până la 31 decembrie 2007, unui număr de 50 de cisterne auto;
- până la 31 decembrie 2009, unui număr suplimentar de 466 cisterne auto.
(d) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 6 şi ale anexei III la Directiva 94/63/CE, cerinţele privind încărcarea instalaţiilor de depozitare existente în cadrul staţiilor de distribuţie a carburanţilor nu se aplică pe teritoriul Bulgariei:
- până la 31 decembrie 2007, unui număr de 355 staţii de distribuţie a carburanţilor care tranzitează o cantitate mai mare de 500 m3/an, dar mai mică sau egală cu 1.000 m3/an;
- până la 31 decembrie 2009, unui număr de 653 staţii de distribuţie a carburanţilor care tranzitează o cantitate mai mică sau egală cu 500 m3/an.
(2) 31999 L 0032: Directiva 1999/32/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind reducerea conţinutului de sulf al anumitor combustibili lichizi şi de modificare a Directivei 93/12/CEE (JO L 121, 11.5.1999, p. 13), astfel cum a fost modificată prin:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- 32003 R 1882: Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29.9.2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
(a) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 3 alineatul (1) din Directiva 1999/32/CE, cerinţele privind conţinutul de sulf din păcură nu se aplică pe teritoriul Bulgariei până la 31 decembrie 2011 pentru utilizarea la nivel local. Pe durata acestei perioade de tranziţie conţinutul de sulf nu va depăşi 3,00% din masă.
(b) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 4 alineatul (1) din Directiva 1999/32/CE, cerinţele privind conţinutul de sulf din motorină nu se aplică pe teritoriul Bulgariei până la 31 decembrie 2009 pentru utilizarea la nivel local. Pe durata acestei perioade de tranziţie, conţinutul de sulf nu va depăşi 0,20% din masă.
B. MANAGEMENTUL DEŞEURILOR
(1) 31993 R 0259: Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea şi controlul transporturilor de deşeuri în interiorul, la intrarea şi la ieşirea din Comunitatea Europeană (JO L 30, 6.2.1993, p. 1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin:
- 32001 R 2557: Regulamentul (CE) nr. 2557/2001 al Comisiei din 28.12.2001 (JO L 349, 31.12.2001, p. 1).
(a) Până la 31 decembrie 2014, toate transporturile către Bulgaria de deşeuri destinate recuperării enumerate în anexa II la Regulamentul (CEE) nr. 259/93 trebuie notificate autorităţilor competente şi prelucrate în conformitate cu articolele 6, 7 şi 8 din regulament.
(b) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 7 alineatul (4) din Regulamentul (CEE) nr. 259/93, până la 31 decembrie 2009, autorităţile bulgare competente pot formula obiecţii cu privire la transporturile către Bulgaria destinate recuperării următoarelor deşeuri enumerate în anexa III, în conformitate cu motivele prevăzute la articolul 4 alineatul (3) din regulament. Aceste transporturi fac obiectul dispoziţiilor articolului 10 din regulament.
AA. DEŞEURI METALICE
- AA 090 Deşeuri şi reziduuri de arsen;
- AA 100 Deşeuri şi reziduuri de mercur;
- AA 130 Lichide rezultate din decaparea metalelor.
AB. DEŞEURI CONŢINÂND ÎN PRINCIPAL COMPUŞI ANORGANICI ŞI CARE POT CONŢINE METALE ŞI MATERII ORGANICE
AC. DEŞEURI CONŢINÂND ÎN PRINCIPAL COMPUŞI ORGANICI ŞI CARE POT CONŢINE METALE ŞI MATERII ANORGANICE
- AC 040 Nămoluri provenite din benzină cu plumb (motorine);
- AC 050 Fluide termice (transmitere de căldură);
- AC 060 Lichide hidraulice;
- AC 070 Lichide de frână;
- AC 080 Lichide antigel;
- AC 110 Fenoli şi compuşi fenolici, inclusiv clorofenol sub formă lichidă sau de nămoluri;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- AC 120 Naftaline policlorurate;
- AC 150 Cloro fluorocarburi;
- AC 160 Haloni;
- AC 190 Fracţiune prăfoasă rezultată din mărunţirea autovehiculelor;
- AC 200 Compuşi organo-fosforici;
- AC 230 Reziduuri de distilare neapoase, halogenate sau nehalogenate, rezultate din operaţiuni de recuperare a solvenţilor organici;
- AC 240 Deşeuri rezultate din producţia hidrocarburilor alifatice halogenate (precum clorometanii, dicloretanul, clorura de vinil, clorura de viniliden, clorura de alil şi epiclorhidrina);
- AC 260 Dejecţii lichide de la porci, fecale.
AD. DEŞEURI CARE POT CONŢINE COMPUŞI FIE ORGANICI, FIE ANORGANICI
- AD 010 Deşeuri de la producerea şi prepararea produselor farmaceutice
Deşeuri care conţin, sunt alcătuite din sau sunt contaminate cu oricare din următoarele:
- AD 060 Deşeuri ulei/apă, amestecuri hidrocarburi/apă, emulsii;
- AD 070 Deşeuri din producerea, prepararea şi utilizarea cernelurilor, coloranţilor, pigmenţilor, vopselurilor, lacurilor;
- AD 150 Materii organice rezultate pe cale naturală, utilizate ca mediu filtrant (precum filtrele biologice);
- AD 160 Deşeuri municipale/menajere.
Această perioadă poate fi prelungită până cel târziu la 31 decembrie 2012, în conformitate cu procedura definită în articolul 18 din Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deşeurile1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 91/156/CEE a Consiliului2).
(c) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 7 alineatul (4) din Regulamentul (CEE) nr. 259/93, până la 31 decembrie 2009, autorităţile bulgare competente pot formula obiecţii cu privire la transporturile către Bulgaria de deşeuri destinate recuperării enumerate în anexa IV la regulament şi cu privire la transporturile de deşeuri destinate recuperării care nu sunt enumerate în anexele la regulament în conformitate cu motivele prevăzute la articolul 4 alineatul (3) din regulament.
(d) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 7 alineatul (4) din Regulamentul (CEE) nr. 259/93, autorităţile bulgare competente formulează obiecţii cu privire la transporturile de deşeuri destinate recuperării enumerate în anexele II, III şi IV la regulament şi cu privire la transporturile de deşeuri destinate recuperării care nu sunt enumerate în aceste anexe şi care au ca destinaţie o instalaţie exceptată temporar de la aplicarea anumitor dispoziţii din Directiva 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării3) sau din Directiva 2001/80/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind limitarea emisiilor în aer de anumiţi poluanţi provenind de la instalaţii de ardere mari4), pe durata exceptării temporare a instalaţiei de destinaţie.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
1) JO L 194, 25.7.1975, p. 39, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
2) JO L 78, 26.3.1991, p. 32.
3) JO L 257, 10.10.1996, p. 26.
4) JO L 309, 27.11.2001, p. 1, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 2003 (JO L 236, 23.9.2003, p. 33).
(2) 31994 L 0062: Directiva 94/62/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje (JO L 365, 31.12.1994, p. 10), astfel cum a fost modificată ultima dată prin:
- 32004 L 0012: Directiva 2004/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11.2.2004 (JO L 47, 18.2.2004, p. 26).
(a) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 6 alineatul (1) litera (a) din Directiva 94/62/CE, Bulgaria se obligă să atingă nivelul general de recuperare sau incinerare în instalaţiile de incinerare a deşeurilor cu recuperare de energie până la 31 decembrie 2011, în conformitate cu următoarele obiective intermediare:
- 35% din masă la 31 decembrie 2006, 39% în anul 2007, 42% în anul 2008, 46% în anul 2009 şi 48% în anul 2010.
(b) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 6 alineatul (1) litera (b) din Directiva 94/62/CE, Bulgaria se obligă să atingă nivelul general de recuperare sau incinerare în instalaţiile de incinerare a deşeurilor cu recuperare de energie la 31 decembrie 2014, în conformitate cu următoarele obiective intermediare:
- 50% din masă în anul 2011, 53% în anul 2012 şi 56% în anul 2013.
(c) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 6 alineatul (1) litera (c) din Directiva 94/62/CE, Bulgaria se obligă să atingă obiectivul privind reciclarea plasticului la 31 decembrie 2009, în conformitate cu următoarele obiective intermediare:
- 8% din masă la 31 decembrie 2006, 12% în anul 2007 şi 14,5% în anul 2008.
(d) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 6 alineatul (1) litera (d) din Directiva 94/62/CE, Bulgaria se obligă să atingă nivelul global de reciclare la 31 decembrie 2014, în conformitate cu următoarele obiective intermediare:
- 34% din masă la 31 decembrie 2006, 38% în anul 2007, 42% în anul 2008, 45% în anul 2009, 47% în anul 2010, 49% în anul 2011, 52% în anul 2012 şi 54,9% în anul 2013.
(e) Prin derogare de la articolul 6 alineatul (1) litera (e) punctul (i) din Directiva 94/62/CE, Bulgaria se obligă să atingă obiectivul privind reciclarea sticlei la 31 decembrie 2013, în conformitate cu următoarele obiective intermediare:
- 26% din masă la 31 decembrie 2006, 33% în anul 2007, 40% în anul 2008, 46% în anul 2009, 51% în anul 2010, 55% în anul 2011 şi 59,6% în anul 2012.
(f) Prin derogare de la articolul 6 alineatul (1) litera (e) punctul (iv) din Directiva 94/62/CE, Bulgaria se obligă să atingă obiectivul privind reciclarea plasticului, luând în considerare exclusiv materialul reciclat sub formă de plastic, la 31 decembrie 2013, în conformitate cu următoarele obiective intermediare:
- 17% din masă în 2009, 19% în anul 2010, 20% în anul 2011 şi 22% în anul 2012.
(3) 31999 L 0031: Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deşeuri (JO L 182, 16.7.1999, p. 1), astfel cum a fost modificată prin:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- 32003 R 1882: Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29.9.2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
Prin derogare de la dispoziţiile articolului 5 alineatul (3) literele (a) şi (b) şi ale anexei I punctul 2 a doua liniuţă la Directiva 1999/31/CE şi fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 6 litera (c) punctul (ii) din directivă şi ale Directivei 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deşeurile1), cerinţele privind deşeurile lichide, corozive şi oxidante, precum şi prevenirea infiltrării apelor de suprafaţă în deşeurile depozitate nu se aplică următoarelor 14 instalaţii existente până la 31 decembrie 2014:
1) JO L 194, 25.7.1975, p. 39, astfel cum a fost modificată prin Directiva 91/156/CEE şi astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
1. "Polimeri" iaz de decantare a nămolurilor, Varna, Devnya;
2. "Solvay Sodi", "Deven" şi "Agropolichim" iaz comun de decantare a nămolurilor şi cenuşilor, Varna, Devnya în municipiul Varna;
3. C.E.T. "Varna" iaz de decantare a cenuşilor, Varna, Beloslav;
4. "Sviloza" iaz de decantare a cenuşilor, Veliko Tărnovo, Sviştov;
5. C.E.T. "Zaharni zavodi" iaz de decantare a cenuşilor, Veliko Tărnovo, Gorna Oryahoviţa;
6. "Vidachim v likvidaţia" iaz de decantare a cenuşilor, Vidin, Vidin;
7. "Toplofikaţia-Ruse" C.E.T. "Ruse-Est" iaz de decantare a cenuşilor, Ruse, Ruse;
8. C.E.T. "Republika", "COF-Pernik" şi "Kremikovţi-Rudodobiv" iaz de decantare a cenuşilor, Pernik, Pernik;
9. "Toplofikaţia Pernik" şi "Solidus" Pernik iaz de decantare a cenuşilor, Pernik, Pernik;
10. C.E.T. "Bobov dol" iaz de decantare a cenuşilor, Kyustendil, Bobov dol;
11. "Brikel" iaz de decantare a cenuşilor, Stara Zagora, Galabovo;
12. "Toplofikaţia Sliven" iaz de decantare a cenuşilor, Sliven, Sliven;
13. C.E.T. "Mariţa 3" iaz de decantare a cenuşilor, Haskovo, Dimitrovgrad;
14. C.E.T. "Mariţa 3" iaz de decantare a cenuşilor, Haskovo, Dimitrovgrad.
Bulgaria se obligă să asigure reducerea treptată a deşeurilor depozitate în aceste 14 instalaţii existente neconforme, cu respectarea următoarelor cantităţi maxime anuale:
- la 31 decembrie 2006: 3.020.000 tone;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- la 31 decembrie 2007: 3.010.000 tone;
- la 31 decembrie 2008: 2.990.000 tone;
- la 31 decembrie 2009: 1.978.000 tone;
- la 31 decembrie 2010: 1.940.000 tone;
- la 31 decembrie 2011: 1.929.000 tone;
- la 31 decembrie 2012: 1.919.000 tone;
- la 31 decembrie 2013: 1.159.000 tone;
- la 31 decembrie 2014: 1.039.000 tone.
(4) 32002 L 0096: Directiva 2002/96/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice (DEEE) (JO L 37, 13.2.2003, p. 24), astfel cum a fost modificată prin:
- 32003 L 0108: Directiva 2003/108/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8.12.2003 (JO L 345, 31.12.2003, p. 106).
Prin derogare de la dispoziţiile articolului 5 alineatul (5) şi ale articolului 7 alineatul (2) din Directiva 2002/96/CE, Bulgaria se obligă să atingă la 31 decembrie 2008 nivelul mediu de colectare separată de cel puţin patru kilograme pe cap de locuitor pe an de DEEE provenind din gospodării, precum şi nivelul de recuperare şi nivelul de refolosire şi reciclare a componentelor, materialelor şi substanţelor.
C. CALITATEA APEI
31991 L 0271: Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (JO L 135, 30.5.1991, p. 40), astfel cum a fost modificată ultima dată prin:
- 32003 R 1882: Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29.9.2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
Prin derogare de la dispoziţiile articolelor 3, 4 şi 5 alineatul (2) din Directiva 91/271/EEC, cerinţele privind sistemele de colectare şi tratare a apelor urbane reziduale nu se aplică în întregime pe teritoriul Bulgariei până la 31 decembrie 2014, în conformitate cu următorul obiectiv intermediar:
- la 31 decembrie 2010, conformarea cu dispoziţiile directivei trebuie realizată în aglomerările urbane cu un echivalent-locuitor mai mare de 10.000.
D. POLUAREA INDUSTRIALĂ ŞI MANAGEMENTUL RISCULUI
(1) 31996 L 0061: Directiva 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (JO L 257, 10.10.1996, p. 26), astfel cum a fost modificată ultima dată prin:
- 32003 R 1882: Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29.9.2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
Prin derogare de la dispoziţiile articolului 5 alineatul (1) din Directiva 96/61/CE, cerinţele de eliberare a autorizaţiilor pentru instalaţiile existente nu se aplică, pe teritoriul Bulgariei, până la data indicată pentru fiecare instalaţie în parte, cu condiţia respectării obligaţiei de a opera aceste instalaţii în conformitate cu valorile limită de emisie, parametrii echivalenţi sau măsurile tehnice bazate pe cele mai bune tehnici disponibile în conformitate cu articolul 9 alineatele (3) şi (4), următoarelor instalaţii:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Până la 31 decembrie 2008:
- "Yambolen" - Yambol (activitatea 4.1 h);
- "Verila" - Ravno Pole (activitatea 4.1);
- "Lakprom" - Svetovrachane (activitatea 4.1 b);
- "Orgachim" - Ruse (activitatea 4.1 j);
- "Neochim" - Dimitrovgrad (activitatea 4.1 b).
Până la 31 decembrie 2009:
- "Eliseyna" gara Eliseyna (activitatea 2.5 a).
Până la 31 decembrie 2011:
- C.E.T. "Ruse-Est" - Ruse (activitatea 1.1);
- C.E.T. "Varna" - Varna (activitatea 1.1);
- C.E.T. "Bobov dol" - Sofia (activitatea 1.1);
- C.E.T. de la "Lukoil Neftochim" - Burgas (activitatea 1.1);
- "Lukoil Neftochim" - Burgas (activitatea 1.2);
- "Kremikovţi" - Sofia (activitatea 2.2);
- "Radomir Metali" - Radomir (activitatea 2.3 b);
- "Solidus - Pernik" (activitatea 2.4);
- "Berg Montana fitingi" - Montana (activitatea 2.4);
- "Energoremont" - Kresna (activitatea 2.4);
- "Chugunoleene" - Ihtiman (activitatea 2.4);
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- "Alkomet" - Shumen (activitatea 2.5 b);
- "Start" - Dobrich (activitatea 2.5 b);
- "Alukom" - Plevna (activitatea 2.5 b);
- "Energia" - Târgovişte (activitatea 2.5 b);
- "Uspeh" - Lukovit (activitatea 3.5);
- "Keramika" - Burgas (activitatea 3.5);
- "Stroykeramika" - Mezdra (activitatea 3.5);
- "Stradlja keramika" - Stradlja (activitatea 3.5);
- "Balkankeramiks" - Novi Iskar (activitatea 3.5);
- "Shamot" - Elin Pelin (activitatea 3.5);
- "Ceramics plant" - Dragoviştiţa (activitatea 3.5);
- "Fayans" - Kaspichan (activitatea 3.5);
- "Solvay Sodi" - Devnya (activitatea 4.2 d);
- "Polimeri" - Devnya (activitatea 4.2 c);
- "Agropolichim" - Devnya (activitatea 4.3);
- "Neochim" - Dimitrovgrad (activitatea 4.3);
- "Agriva" - Plovdiv (activitatea 4.4);
- "Balkanpharma" - Razgrad (activitatea 4.5);
- "Biovet" - Peştera (activitatea 4.5);
- "Catchup-frukt" - Aitos (activitatea 6.4 b);
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- "Bulgarikum" - Burgas (activitatea 6.4 c);
- "Serdika 90" - Dobrich (activitatea 6.4 c);
- "Ekarisaj" - Varna (activitatea 6.5);
- "Ekarisaj-Bert" - Burgas (activitatea 6.5).
Autorizaţii pe deplin coordonate trebuie eliberate pentru aceste instalaţii înainte de 30 octombrie 2007, cuprinzând calendare individuale obligatorii, în scopul realizării conformării depline. Aceste autorizaţii trebuie să asigure, până la 30 octombrie 2007, conformarea cu principiile generale care reglementează obligaţiile de bază ale operatorilor, prevăzute în articolul 3 din directivă.
(2) 32001 L 0080: Directiva 2001/80/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind limitarea emisiilor în aer de anumiţi poluanţi provenind de la instalaţii de ardere de mare capacitate (JO L 309, 27.11.2001, p. 1), astfel cum a fost modificată prin:
- 12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi modificările Tratatelor - aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33).
(a) Prin derogare de la dispoziţiile articolul 4 alineatul (3) şi ale părţii A din anexele III, IV şi VII la Directiva 2001/80/CE, valorile limită ale emisiilor de dioxid de sulf şi pulbere nu se aplică pe teritoriul Bulgariei următoarelor instalaţii până la data indicată pentru fiecare unitate a instalaţiei:
- Unitatea 1, până la 31 decembrie 2009;
- Unitatea 2, până la 31 decembrie 2010;
- Unitatea 3, până la 31 decembrie 2011;
- Unitatea 4, până la 31 decembrie 2012;
- Unitatea 5, până la 31 decembrie 2013;
- Unitatea 6, până la 31 decembrie 2014;
- Unitatea 2, până la 31 decembrie 2011;
- Unitatea 3, până la 31 decembrie 2014;
- Unităţile 3 şi 4, până la 31 decembrie 2009;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- Unităţile 1 şi 2, până la 31 decembrie 2011;
- Unităţile 2, 7, 8, 9, 10 şi 11, până la 31 decembrie 2011.
Pe durata acestei perioade de tranziţie, emisiile de dioxid de sulf şi pulberi provenite de la toate instalaţiile de ardere aflate sub incidenţa Directivei 2001/80/CE nu trebuie să depăşească următoarele plafoane intermediare:
- în anul 2008: 179.700 tone SO2/an; 8.900 tone pulberi/an;
- în anul 2012: 103.000 tone SO2/an; 6.000 tone pulberi/an.
(b) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 4 alineatul (3) şi ale părţii A din anexa VI la Directiva 2001/80/CE, valorile limită ale emisiilor de oxizi de azot nu se aplică pe teritoriul Bulgariei, până la 31 decembrie 2011, în ceea ce priveşte unităţile 2, 7, 8, 9, 10 şi 11 ale instalaţiei de ardere C.E.T. de la "Lukoil Neftochim" Burgas.
Pe durata acestei perioade de tranziţie, emisiile de oxizi de azot provenite de la toate instalaţiile de ardere aflate sub incidenţa Directivei 2001/80/CE nu trebuie să depăşească următoarele plafoane intermediare:
- în anul 2008: 42.900 tone/an;
- în anul 2012: 33.300 tone/an.
(c) La 1 ianuarie 2011, Bulgaria se obligă să transmită Comisiei un plan actualizat, care să includă un plan de investiţii, privind alinierea treptată a instalaţiilor care sunt încă neconforme, cuprinzând etape clar definite pentru aplicarea acquis-ului. Aceste planuri trebuie să asigure reducerea continuare a emisiilor până la un nivel semnificativ inferior obiectivelor intermediare prevăzute la literele (a) şi (b) de mai sus, în special în ceea ce priveşte emisiile în perioada 2012-2014. În cazul în care Comisia, având în vedere în special efectele asupra mediului şi necesitatea de a reduce denaturarea concurenţei pe piaţa internă cauzată de măsurile tranzitorii, apreciază că aceste planuri nu sunt suficiente pentru atingerea acestor obiective, informează Bulgaria în acest sens. În următoarele trei luni, Bulgaria se obligă să comunice măsurile luate pentru a atinge aceste obiective. În cazul în care, ulterior, Comisia, consultându-se cu statele membre, consideră că aceste măsuri nu sunt suficiente pentru atingerea obiectivelor, declanşează procedura de sancţionare a nerespectării obligaţiilor care decurg din calitatea de stat membru în conformitate cu articolul 226 din Tratatul CE.
Apendice la ANEXA VI
CAPITOLUL I
Lista unităţilor de prelucrare a laptelui care nu corespunde normelor UE
menţionate în capitolul 4 secţiunea B litera (a) din anexa VI
Nr. | Nr. vet. | Denumirea şi adresa unităţii | Adresa punctelor de lucru vizate | |
Regiunea Blagoevgrad - nr. 1 | ||||
1 | BG 0112004 | "Matand" EOOD gr. Pernik ul. Lenin 111 | s. Eleshnitsa | |
Regiunea Burgas - nr. 2 | ||||
2. | BG 0212013 | ET "Marsi-Mincio Bakalov" gr. Burgas j.k. Vazrajdane bl. 1 | Burgas j.k. Pobeda ul. Baikal 9 | |
3. | BG 0212027 | DZZD "Mlecen sviat" gr. Burgas j.k. Izgrev ul. Malcika 3 | s. Debelt ul. Indie voivoda 5 obl. Burgaska | |
4. | BG 0212028 | "Vester" OOD gr. Burgas ul. Fotinov 36 | s. Sigmen | |
5. | BG 0212047 | "Complektstroi" EOOD gr. Burgas ul. Aleksandar Stambolijski 17 | s. Veselie | |
Regiunea Vidin - nr. 5 | ||||
6. | BG 0512025 | "El Bi Bulgarikum" EAD gr. Vidin | gr. Vidin Iujna promishlena zona | |
Regiunea Vraţa - nr. 6 | ||||
7. | BG 0612010 | "Hagiiski i familiia" EOOD s. Gradeshnitsa | s. Gradeshnitsa | |
8. | BG 0612027 | "Mlecen rai 99" EOOD gr. Vratsa j.k. Dabnica bl. 48 ap. 3 | gr. Vratsa j.k. Bistrets Stopanski dvor | |
9. | BG 0612035 | ET "Nivego" s. Ciren | s. Ciren | |
Regiunea Gabrovo - nr. 1 | ||||
10. | BG 0712001 | "Ben Invest" OOD s. Kostenkovtsi obsht. Gabrovo | s. Costencovtsi obsht. Gabrovo | |
11. | BG 0712002 | "Shipka 97" AD gr. Gabrovo ul. V. Levski 2 | gr. Gabrovo ul. V. Levski 2 | |
12. | BG 0712003 | "Elvi" OOD s. Velkovtsi obsht. Gabrovo | s. Velcovtsi obsht. Gabrovo | |
13. | BG 0712008 | "Milkieks" OOD gr. Sevlievo j.k. Dr. Atanas Moskov | gr. Sevlievo j.k. Atanas Moskov | |
Regiunea Dobrici - nr. 8 | ||||
14. | BG 0812002 | "AVITA" OOD gr. Sofia ul. 20-ti April 6 | s. Tsaricino | |
15. | BG 0812008 | "Roles 2000" OOD gr. Varna ul. Tsar Ivan SHishman 13 | s. Kardam | |
16. | BG 0812019 | "Filipopolis" OOD gr. Plovdiv ul. Hristo Danov 2 | s. Jeglartsi | |
17. | BG 0812029 | "AKURAT - MLECENA PROMISHLENOST" OOD gr. Sofia ul. Baba Vida 2 | gr. Dobrich j.k. Riltsi | |
18. | BG 0812030 | "FAMA" AD gr. Varna ul. Evloghi Gheorghiev 23 | gr. Dobrich bul. Dobrugea 2 | |
Regiunea Cargeali - nr. 9 | ||||
19. | BG 0912004 | ET "Rado" s. Bial izvor | s. Bial izvor obsht. Ardino | |
Regiunea Kiustendil - nr. 10 | ||||
20. | BG 1012012 | "Galkom" OOD gr. Dupnitsa | gr. Dupnitsa ul. Venelin 57 | |
21. | BG 1012008 | ET "Nikolai Kolev" s. Koniavo | s. Koniavo | |
Regiunea Loveci - nr. 11 | ||||
22. | BG 1112001 | "Prima Lakta" OOD gr. Loveci ul. Troiansko shose 1 | gr. Loveci ul. Troiansco shose | |
23. | BG 1112004 | "Mlekoprodukt" OOD gr. Loveci | s. Goran | |
24. | BG 1112008 | "Plod" AD gr. Apriltsi | gr. Apriltsi | |
25. | BG 1112012 | "Stilos" OOD gr. Dupnitsa ul. Batenberg 64 | s. Lesidren | |
Regiunea Pazargik - nr. 13 | ||||
26. | BG 1312011 | "Eko-F" EAD gr. Sofia ul. Stara planina 34 | s. Karabunar | |
27. | BG 1312015 | "Mevgal Bulgaria" EOOD gr. Velingrad | gr. Velingrad j.k. Industrialen | |
28. | BG 1312022 | ET "Palmite-Vesela Popova" gr. Plovdiv ul. Koprivkite 23 | gr. Strelcea ul. Osvobojdenie 17 | |
Regiunea Plevna - nr. 15 | ||||
29. | BG 1512003 | "Mandra 1" EOOD gr. Obnova | s. Tranciovitsa | |
30. | BG 1512006 | "Mandra" OOD s. Obnova | s. Obnova | |
31. | BG 1512008 | ET "Viola" s. Koinare | gr. Koinare ul. Hristo Botev 16 | |
32. | BG 1512010 | ET "Militsa Lazarova - 90" gr. Slavianovo | gr. Slavianovo ul. Asen Zlatarev 2 | |
Regiunea Plovdiv - nr. 16 | ||||
33. | BG 1612009 | ET "D. Magearov" gr. Plovdiv | gr. Stambolijski-mandra | |
34. | BG 1612013 | ET "Polidei EI" gr. Karlovo | s. Domlian | |
35. | BG 1612017 | "Snep" OOD gr. Racovski | gr. Racovski ul. F. Stanislavov 57 | |
36. | BG 1612020 | ET "Bor-Hvor" s. Dalbok izvor | s. Dalbok izvor | |
37. | BG 1612023 | "Vanela" OOD gr. Plovdiv bul. Bulgaria 170 | s. Tsarimir | |
38. | BG 1612024 | SD "Kostovi - EMK" gr. Saedinenie | gr. Saedinenie | |
39. | BG 1612039 | "Topolovo-Agrokomers" OOD gr. Sofia j.k. Dianabad, bl. 20 | s. Topolovo Stopanski dvor | |
40. | BG 1612040 | "Mlecini producti" OOD gr. Plovdiv | s. Manole | |
Regiunea Rajgrad - nr. 17 | ||||
41. | BG 1712002 | ET "Rosver" gr. Tsar Caloian ul. Ivan Vazov 4 | gr. Tsar Caloian ul. Sofia 41 | |
42. | BG 1712010 | "Bulagrotreid" OOD gr. Ruse ul. Elin Pelin 15A | s. Juper | |
43. | BG 1712020 | ET "Prelest-Sevim Ahmed" s. Podaiva ul. Struma 12 | s. Lavino Stopanski dvor | |
44. | BG 1712042 | ET "Madar" s. Madrevo ul. Han Kubrat 65 | s. Terter Stopanski dvor | |
Regiunea Ruse - nr. 18 | ||||
45. | BG 1812002 | "Laktis-Biala" AD gr. Biala | gr. Biala ul. Stefan Stambolov 75 | |
46. | BG 1812005 | ET "DAV" gr. Ruse ul. 6-ti Septemvri 43 | gr. Vetovo | |
47. | BG 1812022 | ZKPU "Tetovo" s. Tetovo | s. Tetovo ul. Tsar Osvoboditel 5 | |
48. | BG 1812011 | ET "Gheorghi Bojinov-Gogo" s. Nikolovo | s. Nikolovo | |
Regiunea Silistra - nr. 19 | ||||
49. | BG 1912004 | ET "Merone-Hristo Kunev" gr. Silistra bul. Makedonia 150 | gr. Alfatar | |
50. | BG 1912013 | "IOSI" OOD gr. Sofia ul. Hagi Dimitar 142 vh. A | s. Cernolik | |
51. | BG 1912024 | "Buldeks" OOD gr. Silistra ul. D. Doncev 6 | s. Belitsa | |
Regiunea Sliven - nr. 20 | ||||
52. | BG 2012007 | "Delta lakt" OOD gr. Stara Zagora ul. Tsar Caloian 20 | s. Stoil voivoda | |
53. | BG 2012020 | "Iotovi" OOD gr. Sliven j.k. Recitsa ul. Kosharite 12 | gr. Sliven j.k. Recitsa | |
54. | BG 2012022 | "Bratia Zafirovi" OOD gr. Sliven ul. Treti mart 7 | gr. Sliven Industrialna zona Zapad | |
55. | BG 2012030 | "Agroprodukt" OOD gr. Sliven ul. Oreshak 24 | s. Dragodanovo | |
56. | BG 2012036 | "Mincevi" OOD s. Korten obl. Sliven | s. Korten obl. Sliven | |
Regiunea Smolian - nr. 21 | ||||
57. | BG 2112001 | "Belev" EOOD gr. Smolian | gr. Smolian ul. Trakiia 15 | |
58. | BG 2112021 | "Rossi" EOOD gr. Dospat | gr. Dospat | |
59. | BG 2112018 | ET "Rosen Atanasov-Komers" s. Kutela | s. Kutela | |
60. | BG 2112023 | ET "Ilian Isakov" s. Trigrad | s. Trigrad mun. Devin | |
Regiunea municipalităţii Sofia - nr. 22 | ||||
61. | BG 2212001 | "Danon - Serdika" AD gr. Sofia ul. Ohridsko ezero 3 | ul. Ohridsko ezero 3 | |
62. | BG 2212002 | "Formalat" EOOD s. G. Lozen ul. Saedinenie 132 | s. G. Lozen ul. Saedinenie 132 | |
63. | BG 2212009 | "Serdika - 94" OOD j.k. Jeleznitsa | j.k. Jeleznitsa | |
64. | BG 2212022 | "Megle-MJ" OOD ul. Probuda 14 | ul. Probuda 12-14 | |
65. | BG 2212023 | "EL BI BULGARIKUM" EAD gr. Sofia ul. Saborna 9 | ul. Malashevska 12A | |
Regiunea districtului Sofia - nr. 23 | ||||
66. | BG 2312013 | ET "Dobrev" s. Dragushinovo | s. Dragushinovo | |
67. | BG 2312016 | AD "Bovis" s. Trudovets | s. Trudovets | |
68. | BG 2312026 | "Diado Liben" OOD gr. Sofia ul. Hubcea 2 | gr. Koprivshtitsa bul. H. Nencio Palaveev 137 | |
69. | BG 2312033 | "Balkan Spetsial" OOD gr. Sofia | s. Gorna Malina | |
70. | BG 2312002 | ET "Danim" gr. Elin Pelin | gr. Elin Pelin blvd. "Vitosha" 18A | |
Regiunea Stara Zagora - nr. 24 | ||||
71. | BG 2412019 | "Dekada" OOD gr. Stara Zagora bul. Ruski 41 et. 3 ap. 9 | s. Elhovo | |
72. | BG 2412023 | Institutul Agricol gr. Stara Zagora | gr. Stara Zagora | |
73. | BG 2412033 | "Gospodinovi" OOD gr. Stara Zagora pi. Beroe 1 ap. 21 | s. Julievo | |
Regiunea Tărgovişte - nr. 25 | ||||
74. | BG 2512004 | "PIP Trade" OOD gr. Sofia ul. Baba Vida 2 | s. Davidovo | |
75. | BG 2512006 | "Hadad" OOD s. Makariopolsko | s. Makariopolsko | |
76. | BG 2512016 | "Milktreid-BG" OOD gr. Sofia sect. Studentska 58-A-115 | s. Saedinenie obl. Targovishte | |
77. | BG 2512017 | "IU E S - Komers" OOD gr. Opaca | s. Goliamo Gradishte ul. Racovski 2 | |
Regiunea Iambol - nr. 28 | ||||
78. | BG 2812002 | "Aracievi" OOD gr. Elhovo ul. Bakalov 19 | s. Kirilovo | |
79. | BG 2812003 | "Balgarski iogurt" OOD s. Ravda | s. Veselinovo Kompleks "Ekaterina" | |
80. | BG 2812025 | "Sakarela" OOD gr. Yambol ul. Hr. Botev 24-B-15 | gr. Yambol ul. Preslav 269 |
CAPITOLUL II
Lista unităţilor de prelucrare în paralel a laptelui care
corespunde şi a celui care nu corespunde normelor UE menţionate
În capitolul 4, secţiunea B, literele (a) şi (c) din anexa VI
Nr. | Nr. vet. | Denumirea şi adresa unităţii | Adresa punctelor de lucru vizate | |
Regiunea Veliko Tărnovo - nr. 4 | ||||
1. | BG 0412002 | "Sofbiolaif-BG" OOD gr. Svishtov | gr. Svishtov ul. 33-ti Svishtovski polk. 67 | |
2. | BG 0412009 | "Milki-luks" OOD gr. Plovdiv | s. Biala Cerkva | |
3. | BG 0412010 | "Bi Si Si Handel" OOD gr. Elena | gr. Elena ul. Treti mart 19 | |
Regiunea Vrata - nr. 6 | ||||
4 | BG 0612012 | ET "Zorov - 97" gr. Vratsa j.k. Kulata ul. Palkovitsa 7 | Vraceanski balkan, mestnost Parshevitsa | |
Regiunea Dobrici - nr. 8 | ||||
5 | BG 0812009 | "Serdika - 90" AD gr. Dobrich | gr. Dobrich ul. 25 septemvri 100 | |
Regiunea Loveci - nr. 11 | ||||
6 | BG 1112006 | "Kondov Ekoproductsiia" OOD gr. Sofia | s. Staro selo | |
Regiunea Plovdiv - nr. 16 | ||||
7 | BG 1612001 | "OMK" gr. Sofia | gr. Plovdiv bul. Dunav 3 | |
8 | BG 1612002 | "SHipka 99" OOD gr. Parvomay | gr. Parvomay | |
9 | BG 1612037 | "Filipopolis-RK" OOD gr. Plovdiv | gr. Plovdiv j.k. Proslav ul. Prosveta 2A | |
10 | BG 1612041 | "Elit - 95" EOOD s. Dalbok izvor | s. Dalbok izvor | |
Regiunea Ruse - nr. 18 | ||||
11 | BG 1812003 | "Sirma Prista" AD gr. Ruse | gr. Ruse bul. 3-ti mart 1 | |
Regiunea Sliven - nr. 20 | ||||
12 | BG 2012006 | "Mlecen pat" AD gr. Sofia ul. Vasil Levski 109 | gr. Nova Zagora j.k. Industrialen | |
13 | BG 2012009 | "Vangard" OOD gr. Sliven ul. Al. Stamboliiski 1 | s. Jelio voivoda obl. Sliven | |
14 | BG 2012019 | "Hemus milk komers" OOD gr. Sliven ul. Neofit Rilski 3a | gr. Sliven Industrialna zona Zapad j.k. 10 | |
15 | BG 2012042 | "Tirbul" EAD gr. Sliven | "Tirbul" EAD gr. Sliven | |
Regiunea Stara Zagora - nr. 24 | ||||
16 | BG 2412005 | "Markeli" AD gr. Stara Zagora ul. Sv. Kn. Boris 67 et. 3 ap. 6 | gr. Kazanlak j.k. Industrialen | |
Regiunea Tărgovişte - nr. 25 | ||||
17 | BG 2512001 | "Mladost - 2002" OOD gr. Targovishte | gr. Targovishte bul. "29-ti yanuari" 7 | |
18 | BG 2512020 | "Mizia-Milk" OOD gr. Targovishte ul. "Rodopi" 5 | gr. Targovishte Industrialna zona | |
Regiunea Hascovo - nr. 26 | ||||
19 | BG 2612047 | "Balgarsko sirene" OOD gr. Harmanli ul. "Gotse Delchev" 1 | gr. Haskovo bul. "Saedinenie" 94 | |
Regiunea Iambol - nr. 28 | ||||
20 | BG 2812022 | "Karil i Tanya" OOD gr. Yambol | gr. Yambol ul. "Graf Ignatiev" 189 |
NEGOCIERILE PENTRU ADERAREA BULGARIEI ŞI A ROMÂNIEI
LA UNIUNEA EUROPEANĂ
Bruxelles, 31 martie 2005
AA 20/2/05
REV2
TRATATUL DE ADERARE: ACTUL DE ADERARE, ANEXA VII
PROIECTE DE ACTE LEGISLATIVE ŞI DE ALTE INSTRUMENTE
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Delegaţiile sunt invitate să găsească alăturat proiectul Tratatului pentru aderarea Bulgariei şi României la Uniunea Europeană: ACTUL DE ADERARE, ANEXA VII.
Documente sursa: | MD 67/8/04 REV 8 | (AC 67/1/04 REV 1) | |
MD 105/3/04 REV 3 | (AC 105/1/04 REV 1) | ||
MD 99/5/04 REV 5 | (AC 99/1/04 REV 1) | ||
MD 167/5/04 REV 5 | (AC 167/1/05 REV 1) | ||
MD 200/5/05 REV 5 | (AC 200/1/05 REV 1) | ||
MD 92/4/04 REV 4 | (AC 92/2/04 REV 2) | ||
MD 52/9/04 REV 9 | (AC 52/2/04 REV 2) | ||
MD 22/8/04 REV 8 | (AC 22/2/04 REV 2) | ||
MD 13/2/04 REV 2 | (AC 13/1/04 REV 1) | ||
MD 158/5/04 REV 5 | (AC 158/1/05 REV 1) | ||
MD 107/3/04 REV 3 | (AC 107/1/04 REV 1) | ||
MD 185/7/05 REV 7 | (AC 185/1/05 REV 1) | ||
MD 205/4/05 REV 4 | (AC 205/1/05 REV 1) | ||
MD 59/7/04 REV 7 | (AC 59/2/04 REV 2) |
ANEXA Nr. VII
Lista menţionată articolul 23 din Actul de aderare:
măsuri tranzitorii, România
1. LIBERA CIRCULAŢIE A PERSOANELOR
Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
31968 R 1612: Regulamentul (CEE) al Consiliului nr. 1612/68 din 15 octombrie 1968 privind libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul Comunităţii (JO L 257, 19.10.1968, p. 2), modificat ultima dată prin:
- 32004 L 0038: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29.4.2004 (JO L 158, 30.4.2004, p. 77);
31996 L 0071: Directiva 96/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (JO L 18, 21.1.1997, p. 1);
32004 L 0038: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi al membrilor familiilor acestora de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 şi de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE şi 93/96/CEE (JO L 158, 30.4.2004, p. 77).
(1) Articolul 39 şi articolul 49 primul paragraf din Tratatul CE se aplică pe deplin numai cu privire la libera circulaţie a lucrătorilor şi la libera circulaţie a capitalurilor care presupune circulaţia temporară a lucrătorilor, astfel cum este definită în articolul 1 din Directiva 96/71/CE între România, pe de o parte, şi fiecare dintre actualele state membre, pe de altă parte, pentru care se aplică dispoziţiile tranzitorii stabilite la alineatele (2)-(14).
(2) Prin derogare de la articolele 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 şi până la sfârşitul unei perioade de doi ani după data aderării, actualele state membre vor aplica măsuri de drept intern, sau măsuri rezultate din acorduri bilaterale, care reglementează accesul resortisanţilor români pe piaţa forţei de muncă din fiecare din aceste state. Actualele state membre pot continua să aplice aceste măsuri până la expirarea unei perioade de cinci ani după data aderării.
Resortisanţii români care muncesc legal într-un actual stat membru la data aderării şi care sunt admişi pe piaţa forţei de muncă pentru o perioadă neîntreruptă de cel puţin 12 luni vor putea beneficia de acces pe piaţa forţei de muncă din acest stat membru, dar nu şi pe piaţa forţei de muncă din celelalte state membre care aplică măsuri de drept intern.
Resortisanţii români admişi după aderare pe piaţa forţei de muncă dintr-un actual stat membru pentru o perioadă neîntreruptă de cel puţin 12 luni beneficiază de aceleaşi drepturi.
Resortisanţii români menţionaţi la paragrafele al doilea şi al treilea de mai sus încetează să beneficieze de drepturile cuprinse în aceste paragrafe în cazul în care părăsesc voluntar piaţa forţei de muncă din actualul stat membru în cauză.
Resortisanţii români care muncesc legal într-un actual stat membru la data aderării sau în perioada în care se aplică măsurile de drept intern şi care sunt admişi pe piaţa forţei de muncă din acest stat membru pentru o perioadă de mai puţin de 12 luni nu beneficiază de aceste drepturi.
(3) Înainte de sfârşitul perioadei de doi ani după data aderării, Consiliul reexaminează aplicarea dispoziţiilor tranzitorii stabilite la alineatul (2), pe baza unui raport al Comisiei.
La încheierea acestei reexaminări, dar nu mai târziu de sfârşitul perioadei de doi ani după data aderării, actualele state membre notifică Comisia în cazul în care continuă să aplice măsurile de drept intern sau măsuri rezultate din acorduri bilaterale, ori în care aplică în viitor articolele 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68. În lipsa acestei notificări, se aplică articolele 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68.
(4) La solicitarea României, se poate efectua o nouă reexaminare. În acest caz, se aplică procedura menţionată la alineatul (3) şi care trebuie încheiată în termen de şase luni de la primirea solicitării din partea României.
(5) La sfârşitul perioadei de cinci ani menţionată la alineatul (2), un stat membru care menţine măsuri de drept intern sau măsuri care rezultă din acorduri bilaterale poate continua, în cazul în care pe piaţa forţei de muncă din respectivul stat membru se produc sau există riscul să se producă perturbări grave, precum şi după ce notifică Comisia, să aplice aceste măsuri până la sfârşitul unei perioade de şapte ani de la data aderării. În lipsa unei astfel de notificări, se aplică articolele 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(6) Pe parcursul perioadei de şapte ani de la data aderării, acele state membre în care, în temeiul alineatului (3), (4) sau (5), se aplică articolele 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 cu privire la resortisanţii români şi care, în această perioadă, eliberează permise de muncă resortisanţilor României în scopul monitorizării, vor face acest lucru în mod automat.
(7) Statele membre în care, în temeiul alineatelor (3), (4) sau (5), se aplică articolele 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 cu privire la resortisanţilor români, pot recurge la procedurile stabilite de paragrafele următoare până la sfârşitul perioadei de şapte ani de la data aderării. În cazul în care într-un stat membru menţionat la primul paragraf se produc sau se prevede producerea unor perturbări pe piaţa forţei de muncă care ar putea ameninţa grav nivelul de trai sau nivelul de ocupare a forţei de muncă într-o anumită regiune sau în cadrul unei profesii, respectivul stat membru informează Comisia şi celelalte state membre cu privire la aceasta şi furnizează acestora toate detaliile pertinente. Pe baza acestor informaţii, statul membru poate solicita Comisiei să declare suspendarea, totală sau parţială, a aplicării articolelor 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68, în vederea normalizării situaţiei în regiunea sau în cadrul profesiei respective. Comisia decide cu privire la domeniul de aplicare şi durata suspendării în termen de cel mult două săptămâni de la primirea acestei solicitări şi notifică decizia sa Consiliului. În termen de două săptămâni de la adoptarea deciziei Comisiei, orice stat membru poate solicita Consiliului anularea sau modificarea deciziei. În termen de două săptămâni, Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată în privinţa acestei solicitări.
Un stat membru menţionat la primul paragraf poate, în cazuri urgente şi excepţionale, să suspende aplicarea articolelor 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68, adresând ulterior Comisiei o notificare motivată.
(8) Pe durata suspendării aplicării articolelor 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1.612/68 în temeiul alineatelor 2-5 şi 7 de mai sus, în ceea ce priveşte dreptul membrilor familiilor lucrătorilor de a accede la un loc de muncă, se aplică articolul 23 din Directiva 2004/38/CE în România cu privire la resortisanţii actualelor state membre şi în actualele state membre cu privire la resortisanţii români, în următoarele condiţii:
- soţul unui lucrător şi descendenţii acestora care nu depăşesc vârsta de 21 de ani sau care se află în întreţinerea acestora, care locuiesc legal împreună cu lucrătorul pe teritoriul unui stat membru la data aderării, beneficiază, după aderare, de acces imediat pe piaţa forţei de muncă din acel stat membru. Această dispoziţie nu se aplică membrilor familiei unui lucrător care a fost admis legal pe piaţa forţei de muncă din acel stat membru pentru o perioadă de mai puţin de 12 luni;
- soţul unui lucrător şi descendenţii acestora care nu depăşesc vârsta de 21 de ani sau care se află în întreţinerea acestora, care locuiesc legal împreună cu lucrătorul pe teritoriul unui stat membru la o dată ulterioară aderării, dar în cursul perioadei de aplicare a dispoziţiilor tranzitorii stabilite mai sus, beneficiază de acces pe piaţa forţei de muncă din respectivul stat membru în cazul în care au locuit în acel stat membru cel puţin optsprezece luni sau din al treilea an după data aderării, oricare din aceste date intervine prima în ordine cronologică.
Aceste dispoziţii nu aduc atingere măsurilor mai favorabile, indiferent dacă acestea sunt de drept intern sau rezultă din acorduri bilaterale.
(9) În măsura în care anumite dispoziţii din Directiva 2004/3 8/CE care preiau dispoziţiile din Directiva 68/360/CEE1) nu pot fi disociate de cele din Regulamentul (CEE) Nr. 1612/68 a căror aplicare este amânată în temeiul alineatelor (2)-(5), (7) şi (8), România şi actualele state membre pot deroga de la aceste dispoziţii în măsura necesară pentru a aplica alineatele (2)-(5), (7) şi (8).
1) Directiva 68/360/CEE a Consiliului din 15 octombrie 1968 privind eliminarea restricţiilor de a circula şi locui în cadrul Comunităţii pentru lucrătorii statelor membre şi familiile acestora (JO L 257, 19.10.1968, p. 13), directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 2003 (JO L 236, 23.9.2003, p. 33) şi abrogată cu efect din 30 aprilie 2006 prin Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 158, 30.4.2004, p. 77).
(10) În toate cazurile în care actualele state membre aplică măsuri de drept intern sau cele rezultate din acorduri bilaterale, în temeiul dispoziţiilor tranzitorii stabilite mai sus, România poate menţine în vigoare măsuri echivalente în ceea ce priveşte resortisanţi statului sau statelor membre în cauză.
(11) În cazul în care aplicarea articolelor 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 este suspendată de către oricare din actualele state membre, România poate recurge la procedurile stabilite la alineatul (7) în ceea ce priveşte Bulgaria. În această perioadă, permisele de muncă eliberate de România resortisanţilor Bulgariei în scopul monitorizării se eliberează automat.
(12) Orice actual stat membru care aplică măsuri de drept intern în conformitate cu alineatele (2)-(5) şi (7)-(9), poate introduce, în aplicarea dreptului său intern, o libertate de circulaţie mai mare decât cea existentă la data aderării, inclusiv accesul deplin pe piaţa forţei de muncă. Începând cu al treilea an după data aderării, orice actual stat membru care aplică măsuri de drept intern poate decide în orice moment să aplice în locul acestor măsuri articolele 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68. Comisia este informată cu privire la orice asemenea decizie.
(13) Pentru a face faţă preturbărilor grave sau riscului producerii unor asemenea perturbări în anumite sectoare sensibile de servicii de pe piaţa forţei de muncă din aceste state, care ar putea apărea în anumite regiuni ca urmare a prestării transnaţionale de servicii, astfel cum este definită articolul 1 din Directiva 96/71/CE, şi în măsura în care acestea aplică liberei circulaţii a lucrători români, în temeiul dispoziţiilor tranzitorii stabilite mai sus, măsuri de drept intern sau cele care rezultă din acorduri bilaterale, Germania şi Austria pot deroga, după notificarea Comisiei, de la articolul 49 primul paragraf din Tratatul EC în vederea limitării, în contextul prestării de servicii către societăţile stabilite în România, a circulaţiei temporare a lucrătorilor al căror drept de a munci în Germania şi Austria face obiectul măsurilor de drept intern.
Lista sectoarelor de servicii care pot face obiectul acestei derogări este următoarea:
- în Germania: |
Sectorul | codul NACE*), cu excepţia unor dispoziţii contrare | |
construcţiile, inclusiv ramuri conexe | 45.1 - 4; | |
activităţi enumerate în anexa la Directiva 96/71/CE | ||
activităţi de curăţare a clădirilor | 74.70 activităţi de curăţare a clădirilor | |
alte servicii | 74.87 numai activităţile designerilor de decoraţiuni interioare |
- în Austria: |
Sectorul | codul NACE*), cu excepţia unor dispoziţii contrare | |
servicii de horticultură | 01.41 | |
tăierea, fasonarea şi finisarea pietrei | 26.7 | |
construcţii metalice şi părţi componente | 28.11 | |
construcţii, inclusiv ramuri conexe | 45.1 - 4; | |
activităţi enumerate în anexa la Directiva 96/71/CE | ||
activităţi în domeniul securităţii | 74.60 | |
activităţi de curăţare a clădirilor | 74.70 | |
asistenţă medicală la domiciliu | 85.14 | |
activităţi de asistenţă socială fără cazare | 85.32 |
*) NACE: a se vedea 31990 R 3037: Regulamentul (CEE) al Consiliului nr. 3037/90 din 9 octombrie 1990 privind clasificarea statistică a activităţilor economice în Comunitatea Europeană (JO L 293, 24.10.1990, p. 1), regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin 32003 R 1882: Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29.9.2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
În măsura în care Germania sau Austria derogă de la articolul 49 primul paragraf din Tratatul CE în conformitate cu paragrafele anterioare, România poate adopta măsuri echivalente, după notificarea Comisiei.
Aplicarea prezentului alineat nu poate avea ca efect crearea unor condiţii pentru circulaţia temporară a lucrătorilor în contextul prestării transnaţionale de servicii între Germania sau Austria şi România mai restrictive decât cele existente la data semnării Tratatului de aderare.
(14) Aplicarea alineatelor (2)-(5) şi (7)-(12) nu poate avea ca efect crearea unor condiţii pentru accesul resortisanţilor români pe piaţa forţei de muncă din actualele state membre mai restrictive decât cele existente la data semnării Tratatului de aderare.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Fără a aduce atingere aplicării dispoziţiilor stabilite la alineatele 1-13, în cursul oricărei perioade în care aplică măsuri de drept intern sau cele care rezultă din acorduri bilaterale, actualele state membre sunt obligate să acorde un tratament preferenţial, în ceea ce priveşte accesul la piaţa forţei de muncă, lucrătorilor care sunt resortisanţi ai statelor membre în comparaţie cu lucrătorii care sunt resortisanţi ai unor ţări terţe.
Lucrătorii migranţi români şi familiile acestora, care locuiesc şi muncesc legal într-un alt stat membru sau lucrătorii migranţi care provin din celelalte state membre şi familiile acestora care locuiesc şi muncesc legal în România nu pot fi trataţi în condiţii mai restrictive decât cei provenind din ţări terţe, care locuiesc şi muncesc în acest stat membru sau în România. În afară de aceasta, în aplicarea principiului preferinţei comunitare, lucrătorii migranţi provenind din ţări terţe care locuiesc şi muncesc în România nu pot beneficia de tratament mai favorabil decât resortisanţii României.
2. LIBERA CIRCULAŢIE A SERVICIILOR
31997 L 0009: Directiva 97/9/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 martie 1997 privind sistemele de compensare pentru investitori (JO L 84, 26.3.1997, p. 22).
Prin derogare de la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 97/9/CE, cuantumul minim al compensării nu se aplică în România până la 31 decembrie 2011. România asigură că sistemul său de compensare pentru investitori prevede o despăgubire în valoare de minim 4.500 EUR de la 1 ianuarie 2007 şi până la 31 decembrie 2007, de minim 7.000 EUR de la 1 ianuarie 2008 şi până la 31 decembrie 2008, de minim 9.000 EUR de la 1 ianuarie 2009 şi până la 31 decembrie 2009, de minim 11.000 EUR de la 1 ianuarie 2010 şi până la 31 decembrie 2010 şi de minim 15.000 EUR de la 1 ianuarie 2011 şi până la 31 decembrie 2011.
În cursul perioadei de tranziţie, celelalte state membre îşi menţin dreptul de a nu permite funcţionarea unei sucursale a unei societăţi româneşti de investiţii, stabilită pe teritoriul acestora, în cazul în care şi atât timp cât respectiva sucursală nu este înscrisă într-unul din sistemele de compensare pentru investitori recunoscute oficial pe teritoriul statului membru în cauză, în vederea acoperirii diferenţei dintre cuantumul românesc al compensaţiei şi cuantumul minim prevăzut la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 97/9/CE.
3. LIBERA CIRCULAŢIE A CAPITALURILOR
Tratatul privind Uniunea Europeană,
Tratatul de instituire a Comunităţii Europene.
(1) Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute de tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană, România poate menţine în vigoare, timp de cinci ani de la data aderării, restricţiile stabilite de legislaţia sa, existente la momentul semnării tratatului de aderare, cu privire la dobândirea proprietăţii asupra terenurilor pentru reşedinţe secundare de către resortisanţii statelor membre sau ai statelor care sunt parte la Acordul privind Spaţiul Economic European (ASEE), nerezidenţi în România, precum şi de către societăţile constituite în conformitate cu legislaţia altui stat membru sau a unui stat membru al ASEE şi care nu sunt stabilite, şi nici nu au o sucursală sau reprezentanţă pe teritoriul României.
Resortisanţilor statelor membre şi resortisanţilor statelor care sunt parte la Acordul privind Spaţiul Economic European cu drept legal de rezidenţă în România nu li se aplică dispoziţiile paragrafului precedent sau orice alte norme sau proceduri, altele decât cele care se aplică resortisanţilor români.
(2) Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute de tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană, România poate menţine în vigoare, timp de şapte ani de la data aderării, restricţiile stabilite de legislaţia sa, existente la momentul semnării tratatului de aderare, privind dobândirea proprietăţii asupra terenurilor agricole, pădurilor şi terenurilor forestiere de către resortisanţii statelor membre sau ai statelor care sunt parte la Acordul privind Spaţiul Economic European, precum şi de către societăţi constituite în conformitate cu legislaţia altui stat membru sau a unui stat parte a ASEE şi care nu sunt nici stabilite, nici înregistrate în România. În nici un caz, un cetăţean al unui stat membru nu poate fi tratat mai puţin favorabil în ceea ce priveşte dobândirea de teren agricol, păduri sau teren forestier decât la data semnării Tratatului de aderare sau nu poate fi tratat în mod mai restrictiv decât un resortisant al unei ţări terţe.
Fermierii care desfăşoară activităţi independente care sunt resortisanţi ai unui alt stat membru şi care doresc să se stabilească şi să aibă reşedinţa în România nu li se aplică dispoziţiile paragrafului precedent sau orice alte proceduri, în afara celor care se aplică resortisanţilor români.
O revizuire de ansamblu a acestor măsuri tranzitorii va avea loc în cel de-al treilea an de la data aderării. În acest scop, Comisia transmite un raport Consiliului. Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate decide scurtarea sau încetarea perioadei de tranziţie menţionată la primul paragraf.
4. POLITICA ÎN DOMENIUL CONCURENŢEI
A. AJUTORUL FISCAL
(1) Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, titlul VI, capitolul 1 - Norme privind concurenţa
(a) Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolelor 87 şi 88 din Tratatul CE pentru întreprinderile cărora li s-a dat certificatul de investitor permanent într-o zonă defavorizată înainte de 1 iulie 2003, România poate continua să acorde scutiri de la impozitul pe profit în baza Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, astfel cum a fost modificată:
- pentru 3 zone defavorizate (Brad, Valea Jiului, Bălan) până la data de 31 decembrie 2008 inclusiv;
- pentru 22 de zone defavorizate (Comăneşti, Bucovina, Altân Tepe, Filipeşti, Ceptura, Albeni, Schela, Motru Rovinari, Rusca Montană, Bocşa, Moldova Nouă, Anina, Baraolt, Apuseni, Ştei-Nucet, Borod Şuncuiuş-Dobreşti-Vadu Crişului, Popeşti-Derna-Aleşd, Ip, Hida-Surduc-Jibou-Bălan, Sărmăşag-Chiejd-Bobota, Baia Mare, Borşa Vişeu, Rodna) până la data de 31 decembrie 2009 inclusiv;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- pentru 3 zone defavorizate (Cugir, Zimnicea, Copşa Mică) până la data de 31 decembrie 2010 inclusiv;
În următoarele condiţii:
- intensitatea netă a unui astfel de ajutor regional nu poate depăşi nivelul de 50% din echivalentul net al ajutorului. Acest plafon poate fi ridicat cu 15 puncte procentuale pentru întreprinderile mici şi mijlocii, cu condiţia ca intensitatea totală netă a ajutorului să nu depăşească 75%;
- în cazul în care întreprinderea activează în sectorul autovehiculelor1) ajutorul total nu poate depăşi 30% din costurile eligibile ale investiţiilor;
- perioada pentru calcularea ajutorului care urmează să fie inclus în plafoanele mai sus menţionate începe la 2 ianuarie 2003; toate ajutoarele cerute şi primite pe baza profiturilor care preced această dată sunt excluse din calcul;
- în vederea calculării ajutorului total, se ţine seama de toate ajutoarele acordate beneficiarului cu privire la costurile eligibile, inclusiv de ajutorul acordat prin alte scheme şi indiferent dacă ajutorul este acordat din surse locale, regionale, naţionale sau comunitare;
- costurile eligibile sunt definite în baza Orientărilor privind ajutorul naţional regional2);
- costurile eligibile care pot fi luate în considerare sunt acelea efectuate între 2 octombrie 1998 (i.e. data intrării în vigoare a schemei prevăzute de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate) şi 15 septembrie 2004.
1) În înţelesul anexei C la Comunicarea Comisiei - Cadrul multisectorial privind ajutorul regional pentru proiecte mari de investiţii (JO C 70, 19.3.2002, p. 8), comunicare astfel cum a fost modificată ultima dată şi publicată în JO C 263, 1.11.2003, p. 3.
2) JO C 74, 10.3.1998, p. 9, orientări astfel cum au fost modificate ultima dată şi publicate în JO C 258, 9.9.2000, p. 5.
(b) România va transmite Comisiei:
- la două luni de la data aderării, informaţii privind îndeplinirea condiţiilor stabilite mai sus;
- până la sfârşitul lui decembrie 2010, informaţii cu privire la costurile eligibile ale investiţiilor, efectiv suportate de către beneficiar potrivit Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, astfel cum a fost modificată, şi cu privire la valoarea totală a ajutorului primit de beneficiari, precum şi
- rapoarte semestriale privind monitorizarea ajutorului acordat beneficiarilor din sectorul autovehiculelor.
(2) Tratatul de instituire a Comunităţii Europene titlul VI, capitolul 1 - Norme privind concurenţa
(a) Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolelor 87 şi 88 din Tratatul CE pentru întreprinderile care au semnat contracte comerciale cu administraţiile zonelor libere înainte de 1 iulie 2002, România poate continua să acorde scutiri de la plata redevenţelor în temeiul Legii nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, astfel cum a fost modificată, până la 31 decembrie 2011, în următoarele condiţii:
- intensitatea netă a acestui ajutor regional nu poate depăşi nivelul de 50% din echivalentul net al ajutorului. Acest plafon poate fi ridicat pentru întreprinderile mici şi mijlocii cu 15 puncte procentuale, cu condiţia ca intensitatea netă totală a ajutorului să nu depăşească 75%;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- în cazul în care întreprinderea activează în sectorul autovehiculelor1), ajutorul total nu poate depăşi 30% din costurile eligibile ale investiţiilor;
- perioada pentru calcularea ajutorului care urmează să fie inclus în plafoanele mai sus menţionate începe la 2 ianuarie 2003; toate ajutoarele cerute şi primite pe baza profiturilor care preced această dată sunt excluse din calcul;
- în vederea calculării ajutorului total, se ţine seama de toate ajutoarele acordate beneficiarului cu privire la costurile eligibile, inclusiv de ajutorul acordat prin alte scheme şi indiferent dacă ajutorul a fost acordat din surse locale, regionale, naţionale sau comunitare;
- costurile eligibile sunt definite în baza Orientărilor privind ajutorul naţional regional2);
- costurile eligibile care pot fi luate în considerare sunt acelea efectuate între 30 iulie 1992 (i.e. data intrării în vigoare a schemei prevăzute de Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere) şi 1 noiembrie 2004.
1) În înţelesul anexei C la Comunicarea Comisiei - Cadrul multisectorial privind ajutorul regional pentru proiecte mari de investiţii (JO C 70, 19.3.2002, p. 8), comunicare astfel cum a fost modificată ultima dată şi publicată în JO C 263, 1.11.2003, p. 3.
2) JO C 74, 10.3.1998, p. 9, orientări astfel cum au fost modificate ultima dată şi publicate în JO C 258, 9.9.2000, p. 5.
(b) România va transmite Comisiei:
- la două luni de la data aderării, informaţii privind îndeplinirea condiţiilor stabilite mai sus;
- până la sfârşitul lui decembrie 2011, informaţii cu privire la costurile eligibile ale investiţiilor, efectiv suportate de către beneficiari potrivit Legii nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, astfel cum a fost modificată, şi cu privire la valoarea totală a ajutorului primit de beneficiari, precum şi
- rapoarte semestriale privind monitorizarea ajutorului acordat beneficiarilor din sectorul autovehiculelor.
B. RESTRUCTURAREA SECTORULUI SIDERURGIC
Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, titlul VI, capitolul 1 - Norme privind concurenţa
(1) Fără a aduce atingere articolelor 87 şi 88 din Tratatul CE, ajutorul de stat acordat de România pentru restructurarea unor părţi specificate ale industriei siderurgice româneşti din 1993 până în 2004 este considerat a fi compatibil cu piaţa comună sub condiţia ca:
- perioada prevăzută la articolul 9 alineatul (4) din Protocolul nr. 2 privind produsele CECO la Acordul European instituind o asociere între România, pe de o parte Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte1), a fost extinsă până la 31 decembrie 2005;
1) JO L 357, 31.12.1994, p. 2, acord astfel cum a fost modificat ultima dată prin Decizia nr. 2/2003 a Consiliului de Asociere UE-România din 25.9.2003 (încă nepublicată în Jurnalul Oficial).
- condiţiile stabilite în programul naţional de restructurare şi în planurile individuale de afaceri în baza cărora a fost extins protocolul menţionat anterior sunt respectate în cursul perioadei 2002-2008;
- condiţiile stabilite de prezentele dispoziţii şi în apendicele A sunt întrunite; nu se acordă sau plăteşte, sub nici o formă, nici un ajutor de stat combinatelor siderurgice care intră sub incidenţa programului naţional de restructurare de la 1 ianuarie 2005 până la 31 decembrie 2008, sfârşitul perioadei de restructurare, şi
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- nu se acordă sau plăteşte sectorului siderurgic românesc nici un ajutor de stat pentru restructurare după 31 decembrie 2004. În sensul prezentelor dispoziţii şi al apendicelui A prin ajutor de stat pentru restructurare se înţelege orice măsură privind societăţile siderurgice care constituie ajutor de stat în înţelesul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE şi care nu poate fi considerat compatibil cu piaţa comună în conformitate cu regulile obişnuite aplicate în Comunitate.
(2) Sunt eligibile pentru a primi ajutor de stat în cadrul programului românesc de restructurare siderurgică numai societăţile enumerate în apendicele A partea I (în continuare denumite "societăţi beneficiare").
(3) Restructurarea sectorului siderurgic românesc, astfel cum este descrisă în planurile de afaceri individuale ale societăţilor beneficiare şi în programul naţional de restructurare, corelată cu condiţiile stabilite de prezentele dispoziţii şi în apendicele A se încheie cel târziu la data de 31 decembrie 2008 (în continuare denumită "sfârşitul perioadei de restructurare").
(4) O societate beneficiară nu poate:
(a) transmite beneficiul ajutorului acordat societăţii beneficiare, în cazul unei fuziuni cu o societate care nu este enumerată în apendicele A partea I;
(b) prelua activele nici unei societăţi care nu este enumerată în apendicele A partea I şi transmite beneficiul ajutorului acordat acestei societăţi până la 31 decembrie 2008.
(5) Orice schimbări ulterioare în proprietatea oricăreia dintre societăţile beneficiare trebuie să respecte condiţiile şi principiile privind viabilitatea, ajutoarele de stat şi reducerea capacităţii definite prin prezentele dispoziţii şi în apendicele A.
(6) Societăţile care nu sunt enumerate ca "societăţi beneficiare" în apendicele A partea I nu beneficiază de ajutor de stat pentru restructurare sau de orice alt ajutor care nu este considerat compatibil cu normele comunitare privind ajutorul de stat şi, în acest context, nu sunt obligate să reducă capacitatea. Nici o reducere de capacităţi în cadrul acestor societăţi nu se poate lua în calculul reducerii minime.
(7) Valoarea totală a ajutorului brut pentru restructurare care urmează să fie aprobată pentru societăţile beneficiare este determinată de justificări pentru fiecare dintre măsurile de ajutor prevăzute în cadrul programului naţional final de restructurare şi al planurilor individuale de afaceri care urmează să fie aprobate de autorităţile române şi care fac obiectul verificării finale a îndeplinirii criteriilor prevăzute la articolul 9 alineatul (4) din Protocolul 2 la Acordul european de asociere şi al aprobării de către Consiliu. în orice caz, valoarea totală a ajutorului brut pentru restructurare acordat şi plătit în perioada 1993-2004 nu poate depăşi 49.985 miliarde ROL. În cadrul acestui plafon global, se aplică următoarele subplafoane sau valori maxime ale ajutorului de stat acordat şi plătit fiecărei societăţi beneficiare în perioada 1993-2004:
Ispat Sidex Galaţi | 30.598 miliarde ROL | |
Siderurgica Hunedoara | 9.975 miliarde ROL | |
CS Reşiţa | 4.707 miliarde ROL | |
IS Câmpia Turzii | 2.234 miliarde ROL | |
COS Târgovişte | 2.399 miliarde ROL | |
Donasid (Siderca) Călăraşi | 72 miliarde ROL |
Ajutorul de stat conduce la viabilitatea societăţilor beneficiare în condiţii normale de piaţă la sfârşitul perioadei de restructurare. Valoarea şi intensitatea unui asemenea ajutor trebuie să fie strict limitate la ceea ce este absolut necesar pentru a restabili această viabilitate. Viabilitatea se determină luând în considerare indicatorii descrişi în apendicele A partea III.
România nu mai acordă nici un alt ajutor de stat pentru restructurarea industriei siderurgice româneşti.
(8) Totalul net al reducerilor de capacităţi pentru produse finite care urmează a fi realizat de către societăţile beneficiare în cursul perioadei 1993-2008 este de minimum 2,05 milioane tone.
Aceste reduceri de capacităţi se măsoară pe baza închiderilor definitive prin distrugerea fizică a respectivelor instalaţii de laminare la cald, astfel încât instalaţiile să nu poată fi repuse în funcţiune.
O declaraţie de faliment a unei societăţi beneficiare nu poate fi calificată drept reducere de capacitate1).
1) Reducerile de capacităţi sunt definitive, astfel cum sunt definite în Decizia nr. 3010/91/CECO a Comisiei (JO L 286, 6.10.1991, p. 20.)
Reducerea minimă netă a capacităţii de 2,05 milioane tone şi datele care privesc atât încetarea producţiei, cât şi închiderea definitivă a instalaţiilor respective, se realizează în conformitate cu calendarul stabilit la apendicele A partea II.
(9) Planurile individuale de afaceri trebuie să aibă aprobarea scrisă a societăţilor beneficiare.
Acestea trebuie puse în aplicare şi trebuie să includă, în special:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(a) În cazul Ispat Sidex Galaţi:
(i) punerea în aplicare a programului de investiţii pentru modernizarea lucrărilor, îmbunătăţirea randamentelor, reducerea costurilor (în special cele privind consumul de energie) şi îmbunătăţirea calităţii
(ii) orientarea spre segmentele de piaţă ale produselor plate cu valoarea adăugată mai mare
(iii) îmbunătăţirea eficienţei operaţionale şi a managementului organizaţional
(iv) finalizarea restructurării financiare a societăţii
(v) punerea în aplicare a investiţiilor necesare în vederea respectării legislaţiei de mediu
(b) În cazul Siderurgica Hunedoara:
(i) modernizarea instalaţiilor pentru a realiza planul de vânzări preconizat
(ii) îmbunătăţirea eficienţei operaţionale şi a managementului organizaţional
(iii) punerea în aplicare a investiţiilor necesare în vederea respectării legislaţiei de mediu
(c) În cazul I.S. Câmpia Turzii:
(i) creşterea producţiei de produse cu valoare adăugată mare şi de produse prelucrate
(ii) punerea în aplicare a programului de investiţii în vederea îmbunătăţirii calităţii producţiei
(iii) îmbunătăţirea eficienţei operaţionale şi a managementului organizaţional
(iv) punerea în aplicare a investiţiilor necesare în vederea respectării legislaţiei de mediu
(d) În cazul C.S. Reşiţa:
(i) specializarea în producerea de semifabricate pentru aprovizionarea sectorului intern de ţevi
(ii) închiderea capacităţilor ineficiente
(iii) punerea în aplicare a investiţiilor necesare în vederea respectării legislaţiei de mediu
(e) În cazul C.O.S. Târgovişte:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(i) creşterea proporţiei produselor cu valoare adăugată mai mare
(ii) punerea în aplicare a programului de investiţii în scopul reducerii costurilor, sporirii eficienţei şi îmbunătăţirii calităţii
(iii) punerea în aplicare a investiţiilor necesare în vederea respectării legislaţiei de mediu
(f) În cazul Donasid Călăraşi:
(i) punerea în aplicare a programului de investiţii pentru modernizarea lucrărilor
(ii) creşterea proporţiei de produse finite
(iii) punerea în aplicare a investiţiilor necesare în vederea respectării legislaţiei de mediu.
(10) Orice schimbări ulterioare ale programului naţional de restructurare şi ale planurilor individuale de afaceri trebuie să aibă acordul Comisiei şi, dacă este cazul, al Consiliului.
(11) Punerea în aplicare a restructurării are loc în condiţii de deplină transparenţă şi pe baza principiilor sănătoase ale economiei de piaţă.
(12) Comisia şi Consiliul monitorizează îndeaproape punerea în aplicare a programului de restructurare şi a planurilor individuale de afaceri, precum şi îndeplinirea condiţiilor stabilite de prezentele dispoziţii şi în apendicele A înainte şi după aderare până în 2009. În special, Comisia monitorizează principalele angajamente şi dispoziţiile stabilite la alineatele (7) şi (8) privind ajutorul de stat, viabilitatea şi reducerile de capacităţi, utilizând în special indicatorii de restructurare stabiliţi la alineatul (9) şi în apendicele A partea III. În acest scop, Comisia raportează Consiliului.
(13) Monitorizarea include o evaluare independentă care trebuie realizată anual în perioada 2005-2009.
(14) România cooperează pe deplin cu toate sistemele de monitorizare. În special:
- România este obligată să transmită Comisiei rapoarte semestriale nu mai târziu de 15 martie şi 15 septembrie a fiecărui an, cu excepţia cazurilor în care Comisia decide altfel. Primul raport trebuie transmis la 15 martie 2005 şi ultimul la 15 martie 2009;
- aceste rapoarte trebuie să cuprindă toate informaţiile necesare pentru monitorizarea procesului de restructurare, şi a reducerii şi utilizării capacităţii şi trebuie să furnizeze suficiente informaţii financiare care să permită efectuarea unei evaluări asupra îndeplinirii condiţiilor şi cerinţelor cuprinse în prezentele dispoziţii şi în apendicele A. Rapoartele trebuie să cuprindă cel puţin informaţiile stabilite la apendicele A partea IV, pe care Comisia îşi rezervă dreptul să le modifice în conformitate cu experienţa sa în cadrul procesului de monitorizare. De asemenea, în completare la rapoartele individuale de afaceri ale societăţilor beneficiare, va exista un raport asupra situaţiei de ansamblu a sectorului siderurgic românesc, inclusiv recentele dezvoltări macroeconomice.
- România obligă societăţile beneficiare să dezvăluie toate informaţiile relevante care, în alte împrejurări, pot fi considerate confidenţiale. În raportarea sa către Consiliu, Comisia se asigură că nu sunt divulgate informaţii confidenţiale specifice societăţii.
(15) Un comitet consultativ alcătuit din reprezentanţii autorităţilor române şi ai Comisiei se întruneşte semestrial. Reuniunile comitetului consultativ pot avea loc şi ad-hoc, în cazul în care Comisia consideră necesar.
(16) În cazul în care Comisia constată, pe baza monitorizării, că au intervenit abateri semnificative de la prognozele de dezvoltare macroeconomică, de la situaţia financiară a societăţilor beneficiare sau de la evaluările viabilităţii, aceasta poate solicita României să ia măsurile necesare pentru a consolida sau modifica măsurile de restructurare în cazul respectivelor societăţi beneficiare.
(17) În cazul în care monitorizarea evidenţiază:
(a) că nu au fost îndeplinite oricare dintre condiţiile stabilite de prezentele dispoziţii sau în apendicele A sau
(b) că nu a fost îndeplinit oricare din angajamentele asumate de România în cadrul extinderii perioadei în cursul căreia România poate acorda în mod excepţional ajutor de stat pentru restructurarea industriei sale siderurgice, în conformitate cu Acordul european de asociere, sau
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(c) că în cursul perioadei de restructurare România a acordat ajutor de stat incompatibil suplimentar societăţilor beneficiare sau oricărei societăţi siderurgice.
Comisia ia măsurile necesare solicitând oricărei societăţi implicate să ramburseze orice ajutor acordat cu încălcarea condiţiilor stabilite de prezentele dispoziţii şi la apendicele A. În cazul în care este necesar, se recurge la clauzele de salvgardare astfel cum sunt stabilite la articolul 37 sau în conformitate cu dispoziţiile articolului 39 din act.
5. AGRICULTURA
A. LEGISLAŢIA ÎN DOMENIUL AGRICULTURII
31999 R 1493: Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieţei vitivinicole (JO L 179, 14.7.1999, p. 1), modificat ultima dată prin:
- 32003 R 1795: Regulamentul (CE) nr. 1795/2003 al Comisiei din 13.10.2003 (JO L 262, 14.10.2003, p. 13).
Prin derogare de la dispoziţiile articolului 19 alineatele (1)-(3) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, România poate recunoaşte drepturi de replantare obţinute prin defrişarea varietăţilor hibride care pot să nu fie incluse în clasificarea soiurilor de viţă de vie, cultivate pe o suprafaţă de 30.000 hectare. Aceste drepturi de replantare pot fi utilizate până la 31 decembrie 2014 exclusiv pentru plantarea de Vitis vinifera.
Restructurarea şi reconversia acestor plantaţii de viţă de vie nu este eligibilă pentru sprijinul Comunităţii acordat în conformitate cu dispoziţiile articolului 13 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999. Cu toate acestea, la nivel naţional pot fi acordate ajutoare de stat pentru costurile implicate de restructurarea şi reconversia acestora. Acest ajutor nu poate depăşi 75% din costul total pe plantaţie.
B. LEGISLAŢIA VETERINARĂ ŞI FITOSANITARĂ
I. LEGISLAŢIA VETERINARĂ
32004 R 0852: Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena alimentelor (JO L 139, 30.4.2004, p. 1).
32004 R 0853: Regulamentul (CE) al Parlamentului European şi al Consiliului nr. 853/2004 din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor speciale de igienă a alimentelor de origine animală (JO L 139, 30.4.2004, p. 55).
(a) Cerinţele structurale prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 852/2004 anexa II capitolul II şi de Regulamentul (CE) nr. 853/2004 anexa III secţiunea I capitolele II şi III, secţiunea II capitolele II şi III şi secţiunea V capitolul I nu se aplică unităţilor din România cuprinse în apendicele B la prezenta anexă până la 31 decembrie 2009, sub rezerva condiţiilor prevăzute mai jos.
(b) Atât timp cât unităţile prevăzute la litera (a) de mai sus sunt supuse dispoziţiilor acesteia, produsele provenind din respectivele unităţi sunt introduse exclusiv pe piaţa naţională sau sunt utilizate în vederea prelucrării ulterioare în unităţi din România supuse de asemenea dispoziţiilor literei (a), indiferent de data la care sunt comercializate. Aceste produse trebuie să poarte o marcă de salubritate sau de identificare diferită de cea prevăzută la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004.
Paragraful precedent se aplică, de asemenea, tuturor produselor provenite din unităţi integrate de prelucrare a cărnii, în cazul în care o parte din unitate se supune dispoziţiilor literei (a).
(c) Unităţile de prelucrare a laptelui enumerate în apendicele B la prezenta anexă pot recepţiona până la 31 decembrie 2009 cantităţi de lapte crud care nu corespund sau care nu au fost manipulate în conformitate cu cerinţele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 853/2004 anexa III secţiunea IX capitolul I subcapitolele II şi III, cu condiţia ca fermele care furnizează laptele să fie prevăzute într-o listă alcătuită în acest scop de autorităţile române. România înaintează Comisiei rapoarte anuale cu privire la progresele realizate în modernizarea acestor ferme producătoare de lactate şi a sistemului de colectare a laptelui.
(d) România se conformează treptat cerinţelor structurale prevăzute la litera (a). Anterior datei aderării, România înaintează Comisiei un plan de modernizare, aprobat de autoritatea naţională veterinară competentă, pentru fiecare dintre unităţile supuse măsurii prevăzute la litera (a) şi care sunt cuprinse în apendicele B. Planul include o listă a tuturor deficienţelor în raport cu cerinţele prevăzute la litera (a) şi data avută în vedere pentru remedierea acestora. România înaintează Comisiei rapoarte anuale cu privire la progresele realizate în cadrul fiecărei unităţi. România asigură că numai acele unităţi care se conformează pe deplin acestor cerinţe până la 31 decembrie 2009 pot funcţiona în continuare.
(e) În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 58 din Regulamentul (CE) nr. 178/20021), Comisia poate actualiza apendicele B la prezenta anexă înaintea aderării şi până la 31 decembrie 2009 şi, în acest context, poate adăuga sau elimina unităţi în funcţie de progresele realizate în remedierea deficienţelor existente şi de rezultatele procesului de monitorizare. În vederea asigurării bunei funcţionări a regimului tranzitoriu prevăzut mai sus pot fi adoptate norme metodologice de aplicare în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 58 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.
1) Regulamentul (CE) al Parlamentului European şi al Consiliului nr. 178/2002 din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor şi cerinţelor generale ale legislaţiei în domeniul alimentar, de înfiinţare a Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentelor şi de stabilire a procedurilor privind siguranţa alimentelor (JO L 31, 1.2.2002, p. 1), regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1642/2003 (JO L 245, 29.9.2003, p. 4).
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
II. LEGISLAŢIA FITOSANITARĂ
31991 L 0414: Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piaţă a produselor de uz fitosanitar (JO L 230, 19.8.1991, p. 1), modificată ultima dată prin:
- 32004 L 0099: Directiva 2004/99/CE a Comisiei din 1.10.2004 (JO L 309, 6.10.2004, p. 6). Prin derogare de la articolul 13 alineatul (1) din Directiva 91/414/CEE, România poate amâna termenele de furnizare a informaţiilor prevăzute la anexele II şi III la Directiva 91/414/CEE privind produsele de uz fitosanitar autorizate în prezent în România şi comercializate exclusiv pe teritoriul românesc care cuprind compuşi ai cuprului (sulfat, oxiclorură sau hidroxid), sulf, clorură de acetil, dimetoat şi 2,4-D, cu condiţia ca aceste ingrediente să fie concomitent cuprinse în anexa I la respectiva directivă. Termenele arătate mai sus pot fi amânate până cel mai târziu la 31 decembrie 2009, cu excepţia 2,4-D, pentru care termenul poate fi amânat până cel mai târziu la 31 decembrie 2008. Dispoziţiile anterioare se aplică numai acelor societăţi solicitante care au început în mod efectiv să producă sau să achiziţioneze datele necesare înainte de 1 ianuarie 2005.
6. POLITICA ÎN DOMENIUL TRANSPORTURILOR
(1) 31993 R 3118: Regulamentul (CEE) nr. 3118/93 al Consiliului din 25 octombrie 1993 privind stabilirea condiţiilor în care transportatorii nerezidenţi pot presta servicii de transport rutier naţional de marfă în interiorul unui stat membru (JO L 279, 12.11.1993, p. 1), modificat ultima dată prin:
- 32002 R 0484: Regulamentul (CE) al Parlamentului European şi al Consiliului nr. 484/2002 din 1.3.2002 (JO L 76, 19.3.2002, p. 1).
(a) Prin derogare de la articolul 1 din Regulamentul (CEE) nr. 3118/93 şi până la sfârşitul celui de-al treilea an de la data aderării, transportatorii stabiliţi în România sunt excluşi de la prestarea serviciilor de transport rutier naţional de marfă în celelalte state membre, iar transportatorii stabiliţi în celelalte state membre sunt excluşi de la prestarea serviciilor de transport rutier naţional de marfă în România.
(b) Înainte de sfârşitul celui de-al treilea an de la data aderării, statele membre informează Comisia în cazul în care vor prelungi această perioadă pentru cel mult doi ani sau în care, de la acea dată, vor aplica în întregime articolul 1 din regulament. În lipsa unei asemenea notificări se aplică articolul 1 din regulament. Numai transportatorii stabiliţi în acele state membre în care se aplică articolul 1 din regulament pot presta servicii de transporturi rutiere de marfă în celelalte state membre în care se aplică, de asemenea, articolul 1.
(c) Acele state membre în care, în temeiul literei (b) de mai sus, se aplică articolul 1 din regulament pot recurge la procedura de mai jos până la sfârşitul celui de-al cincilea an de la data aderării.
În cazul în care un stat membru menţionat de paragraful precedent se confruntă cu o perturbare gravă a pieţei sale naţionale sau a unor segmente ale acesteia cauzată ori accentuată de cabotaj, cum ar fi un excedent major al ofertei în raport cu cererea sau o ameninţare a stabilităţii ori supravieţuirii financiare a unui număr semnificativ de întreprinderi de transport rutier de marfă, statul membru în cauză informează Comisia şi celelalte state membre cu privire la aceasta şi le oferă toate detaliile relevante. Pe baza acestei informări, statul membru în cauză poate solicita Comisiei să suspende, în tot sau în parte, aplicarea articolului 1 din regulament, în vederea normalizării situaţiei.
Comisia examinează situaţia pe baza datelor furnizate de statul membru în cauză şi, în termen de o lună de la primirea cererii, decide dacă este cazul sau nu să adopte măsuri de salvgardare.
Se aplică procedura prevăzută la articolul 7 alineatul (3) paragrafele al doilea, al treilea şi al patrulea, precum şi în articolul 7 alineatele (4), (5) şi (6) din regulament.
Oricare dintre statele membre menţionate la primul paragraf de mai sus poate, în cazuri urgente şi excepţionale, să suspende aplicarea articolului 1 din regulament, după care notifică motivat Comisia.
(d) Atât timp cât aplicarea articolul 1 din regulament este suspendată în temeiul literelor (a) şi (b) de mai sus, statele membre pot reglementa accesul la serviciile lor de transport rutier naţional de marfă prin schimbul treptat de autorizaţii de cabotaj pe bază de acorduri bilaterale. Aceasta poate include şi posibilitatea liberalizării totale.
(e) Aplicarea literelor (a)-(c) nu poate avea ca efect un acces la serviciile de transport rutier naţional de marfă mai restrictiv decât cel existent la data semnării Tratatului de aderare.
(2) 31996 L 0053: Directiva 96/53/CE a Consiliului din 25 iulie 1996 privind stabilirea, pentru anumite autovehicule care circulă în interiorul Comunităţii, a dimensiunilor maxime autorizate în traficul naţional şi internaţional şi a maselor maxime autorizate în traficul internaţional (JO L 235, 17.9.1996, p. 59), modificată ultima dată prin:
- 32002 L 0007: Directiva 2002/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18.2.2002, (JO L 67, 9.3.2002, p. 47).
Prin derogare de la dispoziţiile articolului 3 alineatul (1) din Directiva 96/53/CE, vehiculele care respectă valorile limită din categoriile 3.2.1, 3.4.1, 3.4.2 şi 3.5.1 prevăzute la anexa I la respectiva directivă pot utiliza numai secţiunile nereabilitate din reţeaua românească de drumuri până la 31 decembrie 2013 în cazul în care respectă limitele româneşti de masă pe axă în vigoare.
Începând de la data aderării nu mai poate fi impusă nici o restricţie privind utilizarea de către vehiculele care respectă cerinţele Directivei 96/53/CE a principalelor rute de tranzit prevăzute la anexa 5 la Acordul privind transporturile încheiat între CE şi România1) şi în anexa I la Decizia nr. 1692/96/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 iulie 1996 privind liniile directoare pentru dezvoltarea reţelei de transport transeuropene2), principale rute care sunt enumerate mai jos:
1. Alba Iulia - Turda - Zalău - Satu Mare - Halmeu (drumul E 81)
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
2. Zalău - Oradea - Borş (drumurile 1 H şi E 60)
3. Mărăşeşti - Bacău - Suceava - Siret (drumul E 85)
4. Tişiţa - Tecuci - Huşi - Albiţa (drumul E 581)
5. Simeria - Haţeg - Rovinari - Craiova - Calafat (drumul E 79)
6. Lugoj - Caransebeş - Drobeta-Turnu Severin - Filiaşi - Craiova (drumul E 70)
7. Craiova - Alexandria - Bucureşti (drumul 6)
8. Drobeta-Turnu Severin - Calafat (drumul 56 A)
9. Bucureşti - Buzău (drumurile E 60/E 85)
10. Bucureşti - Giurgiu (drumul E 70/E 85)
11. Braşov - Sibiu (drumul E 68)
12. Timişoara - Stamora Moraviţa (drumul 59)
1) Acordul între Comunitatea Europeană şi România privind transportul rutier de mărfuri, semnat la 28 iunie 2001 (JO L 142, 31.5.2002, p. 75).
2) JO L 228, 9.9.1996, p. 1, decizie astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia nr. 884/2004/CE (JO L 167, 30.4.2004, p. 1).
România aderă la calendarul prevăzut de tabelul de mai jos în vederea reabilitării reţelei sale de drumuri secundare prevăzute de harta de mai jos. Orice investiţii în infrastructură care implică utilizarea de fonduri din bugetul Comunităţii urmăresc să asigure că arterele sunt construite sau reabilitate pentru a suporta o încărcătură cu masa de 11,5 tone pe axă.
Corespunzător realizării reabilitării, va avea loc o deschidere treptată a reţelei româneşti de drumuri secundare pentru vehiculele aflate în trafic internaţional care respectă valorile limită ale directivei. În scopul încărcării şi descărcării, în cazurile în care este posibil din punct de vedere tehnic, utilizarea secţiunilor nereabilitate ale reţelei de drumuri secundare este permisă pe parcursul întregii perioade de tranziţie.
Începând de la data aderării, toate vehiculele aflate în trafic internaţional care respectă valorile limită ale Directivei 96/53/CE sunt supuse numai unor tarife suplimentare temporare pentru utilizarea reţelei secundare româneşti de transporturi rutiere în cazul în care depăşesc limitele naţionale privind masa pe axă. Aceste vehicule nu pot fi supuse unor asemenea tarife suplimentare temporare pentru utilizarea reţelei secundare româneşti de transporturi rutiere în cazul în care depăşesc limitele naţionale în raport cu dimensiunea sau masa totală a vehiculului. Totodată, acele vehicule aflate în trafic internaţional care respectă valorile limită ale Directivei 96/53/CE şi sunt prevăzute cu suspensie pneumatică sunt supuse unor taxe mai mici cu cel puţin 25%.
Tarifele suplimentare temporare pentru utilizarea secţiunilor nereabilitate ale reţelei secundare de către vehiculele aflate în trafic internaţional care respectă valorile-limită ale directivei sunt percepute în mod nediscriminatoriu. Regimul de tarifare este transparent iar plata acestor tarife nu poate impune utilizatorului formalităţi administrative sau întârzieri excesive, după cum plata acestor tarife nu poate conduce la un control sistematic la frontieră al respectării limitelor masei pe axă. Respectarea limitelor masei pe axă este asigurată într-un mod nediscriminatoriu pe întreg teritoriul şi se aplică, de asemenea, vehiculelor înmatriculate în România.
Tarifele pentru vehiculele fără suspensie pneumatică ce respectă valorile limită prevăzute de Directiva 96/53/CE nu pot depăşi nivelul tarifelor arătate în tabelul de mai jos (exprimat în cifre la nivelul anului 2002). Vehiculele prevăzute cu suspensie pneumatică ce respectă valorile-limită prevăzute de Directiva 96/53/CE sunt supuse unor tarife mai mici cu cel puţin 25%.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Masă normată pe axa simplă | Cuantumul tarifului suplimentar pentru utilizarea unui kilometru de drum nereabilitat (cu capacitatea maximă de transport de 10 tone pe axă) în euro (exprimat în cifre la nivelul anului 2002) | |
Între 10 şi 10,5 tone pe axă | 0,11 | |
Între 10,5 şi 11 tone pe axă | 0,30 | |
Între 11 şi 11,5 tone pe axă | 0,44 |
Perioada | 2007 | 2008 | 2009 | 2010 | 2011 | 2012 | 2013 | TOTAL | |
Km în execuţie1) | 3.031 | 2.825 | 1.656 | 1.671 | 1.518 | 1.529 | 1.554 | ||
Km recepţionaţi2) | 960 | 1.674 | 528 | 624 | 504 | 543 | 471 | ||
Lucrări cumulate (în km) | 3.916 | 5.590 | 6.118 | 6.742 | 7.246 | 7.789 | 8.260 | 8.260 |
1) Km în execuţie = secţiuni de drumuri pe care se desfăşoară lucrări în anul de referinţă. Aceste lucrări pot începe în anul de referinţă sau au putut fi începute în anii anteriori.
2) Km recepţionaţi = secţiuni de drumuri pentru care lucrările s-au finalizat ori sunt date în folosinţă în anul de referinţă.
(3) 31999 L 0062: Directiva 1999/62/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 iunie 1999 de aplicare a tarifelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri (JO L 187, 20.7.1999, p. 42), modificată ultima dată prin:
- 12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi modificările aduse tratatelor - aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungaria, a Republicii Malta, a Republicii Polonia, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33).
Prin derogare de la dispoziţiile articolului 6 alineatul (1) din Directiva 1999/62/CE, nivelurile tarifelor minime prevăzute de anexa I la directivă nu se aplică în România vehiculelor angajate exclusiv în operaţiunile de transport intern până la 31 decembrie 2010.
În cursul acestei perioade, nivelurile care sunt aplicate acestor vehicule de către România ating treptat nivelurile minime ale taxelor prevăzute de anexa I la directivă în conformitate cu următorul calendar:
- la 1 ianuarie 2007, nivelurile aplicate de către România nu pot fi mai mici de 60% din nivelurile minime prevăzute de anexa I la directivă;
- la 1 ianuarie 2009, nivelurile aplicate de către România nu pot fi mai mici de 80% din nivelurile minime prevăzute de anexa I la directivă.
7. IMPOZITAREA
(1) 31977 L 0388: A şasea Directivă a Consiliului 77/388/CE din 17 mai 1977 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitul pe cifra de afaceri - sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată: baza unitară de stabilire (JO L 145, 13.6.1977, p. 1), modificată ultima dată prin:
- 32004 L 0066: Directiva 2004/66/CE a Consiliului din 26.4.2004 (JO L 168, 1.5.2004, p. 35).
În vederea aplicării articolului 28 alineatul (3) litera (b) din Directiva 77/388/CEE, România poate menţine scutirea de taxa pe valoarea adăugată a transportului internaţional de călători, prevăzută la punctul (17) din anexa F la directivă, până la data la care condiţiile stabilite la articolul 28 alineatul (4) din directivă sunt îndeplinite sau atât timp cât aceeaşi scutire este aplicată de oricare dintre actualele state membre, reţinându-se prima dintre aceste date în ordine cronologică.
(2) 31992 L 0079: Directiva 92/79/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea taxelor pentru ţigarete (JO L 316, 31.10.1992, p. 8), modificată ultima dată prin:
- 32003 L 0117: Directiva 2003/117/CE a Consiliului din 5.12.2003 (JO L 333, 20.12.2003, p. 49).
Prin derogare de la la articolul 2 alineatul (1) din Directiva 92/79/CEE, România poate amâna până la 31 decembrie 2009 aplicarea accizei minime totale aplicate la preţul de vânzare cu amănuntul (care include toate taxele) al ţigaretelor din categoria de preţ cea mai vândută, cu condiţia ca în această perioadă România să-şi ajusteze treptat cotele accizelor la acciza minimă totală prevăzută de directivă.
Fără a aduce atingere articolului 8 din Directiva 92/12/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor şi deţinerea, circulaţia şi controlul acestor produse1), şi după informarea Comisiei, statele membre pot menţine, atât timp cât se aplică derogarea de mai sus, contingentele la ţigaretele care pot fi introduse pe teritoriul lor din România fără plata unor accize suplimentare, precum în cazul celor aplicate importurilor din ţări terţe. Statele membre care recurg la această posibilitate pot efectua controalele necesare, cu condiţia ca aceste controale să nu împiedice buna funcţionare a pieţei interne.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
1) JO L 76, 23.3.1992, p. 1, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 807/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 36).
(3) 32003 L 0049: Directiva 2003/49/CE a Consiliului din 3 iunie 2003 privind sistemul comun de impozitare aplicabil plăţilor de dobânzi şi redevenţe efectuate între societăţi asociate din diferite state membre (JO L 157, 26.6.2003, p. 49), modificată ultima dată prin:
- 32004 L 0076: Directiva 2004/76/CE a Consiliului din 29.4.2004 (JO L 157, 30.4.2004, p. 106).
România este autorizată să nu aplice dispoziţiile articolului 1 din Directiva 2003/49/CE până la 31 decembrie 2010. Pe durata acestei perioade de tranziţie, cota impozitului pe plăţile de dobândă sau redevenţe efectuate către o societate asociată din alt stat membru sau către un sediu permanent situat în alt stat membru al unei societăţi asociate dintr-un stat membru nu trebuie să depăşească 10%.
(4) 32003 L 0096: Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar pentru impozitarea produselor energetice şi a energiei electrice (JO L 283, 31.10.2003, p. 51), modificată ultima dată prin:
- 32004 L 0075: Directiva 2004/75/EC a Consiliului din 29.4.2004 (JO L 157, 30.4.2004, p. 100).
(a) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 7 din Directiva 2003/96/CE, România poate aplica următoarele perioade de tranziţie:
- până la 1 ianuarie 2011, să alinieze nivelul naţional de impozitare a benzinei fără plumb utilizată drept carburant la nivelul minim de 359 EUR pentru 1.000 l. Începând de la 1 ianuarie 2008, cota efectivă de impozitare aplicată benzinei fără plumb utilizată drept carburant nu poate fi mai mică de 323 EUR pentru 1.000 l;
- până la 1 ianuarie 2013, să alinieze nivelul naţional de impozitare a motorinei utilizată drept carburant la nivelul minim de 330 EUR pentru 1.000 l. Cota efectivă de impozitare aplicată motorinei utilizată drept carburant nu poate fi mai mică de 274 EUR pentru 1.000 l începând de la 1 ianuarie 2008 şi de 302 EUR pentru 1.000 l începând de la 1 ianuarie 2011.
(b) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 9 din Directiva 2003/96/CE, România poate aplica următoarele perioade de tranziţie:
- până la 1 ianuarie 2010, să alinieze nivelul naţional de impozitare a gazului natural utilizat pentru încălzire în scopuri necomerciale la nivelul minim de impozitare stabilit la anexa I tabelul C;
- până la 1 ianuarie 2010, să alinieze nivelul naţional de impozitare a păcurei grele utilizate în termoficare la nivelul minim de impozitare stabilit la anexa I tabelul C;
- până la 1 ianuarie 2009, să adapteze nivelul naţional de impozitare a păcurei grele utilizată în alt scop decât în termoficare, la nivelul minim de impozitare stabilit la anexa I tabelul C.
De la 1 ianuarie 2007, cota efectivă de impozitare aplicată produselor din păcură nu poate fi mai mică de 13 EUR pentru 1.000 kg.
(c) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 10 din Directiva 2003/96/CE, România poate aplica o perioadă de tranziţie până la 1 ianuarie 2010 pentru alinierea nivelului naţional de impozitare a energiei electrice la nivelele minime de impozitare stabilite la anexa I tabelul C.
De la 1 ianuarie 2007, cotele efective de impozitare aplicate energiei electrice nu pot fi mai mici de 50% din cota minimă în materie la nivel comunitar.
8. ENERGIA
31968 L 0414: Directiva 68/414/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1968 privind obligaţia statelor membre ale CEE de a menţine stocuri minime de ţiţei şi/sau produse petroliere (JO L 308, 23.12.1968, p. 14), modificată ultima dată prin:
- 31998 L 0093: Directiva 98/93/CE a Consiliului din 14.12.1998 (JO L 358, 31.12.1998, p. 100).
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Prin derogare de la dispoziţiile articolului 1 alineatul (1) din Directiva 68/414/CEE, nivelul minim al stocurilor de produse petroliere nu se aplică în România până la 31 decembrie 2011. România asigură că nivelul minim al stocurilor de produse petroliere corespunde, pentru fiecare dintre categoriile de produse petroliere enumerate la articolul 2, pentru cel puţin următorul număr de zile de consum mediu intern zilnic definit la articolul 1 alineatul (1):
- 68,75 zile până la 1 ianuarie 2007;
- 73 zile până la 31 decembrie 2007;
- 77,25 zile până la 31 decembrie 2008;
- 81,5 zile până la 31 decembrie 2009;
- 85,45 zile până la 31 decembrie 2010;
- 90 zile până la 31 decembrie 2011.
9. MEDIUL
A. CALITATEA AERULUI
31994 L 0063: Directiva 94/63/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind controlul emisiilor de compuşi organici volatili (COV) rezultaţi din depozitarea carburanţilor şi din distribuţia acestora de la terminale la staţiile de distribuţie a carburanţilor (JO L 365, 31.12.1994, p. 24), modificată prin:
- 32003 R 1882: Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29.9.2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
(1) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 3 şi ale anexei I la Directiva 94/63/CE, cerinţele privind instalaţiile de depozitare existente în cadrul terminalelor nu se aplică pe teritoriul României:
- până la 31 decembrie 2007 unui număr de 115 instalaţii de depozitare din cadrul a 12 terminale şi până la 31 decembrie 2008 unui număr de 4 instalaţii de depozitare din cadrul unui singur terminal, care tranzitează o cantitate situată între 25.000 şi 50.000 tone/an;
- până la 31 decembrie 2007 unui număr de 138 instalaţii de depozitare din cadrul a 13 terminale, până la 31 decembrie 2008 unui număr de 57 instalaţii de depozitare din cadrul a 10 terminale, şi până la 31 decembrie 2009 unui număr de 526 instalaţii de depozitare din cadrul a 63 de terminale, care tranzitează o cantitate de cel mult 25.000 tone/an.
(2) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 4 şi ale anexei II la Directiva 94/63/CE, cerinţele privind încărcarea şi descărcarea cisternelor existente în cadrul terminalelor nu se aplică pe teritoriul României:
- până la 31 decembrie 2007 unui număr de 36 de instalaţii de încărcare-descărcare din cadrul a 12 terminale, care tranzitează o cantitate situată între 25.000 şi 150.000 tone/an;
- până la 31 decembrie 2007 unui număr de 82 de instalaţii de încărcare-descărcare din cadrul a 18 terminale, până la 31 decembrie 2008 unui număr de 14 instalaţii de încărcare-descărcare din cadrul a 11 terminale şi până la 31 decembrie 2009 unui număr de 114 instalaţii de încărcare-descărcare din cadrul a 58 de terminale, care tranzitează o cantitate de cel mult 25.000 tone/an.
(3) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 5 din Directiva 94/63/CE, cerinţele privind cisternele existente în cadrul terminalelor nu se aplică pe teritoriul României:
- până la 31 decembrie 2007 unui număr de 31 de autocisterne;
- până la 31 decembrie 2008 unui număr suplimentar de 101 de autocisterne;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- până la 31 decembrie 2009 unui număr suplimentar de 432 de autocisterne.
(4) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 6 şi ale anexei III la Directiva 94/63/CE, cerinţele privind încărcarea rezervoarelor existente în cadrul staţiilor de distribuţie a carburanţilor nu se aplică pe teritoriul României:
- până la 31 decembrie 2007 unui număr de 116 de staţii de distribuţie a carburanţilor, până la 31 decembrie 2008 unui număr suplimentar de 19 staţii şi până la 31 decembrie 2009 unui număr suplimentar de 106 staţii, care tranzitează o cantitate mai mare de 1.000 m3/an;
- până la 31 decembrie 2007 unui număr de 49 de staţii de distribuţie a carburanţilor, până la 31 decembrie 2008 unui număr suplimentar de 11 staţii şi până la 31 decembrie 2009 unui număr suplimentar de 85 de staţii, care tranzitează o cantitate situată între 500 şi 1.000 m3/an;
- până la 31 decembrie 2007 unui număr de 23 de staţii de distribuţie a carburanţilor, până la 31 decembrie 2008 unui număr suplimentar de 14 staţii şi până la 31 decembrie 2009 unui număr suplimentar de 188 de staţii, care tranzitează o cantitate de cel mult 500 m3/an.
B. MANAGEMENTUL DEŞEURILOR
(1) 31993 R 0259: Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea şi controlul transporturilor de deşeuri în interiorul, înspre şi dinspre Comunitatea Europeană (JO L 30, 6.2.1993, p. 1), modificat ultima dată prin:
- 32001 R 2557: Regulamentul (CE) nr. 2557/2001 al Comisiei din 28.12.2001 (JO L 349, 31.12.2001, p. 1).
(a) Până la 31 decembrie 2015, toate transporturile către România de deşeuri destinate recuperării enumerate în anexa II la Regulamentul (CEE) nr. 259/93 trebuie notificate autorităţilor competente, iar documentele corespunzătoare trebuie procesate în conformitate cu articolele 6, 7 şi 8 din regulament.
(b) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 7 alineatul (4) al Regulamentului (CEE) nr. 259/93, până la 31 decembrie 2011 autorităţile române competente pot formula obiecţii cu privire la transporturile către România cuprinzând următoarele deşeuri destinate recuperării, enumerate în anexa III, în conformitate cu motivele prevăzute la articolul 4 alineatul (3) din regulament.
Aceste transporturi sunt supuse dispoziţiilor articolului 10 din regulament.
AA. DEŞEURI METALICE
- AA 060 Cenuşi şi reziduuri de vanadiu
- AA 080 Deşeuri şi reziduuri de taliu
- AA 090 Deşeuri şi reziduuri de arsenic
- AA 100 Deşeuri şi reziduuri de mercur
- AA 130 Lichide rezultate din decaparea metalelor
AB. DEŞEURI CONŢINÂND ÎN PRINCIPAL COMPUŞI ANORGANICI ŞI CARE POT CONŢINE METALE ŞI MATERII ORGANICE
- AB 010 Zguri, cenuşi şi reziduuri care nu sunt prevăzute sau incluse în altă categorie
- AB 020 Reziduuri rezultate din arderea deşeurilor municipale/menajere
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- AB 030 Deşeuri de la sistemele care nu folosesc cianuri, rezultate din tratarea suprafeţei metalelor
- AB 040 Deşeuri de sticlă de la tuburile catodice şi alte tipuri de sticle activate
- AB 050 Nămoluri de fluorură de calciu
- AB 060 Alţi compuşi anorganici fluoruraţi sub formă de lichide sau nămoluri
- AB 080 Catalizatori uzaţi care nu se află pe lista verde
- AB 090 Deşeuri de hidroxizi de aluminiu
- AB 110 Soluţii bazice
- AB 120 Compuşi anorganici halogenaţi care nu sunt prevăzuţi sau incluşi în altă categorie
AC. DEŞEURI CONŢINÂND ÎN PRINCIPAL COMPUŞI ORGANICI ŞI CARE POT CONŢINE METALE ŞI MATERIALE ANORGANICE
- AC 040 Nămoluri provenite din benzine cu plumb (motorine)
- AC 050 Fluide termice (transmitere de căldură)
- AC 060 Lichide hidraulice
- AC 070 Lichide de frână
- AC 080 Lichide antigel
- AC 090 Deşeuri rezultate din producerea, prepararea şi utilizarea răşinilor, cauciucului, plastifianţilor, cleiurilor şi adezivilor
- AC 100 Nitroceluloză
- AC 110 Fenoli şi compuşi fenolici, inclusiv clorofenol sub formă lichidă sau de nămoluri
- AC 120 Naftaline policlorurate
- AC 140 Catalizatori cu trietilamină utilizaţi în prepararea nisipurilor pentru topitorii
- AC 150 Clorofluorocarburi
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- AC 160 Haloni
- AC 190 Fracţiune prăfoasă rezultată din mărunţirea autovehiculelor
- AC 200 Compuşi organo-fosforici
- AC 210 Solvenţi nehalogenaţi
- AC 220 Solvenţi halogenaţi
- AC 230 Reziduuri de distilare neapoase, halogenate sau nehalogenate, rezultate din operaţiuni de recuperare a solvenţilor organici
- AC 240 Deşeuri rezultate din producerea hidrocarburilor alifatice halogenate (precum clorometanii, dicloretanul, clorura de vinil, clorura de viniliden, clorura de alil şi epiclorhidrina)
- AC 260 Dejecţii lichide de la porci, fecale
- AC 270 Nămol de canalizare
AD. DEŞEURI CARE POT CONŢINE FIE COMPUŞI ORGANICI, FIE ANORGANICI
- AD 010 Deşeuri de la producerea şi prepararea produselor farmaceutice
- AD 020 Deşeuri de la producerea, prepararea şi utilizarea biocidelor şi a produselor fitofarmaceutice
- AD 030 Deşeuri de la producerea, prepararea şi utilizarea produselor chimice pentru conservarea lemnului
Deşeuri care conţin, sunt alcătuite din sau sunt contaminate cu oricare din următorii compuşi:
- AD 080 Deşeuri de natură explozivă, în cazul în care nu fac obiectul unor dispoziţii speciale
- AD 110 Soluţii acide
- AD 120 Răşini schimbătoare de ioni
- AD 130 Aparate foto de unică folosinţă cu baterie
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- AD 140 Deşeuri provenite de la dispozitivele de control al poluării industriale pentru curăţarea gazelor reziduale industriale, neprevăzute sau neincluse în altă categorie
- AD 150 Materie organică rezultat pe cale naturală, utilizat ca mediu filtrant (precum filtrele biologice)
- AD 160 Deşeuri municipale/menajere
- AD 170 Cărbune activat uzat, cu proprietăţi periculoase rezultate din utilizarea sa în industriile de chimie anorganică, de chimie organică şi farmaceutică, în tratarea apelor uzate, în procesele de filtrare a gazelor/aerului sau în scopuri similare
Acest termen poate fi prelungit până cel mai târziu la 31 decembrie 2015 cel târziu, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 al Directivei Consiliului 75/442/CEE din 15 iulie 1975 privind deşeurile1), modificată prin Directiva 91/156/CEE a Consiliului2).
1) JO L 194, 25.7.1975, p. 39, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
2) JO L 78, 26.3.1991, p. 32.
(c) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 7 alineatul (4) din Regulamentul (CEE) nr. 259/93, până la 31 decembrie 2011 autorităţile române competente pot formula obiecţii cu privire la transporturile către România de deşeuri destinate recuperării enumerate în anexa IV la regulament şi cu privire la transporturile de deşeuri destinate recuperării care nu sunt prevăzute de anexele la regulament, în conformitate cu motivele prevăzute la articolul 4 alineatul (3) din regulament. Acest termen poate fi prorogat până cel mai târziu la 31 decembrie 2015, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 din Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deşeurile3), modificată prin Directiva 91/156/CEE a Consiliului4).
3) JO L 194, 25.7.1975, p. 39, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
4) JO L 78, 26.3.1991, p. 32.
(d) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 7 alineatul (4) din Regulamentul (CEE) nr. 259/93, autorităţile române competente formulează obiecţii cu privire la transporturile de deşeuri destinate recuperării enumerate în anexele II, III şi IV la regulament şi cu privire la transporturile de deşeuri destinate recuperării care nu sunt enumerate în anexele respective şi care au ca destinaţie o instalaţie exceptată temporar de la aplicarea anumitor dispoziţii ale Directivei Consiliului 96/61/CE din 24 septembrie 1996 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării5), ale Directivei Parlamentului European şi a Consiliului 2000/76/CE din 4 decembrie 2000 privind incinerarea deşeurilor6) sau ale Directivei Parlamentului European şi a Consiliului 2001/80/CE din 23 octombrie 2001 privind limitarea emisiilor în atmosferă de anumiţi poluanţi generaţi de instalaţiile de ardere de mare capacitate7), pe durata exceptării temporare aplicate instalaţiei de destinaţie.
5) JO L 257, 10.10.1996, p. 26, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) al Parlamentului European şi al Consiliului nr. 1.882/2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
6) JO L 332, 28.12.2000, p. 91.
7) JO L 309, 27.11.2001, p. 1, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 2003 (JO L 236, 23.9.2003, p. 33).
(2) 31994 L 0062: Directiva 94/62/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje (JO L 365, 31.12.1994, p. 10), modificată ultima dată prin:
- 32004 L 0012: Directiva 2004/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11.2.2004 (JO L 47, 18.2.2004, p. 26).
(a) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 6 alineatul (1) litera (a) din Directiva 94/62/CE, România este obligată să atingă obiectivul global de recuperare sau incinerare în instalaţiile de incinerare a deşeurilor cu recuperare de energie la 31 decembrie 2011 în conformitate cu următoarele obiective intermediare:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- 32% din masă la 31 decembrie 2006, 34% în anul 2007, 40% în anul 2008, 45% în anul 2009 şi 48% în anul 2010.
(b) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 6 alineatul (1) litera (b) din Directiva 94/62/CE, România este obligată să atingă obiectivul global de recuperare sau incinerare în instalaţiile de incinerare a deşeurilor cu recuperare de energie la 31 decembrie 2013 în conformitate cu următoarele obiective intermediare:
- 53% din masă în anul 2011 şi 57% în anul 2012.
(c) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 6 alineatul (1) litera (c) din Directiva 94/62/CE, România este obligată să atingă obiectivul de reciclare a plasticului la 31 decembrie 2011 în conformitate cu următoarele obiective intermediare:
- 8% din masă la 31 decembrie 2006, 10% în anul 2007, 11% în anul 2008, 12% în anul 2009 şi 14% în anul 2010.
(d) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 6 alineatul (1) litera (d) din Directiva 94/62/CE, România este obligată să atingă obiectivul global de reciclare la 31 decembrie 2013 în conformitate cu următoarele obiective intermediare:
- 26% din masă la 31 decembrie 2006, 28% în anul 2007, 33% în anul 2008, 38% în anul 2009, 42% în anul 2010, 46% în anul 2011 şi 50% în anul 2012.
(e) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 6 alineatul (1) litera (e) punctul (i) din Directiva 94/62/CE, România este obligată să atingă obiectivul de reciclare a sticlei la 31 decembrie 2013, în conformitate cu următoarele obiective intermediare:
- 21% din masă la 31 decembrie 2006, 22% în anul 2007, 32% în anul 2008, 38% în anul 2009, 44% în anul 2010, 48% în anul 2011 şi 54% în anul 2012.
(f) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 6 alineatul (1) litera (e) punctul (iv) din Directiva 94/62/CE, România este obligată să atingă obiectivul de reciclare a plasticului, luând în considerare exclusiv materialul reciclat sub formă de plastic, la 31 decembrie 2013, în conformitate cu următoarele obiective intermediare:
- 16% din masă în anul 2011 şi 18% în anul 2012.
(g) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 6 alineatul (1) litera (e) punctul (v) din Directiva 94/62/CE, România este obligată să atingă obiectivul de reciclare a lemnului la 31 decembrie 2011, în conformitate cu următoarele obiective intermediare:
- 4% din masă la 31 decembrie 2006, 5% în anul 2007, 7% în anul 2008, 9% în anul 2009 şi 12% în anul 2010.
(3) 31999 L 0031: Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitarea deşeurilor (JO L 182, 16.7.1999, p. 1), modificată prin:
- 32003 R 1882: Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29.9.2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
(a) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 14 litera (c) şi ale punctelor (2), (3), (4) şi (6) din anexa I la Directiva 1999/31/CE, şi fără a aduce atingere Directivei Consiliului 75/442/CEE din 15 iulie 1975 privind deşeurile1) şi Directivei Consiliului 91/689/CEE din 12 decembrie 1991 privind deşeurile periculoase2), condiţiile privind controlul apei şi gestionarea infiltraţiilor, protecţia solului şi apei, controlul şi asigurarea stabilităţii gazelor nu sunt aplicabile în România unui număr de 101 de depozite municipale de deşeuri existente până la 16 iulie 2017.
1) JO L 194, 25.7.1975, p. 39, directivă astfel cum a fost modificată prin Directiva 91/156/CEE, precum şi, ultima dată, prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
2) JO L 377, 31.12.1991, p. 20, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 94/31/CE (JO L 168, 2.7.1994, p. 28).
România este obligată să asigure reducerea treptată a deşeurilor depozitate în aceste 101 de depozite municipale de deşeuri neconforme, cu respectarea următoarelor cantităţi maxime anuale:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
la 31 decembrie 2006: 3.470.000 tone;
la 31 decembrie 2007: 3.240.000 tone;
la 31 decembrie 2008: 2.920.000 tone;
la 31 decembrie 2009: 2.920.000 tone;
la 31 decembrie 2010: 2.900.000 tone;
la 31 decembrie 2011: 2.740.000 tone;
la 31 decembrie 2012: 2.460.000 tone;
la 31 decembrie 2013: 2.200.000 tone;
la 31 decembrie 2014: 1.580.000 tone;
la 31 decembrie 2015: 1.420.000 tone;
la 31 decembrie 2016: 1.210.000 tone.
(b) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 5 alineatul (3) literele (a) şi (b) şi ale anexei I punctul (2) liniuţa a doua la Directiva 1999/31/CE, precum şi fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 6 litera (c) punctul (ii) din această directivă şi nici Directivei 75/442/CEE, cerinţele privind deşeurile lichide, corozive şi oxidante şi prevenirea infiltrării apelor de suprafaţă în deşeurile depozitate nu se aplică pe teritoriul României următoarelor 23 de instalaţii existente până la data indicată în cazul fiecăreia:
Până la 31 decembrie 2007:
1. S.C. BEGA UPSOM Ocna Mureş, Ocna Mureş, jud. Alba
Până la 31 decembrie 2008:
2. S.C. TERMOELECTRICA S.A. - S.E. Doiceşti, Doiceşti, jud. Dâmboviţa
3. S.C. COMPLEXUL ENERGETIC ROVINARI S.A., Cicani-Beterega, jud. Gorj
4. R.A.A.N. Drobeta-Turnu Severin - Sucursala ROMAG-TERMO, Drobeta-Turnu Severin, jud. Mehedinţi
Până la 31 decembrie 2009:
5. COMPLEXUL ENERGETIC CRAIOVA - S.E. Craiova, Valea Mănăstirii, jud. Dolj
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
6. COMPLEXUL ENERGETIC CRAIOVA - S.E. Işalniţa, Işalniţa II, jud. Dolj
7. COMPLEXUL ENERGETIC CRAIOVA - S.E. Işalniţa, Işalniţa I, jud. Dolj
8. S.C. ELECTROCENTRALE DEVA S.A. - S.E. Paroşeni, Căprişoara, jud. Hunedoara
9. S.C. TERMICA S.A. Suceava, Suceava, jud. Suceava
Până la 31 decembrie 2010:
10. S.C. ELECTROCENTRALE DEVA S.A., Bejan, jud. Hunedoara
11. S.C. ALUM Tulcea, Tulcea, jud. Tulcea
Până la 31 decembrie 2011
12. S.C. UZINA TERMOELECTRICĂ GIURGIU S.A., Giurgiu, jud. Giurgiu
Până la 31 decembrie 2012
13. C.E.T. Bacău, Furnicari - Bacău, jud. Bacău
14. S.C. COMPLEXUL ENERGETIC TURCENI, Valea Ceplea, jud. Gorj
15. S.C. COMPLEXUL ENERGETIC TURCENI, Valea Ceplea, jud. Gorj
16. S.C. UZINELE SODICE Govora, Govora, jud. Vâlcea
17. S.C. C.E.T. Govora S.A., Govora, jud. Vâlcea
Până la 31 decembrie 2013:
18. S.C. C.E.T. Arad, Arad, jud. Arad
19. S.C. ELECTROCENTRALE ORADEA S.A., Sântaul Mic, jud. Bihor
20. S.C. ELECTROCENTRALE ORADEA S.A., Sântaul Mic, jud. Bihor
21. S.C. ELECTROCENTRALE ORADEA S.A., Sântaul Mic, jud. Bihor
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
22. C.E.T. II Iaşi, Holboca, jud. Iaşi
23. S.C. Uzina Electrică Zalău, Hereclean - Panic, jud. Sălaj
România este obligată să asigure reducerea treptată a deşeurilor lichide depozitate în aceste 23 de instalaţii neconforme, cu respectarea următoarelor cantităţi maxime anuale:
- la 31 decembrie 2006: 11.286.000 tone;
- la 31 decembrie 2007: 11.286.000 tone;
- la 31 decembrie 2008: 11.120.000 tone;
- la 31 decembrie 2009: 7.753.000 tone;
- la 31 decembrie 2010: 4.803.000 tone;
- la 31 decembrie 2011: 3.492.000 tone;
- la 31 decembrie 2012: 3.478.000 tone;
- la 31 decembrie 2013: 520.000 tone.
(c) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 5 alineatul (3) litera (a) şi ale anexei I punctul (2) liniuţa a doua din Directiva 1999/31/CE, precum şi fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 6 litera (c) punctul (ii) din această directivă şi nici Directivei 75/442/CEE, cerinţele privind deşeurile lichide, corozive şi oxidante şi prevenirea infiltrării apelor de suprafaţă în deşeurile depozitate nu se aplică pe teritoriul României următoarelor 5 iazuri de decantare existente până la data indicată pentru fiecare:
Până la 31 decembrie 2009:
1. BĂIŢA Ştei, Fânaţe, jud. Bihor
Până la 31 decembrie 2010:
2. TRANSGOLD Baia Mare, Aurul-Recea, jud. Maramureş
3. MINBUCOVINA Vatra Dornei, Ostra - Valea Straja, jud. Suceava
Până la 31 decembrie 2011:
4. CUPRUMIN Abrud, Valea Şesei, jud. Alba
5. CUPRUMIN Abrud, Valea Ştefancei, jud. Alba.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
România este obligată să asigure reducerea treptată a deşeurilor lichide depozitate în aceste 5 iazuri de decantare neconforme existente, cu respectarea următoarelor cantităţi maxime anuale:
- la 31 decembrie 2006: 6 370.000 tone;
- la 31 decembrie 2007: 5.920.000 tone (din care 2.100.000 tone deşeuri periculoase şi 3.820.000 tone deşeuri nepericuloase);
- la 31 decembrie 2008: 4.720.000 tone (din care 2.100.000 tone deşeuri periculoase şi 2.620.000 tone deşeuri nepericuloase);
- la 31 decembrie 2009: 4.720.000 tone (din care 2.100.000 tone deşeuri periculoase şi 2.620.000 tone deşeuri nepericuloase);
- la 31 decembrie 2010: 4.640.000 tone (din care 2.100.000 tone deşeuri periculoase şi 2.540.000 tone deşeuri nepericuloase);
- la 31 decembrie 2011: 2.470.000 tone (în întregime nepericuloase).
(d) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 2 litera (g) liniuţa a doua din Directiva 1999/31/CE, precum şi fără a aduce atingere dispoziţiilor Directivei 75/442/CEE şi ale Directivei 91/689/CEE, un sit permanent care este utilizat pentru depozitarea temporară a deşeurilor periculoase generate pe teritoriul României nu poate fi considerat ca fiind depozit de deşeuri în România până la 31 decembrie 2009.
Începând cu 30 iunie 2007, România este obligată să furnizeze Comisiei, la data de 30 iunie a fiecărui an, un raport privind punerea treptată în aplicare a directivei şi conformarea sa cu aceste obiective intermediare.
(4) 32002 L 0096: Directiva 2002/96/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice (DEEE) (JO L 37, 13.2.2003, p. 24), modificată prin:
- 32003 L 0108: Directiva 2003/108/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8.12.2003 (JO L 345, 31.12.2003, p. 106).
Prin derogare de la dispoziţiile articolelor 5 alineatul (5) şi 7 alineatul (2) din Directiva 2002/96/CE, România este obligată să atingă la 31 decembrie 2008 un nivel mediu de colectare separată de cel puţin patru kilograme pe cap de locuitor pe an de DEEE provenind din gospodăriile populaţiei, precum şi nivelurile de recuperare, refolosire şi reciclare a componentelor, materialelor şi substanţelor.
C. CALITATEA APEI
(1) 31983 L 0513: Directiva 83/513/CEE a Consiliului din 26 septembrie 1983 privind valorile limită şi obiectivele de calitate pentru evacuările de cadmiu (JO L 291, 24.10.1983, p. 1), modificată prin:
- 31991 L 0692: Directiva 91/692/CEE a Consiliului din 23.12.1991 (JO L 377, 31.12.1991, p. 48);
- 31984 L 0156: Directiva 84/156/CEE a Consiliului din 8 martie 1984 privind valorile limită şi obiectivele de calitate pentru evacuările de mercur din alte sectoare decât cel al electrolizei cloralcanilor (JO L 74, 17.3.1984, p. 49), modificat prin:
- 31991 L 0692: Directiva 91/692/CEE a Consiliului din 23.12.1991 (JO L 377, 31.12.1991, p. 48).
Prin derogare de la dispoziţiile articolului 3 şi ale anexei I la Directiva 83/513/CEE, precum şi ale articolului 3 şi ale anexei I la Directiva 84/156/CEE, valorile limită pentru evacuările de cadmiu şi mercur în apele prevăzute la articolul 1 din Directiva 76/464/CEE a Consiliului din 4 mai 1976 privind poluarea cauzată de anumite substanţe periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunităţii1) nu se aplică pe teritoriul României până la 31 decembrie 2009 următoarelor instalaţii industriale:
1) JO L 129, 18.5.1976, p. 23, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARIEŞMIN S.A. Baia de Arieş - Valea Sărtaş - Baia de Arieş - jud. Alba
ARIEŞMIN S.A. Baia de Arieş - ape de mină - Baia de Arieş -jud. Alba
E.M. TURŢ - Turţ -jud. Satu Mare
S.M. BAIA BORŞ A - evacuare ape de mină Gura Băii - Borşa - jud. Maramureş
S.M. BAIA BORŞA - evacuare ape de mină Burloaia - Borşa -jud. Maramureş
S.M. BAIA BORŞA - evacuare Colbu-Toroioaga - Borşa -jud. Maramureş
E.M. BAIA SPRIE - Baia Sprie - jud. Maramureş
E.M. CAVNIC - Cavnic - jud. Maramureş
E.M. BĂIUŢ - Băiuţ - jud. Maramureş
S.C. Romplumb S.A. BAIA MARE - evacuare în canal de transport - Baia Mare - jud. Maramureş
SUCURSALA MINIERĂ BAIA MARE - flotaţie centrală - Baia Mare - jud. Maramureş
S.M. BAIA BORŞA - evacuare ape flotaţie - Borşa -jud. Maramureş
Romarm Tohani Zărneşti - Zărneşti - jud. Braşov
S.C. Viromet S.A. Victoria - Victoria - jud. Braşov
S.C. Electrocarbon S.A. Slatina - R 1 - Slatina -jud. Olt
S.C. Electrocarbon S.A. Slatina - R 2 - Slatina -jud. Olt
S.C. Electrocarbon S.A. Slatina - R 3 - Slatina -jud. Olt
S.C. Electrocarbon S.A. Slatina - R 4 - Slatina -jud. Olt
S.C. Electrocarbon S.A. Slatina - R 5 - Slatina -jud. Olt
S.C. Electrocarbon S.A. Slatina - R 6 - Slatina -jud. Olt
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
S.C. Electrocarbon S.A. Slatina - R 7 - Slatina -jud. Olt
S.C. GECSAT Târnăveni - Târnăveni - jud. Mureş
S.G.D.P. BAIA BORŞA - Borşa - jud. Maramureş
S.P.G.C. SEINI - Seini - jud. Maramureş
S.C. VITAL BAIA MARE - evacuare staţie - Baia Mare - jud. Maramureş
S.C. I.M.I. S.A. BAIA MARE - evacuare staţie mina Ilba - Baia Mare - jud. Maramureş
S.C. WEST CONSTRUCT MINA SOCEA - Valea Socea - jud. Maramureş
(2) 31984 L 0491: Directiva 84/491/CEE a Consiliului din 9 octombrie 1984 privind valorile limită şi obiectivele de calitate pentru evacuările de hexaclorciclohexan (JO L 274, 17.10.1984, p. 11), modificată prin:
- 31991 L 0692: Directiva 91/692/CEE a Consiliului din 23.12.1991 (JO L 377, 31.12.1991, p. 48).
Prin derogare de la dispoziţiile articolului 3 şi ale anexei I la Directiva 84/491/CEE, valorile limită pentru evacuările de lindan în apele prevăzute la articolul 1 din Directiva 76/464/CEE a Consiliului, din 4 mai 1976, privind poluarea cauzată de anumite substanţe periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunităţii2) nu se aplică pe teritoriul României până la 31 decembrie 2009 următoarelor instalaţii industriale:
S.C. Sinteza S.A. Oradea - Oradea - jud. Bihor
S.C. OLTCHIM S.A. Râmnicu Vâlcea - Râmnicu Vâlcea - jud. Vâlcea
S.C. CHIMCOMPLEX S.A. Borzeşti - Borzeşti - jud. Bacău
2) JO L 129, 18.5.1976, p. 23, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).
(3) 31986 L 0280: Directiva 86/280/CEE a Consiliului din 12 iunie 1986 privind valorile limită şi obiectivele de calitate pentru evacuările anumitor substanţe periculoase incluse în lista I din anexa la Directiva 76/464/CEE (JO L 181, 4.7.1986, p. 16), modificată ultima dată prin:
- 31991 L 0692: Directiva 91/692/CEE a Consiliului din 23.12.1991 (JO L 377, 31.12.1991, p. 48).
Prin derogare de la dispoziţiile articolului 3 şi ale anexei II la Directiva 86/280/CEE, valorile limită pentru evacuările de hexaclorbenzen, hexaclorbutadienă, 1,2 - dicloretan (EDC), tricloretilenă (TRI) şi triclorbenzen (TCB) în apele prevăzute la articolul 1 din Directiva 76/464/CEE a Consiliului din 4 mai 1976 privind poluarea cauzată de anumite substanţe periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunităţii1), nu se aplică pe teritoriul României până la 31 decembrie 2009 următoarelor instalaţii industriale:
S.C. NUTRISAM SATU MARE - Ferma MOFTIN - Satu Mare - jud. Satu Mare
S.C. MARLIN S.A. ULMENI - Ulmeni - jud. Maramureş
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
S.C. PROMET - Satu Mare - jud. Maramureş
ARDUDANA ARDUD - Ardud - jud. Maramureş
S.M. BAIA BORŞA - evacuare ape de mină Gura Băii - Borşa - jud. Maramureş
S.M. BAIA BORŞA - evacuare Colbu-Toroioaga - Borşa - jud. Maramureş
E.R.S. C.U.G. CLUJ - evacuare 3 - Cluj-Napoca - jud. Cluj
S.C. ARMĂTURA CLUJ - 6 evacuări directe - Cluj-Napoca - jud. Cluj
SUCURSALA MINIERĂ BAIA MARE - flotaţie centrală - Baia Mare - jud. Maramureş
S.C. OLTCHIM S.A. - Râmnicu Vâlcea - jud. Vâlcea
S.C. CHIMCOMPLEX S.A. Borzeşti - M1 - Borzeşti - jud. Bacău
S.C. Electrocarbon S.A. Slatina - R2 - Slatina - jud. Olt
S.C. TERAPIA CLUJ - evacuare staţie 3 + staţie 2 - Cluj-Napoca - jud. Cluj
S.C. PHOENIX ROMÂNIA CAREI - Carei - jud. Satu Mare
S.C. SILVANIA ZALĂU - Zalău - jud. Sălaj
S.N.P. PETROM S.A. - ARPECHIM Piteşti - Piteşti - jud. Argeş
S.C. TEHNOFRIG CLUJ - evacuare 1 - Cluj-Napoca - jud. Cluj
R.B.G. ELCOND ZALĂU - Zalău - jud. Sălaj
S.C. MUCART CLUJ - Cluj-Napoca - jud. Cluj
S.C. CELHART DONARIS S.A. Brăila - Brăila - jud. Brăila
STRATUS MOB S.A. Blaj - Blaj - jud. Alba
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
1) JO L 129, 18.5.1976, p. 23, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).
(4) 31991 L 0271: Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (JO L 135, 30.5.1991, p. 40), modificată prin:
- 32003 R 1882: Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29.9.2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
Prin derogare de la dispoziţiile articolelor 3, 4 şi 5 alineatul (2) din Directiva 91/271/CEE, cerinţele privind sistemele de colectare şi tratare a apelor urbane reziduale nu se aplică în întregime pe teritoriul României până la 31 decembrie 2018, în conformitate cu următoarele obiective intermediare:
- la 31 decembrie 2013, conformarea cu dispoziţiile articolului 3 din directivă trebuie realizată în aglomerările urbane cu un echivalent-locuitor mai mare de 10.000;
- la 31 decembrie 2015, conformarea cu dispoziţiile articolului 5 alineatul (2) din directivă trebuie realizată în aglomerările urbane cu un echivalent-locuitor mai mare de 10.000.
România este obligată să asigure extinderea treptată a sistemelor de colectare prevăzute la articolul 3 în conformitate cu următoarele niveluri minime generale de echivalent locuitori:
- 61%, la 31 decembrie 2010;
- 69%, la 31 decembrie 2013;
- 80%, la 31 decembrie 2015.
România este obligată să asigure extinderea treptată a tratării apelor reziduale prevăzute la articolele 4 şi 5 alineatul (2) în conformitate cu următoarele niveluri minime generale de echivalent-locuitor:
- 51%, la 31 decembrie 2010;
- 61%, la 31 decembrie 2013;
- 77%, la 31 decembrie 2015.
(5) 31998 L 0083: Directiva 98/83/CE a Consiliului din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinate consumului uman (JO L 330, 5.12.1998, p. 32), modificată prin:
- 32003 R 1882: Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29.9.2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
Prin derogare de la dispoziţiile articolelor 5 alineatul (2) şi 8, precum şi ale anexei I părţile B şi C la Directiva 98/83/CE, valorile stabilite pentru următorii parametri nu se aplică în întregime pe teritoriul României în condiţiile stabilite mai jos:
- până la 31 decembrie 2010, pentru oxidabilitate în aglomerările urbane cu mai puţin de 10.000 de locuitori;
- până la 31 decembrie 2010, pentru oxidabilitate şi turbiditate în aglomerările urbane cuprinzând între 10.000 şi 100.000 de locuitori;
- până la 31 decembrie 2010, pentru oxidabilitate, amoniu, aluminiu, pesticide, fier şi mangan în aglomerările urbane cu peste 100.000 de locuitori;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- până la 31 decembrie 2015, pentru amoniu, nitraţi, turbiditate, aluminiu, fier, plumb, cadmiu şi pesticide în aglomerările urbane cu mai puţin de 10.000 de locuitori;
- până la 31 decembrie 2015, pentru amoniu, nitraţi, aluminiu, fier, plumb, cadmiu, pesticide şi mangan în aglomerările urbane cuprinzând între 10.000 şi 100.000 de locuitori.
România este obligată să asigure conformarea cu cerinţele directivei, cu respectarea obiectivelor intermediare prezentate în tabelul de mai jos:
Localităţi care se conformează la 31 decembrie 2006 |
Populaţie racordată | Total localităţi | Oxidabilitate % | Amoniu % | Nitraţi % | Turbiditate % | Aluminiu % | Fier % | Cadmiu, plumb % | Pesticide % | Mangan % | |
< 10.000 | 1.774 | 98,4 | 99 | 95,3 | 99,3 | 99,7 | 99,2 | 99,9 | 99,9 | 100 | |
10.000 - 100.00 | 111 | 73 | 59,5 | 93,7 | 87 | 83,8 | 78,4 | 98,2 | 93,4 | 96,4 | |
100.001 - 200.000 | 14 | 85,7 | 92,9 | 100 | 100 | 92,9 | 100 | 100 | 78,6 | 92,9 | |
> 200.000 | 9 | 77,8 | 100 | 100 | 100 | 88,9 | 88,9 | 100 | 88,9 | 88,9 | |
TOTAL | 1.908 | 96,7 | 96,7 | 95,2 | 98,64 | 98,64 | 97,9 | 99,8 | 99,4 | 99,7 |
Localităţi care se conformează la sfârşitul anului 2010 |
Populaţie racordată | Total localităţi | Oxidabilitate % | Amoniu % | Nitraţi % | Turbiditate % | Aluminiu % | Fier % | Cadmiu, plumb % | Pesticide % | Mangan % | |
< 10.000 | 1.774 | 100 | 99,5 | 97,7 | 99,7 | 99,7 | 99,3 | 99,9 | 99,9 | 100 | |
10.000 - 100.000 | 111 | 100 | 80,2 | 97,3 | 100 | 94,6 | 90 | 98,2 | 96,4 | 96,4 | |
100.001 - 200.000 | 14 | 100 | 100 | 100 | 100 | 100 | 100 | 100 | 100 | 100 | |
> 200.000 | 9 | 100 | 100 | 100 | 100 | 100 | 100 | 100 | 100 | 100 | |
TOTAL | 1.908 | 100 | 98,32 | 97,7 | 99,7 | 99,4 | 98,7 | 99,8 | 99,7 | 99,7 |
Prezenta derogare nu se aplică apei potabile utilizate pentru prelucrarea alimentelor.
D. POLUAREA INDUSTRIALĂ ŞI MANAGEMENTUL RISCULUI
1. 31996 L 0061: Directiva 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (JO L 257, 10.10.1996, p. 26), modificată ultima dată prin:
- 32003 R 1882: Regulamentul (CE) al Parlamentului European şi al Consiliului nr. 1882/2003 din 29.9.2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
Prin derogare de la dispoziţiile articolului 5 alineatul (1) din Directiva 96/61/CE, condiţiile de autorizare a instalaţiilor existente nu se aplică pe teritoriul României următoarelor instalaţii până la data indicată pentru fiecare instalaţie în parte, cu condiţia respectării obligaţiei de a opera aceste instalaţii în conformitate cu valorile limită de emisii, parametrii echivalenţi sau măsurile tehnice disponibile, în conformitate cu dispoziţiile articolului 9 alineatele (3) şi (4):
Până la 31 decembrie 2008:
1. S.C. CARBID FOX S.A. Târnăveni (activitate principală 4.2)
2. S.C. AVICOLA S.A. - Ferma Gârleni - Bacău (activitate principală 6.6 a)
3. S.C. EXPERT 2001 IMPEX S.R.L. - Bistriţa-Năsăud (activitate principală 6.6)
Până la 31 decembrie 2009:
4. S.C. UCM Reşiţa Caraş-Severin (activitate principală 2.2)
5. S.C. SICERAM S.A. Mureş (activitate principală 3.5)
6. S.C. BEGA UPSOM S.A. Alba (activitate principală 4.2)
7. S.C. CELROM S.A. Mehedinţi (activitate principală 6.1)
8. S.C. COMCEH S.A. Călăraşi - Călăraşi (activitate principală 6.1 b)
9. S.C. ECOPAPER S.A. Zărneşti - Braşov (activitate principală 6.1 b)
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
10. S.C. RIFIL S.A. Neamţ (activitate principală 6.2)
11. S.C. AVICOLA S.A. - Ferma Războieni - Iaşi (activitate principală 6.6 a)
12. S.C. AVIMAR S.A. Maramureş (activitate principală 6.6 a)
13. S.C. AVICOLA S.A. Iaşi - Ferma Leţcani - Iaşi (activitate principală 6.6 a)
14. COMBINATUL AGROINDUSTRIAL Curtici - Arad (activitate principală 6.6 b)
15. S.C. AVICOLA S.A. Slobozia Ferma Bora - Ialomiţa (activitate principală 6.6 a)
16. S.C. SUINTEST Oarja S.A. - Argeş (activitate principală 6.6 b, c)
17. S.C. AVICOLA S.A. Slobozia - Ferma Andrăşeşti - Ialomiţa (activitate principală 6.6 a)
18. S.C. AVICOLA S.A. Slobozia - Ferma Perieţi - Ialomiţa (activitate principală 6.6 a)
19. S.C. AVICOLA S.A. Slobozia - Ferma Gheorghe Doja - Ialomiţa (activitate principală 6.6 a)
Până la 31 decembrie 2010:
20. S.C. ROMPLUMB S.A. Maramureş (activitate principală 2.5)
21. S.C. ROMRADIATOARE S.A. - Braşov (activitate principală 2.5 b)
22. S.C. ELECTROMONTAJ S.A. Bucureşti (activitate principală 2.6)
23. HOLCIM (România) - Ciment Câmpulung Argeş (activitate principală 3.1)
24. S.C. ETERMED S.A. Medgidia - Constanţa (activitate principală 3.2)
25. S.C. CONGIPS S.A. (Azbest) Bihor (activitate principală 3.2)
26. S.C. HELIOS S.A. Aştileu - Bihor (activitate principală 3.5)
27. S.C. SOFERT S.A. Bacău (activitate principală 4.3, 4.2 b)
28. S.C. CHIMOPAR S.A. Bucureşti (activitate principală 4.1)
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
29. S.C. ANTIBIOTICE S.A. Iaşi (activitate principală 4.5)
30. S.C. ROMPETROL PETROCHEMICALS S.R.L. Constanţa (activitate principală 4.1)
31. S.C. LETEA S.A. Bacău (activitate principală 6.1 a)
32. S.C. ZAHĂR Corabia S.A. Olt (activitate principală 6.4 b)
33. S.C. TARGO S.R.L. Timiş (activitate principală 6.4)
34. S.C. SUINPROD Roman-Neamţ (activitate principală 6.6 b)
35. S.C. LUCA SUINPROD S.A. Codlea - Braşov (activitate principală 6.6 b)
36. S.C. AVICOLA Costeşti Argeş - Argeş (activitate principală 6.6 b)
37. S.C. AVICOLA S.A. Platou Avicol Brad - Bacău (activitate principală 6.6 a)
38. S.C. AT GRUP PROD IMPEX S.R.L. Olt (activitate principală 6.6 a)
39. S.C. AVICOLA S.A. Ferma Gherăieşti - Bacău (activitate principală 6.6 a)
40. S.C. CARNIPROD S.R.L. Tulcea - Tulcea (activitate principală 6.6 b)
41. S.C. PIGCOM S.A. Satu Nou - Tulcea (activitate principală 6.6 b)
42. S.C. AGROPROD IANCU S.R.L. Urziceni - Ialomiţa (activitate principală 6.6 b)
43. S.C. CRUCIANI IMPEX S.R.L. Deduleşti - Brăila (activitate principală 6.6)
44. S.C. AGROFLIP Bonţida - Cluj (activitate principală 6.6 b, c)
45. S.C. AVICOLA S.A. Slobozia - Ferma Amara - Ialomiţa (activitate principală 6.6 a)
46. S.C. ISOVOLTA GROUP S.A. Bucureşti (activitate principală 6.7)
47. S.C. SAMOBIL S.A. Satu Mare (activitate principală 6.7)
48. S.C. ELECTROCARBON S.A. Slatina - Olt (activitate principală (6.8)
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
49. S.C. TRANSGOLD S.A. Baia Mare - Maramureş (activitate principală 2.5)
Până la 31 decembrie 2011:
50. S.C. ORGANE DE ASAMBLARE S.A. Braşov (activitate principală 2.6)
51. HEIDELBERG CEMENT - Fieni Cement Dâmboviţa (activitate principală 3.1)
52. CARMEUSE România S.A. Argeş (activitate principală 3.1)
53. S.C. RESIAL S.A. Alba (activitate principală 3.5)
54. S.N.P. PETROM S.A. Sucursala Craiova, Combinatul Doljchim - Dolj (activitate principală 4.2, 4.1)
55. S.C. U.S.G. S.A. Vâlcea (activitate principală 4.2 d)
56. S.C. ULTEX S.A. Ţăndărei - Ialomiţa (activitate principală 6.4 b)
57. S.C. CARMOLIMP S.R.L. Viştea de Sus - Sibiu (activitate principală 6.6 b)
58. S.C. AVICOLA S.A. Buftea - Ilfov (activitate principală 6.6 a)
59. S.C. AVICOLA S.A. Ferma Hemeiuş - Bacău (activitate principală 6.6 a)
60. S.C. SUINPROD S.A. Zimnicea - Ferma Zimnicea - Teleorman (activitate principală 6.6 b)
61. S.C. SUINPROD S.A. Bilciureşti - Dâmboviţa (activitate principală 6.6)
62. S.C. COMPLEXUL DE PORCI Brăila S.A. Baldovineşti - Brăila (activitate principală 6.6 b)
63. S.C. COMPLEXUL DE PORCI Brăila S.A. Tichileşti - Brăila (activitate principală 6.6 b)
64. S.C. AT GRUP PROD IMPEX S.R.L. - Teleorman (activitate principală 6.6 a)
65. S.C. KING HAUSE ROM Cornetu S.R.L. Filiala Mavrodin - Teleorman (activitate principală 6.6 a)
66. S.C. AVIKAF PROD IMPEX S.R.L. Teleorman (activitate principală 6.6 a)
67. S.C. SUINPROD S.A. Zimnicea - Ferma Dracea - Teleorman (activitate principală 6.6 b)
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
68. S.C. ROMCIP Salcia - Teleorman (activitate principală 6.6 b)
69. S.C. AVIPUTNA S.A. Goleşti - Vrancea (activitate principală 6.6 a)
70. S.C. NUTRICOM S.A. Olteniţa - Călăraşi (activitate principală 6.6 b)
71. S.C. PIGALEX S.A. Alexandria - Teleorman (activitate principală 6.6 b)
72. S.C. PIC ROMÂNIA S.R.L. Vasilaţi - Călăraşi (activitate principală 6.6 c)
73. S.C. SUINTEST S.A. Fierbinţi - Ialomiţa (activitate principală 6.6 b)
74. S.C. AGRIVAS S.R.L. Vaslui (activitate principală 6.6 a)
75. S.C. AVICOLA Buftea S.A. Punct de lucru Turnu Măgurele - Teleorman (activitate principală 6.6 a)
76. S.C. C+C S.A. Reşiţa (activitate principală 6.6 b)
Până la 31 decembrie 2012:
77. S.N.P. PETROM S.A. Sucursala ARPECHIM Piteşti - Argeş (activităţi 1.2, 4.1)
78. S.C. ROMPETROL Rafinare S.A. Constanţa (activitate 1.2)
79. COMBINATUL DE OŢELURI SPECIALE Târgovişte - Dâmboviţa (activitate principală 2.2, 2.3)
80. S.C. COMBINATUL DE UTILAJ GREU S.A. Cluj (activitate principală 2.2, 2.3 b)
81. S.C. IAIFO Zalău - Sălaj (activitate principală 2.3 b, 2.4)
82. S.C. ALTUR S.A. Olt (activitate principală 2.5)
83. C.N.C.A.F. MINVEST S.A. DEVA Filiala DEVAMIN S.A. Deva, Exploatarea minieră Deva - Hunedoara (activitate principală 2.5)
84. S.C. MONDIAL S.A. Lugoj - Timiş (activitate principală 3.5)
85. S.C. MACOFIL S.A. Târgu Jiu - Gorj (activitate principală 3.5)
86. S.C. CERAMICA S.A. Iaşi (activitate principală 3.5)
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
87. S.C. FIBREXNYLON S.A. Neamţ (activitate principală 4.1 b, d; 4.2 b; 4.3)
88. S.C. CHIMCOMPLEX S.A. Borzeşti - Bacău (activitate principală 4.1 a, b, c, d, f; 4.2 b, c, d; 4.4)
89. S.C. PEHART S.A. Petreşti - Alba (activitate principală 6.1 b)
90. S.C. TABACO-CAMPOFRIO S.A. Tulcea (activitate principală 6.4 a)
91. S.C. AVICOLA S.A. Slobozia Ferma Ion Ghica - Ialomiţa (activitate principală 6.6 a)
92. S.C. AVICOLA S.A. Platou Avicol Aviasan - Bacău (activitate principală 6.6 a)
93. S.C. ITAL TRUST Racoviţă S.A. - Sibiu (activitate principală 6.6 b)
94. S.C. COMTIM GROUP S.R.L. Ferma Parţa - Timiş (activitate principală 6.6 b)
95. S.C. COMTIM GROUP S.R.L. Ferma Pădureni - Timiş (activitate principală 6.6 b)
96. S.C. COMTIM GROUP S.R.L. Ferma Peciu Nou - Timiş (activitate principală 6.6 b)
97. S.C. COMTIM GROUP S.R.L. Ferma Periam - Timiş (activitate principală 6.6 b)
98. S.C. COMTIM GROUP S.R.L. Ferma Ciacova - Timiş (activitate principală 6.6 b)
99. S.C. AVICOLA LUMINA S.A. - Constanţa (activitate principală 6.6 a)
Până la 31 decembrie 2013:
100. S.C. UNIO S.A. Satu Mare (activitate principală 2.3 b)
101. S.C. ARTROM S.A. Slatina - Olt (activitate principală 2.3 b, 2.6)
102. S.C. IAR S.A. Braşov (activitate principală 2.6)
103. S.C. ARIO S.A. Bistriţa-Năsăud (activitate principală 2.4)
104. S.C. LAFARGE ROMCIM S.A. Medgidia - Constanţa (activitate principală 3.1)
105. S.C. CARS S.A. Târnăveni - Mureş (activitate principală 3.5)
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
106. S.C. CASIROM S.A. Cluj (activitate principală 3.5)
107. S.C. TURNU S.A. Turnu Măgurele - Teleorman (activitate principală 4.3, 4.2 b)
108. S.C. COMBINATUL DE ÎNGRĂŞĂMINTE CHIMICE S.A. Năvodari - Constanţa (activitate principală 4.3)
109. S.C. AMBRO Suceava S.A. - Suceava (activitate principală 6.1 a, b)
110. S.C. ROMSUIN TEST Periş S.A. - Ilfov (activitate principală 6.6 a)
111. S.C. NUTRICOD Codlea Sucursala Sfântu Gheorghe - Covasna (activitate principală 6.6 b)
112. S.C. HADITON GRUP S.R.L. Argeş (activitate principală 6.6 a)
Până la 31 decembrie 2014:
113. S.C. PETROM S.A. Rafinăria PETROBRAZI - Prahova (activitate 1.2)
114. S.C. RAFINĂRIA ASTRA ROMÂNĂ S.A. Ploieşti - Prahova (activitate 1.2)
115. S.C. ROMPETROL Rafinăria VEGA - Prahova (activitate 1.2)
116. S.C. PETROTEL LUKOIL S.A. - Prahova (activitate 1.2)
117. S.C. ISPAT SIDEX S.A. Galaţi (activitate principală 2.2, 2.3)
118. S.C. SIDERURGICA S.A. Hunedoara (activitate principală 2.2, 2.3)
119. S.C. KVAERNER I.M.G.B. S.A. Bucureşti (activitate principală 2.4)
120. S.C. SOMETRA S.A. Copşa Mică - Sibiu (activitate principală 2.5 a, 2.5 b, 2.1, 2.4)
121. S.C. FERAL S.R.L. Tulcea (activitate principală 2.5 a)
122. S.C. METALURGICA S.A. Aiud - Alba (activitate principală 2.4, 2.3 b)
123. S.C. NEFERAL S.A. Ilfov (activitate principală 2.5 b)
124. S.C. INDUSTRIA SÂRMEI S.A. Câmpia Turzii - Cluj (activitate principală 2.2, 2.3, 2.6)
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
125. S.C. METALURGICA S.A. Vlăhiţa - Harghita (activitate principală 2.5 b)
126. S.C. UPETROM 1 Mai S.A. Prahova (activitate principală 2.2)
127. S.C. LAMINORUL S.A. Brăila (activitate principală 2.3)
128. S.C. AVERSA S.A. Bucureşti (activitate principală 2.4)
129. S.C. FORMA S.A. Botoşani (activitate principală 2.3)
130. S.C. ISPAT TEPRO S.A. Iaşi (activitate principală 2.3 c)
131. S.C. URBIS Armături Sanitare S.A. - Bucureşti (activitate principală 2.6)
132. S.C. BALANŢA S.A. Sibiu (activitate principală 2.6)
133. S.C. COMMET S.A. Galaţi (activitate principală 2.6)
134. C.N.A.C.F. MINVEST S.A. Deva Filiala DEVAMIN Exploatarea minieră Veţel Hunedoara (activitate principală 2.5)
135. S.C. MOLDOMIN S.A. Moldova Nouă - Caraş Severin (activitate principală 2.5)
136. S.C. FIROS S.A. Bucureşti (activitate principală 3.3)
137. S.C. SINTER-REF S.A. Azuga - Prahova (activitate principală 3.5)
138. S.C. PRESCOM Braşov S.A. - Braşov (activitate principală 3.1)
139. S.C. MELANAIV S.A. Neamţ (activitate 4.1)
140. S.C. OLTCHIM S.A. Râmnicu Vâlcea - Vâlcea (activitate principală 4.1, 4.2, 4.3)
141. S.C. AMONIL S.A. Slobozia - Ialomiţa (activitate principală 4.3, 4.2)
142. CAROM S.A. Bacău (activitate principală 4.1 a, b, i)
143. AZOCHIM S.A. Săvineşti - Neamţ (activitate principală 4.2)
144. S.C. UZINA DE PRODUSE SPECIALE Făgăraş S.A. Braşov (activitate principală 4.6)
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
145. S.C. SINTEZA S.A. Oradea - Bihor (activitate principală 4.1 g; 4.2 d, e; 4.4)
146. S.C. CHIMPROD S.A. Bihor (activitate principală 4.1 b, 4.5)
147. S.C. AZUR S.A. Timişoara - Timiş (activitate principală 4.1)
148. S.C. PUROLITE S.A. Victoria - Braşov (activitate principală 4.1 d, h)
149. S.C. CELHART DONARIS S.A. Brăila (activitate principală 6.1)
150. S.C. VRANCART S.A. Adjud - Vrancea (activitate principală 6.1 b)
151. S.C. PIM S.A. Sibiu (activitate principală 6.3)
152. S.C. DANUBIANA Roman S.A. Neamţ (activitate principală 6.4 b)
153. S.C. ZAHĂRUL Românesc S.A. Ţăndărei - Ialomiţa (activitate principală 6.4 b)
154. S.C. VASCAR S.A. Vaslui (activitate principală 6.4 a)
155. S.C. MULTIVITA S.A. Negru Vodă - Constanţa (activitate principală 6.5)
156. S.C. SUINPROD S.A. Prahova (activitate principală 6.6 a)
157. S.C. AVICOLA S.A. Ferma Şerbăneşti - Bacău (activitate principală 6.6 a)
158. S.C. AVICOLA BUCUREŞTI S.A. Punct de lucru C.S.H.D. Mihăileşti (activitate principală 6.6 a)
159. S.C. SUINPROD S.A. Bumbeşti Jiu - Gorj (activitate principală 6.6 a)
160. S.C. SIBAVIS S.A. Sibiu - Sibiu (activitate principală 6.6 a)
161. S.C. OLTCHIM S.A. Râmnicu Vâlcea Ferma 1 Frănceşti - Vâlcea (activitate principală 6.6 a)
162. S.C. AVIA AGROBANAT S.R.L. Bocşa - Reşiţa (activitate principală 6.6 a)
163. S.C. AVICOLA Găieşti S.A. - Dâmboviţa (activitate principală 6.6 a)
164. S.C. VENTURELLI PROD S.R.L. Sibiu (activitate principală 6.6 b)
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
165. S.C. OLTCHIM S.A. Râmnicu Vâlcea Ferma Budeşti - Vâlcea (activitate principală 6.6 a)
166. S.C. OLTCHIM S.A. Râmnicu Vâlcea Ferma Băbeni Mihăieşti - Vâlcea (activitate principală 6.6 a)
167. S.C. OLTCHIM S.A. Râmnicu Vâlcea Ferma 2 Frănceşti - Vâlcea (activitate principală 6.6 a)
168. S.C. OLTCHIM S.A. Râmnicu Vâlcea Ferma Băbeni - Vâlcea (activitate principală 6.6 a)
169. S.C. AVICOLA Bucureşti S.A. Sucursala Cluj - Sălişte - Cluj (activitate principală 6.6 a)
170. S.C. AVICOLA Bucureşti S.A. Sucursala C.S.H.D. Codlea - Braşov (activitate principală 6.6 a)
171. S.C. Cereal Prod S.A. - Galaţi (activitate principală 6.6 a)
172. S.C. AVICOLA Mangalia S.A. Constanţa (activitate principală 6.6 a)
173. S.C. AVICOLA S.A. Constanţa - Constanţa (activitate principală 6.6 a)
174. S.C. AVICOLA BUCUREŞTI S.A. Punct de lucru Butimanu - Dâmboviţa (activitate principală 6.6 a)
175. S.C. EUROPIG S.A. Poiana Mărului - Braşov (activitate principală 6.6 b)
176. S.C. SUINPROD S.A. Leţ - Covasna (activitate principală 6.6 b)
177. S.C. AVICOLA Şiviţa S.A. Galaţi (activitate principală 6.6 a)
178. S.C. COLLINI S.R.L. Bocşa - Reşiţa (activitate principală 6.6 b)
179. S.C. AGROSAS S.R.L. Timişoara - Timiş (activitate principală 6.6 b, c)
180. S.C. FLAVOIA S.R.L. Platforma Hereclean - Sălaj (activitate principală 6.6 a)
181. S.C. ELSID S.A. Titu - Dâmboviţa (activitate principală 6.8)
Până la 31 decembrie 2015:
182. S.C. RAFINĂRIA STEAUA ROMÂNĂ S.A. Câmpina - Prahova (activitate 1.2)
183. S.C. TRACTORUL U.T.B. S.A. Braşov (activitate principală 2.3 b, 2.4, 2.6, 6.7)
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
184. S.C. ISPAT Petrotub S.A. Neamţ (activitate principală 2.3, 6.7)
185. S.C. ARO S.A. Argeş (activitate principală 2.3 b, 2.6)
186. S.C. STIMET S.A. Sighişoara - Mureş (activitate principală 3.3)
187. S.C. BEGA REAL S.A. Pleşa - Prahova (activitate principală 3.5)
188. S.C. AZOMUREŞ S.A. Târgu-Mureş - Mureş (activitate principală 4.2, 4.3)
189. S.C. COLOROM S.A. Codlea - Braşov (activitate principală 4.1 j)
190. S.C. SOMEŞ S.A. Dej - Cluj (activitate principală 6.1 a, b)
191. S.C. OMNIMPEX Hârtia S.A. Buşteni - Prahova (activitate principală 6.1 b)
192. S.C. PERGODUR Internaţional S.A. Neamţ (activitate principală 6.1 b)
193. S.C. PROTAN S.A. - Popeşti Leordeni - Ilfov (activitate principală 6.5)
194. S.C. PROTAN S.A. Bucureşti Sucursala Codlea - Braşov (activitate principală 6.5)
195. S.C. PROTAN S.A. - Cluj (activitate principală 6.5)
Autorizaţii pe deplin coordonate trebuie eliberate pentru aceste instalaţii înainte de 30 octombrie 2007 şi trebuie să cuprindă calendare individuale obligatorii în scopul realizării conformării depline.
Aceste autorizaţii trebuie să asigure, la 30 octombrie 2007, conformarea cu principiile generale care reglementează obligaţiile de bază ale operatorilor, prevăzute la articolul 3 din directivă.
(2) 32000 L 0076: Directiva 2000/76/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 decembrie 2000 privind incinerarea deşeurilor (JO L 332, 28.12.2000, p. 91).
Prin derogare de la dispoziţiile articolelor 6, 7 alineatul (1) şi 11 din Directiva 2000/76/CE, valorile limită ale emisiilor şi cerinţele de măsurare nu se aplică pe teritoriul României până la 31 decembrie 2007 unui număr de 52 de incineratoare pentru deşeuri medicale şi până la 31 decembrie 2008 unui număr de 58 de incineratoare pentru deşeuri medicale.
Începând cu 30 martie 2007, România este obligată să raporteze Comisiei, până la încheierea primului trimestru al fiecărui an calendaristic, cu privire la situaţia închiderii instalaţiilor neconforme pentru tratarea termică a deşeurilor periculoase şi a cantităţilor de deşeuri medicale tratate în cursul anului anterior.
(3) 32001 L 0080: Directiva 2001/80/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind limitarea emisiilor în atmosferă de anumiţi poluanţi generaţi de instalaţii de ardere de mare capacitate (JO L 309, 27.11.2001, p. 1), modificată prin:
- 12003 T: Actul privind condiţiile aderării şi modificarea tratatelor - aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33).
(a) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 4 alineatul (3) şi ale părţii A din anexele III şi IV la Directiva 2001/80/CE, valorile limită ale emisiilor de dioxid de sulf nu se aplică pe teritoriul României următoarelor instalaţii până la data indicată pentru fiecare dintre acestea:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Până la 31 decembrie 2008:
S.C. ELECTROCENTRALE DEVA S.A. nr. 1, 4 cazane energetice x 264 MWt
Până la 31 decembrie 2009:
S.C. TERMOELECTRICA S.E. DOICEŞTI nr. 1, 1 cazan de aburi x 470 MWt
Până la 31 decembrie 2010:
S.C. COMPLEXUL ENERGETIC CRAIOVA S.E. CRAIOVA II nr. 1, 2 cazane x 396,5 MWt
S.C. COMPLEXUL ENERGETIC TURCENI S.A. nr. 2, 2 cazane energetice x 789 MWt
S.C. COMPLEXUL ENERGETIC TURCENI S.A. nr. 3, 2 cazane energetice x 789 MWt
S.C. TERMOELECTRICA S.E. PAROŞENI nr. 2, 1 cazan de abur Benson x 467 MWt + 1 cazan de apă fierbinte x 120 MWt
R.A.A.N., SUCURSALA ROMAG TERMO nr. 2, 3 cazane x 330 MWt
S.C. COLTERM S.A. nr. 7, 1 cazan de apă fierbinte x 116 MWt
Până la 31 decembrie 2011:
C.E.T. ARAD nr. 2, 2 cazane de abur industrial x 80 MWt
S.C. COMPLEXUL ENERGETIC CRAIOVA S.E. CRAIOVA II - nr. 2, 2 CAF x 116 MWt + 2 x CR 68 MWt
S.C. COMPLEXUL ENERGETIC ROVINARI S.A. nr. 2, 2 cazane de abur x 879 MWt
S.C. TERMOELECTRICA GIURGIU nr. 1, 3 cazane de abur energetic x 285 MWt
S.C. ELECTROCENTRALE DEVA S.A. nr. 2, 4 cazane energetice x 264 MWt
S.C. PETROTEL-LUKOIL S.A. nr. 1, 2 DAV3 + HPM 1 x 45 MWt + 14,7 MWt + 11,4 MWt
S.C. PETROTEL-LUKOIL S.A. nr. 2, 3 cazane de abur tehnologic x 105,5 MWt
S.C. C.E.T. GOVORA nr. 3, 1 cazan x 285 MWt
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Până la 31 decembrie 2012:
C.E.T. BACĂU nr. 1, 1 cazan de abur x 343 MWt
S.C. ELCEN BUCUREŞTI VEST nr. 1, 2 cazane de abur x 458 MWt
S.C. COMPLEXUL ENERGETIC CRAIOVA S.E. IŞALNIŢA, 4 cazane x 473 MWt
Până la 31 decembrie 2013:
C.E.T. ARAD nr. 1, 1 cazan de abur x 403 MWt
S.C. ELECTROCENTRALE ORADEA S.A. nr. 2, 2 grupuri de cazane de abur x 300 MWt + 269 MWt
S.C. TERMOELECTRICA S.A., SUCURSALA ELECTROCENTRALE BRĂILA, 6 cazane de abur x 264 MWt
S.C. C.E.T. BRAŞOV S.A. nr. 1, 2 cazane x 337 MWt
S.C. ELCEN BUCUREŞTI SUD nr. 1, 4 cazane de abur x 287 MWt
S.C. ELCEN BUCUREŞTI SUD nr. 2, 2 cazane de abur x 458 MWt
S.C. ELCEN BUCUREŞTI PROGRESUL nr. 1, 4 cazane de abur x 287 MWt
S.C. COMPLEXUL ENERGETIC ROVINARI S.A. nr. 1, 2 cazane de abur x 878 MWt
S.C. ELECTROCENTRALE DEVA S.A. nr. 3, 4 cazane energetice x 264 MWt
S.C. C.E.T. IAŞI II, 2 cazane de abur x 305 MWt
S.C. UZINA ELECTRICĂ ZALĂU nr. 1, 4 cazane de abur industrial x 85,4 MWt
S.C. TERMICA S.A. SUCEAVA nr. 1, 2 cazane x 296 MWt
S.C. COLTERM S.A. nr. 5, 1 cazan de apă fierbinte x 116,3 MWt
S.C. COLTERM S.A. nr. 6, 3 cazane de abur x 81,4 MWt
S.C. C.E.T. GOVORA nr. 2, 2 cazane x 285 MWt
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Pe durata acestei perioade de tranziţie, emisiile de dioxid de sulf provenite de la toate instalaţiile de ardere aflate sub incidenţa Directivei 2001/80/CE nu pot depăşi următoarele plafoane intermediare:
- în anul 2007: 540.000 tone SO2/an;
- în anul 2008: 530.000 tone SO2/an;
- în anul 2010: 336.000 tone SO2/an;
- în anul 2013: 148.000 tone SO2/an.
(b) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 4 alineatul (3) şi ale părţii A din anexa VI la Directiva 2001/80/CE, valorile limită ale emisiilor de oxid de azot nu se aplică pe teritoriul României în cazul următoarelor instalaţii până la data indicată pentru fiecare dintre acestea:
Până la 31 decembrie 2008:
S.C. ARPECHIM PITEŞTI nr. 2, 1 cazan BW x 81 MWt
S.C. ARPECHIM PITEŞTI nr. 3, 4 cazane x 81 MWt
PRODITERM BISTRIŢA, 2 cazane de apă fierbinte x 116 MWt + 2 cazane de abur x 69 MWt
S.C. C.E.T. BRAŞOV S.A. nr. 1, 2 cazane x 337 MWt
REGIA AUTONOMĂ DE TERMOFICARE CLUJ, 2 cazane de apă fierbinte x 116 MWt
S.C. TERMOELECTRICA GIURGIU nr. 1, 3 cazane de abur energetic x 285 MWt
S.C. TERMOELECTRICA GIURGIU nr. 2, 2 cazane de abur industrial x 72 MWt
S.C. ELECTROCENTRALE DEVA S.A. nr. 1, 4 cazane energetice x 264 MWt
S.C. COLTERM S.A. nr. 2, 1 cazan de apă fierbinte x 58,1 MWt
Până la 31 decembrie 2009:
C.E.T. ARAD nr. 1, 1 CR cazan de abur x 403 MWt
C.E.T. ENERGOTERM S.A. REŞIŢA nr. 2, 1 cazan de apă fierbinte x 58 MWt
S.C. TERMICA TÂRGOVIŞTE, 1 cazan de apă fierbinte x 58,15 MWt
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
S.C. COMPLEXUL ENERGETIC CRAIOVA S.E. CRAIOVA II - nr. 1, 2 cazane x 396,5 MWt
S.C. C.E.T. IAŞI I nr. 2, 2 cazane de abur x 283 MWt
S.C. UZINA ELECTRICĂ ZALĂU nr. 3, 1 cazan de abur x 72,3 MWt
Până la 31 decembrie 2010:
S.C. ELECTROCENTRALE ORADEA S.A. nr. 1, 2 grupuri de cazane de abur x 127 MWt + 269 MWt
S.C. C.E.T. S.A. nr. 2 Brăila, 2 cazane x 110 MWt
C.E.T. ENERGOTERM S.A. REŞIŢA nr. 1, 2 cazane x 45,94 MWt
S.C. UZINA TERMOELECTRICĂ MIDIA nr. 2, 1 cazan x 73 MWt
S.C. UZINA TERMOELECTRICĂ MIDIA nr. 3, 1 cazan x 73 MWt
S.C. UZINA TERMOELECTRICĂ MIDIA nr. 4, 1 cazan x 73 MWt
S.C. TERMOELECTRICA S.E. DOICEŞTI nr. 1, 1 cazan de abur Benson x 470 MWt
S.C. ELECTROCENTRALE GALAŢI nr. 3, 3 cazane energetice x 293 MWt
S.C. TERMOELECTRICA S.E. PAROŞENI nr. 2, 1 cazan de abur x 467 MWt + 1 cazan de apă fierbinte x 120 MWt
S.C. C.E.T. IAŞI I nr. 1, 3 cazane de abur x 94 MWt
S.C. TERMICA S.A. SUCEAVA nr. 1, 2 cazane x 296 MWt
S.C. TURNU S.A. TURNU MĂGURELE nr. 1, 1 cazane de apă fierbinte x 58 MWt
S.C. TURNU S.A. TURNU MĂGURELE nr. 2, 1 cazan de apă fierbinte x 58 MWt
S.C. ENET S.A. nr. 1, 3 cazane x 18,5 MWt
S.C. ENET S.A. nr. 2, 1 cazan de apă fierbinte x 58 MWt
Până la 31 decembrie 2011:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
C.E.T. ARAD nr. 2, 2 cazane de abur industrial + 1 cazan x 80 MWt
S.C. TERMON S.A. ONEŞTI, 3 cazane x 380 MWt
S.C. C.E.T. S.A. nr. 1 BRĂILA, 2 cazane x 110 MWt
S.C. TERMICA S.A. nr. 1 BOTOŞANI, 3 cazane de apă fierbinte x 116 MWt
S.C. ELCEN BUCUREŞTI SUD nr. 12, 2 cazane de apă fierbinte x 116 MWt
S.C. ELCEN BUCUREŞTI SUD nr. 16, 1 cazan de apă fierbinte x 116 MWt
C.E.T. ENERGOTERM S.A. REŞIŢA nr. 4, 1 cazan de apă fierbinte x 58 MWt
S.C. ELCEN BUCUREŞTI S.E. PALAS nr. 1, 1 cazan de apă fierbinte x 116 MWt
S.C. COMPLEXUL ENERGETIC CRAIOVA S.E. IŞALNIŢA, 4 cazane x 473 MWt
S.C. ELECTROCENTRALE DEVA S.A. nr. 2, 4 cazane energetice x 264 MWt
S.C. C.E.T. IAŞI I nr. 3, 4 cazane de apă fierbinte x 116 MWt
R.A.A.N., SUCURSALA ROMAG TERMO nr. 1, 3 cazane x 330 MWt
R.A.A.N., SUCURSALA ROMAG TERMO nr. 2, 3 cazane x 330 MWt
S.C. ROMPETROL S.A. BUCUREŞTI VEGA PLOIEŞTI, 3 cazane de abur tehnologic x 24,75 MWt
S.C. PETROTEL-LUKOIL S.A. nr. 1, 2 DAV3 + HPM 1 x 45 MWt + 14,7 MWt + 11,4 MWt
S.C. PETROTEL-LUKOIL S.A. nr. 2, 3 cazane de abur tehnologic x 105,5 MWt
S.C. UZINA ELECTRICĂ ZALĂU nr. 1, 4 cazane de abur industrial x 85,4 MWt
S.C. COLTERM S.A. nr. 4, 1 cazan de apă fierbinte x 116,1 MWt
S.C. C.E.T. GOVORA nr. 3, 1 cazan x 285 MWt
Până la 31 decembrie 2012:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
C.E.T. ENERGOTERM S.A. REŞIŢA nr. 3, 1 cazan de apă fierbinte x 116 MWt
S.C. ELCEN BUCUREŞTI S.E. PALAS nr. 2, 1 cazan de apă fierbinte x 116 MWt
S.C. ELCEN BUCUREŞTI S.E. MUREŞ nr. 5, 4 cazane de abur x 277 MWt
S.C. COLTERM S.A. nr. 6, 3 cazane de abur x 81,4 MWt
Până la 31 decembrie 2013:
S.C. TERMOELECTRICA S.A., SUCURSALA ELECTROCENTRALE BRĂILA, 6 cazane de abur x 264 MWt
S.C. ELCEN BUCUREŞTI SUD nr. 14, 1 cazan de apă fierbinte x 116 MWt
S.C. ELCEN BUCUREŞTI S.E. PALAS nr. 3, 1 cazan de apă fierbinte x 116 MWt
S.C. ELECTROCENTRALE GALAŢI nr. 2, 2 cazane energetice x 293 MWt
S.C. ELECTROCENTRALE DEVA S.A. nr. 3, 4 cazane energetice x 264 MWt
S.C. ELCEN BUCUREŞTI S.E. MUREŞ nr. 1, 1 cazan de abur x 277 MWt
S.C. ELCEN BUCUREŞTI S.E. MUREŞ nr. 4, 1 cazan de abur x 277 MWt
S.C. COLTERM S.A. nr. 5, 1 cazan de apă fierbinte x 116,3 MWt
S.C. COLTERM S.A. nr. 7, 2 cazane de apă fierbinte x 116,3 MWt
S.C. C.E.T. GOVORA nr. 2, 2 cazane x 285 MWt
S.C. ENET S.A. VRANCEA nr. 3, 1 cazan de apă fierbinte x 116,3 MWt
Pe durata acestei perioade de tranziţie, emisiile de oxid de azot provenite de la toate instalaţiile de ardere aflate sub incidenţa Directivei 2001/80/CE nu pot depăşi următoarele plafoane intermediare:
- în anul 2007: 128.000 tone/an;
- în anul 2008: 125.000 tone/an;
- în anul 2010: 114.000 tone/an;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- în anul 2013: 112.000 tone/an.
(c) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 4 alineatul (3) şi ale părţii A din anexa VII la Directiva 2001/80/CE, valorile limită ale emisiilor de pulberi nu se aplică pe teritoriul României următoarelor instalaţii până la data indicată pentru fiecare dintre acestea:
Până la 31 decembrie 2008:
S.C. ELECTROCENTRALE DEVA S.A. nr. 1, 4 cazane energetice x 264 MWt
S.C. C.E.T. IAŞI II, 2 cazane de abur x 305 MWt
Până la 31 decembrie 2009:
C.E.T. BACĂU nr. 1, 1 cazan de abur x 345 MWt
S.C. TERMOELECTRICA GIURGIU nr. 1, 3 cazane de abur x 285 MWt
S.C. COLTERM S.A. nr. 6, 3 cazane de abur x 81,4 MWt
Până la 31 decembrie 2010:
C.E.T. ARAD nr. 1, 1 cazan de abur x 403 MWt
S.C. C.E.T. BRAŞOV S.A. nr. 1, 2 cazane x 337 MWt
S.C. TERMOELECTRICA DOICEŞTI nr. 1, 1 cazan de abur Benson x 470 MWt
S.C. COMPLEX ENERGETIC TURCENI S.A. nr. 2, 2 cazane energetice x 789 MWt
S.C. TERMICA S.A. SUCEAVA nr. 1, 2 cazane x 296 MWt
S.C. C.E.T. GOVORA S.A. nr. 3, 1 cazan x 285 MWt
Până la 31 decembrie 2011:
S.C. COMPLEX ENERGETIC CRAIOVA S.E. CRAIOVA II nr. 2, 2 CAF x 116 MWt + 2 CR x 68 MWt
S.C. COMPLEX ENERGETIC ROVINARI S.A. nr. 2, 2 cazane de abur x 879 MWt
S.C. ELECTROCENTRALE DEVA S.A. nr. 2, 4 cazane energetice x 264 MWt
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
S.C. PETROTEL-LUKOIL S.A. nr. 1, DAV3 + HPM, 1 x 45 MWt + 14,7 MWt + 11,4 MWt
S.C. PETROTEL-LUKOIL S.A. nr. 2, 3 cazane de abur tehnologic x 105,5 MWt
S.C. ALUM S.A. TULCEA nr. 1, 3 cazane x 84,8 MWt +1 x 72,6 MWt
S.C. C.E.T. GOVORA S.A. nr. 2, 2 cazane x 285 MWt
Până la 31 decembrie 2013:
S.C. COMPLEX ENERGETIC Rovinari S.A. nr. 1, 2 cazane de abur x 878 MWt
S.C. ELECTROCENTRALE DEVA S.A. nr. 3, 4 cazane energetice x 264 MWt
S.C. UZINA ELECTRICĂ ZALĂU nr. 1, 4 cazane de abur x 85,4 MWt
S.C. ELECTROCENTRALE ORADEA S.A. nr. 2, 2 grupuri de cazane de abur x 300 MWt + 1 x 269 MWt
Pe durata acestei perioade de tranziţie, emisiile de pulberi provenite de la toate instalaţiile de ardere aflate sub incidenţa Directivei 2001/80/CE nu pot depăşi următoarele plafoane intermediare:
- în anul 2007: 38.600 tone/an;
- în anul 2008: 33.800 tone/an;
- în anul 2010: 23.200 tone/an;
- în anul 2013: 15.500 tone/an.
(d) Prin derogare de la dispoziţiile articolului 4 alineatul (3) şi ale părţii A din anexa VI la Directiva 2001/80/CE, valorile limită ale emisiilor de oxizi de azot aplicabile de la 1 ianuarie 2016 instalaţiilor cu o putere termică nominală mai mare de 500 MWt nu se aplică pe teritoriul României până la 31 decembrie 2017 următoarelor instalaţii:
S.C. ELECTROCENTRALE ORADEA S.A. nr. 2, 2 grupuri de cazane de abur x 300 MWt + 1 cazan de abur x 269 MWt;
S.C. ELECTROCENTRALE DEVA S.A. nr. 2, 4 cazane energetice x 264 MWt;
S.C. COMPLEXUL ENERGETIC ROVINARI S.A. nr. 2, 2 cazane de abur x 879 MWt;
S.C. COMPLEXUL ENERGETIC TURCENI S.A. nr. 3, 2 cazane energetice x 789 MWt;
S.C. ELECTROCENTRALE DEVA S.A. nr. 1, 4 cazane energetice x 264 MWt;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
S.C. TERMICA S.A. SUCEAVA, nr. 1, 2 cazane x 296 MWt.
Pe durata acestei perioade de tranziţie, emisiile de oxizi de azot provenite de la toate instalaţiile aflate sub incidenţa Directivei 2001/80/CE nu pot depăşi următoarele plafoane intermediare:
- în anul 2016: 80.000 tone/an;
- în anul 2017: 74.000 tone/an.
(e) România transmite Comisiei, la 1 ianuarie 2011, un plan actualizat, care să includă un plan de investiţii, privind alinierea treptată a instalaţiilor rămase neconforme, cuprinzând etape clar definite pentru aplicarea acquis-ului. Aceste planuri trebuie să asigure reducerea în continuare a emisiilor până la un nivel semnificativ inferior obiectivelor intermediare prevăzute la alineatele (a)-(d) de mai sus, în special în ceea ce priveşte emisiile din anul 2012. În cazul în care Comisia, ţinând seama îndeosebi de efectele asupra mediului şi de necesitatea de a reduce denaturarea concurenţei pe piaţa internă cauzată de măsurile tranzitorii, apreciază că aceste planuri nu sunt suficiente pentru atingerea obiectivelor, informează România în acest sens. În următoarele trei luni de la data acestei informări, România comunică măsurile luate pentru a atinge aceste obiective. Ulterior, în cazul în care şi de această dată Comisia, consultându-se cu statele membre, consideră că aceste măsuri nu sunt suficiente pentru atingerea obiectivelor, declanşează procedura de sancţionare a nerespectării obligaţiilor care decurg din calitatea de stat membru în conformitate cu articolul 226 din Tratatul CE.
Apendicele A la ANEXA VII
Restructurarea Industriei Siderurgice Româneşti
(menţionată la anexa VII, capitolul 4, secţiunea B)
PARTEA I
SOCIETĂŢI CARE BENEFICIAZĂ DE AJUTOR DE STAT ÎN CONFORMITATE CU
PROGRAMUL DE RESTRUCTURARE A SIDERURGIEI ROMÂNEŞTI
- Ispat Sidex Galaţi;
- Siderurgica Hunedoara;
- C.O.S. Târgovişte;
- C.S. Reşiţa;
- I.S. Câmpia Turzii;
- Donasid (Siderca) Călăraşi.
PARTEA II CALENDARUL ŞI DESCRIEREA MODIFICĂRILOR DE CAPACITATE1)
1) Reducerile de capacităţi sunt definitive, astfel cum sunt definite în Decizia nr. 3010/91/CECO a Comisiei din 15 octombrie 1991 (JO L 286, 16.10.1991, p. 20).
Unitatea | Schimbarea de capacitate (tone) | Data încetării producţiei | Data închiderii definitive | ||
Siderurgica Hunedoara | laminorul de sârmă nr. 1 | -400.000 | 1995 | 1997 | |
laminorul de sârmă nr. 3 | -280.000 | 1998 | 2000 | ||
profile mijlocii | -480.000 | primul trimestru 2008 | al doilea trimestru 2008 | ||
I.S. Câmpia Turzii | laminorul de sârmă nr. 1 | -80.000 | 1995 | 1996 | |
C.S. Reşiţa | profile uşoare | -80.000 | 2000 | 2001 | |
şine de cale ferată | -40.000 | 1999 | 2000 | ||
profile grele | -220.000 | al patrulea trimestru 2007 | al doilea trimestru 2008 | ||
profile mijlocii şi speciale | -120.000 | al patrulea trimestru 2006 | al patrulea trimestru 2007 | ||
Donasid (Siderca) Călăraşi | profile mijlocii | -350.000 | 1997 | 1999 | |
Schimbarea netă de capacitate | -2.050.000 |
PARTEA III INDICATORI DE RESTRUCTURARE
1. Viabilitatea
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Luând în considerare normele speciale de contabilitate aplicate de Comisie, fiecare societate beneficiară trebuie să atingă, cel târziu la 31 decembrie 2008, o marjă operaţională brută anuală minimă din cifra de afaceri de 10% în cazul combinatelor siderurgice neintegrate şi 13,5% în cazul combinatelor siderurgice integrate şi o marjă a profitului brut de cel puţin 1,5% din cifra de afaceri în capitalul propriu. Acest lucru este verificat în evaluarea independentă realizată anual între 2005 şi 2009, astfel cum se prevede la capitolul 4, secţiunea B, paragraful 13 din anexa VII.
2. Productivitatea
O productivitate globală comparabilă cu cea atinsă de industria siderurgică a UE trebuie să fie atinsă treptat până la 31 decembrie 2008. Acest lucru este verificat în evaluarea independentă realizată anual între 2005 şi 2009, astfel cum se prevede la capitolul 4, secţiunea B, paragraful 13 din anexa VII.
3. Reducerea costurilor
Se acordă o atenţie specială reducerii costurilor ca unul din elementele cheie ale viabilităţii. Aceasta se va aplica pe deplin, în conformitate cu planurile de afaceri ale societăţilor beneficiare.
PARTEA IV LISTA ORIENTATIVĂ A INFORMAŢIILOR NECESARE
(1) Producţia şi efectele de piaţă
- producţia lunară de oţel brut, semifabricate şi produse finite, pe categorii, precum şi pe grupe de produse;
- produse vândute, inclusiv volum, preţuri şi pieţe; defalcarea pe grupe de produse.
(2) Investiţii
- detalii cu privire la investiţiile realizate;
- data realizării;
- costurile investiţiilor, sursele de finanţare şi valoarea oricărui ajutor implicat,legat de acestea;
- data plăţii ajutorului, dacă este cazul.
(3) Reducerile de forţă de muncă
- numărul şi calendarul disponibilizărilor;
- evoluţia forţei de muncă la societăţile beneficiare (făcând distincţie între locurile de muncă directe şi cele indirecte);
- evoluţia forţei de muncă în sectorul siderurgic naţional.
(4) Capacitatea (cu privire la întregul sector siderurgic din România)
- data (sau data preconizată) a încetării producţiei capacităţilor care urmează să fie închise, exprimată în PMP (PMP fiind producţia anuală maximă posibilă care poate fi obţinută în condiţii normale de lucru), şi descrierea acestora;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- data (sau data preconizată) a dezafectării respectivei instalaţii, aşa cum este definită în Decizia nr. 3010/91/CECO a Comisiei privind informaţiile care trebuie furnizate de către întreprinderile siderurgice cu privire la investiţiile lor1) şi detaliile cu privire la dezafectare;
- data (sau data preconizată) pentru introducerea unor noi capacităţi şi descrierea acestora;
- evoluţia oţelului brut şi a produselor finite, pe categorii, în capacitatea totală din România.
1) JO L 286, 16.10.1991, p. 20.
(5) Costuri
- defalcarea costurilor şi evoluţia acestora în trecut şi în viitor, în special pentru reducerea costului forţei de muncă, consumul de energie, reducerea costului materiilor prime, reducerea serviciilor externe şi anexe.
(6) Performanţa financiară
- evoluţia indicatorilor financiari selectaţi care asigură că progresele sunt realizate în vederea viabilităţii (rezultatele financiare şi indicatorii financiari trebuie furnizaţi astfel încât să permită compararea cu planul de restructurare financiară a societăţii şi trebuie să includă testul de viabilitate al Comisiei);
- detalii cu privire la impozitele şi taxele plătite, inclusiv informaţii referitor la orice abatere de la normele fiscale şi vamale aplicabile în mod normal;
- nivelul cheltuielilor financiare;
- detaliile şi calendarul plăţilor ajutorului deja acordat în conformitate cu clauzele actului;
- clauzele şi condiţiile oricăror noi împrumuturi (indiferent de sursă).
(7) Constituirea unei noi societăţi sau a unei noi unităţi care să încorporeze extinderile de capacităţi
- identitatea fiecărui participant din sectorul public şi privat;
- sursele acestora de finanţare pentru constituirea unei noi societăţi sau a unei noi unităţi;
- clauzele şi condiţiile de participare ale acţionarilor privaţi şi publici;
- structura de conducere a noii societăţi.
(8) Schimbări în structura acţionariatului
Apendicele B la ANEXA Nr. VII
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Unităţi de prelucrare a cărnii |
Nr. | Nr. vet. | Numele unităţii | Adresa punctelor de lucru vizate | |
1. | 5806/2000 | Comb Agroind Curtici | Str. Revoluţiei, nr. 33, Curtici, jud. Arad | |
2. | 5065/2000 | S.C. RB Prod S.R.L. | Str. Constituţiei, Arad, jud. Arad | |
3. | 101/2000 | S.C. Cominca S.A. | Str. Octavian Goga, nr. 4, Oradea, jud. Bihor | |
4. | 102/1999 | S.C. Prodaliment S.A. | Str. Republicii, nr. 101, Salonta, jud. Bihor | |
5. | 115/1996 | S.C. Ferm Corn Prod S.R.L. | Căldărăşti, jud. Buzău | |
6. | 1446/2002 | S.C. Izocon MC S.A. | Cuza Vodă, jud. Călăraşi | |
7. | 19/2002 | S.C. Carnob S.R.L. | Str. Lebedelor, nr. 1, Lumina, jud. Constanţa | |
8. | 154/1999 | S.C. Casalco S.A. | Str. Jokai Mor, nr. 9-11, Sf. Gheorghe, jud. Covasna | |
9. | 312/1999 | S.C. Olas Prod S.R.L. | Str. N. Romanescu, nr. 28, Craiova, jud. Dolj | |
10. | 58/2001 | S.C. Elan Trident S.R.L. | Str. Rakoczi, Miercurea Ciuc, jud. Harghita | |
11. | 143/1999 | S.C. Lorialba Prest S.R.L. | Str. Crişul Alb, nr. 1, Brad, jud. Hunedoara | |
12. | 4585/2002 | S.C. Agro Prod Com Dosa S.R.L. | Str. Principală, nr. 79, Chibed, jud. Mureş | |
13. | 2585/2000 | S.C. Cazadela S.R.L. | Str. Oltului, nr. 34, Reghin, jud. Mureş | |
14. | 4048/2000 | S.C. Coniflor S.R.L. | Str. Petru Maior, Gurghiu, jud. Mureş | |
15. | 422/1999 | S.C. Prodprosper S.R.L. | Str. Dumbravei, nr. 18, Dumbrava Roşie, jud. Neamţ | |
16. | 549/1999 | S.C. Tce 3 Brazi S.R.L. | Zăneşti, jud. Neamţ | |
17. | 24/2000 | S.C. Spar S.R.L. | Str. Gării, nr. 10, Potcoava, jud. Olt | |
18. | 2076/2002 | S.C. Simona S.R.L. | Str. Popa Şapcă, nr. 105, Balş, jud. Olt | |
19. | 86/2002 | S.C. Universal S.R.L. | Crişeni, jud. Sălaj | |
20. | 5661/2002 | S.C. Harald S.R.L. | Str. Mânăstirea Humorului, nr. 76A, jud. Suceava | |
21. | 6066/2002 | S.C. Raitar S.R.L. | Cornu Luncii, jud. Suceava | |
22. | 5819/2002 | S.C. Mara Alex S.R.L. | Milişăuţi, jud. Suceava | |
23. | 93/2003 | S.C. Mara Prod Com S.R.L. | Str. Abatorului, nr. 1 bis, Alexandria, jud. Teleorman | |
24. | 1/2000 | S.C. Diana S.R.L. | Bujoreni, jud. Vâlcea | |
25. | 6/1999 | S.C. Diana Prod S.R.L. | Vlădeşti, jud. Vâlcea |
Unităţi de prelucrare a cărnii de pasăre |
Nr. | Nr. vet. | Numele unităţii | Adresa punctelor de lucru vizate | |
1. | 2951/2000 | S.C. Agronutrisco Impex S.R.L. | Str. Abatorului, nr. 2A, Mihăileşti, jud. Giurgiu | |
2. | 3896/2002 | S.C. Oprea Avicom S.R.L. | Str. Dealul Viilor, nr. 5, Crăieşti, jud. Mureş |
Unităţi de prelucrare a laptelui şi produselor lactate |
Nr. | Nr. vet. | Numele unităţii | Adresa punctelor de lucru vizate | |
1. | 999/2000 | S.C. Alba Lact S.A. | Str. Muncii, nr. 4, Alba Iulia, jud. Alba | |
2. | 5158/8.11.2002 | S.C. Biolact Bihor S.R.L. | Paleu, jud. Bihor | |
3. | 2100/8.11.2001 | S.C. Bendearcris S.R.L. | Miceştii de Câmpie, nr. 202A, jud. Bistriţa-Năsăud | |
4. | 2145/5.3.2002 | S.C. Lech Lacto S.R.L. | Lechinţa, nr. 387, jud. Bistriţa-Năsăud | |
5. | 395/18.6.2001 | S.C. Lacto Solomonescu S.R.L. | Miron Costin, Vlăsineşti, jud. Botoşani | |
6. | 115/1.2.2002 | S.C. Comintex S.R.L. Darabani | Darabani, jud. Botoşani | |
7. | A343827/30.8.2002 | S.C. Prodlacta S.A. | Str. Gării, nr. 403, Homorod, jud. Braşov | |
8. | 258/10.4.2000 | S.C. Binco Lact S.R.L. | Săcele, jud. Constanţa | |
9. | 12203/25.9.2003 | S.C. Lacto Genimico S.R.L. | Str. Căşăriei nr. 2A, Hârşova, jud. Constanţa | |
10. | 2721/28.8.2001 | S.C. Industrializarea Laptelui S.A. | Bd. Independenţei, nr. 23, Târgovişte, jud. Dâmboviţa | |
11. | 4136/10.6.2002 | S.C. Galmopan S.A. | Bd. G. Coşbuc, nr. 257, Galaţi, jud. Galaţi | |
12. | 5/7.5.1999 | S.C. Sandralact S.R.L. | Şos. Bucureşti-Giurgiu, km. 23, jud. Giurgiu | |
13. | 213/1996 | S.C. Paulact S.R.L. | Str. Principală, nr. 28, Sânpaul, jud. Harghita | |
14. | 625/21.11.1996 | S.C. Lactis S.R.L. | Str. Beclean, nr. 31, Odorheiu Secuiesc, jud. Harghita | |
15. | 913/17.3.2000 | S.C. Lactex - Reghin S.R.L. | Jabeniţa, nr. 33, jud. Mureş | |
16. | 207/21.4.1999 | S.C. Midatod S.R.L. | Ibăneşti, nr. 273, jud. Mureş | |
17. | 391/23.4.1999 | S.C. Kubo Ice Cream Company S.R.L. | Str. Dumbravei, nr. 5, Piatra Neamţ, jud. Neamţ | |
18. | 1055/10.7.2000 | S.C. Oltina S.A. | Str. A.I. Cuza, nr. 152, Slatina, jud. Olt | |
19. | 282/1999 | S.C. Calion S.R.L. | Str. Gheorghe Doja, nr. 39, Jibou, jud. Sălaj | |
20. | 1562/27.12.1999 5750/23.5.2002 | S.C. Bucovina S.A. Suceava | Str. Humorului, nr. 4, Suceava, jud. Suceava | |
21. | 1085/26.5.1999 | S.C. Bucovina S.A. Fălticeni | Str. Izvor, nr. 5, Fălticeni, jud. Suceava | |
22. | 5614/20.4.2002 | S.C. Coza Rux S.R.L. | Str. Burdujeni, nr. 11A, Suceava, jud. Suceava | |
23. | 1659/27.3.2003 | S.C. Ecolact S.R.L. | Milişăuţi, jud. Suceava | |
24. | 1205/5.10.1999 | S.C. Pro Putna S.R.L. | Putna, jud. Suceava | |
25. | 5325/13.2.2002 | S.C. Cetina Prod Lact S.R.L. | Neagra Şarului, Şaru Dornei, jud. Suceava | |
26. | 5245/6.11.2001 | S.C. Simultan S.R.L. | Orţişoara, jud. Timiş | |
27. | 2459/21.8.2002 | S.C. Zan S.R.L. | Str. Celulozei, nr. 5, Zărneşti, Braşov |
NEGOCIERILE PENTRU ADERAREA BULGARIEI ŞI A ROMÂNIEI
LA UNIUNEA EUROPEANĂ
Bruxelles, 31 martie 2005
AA 21/2/05
REV 2
Delegaţiile sunt invitate să găsească alăturat proiectul Tratatului pentru aderarea Bulgariei şi României la Uniunea Europeană: TRATATUL DE ADERARE: ACTUL DE ADERARE, ANEXA VIII.
Documente sursă: | MD 79/7/04 REV 7 | (AC 79/1/04 REV 1) |
ANEXA Nr. VIII
Dezvoltarea rurală
(menţionată la articolul 34 din Actul de aderare)
SECŢIUNEA I
MĂSURI TEMPORARE SUPLIMENTARE PRIVIND DEZVOLTAREA RURALĂ PENTRU
BULGARIA ŞI ROMÂNIA
A. Sprijinul pentru fermele de semi-subzistenţă aflate în curs de restructurare
(1) Sprijinul pentru fermele de semi-subzistenţă aflate în curs de restructurare contribuie la următoarele obiective:
(a) facilitarea rezolvării problemelor legate de tranziţie în mediul rural, având în vedere că sectorul agricol şi economia rurală din Bulgaria şi România sunt expuse presiunii concurenţiale a pieţei unice;
(b) facilitarea şi încurajarea restructurării fermelor care nu sunt încă viabile din punct de vedere economic.
În sensul prezentei anexe, prin "ferme de semi-subzistenţă" se înţelege fermele care produc în primul rând pentru consumul propriu, dar care comercializează de asemenea o parte a producţiei proprii.
(2) Pentru a beneficia de sprijin, fermierul trebuie să prezinte un plan de afaceri care:
(a) să demonstreze viabilitatea economică viitoare a fermei;
(b) să cuprindă detalii privitoare la necesarul de investiţii;
(c) să descrie etape şi obiective specifice.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(3) Conformitatea cu planul de afaceri menţionat la punctul (2) este reanalizată după un termen de trei ani. În cazul în care obiectivele intermediare cuprinse în plan nu au fost îndeplinite la data reanalizării, nu se acordă nici un sprijin suplimentar, însă beneficiarii nu vor fi obligaţi la restituirea sumelor deja primite.
(4) Sprijinul se plăteşte anual sub forma unui ajutor forfetar care nu poate depăşi plafonul de eligibilitate prevăzut la secţiunea I G şi nu poate fi acordat pentru un termen mai mare de cinci ani.
B. Grupurile de producători
(1) Se acordă sprijin forfetar în scopul facilitării constituirii şi administrării grupurilor de producători, ale căror obiective sunt:
(a) adaptarea producţiei producătorilor membri ai grupului la cerinţele pieţei;
(b) introducerea în comun a mărfurilor pe piaţă, inclusiv pregătirea în vederea vânzării, centralizarea vânzărilor şi aprovizionarea angrosiştilor, precum şi
(c) stabilirea de norme comune privind informarea asupra producţiei, şi în special cu privire la recoltări şi la disponibilităţi.
(2) Sprijinul se acordă numai grupurilor de producători care sunt recunoscuţi oficial de către autorităţile competente din Bulgaria şi din România între data aderării şi 31 decembrie 2009, în temeiul dreptului intern sau al celui comunitar.
(3) Sprijinul se acordă în tranşe anuale pentru primii cinci ani de la data la care grupul de producători în cauză a fost recunoscut. Acest sprijin este calculat pe baza producţiei grupului, comercializate anual, şi nu va putea depăşi:
(a) 5%, 5%, 4%, 3% şi 2% din valoarea producţiei comercializate, în cazul în care aceasta este de cel mult 1.000.000 EUR în fiecare dintre cei cinci ani şi
(b) 2,5%, 2,5%, 2,0%, 1,5% şi 1,5% din valoarea producţiei comercializate în cazul în care aceasta depăşeşte 1.000.000 EUR în fiecare dintre cei cinci ani.
În orice caz, sprijinul nu poate depăşi plafoanele de eligibilitate prevăzute la secţiunea I G.
C. Măsurile de tipul "Leader +"
(1) Se poate acorda sprijin pentru măsurile care urmăresc dobândirea de aptitudini în scopul pregătirii comunităţilor rurale pentru conceperea şi punerea în aplicare a unor strategii locale de dezvoltare rurală.
Aceste măsuri pot include în special:
(a) sprijin tehnic pentru studii privind zona locală, precum şi pentru analiza teritorială, cu luarea în considerare a dorinţelor exprimate de populaţia în cauză;
(b) informarea şi pregătirea populaţiei în vederea participării active la procesul de dezvoltare;
(c) formarea de parteneriate reprezentative pentru dezvoltare locală;
(d) elaborarea de strategii de dezvoltare integrate;
(e) finanţarea cercetării şi elaborarea de cereri de sprijin.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(2) Se poate acorda sprijin pentru adoptarea de strategii-pilot integrate de dezvoltare rurală teritorială, elaborate de grupuri de acţiune locale în conformitate cu principiile stabilite la punctele (12), (14) şi (16) din Comunicarea Comisiei către statele membre din 14 aprilie 2000 privind orientările iniţiativei Comunităţii pentru dezvoltarea rurală ("Leader +")1). Acest sprijin este limitat la regiunile în care există deja capacitate administrativă şi experienţă suficiente în abordări specifice dezvoltării rurale locale.
1) JO C 139, 18.5.2000, p. 5.
(3) Grupurile locale de acţiune menţionate la punctul (2) pot fi eligibile pentru a participa la acţiuni de cooperare teritorială la nivel naţional şi transnaţional, în conformitate cu principiile stabilite la punctele (15)-(18) din Comunicarea Comisiei menţionată la punctul (2).
(4) Bulgariei şi României, precum şi grupurilor de acţiune locale li se permite accesul la Observatorul zonelor rurale prevăzut la punctul (23) din Comunicarea Comisiei menţionată la punctul (2).
D. Serviciile de consultanţă agricolă şi informare publică
Se acordă sprijin pentru prestarea de servicii de consultanţă agricolă şi informare publică pentru ferme.
E. Suplimente la plăţi directe
(1) Se poate acorda sprijin agricultorilor eligibili pentru plăţi directe suplimentare sau ajutoare acordate la nivel naţional în conformitate cu articolul 143c din Regulamentul (CE) nr. 1782/20031).
1) Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune şi de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori şi de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 şi (CE) nr. 2529/2001 (JO L 270, 21.10.2003, p. 1), regulament adaptat prin Decizia 2004/281/CE a Consiliului (JO L 93, 30.3.2004, p. 1) şi astfel cum a modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 864/2004 (JO L 161, 30.4.2004, p. 48).
(2) Sprijinul acordat unui fermier pentru anii 2007, 2008 şi 2009 nu poate depăşi diferenţa dintre:
(a) nivelul plăţilor directe aplicabil în Bulgaria sau România pentru anul în cauză în conformitate cu articolul 143a din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 şi
(b) 40% din nivelul plăţilor directe aplicabil în Comunitate, în compunerea sa de la data de 30 aprilie 2004, pentru anul în cauză.
(3) Contribuţia Comunităţii la sprijinul acordat în conformitate cu prezenta secţiune E în Bulgaria sau România pentru fiecare dintre anii 2007, 2008 şi 2009 nu poate depăşi 20% din respectiva sa alocare anuală. Cu toate acestea, Bulgaria sau România poate decide să substituie această rată anuală de 20% cu următoarele rate: 25% pentru 2007, 20% pentru 2008 şi 15% pentru 2009.
(4) Sprijinul acordat unui agricultor în conformitate cu prezenta subsecţiune E este calificat drept plată directă sau ajutor naţional suplimentar, după caz, în scopul aplicării nivelurilor maxime stabilite la articolul 143c alineatul (2a) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.
F. Asistenţa tehnică
(1) Se poate acorda sprijin pentru măsurile de pregătire, monitorizare, evaluare şi control necesare punerii în aplicare a documentelor de programare privind dezvoltarea rurală.
(2) Măsurile menţionate la punctul (1) trebuie să cuprindă în special:
(a) studii;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(b) măsuri de asistenţă tehnică şi schimbul de experienţă şi de informaţii destinate partenerilor, beneficiarilor şi publicului larg;
(c) instalarea, operarea şi interconectarea sistemelor informatizate de management, monitorizare şi evaluare;
(d) îmbunătăţirea metodelor de evaluare şi schimbul de informaţii privind cele mai bune practici în acest domeniu.
G. Tabelul sumelor pentru măsurile suplimentare temporare pentru dezvoltarea rurală a Bulgariei şi României
Măsura | EUR | ||
Ferme de semi-subzistenţă | 1.000 | fermă/an | |
Grupuri de producători | 100.000 | în primul an | |
100.000 | În al doilea an | ||
80.000 | În al treilea an | ||
60.000 | în al patrulea an | ||
50.000 | în al cincilea an |
SECŢIUNEA II
DISPOZIŢII SPECIALE PRIVIND SPRIJINUL PENTRU INVESTIŢII ÎN
BULGARIA ŞI ROMÂNIA
(1) Sprijinul pentru investiţii destinat exploataţiilor agricole în conformitate cu regulamentele privind dezvoltarea rurală, în vigoare la data aderării, se acordă exploataţiilor agricole a căror viabilitate economică la data dării în folosinţă a investiţiei poate fi demonstrată.
(2) Volumul total al sprijinului pentru investiţii în exploataţii agricole, exprimat ca procent din volumul investiţiilor eligibile, este limitat fie la o valoare maximă de 50% şi, în zonele defavorizate, de 60%, fie la procentele stabilite prin regulamentele privind dezvoltarea rurală, în vigoare la data aderării, oricare dintre acestea este mai mare. În cazul în care investiţiile sunt efectuate de fermierii tineri, astfel cum sunt definiţi prin regulamentele privind dezvoltarea rurală, în vigoare la data aderării, aceste procente pot atinge fie o valoare maximă de 55% şi, în zonele defavorizate, de 65%, fie procentele stabilite prin regulamentele privind dezvoltarea rurală, în vigoare la data aderării, oricare dintre acestea este mai mare.
(3) Sprijinul pentru investiţiile pentru îmbunătăţirea prelucrării şi comercializării produselor agricole în conformitate cu regulamentele privind dezvoltarea rurală, în vigoare la data aderării, se acordă întreprinderilor care au beneficiat de o perioadă de tranziţie după aderare în vederea îndeplinirii standardelor minime privind mediul, igiena şi bunăstarea animalelor. În acest caz, întreprinderea în cauză se conformează standardelor specifice până la încheierea perioadei de tranziţie respective sau a perioadei de investiţie, oricare dintre acestea se desfăşoară mai întâi.
SECŢIUNEA III
DISPOZIŢII SPECIALE PRIVIND SPRIJINUL PENTRU PENSIONAREA
ANTICIPATĂ ÎN BULGARIA
(1) Fermierii din Bulgaria cărora le-a fost alocată o cotă de lapte sunt eligibili pentru schema de pensionare anticipată, cu condiţia ca aceştia să nu fi depăşit vârsta de 70 ani la data opţiunii.
(2) Volumul sprijinului depinde de plafoanele maxime prevăzute de regulamentele privind dezvoltarea rurală, în vigoare la data aderării, şi este calculat în raport cu mărimea cotei de lapte şi cu întreaga activitate agricolă a exploataţiei.
(3) Cotele de lapte alocate unui fermier care optează pentru pensionarea anticipată se returnează la rezerva naţională de cote de lapte fără plata vreunei despăgubiri suplimentare.
SECŢIUNEA IV
DISPOZIŢII FINANCIARE SPECIALE PRIVIND BULGARIA ŞI ROMÂNIA
PENTRU PERIOADA 2007-2013
(1) Pentru perioada de programare 2007-2013, sprijinul Comunităţii acordat în Bulgaria şi România pentru ansamblul măsurilor de dezvoltare rurală este pus în aplicare în conformitate cu principiile prevăzute la articolele 31 şi 32 din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 al Consiliului din 21 iunie 1999 de stabilire a dispoziţiilor generale privind Fondurile Structurale1).
(2) În zonele corespunzătoare Obiectivului 1, contribuţia financiară a Comunităţii poate ajunge la 85% pentru măsurile agro-ecologice şi privind bunăstarea animalelor, respectiv la 80% pentru alte măsuri, sau la nivelul procentelor prevăzute de regulamentele privind dezvoltarea rurală, în vigoare la data aderării, oricare dintre acestea este mai mare.
1) JO L 161, 26.6.1999, p. 1, regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Actul de aderare din 2003 (JO L 236, 23.9.2.3, p. 33).
NEGOCIERILE PENTRU ADERAREA BULGARIEI ŞI A ROMÂNIEI
LA UNIUNEA EUROPEANĂ
Bruxelles, 31 martie 2005
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
AA 22/2/05
REV 2
TRATATUL DE ADERARE: ACTUL DE ADERARE, ANEXA IX
PROIECTE DE ACTE LEGISLATIVE ŞI DE ALTE INSTRUMENTE
Delegaţiile sunt invitate să găsească alăturat proiectul Tratatului pentru aderarea Bulgariei şi României la Uniunea Europeană: ACTUL DE ADERARE, ANEXA IX.
Documente sursă: | MD 170/5/04 REV 5 | (ACI 70/1/04 REV 1) |
ANEXA Nr. IX
I. Cu privire la articolul 39 (2)
(1) Să pună în aplicare fără întârziere Planul de acţiune Schengen, astfel cum a fost publicat în M.Of., p. I, nr. 129 bis/10.II.2005, modificat în conformitate cu acquis-ul şi cu respectarea termenelor convenite.
(2) În vederea asigurării unui înalt nivel al controlului şi supravegherii la viitoarele frontiere externe ale Uniunii Europene, accelerării în mod considerabil a eforturilor în sensul modernizării echipamentului şi infrastructurii la frontiera verde, frontiera albastră şi la punctele de trecere a frontierei, precum şi îmbunătăţirii în continuare a capacităţii de analiză a riscului operaţional. Toate acestea trebuie reflectate într-un plan unic multianual de investiţii, care trebuie elaborat până în luna martie 2005 cel târziu şi care trebuie să permită Uniunii să măsoare progresul pe o bază anuală şi până când se ia decizia la care se face referire la articolul 4 (2) din actul cu privire la România. De asemenea, România trebuie să accelereze considerabil punerea în aplicare a planurilor de recrutare a 4.438 agenţi şi ofiţeri ai poliţiei de frontieră şi, în special, să asigure un nivel de acoperire cu personal, până la aderare, pe cât posibil până la nivelul de 100%, de-a lungul frontierei cu Ucraina, Moldova şi coasta Mării Negre. România trebuie, de asemenea, să pună în aplicare toate măsurile necesare pentru a combate efectiv imigraţia ilegală, inclusiv întărirea cooperării cu ţările terţe.
(3) Să dezvolte şi să pună în aplicare un plan de acţiune şi o strategie de reformă a sistemului judiciar actualizate şi integrate, inclusiv principalele măsuri pentru punere în aplicare a Legii de organizare a sistemului judiciar, a Legii privind statutul magistraţilor şi a Legii privind Consiliul Superior al Magistraturii, care au intrat în vigoare la 30 septembrie 2004. Ambele documente actualizate trebuie să fie prezentate Uniunii Europene până în martie 2005 cel târziu; trebuie asigurate resursele financiare şi umane adecvate pentru punerea în aplicare a planului de acţiune, iar acesta trebuie pus în aplicare fără întârziere şi în conformitate cu calendarul stabilit. România trebuie, de asemenea, să demonstreze până la sfârşitul lunii martie 2005 funcţionarea deplină a noului sistem de distribuire aleatorie a cazurilor.
(4) Să accelereze considerabil lupta împotriva corupţiei, în special împotriva corupţiei la nivel înalt, prin asigurarea unei aplicări riguroase a legislaţiei anticorupţie şi a independenţei efective a Parchetului Naţional Anticorupţie (PNA), precum şi prin prezentarea anuală, începând cu noiembrie 2005, a unui raport convingător al activităţii PNA în lupta împotriva corupţiei la nivel înalt. Parchetului Naţional Anticorupţie trebuie să i se asigure personal, resurse financiare şi de formare, precum şi echipamentul necesar pentru îndeplinirea funcţiei sale vitale.
(5) Să realizeze un audit independent al rezultatelor şi impactului generate de actuala Strategie naţională anticorupţie; să reflecte concluziile şi recomandările acestui audit în noua strategie anticorupţie multianuală, care trebuie să fie un document cuprinzător, redactat până în luna martie 2005 cel târziu, însoţit de un plan de acţiune care să cuprindă repere ce trebuie atinse şi rezultate ce trebuie obţinute bine definite, precum şi dispoziţii bugetare adecvate; punerea în aplicare a strategiei şi planului de acţiune trebuie să fie avizată de un organism existent, clar definit şi independent; strategia trebuie să includă angajamentul de revizuire a procedurilor penale îndelungate, până la sfârşitul anului 2005, pentru a asigura că tratarea cazurilor de corupţie se face într-un mod rapid şi transparent, astfel încât să se garanteze sancţiuni adecvate cu efect descurajator; în sfârşit, acestea trebuie să cuprindă măsuri în vederea reducerii considerabile a numărului de organisme care au atribuţii de prevenire sau investigare a corupţiei, până la sfârşitul anului 2005, pentru evitarea suprapunerii responsabilităţilor.
(6) Să asigure, până la sfârşitul lunii martie 2005, un cadru legislativ clar cu privire la sarcinile jandarmeriei şi poliţiei, precum şi la cooperarea dintre acestea, inclusiv în ce priveşte punerea în aplicare a legislaţiei, dezvoltarea şi punerea în aplicare, pentru ambele instituţii, a unui plan clar de recrutare de personal până la mijlocul anului 2005, în vederea înregistrării unui progres considerabil pentru ocuparea celor 7.000 de posturi din poliţie şi a celor 18.000 de posturi din jandarmerie până la data aderării.
(7) Să dezvolte şi să pună în aplicare o strategie multianuală coerentă împotriva criminalităţii, care să includă acţiuni concrete pentru a reduce statutul României de ţară de origine, tranzit şi destinaţie a victimelor traficului de persoane şi să prezinte anual, începând cu martie 2005, statistici credibile privind modul în care acest fenomen infracţional este controlat.
II. Cu privire la articolul 39 alineatul (3)
(8) Să asigure un control efectiv, prin intermediul Consiliului Concurenţei, al oricărui ajutor de stat potenţial, inclusiv în ceea ce priveşte ajutorul de stat sub forma reeşalonării plăţilor obligaţiilor din domeniul fiscal sau social către bugetul de stat ori a reeşalonării plăţilor privind furnizarea de energie.
(9) Să consolideze, fără întârziere mecanismele de monitorizare a ajutorului de stat şi să asigure un nivel satisfăcător al monitorizării atât în domeniul politicii antimonopol, cât şi în domeniul ajutorului de stat.
(10) Să prezinte Comisiei, până la mijlocul lunii decembrie 2004, un plan revizuit de restructurare a industriei siderurgice (care include Programul naţional de restructurare şi Planurile de afaceri individuale) în conformitate cu cerinţele stabilite în Protocolul 2, privind produsele CECO, din Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte1) precum şi cu condiţiile stabilite în anexa VII, capitolul 4, secţiunea B din act.
Să respecte integral angajamentul de a nu acorda sau plăti, începând cu 1 ianuarie 2005 până la 31 decembrie 2008, nici un ajutor de stat către combinatele siderurgice incluse în Strategia naţională de restructurare precum şi să respecte integral volumul ajutoarelor de stat şi condiţiile privind reducerea capacităţilor de producţie stabilite în conformitate cu Protocolul 2, privind produsele CECO, din Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte.
(11) Să continue să aloce Consiliului Concurenţei mijloacele financiare adecvate, precum şi resursele umane suficiente şi pregătite corespunzător.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
1) JO L 357, 31.12.1994, p. 2. Acord astfel cum a fost modificat ultima dată prin Decizia nr. 2/2003 a Consiliului de Asociere UE/România din 25.9.2003 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).
NEGOCIERILE PENTRU ADERAREA BULGARIEI ŞI A ROMÂNIEI
LA UNIUNEA EUROPEANĂ
Bruxelles, 31 martie 2005
AA 23/2/05
REV 2
TRATATUL DE ADERARE: ACTUL FINAL
PROIECTE DE ACTE LEGISLATIVE ŞI DE ALTE INSTRUMENTE
Delegaţiile sunt invitate să găsească alăturat proiectul Tratatului pentru aderarea Bulgariei şi României la Uniunea Europeană: ACTUL FINAL.
Documente sursă: | MD 199/4/05 REV 4 | (AC 199/1/05 REV 1) |
Plenipotenţiarii:
MAIESTĂŢII SALE REGELE BELGIENILOR,
GUVERNULUI REPUBLICII BULGARIA,
PREŞEDINTELUI REPUBLICII CEHE,
MAIESTĂŢII SALE REGINA DANEMARCEI,
PREŞEDINTELUI REPUBLICII FEDERALE GERMANIA,
PREŞEDINTELUI REPUBLICII ESTONIA,
PREŞEDINTELUI REPUBLICII ELENE,
MAIESTĂŢII SALE REGELE SPANIEI,
PREŞEDINTELUI REPUBLICII FRANCEZE,
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
PREŞEDINTELUI IRLANDEI,
PREŞEDINTELUI REPUBLICII ITALIENE,
PREŞEDINTELUI REPUBLICII CIPRU,
PREŞEDINTELUI REPUBLICII LETONIA,
PREŞEDINTELUI REPUBLICII LITUANIA,
ALTEŢEI SALE REGALE MARELE DUCE DE LUXEMBURG,
PREŞEDINTELUI REPUBLICII UNGARE,
PREŞEDINTELUI MALTEI,
MAIESTĂŢII SALE REGINA ŢĂRILOR DE JOS,
PREŞEDINTELUI FEDERAL AL REPUBLICII AUSTRIA,
PREŞEDINTELUI REPUBLICII POLONE,
PREŞEDINTELUI REPUBLICII PORTUGHEZE,
PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI,
PREŞEDINTELUI REPUBLICII SLOVENIA,
PREŞEDINTELUI REPUBLICII SLOVACE,
PREŞEDINTELUI REPUBLICII FINLANDA,
GUVERNULUI REGATULUI SUEDIEI,
MAIESTĂŢII SALE REGINA REGATULUI UNIT AL MARII BRITANII ŞI IRLANDEI DE NORD,
Reuniţi la [PLACE] la [DATE] cu ocazia semnării Tratatului între Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) şi Republica Bulgaria şi România privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană.
Au constatat că următoarele texte au fost redactate şi adoptate în cadrul Conferinţei dintre statele membre ale Uniunii Europene şi Republica Bulgaria şi România privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
I. Tratatul între Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) şi Republica Bulgaria şi România, privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană (în continuare "Tratatul de aderare");
II. textele în limbile bulgară şi română ale Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa;
III. Protocolul privind condiţiile şi aranjamentele de admitere a Republicii Bulgaria şi a României în Uniunea Europeană (în continuare "Protocolul de aderare");
IV. textele enumerate mai jos care sunt anexate Protocolului de aderare:
A. | Anexa I: | Lista convenţiilor şi protocoalelor la care Bulgaria şi România devin părţi de la data aderării [menţionate la articolul 3 alineatul (3) din protocol] | |
Anexa II: | Lista dispoziţiilor acquis-ului Schengen astfel cum este integrat în cadrul Uniunii Europene, precum şi actele adoptate în temeiul acestuia sau conexe acestuia, care urmează să fie obligatorii şi să se aplice în noile state membre de la data aderării [menţionate la articolul 4 alineatul (1) din protocol] | ||
Anexa III: | Lista menţionată la articolul 16 din protocol: adaptări la actele adoptate de instituţii | ||
Anexa IV: | Lista menţionată la articolul 17 din protocol: adaptări suplimentare la actele adoptate de instituţii | ||
Anexa V: | Lista menţionată la articolul 18 din protocol: alte dispoziţii permanente | ||
Anexa VI: | Lista menţionată la articolul 20 din protocol: măsuri tranzitorii Bulgaria | ||
Anexa VII: | Lista menţionată la articolul 20 din protocol: măsuri tranzitorii România | ||
Anexa VIII: | Dezvoltarea rurală (menţionată la articolul 34 din protocol) | ||
Anexa IX: | Angajamente speciale asumate şi cerinţe acceptate de România la încheierea negocierilor de aderare din data de 14 decembrie 2004 (menţionate la articolul 39 din protocol); | ||
B. | textele în limbile bulgară şi română ale Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice şi ale tratatelor care îl modifică sau completează. |
V. Actul privind condiţiile de aderare a Republicii Bulgaria şi a României, precum şi adaptările la tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană (în continuare "Actul de aderare");
VI. textele enumerate mai jos care sunt anexate la Actul de aderare:
A. | Anexa I: | Lista convenţiilor şi protocoalelor la care Bulgaria şi România devin părţi de la data aderării [menţionate la articolul 3 alineatul (3) din Actul de aderare] | |
Anexa II: | Lista dispoziţiilor acquis-ului Schengen astfel cum este integrat în cadrul Uniunii Europene, precum şi actele adoptate în temeiul acestuia sau conexe acestuia, care urmează să fie obligatorii şi să se aplice în noile state membre de la data aderării [menţionate la articolul 4 alineatul (1) din Actul de aderare] | ||
Anexa III: | Lista menţionată la articolul 19 din Actul de aderare: adaptări la actele adoptate de instituţii | ||
Anexa IV: | Lista menţionată la articolul 20 din Actul de aderare: adaptări suplimentare la actele adoptate de instituţii | ||
Anexa V: | Lista menţionată la articolul 21 din Actul de aderare: alte dispoziţii permanente | ||
Anexa VI: | Lista menţionată la articolul 23 din Actul de aderare: măsuri tranzitorii Bulgaria | ||
Anexa VII: | Lista menţionată la articolul 23 din Actul de aderare: măsuri tranzitorii România | ||
Anexa VIII: | Dezvoltarea rurală (menţionată la articolul 34 din Actul de aderare) | ||
Anexa IX: | Angajamente speciale asumate şi cerinţe acceptate de România la încheierea negocierilor de aderare din data de 14 decembrie 2004 (menţionate la articolul 39 din Actul de aderare); | ||
B. | textele în limbile bulgară şi română ale Tratatului privind Uniunea Europeană, ale Tratatului de instituire a Comunităţii Europene şi ale Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice, precum şi ale tratatelor care modifică sau completează aceste tratate, inclusiv ale Tratatului privind aderarea Regatului Danemarcei, Irlandei şi a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, ale Tratatului privind aderarea Republicii Elene, ale Tratatului privind aderarea Regatului Spaniei şi a Republicii Portugheze, ale Tratatului privind aderarea Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei, precum şi ale Tratatului privind aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace. |
(2) Înaltele Părţi Contractante au convenit politic asupra unui set de adaptări ale actelor adoptate de către instituţii, necesare ca urmare a aderării, şi invită Consiliul şi Comisia să adopte aceste adaptări înainte de aderare în conformitate cu dispoziţiile articolului 56 din Protocolul de aderare sau, după caz, în conformitate cu dispoziţiile articolului 56 din Actul de aderare, astfel cum este prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul de aderare, completate şi actualizate, dacă este necesar, pentru a ţine seama de evoluţia dreptului Uniunii.
(3) Fiecare Înaltă Parte Contractantă se obligă să transmită Comisiei şi celorlalte Înalte Părţi Contractante toate informaţiile necesare în vederea aplicării Protocolului de aderare sau, după caz, a Actului de aderare. În cazurile în care este necesar, aceste informaţii sunt furnizate în timp util înainte de data aderării, astfel încât să permită aplicarea integrală de la data aderării a Protocolului de aderare sau, după caz, a Actului de aderare, în special în ceea ce priveşte funcţionarea pieţei interne. În acest context, are o importanţă primordială notificarea în timp util, în conformitate cu dispoziţiile articolului 53 din Protocolul de aderare sau, după caz, în conformitate cu dispoziţiile articolului 53 din Actul de aderare, a măsurilor adoptate de Bulgaria şi de România. Comisia poate informa Republica Bulgaria şi România cu privire la momentul la care consideră cuvenit să primească sau să transmită anumite informaţii. Până la data prezentei semnări, Părţilor Contractante le-a fost furnizată o listă cuprinzând obligaţiile de informare în domeniul veterinar.
(4) Plenipotenţiarii au luat notă de următoarele declaraţii adoptate şi care sunt anexate la prezentul Act final:
A. | Declaraţii comune ale actualelor state membre | ||
1. | Declaraţia comună privind libera circulaţie a lucrătorilor: Bulgaria | ||
2. | Declaraţia comună privind leguminoasele pentru boabe: Bulgaria | ||
3. | Declaraţia comună privind libera circulaţie a lucrătorilor: România | ||
4. | Declaraţia comună privind dezvoltarea rurală: Bulgaria şi România | ||
B. | Declaraţia comună a actualelor state membre şi a Comisiei | ||
5. | Declaraţia comună privind pregătirile Bulgariei şi ale României pentru aderare | ||
C. | Declaraţia comună a diferitelor actuale state membre | ||
6. | Declaraţia comună a Republicii Federale Germania şi a Republicii Austria privind libera circulaţie a lucrătorilor: Bulgaria şi România | ||
D. | Declaraţia Republicii Bulgaria | ||
7. | Declaraţia Republicii Bulgaria privind utilizarea alfabetului chirilic în cadrul Uniunii Europene |
(5) Plenipotenţiarii au luat notă de schimbul de scrisori între Uniunea Europeană şi Republica Bulgaria şi România privind o procedură de informare şi consultare pentru adoptarea anumitor decizii şi a altor măsuri care vor fi luate în perioada premergătoare aderării şi care este ataşat prezentului Act final.
NEGOCIERILE PENTRU ADERAREA BULGARIEI ŞI A ROMÂNIEI
LA UNIUNEA EUROPEANĂ
Bruxelles, 31 martie 2005
AA 24/2/05
REV 2
TRATATUL DE ADERARE: DECLARAŢII
PROIECTE DE ACTE LEGISLATIVE ŞI DE ALTE INSTRUMENTE
Delegaţiile sunt invitate să găsească alăturat proiectul Tratatului pentru aderarea Bulgariei şi României la Uniunea Europeană: DECLARAŢII.
Documente sursă: | MD 196/2/05 REV 2 | (AC 196/1/05 REV 1) | |
MD 187/3/05 REV 3 | (AC 187/1/05 REV 1) | ||
MD 197/2/05 REV 2 | (AC 197/1/05 REV 1) | ||
MD 221/3/05 REV 3 | (AC 221/1/05 REV 1) | ||
MD 171/2/04 REV 2 | (AC 171/1/05 REV 1) | ||
MD 217/1/05 REV 1 | (AC 217/1/05 REV 1) | ||
MD 210/1/05 REV 1 | (AC 210/1/05 REV 1) |
II. DECLARAŢII
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
A. DECLARAŢIA COMUNĂ A ACTUALELOR STATE MEMBRE
1. DECLARAŢIA COMUNĂ PRIVIND LIBERA CIRCULAŢIE A LUCRĂTORILOR: BULGARIA
Uniunea Europeană evidenţiază puternicele elemente de diversitate şi flexibilitate în regimul liberei circulaţii a lucrătorilor. Statele membre urmăresc să acorde un acces sporit pe piaţa forţei de muncă resortisanţilor bulgari în conformitate cu dreptul intern, pentru a accelera apropierea acquis-ului. În consecinţă, şansele de angajare în Uniunea Europeană a resortisanţilor bulgari ar trebui să sporească semnificativ după aderarea Bulgariei. De asemenea, statele membre UE valorifică la maxim regimul propus pentru a se trece cât mai repede la aplicarea deplină a acquis-ului în domeniul liberei circulaţii a lucrătorilor.
2. DECLARAŢIA COMUNĂ PRIVIND LEGUMINOASELE PENTRU BOABE: BULGARIA
Cu privire la leguminoasele pentru boabe, pentru calcularea plafonului naţional al Bulgariei în anexa VIIIA la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 din 29 septembrie 2003 (JO L 270, 21.10.2003, p. 1) a fost luată în considerare o suprafaţă de 18.047 ha.
3. DECLARAŢIA COMUNĂ PRIVIND LIBERA CIRCULAŢIE A LUCRĂTORILOR: ROMÂNIA
Uniunea Europeană evidenţiază puternicele elemente de diversitate şi flexibilitate în regimul liberei circulaţii a lucrătorilor. Statele membre urmăresc să acorde un acces sporit pe piaţa forţei de muncă resortisanţilor români în conformitate cu dreptul intern, pentru a accelera apropierea acquis-ului. În consecinţă, şansele de angajare în Uniunea Europeană a resortisanţilor români ar trebui să sporească semnificativ după aderarea României. De asemenea, statele membre UE vor valorifica la maxim regimul propus pentru a se trece cât mai repede la aplicarea deplină a acquis-ului în domeniul liberei circulaţii a lucrătorilor.
4. DECLARAŢIA COMUNĂ PRIVIND DEZVOLTAREA RURALĂ: BULGARIA ŞI ROMÂNIA
Cu privire la creditele de angajament pentru dezvoltare rurală acordate prin FEOGA, secţiunea Garantare pentru Bulgaria şi România pe o perioadă de trei ani între 2007-2009, prevăzută la articolul 33 alineatul (2) din Protocolul de aderare şi la articolul 34 alineatul (2) din Actul de aderare, Uniunea menţionează că sunt preconizate următoarele alocări de fonduri:
(milioane EUR, preţuri din 2004) |
2007 | 2008 | 2009 | 2007-2009 | ||
Bulgaria | 183 | 244 | 306 | 733 | |
România | 577 | 770 | 961 | 2.308 | |
Total | 760 | 1.014 | 1.267 | 3.041 |
Fondurile alocate pentru dezvoltarea rurală a Bulgariei şi a României după perioada de trei ani 2007-2009 vor avea la bază aplicarea normelor în vigoare sau a normelor care decurg din orice reformă a politicii care are loc între timp.
B.
DECLARAŢIA COMUNĂ A ACTUALELOR STATE MEMBRE ŞI A COMISIEI:
BULGARIA ŞI ROMÂNIA
5.
DECLARAŢIA COMUNĂ PRIVIND PREGĂTIRILE BULGARIEI
ŞI ALE ROMÂNIEI PENTRU ADERARE
Uniunea Europeană va continua să urmărească îndeaproape pregătirile şi realizările Bulgariei şi României, inclusiv punerea efectivă în aplicare a angajamentelor asumate în toate domeniile acquis-ului.
Uniunea Europeană reaminteşte Concluziile Preşedinţiei adoptate de Consiliul European din 16-17 decembrie 2004, în special cele cuprinse la punctele 8 şi 12, subliniind că, în cazul României, se va acorda o atenţie deosebită pregătirii în domeniul justiţiei şi afacerilor interne, al concurenţei şi al mediului şi că, în cazul Bulgariei, se va acorda o atenţie deosebită pregătirii în domeniul justiţiei şi afacerilor interne. Comisia va continua să prezinte rapoarte anuale privind progresele înregistrate de Bulgaria şi România în vederea aderării, însoţite de recomandări, dacă este cazul. Uniunea Europeană reaminteşte că în clauzele de salvgardare sunt prevăzute măsuri privind soluţionarea unor probleme grave care pot apărea înainte de aderare sau în termen de trei ani de la aderare, după caz.
C. DECLARAŢIA COMUNĂ A DIFERITELOR ACTUALE STATE MEMBRE
Textul punctului 13 din măsurile tranzitorii privind libera circulaţie a lucrătorilor în conformitate cu Directiva 96/71/CE în anexele VI şi VII la Protocolul de aderare şi, respectiv, la Actul de aderare se înţelege de Republica Federală Germania şi de către Republica Austria, în acord cu Comisia, în sensul că, dacă este cazul, expresia "anumite regiuni" se poate referi, de asemenea, la întregul teritoriu naţional.
D. DECLARAŢIA REPUBLICII BULGARIA
7.
DECLARAŢIA REPUBLICII BULGARIA PRIVIND UTILIZAREA ALFABETULUI
CHIRILIC ÎN CADRUL UNIUNII EUROPENE
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Prin recunoaşterea limbii bulgare ca limbă autentică a tratatelor, precum şi ca o limbă oficială şi de lucru a instituţiilor Uniunii Europene, alfabetul chirilic va deveni unul dintre cele trei alfabete oficiale utilizate în Uniunea Europeană. Această parte semnificativă a patrimoniului cultural al Europei reprezintă o contribuţie specială a Bulgariei la diversitatea lingvistică şi culturală a Uniunii.
NEGOCIERILE PENTRU ADERAREA BULGARIEI ŞI A ROMÂNIEI
LA UNIUNEA EUROPEANĂ
Bruxelles, 31 martie 2005
AA 25/2/05
REV 2
TRATATUL DE ADERARE: SCHIMB DE SCRISORI
PROIECTE DE ACTE LEGISLATIVE ŞI DE ALTE INSTRUMENTE
Delegaţiile sunt invitate să găsească alăturat proiectul Tratatului pentru aderarea Bulgariei şi României la Uniunea Europeană: SCHIMB DE SCRISORI.
Documente sursă: | MD 131/4/04 REV 4 | (AC 131/1/05 REV 1) |
Stimate domnule,
Avem onoarea să ne referim la chestiunea privind procedura de informare şi consultare pentru adoptarea anumitor decizii şi a altor măsuri care vor fi adoptate în perioada premergătoare aderării ţării dumneavoastră la Uniunea Europeană, chestiune care a fost ridicată în cadrul negocierilor de aderare.
Prin prezenta vă confirmăm faptul că Uniunea Europeană este în măsură să convină asupra unei astfel de proceduri, în condiţiile stabilite în anexa la prezenta scrisoare, care poate fi aplicată cu începere de la 1 octombrie 2004.
V-am rămâne recunoscători dacă ne-aţi confirma că guvernul dumneavoastră este de acord cu conţinutul acestei scrisori.
Cu deosebită consideraţie,
Stimate domnule,
Avem onoarea să vă confirmăm primirea scrisorii dumneavoastră care are următorul conţinut:
Avem onoarea să ne referim la chestiunea privind procedura de informare şi consultare pentru adoptarea anumitor decizii şi a altor măsuri care vor fi adoptate în perioada premergătoare aderării ţării dumneavoastră la Uniunea Europeană, chestiune care a fost ridicată în cadrul negocierilor de aderare.
Prin prezenta confirmăm faptul că Uniunea Europeană este în măsură să convină asupra unei astfel de proceduri, în condiţiile stabilite în anexa la prezenta scrisoare, care poate fi aplicată cu începere de la 1 octombrie 2004.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
V-am rămâne recunoscători dacă ne-aţi confirma că guvernul dumneavoastră este de acord cu conţinutul acestei scrisori."
Avem onoarea să confirmăm că guvernul pe care îl reprezentăm este de acord cu conţinutul acestei scrisori.
Cu deosebită consideraţie,
ANEXĂ
(1) Pentru a se asigura că Republica Bulgaria şi România, denumite în continuare "state aderente", sunt informate în mod corespunzător, orice propunere, comunicare, recomandare sau iniţiativă care poate conduce la decizii ale instituţiilor sau organelor Uniunii Europene se aduc la cunoştinţa statelor aderente după transmiterea lor Consiliului.
(2) Au loc consultări în urma unei solicitări motivate din partea unui stat aderent, care trebuie să exprime explicit în cuprinsul acesteia interesele sale ca viitor membru al Uniunii, precum şi observaţiile sale.
(3) Ca regulă generală, deciziile administrative nu generează consultări.
(4) Consultările au loc în cadrul unui comitet interimar format din reprezentanţi ai Uniunii şi ai statelor aderente. Cu excepţia unei obiecţiuni motivate din partea unui stat aderent, consultările pot să aibă loc, de asemenea, sub forma unui schimb de mesaje prin intermediul mijloacelor electronice, în special în cadrul politicii externe şi de securitate comune.
(5) Din partea Uniunii, membrii comitetului interimar sunt membri ai Comitetului Reprezentanţilor Permanenţi sau persoane desemnate de aceştia în acest scop. Dacă este cazul, membrii pot fi membrii Comitetului Politic şi de Securitate. Comisia este invitată să fie reprezentată la aceste lucrări.
(6) Comitetul interimar este asistat de un secretariat, care este acelaşi cu cel al Conferinţei, continuat în acest scop.
(7) Consultările se desfăşoară de regulă de îndată ce lucrările pregătitoare desfăşurate la nivelul Uniunii, în vederea adoptării deciziilor sau poziţiilor comune de către Consiliu, au avut ca rezultat linii directoare comune care permit organizarea fructuoasă a unor asemenea consultări.
(8) În cazul în care după consultări există încă dificultăţi serioase, acestea pot fi discutate la nivel ministerial la solicitarea unui stat aderent.
(9) Dispoziţiile de mai sus se aplică mutatis mutandis în cazul deciziilor Consiliului Guvernatorilor Băncii Europene de Investiţii.
(10) Procedura stabilită la alineatele de mai sus se aplică, de asemenea, oricărei decizii care va fi adoptată de statele aderente, de natură să aducă atingere angajamentelor care decurg din poziţia lor ca viitoare membre ale Uniunii.
(11) Uniunea şi Republica Bulgaria şi România iau măsurile necesare pentru a se asigura că aderarea lor la acordurile sau convenţiile prevăzute la articolul 3 alineatul (3), articolul 6 alineatul (2) şi la articolul 6 alineatul (6) din Protocolul privind condiţiile şi procedura de admitere a Republicii Bulgaria şi a României în Uniunea Europeană precum şi la articolul 3 alineatul (3), articolul 6 alineatul (2) şi la articolul 6 alineatul (6) din Actul privind condiţiile de aderare a Republicii Bulgaria şi a României coincide, în măsura posibilului şi în conformitate cu condiţiile stabilite în acest protocol şi în acest act, cu intrarea în vigoare a Tratatului de aderare.
(12) În măsura în care acordurile sau convenţiile între statele membre există doar în stadiul de proiect şi probabil nu pot fi semnate în perioada premergătoare aderării, statele aderente vor fi invitate să se asocieze, după semnarea Tratatului de aderare şi în conformitate cu procedurile corespunzătoare, la pregătirea acestor proiecte într-o manieră pozitivă şi astfel încât să se faciliteze încheierea lor.
(13) În ceea ce priveşte negocierea cu părţile co-contractante a protocoalelor prevăzute la articolul 6 alineatul (2) al doilea paragraf din Protocolul privind condiţiile şi procedura de admitere a Republicii Bulgaria şi a României în Uniunea Europeană, precum şi la articolul 6 alineatul (2), al doilea paragraf din Actul privind condiţiile de aderare a Republicii Bulgaria şi a României, reprezentanţii statelor aderente se asociază lucrărilor în calitate de observatori, alături de reprezentanţii actualelor state membre.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(14) Anumite acorduri nepreferenţiale încheiate de Comunitate, care rămân în vigoare după data aderării, pot face obiectul unor adaptări sau ajustări pentru a se ţine cont de extinderea Uniunii. Aceste adaptări sau ajustări vor fi negociate de Comunitate împreună cu reprezentanţii statelor aderente în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul precedent.
(15) Instituţiile trebuie să redacteze în timp util textele prevăzute la articolele 58 şi 60 din Protocolul privind condiţiile şi procedura de admitere a Republicii Bulgaria şi a României în Uniunea Europeană precum şi la articolele 58 şi 60 din Actul privind condiţiile de aderare a Republicii Bulgaria şi a României. În acest scop, guvernele Republicii Bulgaria şi al României furnizează instituţiilor în timp util traducerile textelor.
CONFERINŢA REPREZENTANŢILOR GUVERNELOR STATELOR MEMBRE | Bruxelles, 29 octombrie 2004 RO | |
CIG 87/2/04 REV 2 | ||
Referitor la: Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa | ||
CUPRINS | ||
PREAMBUL | ||
PARTEA I | ||
TITLUL I - DEFINIŢIA ŞI OBIECTIVELE UNIUNII | ||
TITLUL II - DREPTURILE FUNDAMENTALE ŞI CETĂŢENIA UNIUNII | ||
TITLUL III - COMPETENŢELE UNIUNII | ||
TITLUL IV - INSTITUŢIILE ŞI ORGANELE UNIUNII | ||
CAPITOLUL I - CADRUL INSTITUŢIONAL | ||
CAPITOLUL II - CELELALTE INSTITUŢII ŞI ORGANELE CONSULTATIVE ALE UNIUNII | ||
TITLUL V - EXERCITAREA COMPETENŢELOR UNIUNII | ||
CAPITOLUL I - DISPOZIŢII COMUNE | ||
CAPITOLUL II - DISPOZIŢII SPECIALE | ||
CAPITOLUL III - COOPERAREA CONSOLIDATĂ | ||
TITLUL VI - VIAŢA DEMOCRATICĂ A UNIUNII | ||
TITLUL VII - FINANŢELE UNIUNII | ||
TITLUL VIII - UNIUNEA ŞI VECINII SĂI | ||
TITLUL IX - APARTENENŢA LA UNIUNE | ||
PARTEA II: CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE ALE UNIUNII | ||
PREAMBUL | ||
TITLUL I - DEMNITATEA | ||
TITLUL II - LIBERTĂŢILE | ||
TITLUL III - EGALITATEA | ||
TITLUL IV - SOLIDARITATEA | ||
TITLUL V - CETĂŢENIA | ||
TITLUL VI - JUSTIŢIA | ||
TITLUL VII - DISPOZIŢII GENERALE CARE REGLEMENTEAZĂ INTERPRETAREA ŞI APLICAREA CARTEI | ||
PARTEA III: POLITICILE ŞI FUNCŢIONAREA UNIUNII | ||
TITLUL I - DISPOZIŢII CU APLICARE GENERALĂ | ||
TITLUL II - NEDISCRIMINAREA ŞI CETĂŢENIA | ||
TITLUL III - POLITICILE ŞI ACŢIUNILE INTERNE | ||
CAPITOLUL I - PIAŢA INTERNĂ | ||
Secţiunea 1 - Instituirea şi funcţionarea pieţei interne | ||
Secţiunea 2 - Libera circulaţie a persoanelor şi serviciilor | ||
Subsecţiunea 1 - Lucrătorii | ||
Subsecţiunea 2 - Libertatea de stabilire | ||
Subsecţiunea 3 - Libertatea de a presta servicii | ||
Secţiunea 3 - Libera circulaţie a mărfurilor | ||
Subsecţiunea 1 - Uniunea vamală | ||
Subsecţiunea 2 - Cooperarea vamală | ||
Subsecţiunea 3 - Interzicerea restricţiilor cantitative | ||
Secţiunea 4 - Capitalurile şi plăţile | ||
Secţiunea 5 - Normele privind concurenţa | ||
Subsecţiunea 1 - Normele aplicabile întreprinderilor | ||
Subsecţiunea 2 - Ajutoarele acordate de statele membre | ||
Secţiunea 6 - Dispoziţii fiscale | ||
Secţiunea 7 - Dispoziţii comune | ||
CAPITOLUL II - POLITICA ECONOMICĂ ŞI MONETARĂ | ||
Secţiunea 1 - Politica economică | ||
Secţiunea 2 - Politica monetară | ||
Secţiunea 3 - Dispoziţii instituţionale | ||
Secţiunea 4 - Dispoziţii proprii statelor membre a căror monedă este euro | ||
Secţiunea 5 - Dispoziţii tranzitorii | ||
CAPITOLUL III - POLITICILE DIN ALTE DOMENII | ||
Secţiunea 1 - Ocuparea forţei de muncă | ||
Secţiunea 2 - Politica socială | ||
Secţiunea 3 - Coeziunea economică, socială şi teritorială | ||
Secţiunea 4 - Agricultura şi pescuitul | ||
Secţiunea 5 - Mediul | ||
Secţiunea 6 - Protecţia consumatorilor | ||
Secţiunea 7 - Transporturile | ||
Secţiunea 8 - Reţelele transeuropene | ||
Secţiunea 9 - Cercetarea şi dezvoltarea tehnologică şi spaţiul cosmic | ||
Secţiunea 10 - Energia | ||
CAPITOLUL IV - SPAŢIUL DE LIBERTATE, SECURITATE ŞI JUSTIŢIE | ||
Secţiunea 1 - Dispoziţii generale | ||
Secţiunea 2 - Politicile privind controlul frontierelor, azilul şi imigrarea | ||
Secţiunea 3 - Cooperarea judiciară în materie civilă | ||
Secţiunea 4 - Cooperarea judiciară în materie penală | ||
Secţiunea 5 - Cooperarea poliţienească | ||
CAPITOLUL V - DOMENIILE ÎN CARE UNIUNEA POATE DECIDE SĂ DESFĂŞOARE O ACŢIUNE DE SPRIJINIRE, DE COORDONARE SAU COMPLEMENTARĂ | ||
Secţiunea 1 - Sănătatea publică | ||
Secţiunea 2 - Industria | ||
Secţiunea 3 - Cultura | ||
Secţiunea 4 - Turismul | ||
Secţiunea 5 - Educaţia, tineretul, sportul şi formarea profesională | ||
Secţiunea 6 - Protecţia civilă | ||
Secţiunea 7 - Cooperarea administrativă | ||
TITLUL IV - ASOCIEREA ŢĂRILOR ŞI A TERITORIILOR DE PESTE MĂRI | ||
TITLUL V - ACŢIUNEA EXTERNĂ A UNIUNII | ||
CAPITOLUL I - DISPOZIŢII CU APLICARE GENERALĂ | ||
CAPITOLUL II - POLITICA EXTERNĂ ŞI DE SECURITATE COMUNĂ | ||
Secţiunea 1 - Dispoziţii comune Secţiunea 2 - Politica de securitate şi apărare comună | ||
Secţiunea 3 - Dispoziţii financiare | ||
CAPITOLUL III - POLITICA COMERCIALĂ COMUNĂ | ||
CAPITOLUL IV - COOPERAREA CU ŢĂRILE TERŢE ŞI AJUTORUL UMANITAR | ||
Secţiunea 1 - Cooperarea pentru dezvoltare | ||
Secţiunea 2 - Cooperarea economică, financiară şi tehnică cu ţările terţe | ||
Secţiunea 3 - Ajutorul umanitar | ||
CAPITOLUL V - MĂSURILE RESTRICTIVE | ||
CAPITOLUL VI - ACORDURILE INTERNAŢIONALE | ||
CAPITOLUL VII - RELAŢIILE UNIUNII CU ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE ŞI ŢĂRILE TERŢE ŞI CU DELEGAŢIILE UNIUNII | ||
CAPITOLUL VIII - PUNEREA ÎN APLICARE A CLAUZEI DE SOLIDARITATE | ||
TITLUL VI - FUNCŢIONAREA UNIUNII | ||
CAPITOLUL I - DISPOZIŢII INSTITUŢIONALE | ||
Secţiunea 1 - Instituţiile | ||
Subsecţiunea 1 - Parlamentul European | ||
Subsecţiunea 2 - Consiliul European | ||
Subsecţiunea 3 - Consiliul de Miniştri | ||
Subsecţiunea 4 - Comisia Europeană | ||
Subsecţiunea 5 - Curtea de Justiţie a Uniunii Europene | ||
Subsecţiunea 6 - Banca Centrală Europeană | ||
Subsecţiunea 7 - Curtea de Conturi | ||
Secţiunea 2 - Organele consultative ale Uniunii | ||
Subsecţiunea 1 - Comitetul Regiunilor | ||
Subsecţiunea 2 - Comitetul Economic şi Social | ||
Secţiunea 3 - Banca Europeană de Investiţii | ||
Secţiunea 4 - Dispoziţii comune instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii | ||
CAPITOLUL II - DISPOZIŢII FINANCIARE | ||
Secţiunea 1 - Cadrul financiar multianual | ||
Secţiunea 2 - Bugetul anual al Uniunii | ||
Secţiunea 3 - Execuţia bugetului şi descărcarea | ||
Secţiunea 4 - Dispoziţii comune | ||
Secţiunea 5 - Combaterea fraudei | ||
CAPITOLUL III - COOPERAREA CONSOLIDATĂ | ||
TITLUL VII: DISPOZIŢII COMUNE | ||
PARTEA IV: DISPOZIŢII GENERA |
TRATATUL DE INSTITUIRE A UNEI CONSTITUŢII PENTRU EUROPA
MAIESTATEA SA REGELE BELGIENILOR, PREŞEDINTELE REPUBLICII CEHE, MAIESTATEA SA REGINA DANEMARCEI, PREŞEDINTELE REPUBLICII FEDERALE GERMANIA, PREŞEDINTELE REPUBLICII ESTONIA, PREŞEDINTELE REPUBLICII ELENE, MAIESTATEA SA REGELE SPANIEI, PREŞEDINTELE REPUBLICII FRANCEZE, PREŞEDINTELE IRLANDEI, PREŞEDINTELE REPUBLICII ITALIENE, PREŞEDINTELE REPUBLICII CIPRU, PREŞEDINTELE REPUBLICII LETONIA, PREŞEDINTELE REPUBLICII LITUANIA, ALTEŢA SA REGALĂ MARELE DUCE DE LUXEMBURG, PREŞEDINTELE REPUBLICII UNGARE, PREŞEDINTELE MALTEI, MAIESTATEA SA REGINA ŢĂRILOR DE JOS, PREŞEDINTELE FEDERAL AL REPUBLICII AUSTRIA, PREŞEDINTELE REPUBLICII POLONE, PREŞEDINTELE REPUBLICII PORTUGHEZE, PREŞEDINTELE REPUBLICII SLOVENIA, PREŞEDINTELE REPUBLICII SLOVACE, PREŞEDINTELE REPUBLICII FINLANDA, GUVERNUL REGATULUI SUEDIEI, MAIESTATEA SA REGINA REGATULUI UNIT AL MARII BRITANII ŞI IRLANDEI DE NORD,
Inspirându-se din moştenirea culturală, religioasă şi umanistă a Europei, din care s-au dezvoltat valorile universale care constituie drepturile inviolabile şi inalienabile ale fiinţei umane, precum şi libertatea, democraţia, egalitatea şi statul de drept;
CONVINŞI că Europa, reunită de acum înainte după experienţe dureroase, intenţionează să avanseze pe calea civilizaţiei, progresului şi prosperităţii, pentru binele tuturor locuitorilor săi, inclusiv al celor mai vulnerabili şi mai lipsiţi de mijloace; că doreşte să rămână un continent deschis către cultură, cunoaştere şi progres social; şi că doreşte să aprofundeze caracterul democratic şi transparent al vieţii sale publice şi să acţioneze în favoarea păcii, justiţiei şi solidarităţii în lume;
ÎNCREDINŢAŢI că popoarele Europei, fiind mândre de identitatea lor şi de istoria lor naţională, sunt decise să depăşească vechile divizări şi, din ce în ce mai unite, să-şi construiască un destin comun;
SIGURI că Europa "Unită în diversitate" le oferă cele mai bune şanse de a continua, cu respectarea drepturilor fiecăruia şi cu conştiinţa răspunderii faţă de generaţiile viitoare ale planetei, marea aventură care îşi găseşte aici un spaţiu privilegiat de speranţă umană;
DECIŞI să continue opera realizată în cadrul Tratatelor de instituire a Comunităţilor Europene şi a Tratatului privind Uniunea Europeană, asigurând continuitatea acquis-ului comunitar;
RECUNOSCĂTORI membrilor Convenţiei Europene pentru că au elaborat proiectul prezentei Constituţii în numele cetăţenilor şi al statelor Europei,
AU DESEMNAT CA PLENIPOTENŢIARI:
MAIESTATEA SA REGELE BELGIENILOR, pe
Guy VERHOFSTADT
Prim-ministru
Karel DE GUCHT
Ministrul afacerilor externe
PREŞEDINTELE REPUBLICII CEHE, pe
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Stanislav GROSS
Prim-ministru
Cyril SVOBODA
Ministrul afacerilor externe
MAIESTATEA SA REGINA DANEMARCEI, pe
Anders Fogh RASMUSSEN
Prim-ministru
Per Stig MOLLER
Ministrul afacerilor externe
PREŞEDINTELE REPUBLICII FEDERALE GERMANIA, pe
Gerhard SCHRODER
Cancelar federal
Joseph FISCHER
Ministru federal al afacerilor externe şi vicecancelar
PREŞEDINTELE REPUBLICII ESTONIA, pe
Juhan PARTS
Prim-ministru
Kristiina OJULAND
Ministrul afacerilor externe
PREŞEDINTELE REPUBLICII ELENE, pe
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Kostas KARAMANLIS
Prim-ministru
Petros G. MOLYVIATIS
Ministrul afacerilor externe
MAIESTATEA SA REGELE SPANIEI, pe
Jose Luis RODRIGUEZ ZAPATERO
Preşedintele guvernului
Miguel Angel MORATINOS CUYAUBE
Ministrul afacerilor externe şi al cooperării
PREŞEDINTELE REPUBLICII FRANCEZE, pe
Jacques CHIRAC
Preşedinte
Jean-Pierre RAFFARIN
Prim-ministru
Michel BARNIER
Ministrul afacerilor externe
PREŞEDINTELE IRLANDEI, pe
Bertie AHERN
Prim-ministru (Taoiseach)
Dermot AHERN
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Ministrul afacerilor externe
PREŞEDINTELE REPUBLICII ITALIENE, pe
Silvio BERLUSCONI
Preşedintele Consiliului de Miniştri
Franco FRATTINI
Ministrul afacerilor externe
PREŞEDINTELE REPUBLICII CIPRU, pe
Tassos PAPADOPOULOS
Preşedinte
George IACOVOU
Ministrul afacerilor externe
PREŞEDINTELE REPUBLICII LETONIA, pe
Vaira VIKE FREIBERGA
Preşedinte
Indulis EMSIS
Prim-ministru
Artis PABRIKS
Ministrul afacerilor externe
PREŞEDINTELE REPUBLICII LITUANIA, pe
Valdas ADAMKUS
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Preşedinte
Algirdas Mykolas BRAZAUSKAS
Prim-ministru
Antanas VALIONIS
Ministrul afacerilor externe
ALTEŢA SA REGALĂ MARELE DUCE DE LUXEMBURG, pe
Jean-Claude JUNCKER
Prim-ministru, Ministru de stat
Jean ASSELBORN
Viceprim-ministru, Ministrul afacerilor externe şi al imigrării
PREŞEDINTELE REPUBLICII UNGARE, pe
Ferene GYURCSANY
Prim-ministru
Laszlo KOVACS
Ministrul afacerilor externe
PREŞEDINTELE MALTEI, pe
The Hon Lawrence GONZI
Prim-ministru
The Hon Michael FRENDO
Ministrul afacerilor externe
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
MAIESTATEA SA REGINA ŢĂRILOR DE JOS, pe
Dr. J.P. BALKENENDE
Prim-ministru
Dr. B.R. BOT
Ministrul afacerilor externe
PREŞEDINTELE FEDERAL AL REPUBLICII AUSTRIA, pe
Dr. Wolfgang SCHUSSEL
Cancelar federal
Dr. Ursula PLASSNIK
Ministru federal al afacerilor externe
PREŞEDINTELE REPUBLICII POLONE, pe
Marek BELKA
Prim-ministru
Wlodzimierz CIMOSZEWICZ
Ministrul afacerilor externe
PREŞEDINTELE REPUBLICII PORTUGHEZE, pe
Pedro Miguel DE SANTANA LOPES
Prim-ministru
Antonio Victor MARTINS MONTEIRO
Ministrul afacerilor externe şi al Comunităţilor portugheze din străinătate
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
PREŞEDINTELE REPUBLICII SLOVENIA, pe
Anton ROP
Preşedintele Guvernului
Ivo VAJGL
Ministrul afacerilor externe
PREŞEDINTELE REPUBLICII SLOVACE, pe
Mikulas DZURTNDA
Prim-ministru
Eduard KUKAN
Ministrul afacerilor externe
PREŞEDINTELE REPUBLICII FINLANDA, pe
Marti VANHANEN
Prim-ministru
Erkki TUOMIOJA
Ministrul afacerilor externe
GUVERNUL REGATULUI SUEDIEI, pe
Goran PERSSON
Prim-ministru
Laila FREIVALDS
Ministrul afacerilor externe
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
MAIESTATEA SA REGINA REGATULUI UNIT AL MARII BRITANII ŞI IRLANDEI DE NORD, pe
The Rt. Hon Tony BLAIR
Prim-ministru
The Rt. Hon Jack STRAW
Ministrul afacerilor externe şi al Commonwealth,
CARE, după ce au făcut schimb de depline puteri, găsite în bună şi cuvenită formă, au convenit cele ce urmează:
PARTEA I
TITLUL I DEFINIŢIA ŞI OBIECTIVELE UNIUNII
ARTICOLUL I-1 Instituirea Uniunii
(1) Inspirată de voinţa cetăţenilor şi a statelor Europei de a-şi construi un viitor comun, prezenta Constituţie instituie Uniunea Europeană, căreia statele membre îi atribuie competenţe pentru atingerea obiectivelor comune. Uniunea coordonează politicile statelor membre care au drept scop atingerea acestor obiective şi exercită în mod comunitar competenţele pe care acestea i le atribuie.
(2) Uniunea este deschisă tuturor statelor europene care respectă valorile sale şi care se angajează să le promoveze în comun.
ARTICOLUL I-2 Valorile Uniunii
Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnităţii umane, a libertăţii, democraţiei, egalităţii, statului de drept, precum şi pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparţin minorităţilor. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranţă, justiţie, solidaritate şi egalitate între femei şi bărbaţi.
ARTICOLUL I-3 Obiectivele Uniunii
(1) Scopul Uniunii este de a promova pacea, valorile sale şi bunăstarea popoarelor sale.
(2) Uniunea oferă cetăţenilor săi un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, fără frontiere interne, precum şi o piaţă internă în care concurenţa este liberă şi nu este denaturată.
(3) Uniunea acţionează pentru dezvoltarea durabilă a Europei, întemeiată pe o creştere economică echilibrată şi pe stabilitatea preţurilor, pe o economie socială de piaţă foarte competitivă, care tinde spre ocuparea întregii forţe de muncă şi spre progres social, precum şi pe un nivel înalt de protecţie şi de îmbunătăţire a calităţii mediului. Aceasta promovează progresul ştiinţific şi tehnic.
Uniunea combate excluderea socială şi discriminările şi promovează justiţia şi protecţia socială, egalitatea între femei şi bărbaţi, solidaritatea între generaţii şi protecţia drepturilor copilului.
Aceasta promovează coeziunea economică, socială şi teritorială, precum şi solidaritatea între statele membre.
Uniunea respectă bogăţia diversităţii sale culturale şi lingvistice şi veghează la protejarea şi dezvoltarea patrimoniului cultural european.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(4) În relaţiile cu restul comunităţii internaţionale, Uniunea îşi afirmă şi promovează valorile şi interesele. Aceasta contribuie la pacea, securitatea, dezvoltarea durabilă a planetei, solidaritatea şi respectul reciproc între popoare, comerţul liber şi echitabil, eliminarea sărăciei şi protecţia drepturilor omului, şi în special a drepturilor copilului, precum şi la respectarea strictă şi dezvoltarea dreptului internaţional, inclusiv respectarea principiilor Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite.
(5) Uniunea îşi urmăreşte obiectivele prin mijloace corespunzătoare, în funcţie de competenţele care îi sunt atribuite prin Constituţie.
ARTICOLUL I-4 Libertăţile fundamentale şi nediscriminarea
(1) Libera circulaţie a persoanelor, serviciilor, mărfurilor şi capitalurilor, precum şi libertatea de stabilire sunt garantate de Uniune şi în cadrul acesteia, în conformitate cu dispoziţiile Constituţiei.
(2) În domeniul de aplicare a Constituţiei şi fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale ale acesteia, este interzisă orice discriminare bazată pe cetăţenie sau naţionalitate.
ARTICOLUL I-5 Relaţiile dintre Uniune şi statele membre
(1) Uniunea respectă egalitatea statelor membre în faţa Constituţiei, precum şi identitatea lor naţională, inerentă structurilor lor fundamentale politice şi constituţionale, inclusiv în ceea ce priveşte autonomia locală şi regională. Aceasta respectă funcţiile esenţiale ale statului, şi în special cele care au ca obiect asigurarea integrităţii sale teritoriale, menţinerea ordinii publice şi apărarea securităţii naţionale.
(2) În temeiul principiului cooperării loiale, Uniunea şi statele membre se respectă şi se ajută reciproc în îndeplinirea misiunilor ce decurg din Constituţie.
Statele membre adoptă orice măsură generală sau specială pentru asigurarea îndeplinirii obligaţiilor care decurg din Constituţie sau care rezultă din actele instituţiilor Uniunii.
Statele membre facilitează îndeplinirea de către Uniune a misiunii sale şi se abţin de la orice măsură care ar putea pune în pericol realizarea obiectivelor Uniunii.
ARTICOLUL I-6 Dreptul Uniunii
Constituţia şi dreptul adoptat de instituţiile Uniunii, în exercitarea competenţelor care îi sunt atribuite acesteia, au întâietate faţă de dreptul statelor membre.
ARTICOLUL I-7 Personalitatea juridică
Uniunea are personalitate juridică.
ARTICOLUL I-8 Simbolurile Uniunii
Drapelul Uniunii reprezintă un cerc cu douăsprezece stele aurii pe fond albastru.
Imnul Uniunii este extras din "Oda Bucuriei" din Simfonia a IX-a de Ludwig van Beethoven.
Deviza Uniunii este: "Unită în diversitate".
Moneda Uniunii este euro.
Ziua Europei se sărbătoreşte la 9 mai în întreaga Uniune.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
TITLUL II DREPTURILE FUNDAMENTALE ŞI CETĂŢENIA UNIUNII
ARTICOLUL I-9 Drepturile fundamentale
(1) Uniunea recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile enunţate în Carta Drepturilor Fundamentale care constituie partea II.
(2) Uniunea aderă la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Competenţele Uniunii, astfel cum sunt definite în Constituţie, nu sunt modificate de această aderare.
(3) Drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate prin Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi care rezultă din tradiţiile constituţionale comune statelor membre, constituie principii generale ale dreptului Uniunii.
ARTICOLUL I-10 Cetăţenia Uniunii
(1) Orice persoană care are cetăţenia unui stat membru posedă cetăţenia Uniunii. Cetăţenia Uniunii se adaugă cetăţeniei naţionale şi nu o înlocuieşte pe aceasta.
(2) Cetăţenii Uniunii au drepturile şi obligaţiile prevăzute de Constituţie. Ei se bucură de:
(a) dreptul de liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre;
(b) dreptul de a alege şi de a fi aleşi în Parlamentul European, precum şi la alegerile locale în statul membru unde îşi au reşedinţa, în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii acestui stat;
(c) dreptul de a se bucura, pe teritoriul unei ţări terţe în care statul membru ai cărui resortisanţi sunt nu este reprezentat, de protecţie din partea autorităţilor diplomatice şi consulare ale oricărui stat membru, în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acestui stat;
(d) dreptul de a adresa petiţii Parlamentului European, de a se adresa Ombudsmanului European, precum şi dreptul de a se adresa instituţiilor şi organelor consultative ale Uniunii în oricare din limbile Constituţiei şi de a primi răspuns în aceeaşi limbă.
Aceste drepturi se exercită în condiţiile şi limitele definite prin Constituţie şi prin măsurile adoptate pentru punerea acesteia în aplicare.
TITLUL III COMPETENŢELE UNIUNII
ARTICOLUL I-11 Principii fundamentale
(1) Delimitarea competenţelor Uniunii este reglementată de principiul atribuirii. Exercitarea acestor competenţe este reglementată de principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii.
(2) În temeiul principiului atribuirii, Uniunea acţionează în limitele competenţelor ce i-au fost atribuite de statele membre prin Constituţie pentru atingerea obiectivelor stabilite de către aceasta. Orice altă competenţă neatribuită Uniunii prin Constituţie aparţine statelor membre.
(3) În temeiul principiului subsidiarităţii, în domeniile care nu ţin de competenţa sa exclusivă, Uniunea intervine numai dacă şi în măsura în care obiectivele acţiunii preconizate nu pot fi atinse în mod satisfăcător de statele membre nici la nivel central, nici la nivel regional şi local, dar pot fi mai bine atinse, datorită dimensiunilor şi efectelor acţiunii preconizate, la nivelul Uniunii.
Instituţiile Uniunii aplică principiul subsidiarităţii în conformitate cu Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii. Parlamentele naţionale veghează la respectarea acestui principiu în conformitate cu procedura prevăzută de protocol.
(4) În temeiul principiului proporţionalităţii, conţinutul şi forma acţiunii Uniunii nu depăşesc ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor Constituţiei.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Instituţiile Uniunii aplică principiul proporţionalităţii în conformitate cu Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii.
ARTICOLUL I-12 Categorii de competenţe
(1) În cazul în care Constituţia atribuie Uniunii competenţă exclusivă într-un domeniu determinat, numai Uniunea poate legifera şi adopta acte obligatorii din punct de vedere juridic, statele membre putând să facă acest lucru numai în cazul în care sunt abilitate de Uniune sau pentru punerea în aplicare a actelor Uniunii.
(2) În cazul în care Constituţia îi atribuie Uniunii o competenţă partajată cu statele membre într-un domeniu determinat, Uniunea şi statele membre pot legifera şi adopta acte obligatorii din punct de vedere juridic în acest domeniu. Statele membre îşi exercită competenţa în măsura în care Uniunea nu şi-a exercitat competenţa sau a hotărât să înceteze să şi-o mai exercite.
(3) Statele membre îşi coordonează politicile economice şi de ocupare a forţei de muncă în conformitate cu condiţiile prevăzute de partea III, pentru definirea cărora Uniunea dispune de competenţă.
(4) Uniunea dispune de competenţă pentru definirea şi punerea în aplicare a unei politici externe şi de securitate comune, inclusiv pentru definirea progresivă a unei politici de apărare comune.
(5) În anumite domenii şi în condiţiile prevăzute de Constituţie, Uniunea dispune de competenţa de a întreprinde acţiuni de sprijinire, coordonare sau completare a acţiunii statelor membre, fără a înlocui însă prin aceasta competenţa lor în aceste domenii.
Actele Uniunii obligatorii din punct de vedere juridic, adoptate pe baza dispoziţiilor părţii III referitoare la aceste domenii, nu pot implica armonizarea actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre.
(6) Întinderea şi condiţiile exercitării competenţelor Uniunii sunt determinate prin dispoziţiile părţii III referitoare la fiecare domeniu.
ARTICOLUL I-13 Domeniile de competenţă exclusivă
(1) Uniunea dispune de competenţă exclusivă în următoarele domenii:
(a) uniunea vamală;
(b) stabilirea normelor privind concurenţa necesare funcţionării pieţei interne;
(c) politica monetară pentru statele membre a căror monedă este euro;
(d) conservarea resurselor biologice ale mării în cadrul politicii comune privind pescuitul;
(e) politica comercială comună.
(2) Uniunea dispune, de asemenea, de competenţă exclusivă pentru încheierea unui acord internaţional în cazul în care această încheiere este prevăzută de un act legislativ al Uniunii, ori este necesară pentru a permite Uniunii să-şi exercite competenţa internă, sau în măsura în care aceasta ar putea aduce atingere normelor comune sau ar putea modifica întinderea acestora.
ARTICOLUL I-14 Domeniile de competenţă partajată
(1) Uniunea dispune de competenţă partajată cu statele membre în cazul în care Constituţia îi atribuie o competenţă care nu se referă la domeniile prevăzute la articolele I-13 şi I-17.
(2) Competenţele partajate între Uniune şi statele membre se aplică în următoarele domenii principale:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(a) piaţa internă;
(b) politica socială, pentru aspectele definite în partea III;
(c) coeziunea economică, socială şi teritorială;
(d) agricultura şi pescuitul, cu excepţia conservării resurselor biologice ale mării;
(e) mediul;
(f) protecţia consumatorilor;
(g) transporturile;
(h) reţelele transeuropene;
(i) energia;
(j) spaţiul de libertate, securitate şi justiţie;
(k) obiectivele comune de securitate în materie de sănătate publică, pentru aspectele definite în partea III.
(3) În domeniile cercetării, dezvoltării tehnologice şi spaţiului, Uniunea dispune de competenţă pentru a desfăşura acţiuni, şi în special pentru definirea şi punerea în aplicare a programelor, fără ca exercitarea acestei competenţe să poată avea ca efect împiedicarea statelor membre de a-şi exercita propria competenţă.
(4) În domeniile cooperării pentru dezvoltare şi al ajutorului umanitar, Uniunea dispune de competenţă pentru a întreprinde acţiuni şi pentru a duce o politică comună, fără ca exercitarea acestei competenţe să poată avea ca efect împiedicarea statelor membre de a-şi exercita propria competenţă.
ARTICOLUL I-15 Coordonarea politicilor economice şi de ocupare a forţei de muncă
(1) Statele membre îşi coordonează politicile economice în cadrul Uniunii. În acest scop, Consiliul de Miniştri adoptă măsuri, şi în special orientările generale ale acestor politici. Statelor membre a căror monedă este euro li se aplică dispoziţii speciale.
(2) Uniunea ia măsuri pentru a asigura coordonarea politicilor de ocupare a forţei de muncă ale statelor membre, şi în special prin definirea orientărilor ale acestor politici.
(3) Uniunea poate adopta iniţiative pentru a asigura coordonarea politicilor sociale ale statelor membre.
ARTICOLUL I-16 Politica externă şi de securitate comună
(1) Competenţa Uniunii în materie de politică externă şi de securitate comună se întinde asupra tuturor domeniilor politicii externe, precum şi asupra tuturor problemelor referitoare la securitatea Uniunii, inclusiv la definirea progresivă a unei politici de apărare comune care poate conduce la o apărare comună.
(2) Statele membre sprijină activ şi fără rezerve politica externă şi de securitate comună a Uniunii, în spiritul loialităţii şi solidarităţii reciproce, şi respectă acţiunea Uniunii în acest domeniu. Acestea se abţin de la orice acţiune contrară intereselor Uniunii sau care ar putea dăuna eficacităţii sale.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL I-17 Domeniile acţiunilor de sprijinire, de coordonare sau complementare
Uniunea dispune de competenţă pentru a desfăşura acţiuni de sprijinire, de coordonare sau complementare. Domeniile acestor acţiuni sunt, prin finalitatea lor europeană:
(a) protecţia şi îmbunătăţirea sănătăţii umane;
(b) industria;
(c) cultura;
(d) turismul;
(e) educaţia, tineretul, sportul şi formarea profesională;
(f) protecţia civilă;
(g) cooperarea administrativă.
ARTICOLUL I-18 Clauza de flexibilitate
(1) În cazul în care o acţiune a Uniunii se dovedeşte necesară în cadrul politicilor definite în partea III pentru a atinge unul dintre obiectivele menţionate în Constituţie, fără ca aceasta să fi prevăzut atribuţiile necesare în acest sens, Consiliul de Miniştri, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei Europene şi după aprobarea Parlamentului European, adoptă măsurile corespunzătoare.
(2) Comisia Europeană, în cadrul procedurii de control al principiului subsidiarităţii menţionate în articolul I-11 alineatul (3), atrage atenţia parlamentelor naţionale asupra propunerilor întemeiate pe prezentul articol.
(3) Măsurile întemeiate pe prezentul articol nu pot implica armonizarea actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre în cazul în care Constituţia exclude o astfel de armonizare.
TITLUL IV INSTITUŢIILE ŞI ORGANELE UNIUNII
CAPITOLUL I CADRUL INSTITUŢIONAL
ARTICOLUL I-19 Instituţiile Uniunii
(1) Uniunea dispune de un cadru instituţional care are drept scop:
- promovarea valorilor sale,
- urmărirea obiectivelor sale,
- slujirea intereselor sale, ale cetăţenilor săi şi ale statelor membre,
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- asigurarea coerenţei, eficacităţii şi continuităţii politicilor şi acţiunilor sale.
Acest cadru instituţional cuprinde:
1. Parlamentul European,
2. Consiliul European,
3. Consiliul de Miniştri (denumit în continuare "Consiliu"),
4. Comisia Europeană (denumită în continuare "Comisie"),
5. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.
(2) Fiecare instituţie acţionează în limitele atribuţiilor care îi sunt conferite prin Constituţie, în conformitate cu procedurile şi condiţiile prevăzute de aceasta. Instituţiile cooperează reciproc în mod loial.
ARTICOLUL I-20 Parlamentul European
(1) Parlamentul European exercită, împreună cu Consiliul, funcţiile legislativă şi bugetară. Acesta exercită funcţii de control politic şi consultative, în conformitate cu condiţiile prevăzute de Constituţie. Parlamentul European alege preşedintele Comisiei.
(2) Parlamentul European este format din reprezentanţii cetăţenilor Uniunii. Numărul lor nu poate depăşi şapte sute cincizeci. Reprezentarea cetăţenilor este asigurată în mod proporţional descrescător, cu un prag minim de şase membri pentru fiecare stat membru. Nici unui stat membru nu i se atribuie mai mult de nouăzeci şi şase de locuri.
Consiliul European adoptă în unanimitate, la iniţiativa Parlamentului European şi cu aprobarea acestuia, o decizie europeană de stabilire a structurii Parlamentului European, cu respectarea principiilor menţionate în primul paragraf.
(3) Membrii Parlamentului European sunt aleşi prin vot universal direct, liber şi secret, pentru un mandat de cinci ani.
(4) Parlamentul European îşi alege preşedintele şi biroul dintre membrii săi.
ARTICOLUL I-21 Consiliul European
(1) Consiliul European dă Uniunii impulsurile necesare dezvoltării acesteia şi îi defineşte orientările şi priorităţile politice generale. Acesta nu exercită funcţii legislative.
(2) Consiliul European este format din şefii de stat sau de guvern ai statelor membre, precum şi din preşedintele său şi preşedintele Comisiei. Ministrul afacerilor externe al Uniunii participă la lucrările Consiliului.
(3) Consiliul European se întruneşte în fiecare trimestru la convocarea preşedintelui său. în cazul în care ordinea de zi o impune, fiecare membru al Consiliului European poate decide să fie asistat de un ministru şi, în ceea ce îl priveşte pe preşedintele Comisiei, de un membru al Comisiei. În cazul în care situaţia o impune, preşedintele convoacă o reuniune extraordinară a Consiliului European.
(4) Consiliul European se pronunţă prin consens, cu excepţia cazului în care în Constituţie se prevede altfel.
ARTICOLUL I-22 Preşedintele Consiliului European
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(1) Consiliului European îşi alege preşedintele cu o majoritate calificată, pentru o durată de doi ani şi jumătate, cu posibilitatea reînnoirii mandatului o singură dată. În caz de imposibilitate sau de culpă gravă, Consiliul European poate pune capăt mandatului preşedintelui în conformitate cu aceeaşi procedură.
(2) Preşedintele Consiliului European:
(a) prezidează şi impulsionează lucrările Consiliului European;
(b) asigură pregătirea şi continuitatea lucrărilor Consiliului European, în cooperare cu preşedintele Comisiei şi pe baza lucrărilor Consiliului Afacerilor Generale;
(c) acţionează pentru facilitarea coeziunii şi consensului în cadrul Consiliului European;
(d) prezintă Parlamentului European un raport după fiecare reuniune a Consiliului European. Preşedintele Consiliului European asigură, la nivelul său şi în această calitate, reprezentarea externă a Uniunii în probleme referitoare la politica externă şi de securitate comună, fără a aduce atingere atribuţiilor ministrului afacerilor externe al Uniunii.
(3) Preşedintele Consiliului European nu poate exercita un mandat naţional.
ARTICOLUL I-23 Consiliul de Miniştri
(1) Consiliul exercită, împreună cu Parlamentul European, funcţiile legislativă şi bugetară. Acesta exercită funcţii de definire a politicilor şi de coordonare, în conformitate cu condiţiile prevăzute de Constituţie.
(2) Consiliul este format din câte un reprezentant la nivel ministerial al fiecărui stat membru, abilitat să angajeze statul membru pe care îl reprezintă şi să exercite dreptul de vot.
(3) Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată, cu excepţia cazului în care în Constituţie se prevede altfel.
ARTICOLUL I-24 Formaţiunile Consiliului de Miniştri
(1) Consiliul se întruneşte în diferite formaţiuni.
(2) Consiliul Afacerilor Generale asigură coerenţa lucrărilor diferitelor formaţiuni ale Consiliului.
Acesta pregăteşte reuniunile Consiliului European şi urmăreşte aducerea la îndeplinire a măsurilor adoptate, în colaborare cu preşedintele Consiliului European şi cu Comisia.
(3) Consiliul Afacerilor Externe elaborează acţiunea externă a Uniunii, în conformitate cu liniile strategice stabilite de Consiliul European, şi asigură coerenţa acţiunii Uniunii.
(4) Consiliul European adoptă cu majoritate calificată o decizie europeană de stabilire a listei celorlalte formaţiuni ale Consiliului.
(5) Un Comitet al Reprezentanţilor Permanenţi ai guvernelor statelor membre răspunde de pregătirea lucrărilor Consiliului.
(6) Consiliul se întruneşte în şedinţă publică în cazul în care dezbate şi votează un proiect de act legislativ. În acest scop, fiecare sesiune a Consiliului este divizată în două părţi, consacrate dezbaterilor privind actele legislative ale Uniunii, respectiv activităţile fără caracter legislativ.
(7) Preşedinţia formaţiunilor Consiliului, cu excepţia celei a Afacerilor Externe, este asigurată de reprezentanţii statelor membre în Consiliu după un sistem de rotaţie egală, în conformitate cu condiţiile prevăzute de o decizie europeană a Consiliului European. Consiliul European hotărăşte cu majoritate calificată.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL I-25
Definiţia majorităţii calificate în cadrul Consiliului European
şi al Consiliului
(1) Majoritatea calificată se defineşte ca fiind egală cu cel puţin 55% din membrii Consiliului, cuprinzând cel puţin cincisprezece dintre aceştia şi reprezentând statele membre care întrunesc cel puţin 65% din populaţia Uniunii.
Minoritatea de blocare trebuie să cuprindă cel puţin patru membri ai Consiliului, în caz contrar se consideră a fi întrunită majoritatea calificată.
(2) Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care Consiliul nu hotărăşte la propunerea Comisiei sau a ministrului afacerilor externe al Uniunii, majoritatea calificată se defineşte ca fiind egală cu cel puţin 72% dintre membrii Consiliului, reprezentând state membre care întrunesc cel puţin 65% din populaţia Uniunii.
(3) Alineatele (1) şi (2) se aplică în cazul în care Consiliul European hotărăşte cu majoritate calificată.
(4) În cadrul Consiliului European, preşedintele acestuia şi preşedintele Comisiei nu participă la vot.
ARTICOLUL I-26 Comisia Europeană
(1) Comisia promovează interesul general al Uniunii şi adoptă iniţiativele corespunzătoare în acest scop. Aceasta veghează la aplicarea Constituţiei, precum şi a măsurilor adoptate de instituţii în temeiul acesteia. Comisia supraveghează aplicarea dreptului Uniunii sub controlul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Aceasta execută bugetul şi gestionează programele. Comisia exercită funcţii de coordonare, execuţie şi administrare, în conformitate cu condiţiile prevăzute de Constituţie. Cu excepţia politicii externe şi de securitate comune şi a altor cazuri prevăzute de Constituţie, aceasta asigură reprezentarea externă a Uniunii. Comisia adoptă iniţiativele de programare anuală şi multianuală a Uniunii, în vederea încheierii de acorduri interinstituţionale.
(2) Actele legislative ale Uniunii pot fi adoptate numai la propunerea Comisiei, cu excepţia cazului în care Constituţia prevede altfel. Celelalte acte se adoptă la propunerea Comisiei, în cazul în care Constituţia prevede acest lucru.
(3) Mandatul Comisiei este de cinci ani.
(4) Membrii Comisiei sunt aleşi pe baza competenţei lor generale şi ataşamentului lor faţă de ideea europeană, dintre personalităţile care prezintă toate garanţiile de independenţă.
(5) Prima Comisie numită cu respectarea Constituţiei este formată din câte un resortisant al fiecărui stat membru, inclusiv preşedintele şi ministrul afacerilor externe al Uniunii, care este unul dintre vicepreşedinţii acesteia.
(6) După încheierea mandatului Comisiei menţionate în alineatul (5), Comisia urmează a fi formată dintr-un număr de membri, incluzând preşedintele şi ministrul afacerilor externe al Uniunii, care corespunde cu două treimi din numărul statelor membre, atât timp cât Consiliul European, care hotărăşte în unanimitate, nu decide modificarea acestui număr.
Membrii Comisiei sunt aleşi dintre resortisanţii statelor membre în conformitate cu un sistem de rotaţie egală între statele membre. Acest sistem se stabileşte prin decizie europeană adoptată în unanimitate de Consiliul European şi întemeiată pe următoarele principii:
(a) statele membre sunt tratate în mod absolut egal în ceea ce priveşte stabilirea ordinii de rotaţie şi a duratei prezenţei reprezentanţilor lor în cadrul Comisiei; în consecinţă, diferenţa dintre numărul total de mandate deţinute de resortisanţii a două state membre date nu poate fi niciodată mai mare de unu;
(b) sub rezerva dispoziţiilor de la litera (a), fiecare din Comisiile succesive este constituită astfel încât să reflecte în mod satisfăcător diversitatea demografică şi geografică a statelor membre.
(7) Comisia îşi exercită responsabilităţile în deplină independenţă. Fără a aduce atingere articolului I-28 alineatul (2), membrii Comisiei nu solicită şi nu acceptă instrucţiuni din partea nici unui guvern, instituţii, organ, oficiu sau entităţi. Aceştia se abţin de la orice act incompatibil cu funcţiile lor sau cu îndeplinirea sarcinilor lor.
(8) Comisia, în calitate de colegiu, răspunde în faţa Parlamentului European. Parlamentul European poate adopta o moţiune de cenzură împotriva Comisiei, în conformitate cu articolul III-340. În cazul în care se adoptă o astfel de moţiune, membrii Comisiei trebuie să demisioneze colectiv din funcţiile lor, iar ministrul afacerilor externe al Uniunii trebuie să demisioneze din funcţiile pe care le exercită în cadrul Comisiei.
ARTICOLUL I-27 Preşedintele Comisiei Europene
(1) Ţinând seama de alegerile pentru Parlamentul European şi după ce a procedat la consultările necesare, Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată, propune Parlamentului European un candidat la funcţia de preşedinte al Comisiei. Acest candidat este ales de Parlamentul European cu majoritatea membrilor care îl compun. În cazul în care acest candidat nu întruneşte majoritatea, Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată, propune, în termen de o lună, un nou candidat, care este ales de Parlamentul European în conformitate cu aceeaşi procedură.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(2) Consiliul, de comun acord cu preşedintele ales, adoptă lista celorlalte personalităţi pe care le propune pentru a fi numite membri ai Comisiei. Alegerea acestora se efectuează, pe baza sugestiilor făcute de statele membre, în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul I-26 alineatul (4) şi alineatul (6) al doilea paragraf.
Preşedintele, ministrul afacerilor externe al Uniunii şi ceilalţi membri ai Comisiei sunt supuşi, în calitate de colegiu, unui vot de aprobare al Parlamentului European. Pe baza acestei aprobări, Comisia este numită de Consiliul European, care hotărăşte cu majoritate calificată.
(3) Preşedintele Comisiei:
(a) defineşte orientările în cadrul cărora Comisia îşi exercită misiunea;
(b) decide organizarea internă a Comisiei pentru a asigura coerenţa, eficacitatea şi colegialitatea acţiunilor acesteia;
(c) numeşte vicepreşedinţii, alţii decât ministrul afacerilor externe al Uniunii, dintre membrii Comisiei.
Un membru al Comisiei îşi prezintă demisia în cazul în care preşedintele îi cere acest lucru.
Ministrul afacerilor externe al Uniunii îşi prezintă demisia, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul I-28 alineatul (1), în cazul în care preşedintele îi cere acest lucru.
ARTICOLUL I-28 Ministrul afacerilor externe al Uniunii
(1) Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată, cu acordul preşedintelui Comisiei, numeşte ministrul afacerilor externe al Uniunii. Consiliul European poate pune capăt mandatului acestuia în conformitate cu aceeaşi procedură.
(2) Ministrul afacerilor externe conduce politica externă şi de securitate comună a Uniunii. Acesta contribuie prin propuneri la elaborarea acestei politici şi o aduce la îndeplinire în calitate de împuternicit al Consiliului. Acesta acţionează în mod similar şi în ceea ce priveşte politica de securitate şi apărare comună.
(3) Ministrul afacerilor externe al Uniunii prezidează Consiliul Afacerilor Externe.
(4) Ministrul afacerilor externe al Uniunii este unul din vicepreşedinţii Comisiei. Acesta asigură coerenţa acţiunii externe a Uniunii. Acesta este însărcinat, în cadrul Comisiei, cu responsabilităţile care îi revin acestei instituţii în domeniul relaţiilor externe şi al coordonării celorlalte aspecte ale acţiunii externe a Uniunii. În exercitarea acestor responsabilităţi în cadrul Comisiei, şi numai cu privire la aceste responsabilităţi, ministrul afacerilor externe al Uniunii se supune procedurilor care reglementează funcţionarea Comisiei, în măsura în care aceasta este compatibilă cu alineatele (2) şi (3).
ARTICOLUL I-29 Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
(1) Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cuprinde Curtea de Justiţie, Tribunalul şi tribunale specializate. Aceasta asigură respectarea dreptului în interpretarea şi aplicarea Constituţiei. Statele membre stabilesc căile de atac necesare pentru asigurarea unei protecţii jurisdicţionale efective în domeniile reglementate de dreptul Uniunii.
(2) Curtea de Justiţie este formată din câte un judecător pentru fiecare stat membru. Aceasta este sprijinită de avocaţi generali.
Tribunalul cuprinde cel puţin un judecător din fiecare stat membru.
Judecătorii şi avocaţii generali ai Curţii de Justiţie, precum şi judecătorii Tribunalului sunt aleşi dintre personalităţile care prezintă toate garanţiile de independenţă şi care întrunesc condiţiile prevăzute la articolele III-355 şi III-356. Aceştia sunt numiţi de comun acord de către guvernele statelor membre pentru şase ani. Judecătorii şi avocaţii generali care îşi încheie mandatul pot fi numiţi din nou.
(3) Curtea de Justiţie a Uniunii Europene hotărăşte în conformitate cu partea III:
(a) cu privire la acţiunile introduse de un stat membru, de o instituţie sau de persoane fizice sau juridice;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(b) cu titlu preliminar, la cererea instanţelor judecătoreşti naţionale, cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea actelor adoptate de instituţii;
(c) cu privire la alte cazuri prevăzute de Constituţie.
CAPITOLUL II CELELALTE INSTITUŢII ŞI ORGANE CONSULTATIVE ALE UNIUNII
ARTICOLUL I-30 Banca Centrală Europeană
(1) Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale constituie Sistemul European al Băncilor Centrale. Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale ale statelor membre a căror monedă este euro, care constituie Eurosistemul, conduc politica monetară a Uniunii.
(2) Sistemul European al Băncilor Centrale este condus de organele de decizie ale Băncii Centrale Europene. Obiectivul principal al Sistemului European al Băncilor Centrale este de a menţine stabilitatea preţurilor. Fără a aduce atingere acestui obiectiv, Sistemul sprijină politicile economice generale în cadrul Uniunii pentru a contribui la realizarea obiectivelor acesteia. Sistemul întreprinde orice altă misiune de bancă centrală, în conformitate cu partea III, şi cu Statutului Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene.
(3) Banca Centrală Europeană este o instituţie. Aceasta are personalitate juridică. Banca este singura abilitată să autorizeze emisiunea de monedă euro. Banca este independentă în exercitarea atribuţiilor şi în administrarea finanţelor sale. Instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii, precum şi guvernele statelor membre, sunt obligate să respecte această independenţă.
(4) Banca Centrală Europeană adoptă măsurile necesare îndeplinirii misiunilor sale în conformitate cu articolele III-185 - III-191 şi III-196 şi cu condiţiile prevăzute de Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene. Statele membre a căror monedă nu este euro, precum şi băncile lor centrale, îşi păstrează competenţele în domeniul monetar, în conformitate cu articolele menţionate.
(5) În domeniile în care are atribuţii, Banca Centrală Europeană este consultată asupra oricărui proiect de act al Uniunii, precum şi asupra oricărui proiect de reglementare la nivel naţional şi poate emite avize.
(6) Organele de decizie ale Băncii Centrale Europene, compunerea acestora şi condiţiile de funcţionare sunt definite în articolele III-382 - III-383, precum şi în Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene.
ARTICOLUL I-31 Curtea de Conturi
(1) Curtea de Conturi este o instituţie. Aceasta asigură controlul conturilor Uniunii.
(2) Aceasta examinează conturile tuturor veniturilor şi cheltuielilor Uniunii şi asigură buna gestiune financiară.
(3) Curtea de Conturi este formată din câte un resortisant al fiecărui stat membru. Membrii săi îşi exercită funcţiile în deplină independenţă, în interesul general al Uniunii.
ARTICOLUL I-32 Organele consultative ale Uniunii
(1) Parlamentul European, Consiliul şi Comisia sunt sprijinite de un Comitet al Regiunilor şi de un Comitet Economic şi Social, care exercită funcţii consultative.
(2) Comitetul Regiunilor este format din reprezentanţi ai colectivităţilor regionale şi locale care sunt fie aleşi în cadrul unei autorităţi regionale sau locale, fie răspund din punct de vedere politic în faţa unei adunări alese.
(3) Comitetul Economic şi Social este format din reprezentanţi ai organizaţiilor patronale, salariale şi ai altor reprezentanţi ai societăţii civile, în special din domeniile socio-economic, civic, profesional şi cultural.
(4) Mandatul membrilor Comitetului Regiunilor şi ai Comitetului Economic şi Social nu este imperativ. Aceştia îşi exercită funcţiile în deplină independenţă, în interesul general al Uniunii.
(5) Normele referitoare la compunerea acestor comitete, la desemnarea membrilor lor, la atribuţiile şi la funcţionarea lor sunt definite la articolele III-386 - III-392.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Normele menţionate în alineatele (2) şi (3) referitoare la natura compunerii lor sunt revizuite periodic de Consiliu, pentru a ţine seama de evoluţia economică, socială şi demografică a Uniunii. Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă decizii europene în acest scop.
TITLUL V EXERCITAREA COMPETENŢELOR UNIUNII
CAPITOLUL I DISPOZIŢII COMUNE
ARTICOLUL I-33 Actele juridice ale Uniunii
(1) Pentru exercitarea competenţelor Uniunii, instituţiile utilizează ca instrumente juridice, în conformitate cu partea III, legile europene, legile-cadru europene, regulamentele europene, deciziile europene, recomandările şi avizele.
Legea europeană este un act legislativ cu caracter general. Aceasta este obligatorie în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.
Legea-cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce priveşte rezultatul care trebuie obţinut, lăsând în acelaşi timp autorităţilor naţionale competenţa în ceea ce priveşte alegerea formei şi a mijloacelor.
Regulamentul european este un act fără caracter legislativ, de aplicare generală, pentru punerea în aplicare a actelor legislative şi a anumitor dispoziţii ale Constituţiei. Acesta poate fi obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre sau poate obliga orice stat membru destinatar în ceea ce priveşte rezultatul care trebuie atins, lăsând în acelaşi timp autorităţilor naţionale competenţa în ce priveşte alegerea formei şi a mijloacelor.
Decizia europeană este un act fără caracter legislativ obligatoriu în toate elementele sale. În cazul în care se indică destinatarii, decizia europeană este obligatorie numai pentru aceştia.
Recomandările şi avizele nu au caracter obligatoriu.
(2) În cazul în care examinează un proiect de act legislativ, Parlamentul European şi Consiliul se abţin de la adoptarea de acte care nu au fost prevăzute de procedura aplicabilă domeniului respectiv.
ARTICOLUL I-34 Actele legislative
(1) Legile şi legile-cadru europene se adoptă în comun de Parlamentul European şi Consiliu, la propunerea Comisiei, în conformitate cu procedura legislativă ordinară prevăzută la articolul III-396. În cazul în care cele două instituţii nu ajung la un acord, actul în cauză nu se adoptă.
(2) În cazurile anume prevăzute de Constituţie, legile şi legile-cadru europene se adoptă de Parlamentul European cu participarea Consiliului sau de către acesta cu participarea Parlamentului European, în conformitate cu o procedură legislativă specială.
(3) În cazurile anume prevăzute de Constituţie, legile şi legile-cadru europene se pot adopta la iniţiativa unui grup de state membre sau a Parlamentului European, la recomandarea Băncii Centrale Europene sau la cererea Curţii de Justiţie sau a Băncii Europene de Investiţii.
ARTICOLUL I-35 Actele fără caracter legislativ
(1) Consiliul European adoptă decizii europene în cazurile prevăzute de Constituţie.
(2) Consiliul şi Comisia, îndeosebi în cazurile prevăzute la articolele I-36 şi I-37, precum şi Banca Centrală Europeană în cazurile specifice prevăzute de Constituţie, adoptă regulamente sau decizii europene.
(3) Consiliul adoptă recomandări. Acesta hotărăşte, la propunerea Comisiei, în toate cazurile în care Constituţia prevede că adoptă acte la propunerea Comisiei. Consiliul hotărăşte în unanimitate în domeniile în care este necesară unanimitatea pentru adoptarea unui act al Uniunii. Comisia, precum şi Banca Centrală Europeană în cazurile specifice prevăzute de Constituţie, adoptă recomandări.
ARTICOLUL I-36 Regulamentele europene delegate
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(1) Legile şi legile-cadru europene pot delega Comisiei atribuţia de a adopta regulamente europene delegate, care completează sau modifică anumite elemente fără caracter esenţial ale legii sau ale legii-cadru.
Legile şi legile-cadru europene definesc în mod expres obiectivele, conţinutul, domeniul de aplicare şi durata delegării de atribuţii. Elementele esenţiale ale unui anumit domeniu sunt rezervate legii sau legii-cadru europene şi nu pot face, prin urmare, obiectul delegării de atribuţii.
(2) Legile şi legile-cadru europene stabilesc în mod expres condiţiile de aplicare a delegării; aceste condiţii pot fi următoarele:
(a) Parlamentul European sau Consiliul pot decide revocarea delegării;
(b) regulamentul european delegat poate intra în vigoare numai în cazul în care, în termenul stabilit de legea sau de legea-cadru europeană, Parlamentul European sau Consiliul nu formulează obiecţii.
În sensul literelor (a) şi (b), Parlamentul European hotărăşte cu majoritatea membrilor care îl compun, iar Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată.
ARTICOLUL I-37 Actele de punere în aplicare
(1) Statele membre iau toate măsurile de drept intern necesare pentru a pune în aplicare actele obligatorii din punct de vedere juridic ale Uniunii.
(2) În cazul în care sunt necesare condiţii unitare de punere în aplicare a actelor obligatorii din punct de vedere juridic ale Uniunii, aceste acte conferă Comisiei atribuţii de punere în aplicare sau, în cazuri speciale şi temeinic justificate, precum şi în cazurile prevăzute la articolul I-40, Consiliului.
(3) În sensul alineatului (2), prin legi europene se stabilesc, în prealabil, normele şi principiile generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării atribuţiilor de punere în aplicare de către Comisie.
(4) Actele de punere în aplicare ale Uniunii îmbracă forma regulamentelor europene de punere în aplicare a deciziilor europene de punere în aplicare.
ARTICOLUL I-38 Principii comune actelor juridice ale Uniunii
(1) În cazul în care Constituţia nu prevede tipul actului care trebuie adoptat, instituţiile îl aleg de la caz la caz, cu respectarea procedurilor aplicabile şi a principiului proporţionalităţii prevăzut la articolul I-11.
(2) Actele juridice se motivează şi fac trimitere la propunerile, iniţiativele, recomandările, cererile sau avizele prevăzute de Constituţie.
ARTICOLUL I-39 Publicarea şi intrarea în vigoare
(1) Legile şi legile-cadru europene adoptate în conformitate cu procedura legislativă ordinară se semnează de preşedintele Parlamentului European şi de preşedintele Consiliului.
În celelalte cazuri, acestea se semnează de preşedintele instituţiei care le-a adoptat.
Legile şi legile-cadru europene se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi intră în vigoare la data prevăzută de textul lor sau, în absenţa acesteia, în a douăzecea zi de la publicare.
(2) Regulamentele europene şi deciziile europene, în cazul în care nu indică destinatarii, se semnează de preşedintele instituţiei care le-a adoptat.
Regulamentele europene şi deciziile europene, în cazul în care nu indică destinatarul, se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi intră în vigoare la data prevăzută de textul lor sau, în absenţa acesteia, în a douăzecea zi de la publicare.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(3) Deciziile europene, altele decât cele menţionate în alineatul (2), se notifică destinatarilor şi produc efecte prin notificare.
CAPITOLUL II DISPOZIŢII SPECIALE
ARTICOLUL I-40 Dispoziţii speciale privind politica externă şi de securitate comună
(1) Uniunea Europeană duce o politică externă şi de securitate comună întemeiată pe dezvoltarea solidarităţii politice reciproce a statelor membre, pe identificarea problemelor de interes general şi pe realizarea unui grad din ce în ce mai mare de convergenţă a acţiunilor statelor membre.
(2) Consiliul European identifică interesele strategice ale Uniunii şi stabileşte obiectivele politicii sale externe şi de securitate comune. Consiliul elaborează această politică în cadrul orientărilor strategice stabilite de Consiliul European şi în conformitate cu partea III.
(3) Consiliul European şi Consiliul adoptă deciziile europene necesare.
(4) Politica externă şi de securitate comună este pusă în aplicare de ministrul afacerilor externe al Uniunii şi de statele membre, utilizând mijloace naţionale şi ale Uniunii.
(5) Statele membre se consultă în cadrul Consiliului European şi al Consiliului asupra oricărei chestiuni de politică externă şi de securitate de interes general în vederea definirii unei abordări comune. Înainte de a întreprinde orice acţiune pe scena internaţională sau de a-şi asuma orice angajament care ar putea leza interesele Uniunii, fiecare stat membru consultă celelalte state în cadrul Consiliului European sau al Consiliului. Statele membre asigură, prin convergenţa acţiunilor lor, că Uniunea îşi poate promova interesele şi valorile pe scena internaţională. Statele membre sunt solidare între ele.
(6) În materie de politică externă şi de securitate comună, Consiliul European şi Consiliul adoptă decizii europene în unanimitate, cu excepţia cazurilor prevăzute de partea III. Consiliul European şi Consiliul acţionează la iniţiativa unui stat membru, la propunerea ministrului afacerilor externe al Uniunii sau a acestui ministru, cu sprijinul Comisiei. Adoptarea legilor şi a legilor-cadru europene este exclusă.
(7) Consiliul European poate adopta, în unanimitate, o decizie europeană care autorizează Consiliul să hotărască cu majoritate calificată în celelalte cazuri decât cele menţionate în partea III.
(8) Parlamentul European este consultat periodic asupra aspectelor principale şi opţiunilor fundamentale de politică externă şi de securitate comună. Acesta este ţinut la curent cu evoluţia acesteia.
ARTICOLUL I-41
Dispoziţii speciale referitoare la politica de securitate
şi apărare comună
(1) Politica de securitate şi apărare comună face parte integrantă din politica externă şi de securitate comună. Aceasta asigură Uniunii o capacitate de acţiune bazată pe mijloace civile şi militare. Uniunea poate recurge la acestea în cadrul misiunilor în afara Uniunii pentru a asigura menţinerea păcii, prevenirea conflictelor şi întărirea securităţii internaţionale, în conformitate cu principiile Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite. Îndeplinirea acestor sarcini se sprijină pe capacităţile furnizate de statele membre.
(2) Politica de securitate şi apărare comună include definirea progresivă a unei politici de apărare comune a Uniunii. Aceasta va conduce la o apărare comună de îndată ce Consiliul European hotărăşte aceasta în unanimitate. În acest caz, Consiliul recomandă statelor membre să adopte o decizie în conformitate cu normele lor constituţionale.
Politica Uniunii desfăşurată în conformitate cu prezentul articol, nu aduce atingere caracterului specific al politicii de securitate şi apărare a anumitor state membre, respectă obligaţiile care decurg din Tratatul Atlanticului de Nord pentru anumite state membre care consideră că apărarea lor comună se realizează în cadrul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord şi este compatibilă cu politica comună de securitate şi apărare adoptată în acest cadru.
(3) Pentru punerea în aplicare a politicii de securitate şi apărare comune, statele membre pun la dispoziţia Uniunii capacităţi civile şi militare pentru a contribui la obiectivele definite de Consiliu. Statele membre care constituie în comun forţe multinaţionale pot, de asemenea, să le pună la dispoziţia politicii de securitate şi apărare comune.
Statele membre se angajează să-şi îmbunătăţească treptat capacităţile militare. Se instituie o Agenţie în domeniul dezvoltării capacităţilor de apărare, cercetare, achiziţii şi armament (Agenţia Europeană de Apărare) pentru identificarea necesităţilor operative, promovarea măsurilor necesare satisfacerii acestora, contribuirea la identificarea şi, dacă este cazul, la punerea în aplicare a oricărei măsuri utile pentru întărirea bazei industriale şi tehnologice în sectorul de apărare, participarea la definirea unei politici europene în materie de capacităţi şi de armament, precum şi pentru sprijinirea Consiliului în evaluarea îmbunătăţirii capacităţilor militare.
(4) Deciziile europene referitoare la politica de securitate şi apărare comună, inclusiv cele cu privire la lansarea unei misiuni aşa cum prevede prezentul articol, se adoptă de Consiliu, care hotărăşte în unanimitate, la propunerea ministrului afacerilor externe al Uniunii sau la iniţiativa unui stat membru. Ministrul afacerilor externe al Uniunii poate propune recurgerea la mijloace naţionale, precum şi la instrumente ale Uniunii, dacă este cazul, de comun acord cu Comisia.
(5) În cadrul Uniunii, Consiliul poate încredinţa realizarea unei misiuni unui grup de state membre, în scopul apărării valorilor Uniunii şi al slujirii intereselor acesteia. Realizarea unei astfel de misiuni este reglementată de articolul III-310.
(6) Statele membre care întrunesc cele mai înalte capacităţi militare şi care au subscris unor angajamente mai constrângătoare în materie în vederea realizării celor mai solicitante misiuni stabilesc o cooperare structurată permanentă în cadrul Uniunii. Această cooperare este reglementată de articolul III-312. Cooperarea nu aduce atingere dispoziţiilor articolului III-309.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(7) În cazul în care un stat membru ar face obiectul unei agresiuni armate pe teritoriul său, celelalte state membre sunt obligate să îi acorde ajutor şi asistenţă prin toate mijloacele de care dispun, în conformitate cu articolul 51 din Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite. Aceasta nu aduce atingere caracterului specific al politicii de securitate şi apărare a anumitor state membre.
Angajamentele şi cooperarea în acest domeniu sunt conforme cu angajamentele asumate în cadrul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, care rămâne pentru statele membre ale acestei organizaţii fundamentul apărării lor colective şi cadrul de punere în aplicare a acesteia.
(8) Parlamentul European este consultat periodic cu privire la principalele aspecte şi la opţiunile fundamentale ale politicii de securitate şi apărare comune. Parlamentul European este ţinut la curent cu evoluţia acesteia.
ARTICOLUL I-42 Dispoziţii speciale privind spaţiul de libertate, securitate şi justiţie
(1) Uniunea constituie un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie:
(a) prin adoptarea de legi şi legi-cadru europene având ca scop, dacă este necesar, apropierea actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre în domeniile menţionate în partea III;
(b) prin promovarea încrederii reciproce între autorităţile competente ale statelor membre, şi în special pe baza recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti şi fără caracter judecătoresc;
(c) printr-o cooperare operaţională a autorităţilor competente ale statelor membre, inclusiv a serviciilor de poliţie, a serviciilor de vamă şi a altor servicii specializate în domeniul prevenirii şi depistării infracţiunilor.
(2) Parlamentele naţionale pot participa, în cadrul spaţiului de libertate, securitate şi justiţie, la mecanismele de evaluare prevăzute la articolul III-260. Acestea se implică în controlul politic al Europol şi în evaluarea activităţilor Eurojust, în conformitate cu articolele III-276 şi III-273.
Statele membre dispun de drept de iniţiativă în domeniul cooperării poliţieneşti şi judiciare în materie penală, în conformitate cu articolul III-264.
ARTICOLUL I-43 Clauza de solidaritate
(1) Uniunea şi statele membre acţionează împreună, în spirit de solidaritate, în cazul în care un stat membru face obiectul unui atac terorist, ori al unei catastrofe naturale sau provocate de om. Uniunea mobilizează toate instrumentele de care dispune, inclusiv mijloacele militare puse la dispoziţie de statele membre, pentru:
(a)
- prevenirea ameninţării teroriste pe teritoriul statelor membre;
- protejarea instituţiilor democratice şi a populaţiei civile de un eventual atac terorist;
- acordarea de asistenţă unui stat membru pe teritoriul acestuia, la cererea autorităţilor sale politice, în cazul unui atac terorist;
(b) acordarea de asistenţă unui stat membru pe teritoriul acestuia, la cererea autorităţilor sale politice, în cazul unei catastrofe naturale sau provocate de om.
(2) Normele de punere în aplicare a prezentului articol sunt prevăzute la articolul III-329.
CAPITOLUL III COOPERAREA CONSOLIDATĂ
ARTICOLUL I-44 Cooperarea consolidată
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(1) Statele membre care doresc să instaureze între ele o cooperare consolidată în cadrul competenţelor neexclusive ale Uniunii pot recurge la instituţiile acesteia şi îşi pot exercita aceste competenţe prin aplicarea dispoziţiilor corespunzătoare ale Constituţiei, în limitele şi în conformitate cu procedurile prevăzute de prezentul articol, precum şi la articolele III-416 - III-423.
Cooperarea consolidată vizează să favorizeze realizarea obiectivelor Uniunii, să apere interesele acesteia şi să consolideze procesul de integrare. Cooperarea este deschisă în orice moment tuturor statelor membre, în conformitate cu articolul III-418.
(2) Decizia europeană care autorizează o cooperarea consolidată o astfel de moţiune de Consiliu în ultimă instanţă, atunci când acesta stabileşte că obiectivele preconizate prin această cooperare nu pot fi atinse într-un termen rezonabil de Uniune, în ansamblul ei, şi în condiţiile în care cel puţin o treime din statele membre participă la aceasta. Consiliul hotărăşte în conformitate cu procedura prevăzută la articolul III-419.
(3) Toţi membrii Consiliului pot participa la dezbateri, dar numai membrii Consiliului care reprezintă statele membre participante la o cooperare consolidată participă la vot.
Unanimitatea se constituie numai prin voturile reprezentanţilor statelor participante.
Majoritatea calificată se defineşte ca fiind egală cu cel puţin 55% din membrii Consiliului reprezentând statele membre participante, care întrunesc cel puţin 65% din populaţia acestor state.
Minoritatea de blocare trebuie să cuprindă cel puţin numărul minim de membri ai Consiliului reprezentând mai mult de 35% din populaţia statelor membre participante, plus un membru, în caz contrar majoritatea calificată se consideră a fi întrunită.
Prin derogare de la al treilea şi al patrulea paragraf, în cazul în care Consiliul nu hotărăşte la propunerea Comisiei sau a ministrului afacerilor externe al Uniunii, majoritatea calificată necesară se defineşte ca fiind egală cu cel puţin 72% din membrii Consiliului reprezentând statele membre participante, care întrunesc cel puţin 65% din populaţia acestor state.
(4) Actele adoptate în cadrul unei cooperări consolidate sunt obligatorii numai pentru statele membre participante. Acestea nu sunt considerate ca fiind acquis care trebuie acceptat de statele candidate la aderarea la Uniune.
TITLUL VI VIAŢA DEMOCRATICĂ A UNIUNII
ARTICOLUL I-45 Principiul egalităţii democratice
În toate activităţile sale, Uniunea respectă principiul egalităţii cetăţenilor săi, care beneficiază de o atenţie egală din partea instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor sale.
ARTICOLUL I-46 Principiul democraţiei reprezentative
(1) Funcţionarea Uniunii se întemeiază pe principiul democraţiei reprezentative.
(2) Cetăţenii sunt reprezentaţi direct, la nivelul Uniunii, în Parlamentul European.
Statele membre sunt reprezentate în Consiliul European de şefii lor de stat sau de guvern şi în Consiliu de guvernele lor, care la rândul lor răspund în mod democratic fie în faţa parlamentelor naţionale, fie în faţa cetăţenilor lor.
(3) Orice cetăţean are dreptul de a participa la viaţa democratică a Uniunii. Deciziile se iau în mod cât mai deschis şi la un nivel cât mai apropiat posibil de cetăţean.
(4) Partidele politice la nivel european contribuie la formarea conştiinţei politice europene şi la exprimarea voinţei cetăţenilor Uniunii.
ARTICOLUL I-47 Principiul democraţiei participative
(1) Instituţiile acordă cetăţenilor şi asociaţiilor reprezentative, prin mijloace corespunzătoare, posibilitatea de a-şi face cunoscute opiniile şi de a face schimb de opinii în mod public, în toate domeniile de acţiune ale Uniunii.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(2) Instituţiile Uniunii menţin un dialog deschis, transparent şi constant cu asociaţiile reprezentative şi cu societatea civilă.
(3) În vederea asigurării coerenţei şi transparenţei acţiunilor Uniunii, Comisia procedează la ample consultări ale părţilor interesate.
(4) La iniţiativa a cel puţin un milion de cetăţeni ai Uniunii, resortisanţi ai unui număr semnificativ de state membre, Comisia poate fi invitată să prezinte, în limitele atribuţiilor sale, o propunere corespunzătoare în materii în care aceşti cetăţeni consideră că este necesar un act juridic al Uniunii, în vederea punerii în aplicare a Constituţiei. Prin legi europene se stabilesc dispoziţiile referitoare la procedurile şi condiţiile necesare pentru prezentarea unei astfel de iniţiative cetăţeneşti, inclusiv numărul minim de state membre din care astfel de cetăţeni trebuie să provină.
ARTICOLUL I-48 Partenerii sociali şi dialogul social autonom
Uniunea recunoaşte şi promovează rolul partenerilor sociali la nivelul său, ţinând seama de diversitatea sistemelor naţionale. Aceasta facilitează dialogul dintre aceştia, respectându-le autonomia.
Reuniunea socială tripartită la nivel înalt pentru creşterea şi ocuparea forţei de muncă contribuie la dialogul social.
ARTICOLUL I-49 Ombudsmanul European
Ombudsmanul European, ales de Parlamentul European, primeşte plângerile cu privire la cazurile de administrare defectuoasă în activitatea instituţiilor, organelor, oficiilor sau agenţiilor Uniunii, în condiţiile prevăzute de Constituţie. Acesta investighează aceste plângeri şi întocmeşte un raport cu privire la acestea. Ombudsmanul European îşi exercită funcţiile în deplină independenţă.
ARTICOLUL I-50
Transparenţa lucrărilor instituţiilor, organelor, oficiilor şi
agenţiilor Uniunii
(1) În scopul promovării unei bune guvernări şi asigurării participării societăţii civile, instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii acţionează respectând în cel mai înalt grad principiul transparenţei.
(2) Parlamentul European, ca şi Consiliul, se întruneşte în şedinţe publice în cazul în care dezbat şi votează un proiect de act legislativ.
(3) Orice cetăţean al Uniunii sau orice persoană fizică sau juridică având reşedinţa sau sediul social într-un stat membru dispune, în condiţiile prevăzute de partea III, de dreptul de acces la documentele instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii, indiferent de suportul pe care se află aceste documente.
Prin legi europene se stabilesc principiile generale şi limitele care, din raţiuni de interes public sau privat, reglementează exercitarea dreptului de acces la astfel de documente.
(4) Fiecare instituţie, organ, oficiu sau agenţie stabileşte prin propriul regulament de procedură dispoziţii speciale privind accesul la documentele sale, în conformitate cu legile europene menţionate la alineatul (3).
ARTICOLUL I-51 Protecţia datelor cu caracter personal
(1) Orice persoană are dreptul la protecţia datelor cu caracter personal care o privesc.
(2) Prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc normele privind protecţia persoanelor fizice, referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii, precum şi de către statele membre, în exercitarea activităţilor privind domeniul de aplicare a dreptului Uniunii, precum şi normele privind libera circulaţie a acestor date. Respectarea acestor norme se supune controlului unor autorităţi independente.
ARTICOLUL I-52 Statutul bisericilor şi al organizaţiilor neconfesionale
(1) Uniunea respectă şi nu aduce atingere statutului de care beneficiază, în temeiul dreptului intern, bisericile şi asociaţiile sau comunităţile religioase din statele membre.
Uniunea respectă, de asemenea, statutul de care beneficiază, în temeiul dreptului intern, organizaţiile filosofice şi neconfesionale.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(3) Recunoscându-le identitatea şi contribuţia specifică, Uniunea menţine un dialog deschis, transparent şi constant cu aceste biserici şi organizaţii.
TITLUL VII FINANŢELE UNIUNII
ARTICOLUL I-53 Principiile bugetare şi financiare
(1) Toate veniturile şi cheltuielile Uniunii trebuie să facă obiectul unor previziuni pentru fiecare exerciţiu financiar şi trebuie să fie înscrise în buget, în conformitate cu partea III.
(2) Bugetul trebuie să fie echilibrat în ceea ce priveşte veniturile şi cheltuielile.
(3) Cheltuielile înscrise în buget sunt autorizate pe durata exerciţiului financiar anual, în conformitate cu legea europeană prevăzută la articolul III-412.
(4) Execuţia cheltuielilor înscrise în buget necesită adoptarea în prealabil a unui act obligatoriu din punct de vedere juridic al Uniunii, care conferă un temei juridic acţiunii Uniunii şi execuţiei cheltuielii corespunzătoare, în conformitate cu legea europeană menţionată în articolul III-412, cu excepţia cazurilor prevăzute de această lege.
(5) În vederea asigurării disciplinei bugetare, Uniunea nu adoptă acte care ar putea avea implicaţii importante asupra bugetului fără a oferi garanţia că cheltuielile care decurg din aceste acte pot fi finanţate în limita resurselor proprii ale Uniunii şi cu respectarea cadrului financiar multianual prevăzut la articolul I-55.
(6) Bugetul Uniunii se execută în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare. Statele membre şi Uniunea cooperează pentru a face posibilă utilizarea alocărilor înscrise în buget, în conformitate cu acest principiu.
(7) Uniunea şi statele membre, în conformitate cu articolul III-415, combat frauda şi orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii.
ARTICOLUL I-54 Resursele proprii ale Uniunii
(1) Uniunea îşi asigură mijloacele necesare pentru atingerea obiectivelor sale şi pentru înfăptuirea politicilor sale.
(2) Bugetul Uniunii este finanţat în întregime din resurse proprii, fără a aduce atingere altor venituri.
(3) Prin lege europeană a Consiliului se stabilesc dispoziţiile aplicabile sistemului de resurse proprii Uniunii. În acest cadru, se pot stabili categorii de resurse noi sau se poate abroga o categorie existentă. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European. Această lege intră în vigoare numai după aprobarea de către statele membre, în conformitate cu normele lor constituţionale.
(4) Prin lege europeană a Consiliului se stabilesc măsurile de punere în aplicare a sistemului de resurse ale Uniunii, în măsura în care legea europeană adoptată în temeiul alineatului (3) prevede acest lucru. Consiliul hotărăşte după aprobarea Parlamentului European.
ARTICOLUL I-55 Cadrul financiar multianual
(1) Cadrul financiar multianual vizează asigurarea evoluţiei ordonate a cheltuielilor Uniunii în limita resurselor proprii. Acesta stabileşte valorile plafoanelor anuale ale alocărilor pentru angajamente pe categorii de cheltuieli, în conformitate cu articolul III-402.
(2) Prin lege europeană a Consiliului se stabileşte cadrul financiar multianual. Consiliul hotărăşte după aprobarea Parlamentului European, care se pronunţă cu majoritatea membrilor care îl compun.
(3) Bugetul anual al Uniunii respectă cadrul financiar multianual.
(4) Consiliul European poate adopta, în unanimitate, o decizie europeană care autorizează Consiliul să hotărască cu majoritate calificată în cazul în care adoptă legea europeană a Consiliului menţionată în alineatul (2).
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL I-56 Bugetul Uniunii
Bugetul anual al Uniunii se stabileşte prin lege europeană, în conformitate cu articolul III-404.
TITLUL VIII UNIUNEA ŞI VECINII SĂI
ARTICOLUL I-57 Uniunea şi vecinii săi
(1) Uniunea dezvoltă relaţii privilegiate cu ţările învecinate, în vederea stabilirii unui spaţiu de prosperitate şi de bună vecinătate, întemeiat pe valorile Uniunii şi caracterizat prin relaţii strânse şi paşnice, bazate pe cooperare.
(2) În sensul alineatului (1), Uniunea poate încheia acorduri speciale cu ţările în cauză. Aceste acorduri pot include drepturi şi obligaţii reciproce, precum şi posibilitatea de a desfăşura acţiuni în comun. Punerea lor în aplicare face obiectul unei concertări periodice.
TITLUL IX APARTENENŢA LA UNIUNE
ARTICOLUL I-58 Criterii de eligibilitate şi procedura de aderare la Uniune
(1) Uniunea este deschisă tuturor statelor europene care respectă valorile prevăzute la articolul I-2 şi care se angajează să le promoveze în comun.
(2) Orice stat european care doreşte să devină membru al Uniunii adresează o cerere Consiliului. Parlamentul European şi parlamentele naţionale sunt informate cu privire la această cerere. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Comisiei şi după aprobarea Parlamentului European, care se pronunţă cu majoritatea membrilor care îl compun. Condiţiile şi aranjamentele referitoare la admitere fac obiectul unui acord între statele membre şi statul candidat. Acest acord se supune ratificării de către toate statele contractante, în conformitate cu normele lor constituţionale.
ARTICOLUL I-59 Suspendarea anumitor drepturi ce decurg din apartenenţa la Uniune
(1) La iniţiativa motivată a unei treimi din statele membre, la iniţiativa motivată a Parlamentului European sau la propunerea Comisiei, Consiliul poate adopta o decizie europeană prin care constată că există un risc clar de încălcare gravă din partea unui stat membru a valorilor menţionate în articolul I-2. Consiliul hotărăşte cu o majoritate de patru cincimi din membrii săi, după aprobarea Parlamentului European.
Înainte de a proceda la această constatare, Consiliul audiază statul membru în cauză şi îi poate adresa recomandări, hotărând în conformitate cu aceeaşi procedură.
Consiliul verifică periodic dacă motivele care au condus la o astfel de constatare rămân valabile.
(2) Consiliul European, la iniţiativa unei treimi din statele membre sau la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie europeană care constată existenţa unei încălcări grave şi persistente din partea unui stat membru a valorilor prevăzute la articolul I-2, după ce statul membru respectiv a fost invitat să îşi prezinte toate observaţiile în materie. Consiliul European hotărăşte în unanimitate, după aprobarea Parlamentului European.
(3) O dată efectuată constatarea prevăzută la alineatul (2), Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate adopta o decizie europeană care să îi suspende statului membru în cauză anumite drepturi care rezultă din aplicarea Constituţiei, inclusiv dreptul de vot al membrului Consiliului care reprezintă acest stat. Consiliul ţine seama de eventualele consecinţe ale unei astfel de suspendări asupra drepturilor şi obligaţiilor persoanelor fizice şi juridice.
În oricare dintre situaţii, acest stat membru rămâne supus obligaţiilor care îi revin în temeiul Constituţiei.
(4) Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate adopta o decizie europeană de modificare sau de abrogare a măsurilor pe care le-a adoptat în baza alineatului (3), pentru a răspunde schimbărilor de situaţie care l-au determinat să impună aceste măsuri.
(5) În sensul prezentului articol, membrul Consiliului European sau al Consiliului care reprezintă statul membru în cauză nu participă la vot, iar statul membru în cauză nu se ia în considerare în calcularea treimii sau a patru cincimi din statele membre prevăzute la alineatele (1) şi (2). Abţinerea membrilor prezenţi sau reprezentaţi nu împiedică adoptarea deciziilor europene menţionate în alineatul (2).
Pentru adoptarea deciziilor europene menţionate în alineatele (3) şi (4), majoritatea calificată se defineşte ca fiind egală cu cel puţin 72% din membrii Consiliului, reprezentând statele membre participante, care întrunesc cel puţin 65% din populaţia acestor state.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
În cazul în care, ca urmare a unei decizii de suspendare a drepturilor de vot adoptate în conformitate cu alineatul (3), Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată, pe baza uneia din dispoziţiile Constituţiei, această majoritate calificată se defineşte la fel ca în al doilea paragraf sau, în cazul în care Consiliul acţionează la propunerea Comisiei sau a ministrului afacerilor externe al Uniunii, ca fiind egală cu cel puţin 55% din membrii Consiliului, reprezentând statele membre participante, care întrunesc cel puţin 65% din populaţia acestor state. În acest ultim caz, minoritatea de blocare trebuie să cuprindă cel puţin numărul minim de membri ai Consiliului, reprezentând cel puţin 35% din populaţia statelor membre participante, plus un membru, în caz contrar majoritatea calificată se consideră a fi întrunită.
(6) În sensul prezentului articol, Parlamentul European hotărăşte cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate, reprezentând majoritatea membrilor care îl compun.
ARTICOLUL I-60 Retragerea voluntară din Uniune
(1) Orice stat membru poate hotărî, în conformitate cu normele sale constituţionale, să se retragă din Uniune.
(2) Statul membru care hotărăşte să se retragă notifică intenţia sa Consiliului, în lumina orientărilor Consiliului European, Uniunea negociază şi încheie cu acest stat un acord de stabilire a aranjamentele referitoare la retragere, ţinând seama de cadrul viitoarelor sale relaţii cu Uniunea. Acest acord se negociază în conformitate cu articolul III-325 alineatul (3). Acesta se încheie în numele Uniunii de către Consiliu, care hotărăşte cu majoritate calificată, după obţinerea aprobării Parlamentului European.
(3) Constituţia îşi încetează efectele asupra statului în cauză de la data intrării în vigoare a acordului de retragere sau, în absenţa unui astfel de acord, după doi ani de la notificarea prevăzută la alineatul (2), în afara cazului în care Consiliul European, în acord cu statul membru în cauză, hotărăşte în unanimitate să proroge acest termen.
(4) În sensul alineatelor (2) şi (3), membrul Consiliului European şi al Consiliului care reprezintă statul membru care se retrage nu participă la dezbaterile şi la adoptarea deciziilor europene ale Consiliului European şi ale Consiliului care îl privesc.
Majoritatea calificată se defineşte ca fiind egală cu cel puţin 72% din membrii Consiliului reprezentând statele membre participante, care întrunesc cel puţin 65% din populaţia acestor state.
(5) În cazul în care statul care s-a retras din Uniune depune o nouă cerere de aderare, această cerere se supune procedurii prevăzute la articolul I-58.
PARTEA II CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE A UNIUNII
Popoarele Europei, stabilind între ele o uniune tot mai strânsă, au hotărât să împărtăşească un viitor paşnic întemeiat pe valori comune.
Conştientă de patrimoniul său spiritual şi moral, Uniunea este întemeiată pe valorile indivizibile şi universale ale demnităţii umane, libertăţii, egalităţii şi solidarităţii; aceasta se întemeiază pe principiile democraţiei şi statului de drept. Uniunea situează persoana în centrul acţiunii sale, instituind cetăţenia Uniunii şi creând un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie.
Uniunea contribuie la păstrarea şi la dezvoltarea acestor valori comune, respectând diversitatea culturilor şi tradiţiilor popoarelor Europei, precum şi identitatea naţională a statelor membre şi organizarea autorităţilor lor publice la nivel naţional, regional şi local; Uniunea caută să promoveze o dezvoltare echilibrată şi durabilă şi asigură libera circulaţie a persoanelor, serviciilor, mărfurilor şi capitalurilor, precum şi libertatea de stabilire.
În acest scop, este necesară consolidarea protecţiei drepturilor fundamentale, făcându-le mai vizibile prin Cartă, în spiritul evoluţiei societăţii, a progresului social şi a dezvoltărilor ştiinţifice şi tehnologice.
Prezenta Cartă reafirmă, cu respectarea competenţelor şi sarcinilor Uniunii, precum şi a principiului subsidiarităţii, drepturile care rezultă în principal din tradiţiile constituţionale şi din obligaţiile internaţionale comune statelor membre, din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, din Cartele sociale adoptate de Uniune şi de către Consiliul Europei, precum şi din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului. În acest context, Carta va fi interpretată de către instanţele judecătoreşti ale Uniunii şi ale statelor membre, acordând atenţia cuvenită explicaţiilor redactate sub autoritatea prezidiului Convenţiei care a elaborat Carta şi actualizate sub răspunderea prezidiului Convenţiei Europene.
Beneficiul acestor drepturi implică responsabilităţi şi îndatoriri atât faţă de terţi, precum şi faţă de comunitatea umană în general şi faţă de generaţiile viitoare.
În consecinţă, Uniunea recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile enunţate în continuare.
TITLUL I DEMNITATEA
ARTICOLUL II-61 Demnitatea umană
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Demnitatea umană este inviolabilă. Aceasta trebuie respectată şi protejată.
ARTICOLUL II-62 Dreptul la viaţă
(1) Orice persoană are dreptul la viaţă.
(2) Nimeni nu poate fi condamnat la pedeapsa cu moartea sau executat.
ARTICOLUL II-63 Dreptul la integritate al persoanei
(1) Orice persoană are dreptul la integritate fizică şi psihică.
(2) În domeniile medicinei şi biologiei trebuie respectate în special:
(a) consimţământul liber şi în cunoştinţă de cauză al persoanei interesate, în conformitate cu procedurile prevăzute de lege;
(b) interzicerea practicilor de eugenie, şi în special a celor care au drept scop selecţia persoanelor;
(c) interzicerea utilizării corpului uman şi a părţilor sale, ca atare, ca sursă de profit;
(d) interzicerea donării fiinţelor umane în scopul reproducerii.
ARTICOLUL II-64
Interzicerea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor
inumane sau degradante
Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante.
ARTICOLUL II-65 Interzicerea sclaviei şi a muncii forţate
(1) Nimeni nu poate fi ţinut în sclavie sau în servitute.
(2) Nimeni nu poate fi constrâns să efectueze o muncă forţată sau obligatorie.
(3) Traficul de fiinţe umane este interzis.
TITLUL II LIBERTĂŢILE
ARTICOLUL II-66 Dreptul la libertate şi la securitate
Orice persoană are dreptul la libertate şi la securitate.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL II-67 Respectarea vieţii private şi de familie
Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, a domiciliului şi a secretului comunicaţiilor.
ARTICOLUL II-68 Protecţia datelor cu caracter personal
(1) Orice persoană are dreptul la protecţia datelor cu caracter personal care o privesc.
(2) Asemenea date trebuie tratate în mod corect, în scopurile precizate şi pe baza consimţământului persoanei interesate sau în temeiul unui alt motiv legitim prevăzut de lege. Orice persoană are dreptul de acces la datele colectate care o privesc, precum şi dreptul de a obţine rectificarea acestora.
(3) Respectarea acestor norme se supune controlului unei autorităţi independente.
ARTICOLUL II-69 Dreptul la căsătorie şi dreptul de a întemeia o familie
Dreptul la căsătorie şi dreptul de a întemeia o familie sunt garantate în conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestor drepturi.
ARTICOLUL II-70 Libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie
(1) Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie. Acest drept implică libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea individual sau colectiv, în public sau în particular, prin intermediul cultului, învăţământului, practicilor şi îndeplinirii riturilor.
(2) Dreptul la obiecţie pe motive de conştiinţă este recunoscut în conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestui drept.
ARTICOLUL II-71 Libertatea de exprimare şi de informare
(1) Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a transmite informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere.
(2) Libertatea şi pluralismul mijloacelor de informare în masă sunt respectate.
ARTICOLUL II-72 Libertatea de întrunire şi de asociere
(1) Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire paşnică şi la libertatea de asociere la toate nivelurile şi în special în domeniile politic, sindical şi civic, ceea ce implică dreptul oricărei persoane de a înfiinţa împreună cu alte persoane sindicate şi de a afilia la acestea pentru apărarea intereselor sale.
(2) Partidele politice la nivelul Uniunii contribuie la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor Uniunii.
ARTICOLUL II-73 Libertatea artelor şi ştiinţelor
Artele şi cercetarea ştiinţifică sunt libere. Libertatea universitară este respectată.
ARTICOLUL II-74 Dreptul la educaţie
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(1) Orice persoană are dreptul la educaţie, precum şi la accesul la formare profesională şi formare continuă.
(2) Acest drept include posibilitatea de a urma gratuit învăţământul obligatoriu.
(3) Libertatea de a înfiinţa instituţii de învăţământ cu respectarea principiilor democratice, precum şi dreptul părinţilor de a asigura educarea şi instruirea copiilor lor, potrivit propriilor convingeri religioase, filozofice şi pedagogice, sunt respectate în conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestora.
ARTICOLUL II-75 Libertatea de alegere a ocupaţie şi dreptul la muncă
(1) Orice persoană are dreptul la muncă şi dreptul de a exercita o ocupaţie aleasă sau acceptată în mod liber.
(2) Orice cetăţean al Uniunii are libertatea de a-şi căuta un loc de muncă, de a lucra, de a se stabili sau de a presta servicii în orice stat membru.
(3) Resortisanţii ţărilor terţe care sunt autorizaţi să lucreze pe teritoriul statelor membre au dreptul la condiţii de muncă echivalente acelora de care beneficiază cetăţenii Uniunii.
ARTICOLUL II-76 Libertatea de a desfăşura o activitate comercială
Libertatea de a desfăşura o activitate comercială este recunoscută în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu legislaţiile şi practicile naţionale.
ARTICOLUL II-77 Dreptul de proprietate
(1) Orice persoană are dreptul de a deţine în proprietate, de a folosi, de a dispune şi de a lăsa moştenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege şi în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosinţa bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general.
(2) Proprietatea intelectuală este protejată.
ARTICOLUL II-78 Dreptul de azil
Dreptul de azil este garantat prin respectarea normelor prevăzute de Convenţia încheiată la Geneva la 28 iulie 1951 şi de Protocolul încheiat la 31 ianuarie 1967 privind statutul refugiaţilor şi în conformitate cu Constituţia.
ARTICOLUL II-79 Protecţia în caz de strămutare, expulzare sau extrădare
(1) Expulzările colective sunt interzise.
(2) Nimeni nu poate fi strămutat, expulzat sau extrădat către un stat unde există un risc serios de a fi supus pedepsei cu moartea, torturii sau altor pedepse sau tratamente inumane sau degradante.
TITLUL III EGALITATEA
ARTICOLUL II-80 Egalitatea în faţa legii
Toate persoanele sunt egale în faţa legii.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL II-81 Nediscriminarea
(1) Se interzice discriminarea de orice fel, bazată pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenenţa la o minoritate naţională, averea, naşterea, un handicap, vârsta sau orientarea sexuală.
(2) În domeniul de aplicare a Constituţiei şi fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale ale acesteia, se interzice orice discriminare pe motiv de cetăţenie.
ARTICOLUL II-82 Diversitatea culturală, religioasă şi lingvistică
Uniunea respectă diversitatea culturală, religioasă şi lingvistică.
ARTICOLUL II-83 Egalitatea între femei şi bărbaţi
Egalitatea între femei şi bărbaţi trebuie asigurată în toate domeniile, inclusiv în ceea ce priveşte încadrarea în muncă, munca şi remunerarea.
Principiul egalităţii nu exclude menţinerea sau adoptarea de măsuri care să prevadă avantaje specifice în favoarea sexului sub-reprezentat.
ARTICOLUL II-84 Drepturile copilului
(1) Copiii au dreptul la protecţia şi îngrijirile necesare pentru asigurarea bunăstării lor. Ei îşi pot exprima în mod liber opinia. Aceasta se ia în considerare în problemele care îi privesc, în funcţie de vârsta şi gradul lor de maturitate.
(2) În toate acţiunile referitoare la copii, indiferent dacă sunt realizate de autorităţi publice sau de instituţii private, interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial.
(3) Orice copil are dreptul de a întreţine cu regularitate relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia cazului în care acestea sunt contrare interesului său.
ARTICOLUL II-85 Drepturile persoanelor în vârstă
Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul persoanelor în vârstă de a duce o viaţă demnă şi independentă şi de a participa la viaţa socială şi culturală.
ARTICOLUL II-86 Integrarea persoanelor cu handicap
Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia de măsuri care să le asigure autonomia, integrarea socială şi profesională, precum şi participarea la viaţa comunităţii.
TITLUL IV SOLIDARITATEA
ARTICOLUL II-87
Dreptul lucrătorilor la informare şi la consultare în
cadrul întreprinderii
Lucrătorilor sau reprezentanţilor acestora li se garantează, la nivelurile corespunzătoare, informarea şi consultarea în timp util, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de dreptul Uniunii şi de legislaţiile şi practicile naţionale.
ARTICOLUL II-88 Dreptul de negociere şi de acţiune colectivă
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Lucrătorii şi angajatorii sau organizaţiile lor au dreptul, în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu legislaţiile şi practicile naţionale, de a negocia şi de a încheia convenţii colective la nivelurile corespunzătoare şi de a recurge, în caz de conflicte de interese, la acţiuni colective pentru apărarea intereselor lor, inclusiv la grevă.
ARTICOLUL II-89 Dreptul de acces la serviciile de plasament
Orice persoană are dreptul de acces la un serviciu gratuit de plasament.
ARTICOLUL II-90 Protecţia în cazul concedierii nejustificate
Orice lucrător are dreptul la protecţie împotriva oricărei concedieri nejustificate, în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu legislaţiile şi practicile naţionale.
ARTICOLUL II-91 Condiţii de muncă echitabile şi corecte
(1) Orice lucrător are dreptul la condiţii de muncă care să respecte sănătatea, securitatea şi demnitatea sa.
(2) Orice lucrător are dreptul la o limitare a duratei maxime de muncă şi la perioade de odihnă zilnică şi săptămânală, precum şi la o perioadă anuală de concediu plătit.
ARTICOLUL II-92 Interzicerea muncii copiilor şi protecţia tinerilor la locul de muncă
Încadrarea în muncă a copiilor este interzisă. Vârsta minimă de încadrare în muncă nu poate fi inferioară celei la care încetează perioada de şcolarizare obligatorie, fără a aduce atingere normelor mai favorabile tinerilor şi cu excepţia unor derogări limitate.
Tinerii acceptaţi să lucreze trebuie să beneficieze de condiţii de muncă adaptate vârstei şi să fie protejaţi împotriva exploatării economice sau a oricărei activităţi care ar putea pune în pericol securitatea, sănătatea, dezvoltarea lor fizică, psihică, morală sau socială sau care le-ar putea compromite educaţia.
ARTICOLUL II-93 Viaţa de familie şi viaţa profesională
(1) Familia se bucură de protecţie juridică, economică şi socială.
(2) Pentru a putea concilia viaţa de familie şi viaţa profesională, orice persoană are dreptul de a fi protejată împotriva oricărei concedieri din motive de maternitate, precum şi dreptul la un concediu de maternitate plătit şi la un concediu parental acordat în urma naşterii sau adopţiei unui copil.
ARTICOLUL II-94 Securitatea socială şi asistenţa socială
(1) Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul de acces la prestaţiile de securitate socială şi la serviciile sociale care acordă protecţie în caz de maternitate, boală, accident de muncă, dependenţă de alte persoane sau bătrâneţe, precum şi în caz de pierdere a locului de muncă, în conformitate cu normele stabilite de dreptul Uniunii şi de legislaţiile şi practicile naţionale.
(2) Orice persoană care are reşedinţa şi se deplasează în mod legal în cadrul Uniunii are dreptul la prestaţii de securitate socială şi la avantaje sociale, în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu legislaţiile şi practicile naţionale.
(3) Pentru a lupta împotriva marginalizării sociale şi a sărăciei, Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul la asistenţă socială şi la asistenţă în ceea ce priveşte locuinţa, destinate să asigure o viaţă demnă tuturor celor care nu dispun de resurse suficiente, în conformitate cu normele stabilite de dreptul Uniunii şi de legislaţiile şi practicile naţionale.
ARTICOLUL II-95 Protecţia sănătăţii
Orice persoană are dreptul de acces la asistenţa medicală preventivă şi de a beneficia de îngrijiri medicale în condiţiile stabilite de legislaţiile şi practicile naţionale, în definirea şi punerea în aplicare a tuturor politicilor şi acţiunilor Uniunii, se asigură un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL II-96 Accesul la serviciile de interes economic general
Uniunea recunoaşte şi respectă accesul la serviciile de interes economic general, astfel cum se prevede în legislaţiile şi practicile naţionale, în conformitate cu Constituţia, în scopul promovării coeziunii sociale şi teritoriale a Uniunii.
ARTICOLUL II-97 Protecţia mediului
Politicile Uniunii trebuie să prevadă un nivel ridicat de protecţie a mediului şi de îmbunătăţire a calităţii acestuia, care să fie asigurat în conformitate cu principiul dezvoltării durabile.
ARTICOLUL II-98 Protecţia consumatorilor
Politicile Uniunii asigură un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor.
TITLUL V DREPTURILE CETĂŢENILOR
ARTICOLUL II-99 Dreptul de a alege şi de a fi ales în Parlamentul European
(1) Orice cetăţean al Uniunii are dreptul de a alege şi de a fi ales în cadrul alegerilor pentru Parlamentul European, în statul membru în care acesta îşi are reşedinţa, în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acestui stat.
(2) Membrii Parlamentului European sunt aleşi prin vot universal direct, liber şi secret.
ARTICOLUL II-100 Dreptul de a alege şi de a fi ales în cadrul alegerilor locale
Orice cetăţean al Uniunii are dreptul de a alege şi de a fi ales în cadrul alegerilor locale în statul membru în care acesta îşi are reşedinţa, în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acestui stat.
ARTICOLUL II-101 Dreptul la bună administrare
(1) Orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce priveşte problemele sale, de un tratament imparţial, echitabil şi într-un termen rezonabil din partea instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii.
(2) Acest drept include în principal:
(a) dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere;
(b) dreptul oricărei persoane de acces la dosarul propriu, cu respectarea intereselor legitime legate de confidenţialitate şi de secretul profesional şi comercial;
(c) obligaţia administraţiei de a-şi motiva deciziile.
(3) Orice persoană are dreptul la repararea de către Uniune a prejudiciilor cauzate de către instituţiile sau agenţii acesteia în exercitarea funcţiilor lor, în conformitate cu principiilor generale comune legislaţiilor statelor membre.
(4) Orice persoană se poate adresa în scris instituţiilor Uniunii într-una din limbile Constituţiei şi trebuie să primească răspuns în aceeaşi limbă.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL II-102 Dreptul de acces la documente
Orice cetăţean al Uniunii şi orice persoană fizică sau juridică care are reşedinţa sau sediul social într-un stat membru are dreptul de acces la documentele instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii, indiferent de suportul pe care se află aceste documente.
ARTICOLUL II-103 Ombudsmanul European
Orice cetăţean al Uniunii, precum şi orice persoană fizică sau juridică care are reşedinţa sau sediul social într-un stat membru au dreptul de a sesiza Ombudsmanul European cu privire la cazurile de administrare defectuoasă în activitatea instituţiilor, organelor, oficiilor sau agenţiilor Uniunii, cu excepţia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în exercitarea funcţiei sale jurisdicţionale.
ARTICOLUL II-104 Dreptul de petiţionare
Orice cetăţean al Uniunii şi orice persoană fizică sau juridică care are reşedinţa sau sediul social într-un stat membru are dreptul de a adresa petiţii Parlamentului European.
ARTICOLUL II-105 Libertatea de circulaţie şi de şedere
(1) Orice cetăţean al Uniunii are dreptul de circulaţie şi de şedere liberă pe teritoriul statelor membre.
(2) Libertatea de circulaţie şi de şedere poate fi acordată, în conformitate cu Constituţia, resortisanţilor ţărilor terţe stabiliţi legal pe teritoriul unui stat membru.
ARTICOLUL II-106 Protecţia diplomatică şi consulară
Orice cetăţean al Uniunii beneficiază, pe teritoriul unei ţări terţe în care statul membru al cărui cetăţean este nu este reprezentat, de protecţia autorităţilor diplomatice sau consulare ale oricărui stat membre, în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acelui stat.
TITLUL VI JUSTIŢIA
ARTICOLUL II-107 Dreptul la o cale de atac efectivă şi la un proces echitabil
Orice persoană ale cărei drepturi şi libertăţi garantate de dreptul Uniunii sunt încălcate are dreptul la o cale de atac efectivă în faţa unei instanţe judecătoreşti, în conformitate cu condiţiile stabilite de prezentul articol.
Orice persoană are dreptul la un proces echitabil, public şi într-un termen rezonabil, în faţa unei instanţe judecătoreşti independente şi imparţiale, constituită în prealabil prin lege. Orice persoană are posibilitatea de a fi consiliată, apărată şi reprezentată.
Asistenţa juridică gratuită se acordă celor care nu dispun de resurse suficiente, în măsura în care aceasta este necesară pentru a-i asigura accesul efectiv la justiţie.
ARTICOLUL II-108 Prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare
(1) Orice persoană acuzată este prezumată nevinovată până ce vinovăţia va fi stabilită în conformitate cu legea.
(2) Oricărei persoane acuzate îi este garantată respectarea dreptului la apărare.
ARTICOLUL II-109
Principiile legalităţii şi proporţionalităţii
infracţiunilor şi pedepselor
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(1) Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau omisiune care, în momentul săvârşirii, nu constituia infracţiune potrivit dreptului intern sau dreptului internaţional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai mare decât cea aplicabilă la momentul săvârşirii infracţiunii. În cazul în care, ulterior săvârşirii infracţiunii, legea prevede o pedeapsă mai uşoară, se aplică aceasta din urmă.
(2) Prezentul articol nu aduce atingere judecării şi pedepsirii unei persoane care s-a făcut vinovată de o acţiune sau omisiune care, în momentul săvârşirii, era incriminată pe baza principiilor generale recunoscute de comunitatea naţiunilor.
(3) Pedepsele nu trebuie să fie disproporţionate faţă de infracţiune.
ARTICOLUL II-110
Dreptul de a nu fi judecat sau condamnat de două ori
pentru aceeaşi infracţiune
Nimeni nu poate fi judecat sau condamnat pentru o infracţiune pentru care a fost deja achitat sau condamnat în cadrul Uniunii, prin hotărâre judecătorească definitivă, în conformitate cu legea.
TITLUL VII DISPOZIŢII GENERALE CARE REGLEMENTEAZĂ INTERPRETAREA ŞI APLICAREA CARTEI
ARTICOLUL II-111 Domeniul de aplicare
(1) Dispoziţiile prezentei Carte se adresează instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii, cu respectarea principiului subsidiarităţii, precum şi statelor membre numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii. Prin urmare, acestea respectă drepturile şi principiile şi promovează aplicarea lor în conformitate cu atribuţiile pe care le au în acest sens şi cu respectarea limitelor competenţelor conferite Uniunii de celelalte părţi ale Constituţiei.
(2) Prezenta Cartă nu extinde domeniul de aplicare a dreptului Uniunii în afara competenţei Uniunii, nu creează nici o competenţă sau sarcină nouă pentru Uniune şi nu modifică competenţele şi sarcinile stabilite de celelalte părţi ale Constituţiei.
ARTICOLUL II-112 Întinderea şi interpretarea drepturilor şi principiilor
(1) Orice restrângere a exerciţiului drepturilor şi libertăţilor recunoscute prin prezenta Cartă trebuie să fie prevăzută de lege şi să respecte substanţa acestor drepturi şi libertăţi. Prin respectarea principiului proporţionalităţii, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare şi numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesităţii protejării drepturilor şi libertăţilor celorlalţi.
(2) Drepturile recunoscute prin prezenta Cartă care fac obiectul unor dispoziţii prevăzute de alte părţi ale Constituţiei se exercită în condiţiile şi cu respectarea limitelor stabilite de părţile menţionate.
(3) În măsura în care prezenta Cartă conţine drepturi ce corespund unor drepturi garantate prin Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, înţelesul şi întinderea lor sunt aceleaşi ca şi cele prevăzute de convenţia menţionată. Această dispoziţie nu împiedică dreptul Uniunii să confere o protecţie mai largă.
(4) În măsura în care prezenta Cartă recunoaşte drepturi fundamentale, aşa cum rezultă acestea din tradiţiile constituţionale comune statelor membre, aceste drepturi sunt interpretate în conformitate cu tradiţiile menţionate.
(5) Dispoziţiile prezentei Carte care conţin principii pot fi puse în aplicare prin acte legislative şi de punere în aplicare adoptate de instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii, precum şi prin acte ale statelor membre în cazurile în care acestea pun în aplicare dreptului Uniunii, în exercitarea atribuţiilor pe care le au în acest sens. Invocarea lor în faţa instanţei judecătoreşti se admite numai în scopul interpretării şi controlului legalităţii unor astfel de acte.
(6) Legislaţiile şi practicile naţionale trebuie să fie luate în considerare pe deplin, după cum se precizează în prezenta Cartă.
(7) Instanţele judecătoreşti ale Uniunii şi ale statelor membre ţin seama de explicaţiile redactate în vederea orientării interpretării Cartei Drepturilor Fundamentale.
ARTICOLUL II-113 Nivelul de protecţie
Nici una dintre dispoziţiile prezentei Carte nu poate fi interpretată ca restrângând sau aducând atingere drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recunoscute, în domeniile de aplicare corespunzătoare, de dreptul Uniunii şi dreptul internaţional, precum şi de convenţiile internaţionale la care Uniunea sau toate statele membre sunt părţi, şi în special Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi prin constituţiile statelor membre.
ARTICOLUL II-114 Interzicerea abuzului de drept
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Nici una dintre dispoziţiile prezentei Carte nu trebuie să fie interpretată ca implicând vreun drept de a desfăşura orice activitate sau de a îndeplini orice act îndreptat împotriva oricăruia dintre drepturile şi libertăţile recunoscute prin prezenta Cartă sau de a le impune restrângeri mai ample decât cele prevăzute prin prezenta Cartă.
PARTEA III POLITICILE ŞI FUNCŢIONAREA UNIUNII
TITLUL I DISPOZIŢII CU APLICARE GENERALĂ
ARTICOLUL III-115
Uniunea asigură coerenţa între diferitele politici şi acţiuni prevăzute prin prezenta parte, ţinând seama de ansamblul obiectivelor Uniunii şi în conformitate cu principiul de atribuire a competenţelor.
ARTICOLUL III-116
În toate acţiunile menţionate de prezenta parte, Uniunea urmăreşte să elimine inegalităţile şi să promoveze egalitatea între femei şi bărbaţi.
ARTICOLUL III-117
În definirea şi punerea în aplicare a politicilor şi acţiunilor prevăzute de prezenta parte, Uniunea ţine seama de cerinţele privind promovarea unui nivel ridicat al ocupării forţei de muncă, garantarea unei protecţii sociale corespunzătoare, combaterea marginalizării sociale, precum şi de cerinţele privind un nivel ridicat de educaţie, de formare profesională şi de protecţie a sănătăţii umane.
ARTICOLUL III-118
În definirea şi punerea în aplicare a politicilor şi acţiunilor prevăzute de prezenta parte, Uniunea caută să combată orice discriminare pe motive de sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală.
ARTICOLUL III-119
Cerinţele privind protecţia mediului trebuie integrate în definirea şi punerea în aplicare a politicilor şi acţiunilor Uniunii prevăzute de prezenta parte, în special în vederea promovării dezvoltării durabile.
ARTICOLUL III-120
Cerinţele privind protecţia consumatorilor se iau în considerare la definirea şi punerea în aplicare a celorlalte politici şi acţiuni ale Uniunii.
ARTICOLUL III-121
La formularea şi punerea în aplicare a politicilor Uniunii în domeniile agriculturii, pescuitului, transporturilor, pieţei interne, cercetării şi dezvoltării tehnologice şi în cel spaţial, Uniunea şi statele membre acordă întreaga atenţie cerinţelor privind bunăstarea animalelor, ca fiinţe sensibile, concomitent cu respectarea actelor cu putere de lege şi a măsurilor administrative, precum şi a cutumelor din statele membre, în special în materie de rituri religioase, tradiţii culturale şi patrimoniul regional.
ARTICOLUL III-122
Fără a aduce atingere articolelor I-5, III-166, III-167 şi III-238 şi având în vedere importanţa serviciilor de interes economic general, care sunt unanim apreciate în cadrul Uniunii, precum şi rolul acestora în promovarea coeziunii sociale şi teritoriale, Uniunea şi statele membre, fiecare în limitele competenţelor ce le revin şi în limitele domeniului de aplicare a Constituţiei, veghează ca aceste servicii să funcţioneze pe baza principiilor şi condiţiilor, în special economice şi financiare, care să le permită îndeplinirea misiunilor ce le revin. Prin legi europene se stabilesc aceste principii şi se prevăd aceste condiţii, fără a aduce atingere competenţei statelor membre de a furniza aceste servicii, de a încredinţa prestarea lor şi de a le finanţa cu respectarea Constituţiei.
TITLUL II NEDISCRIMINAREA ŞI CETĂŢENIA
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL III-123
Prin legi sau legi-cadru europene se pot stabili norme pentru interzicerea discriminării pe motiv de cetăţenie, astfel cum se prevede la articolul I-4 alineatul (2).
ARTICOLUL III-124
(1) Fără a aduce atingere celorlalte dispoziţii din Constituţie şi cu respectarea limitelor competenţelor pe care aceasta le atribuie Uniunii, prin lege sau lege-cadru europeană a Consiliului se pot stabili măsurile necesare combaterii oricărei discriminări pe motive de sex, rasă, origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după aprobarea Parlamentului European.
(2) Prin derogare de la dispoziţiile alineatului (1), prin legile sau legile-cadru europene pot stabili principiile de bază pentru măsurile de încurajare ale Uniunii şi poate defini astfel de măsuri pentru a sprijini acţiunile statelor membre întreprinse pentru a contribui la realizarea obiectivelor prevăzute la alineatul (1), excluzând orice armonizare a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale acestora.
ARTICOLUL III-125
(1) În cazul în care o acţiune a Uniunii se dovedeşte necesară pentru a facilita exercitarea de către orice cetăţean al Uniunii a dreptului de liberă circulaţie şi liberă şedere, menţionat la articolul I-10 alineatul (2) litera (a), iar Constituţia nu a prevăzut atribuţii în acest sens, prin legi sau legi-cadru europene se pot stabili măsuri în acest scop.
(2) În aceleaşi scopuri cu cele menţionate la alineatul (1) şi în cazul în care Constituţia nu a prevăzut atribuţii în acest sens, prin lege sau lege-cadru europeană a Consiliului se pot stabili măsuri privind paşapoartele, cărţile de identitate, permisele de şedere sau orice alt document asimilat acestora, precum şi măsuri în domeniul securităţii sociale sau al protecţiei sociale. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.
ARTICOLUL III-126
Prin lege sau lege-cadru europeană a Consiliului se stabilesc normele privind exercitarea dreptului oricărui cetăţean al Uniunii, prevăzut la articolul I-10 alineatul (2) litera (b), de a alege şi de a fi ales în alegerile locale şi alegerile pentru Parlamentul European în statul membru în care acesta îşi are reşedinţa, fără a fi resortisant al statului respectiv. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European. Aceste norme pot să prevadă dispoziţii derogatorii în cazul în care acestea sunt justificate de problemele specifice ale unui stat membru.
Dreptul de a alege şi de a fi ales în Parlamentul European se exercită fără a aduce atingere articolului III-330 alineatul (1) şi măsurilor adoptate pentru aplicarea acestuia.
ARTICOLUL III-127
Statele membre adoptă dispoziţiile necesare pentru a asigura protecţia diplomatică şi consulară a cetăţenilor Uniunii aflaţi în ţări terţe, aşa cum se prevede la articolul I-10 alineatul (2) litera (c). Statele membre angajează negocierile internaţionale necesare asigurării acestei protecţii. Prin lege europeană a Consiliului se pot stabili măsurile necesare pentru a facilita această protecţie. Consiliul hotărăşte după consultarea Parlamentului European.
ARTICOLUL III-128
Limbile în care oricare cetăţean al Uniunii are dreptul de a se adresa instituţiilor sau organelor în temeiul articolului I-10 alineatul (2) litera (d) şi de a primi răspuns sunt cele enumerate la articolul IV-448 alineatul (1). Instituţiile şi organele prevăzute la articolul I-10 alineatul (2) litera (d) sunt cele enumerate la articolul I-19 alineatul (1) al doilea paragraf şi la articolele I-30, I-31 şi I-32, precum şi Ombudsmanul European.
ARTICOLUL III-129
La fiecare trei ani, Comisia raportează Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi Social cu privire la aplicarea articolului I-10 şi a prezentului titlu. Raportul ţine seama de dezvoltarea Uniunii.
Pe baza acestui raport şi fără a aduce atingere celorlalte dispoziţii din Constituţie, drepturile prevăzute la articolul I-10 pot fi completate prin lege sau lege-cadru europeană a Consiliului. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după aprobarea Parlamentului European. Legea sau legea-cadru intră în vigoare numai după aprobarea sa de statele membre, în conformitate cu normelor lor constituţionale.
TITLUL III POLITICILE ŞI ACŢIUNILE INTERNE
CAPITOLUL I PIAŢA INTERNĂ
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
SECŢIUNEA 1 INSTITUIREA ŞI FUNCŢIONAREA PIEŢEI INTERNE
ARTICOLUL III-130
(1) Uniunea adoptă măsurile pentru instituirea sau asigurarea funcţionării pieţei interne, în conformitate cu dispoziţiile incidente ale Constituţiei.
(2) Piaţa internă cuprinde un spaţiu fără frontiere interne, în care libera circulaţie a persoanelor, serviciilor, mărfurilor şi capitalurilor este asigurată în conformitate cu dispoziţiile Constituţiei.
(3) Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă regulamentele sau deciziile europene care definesc orientările şi condiţiile necesare asigurării un progres echilibrat în toate sectoarele în cauză.
(4) În redactarea propunerilor sale pentru realizarea obiectivelor prevăzute la alineatele (1) şi (2), Comisia ţine seama de amploarea efortului pe care anumite economii care prezintă decalaje ale nivelului de dezvoltare va trebui să îl susţină pentru instituirea pieţei interne şi poate propune măsurile corespunzătoare.
În cazul în care aceste măsuri iau forma unor derogări, acestea trebuie să aibă caracter temporar şi să perturbe cât mai puţin funcţionarea pieţei interne.
ARTICOLUL III-131
Statele membre se consultă în vederea adoptării în comun a dispoziţiilor necesare pentru a evita ca funcţionarea pieţei interne să fie afectată de dispoziţiile pe care un stat membru poate fi obligat să le adopte în caz de tulburări interne grave care aduc atingere ordinii publice, în caz de război sau de tensiune internaţională gravă care constituie o ameninţare de război, ori pentru a face faţă angajamentelor contractate de acesta în vederea menţinerii păcii şi securităţii internaţionale.
ARTICOLUL III-132
În cazul în care măsurile adoptate în cazurile menţionate la articolele III-131 şi III-436 au ca efect denaturarea condiţiilor concurenţei pe piaţa internă, Comisia examinează împreună cu statul membru în cauză condiţiile în care aceste măsuri pot fi adaptate normelor prevăzute de Constituţie. Prin derogare de la procedura stabilită la articolele III-360 şi III-361, Comisia sau orice stat membru poate sesiza direct Curtea de Justiţie în cazul în care Comisia sau statul membru consideră că un alt stat membru abuzează de competenţele prevăzute la articolele III-131 şi III-436. Curtea de Justiţie hotărăşte în camera de consiliu.
SECŢIUNEA 2 LIBERA CIRCULAŢIE A PERSOANELOR ŞI A SERVICIILOR
Subsecţiunea 1
Lucrătorii
ARTICOLUL III-133
(1) Lucrătorii au dreptul de a circula liber în cadrul Uniunii.
(2) Orice discriminare pe motiv de cetăţenie între lucrătorii statelor membre în ceea ce priveşte încadrarea în muncă, remunerarea şi celelalte condiţii de muncă este interzisă.
(3) Sub rezerva restricţiilor justificate de motive de ordine publică, siguranţă publică şi sănătate publică, lucrătorii au dreptul:
(a) de a accepta ofertele reale de încadrare în muncă;
(b) de a circula liber în acest scop pe teritoriul statelor membre;
(c) de şedere într-un stat membru pentru a desfăşura o activitate salarizată în conformitate cu actele cu putere de lege şi cu actele administrative care reglementează încadrarea în muncă a lucrătorilor statului respectiv;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(d) de a rămâne pe teritoriul unui stat membru după ce a fost încadrat în muncă în acest stat, în condiţiile care fac obiectul unor regulamente europene adoptate de Comisie.
(4) Prezentul articol nu se aplică încadrării în administraţia publică.
ARTICOLUL III-134
Prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc măsurile necesare pentru realizarea liberei circulaţii a lucrătorilor, astfel cum este aceasta definită la articolul III-133. Acestea se adoptă după consultarea Comitetului Economic şi Social.
Legile sau legile-cadru europene urmăresc în special:
(a) să asigure cooperarea strânsă între serviciile naţionale pentru ocuparea forţei de muncă;
(b) să elimine acele proceduri şi practici administrative, precum şi acele perioade de acces la locurile de muncă disponibile care decurg din dreptul intern sau din acordurile încheiate anterior între statele membre şi a căror menţinere ar constitui un obstacol în liberalizarea circulaţiei lucrătorilor;
(c) să elimine toate perioadele şi celelalte restricţii prevăzute de dreptul intern sau de acordurile încheiate anterior între statele membre, care impun lucrătorilor din celelalte state membre condiţii diferite în ceea ce priveşte libera alegere a unui loc de muncă în raport cu lucrătorii statului respectiv;
(d) să stabilească mecanisme proprii în vederea corelării cererii şi ofertei de locuri de muncă şi să faciliteze realizarea echilibrului între cererea şi oferta de locuri de muncă în condiţii care să evite ameninţarea gravă a nivelului de trai şi de ocupare a forţei de muncă în diferitele regiuni şi ramuri industriale.
ARTICOLUL III-135
Statele membre încurajează schimbul de lucrători tineri în cadrul unui program comun.
ARTICOLUL III-136
(1) În domeniul securităţii sociale, prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc măsurile necesare pentru instituirea liberei circulaţii a lucrătorilor prin instituirea unui sistem care să se asigure lucrătorilor migranţi salariaţi sau care desfăşoară o activitate independentă şi persoanelor aflate în întreţinerea acestora:
(a) cumulul tuturor perioadelor luate în considerare în diferitele legislaţii interne, în vederea obţinerii şi păstrării dreptului la prestaţii, precum şi pentru calcularea acestora;
(b) plata prestaţiilor către persoanele rezidente pe teritoriile statelor membre.
(2) Un membru al Consiliului poate solicita sesizarea Consiliului European în cazul în care consideră că un proiect de lege sau lege-cadru europeană, menţionat la alineatul (1), ar aduce atingere aspectelor fundamentale ale sistemului său de securitate socială, inclusiv în domeniul acestuia de aplicare, costului sau structurii financiare, ori ar aduce atingere echilibrului financiar al acestuia. În acest caz, procedura prevăzută la articolul III-396 se suspendă. După dezbateri şi în termen de patru luni de la data suspendării, Consiliul European fie:
(a) retrimite proiectul Consiliului, caz în care încetează suspendarea procedurii prevăzută la articolul III-396, fie
(b) solicită Comisiei să prezinte o nouă propunere; în acest caz, se consideră că actul propus iniţial nu a fost adoptat.
Subsecţiunea 2
Libertatea de stabilire
ARTICOLUL III-137
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Prezenta subsecţiune interzice restricţiile privind libertatea de stabilire a resortisanţilor unui stat membru pe teritoriul altui stat membru. Această interdicţie vizează şi restricţiile privind înfiinţarea de agenţii, sucursale sau filiale de către resortisanţii oricărui stat membru stabiliţi pe teritoriul altui stat membru.
Resortisanţii unui stat membru au, pe teritoriul altui stat membru, dreptul de acces la activităţi independente şi la exercitarea acestora, precum şi de constituire şi administrare a întreprinderilor şi în special a societăţilor în înţelesul articolului III-142 al doilea paragraf, în condiţiile definite pentru resortisanţii proprii de legislaţia statului membru de stabilire, sub rezerva dispoziţiilor secţiunii 4 privind capitalurile şi plăţile.
ARTICOLUL III-138
(1) Prin legi-cadru europene se stabilesc măsuri în vederea realizarea libertăţii de stabilire cu privire la o activitate determinată. Aceste legi-cadru se adoptă după consultarea Comitetului Economic şi Social.
(2) Parlamentul European, Consiliul şi Comisia exercită funcţiile care le revin în temeiul alineatului (1) şi, în special:
(a) acordând prioritate, de regulă, activităţilor în cazul cărora libertatea de stabilire constituie o contribuţie deosebit de utilă la dezvoltarea producţiei şi a schimburilor comerciale;
(b) asigurând o strânsă cooperare între autorităţile naţionale competente pentru a cunoaşte aspectele speciale ale diferitelor activităţi din cadrul Uniunii;
(c) eliminând acele proceduri şi practici administrative care decurg fie din dreptul intern, fie din acordurile încheiate anterior între statele membre, a căror menţinere ar constitui un obstacol în calea libertăţii de stabilire;
(d) asigurând lucrătorilor dintr-un stat membru, angajaţi pe teritoriul unui alt stat membru, posibilitatea de a rămâne pe teritoriul acestuia pentru a desfăşura activităţi independente, în cazul în care îndeplinesc condiţiile pe care ar trebui să le îndeplinească în cazul în care ar intra pe teritoriul acestui stat la data la care intenţionează să iniţieze această activitate;
(e) asigurând resortisantului unui stat membru posibilitatea de a dobândi şi folosi terenuri şi construcţii situate pe teritoriul altui stat membru, în măsura în care aceasta nu aduce atingere principiilor menţionate la articolul III-227 alineatul (2);
(f) eliminând treptat restricţiile privind libertatea de stabilire în fiecare ramură de activitate avută în vedere, în ceea ce priveşte, pe de o parte, condiţiile de înfiinţare de agenţii, sucursale sau filiale pe teritoriul unui stat membru şi, pe de altă parte, condiţiile de acces al personalului angajat în cadrul sediului principal în funcţiile de conducere sau de supraveghere ale acestor agenţii, sucursale sau filiale;
(g) coordonând, în măsura în care este necesar şi în vederea echivalării lor, garanţiile solicitate de statele membre societăţilor în înţelesul articolului III-142 al doilea paragraf, pentru a proteja deopotrivă interesele asociaţilor şi ale terţilor;
(h) asigurându-se că ajutoarele acordate de statele membre nu denaturează condiţiile de stabilire.
ARTICOLUL III-139
Prezenta subsecţiune nu se aplică activităţilor care, în ceea ce priveşte statul membru interesat, sunt asociate în acest stat, chiar şi cu titlu ocazional, exercitării autorităţii publice. Prin legi sau legi-cadru europene, anumite activităţi pot fi exceptate de la aplicarea dispoziţiilor prezentei subsecţiuni.
ARTICOLUL III-140
(1) Prezenta subsecţiune şi măsurile adoptate în temeiul acesteia nu aduc atingere aplicării actelor cu putere de lege şi a actelor administrative ale statelor membre care prevăd un regim special pentru resortisanţii străini din motive de ordine publică, siguranţă publică şi sănătate publică.
(2) Dispoziţiile de drept intern prevăzute la alineatul (1) sunt coordonate prin legi-cadru europene.
ARTICOLUL III-141
(1) Accesul la activităţile independente şi exercitarea lor este facilitat prin legi-cadru europene.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Acestea reglementează:
(a) recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi a altor titluri oficiale de calificare;
(b) coordonarea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative ale statelor membre cu privire la accesul la activităţile independente şi la exercitarea acestora.
(2) În ceea ce priveşte profesiunile medicale, paramedicale şi farmaceutice, eliminarea treptată a restricţiilor este condiţionată de coordonarea condiţiilor de exercitare a acestor profesiuni în diferitele state membre.
ARTICOLUL III-142
Societăţile constituite în conformitate cu legislaţia unui stat membru şi având sediul social, administraţia centrală sau locul principal de desfăşurare a activităţii în cadrul Uniunii sunt asimilate, în aplicarea prezentei subsecţiuni, persoanelor fizice resortisante ale statelor membre.
Prin "societăţi" se înţeleg societăţile constituite în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei civile sau comerciale, inclusiv societăţile cooperative şi alte persoane juridice de drept public sau privat, cu excepţia celor fără scop lucrativ.
ARTICOLUL III-143
Statele membre acordă resortisanţilor celorlalte state membre acelaşi tratament ca şi propriilor resortisanţi în ceea ce priveşte participarea la constituirea capitalului societăţilor în înţelesul articolului III-142 al doilea paragraf, fără a aduce atingere aplicării celorlalte dispoziţii din Constituţie.
Subsecţiunea 3
Libertatea de a presta servicii
ARTICOLUL III-144
În cadrul prezentei subsecţiuni, sunt interzise restricţiile privind libertatea de a presta servicii în cadrul Uniunii cu privire la resortisanţii statelor membre stabiliţi în alt stat membru decât cel al beneficiarului serviciilor.
Dispoziţiile prezentei subsecţiuni pot fi extinse prin legi sau legi-cadru europene cu privire la prestatorii de servicii care sunt resortisanţi ai unui stat terţ şi sunt stabiliţi în cadrul Uniunii.
ARTICOLUL III-145
În înţelesul Constituţiei, sunt considerate "servicii" prestaţiile furnizate în mod obişnuit în schimbul unei remuneraţii, în măsura în care nu sunt reglementate de dispoziţiile privind libera circulaţie a persoanelor, mărfurilor şi capitalurilor.
"Serviciile" cuprind în special:
(a) activităţi cu caracter industrial;
(b) activităţi cu caracter comercial;
(c) activităţi meşteşugăreşti;
(d) activităţile prestate în cadrul profesiunilor liberale.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Fără a aduce atingere subsecţiunii 2 privind libertatea de stabilire, prestatorul poate, în vederea executării prestaţiei, să îşi desfăşoare temporar activitatea în statul membru în care prestează serviciul, în aceleaşi condiţii care sunt impuse de statul respectiv propriilor resortisanţi.
ARTICOLUL III-146
(1) Libertatea circulaţie a serviciilor în domeniul transporturilor este reglementată de capitolul II secţiunea 7 privind transporturile.
(2) Liberalizarea serviciilor bancare şi de asigurări asociate mişcărilor capitalurilor trebuie să se realizeze concomitent cu liberalizarea circulaţiei capitalurilor.
ARTICOLUL III-147
(1) Prin legi-cadru europene se stabilesc măsurile pentru realizarea liberalizării unui anumit serviciu. Acestea se adoptă după consultarea Comitetului Economic şi Social.
(2) Legile-cadru europene prevăzute la alineatul (1) acordă prioritate, de regulă, serviciilor care intervin direct asupra costurilor de producţie sau a căror liberalizare contribuie la facilitarea schimburilor de mărfuri.
ARTICOLUL III-148
Statele membre depun eforturi pentru a proceda la liberalizarea serviciilor într-o măsură mai mare decât cea la care obligă legile-cadru europene adoptate în temeiul articolului III-147 alineatul (1), în cazul în care situaţia lor economică generală şi situaţia din sectorul în cauză permite acest lucru. În acest scop, Comisia adresează recomandări statelor membre în cauză.
ARTICOLUL III-149
Atât timp cât restricţiile impuse libertăţii de a presta servicii nu sunt eliminate, statele membre aplică asemenea restricţii fără a discrimina pe motiv de cetăţenie ori naţionalitate sau domiciliu ori sediu social tuturor prestatorilor de servicii menţionaţi la articolului III-144 primul paragraf.
ARTICOLUL III-150
Articolele III-139 - III-142 se aplică domeniului reglementat de prezenta subsecţiune.
SECŢIUNEA 3 LIBERA CIRCULAŢIE A MĂRFURILOR
Subsecţiunea 1
Uniunea vamală
ARTICOLUL III-151
(1) Uniunea cuprinde o uniune vamală care reglementează ansamblul schimburilor de mărfuri şi care implică interzicerea, în relaţiile dintre statele membre, a taxelor vamale la import şi la export şi a oricăror taxe cu efect echivalent, precum şi adoptarea unui tarif vamal comun în relaţiile cu ţările terţe.
(2) Alineatul (4) şi subsecţiunea 3 referitoare la interzicerea restricţiilor cantitative se aplică produselor originare din state membre, precum şi produselor provenind din ţări terţe care se află în liberă circulaţie în statele membre.
(3) Produsele care provin din ţări terţe sunt considerate ca fiind în liberă circulaţie într-un stat membru în cazul în care au fost îndeplinite formalităţile de import şi au fost percepute în statul membru respectiv taxele vamale şi taxele cu efect echivalent exigibile şi dacă nu au beneficiat de o restituire totală sau parţială a acestor taxe şi impuneri.
(4) Între statele membre sunt interzise taxele vamale la import şi la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicţie se aplică şi taxelor vamale cu caracter fiscal.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(5) Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă regulamente şi decizii europene care stabilesc taxele prevăzute de Tariful Vamal Comun.
(6) În executarea misiunilor care îi sunt încredinţate în temeiul prezentului articol, Comisia are în vedere:
(a) necesitatea de a promova schimburile comerciale între statele membre şi ţările terţe;
(b) evoluţia condiţiilor concurenţei în cadrul Uniunii, în măsura în care această evoluţie are ca efect creşterea competitivităţii întreprinderilor;
(c) necesităţile Uniunii de aprovizionare cu materii prime şi produse semifinite, veghind în acelaşi timp ca între statele membre să nu fie denaturate condiţiile concurenţei în ceea ce priveşte produsele finite;
(d) necesitatea de a evita perturbări grave ale economiilor statelor membre şi de a asigura o dezvoltare raţională a producţiei şi o expansiune a consumului în cadrul Uniunii.
Subsecţiunea 2
Cooperarea vamală
ARTICOLUL III-152
În cadrul domeniului de aplicare a Constituţiei, prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc măsurile pentru consolidarea cooperării vamale între statele membre şi între acestea şi Comisie.
Subsecţiunea 3
Interzicerea restricţiilor cantitative
ARTICOLUL III-153
Între statele membre sunt interzise restricţiile cantitative la import şi la export, precum şi orice măsuri cu efect echivalent.
ARTICOLUL III-154
Articolul III-153 nu se opune interdicţiilor sau restricţiilor la import, la export sau de tranzit, justificate pe motive de morală publică, de ordine publică, de siguranţă publică, de protecţie a sănătăţii şi a vieţii persoanelor şi a animalelor sau de conservare a plantelor, de protejare a unor bunuri de patrimoniu naţional cu valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protecţie a proprietăţii industriale şi comerciale. Cu toate acestea, interdicţiile sau restricţiile respective nu trebuie să constituie un mijloc de discriminare arbitrară şi nici o restricţie disimulată în comerţul dintre statele membre.
ARTICOLUL III-155
(1) Statele membre adaptează monopolurile naţionale cu caracter comercial, astfel încât să asigure excluderea oricărei discriminări între resortisanţii statelor membre cu privire la condiţiile de aprovizionare şi desfacere.
Prezentul articol se aplică oricărui organ prin intermediul căruia un stat membru, de jure sau de facto, direct sau indirect, controlează, conduce sau influenţează în mod semnificativ importurile sau exporturile dintre statele membre. Articolul se aplică, de asemenea, monopolurilor de stat concesionate.
(2) Statele membre se abţin să introducă orice nouă măsură care contravine principiilor menţionate la alineatul (1) sau care restrânge domeniul de aplicare al articolelor care se referă la interzicerea taxelor vamale şi a restricţiilor cantitative între statele membre.
(3) În cazul unui monopol cu caracter comercial care presupune o reglementare menită să faciliteze desfacerea sau valorificarea produselor agricole, trebuie asigurate, în aplicarea prezentului articol, garanţii echivalente pentru ocuparea forţei de muncă şi pentru nivelul de trai al producătorilor în cauză.
SECŢIUNEA 4 CAPITALURILE ŞI PLĂŢILE
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL III-156
În cadrul prezentei secţiuni sunt interzise restricţiile atât în ceea ce priveşte circulaţia capitalurilor, cât şi plăţile între statele membre şi între statele membre şi ţările terţe.
ARTICOLUL III-157
(1) Articolul III-156 nu aduce atingere aplicării, în raport cu ţările terţe, a restricţiilor aflate în vigoare la 31 decembrie 1993 în temeiul dreptului intern sau al dreptului Uniunii, adoptate cu privire la circulaţia capitalurilor având ca destinaţie ţări terţe sau provenind din ţări terţe, în cazul în care acestea implică investiţii directe, inclusiv investiţii imobiliare, stabilirea, prestarea de servicii financiare sau admiterea de valori mobiliare pe pieţele de capital. În ceea ce priveşte restricţiile existente în temeiul legislaţiei interne din Estonia şi Ungaria, data respectivă este 31 decembrie 1999.
(2) Prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc măsurile cu privire la circulaţia capitalurilor având ca destinaţie ţări terţe sau provenind din ţări terţe, în cazul în care acestea implică investiţii directe, inclusiv investiţiile imobiliare, stabilirea, prestarea de servicii financiare sau admiterea de valori mobiliare pe pieţele de capital.
Parlamentul European şi Consiliul depun eforturi pentru a realiza obiectivul liberei circulaţii a capitalurilor între statele membre şi ţările terţe, în cea mai mare măsură posibilă şi fără a aduce atingere altor dispoziţii din Constituţie.
(3) Fără a aduce atingere dispoziţiilor alineatului (2), numai prin lege sau lege-cadru europeană a Consiliului se pot stabili măsuri mai puţin favorabile în dreptul Uniunii în ceea ce priveşte liberalizarea circulaţiei capitalurilor având ca destinaţie sau provenind din ţări terţe. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.
ARTICOLUL III-158
(1) Articolul III-156 nu aduce atingere dreptului statelor membre:
(a) de a aplica dispoziţiile incidente ale legislaţiilor lor fiscale care stabilesc o distincţie între contribuabilii care nu se găsesc în aceeaşi situaţie în ceea ce priveşte reşedinţa ori sediul sau locul unde capitalurile lor au fost investite;
(b) de a adopta toate măsurile necesare pentru a combate încălcarea actelor cu putere de lege şi a normelor administrative proprii, în special în domeniul fiscal sau al supravegherii prudenţiale a instituţiilor financiare, de a stabili proceduri de declarare a circulaţiei capitalurilor în scopul informării administrative sau statistice ori de a adopta măsuri justificate de motive de ordine publică sau siguranţă publică.
(2) Prezenta secţiune nu aduce atingere posibilităţii de a aplica restricţii privind dreptul de stabilire care sunt compatibile cu Constituţia.
(3) Măsurile şi procedurile menţionate la alineatele (1) şi (2) nu trebuie să constituie un mijloc de discriminare arbitrară şi nici o restrângere disimulată a liberei circulaţii a capitalurilor şi plăţilor, astfel cum este aceasta definită la articolul III-156.
(4) În lipsa unei legi sau a unei legi-cadru europene prevăzute la articolul III-157 alineatul (3), Comisia sau, în lipsa unei decizii europene a Comisiei în termen de trei luni de la data solicitării exprimate de statul membru în cauză, Consiliul poate adopta o decizie europeană care să dispună ca măsurile fiscale restrictive adoptate de un stat membru faţă de una sau mai multe ţări terţe să fie considerate conforme dispoziţiilor Constituţiei, cu condiţia ca acestea să fie justificate în raport cu unul din obiectivele Uniunii şi compatibile cu buna funcţionare a pieţei interne. Consiliul hotărăşte în unanimitate, la cererea unui stat membru.
ARTICOLUL III-159
În cazul în care, în împrejurări excepţionale, circulaţia capitalurilor provenind din ţările terţe sau destinate acestora provoacă sau ameninţă să provoace dificultăţi în funcţionarea uniunii economice şi monetare, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta regulamente sau decizii europene de instituire, în raport cu ţările terţe, a măsurilor de salvgardare pentru o perioadă de până la şase luni, în cazul în care astfel de măsuri sunt strict necesare. Consiliul hotărăşte după consultarea Băncii Centrale Europene.
ARTICOLUL III-160
În cazul în care este necesar, pentru realizarea obiectivelor enunţate la articolul III-257, în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea terorismului şi a activităţilor conexe, prin legi europene se defineşte cadrul măsurilor administrative privind circulaţia capitalurilor şi plăţile, cum ar fi îngheţarea fondurilor, a activelor financiare sau a beneficiilor economice care aparţin, sunt în proprietatea sau sunt deţinute de persoane fizice sau juridice, grupuri sau entităţi fără caracter statal.
Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă regulamentele sau deciziile europene de punere în aplicare a legilor europene prevăzute la primul paragraf.
Actele prevăzute de prezentul articol cuprind dispoziţiile necesare în materie de garanţii juridice.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
SECŢIUNEA 5 NORMELE PRIVIND CONCURENŢA
Subsecţiunea 1
Normele care se aplică întreprinderilor
ARTICOLUL III-161
(1) Sunt incompatibile cu piaţa internă şi interzise orice acorduri între întreprinderi, orice decizii ale asocierilor de întreprinderi şi orice practici concertate care pot aduce atingere comerţului dintre statele membre şi care au ca obiect sau efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenţei în cadrul pieţei interne şi, în special, cele care:
(a) stabilesc, direct sau indirect, preţuri de cumpărare sau de vânzare sau orice alte condiţii de tranzacţionare;
(b) limitează sau controlează producţia, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investiţiile;
(c) împart pieţele sau sursele de aprovizionare;
(d) aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiţii inegale la prestaţii echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurenţial;
(e) condiţionează încheierea contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaţii suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanţele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.
(2) Acordurile sau deciziile interzise în temeiul prezentului articol sunt nule de drept.
(3) Cu toate acestea, pot fi declarate ca exceptate de la aplicarea alineatului (1):
- orice acorduri sau categorii de acorduri între întreprinderi;
- orice decizii sau categorii de decizii ale asocierilor de întreprinderi;
- orice practici concertate sau categorii de practici concertate care contribuie la îmbunătăţirea producţiei sau distribuţiei de mărfuri, ori la promovarea progresului tehnic sau economic, asigurând totodată consumatorilor o parte echitabilă din beneficiul obţinut şi care:
(a) nu impun întreprinderilor în cauză restricţii care nu sunt indispensabile pentru atingerea acestor obiective;
(b) nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurenţa de pe o parte semnificativă a pieţei produselor în cauză.
ARTICOLUL III-162
Este incompatibilă cu piaţa internă şi interzisă, în măsura în care ar putea aduce atingere comerţului dintre statele membre, folosirea în mod abuziv de către una sau mai multe întreprinderi a unei poziţii dominante deţinute pe piaţa internă sau pe o parte semnificativă a acesteia.
Aceste practici abuzive pot consta în special în:
(a) impunerea, direct sau indirect, a preţurilor de vânzare sau de cumpărare sau a altor condiţii inechitabile de tranzacţionare;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(b) limitarea producţiei, comercializării sau dezvoltării tehnologice în dezavantajul consumatorilor;
(c) aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali unor condiţii inegale la prestaţii echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurenţial;
(d) condiţionarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaţii suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanţele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.
ARTICOLUL III-163
Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă regulamentele europene de punere în aplicare a principiilor stabilite la articolele III-161 şi III-162. Consiliul hotărăşte după consultarea Parlamentului European.
Aceste regulamente au drept scop, în special:
(a) să asigure respectarea interdicţiilor prevăzute la articolul III-161 alineatul (1) şi la articolul III-162 prin instituirea de amenzi şi penalităţi cu titlu cominatoriu;
(b) să determine normele de aplicare a articolului III-161 alineatul (3), luând în considerare necesitatea, pe de o parte, de a asigura o supraveghere eficientă şi, pe de altă parte, de a simplifica pe cât posibil controlul administrativ;
(c) să precizeze, dacă este cazul, domeniul de aplicare a articolelor III-161 şi III-162 în diferitele ramuri economice;
(d) să definească rolul Comisiei şi al Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în aplicarea dispoziţiilor prevăzute de prezentul paragraf;
(e) să definească raporturile între legislaţiile statelor membre, pe de o parte, şi dispoziţiile prezentei subsecţiuni, precum şi regulamentele europene adoptate în temeiul prezentului articol, pe de altă parte.
ARTICOLUL III-164
Până la intrarea în vigoare a regulamentelor europene adoptate în temeiul articolului III-163, autorităţile statelor membre hotărăsc cu privire la admisibilitatea înţelegerilor, deciziilor şi a practicilor concertate şi cu privire la folosirea în mod abuziv a unei poziţii dominante pe piaţa internă, în conformitate cu dreptul lor intern şi cu articolul III-161 şi, în special, alineatul (3), precum şi cu articolul III-162.
ARTICOLUL III-165
(1) Fără a aduce atingere articolului III-164, Comisia veghează la aplicarea principiilor stabilite la articolele III-161 şi III-162. La cererea unui stat membru sau din oficiu şi în cooperare cu autorităţile competente ale statelor membre, care îi acordă sprijin, Comisia investighează presupusele cazuri de încălcare a acestor principii. În cazul în care constată existenţa unei încălcări, Comisia propune măsurile adecvate pentru ca aceasta să înceteze.
(2) În cazul în care încălcarea menţionată la alineatul (1) nu încetează, Comisia constată încălcarea principiilor prin decizie europeană motivată. Comisia poate publica decizia şi poate autoriza statele membre să ia măsurile necesare pentru remedierea situaţiei, măsuri ale căror condiţii şi norme de aplicare le stabileşte.
(3) Comisia poate adopta regulamente europene privind categoriile de acorduri cu privire la care Consiliul a adoptat un regulament european în temeiul articolului III-163 al doilea paragraf litera (b).
ARTICOLUL III-166
(1) În ceea ce priveşte întreprinderile aflate în proprietate publică şi întreprinderile cărora le acordă drepturi speciale sau exclusive, statele membre nu adoptă şi nu menţin nici o măsură contrară Constituţiei şi, în special, celor prevăzute la articolul I-4 alineatul (2) şi articolele III-161 - III-169.
(2) Întreprinderile care au sarcina de a gestiona serviciile de interes economic general sau care prezintă caracter de monopol fiscal se supun dispoziţiilor Constituţiei şi, în special, normelor privind concurenţa, în măsura în care aplicarea acestor dispoziţii nu împiedică, în drept sau în fapt, îndeplinirea misiunii speciale care le-a fost încredinţată. Dezvoltarea schimburilor comerciale nu trebuie să fie afectată într-o măsură care contravine intereselor Uniunii.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(3) Comisia asigură aplicarea prezentului articol şi adoptă, în cazul în care este necesar, regulamentele sau deciziile europene corespunzătoare.
Subsecţiunea 2
Ajutoarele acordate de statele membre
ARTICOLUL III-167
(1) Cu excepţia derogărilor prevăzute de Constituţie, sunt incompatibile cu piaţa internă ajutoarele acordate de statele membre sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau ameninţă să denatureze concurenţa prin favorizarea anumitor întreprinderi sau sectoare de producţie, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.
(2) Sunt compatibile cu piaţa internă:
(a) ajutoarele cu caracter social acordate consumatorilor individuali, cu condiţia ca acestea să fie acordate fără discriminare în funcţie de originea produselor;
(b) ajutoarele destinate reparării pagubelor provocate de calamităţi naturale sau de alte evenimente extraordinare;
(c) ajutoarele acordate economiei anumitor regiuni ale Republicii Federale Germania afectate de divizarea Germaniei, în măsura în care acestea sunt necesare pentru compensarea dezavantajelor economice cauzate de această divizare. La împlinirea a cinci ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa, Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie europeană de abrogare a acestei litere.
(3) Pot fi considerate compatibile cu piaţa internă:
(a) ajutoarele destinate să favorizeze dezvoltarea economică a regiunilor în care nivelul de trai este anormal de scăzut sau în care există un grad de ocupare a forţei de muncă extrem de scăzut, precum şi nivelul de trai din regiunile prevăzute la articolul III-424, avându-se în vedere situaţia lor structurală, economică şi socială;
(b) ajutoarele destinate să promoveze realizarea unui proiect important de interes european comun sau să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru;
(c) ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activităţi sau a anumitor regiuni economice, în cazul în care acestea nu aduc modificări condiţiilor schimburilor comerciale într-o măsură care contravine interesului comun;
(d) ajutoarele destinate să promoveze cultura şi conservarea patrimoniului, în cazul în care acestea nu aduc modificări condiţiilor schimburilor comerciale şi ale concurenţei în Uniune într-o măsură care contravine interesului comun;
(e) alte categorii de ajutoare stabilite prin regulamente sau decizii europene adoptate de Consiliu, la propunerea Comisiei.
ARTICOLUL III-168
(1) Comisia, împreună cu statele membre, verifică permanent regimurile ajutoarelor existente în aceste state. Comisia propune acestora măsurile utile cerute de dezvoltarea treptată sau de funcţionarea pieţei interne.
(2) În cazul în care, după ce părţilor în cauză li s-a solicitat să-şi prezinte observaţiile, Comisia constată că ajutorul acordat de un stat membru sau prin intermediul resurselor de stat nu este compatibil cu piaţa internă în conformitate cu articolul III-167 sau că acest ajutor este utilizat în mod abuziv, aceasta adoptă o decizie europeană de suspendare sau modificare a ajutorului de către statul membru în cauză în termenul stabilit de Comisie.
În cazul în care statul membru în cauză nu se conformează deciziei europene în termenul stabilit, Comisia sau orice alt stat membru în cauză poate sesiza direct Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, prin derogare de la articolele III-360 şi III-361.
La cererea unui stat membru, Consiliul poate adopta în unanimitate o decizie europeană potrivit căreia un ajutor acordat sau care urmează să fie acordat de acest stat trebuie să fie considerat compatibil cu piaţa internă, prin derogare de la articolul III-167 sau de la regulamentele europene prevăzute la articolul III-169, în cazul în care o astfel de decizie este justificată de împrejurări excepţionale. În cazul în care, în legătură cu acest ajutor, Comisia a iniţiat procedura prevăzută la primul paragraf din prezentul alineat, cererea adresată Consiliului de statul membru în cauză are ca efect suspendarea procedurii menţionate până când Consiliul se pronunţă asupra acesteia.
Cu toate acestea, în cazul în care Consiliul nu se pronunţă în termen de trei luni de la formularea cererii, Comisia hotărăşte.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(3) Comisia este informată de statele membre în timp util pentru a-şi prezenta observaţiile cu privire la proiectele care urmăresc să instituie sau să modifice ajutoarele. În cazul în care apreciază că un proiect nu este compatibil cu piaţa internă în conformitate cu articolul III-167, Comisia iniţiază fără întârziere procedura prevăzută la alineatul (2) din prezentul articol, înainte de adoptarea unei decizii finale statul membru în cauză nu poate pune în aplicare măsurile preconizate.
(4) Comisia poate adopta regulamente europene privind categoriile de ajutoare de stat pe care Consiliul, în temeiul articolului III-169, le-a exceptat de la procedura prevăzută la alineatul (3) din prezentul articol.
ARTICOLUL III-169
Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta regulamente europene pentru aplicarea articolelor III-167 şi III-168 şi pentru stabilirea, în special, a condiţiilor de aplicare a articolului III-168 alineatul (3) şi a categoriilor de ajutoare care sunt exceptate de la procedura prevăzută la alineatul menţionat. Consiliul hotărăşte după consultarea Parlamentului European.
SECŢIUNEA 6 DISPOZIŢII FISCALE
ARTICOLUL III-170
(1) Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare.
De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producţie.
(2) Produsele unui stat membru exportate pe teritoriul altui stat membru nu pot beneficia de nici o rambursare a impozitelor interne mai mare decât impozitele aplicate direct sau indirect.
(3) În ceea ce priveşte impozitele, altele decât cele pe cifra de afaceri, accizele şi alte impozite indirecte, pot fi acordate scutiri sau rambursări la exportul către celelalte state membre şi pot fi introduse taxe compensatorii la importurile care provin din statele membre numai în cazul în care dispoziţiile preconizate au fost aprobate în prealabil pentru o perioadă limitată prin decizie europeană adoptată de Consiliu la propunerea Comisiei.
ARTICOLUL III-171
Prin lege sau lege-cadru europeană a Consiliului se stabilesc măsurile referitoare la armonizarea legislaţiilor privind impozitul pe cifra de afaceri, accizele şi alte impozite indirecte, în măsura în care această armonizare este necesară pentru a asigura instituirea şi funcţionarea pieţei interne şi pentru a evita denaturarea concurenţei. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European şi a Comitetului Economic şi Social.
SECŢIUNEA 7 DISPOZIŢII COMUNE
ARTICOLUL III-172
(1) Cu excepţia cazului în care Constituţia prevede altfel, prezentul articol se aplică în vederea realizării obiectivelor enunţate la articolul III-130. Prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc măsurile privind apropierea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative ale statelor membre care au drept scop instituirea şi funcţionarea pieţei interne. Legile sau legile-cadru se adoptă după consultarea Comitetului Economic şi Social.
(2) Alineatul (1) nu se aplică dispoziţiilor fiscale, celor privind libera circulaţie a persoanelor şi celor privind drepturile şi interesele lucrătorilor salariaţi.
(3) În formularea propunerilor prezentate în conformitate cu alineatul (1) în domeniul sănătăţii, securităţii, protecţiei mediului şi protecţiei consumatorilor, Comisia porneşte de la premisa asigurării unui nivel ridicat de protecţie, ţinând seama în special de orice evoluţie nouă, întemeiată pe fapte ştiinţifice. În cadrul atribuţiilor ce le revin, Parlamentul European şi Consiliul depun eforturi, de asemenea, pentru realizarea acestui obiectiv.
(4) În cazul în care, după adoptarea unei măsuri de armonizare prin lege sau lege-cadru europene ori printr-un regulament european al Comisiei, un stat membru consideră necesară menţinerea dispoziţiilor de drept intern justificate de cerinţele importante prevăzute la articolul III-154 sau referitoare la protecţia mediului ambiant ori a mediului de lucru, acesta adresează Comisiei o notificare, indicând motivele menţinerii acestor dispoziţii.
(5) De asemenea, fără a aduce atingere alineatului (4), în cazul în care, după adoptarea unei măsuri de armonizare prin lege sau lege-cadru europene ori printr-un regulament european al Comisiei, un stat membru consideră necesară introducerea unor dispoziţii de drept intern întemeiate pe dovezi ştiinţifice noi referitoare la protecţia mediului ambiant ori a mediului de lucru, din cauza unei probleme specifice statului membru respectiv, apărute după adoptarea măsurii de armonizare, acesta adresează Comisiei o notificare privind dispoziţiile avute în vedere şi motivele adoptării acestora.
(6) În termen de şase luni de la notificările prevăzute la alineatele (4) şi (5), Comisia adoptă o decizie europeană de aprobare sau de respingere a respectivelor dispoziţii de drept intern, după ce a verificat dacă acestea constituie sau nu un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricţie disimulată în comerţul dintre statele membre şi dacă acestea constituie sau nu un obstacol în funcţionarea pieţei interne.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
În lipsa unei decizii a Comisiei adoptate în acest termen, dispoziţiile de drept intern prevăzute la alineatele (4) şi (5) se consideră aprobate.
În cazul în care complexitatea problemei justifică acest lucru şi dacă nu există nici un pericol pentru sănătatea umană, Comisia poate notifica statului membru în cauză că termenul prevăzut de prezentul alineat este prorogat cu un nou termen de până la şase luni.
(7) În cazul în care, în temeiul alineatului (6), un stat membru este autorizat să menţină sau să introducă dispoziţii de drept intern care derogă de la o măsură de armonizare, Comisia examinează de îndată dacă este oportun să propună o adaptare a acestei măsuri.
(8) În cazul în care un stat membru invocă o problemă deosebită de sănătate publică într-un domeniu care a făcut în prealabil obiectul măsurilor de armonizare, acesta informează Comisia, care analizează de îndată dacă este necesar să propună măsuri adecvate.
(9) Prin derogare de la procedura prevăzută la articolele III-360 şi III-361, Comisia şi orice stat membru pot sesiza direct Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cazul în care consideră că un alt stat membru exercită abuziv competenţele prevăzute de prezentul articol.
(10) Măsurile de armonizare prevăzute de prezentul articol includ, atunci când este cazul, o clauză de salvgardare care autorizează statele membre să adopte, din unul sau mai multe dintre motivele fără caracter economic prevăzute la articolul III-154, măsuri provizorii care fac obiectul unei proceduri de control din partea Uniunii.
ARTICOLUL III-173
Fără a aduce atingere articolului III-172, prin lege-cadru europeană a Consiliului se stabilesc măsurile pentru apropierea actelor cu putere de lege şi actelor administrative ale statelor membre, care au incidenţă directă asupra instituirii sau funcţionării pieţei interne. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European şi a Comitetului Economic şi Social.
ARTICOLUL III-174
În cazul în care Comisia constată că o neconcordanţă între actele cu putere de lege şi actele administrative ale diferitelor state membre denaturează condiţiile concurenţei pe piaţa internă şi provoacă o denaturare care trebuie eliminată, Comisia se consultă cu statele membre în cauză.
În cazul în care, după această consultare, nu se ajunge la un acord, prin legi-cadru europene se stabilesc măsurile necesare pentru eliminarea denaturării în cauză. Pot fi adoptate orice alte măsuri utile prevăzute de Constituţie.
ARTICOLUL III-175
(1) În cazul în care există temerea că adoptarea sau modificarea unui act cu putere de lege sau a unui act administrativ de către un stat membru poate provoca o denaturare în înţelesul articolului III-174, statul membru care intenţionează să procedeze astfel consultă Comisia. După consultarea statelor membre, Comisia adresează statelor membre în cauză o recomandare cu privire la măsurile corespunzătoare pentru a evita denaturarea în cauză.
(2) În cazul în care statul membru care doreşte să adopte sau să modifice dispoziţii de drept intern nu se conformează recomandării adresate de Comisie, celorlalte state membre nu li se poate cere, în temeiul articolului III-174, să îşi modifice dispoziţiile de drept intern în vederea eliminării acestei denaturări. În cazul în care statul membru care a nesocotit recomandarea Comisiei provoacă o denaturare numai în detrimentul său, articolul III-174 nu se aplică.
ARTICOLUL III-176
În cadrul instituirii sau funcţionării pieţei interne, prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc măsurile referitoare la crearea de titluri europene de proprietate intelectuală pentru a asigura protecţia unitară a drepturilor de proprietate intelectuală în Uniune, precum şi la înfiinţarea unor sisteme centralizate de autorizare, coordonare şi control la nivelul Uniunii European.
Prin lege europeană a Consiliului se stabileşte regimul lingvistic al titlurilor europene de proprietate intelectuală. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.
CAPITOLUL II POLITICA ECONOMICĂ ŞI MONETARĂ
ARTICOLUL III-177
În vederea realizării scopurilor prevăzute la articolul I-3, acţiunea statelor membre şi a Uniunii presupune, în condiţiile prevăzute de Constituţie, instituirea unei politici economice întemeiate pe strânsa coordonare a politicilor economice ale statelor membre, piaţa internă şi definirea obiectivelor comune, conduse în conformitate cu principiul unei economii de piaţă deschise, în care concurenţa este liberă.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
În paralel, în condiţiile şi în conformitate cu procedurile prevăzute de Constituţie, această acţiune presupune o monedă unică, euro, precum şi definirea şi aplicarea unei politici monetare unice şi a unei politici unice a ratelor de schimb, al căror obiectiv principal este menţinerea stabilităţii preţurilor şi, fără a aduce atingere acestui obiectiv, susţinerea politicilor economice generale în cadrul Uniunii, în conformitate cu principiul unei economii de piaţă deschise, în care concurenţa este liberă.
Aceste acţiuni ale statelor membre şi ale Uniunii implică respectarea următoarelor principii directoare: preţuri stabile, finanţe publice şi condiţii monetare sănătoase, precum şi o balanţă de plăţi stabilă.
SECŢIUNEA 1 POLITICA ECONOMICĂ
ARTICOLUL III-178
Statele membre îşi conduc politicile economice cu scopul de a contribui la realizarea obiectivelor Uniunii, astfel cum sunt definite la articolul I-3 şi în contextul orientărilor generale prevăzute la articolul III-179 alineatul (2). Statele membre şi Uniunea acţionează în conformitate cu principiul economiei de piaţă deschise, în care concurenţa este liberă, favorizând alocarea eficientă a resurselor, în conformitate cu principiile prevăzute la articolul III-177.
ARTICOLUL III-179
(1) Statele membre îşi consideră politicile economice ca fiind o chestiune de interes comun şi le coordonează în cadrul Consiliului, în conformitate cu articolul III-178.
(2) Consiliul, la recomandarea Comisiei, elaborează un proiect privind orientările generale ale politicilor economice ale statelor membre şi ale Uniunii şi prezintă Consiliului European un raport în acest sens.
Consiliul European, pe baza raportului Consiliului, dezbate concluziile privind orientările generale ale politicilor economice ale statelor membre şi ale Uniunii. În temeiul acestor concluzii, Consiliul adoptă o recomandare prin care stabileşte aceste orientări generale. Consiliul informează Parlamentul European cu privire la aceasta.
(3) În scopul asigurării unei coordonări mai strânse a politicilor economice şi a unei convergenţe durabile a performanţelor economice ale statelor membre, Consiliul, în temeiul rapoartelor prezentate de Comisie, supraveghează evoluţia economică în fiecare stat membru şi în Uniune, precum şi conformitatea politicilor economice cu orientările generale prevăzute la alineatul (2) şi efectuează periodic o evaluare de ansamblu.
Pentru a realiza această supraveghere multilaterală, statele membre transmit Comisiei informaţii privind măsurile importante pe care le-au adoptat în domeniul politicii lor economice, precum şi orice altă informaţie pe care o consideră necesară.
(4) În cazul în care se constată, în cadrul procedurii prevăzute la alineatul (3), că politicile economice ale unui stat membru nu sunt conforme cu orientările generale prevăzute la alineatul (2) sau că acestea riscă să compromită buna funcţionare a uniunii economice şi monetare, Comisia poate adresa un avertisment respectivului stat membru. Consiliul, la recomandarea Comisiei, poate adresa recomandările necesare statului membru în cauză. Consiliul poate decide, la propunerea Comisiei, să facă publice recomandările sale.
În domeniul de aplicare a prezentului alineat, Consiliul hotărăşte fără a ţine seama de votul membrului din Consiliu care reprezintă statul membru în cauză.
Majoritatea calificată se defineşte ca fiind egală cu cel puţin 55% din numărul celorlalţi membri ai Consiliului reprezentând state membre care întrunesc cel puţin 65% din populaţia statelor membre participante.
Minoritatea de blocare trebuie să includă cel puţin numărul minim al celorlalţi membri ai Consiliului reprezentând mai mult de 35% din populaţia statelor membre participante, plus un membru, în caz contrar considerându-se a fi întrunită majoritatea calificată.
(5) Preşedintele Consiliului şi Comisia raportează Parlamentului European cu privire la rezultatele supravegherii multilaterale. Preşedintele Consiliului poate fi invitat să se prezinte în faţa comisiei competente a Parlamentului European în cazul în care Consiliul şi-a făcut publice recomandările.
(6) Prin legi europene se pot stabili norme de aplicare privind procedura de supraveghere multilaterală prevăzută la alineatele (3) şi (4).
ARTICOLUL III-180
(1) Fără a aduce atingere celorlalte proceduri prevăzute de Constituţie, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie europeană stabilind măsuri corespunzătoare situaţiei economice, în special în cazul în care apar dificultăţi grave în aprovizionarea cu anumite produse.
(2) În cazul în care un stat membru se confruntă cu dificultăţi sau este ameninţat de dificultăţi grave cauzate de catastrofe naturale sau de evenimente excepţionale care îi scapă de sub control, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie europeană care să acorde acestui stat, în anumite condiţii, asistenţă financiară din partea Uniunii. Preşedintele Consiliului informează Parlamentul European cu privire la aceasta.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL III-181
(1) Se interzice Băncii Centrale Europene şi băncilor centrale ale statelor membre, denumite în continuare "bănci centrale naţionale", să acorde descoperit de cont sau orice alt tip de credit instituţiilor, organelor, oficiilor sau agenţiilor Uniunii, autorităţilor administraţiilor publice centrale, regionale, locale sau celorlalte autorităţi publice, altor persoane juridice de drept public sau întreprinderi aflate în proprietate publică din statele membre, după cum li se interzice şi achiziţionarea directă de la acestea de titluri de creanţă.
(2) Alineatul (1) nu se aplică instituţiilor publice de credit care, în cadrul punerii la dispoziţie de lichidităţi de către băncile centrale beneficiază din partea băncilor centrale naţionale şi a Băncii Centrale Europene de acelaşi tratament ca şi instituţiile private de credit.
ARTICOLUL III-182
Se interzice orice măsură sau dispoziţie care nu se întemeiază pe considerente de ordin prudenţial, care stabileşte accesul preferenţial la instituţiile financiare al instituţiilor, organelor, oficiilor sau agenţiilor Uniunii, autorităţilor administraţiilor publice centrale, regionale, locale sau celorlalte autorităţi publice, altor persoane juridice de drept public sau întreprinderi aflate în proprietate publică din statele membre.
ARTICOLUL III-183
(1) Uniunea nu răspunde şi nu îşi asumă angajamentele autorităţilor administraţiilor publice centrale, regionale, locale sau ale celorlalte autorităţi publice, ale altor persoane juridice de drept public sau întreprinderi aflate în proprietate publică dintr-un stat membru, fără a aduce atingere garanţiilor financiare reciproce pentru realizarea în comun a unui proiect specific. Un stat membru nu răspunde şi nu îşi asumă angajamentele autorităţilor administraţiilor publice centrale, regionale, locale sau ale celorlalte autorităţi publice, ale altor persoane juridice de drept public sau întreprinderi aflate în proprietate publică dintr-un alt stat membru, fără a aduce atingere garanţiilor financiare reciproce pentru realizarea în comun a unui proiect specific.
(2) Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta regulamente sau decizii europene care precizează definiţiile privind aplicarea interdicţiilor prevăzute de articolele III-181 şi III-182, precum şi de prezentul articol. Consiliul hotărăşte după consultarea Parlamentului European.
ARTICOLUL III-184
(1) Statele membre evită deficitele publice excesive.
(2) Pentru a identifica erorile evidente, Comisia supraveghează evoluţia situaţiei bugetare şi a nivelului datoriei publice în statele membre. Comisia examinează în special dacă disciplina bugetară a fost respectată, pe baza următoarelor două criterii:
(a) dacă raportul între deficitul public planificat sau real şi produsul intern brut depăşeşte o valoare de referinţă, cu excepţia cazului în care:
(i) raportul s-a diminuat în mod semnificativ şi constant şi atinge un nivel apropiat de valoarea de referinţă, sau
(ii) depăşirea valorii de referinţă este excepţională şi temporară şi respectivul raport se menţine aproape de valoarea de referinţă;
(b) dacă raportul între datoria publică şi produsul intern brut depăşeşte o valoare de referinţă, cu excepţia cazului în care acest raport se diminuează suficient şi se apropie de valoarea de referinţă într-un ritm satisfăcător.
Valorile de referinţă sunt precizate în Protocolul privind procedura aplicabilă deficitelor excesive.
(3) În cazul în care un stat membru nu îndeplineşte cerinţele acestor criterii sau ale unuia dintre ele, Comisia elaborează un raport. Raportul Comisiei examinează, de asemenea, dacă deficitul public depăşeşte cheltuielile publice de investiţii şi ţine seama de toţi ceilalţi factori relevanţi, inclusiv de poziţia economică şi bugetară pe termen mediu a statului membru.
De asemenea, Comisia poate întocmi un raport în cazul în care, deşi au fost respectate cerinţele care decurg din criterii, consideră că există un risc de producere a unui deficit excesiv într-un stat membru.
(4) Comitetul Economic şi Financiar instituit în conformitate cu dispoziţiile articolului III-192 emite un aviz cu privire la raportul Comisiei.
(5) În cazul în care Comisia consideră că există un risc de deficit excesiv într-un stat membru sau că un astfel de deficit se poate produce, aceasta adresează un aviz statului membru în cauză şi informează Consiliul în acest sens.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(6) Consiliul, la propunerea Comisiei, după o evaluare globală şi ţinând seama de eventualele observaţii ale statului membru în cauză, decide dacă există deficit excesiv. În acest caz, Consiliul adoptă, la recomandarea Comisiei, fără întârzieri nejustificate, recomandările pe care le adresează statului membru în cauză pentru ca acesta să pună capăt situaţiei într-un termen dat. Sub rezerva alineatului (8), aceste recomandări nu sunt făcute publice.
În domeniul de aplicare a prezentului alineat, Consiliul hotărăşte fără a ţine seama de votul membrului Consiliului care reprezintă statul membru în cauză.
Majoritatea calificată se defineşte ca fiind egală cu cel puţin 55% din numărul celorlalţi membri ai Consiliului reprezentând state membre care întrunesc cel puţin 65% din populaţia statelor membre participante.
Minoritatea de blocare trebuie să includă cel puţin numărul minim al celorlalţi membri ai Consiliului reprezentând mai mult de 35% din populaţia statelor membre participante, plus un membru, în caz contrar considerându-se a fi întrunită majoritatea calificată.
(7) Consiliul, la recomandarea Comisiei, adoptă deciziile europene şi recomandările prevăzute la alineatele (8)-(11).
Consiliul hotărăşte fără a ţine seama de votul membrului Consiliului care reprezintă statul membru în cauză.
Majoritatea calificată se defineşte ca fiind egală cu cel puţin 55% din numărul celorlalţi membri ai Consiliului reprezentând state membre care întrunesc cel puţin 65% din populaţia statelor membre participante.
Minoritatea de blocare trebuie să includă cel puţin numărul minim al celorlalţi membri ai Consiliului reprezentând mai mult de 35% din populaţia statelor membre participante, plus un membru, în caz contrar considerându-se a fi întrunită majoritatea calificată.
(8) În cazul în care Consiliul adoptă o decizie europeană prin care constată că în termenul indicat nu s-a întreprins nici o acţiune eficientă ca răspuns la recomandările sale, acesta poate face publice recomandările sale.
(9) În cazul în care un stat membru continuă să nu dea curs recomandărilor Consiliului, acesta poate adopta o decizie europeană prin care să someze statul membru în cauză ca, într-un termen dat, să adopte măsurile de reducere a deficitului, reducere pe care Consiliul o consideră necesară pentru remedierea situaţiei.
Într-un asemenea caz, Consiliul poate cere statului membru în cauză să prezinte rapoarte potrivit unui calendar precis, pentru a putea examina eforturile de ajustare acceptate de acest stat membru.
(10) Atât timp cât un stat membru nu se conformează unei decizii europene adoptate în temeiul alineatului (9), Consiliul poate decide să aplice sau, dacă este cazul, să intensifice una sau mai multe din măsurile următoare:
(a) să solicite statului membru în cauză să publice informaţii suplimentare, care urmează să fie precizate de Consiliu, înainte de a emite obligaţiuni şi titluri;
(b) să invite Banca Europeană de Investiţii să îşi revizuiască politica de împrumuturi faţă de statul membru în cauză;
(c) să solicite statului membru în cauză să constituie, pe lângă Uniune, până la data la care Consiliul consideră că deficitul excesiv a fost corectat, un depozit nepurtător de dobândă într-un cuantum corespunzător;
(d) să aplice amenzi într-un cuantum corespunzător.
Preşedintele Consiliului informează Parlamentul European cu privire la măsurile adoptate.
(11) Consiliul abrogă, în tot sau în parte, măsurile menţionate la alineatele (6), (8), (9) şi (10) în măsura în care consideră că deficitul excesiv din statul membru în cauză a fost corectat. În cazul în care, anterior, Consiliul şi-a făcut publice recomandările sale, acesta declară public, de îndată ce a fost abrogată decizia europeană prevăzută la alineatul (8), că în statul membru respectiv nu mai există deficit excesiv.
(12) Dreptul la acţiune prevăzut la articolele III-360 şi III-361 nu poate fi exercitat în cadrul alineatelor (1)-(6) sau al alineatelor (8) şi (9).
(13) Dispoziţiile suplimentare referitoare la punerea în aplicare a procedurii prevăzute de prezentul articol sunt cuprinse în Protocolul privind procedura aplicabilă deficitelor excesive.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Prin lege europeană a Consiliului se stabilesc măsurile corespunzătoare de înlocuire a protocolului menţionat. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European şi a Băncii Centrale Europene.
Sub rezerva celorlalte dispoziţii din prezentul alineat, Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă regulamentele sau deciziile europene care stabilesc normele şi definiţiile pentru aplicarea protocolului menţionat. Acesta hotărăşte după consultarea Parlamentului European.
SECŢIUNEA 2 POLITICA MONETARĂ
ARTICOLUL III-185
(1) Obiectivul principal al Sistemului European al Băncilor Centrale este menţinerea stabilităţii preţurilor. Fără a aduce atingere acestui obiectiv, Sistemul European al Băncilor Centrale susţine politicile economice generale din Uniune, pentru a contribui la realizarea obiectivelor acesteia, astfel cum sunt definite la articolul I-3. Sistemul European al Băncilor Centrale acţionează în conformitate cu principiul unei economii de piaţă deschise, în care concurenţa este liberă, favorizând alocarea eficientă a resurselor şi respectând principiile stabilite la articolul III-177.
(2) Misiunile fundamentale ale Sistemului European al Băncilor Centrale constau în:
(a) definirea şi punerea în aplicare a politicii monetare a Uniunii;
(b) efectuarea operaţiunilor de schimb în conformitate cu articolul III-326;
(c) deţinerea şi administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor membre;
(d) promovarea bunei funcţionări a sistemelor de plăţi.
(3) Alineatul (2) litera (c) se aplică fără a aduce atingere deţinerii şi gestionării, de către guvernele statelor membre, a unor fonduri de rulment în valută.
(4) Banca Centrală Europeană este consultată:
(a) cu privire la orice act al Uniunii propus în domeniile care ţin de atribuţiile sale;
(b) de autorităţile naţionale, cu privire la orice proiect de reglementare din domeniile care ţin de atribuţiile sale, dar în limitele şi în condiţiile stabilite de Consiliu în conformitate cu procedura prevăzută la articolul III-187 alineatul (4).
În domeniile care ţin de atribuţiile sale, Banca Centrală Europeană poate prezenta avize instituţiilor, organelor, oficiilor sau agenţiilor Uniunii sau autorităţilor naţionale.
(5) Sistemul European al Băncilor Centrale contribuie la buna desfăşurare a politicilor promovate de autorităţile competente privind controlul prudenţial al instituţiilor de credit şi la stabilitatea sistemului financiar.
(6) Prin lege europeană a Consiliului pot fi încredinţate Băncii Centrale Europene misiuni speciale privind politicile în materia controlului prudenţial al instituţiilor de credit şi al altor instituţii financiare, cu excepţia societăţilor de asigurări. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European şi a Băncii Centrale Europene.
ARTICOLUL III-186
(1) Banca Centrală Europeană este singura abilitată să autorizeze emisiunea de bancnote euro în Uniune. Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale pot emite astfel de bancnote. Bancnotele emise de Banca Centrală Europeană şi de băncile centrale naţionale sunt singurele care circulă legal în Uniune.
(2) Statele membre pot emite monedă metalică euro, sub rezerva aprobării de către Banca Centrală Europeană a volumului emisiunii.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
La propunerea Comisiei, Consiliul poate adopta regulamente europene stabilind măsuri de armonizare a valorilor unitare şi a specificaţiilor tehnice ale tuturor monedelor metalice destinate punerii în circulaţie, în măsura în care acest lucru este necesar pentru asigurarea bunei lor circulaţii în Uniune. Consiliul hotărăşte după consultarea Parlamentului European şi a Băncii Centrale Europene.
ARTICOLUL III-187
(1) Sistemul European al Băncilor Centrale este condus de organele de decizie ale Băncii Centrale Europene, care sunt Consiliul Guvernatorilor şi Comitetul Executiv.
(2) Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale este definit de Protocolul privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene.
(3) Articolul 5 alineatele (1), (2) şi (3), articolele 17 şi 18, articolul 19 alineatul (1), articolele 22, 23, 24 şi 26, articolul 32 alineatele (2), (3), (4) şi (6), articolul 33 alineatul (1) litera (a) şi articolul 36 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene pot fi modificate prin legi europene:
(a) fie la propunerea Comisiei şi după consultarea Băncii Centrale Europene;
(b) fie la recomandarea Băncii Centrale Europene şi după consultarea Comisiei.
(4) Consiliul adoptă regulamente şi decizii europene de stabilire a măsurilor prevăzute la articolul 4, articolul 5 alineatul (4), articolul 19 alineatul (2), articolul 20, articolul 28 alineatul (1), articolul 29 alineatul (2), articolul 30 alineatul (4) şi la articolul 34 alineatul (3) din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene. Acesta hotărăşte după consultarea Parlamentului European:
(a) fie la propunerea Comisiei şi după consultarea Băncii Centrale Europene;
(b) fie la recomandarea Băncii Centrale Europene şi după consultarea Comisiei.
ARTICOLUL III-188
În exercitarea competenţelor sale şi în îndeplinirea misiunilor şi îndatoririlor care le-au fost conferite prin Constituţie şi prin Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi Băncii Centrale Europene, Banca Centrală Europeană, băncile centrale naţionale şi membrii organelor de decizie ale acestora nu pot solicita şi nici accepta instrucţiuni din partea instituţiilor, organelor, oficiilor sau agenţiilor Uniunii, a guvernelor statelor membre sau a oricărui alt organism.
Instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii, precum şi guvernele statelor membre se angajează să respecte acest principiu şi să nu încerce să influenţeze membrii organelor de decizie ale Băncii Centrale Europene sau ale băncilor centrale naţionale în îndeplinirea misiunilor lor.
ARTICOLUL III-189
Fiecare stat membru asigură compatibilitatea legislaţiei sale interne, inclusiv a statutului băncii sale centrale naţionale, cu Constituţia şi cu Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene.
ARTICOLUL III-190
(1) Pentru îndeplinirea misiunilor încredinţate Sistemului European al Băncilor Centrale, în conformitate cu Constituţia şi cu condiţiile stabilite de Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi Băncii Centrale Europene, Banca Centrală Europeană adoptă:
(a) regulamente europene, în măsura necesară îndeplinirii misiunilor definite la articolul 3 alineatul (1) litera (a), articolul 19 alineatul (1), articolul 22 sau articolul 25 alineatul (2) din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene, precum şi în cazurile prevăzute de regulamentele şi deciziile europene menţionate la articolul III-187 alineatul (4);
(b) decizii europene necesare îndeplinirii misiunilor încredinţate Sistemului European al Băncilor Centrale în temeiul Constituţiei şi al Statutului Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene;
(c) recomandări şi avize.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(2) Banca Centrală Europeană poate decide publicarea deciziilor sale europene, a recomandărilor şi avizelor sale.
(3) În conformitate cu procedura prevăzută la articolul III-187 alineatul (4), Consiliul adoptă regulamentele europene de stabilire a limitelor şi condiţiilor în care Banca Centrală Europeană este abilitată să aplice întreprinderilor amenzi şi penalităţi cu titlu cominatoriu în caz de nerespectare a regulamentelor şi deciziilor sale europene.
ARTICOLUL III-191
Fără a aduce atingere atribuţiilor Băncii Centrale Europene, prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc măsurile necesare pentru utilizarea euro ca monedă unică. Legile sau legile-cadru sunt adoptate după consultarea Băncii Centrale Europene.
SECŢIUNEA 3 DISPOZIŢII INSTITUŢIONALE
ARTICOLUL III-192
(1) Pentru a promova coordonarea politicilor statelor membre în măsura necesară funcţionării pieţei interne, se instituie prin prezentul un Comitet Economic şi Financiar.
(2) Comitetul are următoarele misiuni:
(a) să formuleze avize, la cererea Consiliului sau a Comisiei ori din proprie iniţiativă, destinate acestor instituţii;
(b) să urmărească situaţia economică şi financiară a statelor membre şi a Uniunii şi să prezinte periodic un raport Consiliului şi Comisiei în această privinţă, în special cu privire la relaţiile financiare cu ţările terţe şi cu instituţiile internaţionale;
(c) fără a aduce atingere articolului III-344, să contribuie la pregătirea lucrărilor Consiliului menţionate la articolul III-159, articolul III-179 alineatele (2), (3), (4) şi (6), articolele III-180, III-183, III-184, III-185 alineatul (6), articolul III-186 alineatul (2), articolul III-187 alineatele (3) şi (4), articolele III-191 şi III-196, articolul III-198 alineatele (2) şi (3), articolul III-201, articolul III-202 alineatele (2) şi (3), articolele III-322 şi III-326 şi să aducă la îndeplinire celelalte misiuni consultative şi pregătitoare care-i sunt încredinţate de Consiliu;
(d) să examineze, cel puţin o dată pe an, situaţia privind circulaţia capitalurilor şi libertatea plăţilor, astfel cum rezultă din aplicarea Constituţiei şi a actelor Uniunii; această examinare are în vedere toate măsurile referitoare la circulaţia capitalurilor şi la plăţi; Comitetul prezintă un raport Comisiei şi Consiliului cu privire la rezultatele acestei examinări.
Statele membre, Comisia şi Banca Centrală Europeană numesc fiecare cel mult doi membri ai Comitetului.
(3) Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă o decizie europeană de stabilire a normelor privind compunerea Comitetului Economic şi Financiar. Consiliul hotărăşte după consultarea Băncii Centrale Europene şi a Comitetului. Preşedintele Consiliului informează Parlamentul European cu privire la această decizie.
(4) Pe lângă misiunile prevăzute la alineatul (2), dacă şi în măsura în care există state membre care fac obiectul unei derogări în sensul articolului III-197, Comitetul urmăreşte situaţia monetară şi financiară, precum şi regimul general al plăţilor acestor state membre şi prezintă periodic un raport Consiliului şi Comisiei cu privire la aceasta.
ARTICOLUL III-193
Pentru chestiunile aflate sub incidenţa articolului III-179 alineatul (4), articolului III-184, cu excepţia alineatului (13), articolelor III-191 şi III-196, articolului III-198 alineatul (3) şi articolului III-326, Consiliul sau un stat membru poate cere Comisiei să formuleze, după caz, o recomandare sau o propunere. Comisia examinează această cerere şi prezintă fără întârziere concluziile sale Consiliului.
SECŢIUNEA 4 DISPOZIŢII PRIVIND STATELE MEMBRE A CĂROR MONEDĂ ESTE EURO
ARTICOLUL III-194
(1) Pentru a contribui la buna funcţionare a uniunii economice şi monetare şi în conformitate cu dispoziţiile incidente ale Constituţiei, Consiliul adoptă, în conformitate cu procedura în materie prevăzută la articolele III-179 şi III-184, cu excepţia procedurii prevăzute la articolul III-184 alineatul (13), măsuri privind statele membre a căror monedă este euro pentru:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(a) a consolida coordonarea şi supravegherea disciplinei lor bugetare;
(b) a elabora, în ceea ce le priveşte, orientările de politică economică, veghind ca acestea să fie compatibile cu cele adoptate pentru întreaga Uniune şi asigurând supravegherea acestora.
(2) La votarea măsurilor prevăzute la alineatul (1) iau parte numai membrii Consiliului reprezentând statele membre a căror monedă este euro.
Majoritatea calificată se defineşte ca fiind egală cu cel puţin 55% din aceşti membri ai Consiliului reprezentând state membre care întrunesc cel puţin 65% din populaţia statelor membre participante. Minoritatea de blocare trebuie să includă cel puţin numărul minim al acestor membri ai Consiliului reprezentând mai mult de 35% din populaţia statelor membre participante, plus un membru, în caz contrar considerându-se a fi întrunită majoritatea calificată.
ARTICOLUL III-195
Condiţiile de organizare a reuniunilor miniştrilor statelor membre a căror monedă este euro se stabileşte de Protocolul privind Grupul Euro.
ARTICOLUL III-196
(1) Pentru a asigura locul monedei euro în sistemul monetar internaţional, Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă o decizie europeană de stabilire a poziţiilor comune cu privire la problemele de interes special pentru uniunea economică şi monetară în cadrul instituţiilor şi conferinţelor financiare internaţionale competente. Consiliul hotărăşte după consultarea Băncii Centrale Europene.
(2) Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta măsurile corespunzătoare pentru a asigura o reprezentare unificată în cadrul instituţiilor şi conferinţelor financiare internaţionale. Consiliul hotărăşte după consultarea Băncii Centrale Europene.
(3) La votarea măsurilor prevăzute la alineatele (1) şi (2) iau parte numai membrii Consiliului reprezentând statele membre a căror monedă este euro.
Majoritatea calificată se defineşte ca fiind egală cu cel puţin 55% din aceşti membri ai Consiliului reprezentând state membre care întrunesc cel puţin 65% din populaţia statelor membre participante. Minoritatea de blocare trebuie să includă cel puţin numărul minim al acestor membri ai Consiliului reprezentând mai mult de 35% din populaţia statelor membre participante, plus un membru în caz contrar considerându-se a fi întrunită majoritatea calificată.
SECŢIUNEA 5 DISPOZIŢII TRANZITORII
ARTICOLUL III-197
(1) Statele membre cu privire la care Consiliul nu a decis că îndeplinesc condiţiile necesare pentru adoptarea monedei euro sunt denumite în continuare "state membre care fac obiectul unei derogări".
(2) Dispoziţiile Constituţiei prevăzute în cele ce urmează nu se aplică statelor membre care fac obiectul unei derogări:
(a) adoptarea unor părţi din orientările generale ale politicilor economice care privesc zona euro în ansamblu [articolul III-179 alineatul (2)];
(b) mijloacele de constrângere pentru remedierea deficitelor excesive [articolul III-184 alineatele (9) şi (10)];
(c) obiectivele şi misiunile Sistemului European al Băncilor Centrale [articolul III-185 alineatele (1), (2), (3) şi (5)];
(d) emisiunea de monedă euro (articolul III-186);
(e) actele Băncii Centrale Europene (articolul III-190);
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(f) măsurile care reglementează utilizarea monedei euro (articolul III-191);
(g) acorduri monetare şi alte măsuri referitoare la politica ratei de schimb (articolul III-326);
(h) desemnarea membrilor Comitetului Executiv al Băncii Centrale Europene [articolul III-382 alineatul (2)];
(i) deciziile europene care stabilesc poziţiile comune cu privire la problemele de interes special pentru uniunea economică şi monetară în cadrul instituţiilor şi conferinţelor financiare internaţionale competente [articolul III-196 alineatul (1)];
(j) măsurile necesare asigurării unei reprezentări unificate în cadrul instituţiilor şi conferinţelor financiare internaţionale [articolul III-196 alineatul (2)].
În consecinţă, la articolele prevăzute la literele (a)-(j), "statele membre" înseamnă statele membre a căror monedă este euro.
(3) În conformitate cu capitolul IX din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene, statele membre care fac obiectul unei derogări şi băncile lor centrale naţionale sunt excluse de la drepturile şi obligaţiile din cadrul Sistemului European al Băncilor Centrale.
(4) Drepturile de vot ale membrilor Consiliului reprezentând statele membre care fac obiectul unei derogări sunt suspendate cu ocazia adoptării de către Consiliu a măsurilor prevăzute la articolele enumerate la alineatul (2), precum şi în următoarele cazuri:
(a) recomandările adresate statelor membre a căror monedă este euro în cadrul supravegherii multilaterale, inclusiv cu privire la programele de stabilitate şi avertismente [articolul III-179 alineatul (4)];
(b) măsurile referitoare la deficitele excesive ale statelor membre a căror monedă este euro [articolul III-184 alineatele (6), (7), (8) şi (11)].
Majoritatea calificată se defineşte ca fiind egală cu cel puţin 55% din ceilalţi membri ai Consiliului reprezentând state membre care întrunesc cel puţin 65% din populaţia statelor membre participante. Minoritatea de blocare trebuie să includă cel puţin numărul minim al celorlalţi membri ai Consiliului reprezentând mai mult de 35% din populaţia statelor membre participante, plus un membru, în caz contrar considerându-se a fi întrunită majoritatea calificată.
ARTICOLUL III-198
(1) Cel puţin o dată la doi ani sau la cererea unui stat membru care face obiectul unei derogări, Comisia şi Banca Centrală Europeană prezintă un raport Consiliului cu privire la progresele statelor membre care fac obiectul unei derogări în îndeplinirea obligaţiilor care le revin pentru realizarea uniunii economice şi monetare. Aceste rapoarte examinează în special dacă legislaţia internă a fiecăruia din aceste state membre, inclusiv statutul băncii sale centrale naţionale, este compatibilă cu articolele III-188 şi III-189 şi cu Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene. Rapoartele examinează, de asemenea, dacă a fost realizat un grad înalt de convergenţă durabilă, analizând în ce măsură fiecare din aceste state membre a îndeplinit următoarele criterii:
(a) realizarea unui înalt grad de stabilitate a preţurilor; acesta rezultă dintr-o rată a inflaţiei apropiată de rata a cel mult trei state membre cu cele mai bune rezultate în materie de stabilitate a preţurilor;
(b) caracterul solid al situaţiei finanţelor publice; acesta reiese dintr-o situaţie bugetară care nu cunoaşte deficit public excesiv în înţelesul articolului III-184 alineatul (6);
(c) respectarea marjelor normale de fluctuaţie prevăzute de mecanismul ratei de schimb din sistemul monetar european timp cel puţin doi ani, fără devalorizarea monedei în raport cu euro;
(d) caracterul durabil al convergenţei atinse de statul membru care face obiectul unei derogări şi al participării acestuia la mecanismul ratei de schimb, care se reflectă în nivelul ratelor dobânzilor pe termen lung.
Cele patru criterii prevăzute de prezentul alineat şi perioadele relevante pe durata cărora fiecare dintre acestea trebuie să fie respectat sunt precizate de Protocolul privind criteriile de convergenţă. Rapoartele Comisiei şi ale Băncii Centrale Europene iau, de asemenea, în considerare rezultatele integrării pieţelor, situaţia şi evoluţia balanţelor de plăţi curente, precum şi o examinare a evoluţiei costurilor salariale unitare şi a altor indici de preţ.
(2) După consultarea Parlamentului European şi după discuţii în cadrul Consiliului European, Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă o decizie europeană de desemnare a statelor membre care, făcând obiectul unei derogări, îndeplinesc condiţiile necesare pe baza criteriilor prevăzute la alineatul (1), precum şi de abrogare a derogărilor statelor membre respective.
Consiliul hotărăşte după ce a primit recomandarea din partea majorităţii calificate a membrilor săi ce reprezintă statele membre a căror monedă este euro. Aceşti membri hotărăsc în termen de şase luni de la data primirii de către Consiliu a propunerii Comisiei.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Majoritatea calificată se defineşte ca fiind egală cu cel puţin 55% din aceşti membri ai Consiliului reprezentând state membre care întrunesc cel puţin 65% din populaţia statelor membre participante. Minoritatea de blocare trebuie să includă cel puţin numărul minim al acestor membri ai Consiliului reprezentând mai mult de 35% din populaţia statelor membre participante, plus un membru, în caz contrar considerându-se a fi întrunită majoritatea calificată.
(3) În cazul în care s-a decis, în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (2), să se pună capăt unei derogări, Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă regulamente sau decizii europene care stabilesc în mod irevocabil rata la care moneda euro înlocuieşte moneda statului membru în cauză, precum şi celelalte măsuri necesare pentru introducerea monedei euro ca monedă unică în acest stat membru. Consiliul hotărăşte cu unanimitatea membrilor care reprezintă statele membre a căror monedă este euro şi statul membru în cauză, după consultarea Băncii Centrale Europene.
ARTICOLUL III-199
(1) În cazul în care şi atâta timp cât există state membre care fac obiectul unei derogări şi fără a aduce atingere articolului III-187 alineatul (1), Consiliul General al Băncii Centrale Europene menţionat la articolul 45 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene se constituie ca al treilea organ de decizie al Băncii Centrale Europene.
(2) În cazul în care şi atâta timp cât există state membre care fac obiectul unei derogări, Banca Centrală Europeană, cu privire la aceste state membre:
(a) consolidează cooperarea între băncile centrale naţionale;
(b) consolidează coordonarea politicilor monetare ale statelor membre pentru a asigura stabilitatea preţurilor;
(c) supraveghează funcţionarea mecanismului ratelor de schimb;
(d) desfăşoară consultări cu privire la problemele care ţin de competenţa băncilor centrale naţionale şi care afectează stabilitatea instituţiilor şi a pieţelor financiare;
(e) exercită funcţiile pe care le îndeplinea Fondul European de Cooperare Monetară, preluate ulterior de Institutul Monetar European.
ARTICOLUL III-200
Fiecare stat membru care face obiectul unei derogări consideră politica sa de schimb ca pe o problemă de interes comun. Procedând astfel, statul membru ţine seama de experienţa acumulată datorită cooperării în cadrul mecanismului ratelor de schimb.
ARTICOLUL III-201
(1) În caz de dificultăţi sau în cazul riscului apariţiei unor dificultăţi grave pentru balanţa de plăţi a unui stat membru care face obiectul unei derogări, provenind fie dintr-un dezechilibru global al balanţei, fie din natura devizelor de care acesta dispune şi care pot compromite în special funcţionarea pieţei interne sau realizarea politicii comerciale comune, Comisia examinează fără întârziere situaţia acestui stat, precum şi acţiunea pe care a întreprins-o sau pe care poate să o întreprindă în temeiul Constituţiei, utilizând toate mijloacele de care acesta dispune. Comisia indică măsurile pe care le recomandă spre adoptare statului membru în cauză.
În cazul în care acţiunea întreprinsă de un stat membru care face obiectul unei derogări şi măsurile sugerate de Comisie nu par suficiente pentru a depăşi dificultăţile sau riscurile apariţiei unor dificultăţi, Comisia recomandă Consiliului, după consultarea Comitetului Economic şi Financiar, acordarea asistenţei reciproce şi normele corespunzătoare.
Comisia informează periodic Consiliul cu privire la situaţie şi la evoluţia acesteia.
(2) Consiliul adoptă regulamentele sau deciziile europene de acordare a asistenţei reciproce şi de stabilire a condiţiilor şi normelor acesteia. Asistenţa reciprocă poate lua în special forma:
(a) unei acţiuni concertate pe lângă alte organizaţii internaţionale cărora li se pot adresa statele membre care fac obiectul unei derogări;
(b) unor măsuri necesare pentru a evita devierile schimburilor comerciale, în cazul în care statul membru care face obiectul unei derogări, aflat în dificultate, menţine sau restabileşte restricţii cantitative faţă de ţări terţe;
(c) acordării de credite limitate din partea altor state membre, sub rezerva acordului acestora.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(3) În cazul în care Consiliul nu a acordat asistenţa reciprocă recomandată de Comisie, sau în cazul în care asistenţa reciprocă şi măsurile luate sunt insuficiente, Comisia autorizează statul membru aflat în dificultate care face obiectul unei derogări să ia măsurile de salvgardare, ale căror condiţii şi norme le defineşte.
Consiliul poate revoca această autorizare şi poate modifica aceste condiţii şi norme.
ARTICOLUL III-202
(1) În cazul unei crize neprevăzute în balanţa de plăţi şi în cazul în care nu se adoptă imediat o decizie europeană în sensul articolului III-201 alineatul (2), statul membru care face obiectul unei derogări poate adopta, cu titlu provizoriu, măsurile de salvgardare necesare. Aceste măsuri trebuie să producă perturbări minime în funcţionarea pieţei interne şi să nu depăşească limita absolut necesară pentru remedierea dificultăţilor neprevăzute care au apărut.
(2) Comisia şi celelalte state membre trebuie să fie informate cu privire la măsurile de salvgardare prevăzute la alineatul (1) cel târziu la data la care acestea intră în vigoare. Comisia poate recomanda Consiliului acordarea asistenţei reciproce, în conformitate cu dispoziţiile articolului III-201.
(3) Consiliul, la recomandarea Comisiei şi după consultarea Comitetului Economic şi Financiar, poate adopta o decizie europeană care să prevadă că statul membru în cauză trebuie să modifice, să suspende sau să elimine măsurile de salvgardare prevăzute la alineatul (1).
CAPITOLUL III POLITICILE DIN ALTE DOMENII
SECŢIUNEA 1 OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ
ARTICOLUL III-203
Uniunea şi statele membre se angajează să elaboreze, în conformitate cu dispoziţiile prezentei secţiuni, o strategie coordonată de ocupare a forţei de muncă şi, în special, să promoveze o forţă de muncă formată, calificată şi adaptabilă, precum şi pieţe ale muncii capabile să reacţioneze rapid la evoluţia economiei, în vederea realizării obiectivelor menţionate la articolul I-3.
ARTICOLUL III-204
(1) Statele membre, prin intermediul politicilor lor de ocupare a forţei de muncă, contribuie la realizarea obiectivelor menţionate la articolul III-203 într-un mod compatibil cu orientările generale ale politicilor economice ale statelor membre şi ale Uniunii, adoptate în temeiul articolului III-179 alineatul (2).
(2) Statele membre, ţinând seama de practicile naţionale legate de responsabilităţile partenerilor sociali, consideră promovarea ocupării forţei de muncă o problemă de interes comun şi îşi coordonează acţiunea în acest sens în cadrul Consiliului, în conformitate cu dispoziţiile articolului III-206.
ARTICOLUL III-205
(1) Uniunea contribuie la realizarea unui nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă prin încurajarea cooperării între statele membre, precum şi prin susţinerea şi, în cazul în care este necesar, prin completarea acţiunii lor. Procedând astfel, Uniunea respectă pe deplin competenţele statelor membre în această materie.
(2) Obiectivul atingerii unui nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă se ia în considerare în definirea şi punerea în aplicare a politicilor şi acţiunilor Uniunii.
ARTICOLUL III-206
(1) Consiliul European analizează în fiecare an situaţia ocupării forţei de muncă în cadrul Uniunii şi adoptă concluzii în această privinţă, pe baza unui raport anual comun al Consiliului şi al Comisiei.
(2) Pe baza concluziilor Consiliului European, Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă în fiecare an orientări de care statele membre ţin seama în politicile lor de ocupare a forţei de muncă. Acesta hotărăşte după consultarea Parlamentului European, a Comitetului Regiunilor, a Comitetului Economic şi Social şi a Comitetului pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
Aceste orientări sunt compatibile cu orientările generale adoptate în temeiul articolului III-179 alineatul (2).
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(3) Fiecare stat membru transmite Consiliului şi Comisiei un raport anual privind principalele măsuri pe care le-a adoptat în vederea punerii în aplicare a politicii sale de ocupare a forţei de muncă, ţinând seama de orientările privind ocuparea forţei de muncă menţionate la alineatul (2).
(4) Pe baza rapoartelor menţionate la alineatul (3) şi după obţinerea avizului Comitetului pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Consiliul analizează anual, ţinând seama de orientările privind ocuparea forţei de muncă, punerea în aplicare a politicilor de ocupare a forţei de muncă ale statelor membre. Consiliul, la recomandarea Comisiei, poate adopta recomandări pe care le adresează statelor membre.
(5) Pe baza rezultatelor acestei analize, Consiliul şi Comisia adresează Consiliului European un raport anual comun privind situaţia ocupării forţei de muncă în Uniune şi punerea în aplicare a orientărilor privind ocuparea forţei de muncă.
ARTICOLUL III-207
Prin legi sau legi-cadru europene se pot stabili măsuri de încurajare destinate să favorizeze cooperarea între statele membre şi să susţină acţiunea acestora în domeniul ocupării forţei de muncă, prin iniţiative care urmăresc dezvoltarea schimburilor de informaţii şi de bune practici, punând la dispoziţie analize comparative şi îndrumări, precum şi prin promovarea abordărilor novatoare şi prin evaluarea experienţelor, în special prin recurgerea la proiecte pilot. Legile sau legile-cadru se adoptă după consultarea Comitetului Regiunilor şi a Comitetului Economic şi Social.
Legile sau legile-cadru europene nu presupun armonizarea actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre.
ARTICOLUL III-208
Consiliul adoptă, cu majoritate simplă, o decizie europeană de constituire a unui Comitet pentru Ocuparea Forţei de Muncă, având caracter consultativ, pentru a promova coordonarea între statele membre a politicilor în materie de ocupare a forţei de muncă şi de piaţă a muncii. Acesta hotărăşte după consultarea Parlamentului European.
Comitetul are ca misiuni:
(a) să urmărească evoluţia situaţiei ocupării forţei de muncă şi a politicilor de ocupare a forţei de muncă în Uniune şi în statele membre;
(b) fără a aduce atingere articolului III-344, să formuleze avize la cererea Consiliului sau a Comisiei ori din proprie iniţiativă şi să contribuie la pregătirea hotărârilor Consiliului prevăzute la articolul III-206.
În îndeplinirea mandatului său, Comitetul se consultă partenerii sociali.
Fiecare stat membru şi Comisia numesc câte doi membri ai Comitetului.
SECŢIUNEA 2 POLITICA SOCIALĂ
ARTICOLUL III-209
Uniunea şi statele membre, conştiente de drepturile sociale fundamentale precum cele enunţate în Carta Socială Europeană, semnată la Torino la 18 octombrie 1961, şi în Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor din 1989, au ca obiective promovarea ocupării forţei de muncă, îmbunătăţirea condiţiilor de trai şi de muncă, permiţând armonizarea acestora în condiţii de progres, o protecţie socială adecvată, dialogul social, dezvoltarea resurselor umane care să permită un nivel ridicat şi durabil de ocupare a forţei de muncă şi combaterea marginalizării.
În acest scop, Uniunea şi statele membre acţionează ţinând seama de diversitatea practicilor naţionale, în special în domeniul relaţiilor convenţionale, precum şi de necesitatea de a menţine competitivitatea economiei Uniunii.
Acestea apreciază că o asemenea evoluţie va rezulta atât din funcţionarea pieţei interne, care va favoriza armonizarea sistemelor sociale, cât şi din procedurile prevăzute de Constituţie şi din apropierea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative ale statelor membre.
ARTICOLUL III-210
(1) În vederea realizării obiectivelor menţionate la articolul III-103, Uniunea susţine şi completează acţiunea statelor membre în domeniile următoare:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(a) îmbunătăţirea, în special a mediului de muncă, pentru a proteja sănătatea şi securitatea lucrătorilor;
(b) condiţiile de muncă;
(c) securitatea socială şi protecţia socială a lucrătorilor;
(d) protecţia lucrătorilor în cazul rezilierii contractului de muncă;
(e) informarea şi consultarea lucrătorilor;
(f) reprezentarea şi apărarea colectivă a intereselor lucrătorilor şi ale patronatelor, inclusiv cogestiunea, sub rezerva alineatului (6);
(g) condiţiile încadrării în muncă a resortisanţilor ţărilor terţe stabiliţi legal pe teritoriul Uniunii;
(h) integrarea persoanelor excluse de pe piaţa muncii, fără a aduce atingere articolului III-283;
(i) egalitatea între femei şi bărbaţi în privinţa şanselor acestora pe piaţa muncii şi tratamentul în raporturile de muncă;
(j) combaterea marginalizării sociale;
(k) modernizarea sistemelor de protecţie socială, fără a aduce atingere dispoziţiilor literei (c).
(2) În înţelesul alineatului (1):
(a) prin legi sau legi-cadru europene se pot stabili măsuri destinate să încurajeze cooperarea între statele membre prin intermediul iniţiativelor care urmăresc îmbunătăţirea cunoştinţelor, dezvoltarea schimburilor de informaţii şi de bune practici, promovarea de abordări novatoare şi evaluarea experienţelor, excluzând orice armonizare a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre;
(b) în domeniile prevăzute la alineatul (1) literele (a)-(i), prin legi-cadru europene se pot stabili cerinţe minime cu aplicare treptată, ţinând seama de condiţiile şi normele tehnice existente în fiecare dintre statele membre. Legile-cadru europene nu impun constrângeri administrative, financiare şi juridice de natură să împiedice crearea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii.
În toate cazurile, legile sau legile-cadru europene se adoptă după consultarea Comitetului Regiunilor şi a Comitetului Economic şi Social.
(3) Prin derogare de la alineatul (2), în domeniile prevăzute la alineatul (1) literele (c), (d), (f) şi (g), legile sau legile-cadru europene se adoptă de Consiliu, care hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European, a Comitetului Regiunilor şi a Comitetului Economic şi Social. Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie europeană cu scopul de a aplica procedura legislativă ordinară în sensul alineatului (1) literele (d), (f) şi (g). Acesta hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.
(4) Un stat membru poate încredinţa partenerilor sociali, la cererea comună a acestora, punerea în aplicare a legilor-cadru europene adoptate în temeiul alineatelor (2) şi (3) sau, dacă este cazul, punerea în aplicare a regulamentelor sau deciziilor europene adoptate în conformitate cu articolul III-212.
În acest caz, statul membru se asigură că, cel târziu la data la care o lege-cadru europeană trebuie transpusă sau la care un regulament european sau o decizie europeană trebuie puse în aplicare, partenerii sociali au stabilit de comun acord dispoziţiile necesare, statul membru în cauză fiind obligat să adopte orice dispoziţii necesare care îi permit să fie în orice moment în măsură să garanteze rezultatele impuse prin respectiva lege-cadru, regulament sau decizie.
(5) Legile şi legile-cadru europene adoptate în temeiul prezentului articol:
(a) nu aduc atingere dreptului statelor membre de a defini principiile fundamentale ale sistemelor acestora de securitate socială şi nu trebuie să afecteze în mod semnificativ echilibrul financiar;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(b) nu pot împiedica un stat membru să menţină sau să stabilească măsuri de protecţie mai stricte, compatibile cu Constituţia.
(6) Prezentul articol nu se aplică remuneraţiilor, dreptului de asociere, dreptului la grevă şi dreptului de lock-out.
ARTICOLUL III-211
(1) Comisia promovează consultarea partenerilor sociali la nivelul Uniunii şi adoptă orice măsură utilă pentru a facilita dialogul acestora, asigurând o susţinere echilibrată a părţilor.
(2) În sensul alineatului (1), înainte de a prezenta propuneri în domeniul politicii sociale, Comisia se consultă cu partenerii sociali privind posibila orientare a unei acţiuni a Uniunii.
(3) În cazul în care, după consultarea menţionată la alineatul (2), Comisia apreciază că o acţiune a Uniunii este de dorit, aceasta se consultă cu partenerii sociali privind conţinutul propunerii preconizate. Partenerii sociali prezintă Comisiei un aviz sau, după caz, o recomandare.
(4) Cu ocazia consultărilor menţionate la alineatele (2) şi (3), partenerii sociali pot informa Comisia despre voinţa lor de a iniţia procesul prevăzut la articolul III-212 alineatul (1). Durata acestui proces nu poate depăşi nouă luni, cu excepţia unei prelungiri hotărâte de comun acord de partenerii sociali în cauză şi de Comisie.
ARTICOLUL III-212
(1) Dialogul între partenerii sociali la nivel de Uniune poate conduce, în cazul în care aceştia doresc, la relaţii convenţionale, inclusiv la acorduri.
(2) Acordurile încheiate la nivelul Uniunii sunt puse în aplicare în conformitate cu procedurile şi practicile proprii partenerilor sociali şi statelor membre sau, în domeniile aflate sub incidenţa articolului III-210, la cererea comună a părţilor semnatare, prin regulamente sau decizii europene adoptate de Consiliu la propunerea Comisiei. Parlamentul European este informat cu privire la aceasta.
În cazul în care acordul în cauză conţine una sau mai multe dispoziţii privind unul din domeniile pentru care, în temeiul articolului III-210 alineatul (3), este necesară unanimitatea, Consiliul hotărăşte în unanimitate.
ARTICOLUL III-213
În vederea realizării obiectivelor prevăzute la articolul III-209 şi fără a aduce atingere celorlalte dispoziţii ale Constituţiei, Comisia încurajează cooperarea dintre statele membre şi facilitează coordonarea acţiunii acestora în toate domeniile politicii sociale aflate sub incidenţa prezentei secţiuni, în special în domeniile privind:
(a) ocuparea forţei de muncă;
(b) dreptul muncii şi condiţiile de muncă;
(c) formarea şi perfecţionarea profesională;
(d) securitatea socială;
(e) protecţia împotriva accidentelor şi bolilor profesionale;
(f) igiena muncii;
(g) dreptul de asociere şi negocierile colective între angajatori şi lucrători.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
În acest scop, Comisia acţionează în strânsă legătură cu statele membre, prin studii, avize şi prin organizarea de consultări, atât în ceea ce priveşte problemele care apar pe plan intern, cât şi pentru cele care privesc organizaţiile internaţionale, mai ales prin iniţiative menite să stabilească orientări şi indicatori, să organizeze schimbul de bune practici şi să pregătească elementele necesare supravegherii şi evaluării periodice. Parlamentul European este pe deplin informat.
Înainte de formularea avizelor prevăzute de prezentul articol, Comisia consultă Comitetul Economic şi Social.
ARTICOLUL III-214
(1) Fiecare stat membru asigură aplicarea principiului egalităţii de remunerare între lucrătorii de sex feminin şi cei de sex masculin, pentru aceeaşi muncă prestată sau pentru o muncă echivalentă.
(2) În sensul prezentului articol, prin "remuneraţie" se înţelege salariul sau suma obişnuite de bază sau minime, precum şi toate celelalte drepturi plătite, direct sau indirect, în numerar sau în natură, de către angajator lucrătorului pentru munca prestată de acesta.
Egalitatea de remunerare, fără discriminare pe motiv de sex, presupune ca:
(a) remuneraţia acordată pentru aceeaşi muncă plătită la normă să fie stabilită pe baza aceleiaşi unităţi de măsură;
(b) remuneraţia acordată pentru aceeaşi muncă plătită cu ora să fie aceeaşi pentru locuri de muncă echivalente.
(3) Prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a principiului egalităţii şanselor şi al egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte munca şi locul de muncă, inclusiv a principiului egalităţii de remunerare pentru aceeaşi muncă sau pentru o muncă echivalentă. Acestea se adoptă după consultarea Comitetului Economic şi Social.
(4) Pentru a asigura în mod concret o deplină egalitate între femei şi bărbaţi în viaţa profesională, principiul egalităţii de tratament nu împiedică un stat membru să menţină sau să adopte măsuri care să prevadă avantaje specifice menite să faciliteze exercitarea unei activităţi profesionale de către sexul mai slab reprezentat, să prevină sau să compenseze dezavantaje în cariera profesională.
ARTICOLUL III-215
Statele membre se obligă să menţină echivalenţa care există în privinţa regimurile concediilor plătite.
ARTICOLUL III-216
Comisia elaborează anual un raport cu privire la evoluţia realizării obiectivelor menţionate la articolul III-209, inclusiv cu privire la situaţia demografică în Uniune. Aceasta transmite raportul Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi Social.
ARTICOLUL III-217
Consiliul adoptă, cu majoritate simplă, o decizie europeană de instituire a unui Comitet pentru Protecţia Socială, având caracter consultativ, pentru a promova cooperarea în materie de protecţie socială între statele membre şi între acestea şi Comisie. Consiliul hotărăşte după consultarea Parlamentului European.
Comitetul are următoarele misiuni:
(a) să urmărească situaţia socială şi evoluţia politicilor de protecţie socială în statele membre şi în cadrul Uniunii;
(b) să faciliteze schimburile de informaţii, de experienţă şi de bune practici între statele membre şi între acestea şi Comisie;
(c) fără a aduce atingere articolului III-344, să elaboreze rapoarte, să emită avize sau să întreprindă alte activităţi în domeniile care ţin de atribuţiile sale, fie la cererea Consiliului sau a Comisiei, fie din proprie iniţiativă.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
În îndeplinirea mandatului său, Comitetul stabileşte contactele necesare cu partenerii sociali.
Fiecare stat membru şi Comisia numesc doi membri ai Comitetului.
ARTICOLUL III-218
În raportul său anual către Parlamentul European, Comisia consacră un capitol special evoluţiei situaţiei sociale în Uniune.
Parlamentul European poate invita Comisia să elaboreze rapoarte pe probleme specifice ale situaţiei sociale.
ARTICOLUL III-219
(1) În scopul îmbunătăţirii posibilităţilor de încadrare în muncă a lucrătorilor pe piaţa internă şi pentru a contribui astfel la ridicarea nivelului de trai, se instituie prin prezentul un Fond Social European care urmăreşte promovarea în cadrul Uniunii a facilităţilor de ocupare a forţei de muncă şi a mobilităţii geografice şi profesionale a lucrătorilor, precum şi facilitarea adaptării la transformările industriale şi la evoluţia sistemelor de producţie, în special prin formare şi reconversie profesională.
(2) Comisia administrează Fondul, în îndeplinirea acestei sarcini, Comisia este sprijinită de un Comitet prezidat de un membru al Comisiei şi format din reprezentanţi ai statelor membre şi ai organizaţiilor sindicale şi patronale.
(3) Prin legi europene se stabilesc măsurile de aplicare privind Fondul. Aceste legi se adoptă după consultarea Comitetului Regiunilor şi a Comitetului Economic şi Social.
SECŢIUNEA 3 COEZIUNEA ECONOMICĂ, SOCIALĂ ŞI TERITORIALĂ
ARTICOLUL III-220
În scopul promovării unei dezvoltări armonioase a Uniunii în ansamblu, aceasta îşi dezvoltă şi desfăşoară acţiunea care conduce la consolidarea coeziunii sale economice, sociale şi teritoriale.
Uniunea urmăreşte, în special, reducerea decalajelor dintre nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni şi a rămânerii în urmă a regiunilor defavorizate.
Dintre regiunile avute în vedere, o atenţie deosebită este acordată zonelor rurale, zonelor afectate de tranziţia industrială, precum şi zonelor care sunt afectate de probleme naturale şi demografice grave şi permanente, cum ar fi regiunile din extremul nord cu densitate foarte scăzută a populaţiei, precum şi regiunile insulare, transfrontaliere şi muntoase.
ARTICOLUL III-221
Statele membre îşi conduc politicile economice şi le coordonează în vederea realizării, în egală măsură, a obiectivele menţionate la articolul III-220. Formularea şi punerea în aplicare a politicilor şi acţiunilor Uniunii, precum şi realizarea pieţei interne ţin seama de aceste obiective şi participă la realizarea acestora. De asemenea, Uniunea susţine realizarea acestor obiective prin acţiunea pe care o întreprinde prin intermediul fondurilor structurale (Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă, secţiunea "Orientare"; Fondul Social European; Fondul European de Dezvoltare Regională), al Băncii Europene de Investiţii şi al celorlalte instrumente financiare existente.
La fiecare trei ani, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Regiunilor şi Comitetului Economic şi Social un raport privind progresele înregistrate în realizarea coeziunii economice, sociale şi teritoriale şi modul în care au contribuit la acest progres diferitele mijloace prevăzute de prezentul articol. Acest raport este însoţit, dacă este cazul, de propuneri corespunzătoare.
Prin legi sau legi-cadru europene se poate stabili orice măsură specifică în afara fondurilor, fără a aduce atingere măsurilor adoptate în cadrul celorlalte politici ale Uniunii. Legile sau legile-cadru se adoptă după consultarea Comitetului Regiunilor şi a Comitetului Economic şi Social.
ARTICOLUL III-222
Fondul European de Dezvoltare Regională este menit să contribuie la corectarea principalelor dezechilibre regionale din Uniune, prin participarea la dezvoltarea şi ajustarea structurală a regiunilor rămase în urmă şi la reconversia regiunilor industriale aflate în declin.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL III-223
(1) Fără a aduce atingere articolului III-224, prin legi europene sunt definite misiunile, obiectivele prioritare şi organizarea fondurilor structurale, ceea ce poate să implice regruparea fondurilor, normele generale aplicabile fondurilor, precum şi dispoziţiile necesare pentru a asigura eficienţa şi coordonarea fondurilor între ele şi cu celelalte instrumente financiare existente.
Fondul de Coeziune, creat prin lege europeană, contribuie financiar la realizarea de proiecte în domeniul mediului şi în acela al reţelelor transeuropene de infrastructură a transporturilor.
În toate cazurile, legile europene se adoptă după consultarea Comitetului Regiunilor şi a Comitetului Economic şi Social.
(2) Primele dispoziţii referitoare la fondurile structurale şi la Fondul de Coeziune, adoptate ulterior celor aflate în vigoare la data semnării Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa se stabilesc prin lege europeană a Consiliului. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după aprobarea Parlamentului European.
ARTICOLUL III-224
Prin legi europene se stabilesc măsurile de aplicare privind Fondul European de Dezvoltare Regională. Legile se adoptă după consultarea Comitetului Regiunilor şi a Comitetului Economic şi Social.
În ceea ce priveşte Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă, secţiunea "Orientare", şi Fondul Social European se aplică dispoziţiile articolului III-231 şi ale articolului III-115 alineatul (3).
SECŢIUNEA 4 AGRICULTURA ŞI PESCUITUL
ARTICOLUL III-225
Uniunea defineşte şi pune în aplicare o politică agricolă şi de pescuit comună.
Prin "produse agricole" se înţeleg produsele solului, cele animaliere şi pescăreşti, precum şi produsele care au suferit o primă transformare şi se află în raport direct cu aceste produse. Referirile la politica agricolă comună sau la agricultură şi utilizarea termenului "agricol" se înţeleg ca făcând referire şi la pescuit, având în vedere caracteristicile speciale ale acestui sector.
ARTICOLUL III-226
(1) Piaţa internă cuprinde agricultura şi comerţul cu produse agricole.
(2) Cu excepţia unor dispoziţii contrare prevăzute la articolele III-227 - III-232, normele prevăzute în vederea instituirii sau funcţionării pieţei interne se aplică produselor agricole.
(3) Produsele enumerate în anexa I fac obiectul articolelor III-227 - III-232.
(4) Funcţionarea şi dezvoltarea pieţei interne a produselor agricole trebuie să fie însoţite de o politică agricolă comună.
ARTICOLUL III-227
(1) Politica agricolă comună are ca obiective:
(a) creşterea productivităţii agriculturii prin promovarea progresului tehnic şi prin asigurarea dezvoltării raţionale a producţiei agricole, precum şi prin utilizarea optimă a factorilor de producţie şi, în special, a forţei de muncă;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(b) asigurarea în acest fel a unui nivel de trai echitabil pentru populaţia agricolă, în special prin majorarea veniturilor individuale ale lucrătorilor din agricultură;
(c) stabilizarea pieţelor;
(d) garantarea siguranţei aprovizionărilor;
(e) asigurarea unor preţuri rezonabile de livrare către consumatori.
(2) În elaborarea politicii agricole comune şi a metodelor speciale pe care aceasta le poate implica, sunt avute în vedere următoarele:
(a) caracterul special al activităţii agricole care rezultă din structura socială a agriculturii şi din discrepanţele structurale şi naturale existente între diferitele regiuni agricole;
(b) necesitatea de a opera treptat modificările adecvate;
(c) faptul că, în statele membre, agricultura este un sector strâns legat de ansamblul economiei.
ARTICOLUL III-228
(1) În vederea îndeplinirii obiectivelor menţionate la articolul III-227, se instituie o organizare comună a pieţelor agricole.
În funcţie de produse, această organizare îmbracă una dintre următoarele forme:
(a) norme comune privind concurenţa;
(b) coordonarea obligatorie a diferitelor organizări naţionale ale pieţei;
(c) organizarea europeană a pieţei.
(2) Organizarea comună în una dintre formele prevăzute la alineatul (1) poate include toate măsurile necesare pentru realizarea obiectivelor menţionate la articolul III-227 şi, în special, reglementarea preţurilor, a subvenţiilor pentru producerea şi comercializarea diferitelor produse, a sistemelor de depozitare şi de report şi a mecanismelor comune de stabilizare a importurilor sau a exporturilor.
Organizarea comună trebuie să se limiteze la urmărirea obiectivelor menţionate la articolul III-227 şi trebuie să excludă orice discriminare între producătorii sau consumatorii din Uniune.
O eventuală politică de preţuri comună trebuie să se bazeze pe criterii comune şi pe metode de calcul uniforme.
(3) Pentru ca organizarea comună menţionată la alineatul (1) să îşi poată atinge obiectivele, se pot înfiinţa unul sau mai multe fonduri de orientare şi garantare agricolă.
ARTICOLUL III-229
Pentru a permite realizarea obiectivelor menţionate la articolul III-227, în cadrul politicii agricole comune pot fi prevăzute în special următoarele măsuri:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(a) o coordonare eficientă a eforturilor întreprinse în domeniile formării profesionale, cercetării şi popularizării cunoştinţelor agronomice, care poate include proiecte sau instituţii finanţate în comun;
(b) acţiuni comune pentru promovarea consumului anumitor produse.
ARTICOLUL III-230
(1) Dispoziţiile secţiunii referitoare la normele privind concurenţa se aplică producţiei şi comercializării produselor agricole numai în măsura stabilită prin legi sau legi-cadru europene în conformitate cu articolul III-231 alineatul (2), având în vedere obiectivele menţionate la articolul III-227.
(2) Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta un regulament european sau o decizie europeană autorizând acordarea de ajutoare:
(a) în vederea protejării exploataţiilor agricole defavorizate de condiţii structurale sau naturale;
(b) în cadrul programelor de dezvoltare economică.
ARTICOLUL III-231
(1) Comisia prezintă propuneri referitoare la elaborarea şi punerea în aplicare a politicii agricole comune, inclusiv înlocuirea organizărilor naţionale cu una dintre formele de organizare comună prevăzute la articolul III-228 alineatul (1), precum şi la punerea în aplicare a măsurilor prevăzute de prezenta secţiune.
Aceste propuneri trebuie să ţină seama de interdependenţa dintre chestiunile agricole menţionate de prezenta secţiune.
(2) Prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc organizarea comună a pieţelor agricole prevăzută la articolul III-228 alineatul (1), precum şi celelalte dispoziţii necesare pentru îndeplinirea obiectivelor politicii comune în domeniul agriculturii şi pescuitului. Legile sau legile-cadru se adoptă după consultarea Comitetului Economic şi Social.
(3) Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă regulamente sau decizii europene privind stabilirea preţurilor, taxelor, ajutoarelor şi contingentelor, precum şi stabilirea şi repartizarea posibilităţilor de pescuit.
(4) În conformitate cu alineatul (2), organizarea comună prevăzută la articolul III-228 alineatul (1) poate înlocui organizările naţionale ale pieţei în cazul în care:
(a) organizarea comună oferă statelor membre care se opun acestei măsuri şi care dispun de o organizare naţională a producţiei în cauză garanţii echivalente pentru ocuparea forţei de muncă şi nivelul de trai al producătorilor în cauză, luându-se în considerare calendarul adaptărilor posibile şi al specializărilor necesare şi
(b) această organizare asigură, pentru schimburile comerciale din cadrul Uniunii, condiţii similare celor existente pe piaţa naţională.
(5) În cazul în care o organizare comună pentru anumite materii prime se instituie înainte să existe o organizare comună pentru produsele transformate corespunzătoare, materiile prime în cauză folosite pentru produsele transformate destinate exportului în ţări terţe pot fi importate din afara Uniunii.
ARTICOLUL III-232
În cazul în care, într-un stat membru, un produs face obiectul unei organizări naţionale a pieţei sau al oricărei reglementări interne cu efect echivalent care afectează poziţia concurenţială a unei producţii similare dintr-un alt stat membru, statele membre aplică la import o taxă compensatorie acestui produs provenit din statul membru în care există respectiva organizare sau reglementare, cu excepţia cazului în care acest stat membru aplică o taxă compensatorie la export.
Comisia adoptă regulamente sau decizii europene de stabilire a cuantumului acestor taxe la nivelul necesar pentru a restabili echilibrul. De asemenea, Comisia poate autoriza recurgerea la alte măsuri, pentru care stabileşte condiţiile şi normele de aplicare.
SECŢIUNEA 5 MEDIUL
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL III-233
(1) Politica Uniunii în domeniul mediului contribuie la urmărirea obiectivelor de mai jos:
(a) conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea calităţii mediului;
(b) ocrotirea sănătăţii persoanelor;
(c) utilizarea prudentă şi raţională a resurselor naturale;
(d) promovarea pe plan internaţional a unor măsuri destinate să facă faţă problemelor regionale sau planetare de mediu.
(2) Politica Uniunii în domeniul mediului urmăreşte un nivel de protecţie ridicat, ţinând seama de diversitatea situaţiilor din diferitele regiuni ale Uniunii. Aceasta se bazează pe principiile precauţiei şi acţiunii preventive, pe principiul remedierii, cu prioritate la sursă, a daunelor aduse mediului şi pe principiul "poluatorul plăteşte".
În acest context, măsurile de armonizare care răspund cerinţelor în domeniul protecţiei mediului presupun, în cazurile adecvate, o clauză de salvgardare care autorizează statele membre să adopte, din motive de protecţie a mediului fără caracter economic, dispoziţii provizorii supuse unei proceduri de control din partea Uniunii.
(3) În elaborarea politicii sale în domeniul mediului, Uniunea ţine seama de:
(a) datele ştiinţifice şi tehnice disponibile;
(b) condiţiile de mediu din diferitele regiuni ale Uniunii;
(c) avantajele şi costurile care pot rezulta din acţiune sau din inacţiune;
(d) dezvoltarea economică şi socială a Uniunii în ansamblul său şi de dezvoltarea echilibrată a regiunilor sale.
(4) În cadrul competenţelor lor, Uniunea şi statele membre cooperează cu ţările terţe şi cu organizaţiile internaţionale competente. Condiţiile cooperării Uniunii pot face obiectul unor acorduri între aceasta şi terţele părţi în cauză.
Primul paragraf nu aduce atingere competenţei statelor membre de a negocia în cadrul organismelor internaţionale şi de a încheia acorduri internaţionale.
ARTICOLUL III-234
(1) Prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc acţiunile care trebuie întreprinse pentru realizarea obiectivelor menţionate la articolul III-233. Legile sau legile-cadru se adoptă după consultarea Comitetului Regiunilor şi a Comitetului Economic şi Social.
(2) Prin derogare de la alineatul (1) şi fără a aduce atingere articolului III-172, Consiliul adoptă în unanimitate legi sau legi-cadru europene care stabilesc:
(a) dispoziţii, în special de natură fiscală;
(b) măsurile cu incidenţă asupra:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(i) amenajării teritoriului;
(ii) gospodăririi cantitative a resurselor de apă sau care afectează, direct sau indirect, existenţa acestor resurse;
(iii) exploatarea solurilor, cu excepţia managementului deşeurilor;
(c) măsurile care afectează semnificativ opţiunea unui stat membru între diferite surse de energie şi structura generală a aprovizionării sale cu energie.
Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta în unanimitate o decizie europeană pentru a aplica procedura legislativă ordinară în domeniile prevăzute la primul paragraf.
În toate cazurile, Consiliul hotărăşte după consultarea Parlamentului European, a Comitetului Regiunilor şi a Comitetului Economic şi Social.
(3) Prin legi europene se stabilesc programe de acţiune cu caracter general prin care se stabilesc obiectivele prioritare ce trebuie realizate. Legile se adoptă după consultarea Comitetului Regiunilor şi a Comitetului Economic şi Social.
Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a acestor programe se adoptă în conformitate cu condiţiile prevăzute la alineatul (1) sau (2), după caz.
(4) Fără a aduce atingere anumitor măsuri adoptate de Uniune, statele membre asigură finanţarea şi aplicarea politicii în domeniul mediului.
(5) Fără a aduce atingere principiului "poluatorul plăteşte", în cazul în care o măsură întemeiată pe alineatul (1) presupune costuri considerate disproporţionate pentru autorităţile publice dintr-un stat membru, această măsură prevede, într-o formă adecvată:
(a) derogări temporare şi
(b) un sprijin financiar din partea Fondului de Coeziune.
(6) Măsurile de protecţie adoptate în temeiul prezentului articol nu pot împiedica un stat membru să menţină sau să stabilească măsuri de protecţie mai stricte. Aceste măsuri trebuie să fie compatibile cu Constituţia. Acestea sunt notificate Comisiei.
SECŢIUNEA 6 PROTECŢIA CONSUMATORILOR
ARTICOLUL III-235
(1) Pentru a promova interesele consumatorilor şi pentru a asigura unui nivel ridicat de protecţie a consumatorilor, Uniunea contribuie la protecţia sănătăţii, a securităţii şi a intereselor economice ale consumatorilor, precum şi la promovarea dreptului acestora la informare, educare şi organizare în vederea apărării intereselor lor.
(2) Uniunea contribuie la realizarea obiectivelor menţionate la alineatul (1) prin:
(a) măsuri adoptate pentru punerea în aplicare a articolului III-172 în cadrul realizării sau al funcţionării pieţei interne;
(b) măsuri care sprijină şi completează politica dusă de statele membre şi care asigură continuarea acesteia.
(3) Prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc măsurile prevăzute la alineatul (2) litera (b). Legile sau legile-cadru se adoptă după consultarea Comitetului Economic şi Social.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(4) Actele adoptate pentru punerea în aplicare a alineatului (3) nu pot împiedica un stat membru să menţină sau să adopte dispoziţii de protecţie mai stricte. Aceste dispoziţii trebuie să fie compatibile cu Constituţia. Acestea sunt notificate Comisiei.
SECŢIUNEA 7 TRANSPORTURILE
ARTICOLUL III-236
(1) În ceea ce priveşte domeniul reglementat de prezenta secţiune, obiectivele Constituţiei sunt urmărite în cadrul unei politici comune în domeniul transporturilor.
(2) Alineatul (1) este pus în aplicare prin legi sau legi-cadru europene, ţinând seama de aspectele speciale ale transporturilor. Legile sau legile-cadru se adoptă după consultarea Comitetului Regiunilor şi a Comitetului Economic şi Social.
Legile sau legile-cadru europene stabilesc:
(a) norme comune aplicabile transporturilor internaţionale, efectuate dinspre sau către teritoriul unui stat membru, ori prin traversarea teritoriului unuia sau mai multor state membre;
(b) condiţiile de admitere a transportatorilor nerezidenţi pentru a efectua transporturi naţionale într-un stat membru;
(c) măsurile care permit îmbunătăţirea siguranţei transporturilor;
(d) orice altă măsură utilă.
(3) În cazul în care se adoptă legile sau legile-cadru europene prevăzute la alineatul (2), trebuie avute în vedere cazurile în care aplicarea lor ar putea afecta grav nivelul de trai şi de ocupare a forţei de muncă în anumite regiuni, precum şi exploatarea echipamentelor de transport.
ARTICOLUL III-237
Până la adoptarea legilor sau legilor-cadru europene prevăzute la articolul III-236 alineatul (2) şi cu excepţia cazului în care Consiliul a adoptat în unanimitate o decizie europeană prin care se acordă o derogare, nici unul dintre statele membre nu poate adopta dispoziţii mai puţin favorabile, prin efectul lor direct sau indirect asupra transportatorilor celorlalte state membre în raport cu transportatorii naţionali, decât diferitele dispoziţii din domeniu aflate în vigoare la 1 ianuarie 1958 sau, în cazul statelor aderente, la data aderării acestora.
ARTICOLUL III-238
Sunt compatibile cu Constituţia ajutoarele care răspund necesităţilor de coordonare a transporturilor sau care constituie compensarea anumitor obligaţii inerente noţiunii de serviciu public.
ARTICOLUL III-239
Orice măsură adoptată în temeiul Constituţiei în domeniul tarifelor şi condiţiilor de transport trebuie să ţină seama de situaţia economică a transportatorilor.
ARTICOLUL III-240
(1) În cazul transporturilor în cadrul Uniunii, sunt interzise discriminările care constau în aplicarea de către un transportator, pentru aceleaşi mărfuri şi pe aceleaşi rute de transport, a unor tarife şi condiţii de transport diferite în funcţie de statul membru de origine sau de destinaţie a produselor transportate.
(2) Alineatul (1) nu împiedică adoptarea altor legi sau legi-cadru europene în temeiul articolului III-134 alineatul (2).
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(3) Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă regulamente sau decizii europene prin care se asigură punerea în aplicare a alineatului (1). Consiliul hotărăşte după consultarea Parlamentului European şi a Comitetului Economic şi Social.
Consiliul poate adopta, în special, regulamentele şi deciziile europene necesare pentru a permite instituţiilor să vegheze la respectarea normei menţionate la alineatul (1) şi să asigure că utilizatorii beneficiază pe deplin de aceasta.
(4) Comisia, din proprie iniţiativă sau la solicitarea unui stat membru, examinează cazurile de discriminare menţionate la alineatul (1) şi, după consultarea oricărui stat membru în cauză, adoptă deciziile europene necesare în temeiul regulamentelor şi deciziilor europene prevăzute la alineatul (3).
ARTICOLUL III-241
(1) Exceptând cazul în care Comisia autorizează aceasta prin decizie europeană, se interzice aplicarea, de către un stat membru, a unor tarife şi condiţii care includ orice element de sprijin sau de protecţie în beneficiul uneia sau mai multor întreprinderi sau industrii anume, pentru transporturile efectuate în cadrul Uniunii.
(2) Comisia, din proprie iniţiativă sau la cererea unui stat membru, examinează tarifele şi condiţiile menţionate la alineatul (1), ţinând seama în special de cerinţele unei politici economice regionale corespunzătoare, de necesităţile regiunilor subdezvoltate, precum şi de problemele regiunilor grav afectate de conjuncturi politice, pe de o parte, şi de efectele acestor tarife şi condiţii asupra concurenţei între diferitele moduri de transport, pe de altă parte.
După consultarea oricărui stat membru în cauză, Comisia adoptă deciziile europene necesare.
(3) Interdicţia menţionată la alineatul (1) nu se aplică tarifelor care urmăresc asigurarea concurenţei.
ARTICOLUL III-242
Taxele sau redevenţele percepute de către un transportator la trecerea frontierelor, independent de tarifele de transport, nu trebuie să depăşească un cuantum rezonabil, ţinând seama de cheltuielile reale pe care le implică efectiv această trecere.
Statele membre depun eforturi pentru reducerea acestor cheltuieli.
Comisia poate adresa recomandări statelor membre în vederea aplicării prezentului articol.
ARTICOLUL III-243
Dispoziţiile prezentei secţiuni nu contravin măsurilor adoptate în Republica Federală Germania, în măsura în care acestea sunt necesare pentru compensarea dezavantajelor economice pe care divizarea Germaniei le-a produs economiei anumitor regiuni din Republica Federală, afectate de această divizare. La împlinirea a cinci ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa, Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie europeană de abrogare a prezentului articol.
ARTICOLUL III-244
Se constituie pe lângă Comisie un Comitet Consultativ, format din experţi desemnaţi de guvernele statelor membre. Comisia îl consultă în domeniul transporturilor ori de câte ori consideră util.
ARTICOLUL III-245
(1) Prezenta secţiune se aplică transporturilor feroviare, rutiere şi pe căi navigabile interioare.
(2) Prin legi sau legi-cadru europene se pot stabili măsurile corespunzătoare în domeniul transporturilor maritime şi aeriene. Legile sau legile-cadru se adoptă după consultarea Comitetului Regiunilor şi a Comitetului Economic şi Social.
SECŢIUNEA 8 REŢELELE TRANSEUROPENE
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL III-246
(1) Pentru a contribui la realizarea obiectivelor menţionate la articolele III-130 şi III-220 şi pentru a permite cetăţenilor Uniunii, agenţilor economici, precum şi comunităţilor regionale şi locale să beneficieze pe deplin de avantajele care decurg din realizarea unui spaţiu fără frontiere interne, Uniunea contribuie la crearea şi dezvoltarea de reţele transeuropene în sectoarele infrastructurilor de transporturi, telecomunicaţii şi energie.
(2) În cadrul unui sistem de pieţe deschise şi concurenţiale, acţiunea Uniunii urmăreşte să favorizeze interconectarea şi interoperabilitatea reţelelor naţionale, precum şi accesul la aceste reţele. Aceasta ţine seama, în special, de necesitatea conectării regiunilor insulare, a celor fără ieşire la mare şi a celor periferice cu regiunile centrale ale Uniunii.
ARTICOLUL III-247
(1) În scopul realizării obiectivele menţionate la articolul III-246, Uniunea:
(a) stabileşte un ansamblu de orientări care cuprind obiectivele, priorităţile, precum şi liniile directoare ale acţiunilor preconizate în domeniul reţelelor transeuropene; aceste orientări identifică proiecte de interes comun;
(b) pune în aplicare orice acţiune care se poate dovedi necesară pentru a asigura interoperabilitatea reţelelor, în special în domeniul armonizării standardelor tehnice;
(c) poate susţine proiecte de interes comun susţinute de statele membre şi definite în cadrul orientărilor prevăzute la litera (a), în special sub formă de studii de fezabilitate, de garanţii la împrumuturi sau de dobânzi reduse; de asemenea, Uniunea poate contribui la finanţarea, în statele membre, a unor proiecte specifice în domeniul infrastructurii de transporturi prin intermediul Fondului de Coeziune.
Acţiunea Uniunii ţine seama de viabilitatea economică potenţială a proiectelor.
(2) Prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc orientările şi celelalte măsuri menţionate la alineatul (1). Legile sau legile-cadru se adoptă după consultarea Comitetului Regiunilor şi a Comitetului Economic şi Social.
Orientările şi proiectele de interes comun care privesc teritoriul unui stat membru necesită acordul statului membru în cauză.
(3) Statele membre îşi coordonează, în cooperare cu Comisia, politicile duse la nivel naţional care pot avea un impact semnificativ asupra realizării obiectivelor menţionate la articolul III-246.
Comisia, în strânsă colaborare cu statele membre, poate adopta orice iniţiativă utilă promovării acestei coordonări.
(4) Uniunea poate coopera cu ţări terţe pentru promovarea proiectelor de interes comun şi pentru asigurarea interoperabilităţii reţelelor.
SECŢIUNEA 9 CERCETAREA ŞI DEZVOLTAREA TEHNOLOGICĂ ŞI SPAŢIUL COSMIC
ARTICOLUL III-248
(1) Acţiunea Uniunii vizează consolidarea bazelor sale ştiinţifice şi tehnologice, prin crearea unui spaţiu european de cercetare în care cercetătorii, cunoştinţele ştiinţifice şi tehnologiile să circule liber, prin favorizarea creşterii competitivităţii sale, inclusiv în industrie, precum şi prin promovarea activităţilor de cercetare considerate necesare în temeiul altor capitole din Constituţie.
(2) În vederea realizării obiectivelor prevăzute la alineatului (1), aceasta încurajează în întreaga Uniune întreprinderile, inclusiv întreprinderile mici şi mijlocii, centrele de cercetare şi universităţile, în eforturile lor de cercetare şi dezvoltare tehnologică de înaltă calitate. Aceasta susţine eforturile de cooperare ale acestora, urmărind, în special, să permită cercetătorilor cooperarea liberă dincolo de frontiere, iar întreprinderilor exploatarea potenţialului pieţei interne, îndeosebi prin deschiderea achiziţiilor publice naţionale, prin definirea normelor comune şi prin eliminarea obstacolelor juridice şi fiscale din calea acestei cooperări.
(3) Toate activităţile Uniunii în domeniul cercetării şi dezvoltării tehnologice, inclusiv acţiunile cu caracter demonstrativ, sunt decise şi puse în aplicare în conformitate cu prezenta secţiune.
ARTICOLUL III-249
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Urmărind obiectivele prevăzute la articolul III-248, Uniunea desfăşoară următoarele acţiuni, care completează acţiunile întreprinse în statele membre:
(a) punerea în aplicare a programelor de cercetare, de dezvoltare tehnologică şi demonstrative, promovând cooperarea cu şi între întreprinderi, centre de cercetare şi universităţi;
(b) promovarea cooperării în materie de cercetare, de dezvoltare tehnologică şi demonstrativă ale Uniunii cu ţările terţe şi organizaţiile internaţionale;
(c) propagarea şi valorificarea rezultatelor activităţilor în materie de cercetare, de dezvoltare tehnologică şi demonstrativă ale Uniunii;
(d) stimularea formării profesionale şi a mobilităţii cercetătorilor Uniunii.
ARTICOLUL III-250
(1) Uniunea şi statele membre îşi coordonează acţiunile în domeniul cercetării şi dezvoltării tehnologice, în scopul asigurării coerenţei reciproce a politicilor naţionale şi a politicii Uniunii.
(2) Comisia, în strânsă colaborare cu statele membre, poate adopta orice iniţiativă utilă promovării coordonării menţionate la alineatul (1), în special iniţiative privind stabilirea orientărilor şi a indicatorilor, organizarea schimbului celor mai bune practici şi pregătirea elementelor utile pentru supravegherea şi evaluarea periodică. Parlamentul European este pe deplin informat cu privire la aceasta.
ARTICOLUL III-251
(1) Prin legi europene se stabileşte un program-cadru multianual în care sunt prevăzute toate acţiunile finanţate de Uniune. Legile se adoptă după consultarea Comitetului Economic şi Social. Programul-cadru:
(a) stabileşte obiectivele ştiinţifice şi tehnologice care trebuie realizate prin activităţile menţionate la articolul III-249, precum şi priorităţile conexe;
(b) indică liniile directoare ale acestor acţiuni;
(c) stabileşte cuantumul global maxim şi condiţiile de participare financiară a Uniunii la programul-cadru, precum şi cotele-părţi alocată fiecărei acţiuni preconizate.
(2) Programul-cadru multianual se adaptează sau completează în funcţie de evoluţia situaţiei.
(3) Prin lege europeană a Consiliului se stabilesc programe specifice de aplicare a programului-cadru multianual în cadrul fiecărei acţiuni. Fiecare program specific precizează condiţiile de realizare, stabileşte durata şi prevede mijloacele considerate necesare. Totalul cuantumurilor considerate necesare, stabilite de programele specifice, nu poate depăşi cuantumul global maxim stabilit pentru programul-cadru şi pentru fiecare acţiune. Această lege se adoptă după consultarea Parlamentului European şi a Comitetului Economic şi Social.
(4) În completarea activităţilor prevăzute în programul-cadru multianual, prin legi europene se stabilesc măsurile necesare de instituire a spaţiului european de cercetare. Legile se adoptă după consultarea Comitetului Economic şi Social.
ARTICOLUL III-252
(1) Pentru punerea în aplicare a programului-cadru multianual, prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc:
(a) normele de participare a întreprinderilor, centrelor de cercetare şi universităţilor;
(b) normele aplicabile difuzării rezultatelor cercetării.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Legile sau legile-cadru europene se adoptă după consultarea Comitetului Economic şi Social.
(2) La punerea în aplicare a programului-cadru multianual, prin legi europene se pot introduce programe complementare, la care participă numai anumite state membre care le asigură finanţarea, sub rezerva unei participări eventuale a Uniunii.
Legile europene stabilesc normele aplicabile programelor suplimentare, în special în domeniul difuzării cunoştinţelor şi al accesului altor state membre. Acestea se adoptă după consultarea Comitetului Economic şi Social, cu acordul statelor membre în cauză.
(3) La punerea în aplicare a programului-cadru multianual, legile europene pot dispune, în acord cu statele membre în cauză, participarea la programe de cercetare şi dezvoltare derulate de mai multe state membre, inclusiv participarea la structurile create pentru realizarea acestor programe. Legile europene se adoptă după consultarea Comitetului Economic şi Social.
(4) La punerea în aplicare a programului-cadru multianual, Uniunea poate prevedea cooperarea în materie de cercetare, de dezvoltare tehnologică şi demonstrativă a Uniunii cu ţări terţe sau cu organizaţii internaţionale.
Condiţiile acestei cooperări pot face obiectul unor acorduri între Uniune şi terţe părţi în cauză.
ARTICOLUL III-253
Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta regulamente sau decizii europene de constituire a unor întreprinderi comune sau orice altă structură necesară bunei desfăşurări a programelor de cercetare, de dezvoltare tehnologică şi demonstrative ale Uniunii. Consiliul hotărăşte după consultarea Parlamentului European şi a Comitetului Economic şi Social.
ARTICOLUL III-254
(1) În scopul promovării progresului ştiinţific şi tehnic, a competitivităţii industriale, precum şi pentru aplicarea politicilor sale, Uniunea elaborează o politică spaţială europeană. În acest scop, aceasta poate promova iniţiative comune, poate sprijini cercetarea şi dezvoltarea tehnologică şi poate coordona eforturile necesare explorării şi exploatării spaţiului cosmic.
(2) Pentru a contribui la realizarea obiectivelor prevăzute la alineatul 1, prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc măsurile necesare, eventual sub forma unui program spaţial european.
(3) Uniunea stabileşte orice relaţie utilă cu Agenţia Spaţială Europeană.
ARTICOLUL III-255
La începutul fiecărui an, Comisia prezintă un raport Parlamentului European şi Consiliului. Acest raport priveşte, în special, activităţile desfăşurate în materie de cercetare, de dezvoltare tehnologică şi de propagare a rezultatelor în cursul anului precedent, precum şi programul de lucru pentru anul în curs.
SECŢIUNEA 10 ENERGIA
ARTICOLUL III-256
(1) În contextul instituirii sau funcţionării pieţei interne şi din perspectiva necesităţii de a conserva şi îmbunătăţi calitatea mediului, politica Uniunii în domeniul energiei are drept scop:
(a) să asigure funcţionarea pieţei energiei;
(b) să asigure securitatea aprovizionării cu energie la nivelul Uniunii şi
(c) să promoveze eficienţa energetică şi economia de energie, precum şi dezvoltarea de noi surse de energie şi a energiei regenerabile.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(2) Fără a aduce atingere aplicării altor dispoziţii ale Constituţiei, obiectivele prevăzute la alineatul (1) sunt realizate prin măsuri adoptate prin legi sau legi-cadru europene. Legile sau legile-cadru se adoptă după consultarea Comitetului Regiunilor şi a Comitetului Economic şi Social.
Legile sau legile-cadru europene nu aduc atingere dreptului unui stat membru de a stabili condiţiile de exploatare a propriilor resurse energetice, opţiunii sale privind diferitele surse de energie şi structurii generale a aprovizionării sale cu energie, fără a aduce atingere articolului III-234 alineatul (2) litera (c).
(3) Prin derogare de la dispoziţiile alineatului (2), prin lege sau lege-cadru europeană a Consiliului se stabilesc măsurile prevăzute la alineatul respectiv, în cazul în care acestea au în principal natură fiscală. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.
CAPITOLUL IV SPAŢIUL DE LIBERTATE, SECURITATE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIUNEA 1 DISPOZIŢII GENERALE
ARTICOLUL III-257
(1) Uniunea constituie un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, cu respectarea drepturilor fundamentale şi a diferitelor sisteme de drept şi tradiţii juridice ale statelor membre.
(2) Uniunea asigură absenţa controalelor asupra persoanelor la frontierele interne şi dezvoltă o politică comună în domeniul azilului, imigrării şi controlului la frontierele externe care este întemeiată pe solidaritatea între statele membre şi care este echitabilă faţă de resortisanţii ţărilor terţe, în sensul prezentului capitol, apatrizii sunt asimilaţi resortisanţilor ţărilor terţe.
(3) Uniunea acţionează pentru a asigura un înalt nivel de securitate prin măsuri de prevenire a criminalităţii, rasismului şi xenofobiei, precum şi de combatere a acestora, prin măsuri de coordonare şi de cooperare între autorităţile poliţieneşti şi judiciare şi alte autorităţi competente, precum şi prin recunoaşterea reciprocă a hotărârilor judecătoreşti în materie penală şi, dacă este necesar, prin apropierea legislaţiilor penale.
(4) Uniunea facilitează accesul la justiţie, în special pe baza principiului recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti şi fără caracter judecătoresc în materie civilă.
ARTICOLUL III-258
Consiliul European defineşte orientările strategice ale planificării legislative şi operaţionale în cadrul spaţiului de libertate, securitate şi justiţie.
ARTICOLUL III-259
Parlamentele naţionale asigură, cu privire la propunerile şi iniţiativele legislative prezentate în cadrul secţiunilor 4 şi 5, respectarea principiului subsidiarităţii, în conformitate cu Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii.
ARTICOLUL III-260
Fără a aduce atingere articolelor III-360 - III-362, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta regulamente sau decizii europene de stabilire a condiţiilor în care statele membre, în colaborare cu Comisia, întreprind o evaluare obiectivă şi imparţială a punerii în aplicare, de către autorităţile statelor membre, a politicilor Uniunii prevăzute de prezentul capitol, în special în scopul de a susţine aplicarea deplină a principiului recunoaşterii reciproce. Parlamentul European şi parlamentele naţionale ale statelor membre sunt informate cu privire la conţinutul şi rezultatele evaluării.
ARTICOLUL III-261
În cadrul Consiliului se instituie un Comitet Permanent care să asigure în cadrul Uniunii promovarea şi consolidarea cooperării operaţionale în materie de securitate internă. Fără a aduce atingere articolului III-344, Comitetul promovează coordonarea acţiunii autorităţilor competente ale statelor membre. La lucrările Comitetului pot fi cooptaţi reprezentanţii organelor, oficiilor şi agenţiilor în cauză ale Uniunii. Parlamentul European şi parlamentele naţionale sunt informate cu privire la derularea lucrărilor.
ARTICOLUL III-262
Prezentul capitol nu aduce atingere exercitării responsabilităţilor care le revin statelor membre în menţinerea ordinii publice şi asigurarea securităţii interne.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL III-263
Consiliul adoptă regulamente europene în vederea asigurării cooperării administrative între serviciile competente ale statelor membre în domeniile menţionate de prezentul capitol, precum şi între serviciile respective şi Comisie. Acesta hotărăşte la propunerea Comisiei, sub rezerva articolului III-264 şi după consultarea Parlamentului European.
ARTICOLUL III-264
Actele prevăzute în secţiunile 4 şi 5, precum şi regulamentele europene prevăzute de articolul III-263 care asigură o cooperare administrativă în domeniile prevăzute în aceste secţiuni, se adoptă:
(a) la propunerea Comisiei sau
(b) la iniţiativa unui sfert din statele membre.
SECŢIUNEA 2 POLITICI PRIVIND CONTROLUL FRONTIERELOR, AZILUL ŞI IMIGRAREA
ARTICOLUL III-265
(1) Uniunea dezvoltă o politică care urmăreşte:
(a) asigurarea absenţei oricărui control asupra persoanelor la trecerea frontierelor interne, indiferent de cetăţenie;
(b) asigurarea controlului persoanelor şi supravegherea eficientă la trecerea frontierelor externe;
(c) introducerea treptată a unui sistem integrat de administrare a frontierelor externe.
(2) În sensul alineatului (1), legile sau legile-cadru europene stabilesc măsurile privind:
(a) politica comună a vizelor şi alte permise de şedere pe termen scurt;
(b) controalele la care sunt supuse persoanele la trecerea frontierelor externe;
(c) condiţiile în care resortisanţii din ţările terţe pot circula liber în cadrul Uniunii pe termen scurt;
(d) orice măsură necesară pentru instituirea treptată a unui sistem integrat de administrare a frontierelor externe;
(e) absenţa oricărui control asupra persoanelor, indiferent de cetăţenie, la trecerea frontierelor interne.
(3) Prezentul articol nu aduce atingere competenţei statelor membre privind delimitarea geografică a frontierelor lor, în conformitate cu dreptul internaţional.
ARTICOLUL III-266
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(1) Uniunea dezvoltă o politică comună în domeniul azilului, protecţiei subsidiare şi protecţiei temporare, cu scopul de a oferi un statut corespunzător oricărui resortisant dintr-o ţară terţă care are nevoie de protecţie internaţională şi de a asigura respectarea principiului nereturnării. Această politică trebuie să fie în conformitate cu Convenţia încheiată la Geneva la 28 iulie 1951 şi cu Protocolul încheiat la 31 ianuarie 1967 cu privire la statutul refugiaţilor, precum şi cu alte tratate din domeniu.
(2) În sensul alineatului (1), prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc măsurile referitoare la un sistem european comun de azil, care cuprinde:
(a) un statut unitar al azilului în favoarea resortisanţilor unei ţări terţe, valabil în toată Uniunea;
(b) un statut unitar al protecţiei subsidiare pentru resortisanţii din ţările terţe care, fără să obţină azil european, au nevoie de protecţie internaţională;
(c) un sistem comun al protecţiei temporară a persoanelor strămutate în cazul unui aflux masiv;
(d) proceduri comune de acordare şi retragere a statutului unitar de azil sau de protecţie subsidiară;
(e) criterii şi mecanisme de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil sau de protecţie subsidiară;
(f) norme referitoare la condiţiile de primire a solicitanţilor de azil sau de protecţie subsidiară;
(g) parteneriatul şi cooperarea cu ţările terţe pentru gestionarea afluxului de persoane care solicită azil, protecţie subsidiară sau temporară.
(3) În cazul în care unul sau mai multe state membre se află într-o situaţie de urgenţă caracterizată de un aflux neaşteptat de resortisanţi din ţările terţe, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta, în beneficiul statului sau statelor membre în cauză, regulamente sau decizii europene care prevăd măsuri provizorii. Consiliul hotărăşte după consultarea Parlamentului European.
ARTICOLUL III-267
(1) Uniunea dezvoltă o politică comună de imigrare, al cărei scop este de a asigura, în toate etapele, gestionarea eficientă a fluxurilor de imigranţi, tratamentul echitabil al resortisanţilor ţărilor terţe cu şedere legală în statele membre, precum şi prevenirea imigrării ilegale şi a traficului de persoane şi combaterea susţinută a acestora.
(2) În sensul alineatului (1), prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc măsurile în următoarele domenii:
(a) condiţiile de intrare şi de şedere, precum şi normele privind acordarea de către statele membre a vizelor şi a permiselor de şedere pe termen lung, inclusiv în vederea reîntregirii familiei;
(b) definirea drepturilor resortisanţilor ţărilor terţe care au drept de şedere pe teritoriul unui stat membru, inclusiv condiţiile care reglementează libertatea de circulaţie şi de şedere în alte state membre;
(c) imigrarea clandestină şi şederea ilegală, inclusiv expulzarea şi repatrierea persoanelor aflate în situaţie de şedere ilegală;
(d) combaterea traficului de persoane, în special de femei şi copii.
(3) Uniunea poate încheia cu ţări terţe acorduri privind readmisia, în ţările lor de origine sau de provenienţă, a resortisanţilor ţărilor terţe care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condiţiile de intrare, prezenţă sau şedere pe teritoriul unuia din statele membre.
(4) Prin legi sau legi-cadru europene se pot stabili măsuri pentru încurajarea şi sprijinirea acţiunii statelor membre, cu scopul de a favoriza integrarea resortisanţilor ţărilor terţe care au drept de şedere pe teritoriul lor, excluzând orice armonizare a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre.
(5) Prezentul articol nu aduce atingere dreptului statelor membre de a stabili volumul intrărilor pe teritoriul lor de resortisanţi provenind din ţări terţe, în căutarea unui loc de muncă în calitate de lucrători salariaţi sau pentru a desfăşura o activitate independentă.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL III-268
Politicile Uniunii prevăzute de prezenta secţiune şi aplicarea lor sunt reglementate de principiul solidarităţii şi distribuirii echitabile a responsabilităţilor între statele membre, inclusiv pe plan financiar. Ori de câte ori este necesar, actele Uniunii adoptate în temeiul prezentei secţiuni prevăd măsuri adecvate pentru aplicarea acestui principiu.
SECŢIUNEA 3 COOPERAREA JUDICIARĂ ÎN MATERIE CIVILĂ
ARTICOLUL III-269
(1) Uniunea dezvoltă cooperarea judiciară în materie civilă cu incidenţă transfrontalieră, întemeiată pe principiul recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti şi fără caracter judecătoresc. Această cooperare poate include adoptarea unor măsuri de apropiere a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre.
(2) În sensul alineatului 1, prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc măsuri, în special în cazul în care este acestea sunt necesare pentru buna funcţionare a pieţei interne, care vizează să asigure:
(a) recunoaşterea reciprocă între statele membre a hotărârilor judecătoreşti şi fără caracter judecătoresc şi executarea lor;
(b) comunicarea şi notificarea transfrontalieră a actelor judecătoreşti şi fără caracter judecătoresc;
(c) compatibilitatea normelor aplicabile în statele membre în materie de conflict de legi şi de competenţă;
(d) cooperarea în materie de obţinere a probelor;
(e) acces efectiv la justiţie;
(f) eliminarea obstacolelor din calea bunei desfăşurări a procedurilor civile, la nevoie prin înlesnirea compatibilităţii normelor de procedură civilă aplicabile în statele membre;
(g) dezvoltarea unor metode alternative de soluţionare a litigiilor;
(h) sprijinirea formării profesionale a magistraţilor şi a personalului din justiţie.
(3) Prin derogare de la alineatul (2), măsurile referitoare la dreptul familiei cu implicaţii transfrontaliere se stabilesc prin lege sau lege-cadru europeană a Consiliului. Acesta hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.
Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie europeană care să prevadă aspectele din dreptul familiei cu implicaţii transfrontaliere, care ar putea face obiectul unor acte adoptate prin procedura legislativă ordinară. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.
SECŢIUNEA 4 COOPERAREA JUDICIARĂ ÎN MATERIE PENALĂ
ARTICOLUL III-270
(1) Cooperarea judiciară în materie penală în cadrul Uniunii se întemeiază pe principiul recunoaşterii reciproce a hotărârilor şi deciziilor judecătoreşti şi include apropierea actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre în domeniile prevăzute la alineatul (2) şi articolul III-271.
Prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc măsurile care au drept scop:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(a) instituirea de norme şi proceduri care să asigure recunoaşterea, în întreaga Uniune, a tuturor categoriilor de hotărâri şi decizii judecătoreşti;
(b) prevenirea şi soluţionarea conflictelor de competenţă între statele membre;
(c) sprijinirea formării profesionale a magistraţilor şi a personalului din justiţie;
(d) facilitarea cooperării dintre autorităţile judiciare sau echivalente ale statelor membre în materie de urmărire penală şi executare a hotărârilor.
(2) În măsura în care este necesar, prin legi-cadru europene se pot stabili norme minime pentru a facilita recunoaşterea reciprocă a hotărârilor şi deciziilor judecătoreşti, precum şi cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală cu dimensiune transfrontalieră. Aceste norme minime iau în considerare diferenţele dintre tradiţiile juridice şi sistemele de drept ale statelor membre.
Acestea se referă la:
(a) admiterea reciprocă a probelor între statele membre;
(b) drepturile persoanelor în procedura penală;
(c) drepturile victimelor infracţiunilor;
(d) alte elemente speciale ale procedurii penale pe care Consiliul le-a identificat în prealabil prin decizie europeană, pentru a cărei adoptare Consiliul hotărăşte în unanimitate, după aprobarea Parlamentului European.
Adoptarea normelor minime prevăzute de prezentul alineat nu împiedică statele membre să menţină sau să adopte un nivel mai ridicat de protecţie a persoanelor.
(3) În cazul în care un membru al Consiliului consideră că un proiect de lege-cadru europeană prevăzut la alineatul (2) ar aduce atingere aspectelor fundamentale ale sistemului său de justiţie penală, acesta poate solicita transmiterea acestui proiect de lege-cadru Consiliului European. În acest caz, procedura prevăzută la articolul III-396 se suspendă. După dezbateri şi în termen de patru luni de la această suspendare, Consiliul European:
(a) retrimite proiectul Consiliului, caz în care se pune capăt suspendării procedurii prevăzute la articolul III-396 sau
(b) cere Comisiei sau grupului de state membre de la care provine proiectul de lege-cadru să prezinte un nou proiect; în acest caz, se consideră că actul propus iniţial nu a fost adoptat.
(4) În cazul în care, la sfârşitul termenului prevăzut la alineatul (3), Consiliul European nu a acţionat sau dacă, în termen de douăsprezece luni de la prezentarea unui nou proiect în temeiul alineatului (3) litera (b), legea-cadru europeană nu a fost adoptată, iar cel puţin o treime din statele membre doresc să instituie o formă de cooperare consolidată pe baza proiectului de lege-cadru respectiv, acestea informează Parlamentul European, Consiliul şi Comisia cu privire la aceasta. În acest caz, autorizarea de a proceda la o formă de cooperare consolidată, prevăzută la articolul I-44 alineatul (2) şi articolul III-419 alineatul (1) se consideră acordată şi se aplică dispoziţiile privind cooperarea consolidată.
ARTICOLUL III-271
(1) Prin legi-cadru europene se pot stabili norme minime cu privire la definirea infracţiunilor şi a pedepselor în domenii cu criminalitate deosebit de gravă care au dimensiuni transfrontaliere ce rezultă din natura sau impactul acestor infracţiuni ori din nevoia specială de a le combate pornind de la o bază comună.
Aceste domenii ale criminalităţii sunt următoarele: terorismul, traficul de persoane şi exploatarea sexuală a femeilor şi copiilor, traficul ilicit de droguri, traficul ilicit de arme, spălarea banilor, corupţia, falsificarea mijloacelor de plată, criminalitatea informatică şi criminalitatea organizată. În funcţie de evoluţia criminalităţii, Consiliul poate adopta o decizie europeană care să identifice alte domenii ale criminalităţii care îndeplinesc criteriile prevăzute de prezentul alineat. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după aprobarea Parlamentului European.
(2) În cazul în care apropierea actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre în materie penală se dovedeşte indispensabilă pentru a asigura punerea în aplicare eficientă a unei politici a Uniunii într-un domeniu care a făcut obiectul unor măsuri de armonizare, prin legi-cadru europene se pot stabili norme minime referitoare la definirea infracţiunilor şi a pedepselor în domeniul în cauză. Legile-cadru se adoptă prin aceeaşi procedură ca şi cea utilizată pentru adoptarea măsurilor de armonizare în cauză, fără a aduce atingere articolului III-264.
(3) În cazul în care un membru al Consiliului consideră că un proiect de lege-cadru europeană prevăzută la alineatul (1) sau (2) ar putea aduce atingere aspectelor fundamentale ale sistemului său de justiţie penală, acesta poate solicita transmiterea acestui proiect de lege-cadru Consiliului European. În acest caz, dacă procedura prevăzută la articolul III-396 este aplicabilă, aceasta se suspendă. După dezbateri şi în termen de patru luni de la suspendarea acestei proceduri, Consiliul European fie:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(a) retrimite proiectul Consiliului, ceea ce pune capăt suspendării procedurii prevăzute la articolul III-396, în cazul în care procedura este aplicabilă sau
(b) cere Comisiei sau grupului de state membre care a emis proiectul de lege-cadru să prezinte un nou proiect, caz în care se consideră că actul propus iniţial nu a fost adoptat.
(4) În cazul în care, la sfârşitul termenului prevăzut la alineatul (3), Consiliul European nu a acţionat sau dacă, în termen de douăsprezece luni de la prezentarea unui nou proiect în temeiul alineatului (3) litera (b), legea-cadru europeană nu a fost adoptată, iar cel puţin o treime din statele membre doresc să instituie o formă de cooperare consolidată pe baza proiectului de lege-cadru respectiv, acestea informează Parlamentul European, Consiliul şi Comisia cu privire la aceasta. În acest caz, autorizarea de a proceda la o formă de cooperare consolidată, prevăzută la articolul I-44 alineatul (2) şi articolul III-419 alineatul (1), se consideră acordată şi se aplică dispoziţiile privind cooperarea consolidată.
ARTICOLUL III-272
Prin legi sau legi-cadru europene se pot stabili măsuri pentru încurajarea şi sprijinirea acţiunii statelor membre în domeniul prevenirii criminalităţii, excluzând orice armonizare a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre.
ARTICOLUL III-273
(1) Eurojust are misiunea de a sprijini şi consolida coordonarea şi cooperarea dintre autorităţile naţionale de cercetare şi urmărire penală în legătură cu infracţiunile grave care afectează două sau mai multe state membre sau care impun urmărirea penală pe baze comune, atât prin operaţiuni întreprinse de autorităţile statelor membre şi de Europol, cât şi prin informaţii furnizate de acestea. În acest context, prin legi europene se determină compunerea, funcţionarea, domeniul de acţiune şi atribuţiile Eurojust. Aceste atribuţii pot include:
(a) declanşarea de cercetări penale, precum şi propunerea de începere a urmăririi penale efectuate de autorităţile naţionale competente, în special cele referitoare la infracţiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii;
(b) coordonarea cercetărilor şi urmăririi penale prevăzute la litera (a);
(c) consolidarea cooperării judiciare, inclusiv prin soluţionarea conflictelor de competenţă şi prin cooperarea strânsă cu Reţeaua Judiciară Europeană.
Prin legi europene se stabilesc, de asemenea, condiţiile de asociere a Parlamentului European şi a parlamentelor naţionale ale statelor membre la evaluarea activităţilor desfăşurate de Eurojust.
(2) În cadrul urmăririi penale prevăzute la alineatul (1) şi fără a aduce atingere articolului III-274, actele oficiale de procedură judecătorească sunt îndeplinite de autorităţile naţionale competente.
ARTICOLUL III-274
(1) Pentru combaterea infracţiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, prin lege europeană a Consiliului, pe baza Eurojust, se poate institui un Parchet European. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după aprobarea Parlamentului European.
(2) Parchetul European are competenţa de a cerceta, a urmări şi a trimite în judecată, dacă este cazul în colaborare cu Europol, autorii şi persoanele asociate la săvârşirea infracţiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, în conformitate cu cele stabilite de legea europeană prevăzută la alineatul (1). Parchetul European exercită funcţia de procuror, în legătură cu aceste infracţiuni, în faţa instanţelor competente ale statelor membre.
(3) Prin legea europeană prevăzută la alineatul (1) se stabilesc Statutul Parchetului European, condiţiile de exercitare a atribuţiilor, regulamentul de procedură aplicabile activităţilor sale, precum şi normele care reglementează admisibilitatea probelor şi normele aplicabile controlului judiciar al actelor de procedură adoptate în exercitarea atribuţiilor sale.
(4) Consiliul European poate adopta, în acelaşi timp sau ulterior, o decizie europeană de modificare a alineatului (1) în vederea extinderii atribuţiilor Parchetului European pentru a include combaterea infracţiunilor grave care au o dimensiune transfrontalieră şi de modificare în consecinţă a alineatului (2) în ceea ce priveşte autorii şi complicii la infracţiuni grave care aduc atingere mai multor state membre. Consiliul European hotărăşte în unanimitate, după aprobarea Parlamentului European şi după consultarea Comisiei.
SECŢIUNEA 5 COOPERAREA POLIŢIENEASCĂ
ARTICOLUL III-275
(1) Uniunea instituie o cooperare poliţienească care implică toate autorităţile competente din statele membre, inclusiv serviciile de poliţie, serviciile vamale şi alte servicii specializate de aplicare a legii, în domeniul prevenirii sau depistării şi cercetării infracţiunilor.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(2) În sensul alineatului (1), prin legi sau legi-cadru europene se pot stabili măsuri referitoare la:
(a) colectarea, stocarea, prelucrarea şi analizarea informaţiilor în domeniu, precum şi schimbul de informaţii;
(b) sprijinirea formării profesionale a personalului, precum şi cooperarea privind schimbul de personal, echipamentele şi cercetarea criminalistică;
(c) tehnicile comune de investigare privind depistarea unor forme grave de criminalitate organizată.
(3) Prin lege sau lege-cadru europeană a Consiliului se pot stabili măsurile privind cooperarea operativă între autorităţile prevăzute de prezentul articol. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.
ARTICOLUL III-276
(1) Europol are misiunea de a sprijini şi consolida acţiunea autorităţilor poliţieneşti şi a altor servicii de aplicare a legii din statele membre, precum şi cooperarea acestora pentru prevenirea şi combaterea infracţiunilor grave care afectează două sau mai multe state membre, a terorismului şi formelor de criminalitate ce aduc atingere unui interes comun care face obiectul unei politici a Uniunii.
(2) Prin legi europene se stabilesc compunerea, funcţionarea, domeniul de acţiune şi atribuţiile Europol. Aceste atribuţii pot include:
(a) colectarea, stocarea, prelucrarea şi analizarea informaţiilor, precum şi schimbul de informaţii transmise în special de autorităţile statelor membre sau de ţări ori autorităţi terţe;
(b) coordonarea, organizarea şi realizarea de acţiuni de investigare şi operative, derulate împreună cu autorităţile competente ale statelor membre sau în cadrul unor echipe comune de investigare şi, dacă este cazul, în colaborare cu Eurojust.
Prin legi europene se stabileşte, de asemenea, procedura de control a activităţilor Europol de către Parlamentul European împreună cu parlamentele naţionale.
(3) Orice acţiune cu caracter operativ a Europol trebuie desfăşurată în cooperare cu autorităţile statului sau statelor membre al căror teritoriu este implicat şi cu acordul acestora. Aplicarea măsurilor coercitive este responsabilitatea exclusivă a autorităţilor naţionale competente.
ARTICOLUL III-277
Prin lege sau lege-cadru europeană a Consiliului se stabilesc condiţiile şi limitele în care autorităţile competente ale statelor membre prevăzute la articolele III-270 şi III-275 pot interveni pe teritoriul unui alt stat membru, în cooperare şi cu acordul autorităţilor statului respectiv. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.
CAPITOLUL V
DOMENII ÎN CARE UNIUNEA POATE DECIDE SĂ DESFĂŞOARE O ACŢIUNE DE
SPRIJINIRE, DE COORDONARE SAU COMPLEMENTARĂ
SECŢIUNEA 1 SĂNĂTATEA PUBLICĂ
ARTICOLUL III-278
(1) În definirea şi punerea în aplicare a tuturor politicilor şi acţiunilor Uniunii se asigură un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane.
Acţiunea Uniunii, care completează politicile naţionale, are în vedere îmbunătăţirea sănătăţii publice, precum şi prevenirea bolilor şi afecţiunilor umane şi a cauzelor de pericol pentru sănătatea fizică şi mentală. Această acţiune cuprinde, de asemenea:
(a) combaterea marilor epidemii, favorizând cercetarea cauzelor, transmiterii şi prevenirii acestora, precum şi informarea şi educaţia în materie de sănătate;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(b) supravegherea, alerta şi lupta împotriva ameninţărilor transfrontaliere grave asupra sănătăţii.
Uniunea completează acţiunea statelor membre în vederea reducerii efectelor nocive ale drogurilor asupra sănătăţii, inclusiv prin informare şi prevenire.
(2) Uniunea încurajează cooperarea între statele membre în domeniile care intră sub incidenţa prezentului articol şi, în cazul în care este necesar, sprijină acţiunea acestora. Uniunea încurajează, în special, cooperarea dintre statele membre pentru îmbunătăţirea complementarităţii serviciilor lor de sănătate în regiunile transfrontaliere.
Statele membre îşi coordonează, în cooperare cu Comisia, politicile şi programele în domeniile menţionate la alineatul (1). Comisia poate adopta, în strâns contact cu statele membre, orice iniţiativă utilă promovării acestei coordonări şi îndeosebi acele iniţiative care au rolul de a stabili orientări şi indicatori, de a organiza schimbul celor mai bune practici şi de a pregăti elementele necesare supravegherii şi evaluării periodice. Parlamentul European este pe deplin informat cu privire la aceasta.
(3) Uniunea şi statele membre favorizează cooperarea cu ţările terţe şi cu organizaţiile internaţionale competente în domeniul sănătăţii publice.
(4) Prin derogare de la articolul I-12 alineatul 5 şi articolul I-17 litera (a) şi în conformitate cu articolul I-14 alineatul (2) litera (k), legile sau legile-cadru europene contribuie la realizarea obiectivelor menţionate de prezentul articol prin adoptarea următoarelor măsuri în baza cărora pot răspunde preocupărilor comune de securitate:
(a) măsuri care instituie standarde înalte de calitate şi de securitate a organelor şi substanţelor de origine umană, a sângelui şi derivatelor acestuia; aceste măsuri nu pot împiedica un stat membru să menţină sau să stabilească măsuri de protecţie mai stricte;
(b) măsuri în domeniile veterinar şi fitosanitar, având în mod direct ca obiectiv protecţia sănătăţii publice;
(c) măsuri care instituie standarde înalte de calitate şi de securitate a medicamentelor şi a dispozitivelor de uz medical;
(d) măsuri privind supravegherea ameninţărilor transfrontaliere grave asupra sănătăţii, alerta în cazul unor asemenea ameninţări şi combaterea acestora.
Legile sau legile-cadru europene se adoptă după consultarea Comitetului Regiunilor şi a Comitetului Economic şi Social.
(5) Prin legi sau legi-cadru europene se pot stabili, de asemenea, acţiuni de încurajare privind protecţia şi îmbunătăţirea sănătăţii umane, în special combaterea epidemiilor transfrontaliere, precum şi măsuri al căror obiectiv direct este protecţia sănătăţii publice în ceea ce priveşte fumatul şi consumul excesiv de alcool, cu excepţia oricărei armonizări a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre. Acestea se adoptă după consultarea Comitetului Regiunilor şi a Comitetului Economic şi Social.
(6) În sensul prezentului articol, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta, de asemenea, recomandări.
(7) Acţiunea Uniunii în domeniul sănătăţii publice respectă responsabilităţile statelor membre în ceea ce priveşte definirea politicii lor de sănătate, precum şi organizarea şi prestarea serviciilor de sănătate şi de îngrijire medicală. Responsabilităţile statelor membre includ administrarea serviciilor de sănătate şi de îngrijire medicală, precum şi repartizarea resurselor ce le-au fost alocate. Măsurile menţionate la alineatul (4) litera (a) nu aduc atingere dispoziţiilor de drept intern privind donarea de organe şi de sânge sau utilizării acestora în scopuri medicale.
SECŢIUNEA 2 INDUSTRIA
ARTICOLUL III-279
(1) Uniunea şi statele membre veghează la asigurarea condiţiilor necesare competitivităţii industriei Uniunii.
În acest scop, în conformitate cu un sistem de pieţe deschise şi concurenţiale, acţiunea acestora urmăreşte:
(a) să accelereze adaptarea industriei la schimbările structurale;
(b) să încurajeze un mediu favorabil iniţiativei şi dezvoltării întreprinderilor din întreaga Uniune şi, în special, a întreprinderilor mici şi mijlocii;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(c) să încurajeze un mediu propice cooperării între întreprinderi;
(d) să favorizeze o exploatare mai bună a potenţialului industrial al politicilor de inovare, cercetare şi dezvoltare tehnologică.
(2) Statele membre se consultă reciproc, în cooperare cu Comisia şi, în cazul în care este necesar, îşi coordonează acţiunile. Comisia poate adopta orice iniţiativă utilă promovării acestei coordonări şi, în special, iniţiativele menite să stabilească orientările şi indicatorii, să organizeze schimbul celor mai bune practici şi să elaboreze elementele necesare pentru supravegherea şi evaluarea periodică. Parlamentul European este pe deplin informat cu privire la aceasta.
(3) Uniunea contribuie la realizarea obiectivelor menţionate la alineatul (1), prin politicile şi acţiunile pe care le desfăşoară în temeiul altor dispoziţii ale Constituţiei. Prin legi sau legi-cadru europene se pot adopta măsuri specifice menite să sprijine acţiunile întreprinse în statele membre pentru realizarea obiectivelor menţionate la alineatul (1), cu excepţia oricărei armonizări a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre. Acestea se adoptă după consultarea Comitetului Economic şi Social.
Prezenta secţiune nu conferă Uniunii un temei pentru adoptarea oricărei măsuri care ar putea conduce la denaturarea concurenţei sau care ar include dispoziţii fiscale ori referitoare la drepturile şi interesele lucrătorilor salariaţi.
SECŢIUNEA 3 CULTURA
ARTICOLUL III-280
(1) Uniunea contribuie la înflorirea culturilor statelor membre, respectând diversitatea naţională şi regională a acestora şi punând în evidenţă, în acelaşi timp, moştenirea culturală comună.
(2) Acţiunea Uniunii urmăreşte să încurajeze cooperarea dintre statele membre şi, în cazul în care este necesar, să sprijine şi să completeze acţiunea acestora în următoarele domenii:
(a) îmbunătăţirea cunoaşterii şi a diseminării culturii şi istoriei popoarelor europene;
(b) conservarea şi protejarea patrimoniului cultural de importanţă europeană;
(c) schimburile culturale necomerciale;
(d) creaţia artistică şi literară, inclusiv în sectorul audiovizual.
(3) Uniunea şi statele membre favorizează cooperarea cu ţările terţe şi cu organizaţiile internaţionale care au competenţe în domeniul culturii şi, în special, cu Consiliul Europei.
(4) În acţiunile întreprinse în temeiul altor dispoziţii ale Constituţiei, Uniunea ţine seama de aspectele culturale, în special pentru a respecta şi a promova diversitatea culturilor sale.
(5) Pentru a contribui la realizarea obiectivelor menţionate de prezentul articol:
(a) prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc acţiuni de încurajare, cu excepţia oricărei armonizări a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre. Acestea se adoptată după consultarea Comitetului Regiunilor;
(b) Consiliul adoptă recomandări, la propunerea Comisiei.
SECŢIUNEA 4 TURISMUL
ARTICOLUL III-281
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(1) Uniunea completează acţiunea statelor membre în sectorul turismului, în special prin promovarea competitivităţii întreprinderilor Uniunii în acest sector.
În acest scop, acţiunea Uniunii vizează:
(a) încurajarea creării unui mediu favorabil dezvoltării întreprinderilor în acest sector;
(b) favorizarea cooperării între statele membre, în special prin schimbul de bune practici;
(2) Prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc măsuri speciale de completare a acţiunilor întreprinse de statele membre, în vederea realizării obiectivelor prevăzute de prezentul articol, excluzând orice armonizare a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre.
SECŢIUNEA 5 EDUCAŢIA, TINERETUL, SPORTUL ŞI FORMAREA PROFESIONALĂ
ARTICOLUL III-282
(1) Uniunea contribuie la dezvoltarea unei educaţii de calitate, prin încurajarea cooperării dintre statele membre şi, în cazul în care este necesar, prin sprijinirea şi completarea acţiunii acestora. Aceasta respectă pe deplin responsabilitatea statelor membre faţă de conţinutul învăţământului şi de organizarea sistemului educaţional, precum şi diversitatea lor culturală şi lingvistică.
Uniunea contribuie la promovarea aspectelor europene ale sportului, având în vedere caracterul specific, structurile bazate pe voluntariat, precum şi funcţia socială şi educativă a sportului.
Acţiunea Uniunii urmăreşte:
(a) să dezvolte dimensiunea europeană a educaţiei şi, în special, prin învăţarea şi răspândirea limbilor statelor membre;
(b) să favorizeze mobilitatea studenţilor şi a profesorilor, inclusiv prin încurajarea recunoaşterii universitare a diplomelor şi a perioadelor de studiu;
(c) să promoveze cooperarea dintre instituţiile de învăţământ;
(d) să dezvolte schimbul de informaţii şi de experienţă privind problemele comune sistemelor educaţionale din statele membre;
(e) să favorizeze schimburile de tineri şi de formatori socio-educativi şi să sprijine participarea tinerilor la viaţa democratică a Europei;
(f) să încurajeze dezvoltarea educaţiei la distanţă;
(g) să dezvolte dimensiunea europeană a sportului, prin promovarea spiritului de echitate şi de deschidere în competiţiile sportive şi a cooperării între organizaţiile cu responsabilităţi în domeniul sportului, precum şi prin protejarea integrităţii fizice şi morale a sportivilor, îndeosebi a tinerilor sportivi.
(2) Uniunea şi statele membre favorizează cooperarea cu ţările terţe şi cu organizaţiile internaţionale care au competenţe în domeniul educaţiei şi sportului şi, în special, cu Consiliul Europei.
(3) Pentru a contribui la realizarea obiectivelor menţionate de prezentul articol:
(a) prin legi sau legi-cadru europene stabilesc măsuri de încurajare, cu excepţia oricărei armonizări a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre. Acestea se adoptă după consultarea Comitetului Regiunilor şi a Comitetului Economic şi Social;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(b) Consiliul adoptă recomandări, la propunerea Comisiei.
ARTICOLUL III-283
(1) Uniunea pune în aplicare o politică de formare profesională care sprijină şi completează acţiunile statelor membre, respectând pe deplin responsabilitatea statelor membre faţă de conţinutul şi organizarea formării profesionale.
Acţiunea Uniunii urmăreşte:
(a) să faciliteze adaptarea la transformările industriale, în special prin formarea şi reconversia profesională;
(b) să îmbunătăţească formarea profesională iniţială şi formarea continuă, pentru a facilita inserţia şi reinserţia profesională pe piaţa muncii;
(c) să faciliteze accesul la formarea profesională şi să favorizeze mobilitatea formatorilor şi a persoanelor care urmează un program de formare şi, în special, a tinerilor;
(d) să stimuleze cooperarea în domeniul formării dintre instituţiile de învăţământ sau de formare profesională şi întreprinderi;
(e) să dezvolte schimbul de informaţii şi de experienţă privind problemele comune sistemelor de formare din statele membre.
(2) Uniunea şi statele membre favorizează cooperarea cu ţările terţe şi cu organizaţiile internaţionale care au competenţe în domeniul formării profesionale.
(3) Pentru a contribui la realizarea obiectivelor menţionate de prezentul articol:
(a) prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc măsurile necesare, cu excepţia oricărei armonizări a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre. Acestea se adoptă după consultarea Comitetului Regiunilor şi a Comitetului Economic şi Social;
(b) Consiliul adoptă recomandări, la propunerea Comisiei.
SECŢIUNEA 6 PROTECŢIA CIVILĂ
ARTICOLUL III-284
(1) Uniunea încurajează cooperarea între statele membre pentru a spori eficacitatea sistemelor de prevenire şi de protecţie împotriva catastrofelor naturale sau provocate de om.
Acţiunea Uniunii urmăreşte:
(a) să susţină şi să completeze acţiunea statelor membre la nivel naţional, regional şi local care au drept scop prevenirea riscurilor, pregătirea personalului din protecţia civilă din statele membre şi intervenţia în caz de catastrofe naturale sau provocate de om, în cadrul Uniunii;
(b) să promoveze o cooperare efectivă rapidă şi eficientă, în cadrul Uniunii, între serviciile naţionale de protecţie civilă;
(c) să promoveze consecvenţa acţiunilor întreprinse la nivel internaţional în materie de protecţie civilă.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(2) Prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc măsurile necesare pentru a facilita realizarea obiectivelor prevăzute la alineatul 1, cu excepţia oricărei armonizări a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre.
SECŢIUNEA 7 COOPERAREA ADMINISTRATIVĂ
ARTICOLUL III-285
(1) Aplicarea efectivă a dreptului Uniunii de statele membre, esenţială pentru buna funcţionare a Uniunii, este considerată o problemă de interes comun.
(2) Uniunea poate susţine eforturile statelor membre pentru îmbunătăţirea capacităţii lor administrative de aplicare a dreptului Uniunii. Această acţiune poate include facilitarea schimbului de informaţii şi de funcţionari publici, precum şi susţinerea programelor de formare profesională. Nici un stat membru nu este obligat să recurgă la acest sprijin. Prin legi europene se stabilesc măsurile necesare realizării acestui scop, cu excepţia oricărei armonizări a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre.
(3) Prezentul articol nu aduce atingere obligaţiei statelor membre de a aplica dreptul comunitar, nici prerogativelor şi atribuţiilor Comisiei. De asemenea, acesta nu aduce atingere celorlalte dispoziţii ale Constituţiei care prevăd cooperarea administrativă între statele membre, precum şi între acestea şi Uniune.
TITLUL IV ASOCIEREA ŢĂRILOR ŞI TERITORIILOR DE PESTE MĂRI
ARTICOLUL III-286
(1) Ţările şi teritoriile neeuropene care întreţin relaţii speciale cu Danemarca, Franţa, Ţările de Jos şi Regatul Unit sunt asociate Uniunii. Aceste ţări şi teritorii, numite în continuare "ţări şi teritorii", sunt enumerate în anexa II.
Prezentul titlu se aplică Groenlandei, sub rezerva dispoziţiilor speciale din Protocolul privind regimul special aplicabil Groenlandei.
(2) Scopul asocierii este promovarea dezvoltării economice şi sociale a ţărilor şi teritoriilor şi stabilirea de relaţii economice strânse între acestea şi Uniune.
Asocierea trebuie să permită în primul rând promovarea intereselor şi a prosperităţii locuitorilor acestor ţări şi teritorii, astfel încât să conducă la dezvoltarea economică, socială şi culturală la care aspiră.
ARTICOLUL III-287
Asocierea are următoarele obiective:
(a) statele membre aplică schimburilor lor comerciale cu ţările şi teritoriile acelaşi regim pe care şi-l acordă reciproc în temeiul Constituţiei;
(b) fiecare ţară sau teritoriu aplică schimburilor sale comerciale cu statele membre şi cu celelalte ţări şi teritorii acelaşi regim pe care îl aplică statului european cu care întreţine relaţii speciale;
(c) statele membre contribuie la investiţiile necesare dezvoltării treptate a acestor ţări şi teritorii;
(d) în cazul investiţiilor finanţate de Uniune, participarea la licitaţii şi achiziţii este deschisă, în condiţii egale, tuturor persoanelor fizice şi juridice resortisante ale statelor membre şi ale ţărilor şi teritoriilor;
(e) sub rezerva dispoziţiilor speciale adoptate în temeiul articolului III-291, în relaţiile dintre statele membre şi aceste ţări şi teritorii, dreptul de stabilire al resortisanţilor şi al societăţilor este reglementat în conformitate cu dispoziţiile titlului III capitolul I secţiunea 2 subsecţiunea 2 privind libertatea de stabilire, şi cu respectarea procedurilor prevăzute de subsecţiunea menţionată, precum şi într-un mod nediscriminatoriu.
ARTICOLUL III-288
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(1) Importurile originare din ţări şi teritorii beneficiază, la intrarea în statele membre, de interzicerea taxelor vamale între statele membre prevăzute de Constituţie.
(2) La intrarea în fiecare ţară sau teritoriu, taxele vamale aplicate importurilor din statele membre şi din celelalte ţări şi teritorii se interzic în conformitate cu dispoziţiile articolului III-151 alineatul (4).
(3) Cu toate acestea, ţările şi teritoriile pot percepe taxe vamale care răspund necesităţilor dezvoltării şi industrializării lor sau taxe vamale cu caracter fiscal care constituie venituri bugetare. Taxele vamale menţionate la primul paragraf nu pot fi mai mari decât cele aplicate importurilor de produse originare din statul membru cu care fiecare ţară sau teritoriu întreţine relaţii speciale.
(4) Alineatul (2) nu se aplică ţărilor şi teritoriilor care, în temeiul unor obligaţii internaţionale speciale asumate, aplică deja un tarif vamal nediscriminatoriu.
(5) Introducerea sau modificarea taxelor vamale aplicate mărfurilor importate în aceste ţări şi teritorii nu trebuie să dea naştere, în drept sau în fapt, unei discriminări directe sau indirecte între importurile provenite din diferite state membre.
ARTICOLUL III-289
În cazul în care nivelul taxelor vamale aplicabile mărfurilor importate dintr-o ţară terţă poate cauza, la intrarea într-o ţară sau într-un teritoriu, ţinând seama de aplicarea articolului III-288 alineatul (1), devierea schimburilor comerciale în detrimentul unuia dintre statele membre, acesta poate solicita Comisiei să propună celorlalte state membre să adopte măsurile necesare pentru remedierea acestei situaţii.
ARTICOLUL III-290
Sub rezerva dispoziţiilor care reglementează sănătatea publică, siguranţa publică şi ordinea publică, libera circulaţie a lucrătorilor din ţări şi teritorii în statele membre şi a lucrătorilor din statele membre în ţări şi teritorii este reglementată prin măsuri adoptate în conformitate cu articolul III-291.
ARTICOLUL III-291
Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă în unanimitate, pe baza realizărilor obţinute în cadrul asocierii dintre ţări şi teritorii şi Uniune, legile, legile-cadru, regulamentele şi deciziile europene referitoare la normele şi procedura de asociere a ţărilor şi teritoriilor la Uniune. Aceste legi şi legi-cadru se adoptă după consultarea Parlamentului European.
TITLUL V ACŢIUNEA PE PLAN EXTERN A UNIUNII
CAPITOLUL I DISPOZIŢII GENERALE
ARTICOLUL III-292
(1) Acţiunea Uniunii pe scena internaţională are la bază principiile care au inspirat crearea, dezvoltarea şi extinderea sa şi pe care intenţionează să le promoveze în lumea întreagă: democraţia, statul de drept, universalitatea şi indivizibilitatea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectarea demnităţii umane, principiile egalităţii şi solidarităţii, precum şi respectarea principiilor Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite şi ale dreptului internaţional.
Uniunea depune toate eforturile pentru a dezvolta relaţii şi a construi parteneriate cu ţările terţe, cu organizaţiile internaţionale, regionale sau globale care împărtăşesc principiile prevăzute la primul paragraf. Aceasta promovează soluţii multilaterale pentru problemele comune, în special în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite.
(2) Uniunea defineşte şi desfăşoară politici comune şi acţiuni şi acţionează pentru asigurarea unui nivel înalt de cooperare în toate domeniile relaţiilor internaţionale, în scopul:
(a) apărarea valorilor, a intereselor fundamentale, a securităţii, a independenţei şi integrităţii sale;
(b) consolidării şi sprijinirii democraţiei, statului de drept, drepturilor omului şi principiilor dreptului internaţional;
(c) menţinerii păcii, prevenirii conflictelor şi consolidării securităţii internaţionale, în conformitate cu scopurile şi principiile Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite, precum şi cu principiile Actului final de la Helsinki şi cu obiectivele Cartei de la Paris, inclusiv cele privind frontierele externe;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(d) promovării dezvoltării durabile pe plan economic, social şi de mediu a ţărilor în curs de dezvoltare, cu scopul primordial de a eradica sărăcia;
(e) încurajării integrării tuturor ţărilor în economia mondială, inclusiv prin eliminarea treptată a restricţiilor în comerţul internaţional;
(f) participării la elaborarea unor măsuri internaţionale pentru conservarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului şi gestionarea durabilă a resurselor naturale mondiale, în vederea asigurării unei dezvoltări durabile;
(g) acordării de asistenţă populaţiilor, ţărilor şi regiunilor care se confruntă cu dezastre naturale sau provocate de om şi
(h) promovării unui sistem internaţional bazat pe o cooperare multilaterală mai puternică şi pe o bună guvernare globală.
(3) Uniunea se obligă să respecte principiile şi să urmărească obiectivele prevăzute la alineatele (1) şi (2) în elaborarea şi aplicarea acţiunii sale pe plan extern în diferitele domenii reglementate prin prezentul titlu, precum şi a aspectelor externe ale celorlalte politici ale sale. Uniunea se obligă să asigure coerenţa între diferitele domenii ale acţiunii sale pe plan extern precum şi între acestea şi celelalte politici ale sale. Consiliul şi Comisia, sprijinite de ministrul afacerilor externe al Uniunii, sunt obligate să asigure coerenţa şi cooperează în acest scop.
ARTICOLUL III-293
(1) Pe baza principiilor şi obiectivelor enumerate de articolul III-292, Consiliul European identifică interesele şi obiectivele strategice ale Uniunii.
Deciziile europene ale Consiliului European privind interesele şi obiectivele strategice ale Uniunii se referă la politica externă şi de securitate comună, precum şi la celelalte domenii ale acţiunii pe plan extern a Uniunii. Deciziile se pot referi la relaţiile Uniunii cu o ţară sau o regiune sau pot aborda o anumită tematică. Acestea definesc durata lor şi mijloacele care urmează a fi puse la dispoziţie de Uniune şi statele membre.
Consiliul European hotărăşte în unanimitate, la recomandarea Consiliului, adoptată de acesta în conformitate cu normele prevăzute pentru fiecare domeniu în parte. Deciziile europene ale Consiliului European sunt puse în aplicare în conformitate cu procedurile prevăzute de Constituţie.
(2) Ministrul afacerilor externe al Uniunii, în domeniul politicii externe şi de securitate comune, şi Comisia, pentru celelalte domenii ale acţiunii pe plan extern, pot prezenta Consiliului propuneri comune.
CAPITOLUL II POLITICA EXTERNĂ ŞI DE SECURITATE COMUNĂ
SECŢIUNEA 1 DISPOZIŢII COMUNE
ARTICOLUL III-294
(1) În cadrul principiilor şi obiectivelor acţiunii sale pe plan extern, Uniunea defineşte şi pune în aplicare o politică externă şi de securitate comună care include toate domeniile politicii externe şi de securitate.
(2) Statele membre sprijină activ şi fără rezerve politica externă şi de securitate comună în spiritul loialităţii şi solidarităţii reciproce.
Statele membre conlucrează pentru consolidarea şi dezvoltarea solidarităţii politice reciproce. Acestea se abţin de la orice acţiune contrară intereselor Uniunii sau care poate dăuna eficienţei sale ca forţă de coeziune în relaţiile internaţionale.
Consiliul şi ministrul afacerilor externe al Uniunii veghează la respectarea acestor principii.
(3) Uniunea desfăşoară politica externă şi de securitate comună:
(a) prin definirea orientărilor generale;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(b) prin adoptarea deciziilor europene care definesc:
(i) acţiunile care trebuie îndeplinite de Uniune;
(ii) poziţiile care trebuie luate de Uniune;
(iii) normele de aplicare a deciziilor europene prevăzute la punctele (i) şi (ii);
(c) prin întărirea cooperării sistematice între statele membre pentru desfăşurarea politicii acestora.
ARTICOLUL III-295
(1) Consiliul European defineşte orientările generale ale politicii externe şi de securitate comune, inclusiv în ceea ce priveşte chestiunile având implicaţii în materie de apărare.
În cazul în care evoluţia internaţională o cere, preşedintele Consiliului European convoacă o reuniune extraordinară a Consiliului European pentru a defini liniile strategice ale politicii Uniunii în raport cu această evoluţie.
(2) Consiliul adoptă deciziile europene necesare pentru definirea şi punerea în aplicare a politicii externe şi de securitate comune, pe baza orientărilor generale şi a liniilor strategice definite de Consiliul European.
ARTICOLUL III-296
(1) Ministrul afacerilor externe al Uniunii, care prezidează Consiliul Afacerilor Externe, contribuie prin propunerile sale la elaborarea politicii externe şi de securitate comune şi asigură punerea în aplicare a deciziilor europene de Consiliul European şi Consiliu.
(2) Ministrul afacerilor externe reprezintă Uniunea pentru domeniile care ţin de politica externă şi de securitate comună. Acesta desfăşoară, în numele Uniunii, dialogul politic cu terţii şi exprimă poziţia Uniunii în cadrul organizaţiilor internaţionale şi al conferinţelor internaţionale.
(3) Pentru îndeplinirea mandatului său, ministrul afacerilor externe al Uniunii este sprijinit de un Serviciu european pentru acţiunea pe plan extern. Acest serviciu lucrează în colaborare cu serviciile diplomatice ale statelor membre şi este format din funcţionarii serviciilor competente ale Secretariatului General al Consiliului şi ale Comisiei, precum şi din personalul detaşat al serviciilor diplomatice naţionale. Organizarea şi funcţionarea Serviciului european pentru acţiunea pe plan extern se stabilesc prin decizie europeană a Consiliului. Consiliul hotărăşte la propunerea ministrului afacerilor externe al Uniunii, după consultarea Parlamentului European şi aprobarea Comisiei.
ARTICOLUL III-297
(1) În cazul în care o situaţie internaţională necesită o acţiune efectivă din partea Uniunii, Consiliul adoptă deciziile europene necesare. Aceste decizii stabilesc obiectivele, cadrul şi mijloacele care trebuie puse la dispoziţia Uniunii, precum şi condiţiile privind punerea în aplicare a acţiunii şi, în cazul în care este necesar, durata acesteia.
În cazul în care are loc o schimbare de împrejurări care are un efect semnificativ asupra unei chestiuni care face obiectul unei astfel de decizii europene, Consiliul revizuieşte principiile şi obiectivele acestei decizii şi adoptă deciziile europene necesare.
(2) Deciziile europene prevăzute la alineatul (1) angajează statele membre în luările lor de poziţie şi în desfăşurarea acţiunii lor.
(3) Orice luare de poziţie sau orice acţiune naţională avută în vedere în aplicarea unei decizii europene prevăzute la alineatul (1) face obiectul unei informări efectuate de statul membru în cauză, într-un termen care să permită, dacă este cazul, o concertare prealabilă în cadrul Consiliului. Obligaţia informării prealabile nu se aplică măsurilor care constituie o simplă transpunere pe plan intern a deciziei respective.
(4) În caz de necesitate imperioasă legată de evoluţia situaţiei şi în lipsa unei revizuiri a deciziei europene, prevăzute la alineatul (1), statele membre pot lua de urgenţă măsurile care se impun, ţinând seama de obiectivele generale ale deciziei respective. Statul membru care ia astfel de măsuri informează imediat Consiliul.
(5) În caz de dificultăţi majore în aplicarea unei decizii europene prevăzute de prezentul articol, un stat membru sesizează Consiliul, care deliberează şi caută soluţiile corespunzătoare. Soluţiile nu pot fi formulate în contradicţie cu obiectivele acţiunii şi nici nu pot dăuna eficienţei acesteia.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL III-298
Consiliul adoptă decizii europene care definesc poziţia Uniunii asupra unei probleme speciale de natură geografică sau tematică. Statele membre asigură conformarea politicilor lor naţionale cu poziţiile Uniunii.
ARTICOLUL III-299
(1) Orice stat membru, ministrul afacerilor externe al Uniunii sau ministrul cu sprijinul Comisiei poate sesiza Consiliul cu privire la orice problemă privind politica externă şi de securitate comună şi îi poate prezenta iniţiative sau propuneri.
(2) În cazurile în care se impune o decizie rapidă, ministrul afacerilor externe al Uniunii convoacă, din oficiu sau la cererea unui stat membru, în termen de patruzeci şi opt de ore, sau, în caz de necesitate absolută, în termen mai scurt, o reuniune extraordinară a Consiliului.
ARTICOLUL III-300
(1) Deciziile europene prevăzute de prezentul capitol se adoptă de Consiliu, care hotărăşte în unanimitate.
Orice membru al Consiliului care se abţine de la vot poate însoţi abţinerea sa de o declaraţie formală. În acest caz, el nu este obligat să aplice decizia europeană, dar acceptă că aceasta angajează Uniunea. În spirit de solidaritate reciprocă, statul membru în cauză se abţine de la orice acţiune care ar putea intra în conflict cu acţiunea Uniunii întemeiată pe această decizie sau care ar putea împiedica desfăşurarea acesteia, iar celelalte state membre sunt obligate să îi respecte poziţia. În cazul în care membrii Consiliului care îşi însoţesc acţiunea de o asemenea declaraţie reprezintă cel puţin o treime din statele membre, întrunind cel puţin o treime din populaţia Uniunii, decizia nu se adoptă.
(2) Prin derogare de la alineatul (1), Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată:
(a) în cazul în care adoptă o decizie europeană care defineşte o acţiune sau o poziţie a Uniunii, în temeiul unei decizii europene a Consiliului European privind interesele şi obiectivele strategice ale Uniunii, prevăzute la articolul III-293 alineatul (1);
(b) în cazul în care adoptă o decizie europeană privind o acţiune sau o poziţie a Uniunii, la propunerea ministrului afacerilor externe al Uniunii prezentată în urma unei cereri exprese pe care Consiliul European i-a adresat-o din proprie iniţiativă, sau din iniţiativa ministrului;
(c) în cazul în care adoptă o decizie europeană care pune în aplicare o decizie europeană care defineşte o acţiune sau o poziţie a Uniunii;
(d) în cazul în care adoptă o decizie europeană privind numirea unui reprezentant special, în conformitate cu dispoziţiile articolului III-302.
În cazul în care un membru al Consiliului declară că, din motive vitale de politică naţională pe care le prezintă, are intenţia să se opună adoptării unei decizii europene care trebuie adoptată cu majoritate calificată, nu se trece la vot. Ministrul afacerilor externe al Uniunii caută, în strânsă consultare cu statul membru implicat, o soluţie acceptabilă pentru acesta. În absenţa unui rezultat, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate solicita Consiliului European să se pronunţe cu privire la chestiunea în cauză, în vederea adoptării în unanimitate a unei decizii europene.
(3) În conformitate cu articolul I-40 alineatul (7), Consiliul European poate adopta în unanimitate o decizie europeană care permite Consiliului să hotărască cu majoritate calificată în alte cazuri decât cele prevăzute la alineatul (2) al prezentului articol.
(4) Alineatele (2) şi (3) nu se aplică deciziilor care au implicaţii militare sau în domeniul apărării.
ARTICOLUL III-301
(1) În cazul în care Consiliul European sau Consiliul a definit o abordare comună a Uniunii în înţelesul articolului I-40 alineatul (5), ministrul afacerilor externe al Uniunii şi miniştrii afacerilor externe ai statelor membre îşi coordonează activităţile în cadrul Consiliului.
(2) Misiunile diplomatice ale statelor membre şi delegaţiile Uniunii în ţările terţe şi în cadrul organizaţiilor internaţionale cooperează între ele şi contribuie la formularea şi la punerea în aplicare a abordării comune prevăzute la alineatul (1).
ARTICOLUL III-302
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Consiliul poate numi, la propunerea ministrului afacerilor externe al Uniunii, un reprezentant special căruia îi încredinţează un mandat în legătură cu chestiuni politice speciale. Reprezentantul special îşi exercită mandatul sub autoritatea ministrului.
ARTICOLUL III-303
Uniunea poate încheia acorduri cu unul sau mai multe state sau organizaţii internaţionale în domeniile care fac obiectul prezentului capitol.
ARTICOLUL III-304
(1) Ministrul afacerilor externe al Uniunii consultă şi informează Parlamentul European, în conformitate cu dispoziţiile articolului I-40 alineatul (8) şi ale articolului I-41 alineatul (8). Acesta se asigură că punctele de vedere ale Parlamentului European se iau în considerare în mod corespunzător. Reprezentanţii speciali pot participa la informarea Parlamentului European.
(2) Parlamentul European poate adresa întrebări sau poate formula recomandări Consiliului şi ministrului afacerilor externe al Uniunii. De două ori pe an, Parlamentul European organizează o dezbatere privind progresele realizate pentru punerea în aplicare a politicii externe şi de securitate comune, inclusiv a politicii de securitate şi de apărare comune.
ARTICOLUL III-305
(1) Statele membre îşi coordonează acţiunea în cadrul organizaţiilor internaţionale şi al conferinţelor internaţionale. Statele membre apără în acest cadru poziţiile Uniunii. Ministrul afacerilor externe al Uniunii asigură organizarea acestei coordonări. În cadrul organizaţiilor internaţionale şi pe durata conferinţelor internaţionale la care nu participă toate statele membre, statele care participă apără poziţiile Uniunii.
(2) În conformitate cu dispoziţiile articolului I-16 alineatul (2), statele membre reprezentate în organizaţiile internaţionale sau în conferinţele internaţionale la care nu participă toate statele membre le informează pe acestea din urmă, precum şi pe ministrul afacerilor externe, despre orice problemă de interes comun.
Statele membre care sunt de asemenea membre ale Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite se pun de acord şi le informează pe deplin pe celelalte state membre şi pe ministrul afacerilor externe al Uniunii. În exercitarea funcţiilor lor, statele membre care sunt membre ale Consiliului de Securitate apără poziţiile şi interesele Uniunii, fără a aduce atingere răspunderilor care le revin în temeiul dispoziţiilor Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite.
În cazul în care Uniunea a definit o poziţie privind o temă aflată pe ordinea de zi a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite, statele membre care fac parte din acesta solicită ca ministrul afacerilor externe al Uniunii să fie invitat pentru a prezenta poziţia Uniunii.
ARTICOLUL III-306
Misiunile diplomatice şi consulare ale statelor membre şi delegaţiile Uniunii în ţările terţe şi în cadrul conferinţelor internaţionale, precum şi reprezentanţii acestora pe lângă organizaţiile internaţionale cooperează pentru a asigura respectarea şi punerea în aplicare a deciziilor europene care definesc poziţiile şi acţiunile Uniunii adoptate de Consiliu în temeiul prezentului capitol. Acestea aprofundează cooperarea prin schimbul de informaţii şi prin efectuarea de evaluări comune. Acestea contribuie la punerea în aplicare a dreptului la protecţie al cetăţenilor europeni pe teritoriul ţărilor terţe, prevăzut la articolul I-10 alineatul (2) litera (c), precum şi la măsurile adoptate pentru punerea în aplicare a articolului III-127.
ARTICOLUL III-307
(1) Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului III-344, un Comitet Politic şi de Securitate urmăreşte situaţia internaţională în domeniile referitoare la politica externă şi de securitate comună şi contribuie la definirea politicilor prin emiterea de avize adresate Consiliului, la cererea acestuia, a ministrului afacerilor externe al Uniunii sau din proprie iniţiativă. Comitetul supraveghează, de asemenea, punerea în aplicare a politicilor convenite, fără a aduce atingere atribuţiilor ministrului afacerilor externe al Uniunii.
(2) În cadrul prezentului capitol, Comitetul Politic şi de Securitate exercită, sub responsabilitatea Consiliului şi a ministrului afacerilor externe al Uniunii, controlul politic şi conducerea strategică a operaţiunilor de gestionare a crizelor, prevăzute la articolul III-309.
Consiliul poate autoriza Comitetul să ia măsurile corespunzătoare cu privire la controlul politic şi la conducerea strategică a operaţiunii, în cadrul unei operaţiuni de gestionare a crizei şi pe durata acesteia, aşa cum au fost stabilite de Consiliu.
ARTICOLUL III-308
Punerea în aplicare a politicii externe şi de securitate comune nu aduce atingere aplicării procedurilor şi domeniului de aplicare corespunzător al atribuţiilor instituţiilor prevăzute de Constituţie în vederea exercitării competenţelor Uniunii prevăzute la articolele I-13 - I-15 şi la articolul I-17.
De asemenea, punerea în aplicare a politicilor prevăzute de dispoziţiile respective nu aduce atingere aplicării procedurilor şi domeniului de aplicare corespunzător al atribuţiilor instituţiilor prevăzute de Constituţie în vederea exercitării competenţelor Uniunii în temeiul prezentului capitol.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
SECŢIUNEA 2 POLITICA DE SECURITATE ŞI DE APĂRARE COMUNĂ
ARTICOLUL III-309
(1) Misiunile prevăzute la articolul I-41 alineatul (1), în cadrul cărora Uniunea poate recurge la mijloace civile şi militare, includ acţiunile comune în materie de dezarmare, misiunile umanitare şi de salvare, misiunile de consiliere şi de asistenţă în probleme militare, misiunile de prevenire a conflictelor şi de menţinere a păcii, misiunile forţelor de luptă pentru gestionarea crizelor, inclusiv misiunile de restabilire a păcii şi operaţiunile de stabilizare la încheierea conflictelor. Toate aceste misiuni pot contribui la lupta împotriva terorismului, inclusiv prin sprijinul acordat ţărilor terţe în combaterea terorismului pe teritoriul acestora.
(2) Consiliul adoptă decizii europene privind misiunile prevăzute la alineatul (1), definind obiectivele şi întinderea acestora, precum şi condiţiile generale de punere în aplicare. Ministrul afacerilor externe al Uniunii, sub autoritatea Consiliului şi în contact strâns şi permanent cu Comitetul Politic şi de Securitate, supraveghează coordonarea aspectelor civile şi militare ale acestor misiuni.
ARTICOLUL III-310
(1) În cadrul deciziilor europene adoptate în conformitate cu dispoziţiile articolului III-309, Consiliul poate încredinţa punerea în aplicare a unei misiuni unui grup de state membre care doresc să se angajeze în această misiune şi care dispun de capacităţile necesare. Aceste state membre, împreună cu ministrul afacerilor externe al Uniunii, convin asupra administrării misiunii.
(2) Statele membre care participă la desfăşurarea misiunii informează periodic Consiliul despre stadiul misiunii, din proprie iniţiativă sau la cererea altui stat membru. Statele membre participante sesizează imediat Consiliul în cazul în care realizarea misiunii are consecinţe majore sau necesită o modificare a obiectivului, a întinderii şi condiţiilor misiunii stabilite prin deciziile europene prevăzute la alineatul (1). În acest caz, Consiliul adoptă deciziile europene necesare.
ARTICOLUL III-311
(1) Agenţia din domeniul dezvoltării capacităţilor de apărare, cercetării, achiziţiilor şi armamentului (Agenţia Europeană pentru Apărare), înfiinţată în temeiul dispoziţiilor articolului I-41 alineatul (3) şi aflată sub autoritatea Consiliului, are ca misiune:
(a) să contribuie la identificarea obiectivelor privind capacităţile militare ale statelor membre şi să evalueze respectarea angajamentelor privind capacităţile asumate de statele membre;
(b) să promoveze armonizarea necesităţilor operaţionale şi adoptarea de metode de achiziţie performante şi compatibile;
(c) să propună proiecte multilaterale în vederea îndeplinirii obiectivelor în materie de capacităţi militare şi să asigure coordonarea programelor desfăşurate de statele membre şi administrarea programelor de cooperare specifică;
(d) să susţină cercetarea în materie de tehnologie a apărării, să coordoneze şi să planifice activităţile de cercetare comune şi studierea soluţiilor tehnice care răspund necesităţilor operaţionale viitoare;
(e) să contribuie la identificarea, şi, după caz, la punerea în aplicare a oricărei măsuri utile pentru întărirea bazei industriale şi tehnologice a sectorului de apărare şi la îmbunătăţirea eficienţei cheltuielilor militare.
(2) Agenţia Europeană pentru Apărare este deschisă tuturor statelor membre care doresc să participe. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, adoptă o decizie europeană care defineşte statutul, sediul şi regulamentul de procedură ale Agenţiei. Această decizie ţine seama de gradul de participare efectivă la activităţile Agenţiei. În cadrul Agenţiei se constituie grupuri speciale care reunesc statele membre ce desfăşoară proiecte comune. Agenţia îşi îndeplineşte misiunile în colaborare cu Comisia, după caz.
ARTICOLUL III-312
(1) Statele membre care doresc să participe la cooperarea structurată permanentă prevăzută la articolul I-41 alineatul (6) şi care îndeplinesc criteriile şi îşi asumă angajamentele în materie de capacităţi militare prevăzute de Protocolul privind cooperarea structurată permanentă îşi notifică intenţia Consiliului şi ministrului afacerilor externe al Uniunii.
(2) Într-un termen de trei luni de la notificarea prevăzută la alineatul (1), Consiliul adoptă o decizie europeană prin care stabileşte cooperarea structurată permanentă şi adoptă lista statelor membre participante. Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată, după consultarea ministrului afacerilor externe al Uniunii.
(3) Orice stat membru care, într-un stadiu ulterior, doreşte să participe la cooperarea structurată permanentă, îşi notifică intenţia Consiliului şi ministrului afacerilor externe al Uniunii. Consiliul adoptă o decizie europeană care confirmă participarea statului membru în cauză care respectă criteriile şi îşi asumă angajamentele prevăzute la articolele (1) şi (2) ale Protocolului privind cooperarea structurată permanentă. Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată, după consultarea ministrului afacerilor externe al Uniunii. Participă la vot numai membrii Consiliului care reprezintă statele membre participante.
Majoritatea calificată este definită ca fiind egală cu cel puţin 55% din membrii Consiliului, reprezentând statele membre participante care reunesc cel puţin 65% din populaţia acestor state.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Minoritatea de blocare trebuie să cuprindă cel puţin numărul minim al membrilor Consiliului, reprezentând mai mult de 35% din populaţia statelor membre participante, plus un membru, în caz contrar considerându-se ca fiind întrunită majoritatea calificată.
(4) În cazul în care un stat membru participant nu mai îndeplineşte criteriile sau nu îşi mai poate asuma angajamentele prevăzute la articolele (1) şi (2) din Protocolul privind cooperarea structurată permanentă, Consiliul poate adopta o decizie europeană prin care suspendă participarea respectivului stat.
Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată. Participă la vot numai membrii Consiliului care reprezintă statele membre participante, cu excepţia statului membru în cauză.
Majoritatea calificată este definită ca fiind egală cu cel puţin 55% din membrii Consiliului, reprezentând statele membre participante care reunesc cel puţin 65% din populaţia acestor state.
Minoritatea de blocare trebuie să cuprindă cel puţin numărul minim al membrilor Consiliului, reprezentând mai mult de 35% din populaţia statelor membre participante, plus un membru, în caz contrar considerându-se ca fiind întrunită majoritatea calificată.
(5) Dacă un stat membru participant doreşte să iasă din cooperarea structurată permanentă, acesta notifică decizia sa Consiliului, care ia act de faptul că participarea statului în cauză ia sfârşit.
(6) Deciziile europene şi recomandările Consiliului luate în cadrul cooperării structurate permanente, altele decât cele prevăzute la alineatele 2-5, se adoptă cu unanimitate. În înţelesul prezentului alineat, unanimitatea este constituită doar din voturile reprezentanţilor statelor membre participante.
SECŢIUNEA 3 DISPOZIŢII FINANCIARE
ARTICOLUL III-313
(1) Cheltuielile administrative pe care instituţiile le efectuează pentru aplicarea prezentului capitol se află în sarcina bugetului Uniunii.
(2) Cheltuielile operaţiunilor determinate de aplicarea prezentului capitol se află, de asemenea, în sarcina bugetului Uniunii, cu excepţia cheltuielilor aferente operaţiunilor cu implicaţii militare sau din domeniul apărării şi a cazurilor în care Consiliul decide altfel.
În cazul în care o cheltuială nu este în sarcina bugetului Uniunii, aceasta este în sarcina statelor membre în funcţie de nivelul produsului intern brut, cu excepţia cazului în care Consiliul hotărăşte altfel. În ceea ce priveşte cheltuielile corespunzătoare operaţiunilor cu implicaţii militare sau în domeniul apărării, statele membre ai căror reprezentanţi în Consiliu au făcut o declaraţie formală în temeiul dispoziţiilor articolului III-300 alineatul (1) al doilea paragraf nu sunt obligate să contribuie la finanţarea acestora.
(3) Consiliul adoptă o decizie europeană care stabileşte procedurile speciale privind garantarea accesului rapid la credite din bugetul Uniunii destinate finanţării de urgenţă a iniţiativelor în cadrul politicii externe şi de securitate comune, în special la activităţile de pregătire a misiunilor prevăzute la articolul I-41 alineatul (1) şi la articolul III-309. Consiliul hotărăşte după consultarea Parlamentului European.
Activităţile de pregătire a misiunilor prevăzute la articolul I-41 alineatul (1) şi la articolul III-309, care nu se află în sarcina bugetului Uniunii, sunt finanţate printr-un fond de lansare, constituit din contribuţiile statelor membre.
Consiliul adoptă cu majoritate calificată, la propunerea ministrului afacerilor externe al Uniunii, deciziile europene care stabilesc:
(a) procedura de constituire şi de finanţare a fondului de lansare şi în special sumele alocate fondului;
(b) procedura de administrare a fondului de lansare;
(c) procedura de control financiar.
În cazul în care, în conformitate cu articolul I-41 alineatul (1) şi cu articolul III-309, misiunea preconizată nu poate fi pusă în sarcina bugetului Uniunii, Consiliul îl autorizează pe ministrul afacerilor externe al Uniunii să utilizeze acest fond. Ministrul afacerilor externe al Uniunii raportează Consiliului cu privire la îndeplinirea acestui mandat.
CAPITOLUL III POLITICA COMERCIALĂ COMUNĂ
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL III-314
Prin stabilirea unei uniuni vamale, în conformitate cu articolul III-151, Uniunea contribuie, în interesul comun, la dezvoltarea armonioasă a comerţului mondial, la eliminarea treptată a restricţiilor în calea schimburilor comerciale internaţionale şi a investiţiilor externe directe şi la reducerea barierelor vamale şi de altă natură.
ARTICOLUL III-315
(1) Politica comercială comună se întemeiază pe principii unitare, în special în ceea ce priveşte modificările tarifare, încheierea de acorduri tarifare şi comerciale privind schimburile de mărfuri şi servicii şi aspectele comerciale ale proprietăţii intelectuale, investiţiile străine directe, uniformizarea măsurilor de liberalizare, politica exporturilor, precum şi măsurile de protecţie comercială, printre care şi cele care trebuie adoptate în caz de dumping şi de subvenţii. Politica comercială comună se desfăşoară în cadrul principiilor şi obiectivelor acţiunii pe plan extern a Uniunii.
(2) Măsurile care definesc cadrul în care este pusă în aplicare politica comercială comună se stabilesc prin legi europene.
(3) În cazul în care trebuie negociate şi încheiate acorduri cu una sau mai multe ţări terţe ori organizaţii internaţionale, se aplică articolul III-325, sub rezerva dispoziţiilor speciale ale prezentului articol.
Comisia prezintă recomandări Consiliului, care o autorizează să deschidă negocierile necesare. Consiliul şi Comisia au obligaţia de a asigura compatibilitatea acordurilor negociate cu politicile şi normele interne ale Uniunii.
Aceste negocieri sunt purtate de Comisie, în consultare cu un Comitet Special desemnat de Consiliu pentru a o sprijini în această misiune şi cu respectarea directivelor pe care i le poate adresa Consiliul. Comisia raportează periodic Comitetului Special şi Parlamentului European cu privire la stadiul negocierilor.
(4) Pentru negocierea şi încheierea acordurilor prevăzute la alineatul (3), Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată.
Pentru negocierea şi încheierea unui acord în domeniile comerţului cu servicii şi aspectelor comerciale ale proprietăţii intelectuale, precum şi în cel al investiţiilor străine directe, Consiliul hotărăşte în unanimitate în cazul în care acest acord cuprinde dispoziţii pentru care este necesară unanimitatea pentru adoptarea de norme interne.
Consiliul hotărăşte, de asemenea în unanimitate, negocierea şi încheierea de acorduri:
(a) în domeniul comerţului cu servicii culturale şi audio-vizuale, în cazul în care aceste acorduri riscă să aducă atingere diversităţii culturale şi lingvistice a Uniunii;
(b) în domeniul comerţului cu servicii sociale, de educaţie şi de sănătate, în situaţia în care aceste acorduri riscă să perturbe în mod grav organizarea acestor servicii la nivel naţional şi să aducă atingere răspunderii statelor membre pentru furnizarea acestor servicii.
(5) Negocierea şi încheierea acordurilor internaţionale în domeniul transporturilor se supun dispoziţiilor titlului III capitolul III secţiunea 7 şi ale articolului III-325.
(6) Exercitarea competenţelor atribuite prin prezentul articol în domeniul politicii comerciale comune nu aduce atingere delimitării competenţelor între Uniune şi statele membre şi nu implică armonizarea dispoziţiilor actelor cu putere de lege şi ale normelor administrative ale statelor membre în măsura în care Constituţia exclude o astfel de armonizare.
CAPITOLUL IV COOPERAREA CU ŢĂRILE TERŢE ŞI AJUTORUL UMANITAR
SECŢIUNEA 1 COOPERAREA PENTRU DEZVOLTARE
ARTICOLUL III-316
(1) Politica Uniunii în domeniul cooperării pentru dezvoltare se desfăşoară cu respectarea principiilor şi obiectivelor acţiunii pe plan extern a Uniunii. Politica de cooperare pentru dezvoltare a Uniunii şi politicile statelor membre se completează şi se sprijină reciproc.
Obiectivul principal al politicii Uniunii în acest domeniu este reducerea şi, în cele din urmă, eradicarea sărăciei. Uniunea ţine seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare în momentul punerii în aplicare a politicilor care pot afecta ţările în curs de dezvoltare.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(2) Uniunea şi statele membre respectă angajamentele şi ţin seama de obiectivele pe care le-au acceptat în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite şi al altor organizaţii internaţionale competente.
ARTICOLUL III-317
(1) Prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc măsurile necesare pentru punerea în aplicare a politicii de cooperare pentru dezvoltare, care pot consta în programe multianuale de cooperare cu ţări în curs de dezvoltare sau în programe având o abordare tematică.
(2) Uniunea poate încheia cu ţările terţe şi cu organizaţiile internaţionale competente orice acord util în realizarea obiectivelor menţionate la articolele III-292 şi III-316.
Primul paragraf nu aduce atingere competenţei statelor membre de a negocia în cadrul organismelor internaţionale şi de a încheia acorduri internaţionale.
(3) Banca Europeană de Investiţii contribuie, în conformitate cu condiţiile prevăzute de statutul său, la punerea în aplicare a măsurilor menţionate la alineatul (1).
ARTICOLUL III-318
(1) Pentru a favoriza complementaritatea şi eficienţa acţiunilor lor, Uniunea şi statele membre îşi coordonează politicile în domeniul cooperării pentru dezvoltare şi se pun de acord cu privire la programelor de asistenţă, inclusiv în cadrul organizaţiilor internaţionale şi al conferinţelor internaţionale. Acestea pot întreprinde acţiuni comune. Statele membre contribuie, în cazul în care este necesar, la punerea în aplicare a programelor de asistenţă ale Uniunii.
(2) Comisia poate adopta orice iniţiativă utilă pentru promovarea coordonării menţionate la alineatul (1).
(3) În cadrul competenţelor proprii, Uniunea şi statele membre cooperează cu ţările terţe şi cu organizaţiile internaţionale competente.
SECŢIUNEA 2 COOPERAREA ECONOMICĂ, FINANCIARĂ ŞI TEHNICĂ CU ŢĂRILE TERŢE
ARTICOLUL III-319
(1) Fără a aduce atingere celorlalte dispoziţii ale Constituţiei, în special articolelor III-316 - III-318, Uniunea desfăşoară acţiuni de cooperare economică, financiară şi tehnică, inclusiv în domeniul financiar, cu ţări terţe, altele decât ţările în curs de dezvoltare. Aceste acţiuni sunt în concordanţă cu politica de dezvoltare a Uniunii şi se desfăşoară cu respectarea principiilor şi obiectivelor acţiunii sale externe. Acţiunile Uniunii şi ale statelor membre se completează şi se sprijină reciproc.
(2) Prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc măsurile necesare pentru punerea în aplicare a alineatului (1).
(3) În cadrul competenţelor proprii, Uniunea şi statele membre cooperează cu ţările terţe şi cu organizaţiile internaţionale competente. Condiţiile cooperării Uniunii pot face obiectul unor acorduri între aceasta şi terţele părţi în cauză.
Primul paragraf nu aduce atingere competenţei statelor membre de a negocia în cadrul organismelor internaţionale şi de a încheia acorduri internaţionale.
ARTICOLUL III-320
În cazul în care situaţia dintr-o ţară terţă solicită o asistenţă financiară urgentă din partea Uniunii, Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă deciziile europene necesare.
SECŢIUNEA 3 AJUTORUL UMANITAR
ARTICOLUL III-321
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(1) Acţiunile Uniunii în domeniul ajutorului umanitar se desfăşoară în cadrul principiilor şi al obiectivelor acţiunii pe plan extern a Uniunii. Aceste acţiuni vizează, în mod punctual, să acorde asistenţă şi ajutor populaţiei din ţările terţe, victime ale unor catastrofe naturale sau provocate de om, pentru a face faţă nevoilor umanitare care apar în aceste situaţii diferite. Acţiunile Uniunii şi ale statelor membre se completează şi se sprijină reciproc.
(2) Acţiunile de ajutor umanitar se desfăşoară în conformitate cu principiile dreptului internaţional şi principiilor imparţialităţii, neutralităţii şi nediscriminării.
(3) Prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc măsurile de definire a cadrului în care sunt puse în aplicare acţiunile de ajutor umanitar ale Uniunii.
(4) Uniunea poate încheia cu ţările terţe şi cu organizaţiile internaţionale competente orice acord util pentru realizarea obiectivelor prevăzute la alineatul (1) şi la articolul III-292. Primul paragraf nu aduce atingere competenţei statelor membre de a negocia în cadrul organismelor internaţionale şi de a încheia acorduri.
(5) Pentru a stabili un cadru al contribuţiilor comune ale tinerilor europeni la acţiunile de ajutor umanitar ale Uniunii, se constituie un Corp voluntar european de ajutor umanitar. Statutul şi funcţionarea acestuia se stabilesc prin legi europene.
(6) Comisia poate adopta orice iniţiativă utilă pentru promovarea coordonării acţiunilor Uniunii cu cele ale statelor membre, în scopul consolidării eficienţei şi complementarităţii măsurilor de ajutor umanitar luate de Uniune şi de statele membre.
(7) Uniunea asigură ca acţiunile sale umanitare să fie coordonate şi în conformitate cu cele ale organizaţiilor şi organismelor internaţionale, îndeosebi cele care fac parte din sistemul Organizaţiei Naţiunilor Unite.
CAPITOLUL V MĂSURILE RESTRICTIVE
ARTICOLUL III-322
(1) În cazul în care o decizie europeană, adoptată în conformitate cu dispoziţiile capitolului II, prevede întreruperea sau reducerea, în tot sau în parte, a relaţiilor economice şi financiare cu una sau mai multe ţări terţe, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea comună a ministrului afacerilor externe al Uniunii şi a Comisiei, adoptă regulamentele sau deciziile europene necesare. Consiliul informează Parlamentul European cu privire la aceasta.
(2) În cazul în care o decizie europeană, adoptată în conformitate cu dispoziţiile capitolului II, dispune astfel, Consiliul poate adopta, în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (1), măsuri restrictive împotriva persoanelor fizice sau juridice, grupurilor sau entităţilor fără caracter statal.
(3) Actele prevăzute de prezentul articol cuprind dispoziţiile necesare în materie de garanţii juridice.
CAPITOLUL VI ACORDURILE INTERNAŢIONALE
ARTICOLUL III-323
(1) Uniunea poate încheia acorduri cu una sau mai multe ţări terţe sau organizaţii internaţionale în cazul în care se prevede astfel în Constituţie sau în cazul în care încheierea unui acord este necesară pentru realizarea, în cadrul politicilor Uniunii, a unuia din obiectivele stabilite prin Constituţie, este prevăzută printr-un act juridic obligatoriu al Uniunii, sau poate influenţa normele comune ori poate modifica domeniul de aplicare a acestora.
(2) Acordurile încheiate de Uniune sunt obligatorii pentru instituţiile Uniunii şi pentru statele membre.
ARTICOLUL III-324
Uniunea poate încheia acorduri de asociere cu unul sau mai multe ţări terţe ori cu organizaţii internaţionale pentru a crea o asociere caracterizată de drepturi şi obligaţii reciproce, de acţiuni comune şi proceduri speciale.
ARTICOLUL III-325
(1) Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale ale articolului III-315, acordurile dintre Uniune şi ţările terţe sau organizaţiile internaţionale sunt negociate şi încheiate în conformitate cu procedura de mai jos.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(2) Consiliul autorizează începerea negocierilor, adoptă directivele de negociere, autorizează semnarea şi încheie acordurile.
(3) Comisia, sau ministrul afacerilor externe al Uniunii în cazul în care acordul în cauză priveşte exclusiv sau în principal politica externă şi de securitate comună, prezintă recomandări Consiliului care adoptă o decizie europeană de autorizare a începerii negocierilor şi desemnează, în funcţie de domeniul acordului în cauză, negociatorul sau şeful echipei de negociatori a Uniunii.
(4) Consiliul poate adresa directive negociatorului şi poate desemna un comitet special, negocierile trebuind să fie efectuate în consultare cu acest comitet.
(5) Consiliul, la propunerea negociatorului, adoptă o decizie europeană care autorizează semnarea acordului şi, dacă este cazul, aplicarea sa provizorie înainte de intrarea în vigoare.
(6) Consiliul, la propunerea negociatorului, adoptă o decizie europeană privind încheierea acordului.
Cu excepţia cazului în care acordul se referă exclusiv la politica externă şi de securitate comună, Consiliul adoptă decizia europeană privind încheierea acordului:
(a) după aprobarea Parlamentului European în următoarele cazuri:
i) acordurile de asociere;
ii) aderarea Uniunii la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale;
iii) acordurile de creare a unui cadru instituţional specific prin organizarea procedurilor de cooperare;
iv) acordurile care au implicaţii bugetare importante pentru Uniune;
v) acordurile în domeniile în care se aplică procedura legislativă ordinară sau procedura legislativă specială în cazul în care aprobarea Parlamentului European este necesară.
În caz de urgenţă, Parlamentul European şi Consiliul pot conveni un termen pentru aprobare.
(b) după consultarea Parlamentului European, în celelalte cazuri. Parlamentul emite avizul într-un termen pe care Consiliul îl poate stabili în funcţie de urgenţa problemei, în absenţa unui aviz emis în acest termen, Consiliul poate hotărî.
Prin derogare de la dispoziţiile alineatelor (5), (6) şi (9), în momentul încheierii unui acord, Consiliul poate împuternici negociatorul să aprobe, în numele Uniunii, modificările acordului, în cazul în care acesta prevede că aceste modificări trebuie adoptate conform unei proceduri simplificate sau de către un organism constituit prin respectivul acord. Consiliul poate însoţi această împuternicire de condiţii speciale.
(8) Pe parcursul întregii proceduri, Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată.
Cu toate acestea, Consiliul hotărăşte în unanimitate în cazul în care acordul se referă la un domeniu pentru care este necesară unanimitatea în vederea adoptării unui act al Uniunii, precum şi în cazurile acordurilor de asociere şi acordurilor prevăzute la articolul III-319 cu statele candidate la aderare.
(9) Consiliul, la propunerea Comisiei sau a ministrului afacerilor externe al Uniunii, adoptă o decizie europeană pentru suspendarea aplicării unui acord şi pentru stabilirea poziţiilor care trebuie adoptate în numele Uniunii în cadrul unui organism constituit printr-un acord, în cazul în care acest organism trebuie să adopte acte având efecte juridice, cu excepţia actelor care modifică sau completează cadrul instituţional al acordului.
(10) Parlamentul European este informat de îndată şi pe deplin pe parcursul tuturor etapelor procedurii.
(11) Un stat membru, Parlamentul European, Consiliul sau Comisia pot solicita avizul Curţii de Justiţie cu privire la compatibilitatea unui acord preconizat cu dispoziţiile Constituţiei. În cazul unui aviz negativ al Curţii de Justiţie, acordul respectiv poate intra în vigoare numai după modificarea acestuia sau revizuirea Constituţiei.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL III-326
(1) Prin derogare de la articolul III-325, Consiliul, la recomandarea Băncii Centrale Europene sau a Comisiei şi după consultarea Băncii Centrale Europene, în vederea ajungerii la un consens compatibil cu obiectivul stabilităţii preţurilor, poate încheia acorduri formale privind sistemul ratelor de schimb pentru euro în raport cu monedele statelor terţe. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European şi în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (3).
Consiliul, la recomandarea Băncii Centrale Europene sau a Comisiei şi după consultarea Băncii Centrale Europene, în vederea ajungerii la un consens compatibil cu obiectivul stabilităţii preţurilor, poate adopta, modifica sau renunţa la cursurile centrale ale monedei euro în sistemul ratelor de schimb. Preşedintele Consiliului informează Parlamentul European cu privire la adoptarea, modificarea sau renunţarea la cursurile centrale ale euro.
(2) În lipsa unui sistem al ratelor de schimb în raport cu una sau mai multe monede ale statelor terţe, în înţelesul alineatului (1), Consiliul, hotărând la recomandarea Băncii Centrale Europene sau la recomandarea Comisiei şi după consultarea Băncii Centrale Europene, poate formula orientările generale ale politicii de schimb în raport cu aceste monede. Aceste orientări generale nu aduc atingere obiectivului principal al Sistemului European al Băncilor Centrale, şi anume menţinerea stabilităţii preţurilor.
(3) Prin derogare de la articolul III-325, în cazul în care acordurile asupra unor chestiuni referitoare la regimul monetar sau de schimb trebuie să facă obiectul negocierilor între Uniune şi unul sau mai multe state terţe sau organizaţii internaţionale, Consiliul, hotărând la recomandarea Comisiei şi după consultarea Băncii Centrale Europene, decide asupra aranjamentelor de negociere şi încheiere a acestor acorduri. Aceste aranjamente trebuie să asigure exprimarea de către Uniune a unei poziţii unice. Comisia este asociată pe deplin în negocieri.
(4) Fără a aduce atingere competenţelor şi acordurilor Uniunii în domeniul uniunii economice şi monetare, statele membre pot negocia în cadrul organismelor internaţionale şi pot încheia acorduri.
CAPITOLUL VII
RELAŢIILE UNIUNII CU ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE ŞI CU ŢĂRILE TERŢE ŞI
DELEGAŢIILE UNIUNII
ARTICOLUL III-327
(1) Uniunea stabileşte orice formă de cooperare utilă cu organele Organizaţiei Naţiunilor Unite şi cu instituţiile sale specializate, cu Consiliul Europei, cu Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi cu Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică. Uniunea asigură, de asemenea, legăturile oportune cu alte organizaţii internaţionale.
(2) Ministrul afacerilor externe al Uniunii şi Comisia primesc instrucţiuni în vederea punerii în aplicare a dispoziţiilor prezentului articol.
ARTICOLUL III-328
(1) Delegaţiile Uniunii în ţările terţe şi pe lângă organizaţiile internaţionale asigură reprezentarea Uniunii.
(2) Delegaţiile Uniunii se află sub autoritatea ministrului afacerilor externe al Uniunii. Delegaţiile acţionează în strânsă cooperare cu misiunile diplomatice şi consulare ale statelor membre.
CAPITOLUL VIII APLICAREA CLAUZEI DE SOLIDARITATE
ARTICOLUL III-329
(1) În cazul în care un stat membru face obiectul unui atac terorist sau este victima unei catastrofe naturale ori provocate de om, celelalte state membre îi oferă sprijin la cererea autorităţilor politice ale acestuia. În acest scop, statele membre se coordonează între ele în cadrul Consiliului.
(2) Condiţiile de punere în aplicare de către Uniune a clauzei de solidaritate prevăzută la articolul I-43 sunt definite prin decizie europeană adoptată de Consiliu, la propunerea comună a Comisiei şi a ministrului afacerilor externe al Uniunii. În cazul în care această decizie are implicaţii în domeniul apărării, Consiliul hotărăşte în conformitate cu dispoziţiile articolului III-300 alineatul (1). Parlamentul European este informat.
În cadrul prezentului alineat şi fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului III-344, Consiliul este sprijinit de Comitetul Politic şi de Securitate, cu sprijinul structurilor dezvoltate în cadrul politicii de securitate şi de apărare comune, şi de Comitetul prevăzut la articolul III-261, care îi prezintă, dacă este cazul, avize comune.
(3) Pentru a permite Uniunii şi statelor membre să acţioneze în mod eficient, Consiliul European efectuează o evaluare periodică a ameninţărilor cu care se confruntă Uniunea.
TITLUL VI FUNCŢIONAREA UNIUNII
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
CAPITOLUL I DISPOZIŢII INSTITUŢIONALE
SECŢIUNEA 1 INSTITUŢIILE
Subsecţiunea 1
Parlamentul European
ARTICOLUL III-330
(1) Prin lege sau lege-cadru europeană a Consiliului se stabilesc măsurile necesare pentru alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct, în conformitate cu o procedură uniformă aplicată în toate statele membre sau cu principii comune tuturor statelor membre.
Consiliul hotărăşte în unanimitate, la iniţiativa Parlamentului European, după aprobarea de către acesta, adoptată cu majoritatea membrilor săi. Legea sau legea-cadru intră în vigoare numai după aprobarea de către statele membre, în conformitate cu normele lor constituţionale.
(2) Prin lege europeană a Parlamentului European se stabilesc statutul şi condiţiile generale privind exercitarea funcţiilor membrilor săi. Parlamentul European hotărăşte, din proprie iniţiativă, după avizul Comisiei şi după aprobarea Consiliului. Consiliul hotărăşte în unanimitate asupra oricărei norme sau condiţii privind regimul fiscal al membrilor sau al foştilor membri.
ARTICOLUL III-331
Statutul partidelor politice la nivel european prevăzut la articolul I-46 alineatul (4), în special normele privind finanţarea lor se stabilesc prin legi europene.
ARTICOLUL III-332
Parlamentul European, hotărând cu majoritatea membrilor săi, poate cere Comisiei să prezinte orice propunere corespunzătoare privind chestiunile despre care consideră că necesită elaborarea unui act al Uniunii pentru punerea în aplicare a Constituţiei. În cazul în care nu prezintă propuneri, Comisia comunică Parlamentului European motivele sale.
ARTICOLUL III-333
În îndeplinirea misiunilor sale, Parlamentul European poate constitui, la cererea unui sfert din membrii săi, o comisie temporară de anchetă pentru a examina, fără a aduce atingere atribuţiilor conferite prin Constituţie altor instituţii sau organe, pretinsa încălcare a normelor de drept sau administrare defectuoasă în aplicarea dreptului Uniunii, cu excepţia cazului în care pretinsele fapte sunt examinate de o instanţă judecătorească şi atât timp cât procedura judiciară nu este încheiată. Comisia temporară de anchetă îşi încetează existenţa prin depunerea raportului său.
Normele privind exercitarea dreptului de a ancheta se stabilesc prin lege europeană a Parlamentului European. Parlamentul European hotărăşte, din proprie iniţiativă, după aprobarea Consiliului şi a Comisiei.
ARTICOLUL III-334
În conformitate cu dispoziţiile articolului I-10 alineatul (2) litera (d), orice cetăţean al Uniunii, precum şi orice persoană fizică sau juridică având reşedinţa sau sediul social într-un stat membru are dreptul de a adresa Parlamentului European, cu titlu individual sau în asociere cu alte persoane, o petiţie privind un subiect care ţine de domeniile de activitate ale Uniunii şi care îl priveşte în mod direct.
ARTICOLUL III-335
(1) Parlamentul European alege Ombudsmanul European. În conformitate cu dispoziţiile articolului I-10 alineatul (2) litera (d) şi articolului I-49, acesta este abilitat să primească plângeri din partea oricărui cetăţean al Uniunii sau a oricărei persoane fizice sau juridice cu reşedinţa sau sediul social într-un stat membru, care privesc cazuri de administrare defectuoasă în activitatea instituţiilor, organelor, oficiilor sau agenţiilor Uniunii, cu excepţia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în exercitarea funcţiilor sale jurisdicţionale.
Potrivit misiunii sale, Ombudsmanul efectuează investigaţiile pe care le consideră justificate, din proprie iniţiativă sau pe baza plângerilor care i-au fost adresate direct sau prin intermediul unui membru al Parlamentului European, cu excepţia cazului în care pretinsele fapte fac sau au făcut obiectul unei proceduri judiciare. În cazul în care Ombudsmanul constată un caz de administrare defectuoasă, acesta sesizează instituţia, organul, oficiul sau agenţia în cauză, care dispune de un termen de trei luni pentru a-i comunica punctul său de vedere. Ombudsmanul transmite apoi un raport Parlamentului European şi instituţiei, organului, oficiului sau agenţiei în cauză. Persoana care a formulat plângerea este informată cu privire la rezultatul acestor investigaţii.
În fiecare an, Ombudsmanul prezintă un raport Parlamentului European cu privire la rezultatele investigaţiilor sale.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(2) Ombudsmanul este ales, după fiecare alegere a Parlamentului European, pe durata legislaturii. Mandatul acestuia poate fi reînnoit.
Ombudsmanul poate fi destituit de Curtea de Justiţie, la plângerea Parlamentului European, în cazul în care nu mai îndeplineşte condiţiile necesare exercitării funcţiilor sale sau a comis o faptă din culpă gravă.
(3) Ombudsmanul îşi exercită funcţiile în deplină independenţă. În îndeplinirea îndatoririlor sale, acesta nu solicită şi nici nu acceptă instrucţiuni din partea vreunei instituţii, organ, oficiu sau agenţii. Pe durata exercitării funcţiilor sale, Ombudsmanul nu poate exercita nici o altă activitate profesională, remunerată sau nu.
(4) Statutul şi condiţiile generale de exercitare a funcţiilor Ombudsmanului se stabilesc prin lege europeană a Parlamentului European. Acesta hotărăşte din proprie iniţiativă, după avizul Comisiei şi aprobarea Consiliului.
ARTICOLUL III-336
Parlamentul European se întruneşte în sesiune anuală. Parlamentul se întruneşte de drept în a doua zi de marţi a lunii martie.
Parlamentul European se poate întruni în sesiune extraordinară, la cererea majorităţii membrilor săi, a Consiliului sau a Comisiei.
ARTICOLUL III-337
(1) Consiliul European şi Consiliul sunt audiaţi de Parlamentul European în condiţiile prevăzute de regulamentul de procedură al Consiliului European şi al Consiliului.
(2) Comisia poate asista la toate şedinţele Parlamentului European şi, la cerere, este audiată. Comisia răspunde oral sau în scris la întrebările pe care i le adresează Parlamentul European sau membrii acestuia.
Parlamentul European dezbate, în şedinţă publică, raportul general anual care îi este prezentat de Comisie.
ARTICOLUL III-338
Cu excepţia cazului în care Constituţia dispune altfel, Parlamentul European hotărăşte cu majoritatea voturilor exprimate. Cvorumul se stabileşte prin regulamentul de procedură.
ARTICOLUL III-339
Parlamentul European îşi adoptă regulamentul de procedură cu majoritatea voturilor membrilor săi. Actele Parlamentului European se publică în condiţiile prevăzute de Constituţie şi de regulamentul de procedură al acestuia.
ARTICOLUL III-340
Parlamentul European, sesizat printr-o moţiune de cenzură privind activitatea Comisiei, se poate pronunţa asupra acestei moţiuni numai după cel puţin trei zile de la depunerea acesteia şi numai prin vot deschis.
În cazul în care moţiunea de cenzură se adoptă cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate şi de către majoritatea membrilor Parlamentului European, membrii Comisiei trebuie să demisioneze colectiv din funcţiile lor, iar ministrul afacerilor externe trebuie să demisioneze din funcţiile pe care le exercită în cadrul Comisiei. Aceştia rămân în funcţie şi continuă să rezolve problemele curente până la înlocuirea lor în conformitate cu articolele I-26 şi I-27. În acest caz, mandatul membrilor Comisiei numiţi pentru a-i înlocui expiră la data la care ar fi trebuit să expire mandatul membrilor Comisiei obligaţi să demisioneze colectiv din funcţiile lor.
Subsecţiunea 2
Consiliul European
ARTICOLUL III-341
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(1) În caz de vot, fiecare membru al Consiliului European poate primi mandat din partea unui singur alt membru.
Abţinerile membrilor prezenţi sau reprezentaţi nu împiedică adoptarea hotărârilor Consiliului European pentru care este necesară unanimitatea.
(2) Preşedintele Parlamentului European poate fi invitat de Consiliul European pentru a fi audiat. Consiliul European hotărăşte cu majoritate simplă în privinţa problemelor de procedură, precum şi pentru adoptarea regulamentului de procedură.
(4) Consiliul European este sprijinit de Secretariatul General al Consiliului.
Subsecţiunea 3
Consiliul de Miniştri
ARTICOLUL III-342
Consiliul se întruneşte la convocarea preşedintelui său, la iniţiativa acestuia, a unuia dintre membri săi ori a Comisiei.
ARTICOLUL III-343
(1) În caz de vot, fiecare membru al Consiliului European poate primi mandat din partea unui singur alt membru.
(2) În cazul hotărârilor pentru care este necesară majoritate simplă, Consiliul hotărăşte cu majoritatea membrilor săi.
(3) Abţinerile membrilor prezenţi sau reprezentaţi nu împiedică adoptarea hotărârilor Consiliului pentru care este necesară unanimitatea.
ARTICOLUL III-344
(1) Un Comitet constituit din reprezentanţii permanenţi ai guvernelor statelor membre răspunde de pregătirea lucrărilor Consiliului şi de executarea mandatelor care îi sunt încredinţate de către acesta. Comitetul poate adopta decizii de procedură în cazurile prevăzute de regulamentul de procedură al Consiliului.
(2) Consiliul este sprijinit de Secretariatul General, aflat sub autoritatea unui secretar general numit de Consiliu.
Consiliul hotărăşte cu majoritate simplă în privinţa organizării Secretariatului General.
(3) Consiliul hotărăşte cu majoritate simplă în chestiunile de procedură, precum şi în privinţa adoptării regulamentului său de procedură.
ARTICOLUL III-345
Consiliul poate solicita Comisiei, cu majoritate simplă, să efectueze toate studiile pe care acesta le consideră oportune pentru realizarea obiectivelor comune şi să îi prezinte orice propuneri corespunzătoare. În cazul în care Comisia nu prezintă nici o propunere, aceasta comunică motivele Consiliului.
ARTICOLUL III-346
Consiliul adoptă decizii europene pentru stabilirea statutului comitetelor prevăzute de Constituţie. Consiliul hotărăşte cu majoritate simplă, după consultarea Comisiei.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Subsecţiunea 4
Comisia Europeană
ARTICOLUL III-347
Membrii Comisiei se abţin de la orice act incompatibil cu funcţiile lor. Statele membre respectă independenţa acestora şi nu încearcă să îi influenţeze în îndeplinirea sarcinilor lor.
Pe durata mandatului lor, membrii Comisiei nu pot exercita nici o altă activitate profesională, remunerată sau nu. La instalarea în funcţie, aceştia se angajează solemn să respecte, pe durata mandatului şi după încheierea acestuia, obligaţiile impuse de mandat şi, în special, obligaţia de onestitate şi prudenţă în a accepta, după încheierea mandatului, anumite funcţii sau avantaje. În cazul nerespectării acestor obligaţii, Curtea de Justiţie, sesizată de Consiliu, care hotărăşte cu majoritate simplă, sau de Comisie, poate hotărî, după caz, destituirea persoanei în cauză, în condiţiile articolului III-349, sau decăderea din dreptul la pensie sau la alte avantaje echivalente.
ARTICOLUL III-348
(1) În afară de schimbarea ordinară şi de deces, funcţiile membrilor Comisiei încetează în mod individual prin demisie sau destituire.
(2) Membrul Comisiei care a demisionat sau a decedat este înlocuit pe perioada rămasă până la încheierea mandatului de un nou membru având aceeaşi cetăţenie, numit de Consiliu, de comun acord cu preşedintele Comisiei, după consultarea Parlamentului European şi în conformitate cu criteriile menţionate la articolul I-26 alineatul (4).
Consiliul, hotărând în unanimitate, la propunerea preşedintelui Comisiei, poate decide că nu este necesară înlocuirea, în special în cazul în care durata rămasă până la încheierea mandatului membrului Comisiei este redusă.
(3) În caz de demisie, de destituire sau de deces, preşedintele este înlocuit până la încheierea mandatului, în conformitate cu articolul I-27 alineatul (1).
(4) În caz de demisie, de destituire sau de deces, ministrul afacerilor externe al Uniunii este înlocuit până la încheierea mandatului, în conformitate cu articolul I-28 alineatul (1).
(5) În caz de demisie a ansamblului membrilor Comisiei, aceştia rămân în funcţie şi continuă să rezolve problemele curente până la înlocuirea lor, până la încheierea mandatului, în conformitate cu articolele I-26 şi I-27.
ARTICOLUL III-349
În cazul în care nu mai îndeplineşte condiţiile necesare exercitării funcţiilor sale sau în care a comis o faptă din culpă gravă, orice membru al Comisiei poate fi destituit de Curtea de Justiţie, la plângerea Consiliului, adoptată cu majoritate simplă, sau a Comisiei.
ARTICOLUL III-350
Fără a aduce atingere articolului I-28 alineatul (4), responsabilităţile care îi revin Comisiei sunt structurate şi repartizate între membrii săi de către preşedinte, în conformitate cu dispoziţiile articolului I-27 alineatul (3). Preşedintele poate reorganiza repartizarea acestor responsabilităţi pe parcursul mandatului. Membrii Comisiei îşi exercită funcţiile care le sunt încredinţate de preşedinte, sub autoritatea acestuia.
ARTICOLUL III-351
Hotărârile Comisiei sunt valabil adoptate cu majoritatea membrilor săi. Cvorumul se stabileşte prin regulamentul său de procedură.
ARTICOLUL III-352
(1) Comisia adoptă regulamentul de procedură pentru asigurarea funcţionării sale şi a serviciilor sale. Comisia asigură publicarea acestui regulament.
(2) Comisia publică în fiecare an, cu cel puţin o lună înainte de deschiderea sesiunii Parlamentului European, un raport general privind activitatea Uniunii.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Subsecţiunea 5
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
ARTICOLUL III-353
Curtea de Justiţie se întruneşte în camere, în marea cameră sau în plen, în conformitate cu Statutul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
ARTICOLUL III-354
Curtea de Justiţie este asistată de opt avocaţi generali. La cererea Curţii de Justiţie, Consiliul, hotărând în unanimitate, poate adopta o decizie europeană pentru a mări numărul de avocaţi generali.
Avocatul general are rolul de a prezenta public, într-un mod pe deplin imparţial şi independent, concluzii motivate în cauzele care, în conformitate cu Statutul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, necesită intervenţia sa.
ARTICOLUL III-355
Judecătorii şi avocaţii generali ai Curţii de Justiţie, aleşi dintre personalităţile care prezintă toate garanţiile de independenţă şi care îndeplinesc condiţiile cerute de exercitarea celor mai înalte funcţii jurisdicţionale, în ţările din care provin, sau care sunt jurişti reputaţi, sunt numiţi de comun acord de guvernele statelor membre, după consultarea comitetului prevăzut la articolul III-357.
La fiecare trei ani are loc o reînnoire parţială a judecătorilor şi a avocaţilor generali, în condiţiile prevăzute de Statutul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
Judecătorii desemnează preşedintele Curţii de Justiţie, din rândul lor, pe o perioadă de trei ani. Mandatul acestuia poate fi reînnoit.
Curtea de Justiţie îşi adoptă regulamentul de procedură. Acest regulament se supune aprobării Consiliului.
ARTICOLUL III-356
Numărul de judecători ai Tribunalului se stabileşte prin Statutul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Statutul poate prevedea ca Tribunalul să fie asistat de avocaţi generali.
Membrii Tribunalului sunt aleşi dintre persoanele care prezintă toate garanţiile de independenţă şi care dispun de capacitatea cerută pentru exercitarea unor înalte funcţii jurisdicţionale. Aceştia sunt numiţi de comun acord de către guvernele statelor membre, după consultarea comitetului prevăzut la articolul III-357.
La fiecare trei ani are loc o reînnoire parţială a Tribunalului.
Judecătorii desemnează preşedintele Tribunalului, din rândul lor, pe o perioadă de trei ani. Mandatul acestuia poate fi reînnoit.
Tribunalul îşi adoptă regulamentul de procedură, în acord cu Curtea de Justiţie. Acest regulament se supune aprobării Consiliului.
În cazul în care Statutul nu prevede altfel, dispoziţiile Constituţiei referitoare la Curtea de Justiţie sunt aplicabile Tribunalului.
ARTICOLUL III-357
Se instituie un comitet care emite un aviz cu privire la capacitatea candidaţilor de a exercita funcţiile de judecător şi avocat general în cadrul Curţii de Justiţie şi al Tribunalului, înainte ca guvernele statelor membre să facă nominalizările, în conformitate cu dispoziţiile articolelor III-355 şi III-356.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Comitetul este format din şapte personalităţi alese dintre foştii membri ai Curţii de Justiţie şi ai Tribunalului, dintre membrii instanţelor naţionale supreme şi din jurişti cu competenţe recunoscute, dintre care unul este propus de Parlamentul European. Consiliul adoptă o decizie europeană care stabileşte regulamentul de funcţionare al acestui comitet, precum şi o decizie europeană prin care sunt desemnaţi membrii comitetului. Comitetul hotărăşte la iniţiativa preşedintelui Curţii de Justiţie.
ARTICOLUL III-358
(1) Tribunalul este competent să soluţioneze în primă instanţă acţiunile prevăzute la articolele III-365, III-367, III-370, III-372 şi III-374, cu excepţia celor care revin unui tribunal specializat înfiinţat în aplicarea dispoziţiilor articolului III-359 şi a celor pe care Statutul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene le rezervă acesteia. Statutul poate prevedea că Tribunalul este competent pentru alte categorii de acţiuni.
Hotărârile pronunţate de Tribunal în temeiul dispoziţiilor prezentului alineat pot fi atacate cu recurs în faţa Curţii de Justiţie, privind numai motive de drept, în condiţiile şi în limitele prevăzute de Statut.
(2) Tribunalul este competent să soluţioneze recursurile formulate împotriva hotărârilor tribunalelor specializate.
Hotărârile pronunţate de Tribunal în temeiul prezentului alineat pot fi în mod excepţional reexaminate de Curtea de Justiţie, în condiţiile şi în limitele prevăzute de Statutul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în cazul în care există un risc serios de a fi adusă atingere unităţii sau coerenţei dreptului Uniunii.
(3) Tribunalul este competent să soluţioneze chestiunile preliminare, formulate potrivit dispoziţiilor articolului III-369, în materii anume stabilite prin Statutul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
În cazul în care consideră că o cauză necesită o soluţie de principiu care poate afecta unitatea sau coerenţa dreptului Uniunii, Tribunalul poate trimite cauza în faţa Curţii de Justiţie pentru ca aceasta să hotărască.
Deciziile pronunţate de Tribunal asupra chestiunilor preliminare pot fi în mod excepţional reexaminate de Curtea de Justiţie, în condiţiile şi limitele prevăzute de statut, în cazul în care există un risc serios de a se aduce atingere a unităţii sau coerenţei dreptului Uniunii.
ARTICOLUL III-359
(1) Pe lângă Tribunal pot fi înfiinţate prin legi europene tribunale specializate care să aibă competenţa de a judeca în primă instanţă anumite categorii de acţiuni în materii speciale. Legile europene se adoptă fie la propunerea Comisiei şi după consultarea Curţii de Justiţie, fie la cererea Curţii de Justiţie şi după consultarea Comisiei.
(2) Prin lege europeană privind înfiinţarea unui anumit tribunal specializat se stabilesc normele de compunere a acestui tribunal şi se precizează întinderea competenţelor care îi sunt conferite.
(3) În faţa Tribunalului, deciziile tribunalelor specializate pot fi atacate cu recurs, limitat la motive de drept sau, în cazul în care se prevede astfel prin legea europeană de înfiinţare a tribunalului specializat, cu apel formulat inclusiv pentru motive de fapt.
(4) Membrii tribunalelor specializate sunt aleşi dintre persoanele care prezintă toate garanţiile de independenţă şi care întrunesc condiţiile cerute pentru exercitarea funcţiilor judiciare. Aceştia sunt numiţi de Consiliu, care hotărăşte în unanimitate.
(5) Tribunalele specializate îşi adoptă regulamentul de procedură în acord cu Curtea de Justiţie. Acest regulament se supune aprobării Consiliului.
(6) Dispoziţiile Constituţiei referitoare la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi dispoziţiile din Statutul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene se aplică tribunalelor specializate, în cazul în care legea europeană privind crearea unui tribunal specializat nu dispune altfel. Titlul I şi articolul 64 din Statut se aplică în orice situaţie tribunalelor specializate.
ARTICOLUL III-360
În cazul în care Comisia consideră că un stat membru nu şi-a îndeplinit una din obligaţiile care îi revin în temeiul Constituţiei, emite un aviz motivat cu privire la acest subiect, după ce a oferit statului în cauză posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile.
În cazul în care statul în cauză nu se conformează acestui aviz în termenul stabilit de Comisie, aceasta poate sesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.
ARTICOLUL III-361
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Oricare dintre statele membru poate sesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cazul în care consideră că un alt stat membru nu şi-a îndeplinit una din obligaţiile care îi revin în temeiul Constituţiei.
Înainte ca un stat membru să introducă împotriva unui alt stat membru o acţiune întemeiată pe o pretinsă încălcare a obligaţiilor care îi revin în temeiul Constituţiei, acesta trebuie să sesizeze Comisia.
Comisia emite un aviz motivat, după ce a dat posibilitatea statelor în cauză să îşi prezinte în contradictoriu observaţiile scrise şi orale.
În cazul în care Comisia nu a emis avizul în termen de trei luni de la introducerea cererii, lipsa avizului nu împiedică sesizarea Curţii.
ARTICOLUL III-362
(1) În cazul în care Curtea de Justiţie a Uniunii Europene constată că un stat membru nu şi-a îndeplinit una din obligaţiile care îi revin în temeiul Constituţiei, acest stat este obligat să ia măsurile pe care le impune executarea hotărârii Curţii de Justiţie.
(2) În cazul în care Comisia consideră că statul membru în cauză nu a luat măsurile pe care le impune executarea hotărârii prevăzute la alineatul (1), aceasta poate sesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, după ce a dat statului în cauză posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile. Comisia indică cuantumul sumei forfetare sau al penalităţilor cu titlu cominatoriu pe care statul membru în cauză trebuie să le plătească şi pe care le consideră adecvate împrejurărilor.
În cazul în care Curtea constată că statul membru în cauză nu s-a conformat hotărârii sale, aceasta îi poate impune plata unei sume forfetare sau a unor penalităţi cu titlu cominatoriu.
Această procedură nu aduce atingere dispoziţiilor articolului III-361.
(3) În cazul în care sesizează Curtea de Justiţie a Uniunii Europene printr-o acţiune în temeiul articolului III-360, considerând că statul respectiv nu şi-a îndeplinit obligaţia de a comunica măsurile de transpunere a unei legi-cadru europene, Comisia poate indica, în cazul în care consideră necesar, valoarea sumei forfetare sau a penalităţii care urmează a fi plătite de statul respectiv şi pe care o consideră adecvată situaţiei.
În cazul în care constată neîndeplinirea obligaţiei, Curtea poate impune statului membru respectiv plata unei sume forfetare sau a unor penalităţi cu titlu cominatoriu, în limita valorii indicate de Comisie. Obligaţia de plată intră în vigoare la data stabilită de Curte prin hotărârea sa.
ARTICOLUL III-363
Legile sau regulamentele europene ale Consiliului pot conferi Curţii de Justiţie a Uniunii Europene competenţa de fond în privinţa sancţiunilor prevăzute de acestea.
ARTICOLUL III-364
Fără a aduce atingere celorlalte dispoziţii ale Constituţiei, Curţii de Justiţie a Uniunii Europene îi poate fi atribuită prin lege europeană, în măsura pe care aceasta o stabileşte, competenţa de a judeca litigii izvorâte din aplicarea actelor adoptate în temeiul Constituţiei care instituie titlurile europene de proprietate intelectuală.
ARTICOLUL III-365
(1) Curtea de Justiţie a Uniunii Europene controlează legalitatea legilor şi a legilor-cadru europene, a actelor Consiliului, ale Comisiei şi ale Băncii Centrale Europene, altele decât recomandările şi avizele, şi a actelor Parlamentului European şi ale Consiliului European menite să producă efecte juridice faţă de terţi. Curtea de Justiţie controlează, de asemenea, legalitatea actelor organelor, oficiilor sau agenţiilor Uniunii destinate să producă efecte juridice faţă de terţi.
(2) În înţelesul alineatului (1), Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este competentă să se pronunţe asupra acţiunilor formulate de un stat membru, de Parlamentul European, de Consiliu sau de Comisie pentru motive de necompetenţă, de încălcare a unor norme fundamentale de procedură, de încălcare a Constituţiei sau a oricărei norme de drept referitoare la aplicarea acesteia ori de abuz de putere.
(3) Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este competentă, în condiţiile prevăzute la alineatele (1) şi (2), să se pronunţe asupra acţiunilor formulate de Curtea de Conturi, de Banca Centrală Europeană şi de Comitetul Regiunilor care urmăresc salvgardarea prerogativelor acestora.
(4) Orice persoană fizică sau juridică poate formula, în condiţiile prevăzute la alineatele (1) şi (2), o acţiune împotriva actelor al căror destinatar este sau care o privesc direct şi individual, precum şi împotriva actelor normative care o privesc direct şi care nu presupun măsuri de executare.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(5) Actele de constituire a organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii pot prevedea condiţii şi proceduri speciale privind acţiunile formulate de persoanele fizice sau juridice împotriva actelor acestor organe, oficii sau agenţii care sunt destinate să producă efecte juridice faţă de ele.
(6) Acţiunile prevăzute de prezentul articol trebuie formulate în termen de două luni, după caz, de la publicarea actului, de la comunicarea acestuia reclamantului sau, în lipsă, de la data la care reclamantul a luat cunoştinţă de actul respectiv.
ARTICOLUL III-366
În cazul în care acţiunea este întemeiată, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene declară actul contestat nul şi neavenit.
Cu toate acestea, Curtea de Justiţie indică, în cazul în care consideră că este necesar, care sunt efectele actului anulat, care trebuie considerate ca fiind irevocabile.
ARTICOLUL III-367
În cazul în care, prin încălcarea Constituţiei, Parlamentul European, Consiliul European, Consiliul, Comisia sau Banca Centrală Europeană se abţin să hotărască, statele membre şi celelalte instituţii ale Uniunii pot sesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene pentru a constata această încălcare. Prezentul articol se aplică, în aceleaşi condiţii, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii care se abţin să hotărască.
Această acţiune este admisibilă numai în cazul în care instituţia, organul, oficiul sau agenţia în cauză a fost solicitată în prealabil să acţioneze. În cazul în care, la expirarea unui termen de două luni de la data acestei solicitări, instituţia, organul, oficiul sau agenţia nu şi-a precizat poziţia, acţiunea poate fi formulată într-un nou termen de două luni.
Orice persoană fizică sau juridică poate sesiza Curtea, în condiţiile stabilite în primul şi al doilea paragraf, cu o plângere împotriva uneia dintre instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii care a omis să îi adreseze un act, altul decât o recomandare sau un aviz.
ARTICOLUL III-368
Instituţia, organul, oficiul sau agenţia de la care emană actul anulat sau a cărui abţinere a fost declarată contrară Constituţiei sunt obligate să ia măsurile impuse de executarea hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europe.
Această obligaţie nu aduce atingere acelei obligaţii care poate decurge din aplicarea celui de-al doilea paragraf al articolului III-431.
ARTICOLUL III-369
Curtea de Justiţie a Uniunii Europe este competentă să hotărască, cu titlu preliminar, cu privire la:
(a) interpretarea Constituţiei;
(b) validitatea şi interpretarea actelor adoptate de instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii.
În cazul în care o asemenea chestiune se invocă în faţa unei instanţe judecătoreşti dintr-un stat membru, această instanţă judecătorească poate, în cazul în care consideră că o decizie în această privinţă este necesară pentru a pronunţa o hotărâre, să ceară Curţii să decidă cu privire la această chestiune.
În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în faţa unei instanţe judecătoreşti naţionale ale cărei hotărâri nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern, această instanţă judecătorească este obligată să sesizeze Curtea.
În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în faţa unei instanţe judecătoreşti naţionale privind o persoană supusă unei măsuri privative de libertate, Curtea hotărăşte în termenul cel mai scurt.
ARTICOLUL III-370
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este competentă să soluţioneze litigiile care au ca obiect repararea prejudiciilor menţionate la al doilea şi al treilea paragraf al articolului III-431.
ARTICOLUL III-371
Curtea de Justiţie este competentă să se pronunţe în privinţa legalităţii unui act adoptat de Consiliul European sau de Consiliu în temeiul articolului I-59 numai la cererea statului membru care face obiectul unei constatări a Consiliului European sau a Consiliului şi numai în privinţa respectării dispoziţiilor de procedură prevăzute de respectivul articol.
Această cerere trebuie prezentată în termen de o lună de la data respectivei constatări. Curtea hotărăşte în termen de o lună de la data cererii.
ARTICOLUL III-372
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este competentă să hotărască asupra oricărui litigiu dintre Uniune şi agenţii săi, în limitele şi condiţiile stabilite prin Statutul funcţionarilor Uniunii şi Regimul care se aplică celorlalţi agenţi ai Uniunii.
ARTICOLUL III-373
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este competentă, în limitele menţionate mai jos, să soluţioneze litigiile referitoare la:
(a) îndeplinirea obligaţiilor statelor membre care rezultă din Statutul Băncii Europene de Investiţii. Consiliul de Administraţie al Băncii dispune în acest sens de atribuţiile recunoscute Comisiei prin articolul III-360;
(b) hotărârile Consiliului Guvernatorilor Băncii Europene de Investiţii. Fiecare stat membru, Comisia şi Consiliul de Administraţie al Băncii pot formula o acţiune în această privinţă, în condiţiile prevăzute la articolul III-365;
(c) hotărârile Consiliului de Administraţie al Băncii Europene de Investiţii. Acţiunile împotriva acestor hotărâri pot fi formulate, în condiţiile prevăzute la articolul III-365, numai de către statele membre sau de către Comisie şi numai pentru nerespectarea procedurilor prevăzute la articolul 19 alineatele (2), (5), (6) şi (7) din Statutul Băncii;
(d) îndeplinirea de către băncile centrale naţionale a obligaţiilor care rezultă din Constituţie şi din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene. În această privinţă, Consiliul Guvernatorilor Băncii Centrale Europene dispune, faţă de băncile centrale naţionale, de atribuţiile recunoscute Comisiei faţă de statele membre prin articolul III-360. În cazul în care Curtea de Justiţie a Uniunii Europene constată că o bancă centrală naţională nu şi-a îndeplinit una din obligaţiile care îi revin în temeiul Constituţiei, această bancă este obligată să adopte dispoziţiile impuse de executarea hotărârii Curţii.
ARTICOLUL III-374
Curtea de Justiţie este competentă să hotărască în temeiul unei clauze compromisorii cuprinsă într-un contract de drept public sau de drept privat, încheiat de Uniune sau în numele acesteia.
ARTICOLUL III-375
(1) Sub rezerva competenţelor atribuite Curţii de Justiţie a Uniunii Europene prin Constituţie, litigiile la care Uniunea este parte nu sunt, pentru acest motiv, sustrase competenţei instanţelor judecătoreşti naţionale.
(2) Statele membre se angajează să nu supună un diferend cu privire la interpretarea sau aplicarea Constituţiei unui alt mod de soluţionare decât celor prevăzute de aceasta.
(3) Curtea de Justiţie este competentă să hotărască asupra oricărui diferend dintre statele membre în legătură cu obiectul Constituţiei, în cazul în care acest diferend îi este supus în temeiul unui compromis.
ARTICOLUL III-376
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene nu este competentă în privinţa articolelor I-40 şi I-41, a dispoziţiilor din titlul V capitolul II privind politica externă şi de securitate comună şi a articolului III-293 în măsura în care se referă la politica externă şi de securitate comună.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Cu toate acestea, Curtea este competentă să controleze respectarea dispoziţiilor articolului III-308 şi să se pronunţe în ceea ce priveşte acţiunile formulate în condiţiile prevăzute la articolul III-365 alineatul (4), privind controlul legalităţii măsurilor restrictive împotriva persoanelor fizice sau juridice adoptate de Consiliu în temeiul titlului V capitolul II.
ARTICOLUL III-377
În exercitarea atribuţiilor sale privind dispoziţiile secţiunilor 4 şi 5 din titlul III capitolul IV privind spaţiul de liberate, securitate şi justiţie, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene nu este competentă să verifice legalitatea sau proporţionalitatea operaţiunilor efectuate de poliţie sau de alte servicii de aplicare a legii într-un stat membru şi nici să hotărască cu privire la exercitarea responsabilităţilor care le revin statelor membre în vederea menţinerii ordinii publice şi a apărării securităţii interne.
ARTICOLUL III-378
Fără a fi afectată de expirarea termenului prevăzut la articolul III-365 alineatul (6), în cazul unui litigiu privind un act cu caracter general adoptat de o instituţie, un organ, un oficiu sau o agenţie a Uniunii, orice parte se poate prevala de motivele de drept prevăzute la articolul III-365 alineatul (2) pentru a invoca în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene inaplicabilitatea acestui act.
ARTICOLUL III-379
(1) Acţiunile înaintate Curţii de Justiţie a Uniunii Europene nu au efect suspensiv. Cu toate acestea, în măsura în care consideră că împrejurările o impun, Curtea poate ordona suspendarea executării actului atacat.
(2) În cauzele cu care este sesizată, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene poate dispune măsurile provizorii necesare.
ARTICOLUL III-380
Hotărârile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene au forţă executorie în condiţiile prevăzute la articolul III-401.
ARTICOLUL III-381
Statutul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene se stabileşte printr-un protocol.
Prin lege europeană pot fi modificate dispoziţiile Statutului, cu excepţia titlului I şi a articolului 64. Aceasta se adoptă la cererea Curţii de Justiţie şi după consultarea Comisiei sau la propunerea Comisiei şi după consultarea Curţii de Justiţie.
Subsecţiunea 6
Banca Centrală Europeană
ARTICOLUL III-382
(1) Consiliul Guvernatorilor Băncii Centrale Europene este constituit din membrii Comitetului Director al Băncii Centrale Europene şi din guvernatorii băncilor centrale naţionale ale statelor membre care nu fac obiectul unei derogări în înţelesul articolului III-197.
(2) Comitetul Director este constituit din preşedinte, vicepreşedinte şi alţi patru membri. Preşedintele, vicepreşedintele şi ceilalţi membri ai Comitetului Director sunt numiţi de Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată şi după consultarea Parlamentului European şi a Consiliului Guvernatorilor Băncii Centrale Europene, dintre persoane a căror autoritate şi experienţă profesională în domeniul monetar sau bancar sunt recunoscute.
Mandatul acestora este de opt ani şi nu poate fi reînnoit.
Doar resortisanţii statelor membre pot fi membri ai Comitetului Director.
ARTICOLUL III-383
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(1) Preşedintele Consiliului şi un membru al Comisiei pot participa, fără drept de vot, la reuniunile Consiliului Guvernatorilor Băncii Centrale Europene.
Preşedintele Consiliului poate propune o moţiune spre deliberare Consiliului Guvernatorilor Băncii Centrale Europene.
(2) Preşedintele Băncii Centrale Europene este invitat să participe la reuniunile Consiliului în cazul în care acesta deliberează asupra chestiunilor referitoare la obiectivele şi misiunile Sistemului European al Băncilor Centrale.
(3) Banca Centrală Europeană prezintă Parlamentului European, Consiliului European, Consiliului şi Comisiei un raport anual privind activitatea Sistemului European al Băncilor Centrale şi politica monetară din anul precedent şi din anul în curs. Preşedintele Băncii Centrale Europene prezintă acest raport Parlamentului European, care poate organiza o dezbatere generală pe acest temei, şi Consiliului.
Preşedintele Băncii Centrale Europene şi ceilalţi membri ai Comitetului Director pot fi audiaţi, la cererea Parlamentului European sau din proprie iniţiativă, de organele competente ale Parlamentului European.
Subsecţiunea 7
Curtea de Conturi
ARTICOLUL III-384
(1) Curtea de Conturi examinează conturile tuturor veniturilor şi cheltuielilor Uniunii. Aceasta examinează, de asemenea, conturile tuturor veniturilor şi cheltuielilor oricărui organ, oficiu sau agenţie înfiinţată de Uniune, în măsura în care actul constitutiv al organului, oficiului sau agenţiei nu exclude această examinare.
Curtea de Conturi prezintă Parlamentului European şi Consiliului o declaraţie de certificare a exactităţii conturilor, precum şi a legalităţii şi corectitudinii operaţiunilor subordonate, declaraţie care se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Această declaraţie poate fi completată cu evaluări speciale pentru fiecare domeniu major de activitate a Uniunii.
(2) Curtea de Conturi examinează legalitatea şi corectitudinea veniturilor şi cheltuielilor şi asigură buna gestiune financiară. În acest context, Curtea de Conturi semnalează îndeosebi orice neregulă.
Controlul veniturilor se efectuează pe baza veniturilor de realizat şi a celor realizate efectiv de Uniune.
Controlul cheltuielilor se efectuează pe baza angajamentelor, precum şi a plăţilor.
Aceste controale pot fi efectuate înainte de încheierea conturilor exerciţiului bugetar avut în vedere.
(3) Controlul se efectuează asupra actelor justificative şi, dacă este cazul, la faţa locului la celelalte instituţii, în sediile oricărui organ, oficiu sau agenţii care administrează venituri sau cheltuieli în numele Uniunii şi în statele membre, inclusiv în imobilele oricărei persoane fizice sau juridice care beneficiază de venituri de la buget. În statele membre, controlul se efectuează în cooperare cu instituţiile naţionale de control sau, în cazul în care acestea nu dispun de competenţele necesare, cu serviciile naţionale competente. Curtea de Conturi şi instituţiile naţionale de control ale statelor membre practică o cooperare bazată pe încredere şi pe respectarea independenţei acestora. Aceste instituţii sau servicii informează Curtea de Conturi în cazul în care intenţionează să participe la control.
Orice document sau informaţie necesară îndeplinirii misiunii Curţii de Conturi se comunică acesteia, la cererea sa, de către celelalte instituţii, organe, oficii sau agenţii care gestionează venituri sau cheltuieli în numele Uniunii, de către persoanele fizice sau juridice care beneficiază de vărsăminte de la buget şi de către instituţiile naţionale de control sau, în cazul în care acestea nu dispun de competenţele necesare, de către serviciile naţionale competente.
În ceea ce priveşte activitatea de gestionare a veniturilor şi cheltuielilor Uniunii exercitată de Banca Europeană de Investiţii, dreptul de acces al Curţii de Conturi la informaţiile deţinute de Bancă este reglementat printr-un acord încheiat între Curtea de Conturi, Bancă şi Comisie. În lipsa acestui acord, Curtea de Conturi are, cu toate acestea, acces la informaţiile necesare pentru a efectua controlul veniturilor şi cheltuielilor Uniunii administrate de Bancă.
(4) Curtea de Conturi întocmeşte un raport anual după încheierea fiecărui exerciţiu. Acest raport se transmite celorlalte instituţii şi se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, însoţit de răspunsurile acestor instituţii la observaţiile Curţii de Conturi.
De asemenea, Curtea de Conturi îşi poate prezenta oricând observaţiile, în special sub forma unor rapoarte speciale privind chestiuni specifice şi poate emite avize la cererea uneia dintre celelalte instituţii.
Aceasta îşi adoptă rapoartele anuale, rapoartele speciale sau avizele cu majoritatea membrilor care o compun. Cu toate acestea, Curtea de Conturi poate crea în cadrul său camere pentru adoptarea anumitor categorii de rapoarte sau avize, în condiţiile prevăzute de regulamentul său de procedură.
Aceasta sprijină Parlamentul European şi Consiliul în exercitarea funcţiei acestora de control al execuţiei bugetului.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Aceasta îşi adoptă regulamentul de procedură. Acest regulament se supune aprobării Consiliului.
ARTICOLUL III-385
(1) Membrii Curţii de Conturi sunt aleşi dintre personalităţi care fac parte sau au făcut parte, în statul lor, din instituţiile de control financiar extern sau care au o calificare deosebită pentru această funcţie. Aceştia trebuie să prezinte toate garanţiile de independenţă.
(2) Membrii Curţii de Conturi sunt numiţi pentru un mandat de şase ani. Mandatul lor poate fi reînnoit. Consiliul adoptă o decizie europeană care stabileşte lista de membri întocmită potrivit propunerilor fiecărui stat membru. Acesta hotărăşte după consultarea Parlamentului European.
Membrii Curţii de Conturi desemnează din rândul lor pe preşedinte, pentru un termen de trei ani. Mandatul acestuia poate fi reînnoit.
(3) În îndeplinirea misiunilor lor, membrii Curţii de Conturi nu solicită şi nici nu acceptă instrucţiuni de la nici un guvern şi de la nici un alt organism. Aceştia se abţin de la orice act incompatibil cu funcţiile lor.
(4) Pe durata mandatului lor, membrii Curţii de Conturi nu pot exercita nici o altă activitate profesională, remunerată sau nu. La instalarea în funcţie, aceştia se angajează solemn să respecte, pe durata mandatului şi după încheierea acestuia, obligaţiile impuse de mandat şi, în special, obligaţia de onestitate şi prudenţă în a accepta, după încheierea mandatului, anumite funcţii sau avantaje.
(5) În afară de schimbarea ordinară şi de deces, funcţiile membrilor Curţii de Conturi încetează în mod individual prin demisie sau destituire, declarată de Curtea de Justiţie în conformitate cu dispoziţiile alineatului (6).
Persoana în cauză este înlocuită până la încheierea mandatului.
Cu excepţia destituirii, membrii Curţii de Conturi rămân în funcţie până la înlocuirea lor.
(6) Membrii Curţii de Conturi pot fi decăzuţi din funcţiile lor sau din dreptul la pensie ori din alte avantaje numai în cazul în care Curtea de Justiţie constată, la cererea Curţii de Conturi, că au încetat să corespundă condiţiilor cerute sau nu mai îndeplinesc obligaţiile ce decurg din funcţia lor.
SECŢIUNEA 2 ORGANELE CONSULTATIVE ALE UNIUNII
Subsecţiunea 1
Comitetul Regiunilor
ARTICOLUL III-386
Numărul membrilor Comitetului Regiunilor nu poate depăşi trei sute cincizeci. Consiliul, hotărând în unanimitate, la propunerea Comisiei, adoptă o decizie europeană care stabileşte compunerea Comitetului.
Membrii Comitetului, precum şi un număr egal de supleanţi, sunt numiţi pentru cinci ani. Mandatul acestora poate fi reînnoit. Aceştia nu pot fi în acelaşi timp membri ai Parlamentului European.
Consiliul adoptă decizia europeană care stabileşte lista membrilor şi supleanţilor în conformitate cu propunerile făcute de către fiecare stat membru.
La încheierea mandatului prevăzut la articolul I-32 alineatul (2), în temeiul căruia au fost propuşi, mandatul membrilor Comitetului încetează din oficiu şi aceştia sunt înlocuiţi, în conformitate cu aceeaşi procedură, până la încheierea mandatului.
ARTICOLUL III-387
Comitetul Regiunilor îşi desemnează, dintre membrii săi, preşedintele şi biroul, pentru un mandat de doi ani şi jumătate.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Comitetul este convocat de preşedinte, la cererea Parlamentului European, a Consiliului sau a Comisiei. Acesta se poate întruni şi din proprie iniţiativă.
Comitetul îşi stabileşte regulamentul de procedură.
ARTICOLUL III-388
Comitetul Regiunilor este consultat de Parlamentul European, de Consiliu sau de Comisie în cazurile prevăzute de Constituţie şi în toate celelalte cazuri în care una din aceste instituţii consideră acest lucru oportun şi, în special, în care acestea privesc cooperarea transfrontalieră.
În cazul în care consideră necesar, Parlamentul European, Consiliul sau Comisia acordă Comitetului un termen pentru ca acesta să îşi prezinte avizul, termen care nu poate fi mai mic de o lună de la data la care comunicarea este adresată preşedintelui în acest scop. După expirarea termenului acordat, lipsa avizului nu împiedică acţiunile viitoare.
În cazul în care Comitetul Economic şi Social este consultat, Comitetul Regiunilor este informat de Parlamentul European, de Consiliu sau de Comisie cu privire la cererea de aviz. În cazul în care consideră că sunt în joc interese regionale specifice, Comitetul Regiunilor poate emite un aviz în acest sens. Acesta poate să emită un aviz şi din proprie iniţiativă.
Avizul Comitetului, precum şi procesul verbal al dezbaterilor sale se transmit Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei.
Subsecţiunea 2
Comitetul Economic şi Social
ARTICOLUL III-389
Numărul membrilor Comitetului Economic şi Social nu poate depăşi trei sute cincizeci. Consiliul, hotărând în unanimitate, la propunerea Comisiei, adoptă o decizie europeană care stabileşte compunerea Comitetului.
ARTICOLUL III-390
Membrii Comitetului Economic şi Social sunt numiţi pentru un mandat de cinci ani. Mandatul acestora poate fi reînnoit.
Consiliul adoptă decizia europeană care stabileşte lista membrilor întocmită în conformitate cu propunerile făcute de fiecare stat membru.
Consiliul hotărăşte după consultarea Comisiei. Acesta poate obţine opinia organizaţiilor europene reprezentative pentru diferitele sectoare economice şi sociale şi ale societăţii civile, pe care activitatea Uniunii le priveşte.
ARTICOLUL III-391
Comitetul Economic şi Social îşi desemnează, dintre membrii săi, preşedintele şi biroul pentru un mandat de doi ani şi jumătate.
Comitetul este convocat de preşedinte, la cererea Parlamentului European, a Consiliului sau a Comisiei. Acesta se poate întruni şi din proprie iniţiativă.
Comitetul îşi adoptă regulamentul de procedură.
ARTICOLUL III-392
Comitetul Economic şi Social este consultat de Parlamentul European, Consiliu sau Comisie, în cazurile prevăzute de Constituţie. Comitetul poate fi consultat de aceste instituţii în toate cazurile în care acestea consideră oportun. Acesta poate emite un aviz şi din proprie iniţiativă.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
În cazul în care consideră necesar, Parlamentul European, Consiliul sau Comisia acordă Comitetului un termen pentru ca acesta să îşi prezinte avizul, termen care nu poate fi mai mic de o lună de la data la care comunicarea este adresată preşedintelui în acest scop. După expirarea termenului acordat, lipsa avizului nu împiedică acţiunile viitoare.
Avizul Comitetului, precum şi procesul verbal al dezbaterilor sale se transmit Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei.
SECŢIUNEA 3 BANCA EUROPEANĂ DE INVESTIŢII
ARTICOLUL III-393
Banca Europeană de Investiţii are personalitate juridică.
Membrii acesteia sunt statele membre.
Statutul Băncii Europene de Investiţii face obiectul unui protocol.
Prin lege europeană a Consiliului poate fi modificat Statutul Băncii Europene de Investiţii. Consiliul, hotărăşte în unanimitate, fie la cererea Băncii Europene de Investiţii şi după consultarea Parlamentului European şi a Comisiei, fie la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European şi a Băncii Europene de Investiţii.
ARTICOLUL III-394
Banca Europeană de Investiţii are misiunea de a contribui, recurgând la pieţele de capital şi la resursele proprii, la dezvoltarea echilibrată şi neîntreruptă a pieţei interne, în interesul Uniunii. În acest scop, Banca facilitează, în special prin acordarea de împrumuturi şi garanţii şi fără a urmări un scop lucrativ, finanţarea proiectelor de mai jos, în toate sectoarele economiei:
(a) proiecte care urmăresc punerea în valoare a regiunilor mai puţin dezvoltate;
(b) proiecte care urmăresc modernizarea sau reconversia întreprinderilor ori crearea de noi activităţi ca urmare a realizării sau funcţionării pieţei interne şi care, prin amploarea sau natura lor, nu pot fi finanţate în întregime prin diferitele mijloace de finanţare existente în fiecare dintre statele membre;
(c) proiecte de interes comun pentru mai multe state membre care, prin amploarea sau natura lor, nu pot fi finanţate în întregime prin diferitele mijloace de finanţare existente în fiecare dintre statele membre.
În îndeplinirea misiunii sale, Banca Europeană de Investiţii facilitează finanţarea programelor de investiţii în legătură cu intervenţiile fondurilor structurale şi ale altor instrumente financiare ale Uniunii.
SECŢIUNEA 4
DISPOZIŢII COMUNE INSTITUŢIILOR, ORGANELOR, OFICIILOR ŞI
AGENŢIILOR UNIUNII
ARTICOLUL III-395
(1) În cazul în care, în temeiul Constituţiei, Consiliul hotărăşte la propunerea Comisiei, acesta poate modifica propunerea numai hotărând în unanimitate, cu excepţia cazurilor prevăzute la articolele I-56, III-396 alineatele (10) şi (13), III-404 şi III-405 alineatul (2).
(2) Atât timp cât Consiliul nu a hotărât, Comisia îşi poate modifica propunerea în orice fază a procedurilor de adoptare a unui act al Uniunii.
ARTICOLUL III-396
(1) În cazul în care, în temeiul Constituţiei, legile sau legile-cadru europene se adoptă în conformitate cu procedura legislativă ordinară, se aplică dispoziţiile următoare:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(2) Comisia prezintă o propunere Parlamentului European şi Consiliului.
Prima lectură
(3) Parlamentul European adoptă poziţia sa în primă lectură şi o transmite Consiliului.
(4) În cazul în care poziţia Parlamentului European este aprobată de Consiliu, actul respectiv se adoptă cu formularea care corespunde poziţiei Parlamentului European.
(5) În cazul în care poziţia Parlamentului European nu este aprobată de Consiliu, acesta adoptă poziţia sa în primă lectură şi o transmite Parlamentului European.
(6) Consiliul informează pe deplin Parlamentul asupra motivelor care l-au condus la adoptarea poziţiei sale în primă lectură. Comisia informează pe deplin Parlamentul European cu privire la poziţia sa.
A doua lectură
(7) În cazul în care, în termen de trei luni de la data transmiterii, Parlamentul European:
(a) aprobă poziţia Consiliului din prima lectură sau nu s-a pronunţat, actul respectiv se consideră adoptat cu formularea care corespunde poziţiei Consiliului;
(b) respinge, cu majoritatea membrilor care îl compun, poziţia Consiliului din prima lectură, actul propus este considerat neadoptat;
(c) propune, cu majoritatea membrilor care îl compun, amendamente la poziţia Consiliului din prima lectură, textul astfel modificat se transmite Consiliului şi Comisiei, care emite un aviz cu privire la aceste amendamente.
(8) În cazul în care, în termen de trei luni de la primirea amendamentelor Parlamentului European, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată:
(a) aprobă toate aceste amendamente, actul respectiv este considerat aprobat;
(b) nu aprobă toate amendamentele, preşedintele Consiliului, în consens cu preşedintele Parlamentului European, convoacă comitetul de conciliere, într-un termen de şase săptămâni.
(9) Consiliul hotărăşte în unanimitate cu privire la amendamentele care au făcut obiectul unui aviz negativ din partea Comisiei.
Concilierea
(10) Comitetul de conciliere, care reuneşte membrii Consiliului sau reprezentanţii lor şi tot atâţia membri ce reprezintă Parlamentul European, are misiunea de a ajunge la un acord asupra unui proiect comun, cu majoritatea calificată a membrilor Consiliului sau a reprezentanţilor acestora şi cu majoritatea membrilor ce reprezintă Parlamentul European, în termen de şase săptămâni de la data convocării, pe baza poziţiilor Parlamentului şi ale Consiliului din a doua lectură.
(11) Comisia participă la lucrările comitetului de conciliere şi ia toate iniţiativele necesare pentru promovarea unei apropieri între poziţiile Parlamentului European şi ale Consiliului.
(12) În cazul în care, în termen de şase săptămâni de la convocare, comitetul de conciliere nu aprobă nici un proiect comun, actul propus este considerat neadoptat.
A treia lectură
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(13) În cazul în care, în acest termen, comitetul de conciliere aprobă un proiect comun, Parlamentul European şi Consiliul dispun fiecare de un termen de şase săptămâni de la această aprobare, pentru a adopta actul respectiv în conformitate cu acest proiect, Parlamentul European hotărând cu majoritatea voturilor exprimate iar Consiliul cu majoritate calificată. În caz contrar, actul propus este considerat neadoptat.
(14) Termenele de trei luni şi şase săptămâni prevăzute de prezentul articol sunt prelungite cu cel mult o lună şi două săptămâni, la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Dispoziţii speciale
(15) În cazul în care, în situaţiile anume prevăzute de Constituţie, o lege sau o lege-cadru se supune procedurii legislative ordinare la iniţiativa unui grup de state membre sau la recomandarea Băncii Centrale Europene ori la cererea Curţii de Justiţie, alineatul (2), alineatul (6) teza a doua şi alineatul (9) nu sunt aplicabile.
În aceste cazuri, Parlamentul European şi Consiliul transmit Comisiei proiectul de act, precum şi poziţiile lor din prima şi din a doua lectură. Parlamentul European sau Consiliul poate solicita avizul Comisiei în orice fază a procedurii, aviz pe care Comisia îl poate emite şi din proprie iniţiativă. Comisia poate de asemenea, în cazul în care consideră necesar, să participe la comitetul de conciliere în condiţiile prevăzute la alineatul (11).
ARTICOLUL III-397
Parlamentul European, Consiliul şi Comisia se consultă reciproc şi organizează, de comun acord, condiţiile cooperării lor. În acest scop, acestea pot, cu respectarea Constituţiei, să încheie acorduri interinstituţionale care pot avea un caracter obligatoriu.
ARTICOLUL III-398
(1) În îndeplinirea misiunilor lor, instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii se sprijină pe o administraţie europeană transparentă, eficientă şi independentă.
(2) În acest scop, prin legi europene se stabilesc dispoziţii speciale, cu respectarea Statutului funcţionarilor Uniunii şi a Regimului care se aplică celorlalţi agenţi ai Uniunii, adoptate în temeiul articolului III-427.
ARTICOLUL III-399
(1) Instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii asigură transparenţa lucrărilor lor şi adoptă în regulamentele lor de procedură, pentru punerea în aplicare a articolului I-50, dispoziţii speciale privind accesul publicului la documente lor. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, Banca Centrală Europeană şi Banca Europeană de Investiţii se supun dispoziţiilor articolului I-50 alineatul 3 şi ale prezentului articol numai în cazul în care exercită funcţii administrative.
(2) Parlamentul European şi Consiliul asigură publicarea documentelor privind procedurile legislative în condiţiile prevăzute de legea europeană menţionată la articolul I-50 alineatul (3).
ARTICOLUL III-400
(1) Consiliul adoptă decizii europene care stabilesc:
(a) salariile, indemnizaţiile şi pensiile preşedintelui Consiliului European, ale preşedintelui Comisiei, ale ministrului afacerilor externe al Uniunii, ale membrilor Comisiei, ale preşedinţilor, membrilor şi grefierilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, precum şi ale secretarului general al Consiliului;
(b) condiţiile de încadrare în muncă şi, în special, salariile, indemnizaţiile şi pensiile preşedintelui şi membrilor Curţii de Conturi.
(c) toate indemnizaţiile care ţin loc de remuneraţii ale persoanelor prevăzute la literele (a) şi (b).
(2) Consiliul adoptă regulamente şi decizii europene care stabilesc indemnizaţiile membrilor Comitetului Economic şi Social.
ARTICOLUL III-401
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Actele Consiliului, ale Comisiei sau ale Băncii Centrale Europene care impun o obligaţie pecuniară în sarcina altor persoane decât statele membre constituie titlu executoriu.
Executarea silită este reglementată de normele de procedură civilă în vigoare în statul membru pe teritoriul căruia aceasta are loc. Actele sunt învestite cu formulă executorie, fără îndeplinirea nici unei alte formalităţi decât cea a verificării autenticităţii acestui titlu de către autoritatea naţională pe care guvernul fiecărui stat membru o desemnează în acest scop şi a cărei desemnare este adusă la cunoştinţa Comisiei şi Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
După îndeplinirea acestor formalităţi, la cererea părţii interesate, aceasta poate proceda la executarea silită sesizând direct autoritatea competentă, în conformitate cu legislaţia internă.
Executarea silită poate fi suspendată numai în temeiul unei decizii a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Cu toate acestea, controlul legalităţii măsurilor de executare este de competenţa instanţele judecătoreşti naţionale.
CAPITOLUL II DISPOZIŢII FINANCIARE
SECŢIUNEA 1 CADRUL FINANCIAR MULTIANUAL
ARTICOLUL III-402
(1) Cadrul financiar multianual se adoptă pentru o perioadă de cel puţin cinci ani, în conformitate cu dispoziţiile articolului I-55.
(2) Cadrul financiar stabileşte valorile plafoanelor anuale ale alocărilor pe categorii de cheltuieli şi ale plafonului anual de credite pentru plăţi. Categoriile de cheltuieli, al căror număr este limitat, corespund marilor sectoare de activitate ale Uniunii.
(3) Cadrul financiar prevede orice alte dispoziţii utile bunei desfăşurări a procedurii bugetare anuale.
(4) În cazul în care legea europeană a Consiliului pentru stabilirea unui nou cadru financiar nu a fost adoptată la încheierea cadrului financiar precedent, plafoanele şi celelalte dispoziţii corespunzătoare ultimului an al acestui cadru se prorogă până la adoptarea acestei legi.
(5) Pe tot parcursul procedurii care conduce la adoptarea cadrului financiar, Parlamentul, Consiliul şi Comisia iau toate măsurile necesare pentru a facilita reuşita procedurii.
SECŢIUNEA 2 BUGETUL ANUAL AL UNIUNII
ARTICOLUL III-403
Exerciţiul bugetar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie.
ARTICOLUL III-404
Bugetul anual al Uniunii se adoptă prin legi europene, în conformitate cu dispoziţiile de mai jos:
(1) Fiecare instituţie întocmeşte, înainte de 1 iulie, o situaţie estimativă a cheltuielilor sale pentru exerciţiul bugetar următor. Comisia grupează aceste situaţii într-un proiect de buget ce poate conţine estimări divergente.
Acest proiect cuprinde veniturile şi cheltuielile estimate.
(2) Propunerea care cuprinde proiectul de buget se prezintă de către Comisie Parlamentului European şi Consiliului până cel târziu la data de 1 septembrie a anului care precede anul execuţiei bugetului.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Comisia poate modifica proiectul de buget în cursul procedurii până la convocarea comitetului de conciliere prevăzut la alineatul (5).
(3) Consiliul adoptă poziţia sa asupra proiectului de buget şi o transmite Parlamentului European până cel târziu la data de 1 octombrie a anului care precede anul execuţiei bugetului. Acesta informează pe deplin Parlamentul European asupra motivelor care l-au condus la adoptarea poziţiei respective.
(4) În cazul în care, în termen de patruzeci şi două de zile de la transmitere, Parlamentul European:
(a) aprobă poziţia Consiliului, legea europeană a bugetului este adoptată;
(b) nu a luat o hotărâre, legea europeană a bugetului este considerată aprobată;
(c) adoptă amendamente cu majoritatea membrilor săi, proiectul astfel modificat se transmite Consiliului şi Comisiei. Preşedintele Parlamentului European, în consens cu preşedintele Consiliului, convoacă fără întârziere comitetul de conciliere. Cu toate acestea, comitetul de conciliere nu se întruneşte în cazul în care, în termen de zece zile, Consiliul informează Parlamentul European că aprobă toate amendamentele sale.
(5) Comitetul de conciliere, ce reuneşte membrii Consiliului sau reprezentanţii acestora şi tot atâţia membri reprezentând Parlamentul European, are misiunea de a ajunge, pe baza poziţiilor Parlamentului European şi ale Consiliului, la un acord asupra unui proiect comun, cu majoritatea calificată a membrilor Consiliului sau a reprezentanţilor lor şi cu majoritatea membrilor reprezentând Parlamentul European, în termen de douăzeci şi una de zile de la data convocării sale. Comisia participă la lucrările comitetului de conciliere şi adoptă toate iniţiativele necesare pentru promovarea apropierii poziţiilor Parlamentului European şi ale Consiliului.
(6) În cazul în care, în termenul de douăzeci şi una de zile prevăzut la alineatul (5), comitetul de conciliere ajunge la un acord asupra unui proiect comun, Parlamentul European şi Consiliul dispun fiecare de un termen de paisprezece zile socotit de la data acordului pentru aprobarea proiectului comun.
(7) În cazul în care, în termenul de paisprezece zile prevăzut la alineatul (6):
(a) Parlamentul European şi Consiliul aprobă fiecare proiectul comun sau nu iau o hotărâre, ori în cazul în care una dintre aceste instituţii aprobă proiectul comun iar cealaltă nu a hotărât încă, legea europeană a bugetului este considerată adoptată definitiv în conformitate cu proiectul comun, sau
(b) Parlamentul European, hotărând cu majoritatea membrilor săi, şi Consiliul resping proiectul comun, ori în cazul în care una dintre aceste instituţii respinge proiectul comun iar cealaltă nu a hotărât încă, Comisia prezintă un nou proiect de buget, sau
(c) Parlamentul European, hotărând cu majoritatea membrilor săi, respinge proiectul comun, iar Consiliul îl aprobă, Comisia prezintă un nou proiect de buget, sau
(d) Parlamentul European aprobă proiectul comun dar Consiliul îl respinge, Parlamentul European poate decide, într-un termen de paisprezece zile de la data respingerii de către Consiliu şi hotărând cu majoritatea membrilor săi şi a trei cincimi din totalul voturilor exprimate, confirmarea tuturor sau doar a anumitor amendamente prevăzute la alineatul (4) litera (c). În cazul în care unul dintre amendamentele Parlamentului European nu este confirmat, se reţine poziţia aprobată în cadrul comitetului de conciliere referitoare la linia bugetară care face obiectul acestui amendament.
Pe această bază, legea europeană a bugetului este considerată adoptată definitiv.
(8) În cazul în care, în termenul de douăzeci şi una de zile prevăzut la alineatul (5), comitetul de conciliere nu ajunge la un acord asupra unui proiect comun, Comisia prezintă un nou proiect de buget.
(9) La încheierea procedurii prevăzute prezentul articol, preşedintele Parlamentului European constată că legea europeană a bugetului se adoptă definitiv.
(10) Fiecare instituţie îşi exercită atribuţiile care îi sunt acordate prin prezentul articol cu respectarea Constituţiei şi a actelor adoptate în temeiul Constituţiei, în special în ceea ce priveşte resursele proprii ale Uniunii şi echilibrul veniturilor şi cheltuielilor.
ARTICOLUL III-405
(1) În cazul în care, la începutul unui exerciţiu bugetar, legea europeană a bugetului nu a fost adoptată definitiv, cheltuielile pot fi efectuate lunar pe capitol în conformitate cu legea europeană prevăzută la articolul III-412, în limita unei douăsprezecimi din alocările înscrise în legea europeană a bugetului exerciţiului precedent, fără să poată depăşi o douăsprezecime din alocările prevăzute de acelaşi capitol al proiectului de buget.
(2) Consiliul, la propunerea Comisiei şi cu respectarea celorlalte condiţii prevăzute la alineatul 1, poate adopta o decizie europeană de autorizare a cheltuielilor care depăşesc o douăsprezecime, în conformitate cu legea europeană prevăzută la articolul III-412. Acesta transmite de îndată decizia Parlamentului European.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Decizia europeană prevede măsurile necesare în materie de resurse pentru asigurare aplicării prezentului articol, cu respectarea legilor europene prevăzute la articolul I-54 alineatele (3) şi (4).
Aceasta intră în vigoare în termen de treizeci de zile de la adoptare în cazul în care, în acest termen, Parlamentul European, hotărând cu majoritatea membrilor săi, nu decide să reducă aceste cheltuieli.
ARTICOLUL III-406
În condiţiile stabilite prin legea europeană prevăzută la articolul III-318, alocările, altele decât cele privind cheltuielile de personal, care nu au fost utilizate până la sfârşitul exerciţiului bugetar pot face obiectul unui report limitat doar la exerciţiul următor.
Alocările sunt clasificate pe capitole grupând cheltuielile după natura sau după destinaţia acestora şi sunt repartizate în conformitate cu legea europeană prevăzute la articolul III-412.
Cheltuielile:
- Parlamentului European,
- Consiliului European şi ale Consiliului,
- Comisiei,
- precum şi ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene fac obiectul unor secţiuni distincte ale bugetului, fără a aduce atingere regimului special al anumitor cheltuieli comune.
SECŢIUNEA 3 EXECUŢIA BUGETULUI ŞI DESCĂRCAREA
ARTICOLUL III-407
Comisia execută bugetul în cooperare cu statele membre, în conformitate cu legea europeană prevăzută la articolul III-412, pe proprie răspundere şi în limita alocărilor acordate, în conformitate cu principiul bunei gestionări financiare. Statele membre cooperează cu Comisia pentru a permite ca utilizarea alocărilor să se facă după acelaşi principiu.
Prin legea europeană prevăzută la articolul III-412 se stabilesc obligaţiile de control şi de audit ale statelor membre în execuţia bugetului, precum şi răspunderile care decurg din acestea. Această lege europeană stabileşte răspunderile şi normele de aplicare potrivit cărora fiecare instituţie participă la execuţia propriilor cheltuieli.
În cadrul bugetului, Comisia poate efectua transferuri, în limitele şi condiţiile prevăzute de legea europeană prevăzută la articolul III-412, fie de la un capitol al bugetului la alt capitol, fie de la o subdiviziune la altă subdiviziune.
ARTICOLUL III-408
Comisia prezintă în fiecare an Parlamentului European şi Consiliului conturile exerciţiului bugetar precedent, aferente operaţiunilor de buget. De asemenea, Comisia le comunică un bilanţ financiar privind activul şi pasivul Uniunii.
Comisia prezintă, de asemenea, Parlamentului European şi Consiliului un raport de evaluare a finanţelor Uniunii bazat pe rezultatele obţinute, în special raportându-se la indicaţiile date de Parlamentul European şi Consiliu în temeiul articolului III-409.
ARTICOLUL III-409
(1) Parlamentul European, la recomandarea Consiliului, dă descărcare Comisiei de execuţia bugetului. În acest scop, examinează, în urma Consiliului, conturile, bilanţul financiar şi raportul de evaluare prevăzute la articolul III-408, raportul anual al Curţii de Conturi, împreună cu răspunsurile instituţiilor controlate la observaţiile Curţii de Conturi, declaraţia de atestare prevăzută la articolul III-384 alineatul (1) al doilea paragraf, precum şi rapoartele speciale pertinente ale Curţii de Conturi.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(2) Înainte de a da descărcare Comisiei sau în orice alt scop care are legătură cu exercitarea atribuţiilor acesteia de execuţie bugetară, Parlamentul European poate solicita să audieze Comisia asupra execuţiei cheltuielilor sau a funcţionării sistemelor de control financiar. Comisia prezintă Parlamentului European, la cererea acestuia, orice informaţie necesară.
(3) Comisia ia toate măsurile necesare pentru a da curs observaţiilor care însoţesc deciziile de descărcare şi celorlalte observaţii ale Parlamentului European privind execuţia cheltuielilor, precum şi comentariilor care însoţesc recomandările de descărcare adoptate de Consiliu.
(4) La cererea Parlamentului European sau a Consiliului, Comisia întocmeşte un raport privind măsurile luate în lumina acestor observaţii şi comentarii, şi în special privind instrucţiunile date serviciilor responsabile de execuţia bugetului. Aceste rapoarte sunt, de asemenea, transmise Curţii de Conturi.
SECŢIUNEA 4 DISPOZIŢII COMUNE
ARTICOLUL III-410
Cadrul financiar multianual şi bugetul anual se stabilesc în euro.
ARTICOLUL III-411
Comisia poate, sub rezerva informării în acest sens a autorităţilor competente ale statelor membre în cauză, să transfere în moneda unuia din statele membre activele pe care le deţine în moneda altui stat membru, în măsura necesară utilizării acestor active în scopurile prevăzute de Constituţie. În măsura posibilului, Comisia evită astfel de transferuri în cazul în care deţine deja active disponibile sau mobilizabile în monedele de care are nevoie.
Comisia comunică cu fiecare din statele membre în cauză prin intermediul autorităţii desemnate de acestea. În execuţia operaţiunilor financiare, aceasta recurge la banca de emisiune a statului membru în cauză sau la o altă instituţie financiară aprobată de acesta.
ARTICOLUL III-412
(1) Prin legi europene se stabilesc:
(a) normele financiare care definesc în special procedura care trebuie adoptată pentru stabilirea şi execuţia bugetului şi pentru predarea şi verificarea conturilor;
(b) normele de organizare a controlului răspunderii participanţilor la execuţia bugetului, în special a ordonatorilor şi contabililor.
Legile europene în cauză se adoptă după consultarea Curţii de Conturi.
(2) Consiliul adoptă, la propunerea Comisiei, un regulament european care stabileşte condiţiile şi procedura potrivit cărora veniturile bugetare prevăzute în regimul de resurse proprii ale Uniunii sunt puse la dispoziţia Comisiei, precum şi măsurile care trebuie aplicate pentru a face faţă, atunci când este cazul, nevoii de lichidităţi. Consiliul hotărăşte după consultarea Parlamentului European şi a Curţii de Conturi.
(3) Consiliul hotărăşte în unanimitate, până la 31 decembrie 2006, în toate cazurile prevăzute de prezentul articol.
ARTICOLUL III-413
Parlamentul European, Consiliul şi Comisia asigură disponibilitatea mijloacelor financiare care permit Uniunii să-şi îndeplinească obligaţiile juridice faţă de terţi.
ARTICOLUL III-414
La iniţiativa Comisiei se convoacă întâlniri periodice între preşedinţii Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei, în cadrul procedurilor bugetare prevăzute de prezentul capitol. Preşedinţii iau toate măsurile necesare pentru a promova concertarea şi apropierea poziţiilor instituţiilor pe care le conduc, în vederea facilitării punerii în aplicare a dispoziţiilor prezentului capitol.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
SECŢIUNEA 5 LUPTA ÎMPOTRIVA FRAUDEI
ARTICOLUL III-415
(1) Uniunea şi statele membre combat frauda şi orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii prin măsuri luate în conformitate cu prezentul articol. Aceste măsuri descurajează fraudele şi oferă o protecţie efectivă în statele membre, precum şi în cadrul instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii.
(2) Pentru a combate frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, statele membre adoptă aceleaşi măsuri pe care le adoptă pentru a combate frauda care aduce atingere propriilor lor interese financiare.
(3) Fără a aduce atingere altor dispoziţii ale Constituţiei, statele membre îşi coordonează acţiunea urmărind să apere interesele financiare ale Uniunii împotriva fraudei. În acest scop, statele membre organizează, împreună cu Comisia, o cooperare strânsă şi constantă între autorităţile competente.
(4) Prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc măsurile necesare în domeniul prevenirii fraudei care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii şi în al combaterii acestei fraude, pentru a oferi o protecţie efectivă şi echivalentă în statele membre, precum şi în cadrul instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii. Acestea se adoptă după consultarea Curţii de Conturi.
(5) Comisia, în cooperare cu statele membre, prezintă anual Parlamentului European şi Consiliului un raport privind măsurile adoptate pentru punerea în aplicare a prezentului articol.
CAPITOLUL III FORMELE DE COOPERARE CONSOLIDATĂ
ARTICOLUL III-416
Formele de cooperare consolidată trebuie să respecte Constituţia şi dreptul Uniunii.
Acestea nu pot aduce atingere pieţei interne şi nici coeziunii economice, sociale şi teritoriale. Formele de cooperare consolidată nu pot constitui o barieră sau o discriminare în schimburile dintre statele membre, ori să provoace o distorsionare a concurenţei între ele.
ARTICOLUL III-417
Formele de cooperare consolidată trebuie să respecte competenţele, drepturile şi obligaţiile statelor membre neparticipante. Acestea din urmă nu împiedică punerea lor în aplicare de către statele membre participante.
ARTICOLUL III-418
(1) Din momentul stabilirii lor, formele de cooperare consolidată sunt deschise tuturor statelor membre, sub rezerva respectării eventualelor condiţii de participare stabilite prin decizia europeană de autorizare. Acestea rămân, de asemenea, deschise oricând pe durata funcţionării lor, sub rezerva respectării, pe lângă eventualele condiţii menţionate mai sus, şi a actelor deja adoptate în cadrul lor. Comisia şi statele membre participante la o formă de cooperare consolidată asigură promovarea participării unui număr cât mai mare de state membre.
(2) Comisia şi, dacă este cazul, ministrul afacerilor externe al Uniunii informează periodic Parlamentul European şi Consiliul cu privire la evoluţia formelor de cooperare consolidată.
ARTICOLUL III-419
(1) Statele membre care doresc să stabilească între ele o formă de cooperare consolidată într-unul din domeniile prevăzute de Constituţie, cu excepţia domeniilor de competenţă exclusivă şi a politicii externe şi de securitate comune, înaintează Comisiei o cerere precizând domeniul de aplicare şi obiectivele urmărite prin forma de cooperare consolidată preconizată. Comisia poate prezenta Consiliului o propunere în acest sens. În cazul în care Comisia nu prezintă o propunere, aceasta comunică motivele statelor membre în cauză.
Autorizarea de a recurge la o formă de cooperare consolidată se acordă prin decizie europeană a Consiliului, care hotărăşte la propunerea Comisiei şi după aprobarea Parlamentului European.
(2) Cererea statelor membre ce doresc să stabilească între ele o formă de cooperare consolidată în cadrul politicii externe şi de securitate comune este adresată Consiliului. Aceasta se transmite ministrului afacerilor externe care îşi dă avizul asupra coerenţei formei de cooperare consolidată preconizate cu politica externă şi de securitate comună a Uniunii, precum şi Comisiei, care îşi dă avizul în special asupra coerenţei formei de cooperare consolidată preconizate cu celelalte politici ale Uniunii. Cererea se transmite, de asemenea, Parlamentului European spre informare.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Autorizarea de a recurge la o formă de cooperare consolidată este acordată prin decizie a Consiliului, care hotărăşte în unanimitate.
ARTICOLUL III-420
(1) Orice stat membru care doreşte să participe la o formă de cooperare consolidată în curs într-unul din domeniile prevăzute la articolul III-419 alineatul (1) îşi notifică intenţia Consiliului şi Comisiei.
În termen de patru luni de la data primirii notificării, Comisia confirmă participarea statului membru în cauză. Dacă este cazul, aceasta constată îndeplinirea condiţiilor de participare şi adoptă orice măsuri tranzitorii necesare privind aplicarea actelor deja adoptate în cadrul formei de cooperare consolidate.
Cu toate acestea, în cazul în care consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile de participare, Comisia indică dispoziţiile ce trebuie adoptate pentru îndeplinirea lor şi stabileşte un termen pentru a reexamina cererea de participare. La expirarea acestui termen, Comisia reexaminează cererea, în conformitate cu procedura prevăzută de al doilea paragraf. În cazul în care Comisia consideră că în continuare nu sunt îndeplinite condiţiile de participare, statul membru în cauză poate sesiza legătură cu aceasta Consiliul, care se pronunţă asupra cererii. Consiliul hotărăşte în conformitate cu dispoziţiile articolului I-44 alineatul (3). Acesta poate, de asemenea, să adopte, la propunerea Comisiei, măsurile tranzitorii prevăzute de al doilea paragraf.
(2) Orice stat membru care doreşte să participe la o formă de cooperare consolidată în cadrul politicii externe şi de securitate comune notifică intenţia sa Consiliului, ministrului afacerilor externe al Uniunii şi Comisiei.
Consiliul confirmă participarea statului membru în cauză după consultarea ministrului afacerilor externe al Uniunii şi după ce a constatat, dacă este cazul, îndeplinirea eventualelor condiţii de participare. Consiliul, la propunerea ministrului afacerilor externe al Uniunii, poate să adopte, de asemenea, orice măsuri tranzitorii necesare privind aplicarea actelor deja adoptate în cadrul formei de cooperare consolidată. Cu toate acestea, în cazul în care consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile de participare, Consiliul indică dispoziţiile care trebuie adoptate pentru îndeplinirea acestor condiţii şi stabileşte un termen pentru reexaminarea cererii de participare.
În înţelesul prezentului alineat, Consiliul hotărăşte în unanimitate şi în conformitate cu dispoziţiile articolului I-44 alineatul (3).
ARTICOLUL III-421
Cheltuielile care rezultă din punerea în aplicare a unei forme de cooperare consolidată, altele decât costurile administrative necesare instituţiilor, sunt în sarcina statelor membre participante, cu excepţia cazului în care Consiliul, hotărând în unanimitate, după consultarea Parlamentului European, nu decide altfel.
ARTICOLUL III-422
(1) În cazul în care o dispoziţie a Constituţiei ce poate fi aplicată în cadrul unei forme de cooperare consolidată prevede adoptarea în unanimitate a hotărârii Consiliului, Consiliul, hotărând în unanimitate în conformitate cu condiţiile prevăzute la articolul I-44 alineatul (3), poate adopta o decizie europeană care să prevadă faptul că acesta va hotărî cu majoritate calificată.
(2) În cazul în care o dispoziţie a Constituţiei care poate fi aplicată în cadrul unei forme de cooperare consolidată prevede adoptarea de către Consiliu a legilor sau legilor-cadru europene în conformitate cu o procedură legislativă specială, Consiliul, hotărând în unanimitate în conformitate cu condiţiile prevăzute la articolul I-44 alineatul (3), poate adopta o decizie europeană care să prevadă faptul că acesta va hotărî în conformitate cu procedura legislativă ordinară. Consiliul hotărăşte după consultarea Parlamentului European.
(3) Alineatele (1) şi (2) nu se aplică deciziilor care au implicaţii militare sau în domeniul apărării.
ARTICOLUL III-423
Consiliul şi Comisia asigură coerenţa acţiunilor întreprinse în cadrul unei forme de cooperare consolidată, precum şi coerenţa acestor acţiuni cu politicile Uniunii, şi cooperează în acest scop.
TITLUL VII DISPOZIŢII COMUNE
ARTICOLUL III-424
Ţinând seama de situaţia economică şi socială structurală din Guadelupa, Guyana Franceză, Martinica, Reunion, Azore, Madeira şi Insulele Canare, agravată de depărtare, insularitate, suprafaţa redusă, relieful şi clima dificile, dependenţa economică de un mic număr de produse, factori a căror persistenţă şi combinare dăunează în mod grav dezvoltării lor, Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă legi, legi-cadru, regulamente şi decizii europene ce urmăresc, în special, stabilirea condiţiilor de aplicare a Constituţiei în aceste regiuni, inclusiv politicile comune. Consiliul hotărăşte după consultarea Parlamentului European.
Actele prevăzute de primul paragraf se referă în special la politicile vamale şi comerciale, politica fiscală, zonele libere, politicile în domeniul agriculturii şi pescuitului, condiţiile de aprovizionare cu materii prime şi bunuri de primă necesitate, ajutoarele de stat şi condiţiile de acces la fonduri structurale şi la programele orizontale ale Uniunii.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Consiliul adoptă măsurile prevăzute de primul paragraf ţinând seama de caracteristicile şi constrângerile specifice ale regiunilor ultraperiferice, fără ca aceasta să dăuneze integrităţii şi coerenţei ordinii juridice a Uniunii, inclusiv piaţa internă şi politicile comune.
ARTICOLUL III-425
Constituţia nu aduce atingere regimului proprietăţii în statele membre.
ARTICOLUL III-426
În fiecare din statele membre, Uniunea dispune de cea mai extinsă capacitate juridică recunoscută persoanelor juridice de către dreptul intern. Uniunea poate, în special, dobândi sau înstrăina bunuri mobile şi imobile şi poate sta în justiţie. În acest scop, Uniunea este reprezentată de Comisie. Cu toate acestea, Uniunea este reprezentată de fiecare instituţie, în temeiul autonomiei lor administrative, pentru chestiunile referitoare la funcţionarea lor.
ARTICOLUL III-427
Statutul funcţionarilor Uniunii şi Regimul care se aplică celorlalţi agenţi ai Uniunii se stabilesc prin lege europeană. Aceasta se adoptă după consultarea instituţiilor în cauză.
ARTICOLUL III-428
Pentru îndeplinirea sarcinilor care îi sunt încredinţate, Comisia poate primi orice informaţie şi poate efectua orice verificare necesară, în limitele şi condiţiile stabilite printr-un regulament sau o decizie europeană adoptată de Consiliu cu majoritate simplă.
ARTICOLUL III-429
(1) Fără a aduce atingere articolului 5 din Protocolul privind statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi Băncii Centrale Europene, prin lege sau lege-cadru europeană se stabilesc măsurile pentru întocmirea de statistici, în cazul în care aceasta este necesară pentru îndeplinirea activităţilor Uniunii.
(2) Întocmirea de statistici se face cu respectarea imparţialităţii, fiabilităţii, obiectivităţii, independenţei ştiinţifice, eficienţei costurilor şi confidenţialităţii informaţiilor statistice. Aceasta nu trebuie să antreneze costuri excesive pentru operatorii economici.
ARTICOLUL III-430
Membrii instituţiilor Uniunii, membrii comitetelor, precum şi funcţionarii şi agenţii Uniunii au obligaţia, chiar după încetarea funcţiilor lor, de a nu divulga informaţii care, prin natura lor, constituie secret profesional, în special datele privind întreprinderile în ceea ce priveşte relaţiile lor comerciale sau elementele preţului lor de cost.
ARTICOLUL III-431
Răspunderea contractuală a Uniunii este reglementată de dreptul aplicabil contractului în cauză.
În materie de răspundere extracontractuală, Uniunea trebuie să repare, în conformitate cu principiile generale comune statelor membre, toate prejudiciile cauzate de instituţiile sau agenţii săi în exercitarea funcţiilor lor.
Prin derogare de la dispoziţiile celui de-al doilea paragraf, Banca Centrală Europeană trebuie să repare, în conformitate cu principiile generale comune statelor membre, prejudiciile cauzate de aceasta sau agenţii săi în exercitarea funcţiilor lor.
Răspunderea personală a agenţilor faţă de Uniune este reglementată de dispoziţiile care stabilesc statutul lor sau regimul care li se aplică.
ARTICOLUL III-432
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Sediul instituţiilor Uniunii se stabileşte de comun acord între guvernele statelor membre.
ARTICOLUL III-433
Consiliul adoptă în unanimitate un regulament european care stabileşte regimul lingvistic al instituţiilor Uniunii, fără a aduce atingere Statutului Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
ARTICOLUL III-434
Uniunea se bucură pe teritoriul statelor membre de privilegii şi imunităţi necesare îndeplinirii misiunii sale în condiţiile prevăzute de Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Uniunii Europene.
ARTICOLUL III-435
Constituţia nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor ce rezultă din convenţiile încheiate anterior datei de 1 ianuarie 1958 sau, pentru statele care au aderat ulterior acestei date, anterior datei aderării lor, între unul sau mai multe state membre, pe de o parte, şi unul sau mai multe state terţe.
În măsura în care aceste convenţii nu sunt compatibile cu Constituţia, statul sau statele membre în cauză recurg la toate mijloacele necesare pentru eliminarea incompatibilităţilor constatate. În caz de nevoie, statele membre se sprijină reciproc pentru a atinge acest scop şi, dacă este cazul, adoptă o atitudine comună.
În aplicarea convenţiilor prevăzute de primul paragraf, statele membre ţin seama de faptul că avantajele acordate prin Constituţie pentru fiecare din statele membre fac parte integrantă din Uniune şi sunt, pentru acest motiv, legate inseparabil de constituirea de instituţii comune cărora li se acordă atribuţii prin Constituţie, precum şi de acordarea de avantaje identice pentru toate celelalte state membre.
ARTICOLUL III-436
(1) Constituţia nu împiedică aplicarea următoarelor norme:
(a) nici un stat membru nu este obligat să furnizeze date a căror divulgare o consideră contrară intereselor esenţiale ale securităţii sale;
(b) orice stat membru poate lua măsurile pe care le consideră necesare pentru protejarea intereselor esenţiale ale securităţii sale şi care privesc producţia sau comerţul cu armament, muniţii şi materiale de război; aceste dispoziţii nu trebuie să modifice condiţiile concurenţei pe piaţa internă în ce priveşte produsele care nu sunt destinate unor scopuri specific militare.
(2) Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta în unanimitate o decizie europeană de modificare a listei din 15 aprilie 1958 a produselor cărora li se aplică dispoziţiile alineatului (1) litera (b).
PARTEA IV DISPOZIŢII GENERALE ŞI FINALE
ARTICOLUL IV-437 Abrogarea tratatelor anterioare
(1) Prezentul Tratat de instituire a unei Constituţii pentru Europa abrogă Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi Tratatul privind Uniunea Europeană, precum şi, în condiţiile prevăzute de Protocolul privind actele şi tratatele care au completat sau modificat Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi Tratatul privind Uniunea Europeană, actele şi tratatele care le-au completat sau modificat, sub rezerva alineatului (2) al prezentului articol.
(2) Tratatele privind aderarea:
(a) Regatului Danemarcei, a Irlandei şi a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;
(b) Republicii Elene;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(c) Regatului Spaniei şi a Republicii Portugheze;
(d) Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei şi
(e) Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace se abrogă.
Cu toate acestea:
- dispoziţiile tratatelor prevăzute la literele (a)-(d) care sunt menţionate sau prevăzute în Protocolul privind tratatele şi actele de aderare a Regatului Danemarcei, a Irlandei şi a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, a Republicii Elene, a Regatului Spaniei şi a Republicii Portugheze, a Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei rămân în vigoare, iar efectele lor juridice se menţin în conformitate cu acest protocol,
- dispoziţiile tratatului prevăzut la litera (e) care sunt menţionate sau prevăzute în Protocolul privind tratatele sau actele de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace rămân în vigoare, iar efectele lor juridice se menţin în conformitate cu acest protocol.
ARTICOLUL IV-438 Succesiunea şi continuitatea în drepturi şi obligaţii
(1) Uniunea Europeană instituită prin prezentul tratat succede Uniunii Europene instituite prin Tratatul privind Uniunea Europeană, precum şi Comunităţii Europene.
(2) Sub rezerva articolului IV-439, instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile existente la data intrării în vigoare a prezentului tratat îşi exercită, în alcătuirea lor de la acea dată, atribuţiile în înţelesul prezentului tratat, atât timp cât noile dispoziţii nu vor fi fost adoptate pentru punerea în aplicare a acestuia sau până la încheierea mandatului lor.
(3) Actele instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor adoptate în temeiul tratatelor şi al actelor abrogate prin articolul IV-437 rămân în vigoare. Efectele lor juridice se menţin atât timp cât aceste acte nu sunt abrogate, anulate sau modificate pentru punerea în aplicare a prezentului tratat. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul convenţiilor încheiate între statele membre în temeiul tratatelor şi al actelor abrogate prin articolul IV-437.
Celelalte elemente ale acquis-ului comunitar şi ale Uniunii, în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului tratat, şi în special acordurile interinstituţionale, deciziile şi acordurile convenite de reprezentanţii guvernelor statelor membre reuniţi în cadrul Consiliului, acordurile încheiate de statele membre cu privire la funcţionarea Uniunii sau a Comunităţii ori având legătură cu acţiunea Uniunii ori a Comunităţii, declaraţiile, inclusiv cele făcute în cadrul conferinţelor interguvernamentale, precum şi rezoluţiile sau alte luări de poziţie ale Consiliului European şi ale Consiliului şi cele referitoare la Uniunea Europeană sau la Comunitate care au fost adoptate de comun acord de către statele membre se păstrează, de asemenea, atât timp cât nu vor fi fost abrogate sau modificate.
(4) Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene şi a Tribunalului de Primă Instanţă referitoare la interpretarea şi aplicarea tratatelor şi a actelor abrogate prin articolul IV-437, precum şi actele şi convenţiile adoptate pentru aplicarea acestora, rămâne, mutatis mutandis, izvorul interpretării dreptului Uniunii, în special a dispoziţiilor similare din Constituţie.
(5) Continuitatea procedurilor administrative şi judiciare iniţiate anterior datei intrării în vigoare a prezentului tratat este asigurată cu respectarea dispoziţiilor Constituţiei. Instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile responsabile de aceste proceduri iau toate măsurile corespunzătoare în acest sens.
ARTICOLUL IV-439 Dispoziţii tranzitorii referitoare la anumite instituţii
Dispoziţiile tranzitorii referitoare la alcătuirea Parlamentului European, la definirea majorităţii calificate a Consiliului European şi a Consiliului, inclusiv în cazurile în care nu toţi membrii Consiliului European sau ai Consiliului participă la vot, precum şi la alcătuirea Comisiei, inclusiv ministrul afacerilor externe al Uniunii, sunt prevăzute în Protocolul privind dispoziţiile tranzitorii referitoare la instituţiile şi organele Uniunii.
ARTICOLUL IV-440 Domeniul teritorial de aplicare
(1) Prezentul tratat se aplică Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Regatului Danemarcei, Republicii Federale Germania, Republicii Estonia, Republicii Elene, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Irlandei, Republicii Italiene, Republicii Cipru, Republicii Letonia, Marelui Ducat al Luxemburgului, Republicii Ungare, Republicii Malta, Regatului Ţărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia şi Republicii Slovace, Republicii Finlanda, Regatului Suediei şi Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.
(2) Prezentul tratat se aplică Guadelupei, Guyanei Franceze, Martinicăi şi Reunionului, Azorelor, Madeirei şi Insulelor Canare, în conformitate cu dispoziţiile articolului III-424.
(3) Ţările şi teritoriile de peste mări a căror listă figurează în anexa II fac obiectul regimului special de asociere definit în partea III titlul IV.
Prezentul tratat nu se aplică ţărilor şi teritoriilor de peste mări care au relaţii speciale cu Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord care nu sunt enumerate în lista menţionată anterior.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(4) Prezentul tratat se aplică teritoriilor europene ale căror relaţii externe sunt asumate de un stat membru.
(5) Prezentul tratat se aplică insulelor Aland cu derogările care figurau iniţial în tratatul prevăzut la articolul IV-437 alineatul (2) litera (d) şi care sunt menţionate în titlul V secţiunea 5 din Protocolul privind actele şi tratatele de aderare a Regatului Danemarcei, a Irlandei şi a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, a Republicii Elene, a Regatului Spaniei şi a Republicii Portugheze, a Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei.
(6) Prin derogare de la alineatele (1)-(5):
(a) prezentul tratat nu se aplică insulelor Feroe;
(b) prezentul tratat se aplică zonelor Akrotiri şi Dhekelia, aflate sub suveranitatea Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord în Cipru, numai în măsura necesară pentru a asigura aplicarea regimului prevăzut iniţial în Protocolul privind zonele aflate sub suveranitatea Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord în Cipru, anexat la actul de aderare care face parte integrantă din tratatul prevăzut la articolul IV-437 alineatul (2) litera (e) şi menţionat în partea II titlul III din Protocolul privind Tratatul şi Actul de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace;
(c) prezentul tratat se aplică Insulelor Anglo-Normande şi Insulei Man numai în măsura necesară pentru asigurarea aplicării regimului stabilit pentru aceste insule iniţial prin tratatul prevăzut la articolul IV-437 alineatul (2) litera (a) şi care este menţionat de titlul II secţiunea 3 din Protocolul privind tratatele şi actele de aderare a Regatului Danemarcei, a Irlandei şi a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, a Republicii Elene, a Regatului Spaniei şi a Republicii Portugheze, a Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei.
(7) Consiliul European, la iniţiativa statului membru în cauză, poate adopta o decizie europeană de modificare a statutului în raport cu Uniunea al unei ţări sau teritoriu danez, francez sau olandez prevăzut la alineatele (2) şi (3) Consiliul European hotărăşte în unanimitate, după consultarea Comisiei.
ARTICOLUL IV-441 Uniunile regionale
Prezentul tratat nu împiedică existenţa şi realizarea uniunilor regionale între Belgia şi Luxemburg, precum şi între Belgia, Luxemburg şi Ţările de Jos, în măsura în care aplicarea prezentului tratat nu aduce atingere obiectivelor acestor uniuni regionale.
ARTICOLUL IV-442 Protocoale şi anexe
Protocoalele şi anexele la prezentul tratat fac parte integrantă din acesta.
ARTICOLUL IV-443 Procedura ordinară de revizuire
(1) Guvernul oricărui stat membru, Parlamentul European sau Comisia poate prezenta Consiliului proiecte de revizuire a prezentului tratat. Aceste proiecte se transmit Consiliului European de către Consiliu şi se notifică parlamentelor naţionale.
(2) În cazul în care Consiliul European, după consultarea Parlamentului European şi a Comisiei, adoptă cu majoritate simplă o decizie favorabilă examinării modificărilor propuse, preşedintele Consiliului European convoacă o Convenţie compusă din reprezentanţi ai parlamentelor naţionale, ai şefilor de stat sau de guvern ai statelor membre, ai Parlamentului European şi ai Comisiei. Banca Centrală Europeană este, de asemenea, consultată în cazul modificărilor instituţionale în domeniul monetar. Convenţia analizează proiectele de revizuire şi adoptă prin consens o recomandare făcută Conferinţei reprezentanţilor guvernelor statelor membre prevăzute la alineatul (3).
Consiliul European poate decide cu majoritate simplă, după aprobarea Parlamentului European, să nu convoace Convenţia în cazul în care amploarea modificărilor nu o justifică. În acest ultim caz, Consiliul European stabileşte mandatul pentru Conferinţa reprezentanţilor guvernelor statelor membre.
(3) În vederea adoptării de comun acord a modificărilor ce trebuie aduse prezentului tratat, preşedintele Consiliului convoacă o conferinţă a reprezentanţilor guvernelor statelor membre.
Modificările intră în vigoare după ce au fost ratificate de toate statele membre în conformitate cu normele lor constituţionale.
(4) În cazul în care, la expirarea unui termen de doi ani de la semnarea prezentului tratat, patru cincimi din statele membre au ratificat tratatul menţionat, iar unul sau mai multe state membre au întâmpinat dificultăţi în ratificarea respectivă, Consiliului European se autosesizează cu privire la chestiune.
ARTICOLUL IV-444 Procedura simplificată de revizuire
(1) Având în vedere dispoziţiile părţii III, conform cărora Consiliul hotărăşte în unanimitate într-un anumit domeniu sau într-un anumit caz, Consiliul European poate adopta o decizie europeană de autorizare a Consiliului de a hotărî cu majoritate calificată în domeniul sau în cazul respectiv. Prezentul alineat nu se aplică deciziilor care au implicaţii militare sau în domeniul apărării.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(2) Având în vedere dispoziţiile părţii III, potrivit cărora legile sau legile-cadru europene se adoptă de Consiliu în conformitate cu o procedură legislativă specială, Consiliul European poate adopta o decizie europeană de autorizare a adoptării respectivelor legi sau legi-cadru în conformitate cu procedura legislativă ordinară.
(3) Orice iniţiativă luată de Consiliul European pe baza alineatelor (1) sau (2) se transmite parlamentelor naţionale. În cazul opoziţiei unui parlament naţional, notificate în termen de zece luni de la această transmitere, decizia europeană prevăzută la alineatele (1) sau (2) nu se adoptă. În cazul în care nu există nici o opoziţie, Consiliul European poate adopta respectiva decizie.
Pentru adoptarea deciziilor europene prevăzute la alineatele (1) şi 2, Consiliul European hotărăşte în unanimitate, după aprobarea Parlamentului European, care se pronunţă cu majoritatea membrilor săi.
ARTICOLUL IV-445
Procedura simplificată de revizuire privind politicile şi acţiunile
interne ale Uniunii
(1) Guvernul oricărui stat membru, Parlamentul European sau Comisia pot prezenta Consiliului European proiecte destinate revizuirii, integrale sau parţiale, a dispoziţiilor părţii III titlul III privind politicile şi acţiunile interne ale Uniunii.
(2) Consiliul European poate adopta o decizie europeană de modificare, integrală sau parţială, a dispoziţiilor părţii III titlul III. Consiliul European hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European şi a Comisiei, precum şi a Băncii Centrale Europene, în cazul unor modificări instituţionale în domeniul monetar.
Această decizie europeană intră în vigoare numai după aprobarea sa de către statele membre, în conformitate cu normele lor constituţionale.
(3) Decizia europeană prevăzută la alineatul (2) nu poate extinde competenţele atribuite Uniunii prin prezentul tratat.
ARTICOLUL IV-446 Termenul
Prezentul tratat se încheie pe termen nelimitat.
ARTICOLUL IV-447 Ratificarea şi intrarea în vigoare
(1) Prezentul tratat se ratifică de către înaltele Părţi Contractante, în conformitate cu normele lor constituţionale. Instrumentele de ratificare vor fi depuse pe lângă Guvernul Republicii Italiene.
(2) Prezentul tratat intră în vigoare la 1 noiembrie 2006, cu condiţia ca toate instrumentele de ratificare să fi fost depuse, sau în prima zi a lunii ce urmează depunerii instrumentului de ratificare de către stat semnatar care îndeplineşte ultimul această formalitate.
ARTICOLUL IV-448 Textele autentice şi traducerile
(1) Prezentul tratat, redactat într-un exemplar unic, în limbile germană, engleză, daneză, spaniolă, estonă, franceză, finlandeză, greacă, maghiară, irlandeză, italiană, letonă, lituaniană, malteză, olandeză, polonă, portugheză, slovacă, slovenă, suedeză şi cehă, textele stabilite în fiecare din aceste limbi fiind în mod egal autentice, va fi depus în arhivele Guvernului Republicii Italiene, care va transmite câte o copie certificată pentru conformitate fiecăruia dintre guvernele celorlalte state semnatare.
(2) Prezentul tratat poate, de asemenea, să fie tradus în orice altă limbă stabilită de statele membre, dintre cele care, în temeiul normelor lor constituţionale, se bucură de statut de limbă oficială pe întreg teritoriul lor sau doar pe o parte din acesta. Statul membru în cauză pune la dispoziţie o copie certificată a acestor traduceri, care va fi depusă în arhivele Consiliului.
PROTOCOALELE ŞI ANEXELE I ŞI II LA TRATATUL DE INSTITUIRE
A UNEI CONSTITUŢII PENTRU EUROPA
A. PROTOCOALE ANEXATE LA TRATATUL DE INSTITUIRE A UNEI CONSTITUŢII PENTRU EUROPA
1. Protocol privind rolul parlamentelor naţionale în cadrul uniunii europene
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
2. Protocol privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii
3. Protocol de stabilire a Statutului Curţii de Justiţie a Uniunii Europene
4. Protocol de stabilire a Statutului Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene
5. Protocol privind Statutul Băncii Europene de Investiţii
6. Protocol privind stabilirea sediilor instituţiilor şi anumitor organe, oficii, agenţii şi servicii ale Uniunii Europene
7. Protocol privind privilegiile şi imunităţile Uniunii Europene
8. Protocol privind tratatele şi actele de aderare a Regatului Danemarcei, a Irlandei şi a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, a Republicii Elene, a Regatului Spaniei şi a Republicii Portugheze, a Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei
9. Protocol privind tratatul şi actul de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace
10. Protocol privind procedura aplicabilă deficitelor excesive
11. Protocol privind criteriile de convergenţă
12. Protocol privind Eurogrupul
13. Protocol privind anumite dispoziţii aplicabile Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord cu privire la uniunea economică şi monetară
14. Protocol privind anumite dispoziţii aplicabile Danemarcei cu privire la uniunea economică şi monetară
15. Protocol privind anumite sarcini ale băncii naţionale a Danemarcei
16. Protocol privind sistemul francului în Comunitatea Financiară a Pacificului
17. Protocol privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene
18. Protocol privind aplicarea anumitor aspecte din Articolul III-130 din Constituţie în cazul Regatului Unit şi al Irlandei
19. Protocol privind poziţia Regatului Unit şi a Irlandei în ceea ce priveşte politicile privind controalele la frontiere, azilul şi imigrarea, precum şi în ceea ce priveşte cooperarea juridică în domeniul dreptului civil şi cooperarea poliţienească
20. Protocol privind poziţia Danemarcei
21. Protocol privind relaţiile externe ale statelor membre în ceea ce priveşte trecerea frontierelor externe
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
22. Protocol privind dreptul de azil pentru resortisanţii statelor membre
23. Protocol privind cooperarea structurată permanentă stabilită în Articolul I-41 alineatul (6) şi în Articolul III-312 din Constituţie
24. Protocol privind Articolul I-41 alineatul (2) din Constituţie
25. Protocol privind importurile în Uniunea Europeană de produse petroliere rafinate în Antilele olandeze
26. Protocol privind dobândirea de bunuri imobile în Danemarca
27. Protocol privind sistemul de radiodifuziune publică în statele membre
28. Protocol privind Articolul III-214 din Constituţie
29. Protocol privind coeziunea economică, socială şi teritorială
30. Protocol privind regimul special aplicabil Groenlandei
31. Protocol privind Articolul 40.3.3 din constituţia Irlandei
32. Protocol privind Articolul I-9 alineatul (2) din Constituţie privind aderarea Uniunii la convenţia europeană de apărare a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
33. Protocol privind actele şi tratatele de completare sau de modificare a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene şi a tratatului privind Uniunea Europeană
34. Protocol privind dispoziţiile tranzitorii referitoare la instituţiile şi organele Uniunii
35. Protocol privind consecinţele financiare ale expirării Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului şi Fondul de Cercetare pentru Cărbune şi Oţel
36. Protocol de modificare a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice
B. Anexe la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa
1. Anexa I: Lista prevăzută la articolul III-226 din Constituţie
2. Anexa II: Ţări şi teritorii de peste mări cărora li se aplică partea III titlul IV din Constituţie
A.
PROTOCOALE ANEXATE LA TRATATUL DE INSTITUIRE A UNEI
CONSTITUŢII PENTRU EUROPA
1.
PROTOCOL
PRIVIND ROLUL PARLAMENTELOR NAŢIONALE ÎN CADRUL UNIUNII EUROPENE
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
REAMINTIND faptul că modul în care parlamentele naţionale îşi exercită controlul asupra guvernelor lor respective în raport cu activităţile Uniunii este un aspect legat de organizarea şi practicile constituţionale proprii fiecărui stat membru;
DORIND să încurajeze participarea mai intensă a parlamentelor naţionale în cadrul activităţilor Uniunii Europene şi să consolideze capacitatea acestora de a-şi exprima punctul de vedere asupra proiectelor de acte legislative europene, precum şi asupra altor probleme care prezintă un interes special pentru parlamentele naţionale;
AU CONVENIT cu privire la următoarele dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice:
TITLUL I INFORMAŢII DESTINATE PARLAMENTELOR NAŢIONALE
ARTICOLUL 1
Documentele de consultare ale Comisiei (cărţi verzi, cărţi albe şi comunicări) se transmit direct de Comisie parlamentelor naţionale cu ocazia publicării acestora. De asemenea, Comisia transmite parlamentelor naţionale programul legislativ anual, precum şi orice alt instrument de programare legislativă sau de strategie politică, în acelaşi timp în care le transmite Parlamentului European şi Consiliului.
ARTICOLUL 2
Proiectele de acte legislative europene adresate Parlamentului European şi Consiliului se transmit parlamentelor naţionale.
În înţelesul prezentului protocol, "proiect de act legislativ european" înseamnă propunerile Comisiei, iniţiativele unui grup de state membre, iniţiativele Parlamentului European, cererile Curţii de Justiţie, recomandările Băncii Centrale Europene şi cererile Băncii Europene de Investiţii în vederea adoptării unui act legislativ european.
Proiectele de acte legislative europene înaintate de Comisie se transmit direct de Comisie parlamentelor naţionale, în acelaşi timp în care se transmit Parlamentului European şi Consiliului. Proiectele de acte legislative europene înaintate de Parlamentul European se transmit direct de Parlamentul European parlamentelor naţionale.
Proiectele de acte legislative europene înaintate de un grup de state membre, de Curtea de Justiţie, de Banca Centrală Europeană sau de Banca Europeană de Investiţii se transmit de Consiliu parlamentelor naţionale.
ARTICOLUL 3
Parlamentele naţionale pot adresa preşedinţilor Parlamentului European, ai Consiliului şi, respectiv, ai Comisiei, un aviz motivat privind conformitatea unui proiect de act legislativ european cu principiul subsidiarităţii, în conformitate cu procedura prevăzută de Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii.
În cazul în care un proiect de act legislativ european este înaintat de un grup de state membre, preşedintele Consiliului transmite avizul sau avizele motivate respective guvernelor statelor membre în cauză.
În cazul în care un proiect de act legislativ european este înaintat de Curtea de Justiţie, de Banca Centrală Europeană sau de Banca Europeană de Investiţii, preşedintele Consiliului transmite avizul sau avizele motivate respective instituţiei sau organului în cauză.
ARTICOLUL 4
Se prevede un termen de şase săptămâni între momentul în care un proiect de act legislativ european este pus la dispoziţia parlamentelor naţionale în limbile oficiale ale Uniunii şi data la care proiectul în cauză este înscris pe ordinea de zi provizorie a Consiliului, în vederea adoptării acestuia sau în vederea adoptării unei poziţii asupra proiectului menţionat în cadrul unei proceduri legislative. Se permit excepţii în cazuri de urgenţă, dacă motivele care le justifică sunt indicate în actul adoptat sau în poziţia Consiliului. Cu excepţia cazurilor de urgenţă menţionate, justificate în mod corespunzător, nu se poate atinge nici un acord asupra proiectului de act legislativ european în cauză în decursul termenului de şase săptămâni prevăzut. Cu excepţia cazurilor de urgenţă justificate în mod corespunzător, se respectă un termen de zece zile între înscrierea unui proiect de act legislativ european pe ordinea de zi provizorie a Consiliului şi adoptarea unei poziţii cu privire la acesta.
ARTICOLUL 5
Ordinea de zi şi rezultatele şedinţelor Consiliului, inclusiv procesele-verbale ale şedinţelor în cadrul cărora Consiliul deliberează asupra proiectelor de acte legislative europene, se transmit direct parlamentelor naţionale şi, în acelaşi timp, guvernelor statelor membre.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL 6
În cazul în care Consiliul European prevede recurgerea la articolul IV-444 alineatul (1) sau (2) din Constituţie, parlamentele naţionale sunt informate cu privire la iniţiativa Consiliului European cu cel puţin şase luni înainte de adoptarea unei astfel de decizii europene.
ARTICOLUL 7
Curtea de Conturi transmite raportul său anual parlamentelor naţionale, cu titlu informativ, în acelaşi timp în care îl transmite Parlamentului European şi Consiliului.
ARTICOLUL 8
În cazul în care sistemul parlamentar naţional nu este monocameral, dispoziţiile articolelor 1-7 se aplică camerelor care formează sistemul parlamentar în cauză.
TITLUL II COOPERAREA INTERPARLAMENTARĂ
ARTICOLUL 9
Parlamentul European şi parlamentele naţionale stabilesc de comun acord modul de organizare şi promovare a unei cooperări interparlamentare eficiente şi periodice în cadrul Uniunii.
ARTICOLUL 10
O conferinţă a organelor parlamentare specializate în problemele Uniunii poate aduce în atenţia Parlamentului European, a Consiliului şi a Comisiei, orice contribuţie pe care o consideră adecvată. În plus, o astfel de conferinţă promovează schimbul de informaţii şi al celor mai bune practici între parlamentele naţionale şi Parlamentul European, inclusiv între comisiile specializate din cadrul acestora. De asemenea, conferinţa organelor parlamentare poate organiza conferinţe interparlamentare pe teme specifice, în special pentru a purta dezbateri asupra problemelor de politică externă şi de securitate comună, inclusiv asupra politicii de securitate şi de apărare comună. Contribuţiile conferinţei nu angajează parlamentele naţionale şi nici nu aduc atingere poziţiei acestora.
2.
PROTOCOL
PRIVIND APLICAREA PRINCIPIILOR SUBSIDIARITĂŢII ŞI PROPORŢIONALITĂŢII
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
DORIND să se asigure că deciziile se adoptă la un nivel cât mai apropiat de cetăţenii Uniunii;
HOTĂRÂTE să stabilească condiţiile de aplicare a principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii prevăzute la articolul I-11 din Constituţie şi să instituie un sistem de control al aplicării respectivelor principii,
AU CONVENIT cu privire la următoarele dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:
ARTICOLUL 1
Fiecare instituţie asigură în permanenţă respectarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii definite de articolul I-11 din Constituţie.
ARTICOLUL 2
Înainte de a propune un act legislativ european, Comisia procedează la consultări extinse. Dacă este cazul, consultările trebuie să aibă în vedere dimensiunea regională şi locală a acţiunilor preconizate. În caz de urgenţă excepţională, Comisia nu desfăşoară consultările menţionate. Comisia îşi motivează decizia în cadrul propunerii.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL 3
În înţelesul prezentului protocol, "proiect de act legislativ european" înseamnă propunerile Comisiei, iniţiativele unui grup de state membre, iniţiativele Parlamentului European, cererile Curţii de Justiţie, recomandările Băncii Centrale Europene şi cererile Băncii Europene de Investiţii în vederea adoptării unui act legislativ european.
ARTICOLUL 4
Comisia transmite parlamentelor naţionale proiectele sale de acte legislative europene şi proiectele sale modificate, în acelaşi timp în care le transmite organului legislativ al Uniunii.
Parlamentul European transmite parlamentelor naţionale proiectele sale de acte legislative europene, precum şi proiectele sale modificate.
Consiliul transmite parlamentelor naţionale proiectele de acte legislative europene înaintate de un grup de state membre, de Curtea de Justiţie, Banca Centrală Europeană sau Banca Europeană de Investiţii, precum şi proiectele modificate.
După adoptarea acestora, rezoluţiile legislative ale Parlamentului European şi poziţiile Consiliului se transmit de către acestea parlamentelor naţionale.
ARTICOLUL 5
Proiectele de acte legislative europene trebuie motivate în raport cu principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii. Orice proiect de act legislativ european trebuie să cuprindă o fişă detaliată care să permită evaluarea conformităţii cu principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii. Fişa menţionată anterior trebuie să cuprindă elemente care să permită evaluarea impactului financiar al proiectului în cauză şi, în cazul unei legi-cadru europene, evaluarea implicaţiilor acesteia asupra reglementărilor care urmează să fie puse în aplicare de statele membre, inclusiv asupra legislaţiei regionale, dacă este cazul. Motivele care conduc la concluzia că un obiectiv al Uniunii poate fi îndeplinit mai bine la nivelul Uniunii se bazează pe indicatori calitativi şi, ori de câte ori este posibil, pe indicatori cantitativi. Proiectele de acte legislative europene au în vedere nevoia de a proceda astfel încât orice obligaţie, financiară sau administrativă, care revine Uniunii, guvernelor naţionale, autorităţilor regionale sau locale, operatorilor economici şi cetăţenilor să fie cât mai redusă posibil şi proporţională cu obiectivul urmărit.
ARTICOLUL 6
În termen de şase săptămâni de la data transmiterii unui proiect de act legislativ european, orice parlament naţional sau orice cameră a unui parlament naţional poate adresa preşedinţilor Parlamentului European, al Consiliului şi, respectiv, al Comisiei un aviz motivat în care să se expună motivele pentru care consideră că proiectul în cauză nu este în conformitate cu principiul subsidiarităţii. Dacă este cazul, fiecărui parlament naţional sau fiecărei camere a unui parlament naţional îi revine sarcina de a consulta parlamentele regionale cu competenţe legislative. În cazul în care proiectul de act legislativ european în cauză este înaintat de un grup de state membre, preşedintele Consiliului transmite avizul guvernelor respectivelor state membre. În cazul în care proiectul de act legislativ european este înaintat de Curtea de Justiţie, de Banca Centrală Europeană sau de Banca Europeană de Investiţii, preşedintele Consiliului transmite avizul instituţiei sau organului în cauză.
ARTICOLUL 7
Parlamentul European, Consiliul şi Comisia, precum şi, dacă este cazul, grupul de state membre, Curtea de Justiţie, Banca Centrală Europeană sau Banca Europeană de Investiţii, în cazul în care proiectul de act legislativ european este înaintat de acestea, ţin seama de avizele motivate adresate de parlamentele naţionale sau de o cameră a oricărui parlament naţional.
Fiecare parlament naţional dispune de două voturi, repartizate în funcţie de sistemul parlamentar naţional. În cadrul unui sistem parlamentar naţional bicameral, fiecare dintre cele două camere dispune de un vot.
În cazul în care avizele motivate de faptul că un proiect legislativ european nu respectă principiul subsidiarităţii reprezintă cel puţin o treime din totalitatea voturilor atribuite parlamentelor naţionale în conformitate cu dispoziţiile celui de-al doilea paragraf, proiectul trebuie analizat din nou. Acest prag este de o pătrime în cazul unui proiect legislativ european prezentat în temeiul articolului III-264 din Constituţie privind spaţiul de libertate, de securitate şi de justiţie.
Ca urmare a unei astfel de reevaluări, Comisia sau, dacă este cazul, grupul de state membre, Parlamentul European, Curtea de Justiţie, Banca Centrală Europeană sau Banca Europeană de Investiţii, în cazul în care proiectul de act legislativ european este înaintat de acestea, pot hotărî fie să menţină proiectul, fie să îl modifice, fie să îl retragă. O astfel de decizie trebuie motivată corespunzător.
ARTICOLUL 8
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este competentă să se pronunţe asupra acţiunilor privind încălcarea principiului subsidiarităţii de către un act legislativ european, formulate, conform normelor prevăzute la articolul III-65 din Constituţie, de un stat membru sau transmise de acesta conform dispoziţiilor de drept intern în numele parlamentului său naţional sau al unei camere a acestuia.
În conformitate cu dispoziţiile prevăzute la articolul menţionat anterior, astfel de acţiuni pot fi formulate şi de Comitetul Regiunilor împotriva actelor legislative europene în vederea adoptării cărora Constituţia prevede consultarea respectivului comitet.
ARTICOLUL 9
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
În fiecare an, Comisia prezintă Consiliului European, Parlamentului European, Consiliului şi parlamentelor naţionale un raport privind aplicarea articolului I-11 din Constituţie. Respectivul raport anual se transmite, de asemenea, Comitetului Regiunilor şi Comitetului Economic şi Social.
3.
PROTOCOL
DE STABILIRE A STATUTULUI CURŢII DE JUSTIŢIE A UNIUNII EUROPENE
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
DORIND să stabilească statutul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, prevăzut la articolul III-381 din Constituţie,
AU CONVENIT cu privire la următoarele dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice:
ARTICOLUL 1
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene se constituie şi îşi exercită funcţiile în conformitate cu Constituţia, cu Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (Tratatul CEEA) şi cu prezentul statut.
TITLUL I STATUTUL JUDECĂTORILOR ŞI AL AVOCAŢILOR GENERALI
ARTICOLUL 2
Înainte de preluarea funcţiei, fiecare judecător trebuie să depună, în faţa Curţii de Justiţie reunită în şedinţă publică, un jurământ prin care se angajează să îşi îndeplinească funcţia cu deplină imparţialitate şi onestitate şi să păstreze secretul deliberărilor.
ARTICOLUL 3
Judecătorii beneficiază de imunitate jurisdicţională. În ceea ce priveşte actele încheiate de aceştia, inclusiv afirmaţiile lor verbale şi scrise efectuate în calitatea lor oficială, judecătorii continuă să beneficieze de imunitate după încetarea funcţiei lor.
Curtea de Justiţie, reunită în sesiune plenară, poate ridica imunitatea. În cazul în care hotărârea se referă la un membru al Tribunalului sau al unui tribunal specializat, Curtea hotărăşte după consultarea tribunalului în cauză.
În cazul în care, în urma ridicării imunităţii, se deschide o acţiune penală împotriva unui judecător, acesta poate fi judecat, în oricare din statele membre, numai de instanţa competentă să judece magistraţii care aparţin jurisdicţiei naţionale la cel mai înalt nivel.
Articolele 11-14 şi articolul 17 din Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Uniunii se aplică judecătorilor, avocaţilor generali, grefierilor şi raportorilor adjuncţi ai Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, fără să aducă atingere dispoziţiilor privind imunitatea jurisdicţională a judecătorilor prevăzute la primul, al doilea şi al treilea paragraf din prezentul articol.
ARTICOLUL 4
Judecătorii nu pot exercita nici o funcţie politică sau administrativă.
Judecătorii nu pot exercita nici o activitate profesională, remunerată sau nu, cu excepţia unei derogări acordate cu titlu excepţional printr-o decizie europeană a Consiliului, care hotărăşte cu majoritate simplă.
Cu ocazia preluării funcţiei, judecătorii îşi asumă angajamentul solemn de a respecta, pe durata mandatului lor şi după încetarea acestuia, obligaţiile care decurg din funcţia asumată, în special obligaţia de integritate şi reţinere în raport cu acceptarea anumitor funcţii sau avantaje după încetarea mandatului.
În caz de incertitudine, Curtea de Justiţie decide cu privire la acest aspect. În cazul în care hotărârea priveşte un membru al Tribunalului sau al unui tribunal specializat, Curtea hotărăşte după consultarea tribunalului în cauză.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL 5
Cu excepţia cazurilor de reînnoiri periodice şi a cazurilor de deces, mandatele judecătorilor se încheie individual prin demisie.
În cazul demisiei unui judecător, scrisoarea de demisie este adresată preşedintelui Curţii de Justiţie în vederea transmiterii acesteia preşedintelui Consiliului. Această notificare determină crearea unui post vacant.
Cu excepţia cazurilor în care se aplică articolul 6, judecătorul rămâne în funcţie până la intrarea în funcţie a succesorului său.
ARTICOLUL 6
Un judecător poate fi eliberat din funcţie sau declarat decăzut din dreptul la pensie sau la alte beneficii aferente pensiei, numai dacă, potrivit opiniei unanime a judecătorilor şi a avocaţilor generali ai Curţii de Justiţie, nu mai îndeplineşte condiţiile necesare sau nu îşi mai îndeplineşte obligaţiile care decurg din funcţia sa. Judecătorul în cauză nu participă la deliberările menţionate.
În cazul în care judecătorul în cauză este membru al Tribunalului sau al unui tribunal specializat, Curtea decide după consultarea tribunalului în cauză.
Grefierul aduce hotărârea Curţii la cunoştinţa preşedinţilor Parlamentului European şi ai Comisiei şi o notifică preşedintelui Consiliului.
În cazul unei hotărâri de eliberare din funcţie a unui judecător, o astfel de notificare determină crearea unui post vacant.
ARTICOLUL 7
Judecătorii a căror funcţii încetează înainte de expirarea mandatului sunt înlocuiţi pe durata rămasă a mandatului.
ARTICOLUL 8
Dispoziţiile articolelor 2-7 se aplică avocaţilor generali.
TITLUL II ORGANIZAREA CURŢII DE JUSTIŢIE
ARTICOLUL 9
Cu ocazia reînnoirii parţiale a judecătorilor, care are loc din trei în trei ani, se înlocuiesc alternativ treisprezece şi, respectiv, doisprezece judecători.
Cu ocazia reînnoirii parţiale a avocaţilor generali, care are loc din trei în trei ani, se înlocuiesc patru avocaţi generali de fiecare dată.
ARTICOLUL 10
Grefierul depune jurământ în faţa Curţii de Justiţie, angajându-se să îşi exercite funcţia cu deplină imparţialitate şi onestitate şi să păstreze secretul deliberărilor.
ARTICOLUL 11
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Curtea de Justiţie asigură înlocuirea grefierului în cazul în care acesta nu îşi poate îndeplini funcţia.
ARTICOLUL 12
Alţi funcţionari şi agenţi sunt numiţi pe lângă Curtea de Justiţie pentru a asigura buna ei funcţionare. Aceştia răspund în faţa grefierului sub autoritatea preşedintelui.
ARTICOLUL 13
Legea europeană poate să prevadă numirea unor raportori adjuncţi şi stabileşte statutul acestora.
Legea se adoptă la cererea Curţii de Justiţie. Raportorii adjuncţi pot fi convocaţi, în condiţiile stabilite de regulamentul de procedură, să participe la instrumentarea cazurilor înaintate Curţii şi să colaboreze cu judecătorul raportor.
Raportorii adjuncţi, aleşi dintre persoane care oferă toate garanţiile de independenţă şi care întrunesc toate calificările juridice necesare, sunt numiţi printr-o decizie europeană a Consiliului care hotărăşte cu majoritate simplă. Raportorii adjuncţi depun jurământ în faţa Curţii, angajându-se să îşi exercite funcţia cu deplină imparţialitate şi onestitate şi să păstreze secretul deliberărilor.
ARTICOLUL 14
Judecătorii, avocaţii generali şi grefierul sunt obligaţi să îşi stabilească reşedinţa în locul unde se află sediul Curţii de Justiţie.
ARTICOLUL 15
Curtea de Justiţie funcţionează permanent. Durata vacanţelor judecătoreşti se stabileşte de Curte în funcţie de nevoile implicate de activitatea acesteia.
ARTICOLUL 16
Curtea de Justiţie constituie camere formate din trei şi, respectiv, cinci judecători. Judecătorii aleg preşedinţii camerelor din rândul lor. Preşedinţii camerelor formate din cinci judecători sunt aleşi pentru trei ani. Mandatul lor poate fi reînnoit o singură dată.
Marea cameră cuprinde treisprezece judecători. Aceasta este prezidată de preşedintele Curţii.
Preşedinţii camerelor formate din cinci judecători, precum şi alţi judecători desemnaţi în condiţiile prevăzute de regulamentul de procedură fac, de asemenea, parte din marea cameră.
Curtea se reuneşte în marea cameră în cazul în care un stat membru sau o instituţie a Uniunii Europene care constituie parte în instanţă solicită acest lucru.
Curtea se reuneşte în plen în cazul în care este sesizată în temeiul articolului III-335 alineatul (2), al articolului III-347 al doilea paragraf, al articolului III-349 sau al articolului III-385 alineatul (6) din Constituţie.
În plus, în cazul în care consideră că un caz cu privire la care este sesizată prezintă o importanţă excepţională, Curtea poate decide să trimită cazul în plen, după audierea avocatului general.
ARTICOLUL 17
Hotărârile Curţii de Justiţie sunt valabile numai în cazul în care la deliberări participă un număr impar de judecători.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Hotărârile camerelor formate din trei sau din cinci judecători sunt valabile numai în cazul în care se adoptă de trei judecători.
Hotărârile marii camere sunt valabile numai în cazul în care sunt prezenţi nouă judecători.
Hotărârile Curţii reunite în plen sunt valabile numai în cazul în care sunt prezenţi cincisprezece judecători.
În cazul în care un judecător care face parte dintr-o cameră nu poate participa la o sesiune, acesta poate apela la un judecător care face parte din altă cameră să îl înlocuiască în condiţiile stabilite în regulamentul de procedură.
ARTICOLUL 18
Judecătorii şi avocaţii generali nu pot participa la soluţionarea nici unui caz în care au fost implicaţi anterior în calitate de reprezentanţi, consilieri sau avocaţi ai uneia dintre părţi sau în cazul în care s-au pronunţat asupra cazului menţionat în calitate de membri ai unui tribunal, ai unei comisii de anchetă sau în orice altă calitate.
Un judecător sau un avocat general informează preşedintele dacă, din motive speciale, consideră că nu poate participa la judecarea sau anchetarea unui anumit caz. În cazul în care preşedintele consideră că un judecător sau un avocat general nu trebuie să audieze sau să pună concluzii într-un anumit caz, din motive speciale, îl informează pe judecătorul sau avocatul general în cauză cu privire la acest lucru.
Curtea de justiţie hotărăşte în cazul oricărei dificultăţi privind aplicarea prezentului articol.
Nici o parte nu poate invoca nici cetăţenia unui judecător, nici absenţa din cadrul Curţii sau a uneia din camerele acesteia, a unui judecător având cetăţenia sa pentru a solicita modificarea componenţei Curţii sau a uneia din camerele acesteia.
TITLUL III PROCEDURA ÎN FAŢA CURŢII DE JUSTIŢIE
ARTICOLUL 19
Statele membre şi instituţiile Uniunii sunt reprezentate în faţa Curţii de Justiţie de un agent desemnat pentru fiecare caz în parte. Agentul poate fi asistat de un consilier sau de un avocat.
Statele care sunt parte la Acordul privind Spaţiul Economic European, altele decât statele membre, precum şi Autoritatea de supraveghere a Asociaţiei Europene a Liberului Schimb (AELS), menţionată de acordul arătat, sunt reprezentate în acelaşi mod.
Celelalte părţi trebuie să fie reprezentate de un avocat.
O parte poate fi reprezentată sau asistată în faţa Curţii numai de un avocat care are competenţa de a profesa în faţa unei instanţe a unui stat membru sau a unui alt stat care este parte la Acordul privind Spaţiul Economic European.
Agenţii, consilierii şi avocaţii care compar în faţa Curţii beneficiază de drepturile şi garanţiile necesare exercitării funcţiilor lor în mod independent, în condiţiile stabilite în regulamentul de procedură.
În raport cu consilierii şi avocaţii care se prezintă în faţa sa, Curtea beneficiază de competenţele general recunoscute în acest domeniu pentru curţi şi tribunale, în condiţiile stabilite în regulamentul de procedură.
Profesorii universitari resortisanţi ai statelor membre a căror legislaţie le acordă dreptul de a pleda beneficiază, în faţa Curţii, de drepturile recunoscute avocaţilor prin prezentul articol.
ARTICOLUL 20
Procedura în faţa Curţii implică două etape: o etapă scrisă şi una orală.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Procedura scrisă cuprinde comunicarea către părţi, precum şi către instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii ale căror acţiuni sunt judecate, a cererilor, declaraţiilor, probelor de apărare şi observaţiilor şi, eventual, a replicilor, precum şi a tuturor probelor şi documentelor justificative sau a copiilor legalizate ale acestora.
Grefierul asigură efectuarea comunicărilor menţionate în ordinea şi la termenele stabilite prin regulamentul de procedură.
Procedura orală cuprinde citirea raportului prezentat de judecătorul raportor, audierea de către Curte a agenţilor, consilierilor şi avocaţilor şi a concluziilor avocatului general, precum şi, dacă este cazul, audierea martorilor şi a experţilor.
În cazul în care consideră că un caz nu ridică nici o problemă nouă de drept, Curtea poate decide, după audierea avocatului general, ca respectivul caz să fie judecat fără concluziile avocatului general.
ARTICOLUL 21
Curtea de Justiţie este sesizată printr-o cerere adresată grefierului. Cererea trebuie să indice numele şi domiciliul reclamantului şi calitatea semnatarului, partea sau părţile împotriva căreia sau a cărora este formulată cererea, obiectul litigiului, concluziile şi o prezentare succintă a motivelor invocate.
Dacă este cazul, cererea trebuie să fie însoţită de actul a cărui anulare se solicită sau, în situaţiile prevăzute la articolul III-367 din Constituţie, de un document justificativ cu privire la data la care instituţia în cauză a fost invitată să acţioneze conform articolului menţionat anterior. În cazul în care documentele menţionate nu au fost anexate cererii, grefierul solicită părţii în cauză să le prezinte într-un termen rezonabil, dar, în acest caz, drepturile părţii nu sunt anulate nici chiar în cazul în care documentele se prezintă după expirarea termenului de acţiune.
ARTICOLUL 22
În cazurile menţionate la articolul 18 din Tratatul CEEA, Curtea de Justiţie este sesizată printr-o acţiune adresată grefierului. Acţiunea trebuie să indice numele şi domiciliul reclamantului şi calitatea semnatarului, hotărârea împotriva căreia este formulată acţiunea, părţile procesuale, obiectul litigiului, concluziile şi o prezentare succintă a motivelor invocate.
Acţiunea trebuie să fie însoţită de o copie legalizată a deciziei comitetului de arbitraj care este contestată.
În cazul în care Curtea respinge acţiunea, decizia comitetului de arbitraj devine definitivă.
În cazul în care Curtea anulează decizia comitetului de arbitraj, procedura poate fi reluată, dacă este cazul, la iniţiativa uneia din părţile procesuale, în faţa comitetului de arbitraj. Acesta trebuie să se conformeze hotărârilor Curţii privind aspectele de drept.
ARTICOLUL 23
În cazurile prevăzute la articolul III-369 din Constituţie, hotărârea unei instanţe naţionale de a suspenda procedura şi de a sesiza Curtea de Justiţie este notificată acesteia de către instanţa naţională respectivă. În continuare, grefierul Curţii de Justiţie notifică hotărârea în cauză părţilor implicate, statelor membre şi Comisiei, precum şi instituţiei, organului, oficiului sau agenţiei Uniunii care a adoptat actul a cărui valabilitate sau interpretare este contestată.
În termen de două luni de la data notificării menţionate anterior, părţile implicate, statele membre, Comisia şi, dacă este cazul, instituţia, organul, oficiul sau agenţia Uniunii care a adoptat actul a cărui valabilitate sau interpretare este contestată, au dreptul să înainteze Curţii memorii sau observaţii în scris.
În plus, grefierul Curţii de Justiţie notifică hotărârea instanţei naţionale statelor care sunt părţi la Acordul privind Spaţiul Economic European, diferite de statele membre, precum şi Autorităţii de supraveghere a AELS prevăzută de acordul menţionat anterior care, în termen de două luni de la data notificării şi în cazul în care este vorba de unul din domeniile de aplicare a Acordului, pot înainta Curţii memorii sau observaţii în scris. Prezentul paragraf nu se aplică în cazurile care intră în sfera de aplicare a Tratatului CEEA.
În cazul în care un acord cu privire la un domeniu specific, încheiat de Consiliu cu una sau mai multe ţări terţe, prevede faptul că acestea din urmă au dreptul de a înainta memorii sau observaţii în scris în cazul în care o instanţă naţională a unui stat membru înaintează Curţii o întrebare preliminară privind domeniul de aplicare a acordului, hotărârea instanţei naţionale care cuprinde chestiunea menţionată este, de asemenea, notificată ţărilor terţe în cauză care, în termen de două luni de la data notificării, pot înainta Curţii memorii sau observaţii în scris.
ARTICOLUL 24
Curtea de Justiţie poate solicita părţilor implicate să prezinte toate documentele şi să furnizeze toate informaţiile pe care aceasta le consideră necesare. Curtea ia act de orice refuz al părţilor în acest sens.
De asemenea, Curtea poate solicita statelor membre şi instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii care nu constituie părţi la proces orice informaţii pe care aceasta le consideră necesare în scopul procesului.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL 25
Curtea de Justiţie poate încredinţa în orice moment realizarea unei expertize oricărei persoane, organ, autorităţi, comitet sau altei organizaţii pe care le alege.
ARTICOLUL 26
Martorii pot fi audiaţi în condiţiile prevăzute de regulamentul de procedură.
ARTICOLUL 27
În privinţa martorilor/care refuză să se prezinte, Curtea de Justiţie beneficiază de competenţele acordate în general în acest domeniu curţilor şi tribunalelor şi poate aplica sancţiuni pecuniare în condiţiile stabilite de regulamentul de procedură.
ARTICOLUL 28
Martorii şi experţii pot fi audiaţi sub prestare de jurământ în forma stabilită de regulamentul de procedură sau în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei interne a martorului sau a expertului.
ARTICOLUL 29
Curtea de Justiţie poate dispune ca un martor sau un expert să fie audiat de autoritatea judecătorească în raza căreia se află domiciliul acestuia.
Acest ordin este adresat autorităţii judecătoreşti competente în vederea punerii în aplicare, în condiţiile prevăzute de regulamentul de procedură. Documentele rezultate din activitatea comisiei rogatorii se transmit Curţii în aceleaşi condiţii.
Curtea suportă cheltuielile aferente, sub rezerva posibilităţii de a le atribui în sarcina părţilor, dacă este cazul.
ARTICOLUL 30
Fiecare stat membru tratează orice încălcare a jurământului depus de martori şi experţi ca pe o încălcare similară a legii comisă în faţa unei instanţe naţionale de drept civil. În urma denunţului din partea Curţii de Justiţie, persoanele care comit un astfel de delict sunt urmărite în justiţie de instanţa naţională competentă.
ARTICOLUL 31
Şedinţa este publică, cu excepţia cazurilor în care Curtea de Justiţie decide contrariul în baza unor motive grave, din proprie iniţiativă sau la cererea părţilor.
ARTICOLUL 32
Pe parcursul dezbaterilor, Curtea de Justiţie poate audia experţii, martorii, precum şi părţile implicate. Cu toate acestea, părţile implicate se pot adresa Curţii de Justiţie numai prin intermediul reprezentantului lor.
ARTICOLUL 33
Pentru fiecare şedinţă se întocmeşte un proces-verbal semnat de preşedinte şi de grefier.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL 34
Preşedintele hotărăşte ordinea cazurilor pe rol.
ARTICOLUL 35
Deliberările Curţii de Justiţie sunt şi rămân secrete.
ARTICOLUL 36
Hotărârile Curţii sunt motivate în mod corespunzător. În hotărâri se indică numele judecătorilor care au deliberat în cazul respectiv.
ARTICOLUL 37
Hotărârile sunt semnate de preşedinte şi grefier. Acestea sunt citite în şedinţă publică.
ARTICOLUL 38
Curtea de Justiţie decide cu privire la cheltuielile de judecată.
ARTICOLUL 39
În temeiul unei proceduri sumare care poate deroga, în măsura în care este necesar, de la anumite norme prevăzute de prezentul statut şi care este prevăzută de regulamentul de procedură, preşedintele Curţii de Justiţie poate pronunţa o hotărâre fie în vederea obţinerii unei suspendări prevăzute la articolul III-379 alineatul (1) din Constituţie şi la articolul 157 din Tratatul CEEA, fie cu privire la aplicarea unor măsuri provizorii în temeiul articolului III-379 alineatul (2) din Constituţie sau chiar în vederea suspendării executării silite în conformitate cu articolul III-401 al patrulea paragraf din Constituţie sau cu articolul 164 al treilea paragraf din Tratatul CEEA.
În cazul în care preşedintele nu poate participa la deliberări, acesta este înlocuit de un alt judecător în condiţiile stabilite de regulamentul de procedură.
Dispoziţia emisă de preşedinte sau de înlocuitorul acestuia este provizorie şi nu anticipează în nici un caz hotărârea adoptată de Curte cu privire la fondul cauzei.
ARTICOLUL 40
Statele membre şi instituţiile Uniunii pot interveni în litigiile înaintate Curţii de Justiţie.
Organele, oficiile şi agenţiile Uniunii, precum şi orice altă persoană dispun de acelaşi drept în cazul în care pot dovedi faptul că au un interes în soluţionarea litigiului înaintat Curţii. Persoanele fizice sau juridice nu pot interveni în litigiile dintre statele membre, dintre instituţiile Uniunii sau dintre statele membre, pe de-o parte, şi instituţiile Uniunii, pe de altă parte.
Fără a aduce atingere dispoziţiilor celui de-al doilea paragraf, statele care sunt părţi la Acordul privind Spaţiul Economic European, diferite de statele membre, precum şi Autoritatea de supraveghere a AELS prevăzută de acordul menţionat anterior, pot interveni în litigiile înaintate Curţii, în cazul în care acestea privesc unul din domeniile de aplicare a acordului în cauză. O cerere de intervenţie nu poate avea alt obiect decât acela de a sprijini poziţia uneia dintre părţi.
ARTICOLUL 41
În cazul în care partea acuzată care este citată în mod corespunzător nu îşi depune concluziile în scris, hotărârea se pronunţă din oficiu faţă de partea în cauză. Hotărârea poate fi contestată în termen de o lună de la data notificării. În cazul în care Curtea de Justiţie nu decide altfel, contestaţia nu suspendă punerea în aplicare a hotărârii luate din oficiu.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL 42
În cazurile şi în condiţiile prevăzute de regulamentul de procedură, statele membre, instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii, precum şi orice alte persoane fizice sau juridice se pot constitui ca terţe părţi pentru a contesta hotărârile Curţii emise fără ca acestea să fi fost audiate, în cazul în care hotărârile menţionate aduc atingere drepturilor lor.
ARTICOLUL 43
În cazul în care înţelesul sau sfera de aplicare a unei hotărâri ridică dificultăţi, Curtea de Justiţie o interpretează la cererea unei părţi sau a unei instituţii a Uniunii care dovedeşte că are un interes în acest sens.
ARTICOLUL 44
Revizuirea unei hotărâri poate fi solicitată Curţii de Justiţie numai în cazul în care se descoperă un fapt care, prin natura sa, are o influenţă decisivă în acest sens şi care nu a fost cunoscut de Curte şi de partea care solicită revizuirea, înainte de pronunţarea hotărârii.
Procedura de revizuire se deschide printr-o hotărâre a Curţii în care se constată în mod expres existenţa faptului nou menţionat, recunoscându-se caracteristicile acestuia care determină deschiderea procedurii de revizuire, şi în care se declară că cererea poate fi admisă din acest motiv. Nici o cerere de revizuire nu se poate înainta după expirarea unui termen de zece ani de la data adoptării hotărârii în cauză.
ARTICOLUL 45
Regulamentul de procedură prevede perioade de graţie din considerente de distanţă. Expirarea termenelor nu aduce atingere nici unui drept în cazul în care partea în cauză dovedeşte existenţa unui caz fortuit sau de forţă majoră.
ARTICOLUL 46
Acţiunile intentate împotriva Uniunii în cazuri determinate de răspunderea extracontractuală se prescriu la cinci ani de la data săvârşirii faptei care a determinat acţiunea. Termenul de prescripţie este întrerupt fie printr-o cerere formulată în faţa Curţii de Justiţie, fie printr-o cerere prealabilă pe care partea vătămată o poate adresa instituţiei competente a Uniunii. În acest ultim caz, cererea trebuie formulată în termenul de două luni prevăzut la articolul III-365 din Constituţie. Se aplică articolul III-367 al doilea paragraf din Constituţie.
Prezentul articol se aplică de asemenea în cazul acţiunilor împotriva Băncii Centrale Europene în materie de răspunderea extracontractuală.
TITLUL IV TRIBUNALUL
ARTICOLUL 47
Articolul 9 primul paragraf, articolele 14 şi 15, articolul 17 primul, al doilea, al patrulea şi al cincilea paragraf şi articolul 18 se aplică Tribunalului şi membrilor acestuia.
Articolele 10, 11 şi 14 se aplică, mutatis mutandis, grefierului Tribunalului.
ARTICOLUL 48
Tribunalul este format din douăzeci şi cinci de judecători.
ARTICOLUL 49
Membrilor Tribunalului li se poate solicita să exercite funcţia de avocat general.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Rolul avocatului general este de a prezenta public, cu deplină imparţialitate şi în deplină independenţă, concluzii justificate asupra unor cazuri înaintate Tribunalului, pentru a sprijini Tribunalul la îndeplinirea misiunii acestuia.
Regulamentul de procedură al Tribunalului prevede criteriile de selecţie a cazurilor, precum şi modul de desemnare a avocaţilor generali.
Un membru al Tribunalului căruia i se solicită să exercite funcţia de avocat general într-un caz nu poate participa la judecarea cazului respectiv.
ARTICOLUL 50
Tribunalul se reuneşte în camere formate din trei sau cinci judecători. Judecătorii aleg preşedinţii camerelor din rândul lor. Preşedinţii camerelor formate din cinci judecători sunt aleşi pe o perioadă de trei ani. Mandatul lor poate fi reînnoit o singură dată.
Regulamentul de procedură stabileşte componenţa camerelor şi modul de atribuire a cazurilor către acestea. În anumite cazuri prevăzute de regulamentul de procedură, Tribunalul se poate reuni în plen sau poate fi constituit dintr-un singur judecător.
De asemenea, regulamentul de procedură poate să prevadă reuniunea Tribunalului în marea cameră în cazurile şi în condiţiile stabilite de regulamentul menţionat anterior.
ARTICOLUL 51
Prin derogare de la regula enunţată în articolul III-358 alineatul (1) din Constituţie, Curtea de Justiţie îşi rezervă competenţa în acţiunile prevăzute la articolele III-365 şi III-367 din Constituţie, intentate de un stat membru şi înaintate:
(a) împotriva unui act sau a neadoptării unui act de Parlamentul European sau de Consiliu, sau de ambele instituţii în mod comun, cu excepţia:
- deciziilor europene adoptate de Consiliu în temeiul articolului III-168 alineatul (2) al treilea paragraf din Constituţie;
- actelor Consiliului adoptate în temeiul unui act al Consiliului privind anumite măsuri de protecţie comercială în înţelesul articolului III-315 din Constituţie;
- actelor Consiliului prin intermediul cărora acesta îşi exercită competenţele de punere în aplicare în conformitate cu articolul I-37 alineatul (2) din Constituţie,
(b) împotriva unui act sau a neadoptării unui act de Comisie în temeiul articolului III-420 alineatul (1) din Constituţie.
Curtea de Justiţie îşi rezervă, de asemenea, competenţa cu privire la acţiunile, prevăzute de aceleaşi articole, care sunt intentate de o instituţie a Uniunii împotriva unui act sau a neadoptării unui act de Parlamentul European, Consiliu, de cele două instituţii în comun sau de Comisiei, precum şi asupra acţiunilor intentate de o instituţie împotriva unui act sau a neadoptării unui act de Banca Centrală Europeană.
ARTICOLUL 52
Preşedintele Curţii de Justiţie şi preşedintele Tribunalului stabilesc de comun acord condiţiile în care funcţionarii şi ceilalţi agenţi de pe lângă Curtea de Justiţie îşi oferă serviciile Tribunalului pentru a permite funcţionarea acestuia. Anumiţi funcţionari şi alţi agenţi răspund în faţa grefierului Tribunalului sub autoritatea preşedintelui Tribunalului.
ARTICOLUL 53
Procedura în faţa Tribunalului este reglementată de dispoziţiile titlului III.
Regulamentul de procedură al Tribunalului prevede precizări şi completări cu privire la procedura menţionată, în măsura în care este necesar. Regulamentul de procedură poate deroga de la articolul 40 al patrulea paragraf şi de la articolul 41, pentru a lua în considerare aspectele specifice ale contenciosului din domeniul proprietăţii intelectuale.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Prin derogare de la articolul 20 al patrulea paragraf, avocatul general îşi poate prezenta concluziile în scris.
ARTICOLUL 54
În cazul în care o cerere sau un alt act de procedură adresat Tribunalului este depus, din greşeală, la grefierul Curţii de Justiţie, acesta îl transmite fără întârziere grefierului Tribunalului. De asemenea, în cazul în care o cerere sau un alt act de procedură adresat Curţii este depus, din greşeală, la grefierul Tribunalului, acesta îl transmite fără întârziere grefierului Curţii de Justiţie.
În cazul în care Tribunalul constată că nu are competenţa de a soluţiona o acţiune care este de competenţa Curţii, Tribunalul trimite acţiunea respectivă Curţii de Justiţie. De asemenea, în cazul în care Curtea de Justiţie constată că o acţiune este de competenţa Tribunalului, aceasta trimite acţiunea respectivă Tribunalului, situaţie în care acesta din urmă nu îşi poate declina competenţa.
În cazul în care Curtea şi Tribunalul sunt sesizate în cazuri care au acelaşi obiect, în care se ridică aceeaşi problemă de interpretare sau care pun în discuţie valabilitatea aceluiaşi act, Tribunalul, după audierea părţilor, poate suspenda procedura până în momentul în care Curtea îşi pronunţă hotărârea sau, în cazul unor acţiuni înaintate în temeiul articolului III-365 din Constituţie sau al articolului 146 din Tratatul CEEA, Tribunalul îşi declină competenţa pentru a putea permite Curţii să delibereze asupra acţiunilor în cauză. În aceleaşi condiţii, Curtea poate hotărî, de asemenea, să suspende procedurile care îi sunt înaintate. În acest caz, se reia procedura în faţa Tribunalului.
În cazul în care un stat membru şi o instituţie contestă acelaşi act, Tribunalul îşi declină competenţa pentru a permite Curţii să delibereze asupra unei astfel de acţiuni.
ARTICOLUL 55
Hotărârile finale ale Tribunalului, hotărârile prin care se tranşează parţial aspectele de fond ale unui litigiu sau hotărârile de soluţionare a unei probleme de procedură privind invocarea incompetenţei sau a caracterului neadmisibil al unei cauze sunt notificate de grefierul Tribunalului tuturor părţilor implicate, precum şi statelor membre şi instituţiilor Uniunii, chiar în cazul în care acestea nu au intervenit în litigiul desfăşurat în faţa Tribunalului.
ARTICOLUL 56
Împotriva hotărârilor finale ale Tribunalului, precum şi împotriva hotărârilor Tribunalului prin care se tranşează parţial aspectele de fond ale litigiului sau care soluţionează o problemă de procedură privind invocarea incompetenţei sau a caracterului neadmisibil a unei cauze, poate fi formulat un recurs în faţa Curţii de Justiţie în termen de două luni de la data notificării hotărârii contestate.
Un astfel de recurs poate fi formulat de orice parte care a pierdut, total sau parţial, cauza. Cu toate acestea, părţile implicate, altele decât statele membre şi instituţiile Uniunii, pot formula un astfel de recurs numai în cazul în care hotărârea Tribunalului le afectează în mod direct.
Cu excepţia litigiilor în care este implicată Uniunea şi agenţii acesteia, un astfel de recurs poate fi formulat, de asemenea, de statele membre şi de instituţiile Uniunii care nu au fost implicate în litigiul desfăşurat în faţa Tribunalului. În acest caz, statele membre şi instituţiile se găsesc într-o poziţie identică cu cea a statelor membre şi a instituţiilor care au intervenit în prima instanţă.
ARTICOLUL 57
Orice persoană a cărei cerere de intervenţie a fost respinsă de Tribunal poate formula un recurs în faţa Curţii de Justiţie, în termen de două săptămâni de la notificarea hotărârii de respingere a cererii. Părţile la proces pot formula un recurs în faţa Curţii de Justiţie împotriva hotărârilor Tribunalului adoptate în temeiul articolului III-379 alineatul (1) sau (2) sau al articolului III-401 al patrulea paragraf din Constituţie sau în temeiul articolului 157 sau al articolului 164 al treilea paragraf din Tratatul CEEA, în termen de două luni de la notificarea hotărârilor menţionate.
Hotărârile privind recursurile menţionate la primul şi al doilea paragraf se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 39.
ARTICOLUL 58
Recursul în faţa Curţii de Justiţie se limitează la aspecte de drept. Recursul se poate fonda pe temeiuri determinate de necompetenţa Tribunalului, pe neregulile de procedură în faţa Tribunalului care aduc atingere intereselor părţii reclamante, precum şi pe încălcarea dreptului Uniunii de către Tribunal.
Recursul nu poate avea ca unic obiect valoarea cheltuielilor stabilite şi partea care urmează să le suporte.
ARTICOLUL 59
În cazul unui recurs împotriva unei hotărâri a Tribunalului, procedura în faţa Curţii de Justiţie cuprinde o etapă scrisă şi o etapă orală. În condiţiile prevăzute la regulamentul de procedură, Curtea poate delibera fără desfăşurarea unei proceduri orale, după audierea avocatului general şi a părţilor.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL 60
Fără să aducă atingere articolului III-379 alineatele (1) şi (2) din Constituţie sau articolului 157 din Tratatul CEEA, recursul nu are efect suspensiv.
Prin derogare de la articolul III-380 din Constituţie, hotărârile Tribunalului de anulare a unei legi europene sau a unui regulament european obligatoriu în toate elementele sale şi care se aplică direct în orice stat membru intră în vigoare numai după expirarea termenului prevăzut la articolul 56 primul paragraf din prezentul statut sau, în cazul în care un recurs a fost înaintat în acest termen, începând cu data la care acesta a fost respins, fără să aducă atingere dreptului oricărei părţi de a sesiza Curtea de Justiţie, în temeiul articolului III-379 alineatele (1) şi (2) din Constituţie sau al articolului 157 din Tratatul CEEA, cu o cerere de suspendare a efectelor legii europene sau ale regulamentului european care au fost declarate nule sau de prescriere a oricărei alte măsuri provizorii.
ARTICOLUL 61
În cazul în care recursul este întemeiat, Curtea de Justiţie anulează hotărârea Tribunalului. În acest caz, Curtea de Justiţie poate delibera ea însăşi asupra litigiului, în cazul în care stadiul procedurilor permite acest lucru, sau poate înainta din nou cazul Tribunalului pentru ca acesta să pronunţe o hotărâre.
În cazul în care litigiul îi este înaintat din nou, Tribunalul are obligaţia să respecte aspectele de drept stabilite prin hotărârea Curţii.
În cazul în care un recurs formulat de un stat membru sau de o instituţie a Uniunii care nu au fost implicate în litigiul desfăşurat în faţa Tribunalului este întemeiat, Curtea poate indica, în măsura în care consideră necesar, care sunt efectele hotărârii anulate de Tribunal care trebuie considerate ca definitive pentru părţile implicate în litigiu.
ARTICOLUL 62
În cazurile prevăzute la articolul III-358 alineatele (2) şi (3) din Constituţie, dacă primul avocat general consideră că există un risc grav ca unitatea sau coerenţa dreptului Uniunii să fie afectate, poate propune Curţii de Justiţie să analizeze din nou hotărârea Tribunalului.
Propunerea menţionată trebuie formulată în termen de o lună de la pronunţarea hotărârii Tribunalului. În termen de o lună de la primirea propunerii adresate de primul avocat general, Curtea decide dacă este cazul să analizeze din nou hotărârea menţionată.
TITLUL V DISPOZIŢII FINALE
ARTICOLUL 63
Regulamentele de procedură ale Curţii de Justiţie şi, respectiv, ale Tribunalului cuprind toate dispoziţiile necesare punerii în aplicare şi completării prezentului statut, în măsura în care acest lucru este necesar.
ARTICOLUL 64
Normele privind regimul lingvistic aplicabil la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene se stabilesc printr-un regulament european al Consiliului, care hotărăşte în unanimitate. Regulamentul menţionat se adoptă fie la cererea Curţii de Justiţie şi după consultarea Comisiei şi a Parlamentului European, fie la propunerea Comisiei şi după consultarea Curţii de Justiţie şi a Parlamentului European.
Până la adoptarea normelor menţionate anterior, se aplică dispoziţiile regulamentului de procedură al Curţii de Justiţie şi dispoziţiile regulamentului de procedură al Tribunalului cu privire la regimul lingvistic. Prin derogare de la articolele III-355 şi III-356 din Constituţie, dispoziţiile în cauză se pot modifica sau abroga numai cu aprobarea unanimă a Consiliului.
ARTICOLUL 65
(1) Prin derogare de la articolul IV-437 din Constituţie, rămân în vigoare toate modificările protocolului de stabilire a statutului Curţii de Justiţie, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi la Tratatul CEEA, adoptate între semnarea şi intrarea în vigoare a Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa.
(2) În vederea includerii lor în partea dispozitivă a prezentului statut, modificările menţionate la alineatul (1) fac obiectul unei codificări oficiale prin intermediul unei legi europene a Consiliului, adoptată la cererea Curţii de Justiţie. Prezentul articol se abrogă la intrarea în vigoare a legii europene de codificare menţionate anterior.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
DORIND să stabilească statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene prevăzute la articolul I-30 şi articolul III-187 alineatul (2) din Constituţie,
AU CONVENIT cu privire la următoarele dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:
CAPITOLUL I SISTEMUL EUROPEAN AL BĂNCILOR CENTRALE
ARTICOLUL 1 Sistemul European al Băncilor Centrale
(1) În conformitate cu articolului I-30 alineatul (1) din Constituţie, Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale constituie Sistemul European al Băncilor Centrale. Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale ale statelor membre a căror monedă este euro constituie Eurosistemul.
(2) Sistemul European al Băncilor Centrale şi Banca Centrală Europeană îşi îndeplinesc funcţiile şi îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu Constituţia şi cu prezentul statut.
CAPITOLUL II OBIECTIVE ŞI SARCINI ALE SISTEMULUI EUROPEAN AL BĂNCILOR CENTRALE
ARTICOLUL 2 Obiective
În conformitate cu articolul I-30 alineatul (2) şi cu articolul III-185 alineatul (1) din Constituţie, obiectivul principal al Sistemului European al Băncilor Centrale este de a menţine stabilitatea preţurilor. Fără să aducă atingere obiectivului menţionat, Sistemul European al Băncilor Centrale susţine politicile economice generale ale Uniunii pentru a contribui la realizarea obiectivelor sale definite în articolul I-3 din Constituţie. Sistemul European al Băncilor Centrale acţionează în conformitate cu principiul economiei de piaţă în cadrul cărei concurenţa este liberă, favorizând alocarea eficientă a resurselor şi respectând principiile stabilite în articolul III-177 din Constituţie.
ARTICOLUL 3 Sarcini
1. În conformitate cu articolul III-185 alineatul (2) din Constituţie, sarcinile fundamentale care revin Sistemului European al Băncilor Centrale sunt:
(a) definirea şi punerea în aplicare a politicii monetare a Uniunii;
(b) realizarea operaţiunilor de schimb valutar în conformitate cu articolul III-326 din Constituţie;
(c) păstrarea şi gestionarea rezervelor valutare oficiale ale statelor membre;
(d) promovarea bunei funcţionări a sistemelor de plăţi.
2. În conformitate cu articolul III-185 alineatul (3) din Constituţie, alineatul (1) litera (c) din prezentul articol se aplică, fără să aducă atingere faptului că guvernele statelor membre deţin sau gestionează fonduri de rulment în devize.
3. În conformitate cu articolul III-185 alineatul (5) din Constituţie, Sistemul European al Băncilor Centrale contribuie la buna desfăşurare a politicilor urmărite de autorităţile competente în ceea ce priveşte controlul prudenţial asupra instituţiilor de credit şi stabilitatea sistemului financiar.
ARTICOLUL 4 Funcţii consultative
Conform articolului III-185 alineatul (4) din Constituţie, Banca Centrală Europeană este consultată:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(a) cu privire la orice act al Uniunii, propus în domeniile care intră în sfera atribuţiilor sale;
(b) de autorităţile naţionale, cu privire la orice proiect de reglementare în domeniile din sfera sa de competenţă, dar în limitele şi în condiţiile stabilite de Consiliu conform procedurii prevăzute la articolul 41.
În domeniile care intră în sfera atribuţiilor sale, Banca Centrală Europeană poate înainta avize instituţiilor, organelor, oficiilor sau agenţiilor Uniunii ori autorităţilor naţionale.
ARTICOLUL 5 Colectarea de informaţii statistice
1. Pentru a asigura îndeplinirea sarcinilor Sistemului European al Băncilor Centrale, Banca Centrală Europeană, cu sprijinul băncilor centrale naţionale, colectează informaţiile statistice necesare fie de la autorităţile naţionale competente, fie direct de la agenţii economici. În acest scop, Banca Centrală Europeană colaborează cu instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii, precum şi cu autorităţile competente din statele membre sau din ţările terţe şi cu organizaţiile internaţionale.
2. În măsura în care este posibil, băncile centrale naţionale îndeplinesc sarcinile menţionate la alineatul (1).
3. Banca Centrală Europeană are rolul de a promova, în măsura în care este necesar, armonizarea normelor şi practicilor care guvernează colectarea, elaborarea şi diseminarea statisticilor în domeniile care intră în sfera atribuţiilor sale.
4. În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 41, Consiliul defineşte persoanele fizice şi juridice care au obligaţia de a prezenta rapoarte, regimul de confidenţialitate şi dispoziţiile corespunzătoare de execuţie şi de sancţionare.
ARTICOLUL 6 Cooperarea internaţională
1. În domeniul cooperării internaţionale care implică sarcinile încredinţate Sistemului European al Băncilor Centrale, Banca Centrală Europeană decide cu privire la modul în care este reprezentat Sistemul European al Băncilor Centrale.
2. Banca Centrală Europeană şi, sub rezerva acordului său, băncile centrale naţionale pot participa în instituţii monetare internaţionale.
3. Alineatele (1) şi (2) se aplică fără să aducă atingere articolului III-196 din Constituţie.
CAPITOLUL III ORGANIZAREA SISTEMULUI EUROPEAN AL BĂNCILOR CENTRALE
ARTICOLUL 7 Independenţa
În conformitate cu articolul III-188 din Constituţie, în cadrul exercitării competenţelor şi al îndeplinirii sarcinilor şi obligaţiilor care le-au fost atribuite prin Constituţie şi prin prezentul statut, Banca Centrală Europeană, băncile centrale naţionale şi nici un membru al organelor de decizie ale acestora nu pot solicita sau accepta instrucţiuni din partea instituţiilor, organelor, oficiilor sau agenţiilor Uniunii, a guvernelor statelor membre sau a oricărui alt organism. Instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii, precum şi guvernele statelor membre se angajează să respecte acest principiu şi să nu încerce să influenţeze membrii organelor de decizie ale Băncii Centrale Europene sau ale băncilor centrale naţionale în cadrul îndeplinirii sarcinilor acestora.
ARTICOLUL 8 Principiu general
Sistemul European al Băncilor Centrale este guvernat de organele de decizie ale Băncii Centrale Europene.
ARTICOLUL 9 Banca Centrală Europeană
(1) Banca Centrală Europeană care, în temeiul articolului I-30 alineatul (3) din Constituţie, are personalitate juridică, beneficiază, în fiecare stat membru, de cea mai extinsă capacitate juridică recunoscută persoanelor juridice prin dreptul intern. În special, Banca Centrală Europeană poate dobândi sau înstrăina bunuri mobile şi imobile şi se poate constitui parte în justiţie.
(2) Banca Centrală Europeană se asigură că sarcinile atribuite Sistemului European al Băncilor Centrale în temeiul articolului III-185 alineatele (2), (3) şi (5) din Constituţie sunt îndeplinite de ea însăşi, în conformitate cu prezentul statut, sau de băncile centrale naţionale, în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) şi articolul 14.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(3) În conformitate cu articolul III-187 alineatul (1) din Constituţie, organele de decizie ale Băncii Centrale Europene sunt Consiliul Guvernatorilor şi Comitetul Executiv.
ARTICOLUL 10 Consiliul Guvernatorilor
1. În conformitate cu articolul III-382 alineatul (1) din Constituţie, Consiliul Guvernatorilor este format din membrii comitetului executiv şi din guvernatorii băncilor centrale naţionale ale statelor membre care nu fac obiectul unei derogări în înţelesul articolului III-197 din Constituţie.
2. Fiecare membru al Consiliului Guvernatorilor dispune de un vot. Începând cu data la care numărul de membri ai Consiliului Guvernatorilor este mai mare de douăzeci şi unu, fiecare membru al comitetului executiv dispune de un vot, iar numărul guvernatorilor care au drept de vot este de cincisprezece. Aceste drepturi de vot se atribuie şi fac obiectul unei rotaţii după cum urmează:
(a) începând de la data la care numărul guvernatorilor este mai mare de cincisprezece şi până când atinge nivelul de douăzeci şi unu, guvernatorii sunt repartizaţi în două grupuri conform unui clasament realizat în funcţie de mărimea cotei deţinute de statul membru căruia îi aparţine banca centrală naţională respectivă din produsul intern brut total la preţul pieţei şi în bilanţul agregat total al instituţiilor financiare monetare din statele a căror monedă este euro. Cotelor deţinute în produsul intern brut total la preţul pieţei şi în bilanţul agregat total al instituţiilor financiare monetare li se aplică o ponderare de 5/6 şi, respectiv, 1/6. Primul grup este format din cinci guvernatori, iar al doilea din ceilalţi guvernatori. Frecvenţa drepturilor de vot ale guvernatorilor din primul grup nu este mai redusă decât cea a drepturilor de vot ale guvernatorilor care fac parte din al doilea grup. Sub rezerva tezei anterioare, se atribuie patru drepturi de vot primului grup şi unsprezece drepturi de vot celui de-al doilea grup;
(b) începând cu data la care numărul guvernatorilor ajunge la douăzeci şi doi, guvernatorii sunt repartizaţi în trei grupuri, în funcţie de un clasament realizat pe baza criteriilor stabilite la litera (a). Primul grup este format din cinci guvernatori şi i se atribuie patru voturi. Al doilea grup este format din jumătatea numărului total de guvernatori, numerele fracţionare fiind rotunjite la numărul întreg superior, şi i se atribuie opt voturi. Al treilea grup este format din ceilalţi guvernatori şi i se atribuie trei voturi;
(c) în cadrul fiecărui grup, guvernatorii dispun de un vot pentru aceeaşi perioadă de timp;
(d) articolul 29 alineatul (2) se aplică la determinarea cotelor din produsul intern brut total la preţul pieţei. Bilanţul agregat total al instituţiilor financiare monetare se calculează conform cadrului statistic aplicabil în interiorul Uniunii la momentul realizării calculului;
(e) de fiecare dată când produsul intern brut total la preţul pieţei se adaptează în conformitate cu articolul 29 alineatul (3) sau de fiecare dată când numărul guvernatorilor creşte, dimensiunea şi/sau componenţa grupurilor se adaptează în conformitate cu principiile prevăzute de prezentul paragraf;
(f) Consiliul Guvernatorilor, hotărând cu o majoritate de două treimi din totalul membrilor săi, fie că dispun de drept de vot sau nu, adoptă toate măsurile necesare pentru punerea în aplicare a principiilor prevăzute de prezentul paragraf şi poate amâna aplicarea sistemului de rotaţie până la data la care numărul guvernatorilor este mai mare de optsprezece.
Dreptul de vot se exercită personal. Prin derogare de la această regulă, regulamentul de procedură menţionat în articolul 12 alineatul (3) poate prevedea ca membrii Consiliului Guvernatorilor să poată vota prin teleconferinţă. Acest regulament prevede, de asemenea, că un membru al Consiliului Guvernatorilor care nu poate asista la şedinţele Consiliului Guvernatorilor pe o perioadă îndelungată îşi poate desemna un supleant care să îl înlocuiască ca membru al Consiliului Guvernatorilor.
Primul şi al doilea paragraf nu aduc atingere dreptului de vot al tuturor membrilor Consiliului Guvernatorilor, care dispun de drept de vot sau nu, în temeiul alineatului (3) şi al articolului 40 alineatele (2) şi (3). În cazul în care prezentul statut nu prevede altfel, deciziile Consiliului Guvernatorilor se adoptă cu majoritate simplă a membrilor acestuia cu drept de vot. În caz de balotaj, preşedintele are votul decisiv.
Pentru ca Consiliul Guvernatorilor să poată vota, cvorumul se stabileşte la două treimi din membrii cu drept de vot. În cazul în care cvorumul nu este atins, preşedintele poate convoca o şedinţă extraordinară în cadrul căreia deciziile pot fi adoptate fără a se întruni cvorumul menţionat anterior.
3. În cazul tuturor deciziilor care trebuie adoptate în temeiul articolelor 28, 29, 30, 32, 33 şi 49, voturile membrilor Consiliului Guvernatorilor sunt ponderate în funcţie de modul de repartizare a capitalului subscris al Băncii Centrale Europene între băncile centrale naţionale. Ponderarea voturilor membrilor comitetului executiv este egală cu zero. O decizie care implică majoritate calificată se adoptă în cazul în care sufragiile care exprimă un vot favorabil reprezintă cel puţin două treimi din capitalul subscris al Băncii Centrale Europene şi cel puţin jumătate din acţionarii acesteia. În cazul în care un guvernator nu poate participa, acesta poate desemna un supleant care să îi exercite dreptul la vot ponderat.
4. Şedinţele sunt confidenţiale. Consiliul Guvernatorilor poate decide să facă public rezultatul deliberărilor sale.
5. Consiliul Guvernatorilor se întruneşte de cel puţin zece ori pe an.
ARTICOLUL 11 Comitetul Executiv
1. În conformitate cu articolul III-382 alineatul (2) primul paragraf din Constituţie, Comitetul Executiv este format din preşedinte, vicepreşedinte şi alţi patru membri. Membrii îşi exercită funcţia în permanenţă. Nici un membru nu poate exercita o profesiune, remunerată sau nu, cu excepţia cazului în care i se acordă o derogare excepţională în acest sens de Consiliul Guvernatorilor.
2. În conformitate cu articolul III-382 alineatul (2) din Constituţie, preşedintele, vicepreşedintele şi ceilalţi membri ai comitetului executiv sunt numiţi de Consiliul European, care hotărăşte cu majoritate calificată, la recomandarea Consiliului şi după consultarea Parlamentului European şi a Consiliului Guvernatorilor, dintre persoane cu autoritate şi experienţă profesională recunoscute în domeniul monetar sau bancar.
Mandatul acestora este de opt ani şi nu poate fi reînnoit.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Numai exclusiv resortisanţii statelor membre pot fi membri ai comitetului executiv.
3. Condiţiile de angajare a membrilor comitetului executiv, şi în special salariile, pensiile şi alte beneficii din asigurări sociale, fac obiectul unor contracte încheiate cu Banca Centrală Europeană şi se stabilesc de Consiliul Guvernatorilor la propunerea unui comitet format din trei membri desemnaţi de Consiliul Guvernatorilor şi din trei membri desemnaţi de Consiliu. Membrii comitetului executiv nu dispun de drept de vot în chestiunile prevăzute de prezentul alineat.
4. În cazul în care un membru al comitetului executiv nu mai îndeplineşte condiţiile necesare pentru a-şi exercita atribuţiile sau în cazul în care a comis o eroare gravă, Curtea de Justiţie îl poate demite din funcţie la cererea Consiliului Guvernatorilor sau a comitetului executiv.
5. Fiecare membru al comitetului executiv care participă la şedinţe are drept de vot şi dispune de un vot în acest scop. În cazul în care nu se prevede altfel, deciziile comitetului executiv se adoptă cu majoritate simplă a voturilor exprimate. În caz de balotaj, votul preşedintelui este decisiv. Modalităţile de vot sunt prevăzute de regulamentul de procedură menţionat la articolul 12 alineatul (3).
6. Comitetul Executiv răspunde de administrarea curentă a Băncii Centrale Europene.
7. Orice post vacant în cadrul comitetului executiv este ocupat prin desemnarea unui nou membru în conformitate cu alineatul (2).
ARTICOLUL 12 Responsabilităţile organelor de decizie
1. Consiliul Guvernatorilor adoptă orientările şi ia deciziile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor atribuite Sistemului European al Băncilor Centrale conform Constituţiei şi prezentului statut. Consiliul Guvernatorilor defineşte politica monetară a Uniunii, inclusiv, dacă este cazul, deciziile privind obiectivele monetare intermediare, ratele dobânzilor de referinţă şi aprovizionarea rezervelor în cadrul Sistemului European al Băncilor Centrale şi adoptă orientările necesare pentru punerea în aplicare a acestora.
Comitetul Executiv pune în aplicare politica monetară în conformitate cu orientările şi deciziile adoptate de Consiliul Guvernatorilor. În acest context, Comitetul Executiv transmite instrucţiunile necesare băncilor centrale naţionale. În plus, Consiliul Guvernatorilor poate delega anumite competenţe comitetului executiv prin intermediul unei decizii.
În măsura în care este posibil şi adecvat şi fără să aducă atingere prezentului articol, Banca Centrală Europeană recurge la băncile centrale naţionale pentru executarea operaţiunilor implicate de sarcinile Sistemului European al Băncilor Centrale.
2. Comitetul Executiv răspunde de pregătirea şedinţelor Consiliului Guvernatorilor.
3. Consiliul Guvernatorilor adoptă un regulament de procedură care stabileşte organizarea internă a Băncii Centrale Europene şi a organelor de decizie ale acesteia.
4. Funcţiile consultative menţionate la articolul 4 sunt exercitate de Consiliul Guvernatorilor.
5. Consiliul Guvernatorilor adoptă deciziile menţionate la articolul 6.
ARTICOLUL 13 Preşedintele
1. Preşedintele sau, în absenţa acestuia, vicepreşedintele, prezidează Consiliul Guvernatorilor şi Comitetul Executiv al Băncii Centrale Europene.
2. Fără a aduce atingere articolului 38, preşedintele sau persoana desemnată de preşedinte în acest scop reprezintă Banca Centrală Europeană pe plan extern.
ARTICOLUL 14 Băncile centrale naţionale
1. În conformitate cu articolul III-189 din Constituţie, fiecare stat membru asigură compatibilitatea propriei legislaţii interne, inclusiv a statutului băncii sale centrale naţionale, cu Constituţia şi cu prezentul statut.
2. Statutul băncilor centrale naţionale prevede în mod special faptul că durata mandatului guvernatorului unei bănci centrale naţionale nu poate fi mai mică de cinci ani.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Un guvernator poate fi eliberat din funcţie numai în cazul în care nu mai îndeplineşte condiţiile necesare pentru a-şi exercita atribuţiile sau în cazul în care a comis o eroare gravă. Guvernatorul în cauză sau Consiliul Guvernatorilor pot introduce în faţa Curţii de Justiţie o acţiune împotriva deciziei adoptate în acest scop, în caz de încălcare a Constituţiei sau a oricărei norme de drept legate de aplicarea Constituţiei. Acţiunea menţionată trebuie formulată în termen de două luni de la publicarea actului sau, după caz, de la notificarea actului reclamant sau, în absenţa unei astfel de notificări, de la data la care acesta a luat la cunoştinţă de actul în cauză.
3. Băncile centrale naţionale sunt parte integrantă a Sistemului European al Băncilor Centrale şi acţionează conform orientărilor şi instrucţiunilor Băncii Centrale Europene. Consiliul Guvernatorilor adoptă măsurile necesare pentru a asigura respectarea orientărilor şi a instrucţiunilor Băncii Centrale Europene şi solicită să i se furnizeze toate informaţiile necesare.
4. Băncile centrale naţionale pot exercita şi alte funcţii decât cele prevăzute de prezentul statut, cu excepţia cazurilor în care Consiliul Guvernatorilor decide, cu o majoritate de două treimi a voturilor exprimate, că funcţiile în cauză aduc atingere obiectivelor şi sarcinilor Sistemului European al Băncilor Centrale. Se consideră că funcţiile pe care băncile centrale naţionale le exercită pe propria răspundere şi pe propriul risc nu fac parte din funcţiile Sistemului European al Băncilor Centrale.
ARTICOLUL 15 Obligaţia de a prezenta rapoarte
1. Banca Centrală Europeană elaborează şi publică rapoarte privind activităţile Sistemului European al Băncilor Centrale cel puţin o dată pe trimestru.
2. În fiecare săptămână se publică o declaraţie financiară consolidată a Sistemului European al Băncilor Centrale.
3. În conformitate cu articolul III-383 alineatul (3) din Constituţie, Banca Centrală Europeană adresează Parlamentului European, Consiliului European, Consiliului şi Comisiei un raport anual privind activitatea Sistemului European al Băncilor Centrale şi privind politica monetară pe parcursul anului precedent şi al anului în curs.
4. Rapoartele şi declaraţiile menţionate în prezentul articol sunt puse la dispoziţia persoanelor interesate în mod gratuit.
ARTICOLUL 16 Bancnote
În conformitate cu articolul III-186 alineatul (1) din Constituţie, Consiliul Guvernatorilor este singurul abilitat să autorizeze emisiunea de bancnote în euro în cadrul Uniunii. Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale pot emite astfel de bancnote. Bancnotele emise de Banca Centrală Europeană şi de băncile centrale naţionale sunt singurele cu curs legal în Uniunea Europeană.
Banca Centrală Europeană respectă pe cât posibil practicile existente în ceea ce priveşte emisiunea şi modul de prezentare a bancnotelor.
CAPITOLUL IV
FUNCŢIILE MONETARE ŞI OPERAŢIUNILE ASIGURATE DE SISTEMUL EUROPEAN AL
BĂNCILOR CENTRALE
ARTICOLUL 17
Conturi deschise la Banca Centrală Europeană şi la băncile
centrale naţionale
Pentru a-şi desfăşura operaţiunile, Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale pot deschide conturi pentru instituţiile de credit, organismele publice şi alţi actori de pe piaţă şi pot accepta, ca garanţie, active, inclusiv valori mobiliare în cont curent.
ARTICOLUL 18 Operaţiuni de piaţă deschisă şi de credit
1. Pentru a atinge obiectivele Sistemului European al Băncilor Centrale şi pentru a-şi îndeplini sarcinile, Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale:
(a) pot interveni pe piaţa de capital, prin operaţiuni directe de cumpărare şi vânzare (la vedere şi la termen), prin tranzacţii cu răscumpărare sau prin operaţiuni de împrumut sau luare cu împrumut de creanţe şi titluri negociabile, în euro sau în alte monede, precum şi de metale preţioase;
(b) pot efectua operaţiuni de credit cu instituţii de credit şi cu alţi actori de pe piaţă, pe baza unor garanţii corespunzătoare pentru împrumuturi.
2. Banca Centrală Europeană defineşte principiile generale ale operaţiunilor de piaţă deschisă şi de credit desfăşurate de ea însăşi sau de băncile centrale naţionale, inclusiv pentru anunţarea condiţiilor în care acestea sunt dispuse să realizeze astfel de operaţiuni.
ARTICOLUL 19 Rezerve obligatorii
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(1) Sub rezerva articolului 2, Banca Centrală Europeană are competenţa de a impune instituţiilor de credit înfiinţate în statele membre obligaţia de a constitui rezerve obligatorii la Banca Centrală Europeană şi în băncile centrale naţionale, conform obiectivelor din domeniul politicii monetare. Modalităţile de calcul şi de determinare a sumei impuse pot fi stabilite de Consiliul Guvernatorilor. Orice nerespectare a acestei obligaţii dă dreptul Băncii Centrale Europene să perceapă dobânzi cu titlu de penalizare şi să impună alte sancţiuni cu efect similar.
(2) În aplicarea prezentului articol, Consiliul defineşte, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 41, nivelul de bază al rezervelor obligatorii şi rapoartele maxime autorizate între aceste rezerve şi nivelul lor de bază, precum şi sancţiunile corespunzătoare în caz de nerespectare a acestei obligaţii.
ARTICOLUL 20 Alte instrumente de control monetar
Consiliul Guvernatorilor poate decide, cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate, să recurgă la alte metode operative de control monetar pe care le consideră oportune, sub rezerva articolului 2.
În cazul în care aceste metode implică obligaţii pentru părţi terţe, Consiliul defineşte sfera de aplicare a metodelor în cauză în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 41.
ARTICOLUL 21 Operaţiuni cu organisme publice
(1) În conformitate cu articolul III-181 din Constituţie, Băncii Centrale Europene şi băncilor centrale naţionale le este interzis să acorde credite de tip "overdraft" sau orice alt tip de credit autorităţilor administraţiilor publice centrale, regionale, locale sau altor autorităţi publice, altor persoane juridice de drept public sau întreprinderi aflate în proprietate publică ale statelor membre, după cum li se interzice şi achiziţionarea directă de la acestea a titlurilor de creanţă.
(2) Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale pot acţiona în calitate de agenţi fiscali în numele organismelor menţionate la alineatul (1).
(3) Prezentul articol nu se aplică instituţiilor de credit publice care, în contextul punerii la dispoziţie de lichidităţi de către băncile centrale, beneficiază de acelaşi tratament ca şi instituţiile de credit private din partea băncilor centrale naţionale şi a Băncii Centrale Europene.
ARTICOLUL 22 Sistemele de compensare şi de plată
Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale pot acorda facilităţi, iar Banca Centrală Europeană poate adopta regulamente în vederea asigurării eficienţei şi consolidării sistemelor de compensare şi de plată în cadrul Uniunii şi în raport cu ţările terţe.
ARTICOLUL 23 Operaţiuni externe
Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale:
(a) pot stabili relaţii cu băncile centrale şi instituţiile financiare din ţări terţe şi, în măsura în care este necesar, cu organizaţiile internaţionale;
(b) pot cumpăra şi vinde, la vedere sau la termen, toate tipurile de active din rezervele valutare şi metale preţioase. Termenul "active valutare" cuprinde titlurile şi toate celelalte active denominate în moneda oricărei ţări sau în unităţi de cont, indiferent de forma în care sunt deţinute;
(c) pot deţine şi gestiona activele menţionate în prezentul articol;
(d) pot efectua toate tipurile de operaţiuni bancare cu ţări terţe şi cu organizaţiile internaţionale, inclusiv operaţiuni de împrumut şi de credit.
ARTICOLUL 24 Alte operaţiuni
Pe lângă operaţiunile care decurg din sarcinile care le revin, Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale pot efectua operaţiuni în scopuri administrative sau în beneficiul personalului lor.
CAPITOLUL V CONTROLUL PRUDENŢIAL
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL 25 Controlul prudenţial
1. Banca Centrală Europeană poate oferi îndrumări şi poate fi consultată de Consiliu, de Comisie şi de autorităţile competente ale statelor membre cu privire la sfera de aplicare şi punerea în aplicare a actelor legale obligatorii ale Uniunii privind controlul prudenţial al instituţiilor de credit şi stabilitatea sistemului financiar.
2. În conformitate cu orice lege europeană adoptată în temeiul articolului III-185 alineatul (6) din Constituţie, Banca Centrală Europeană poate îndeplini sarcini specifice legate de politicile privind controlul prudenţial al instituţiilor de credit şi al altor instituţii financiare, cu excepţia societăţilor de asigurări.
CAPITOLUL VI DISPOZIŢII FINANCIARE ALE SISTEMULUI EUROPEAN AL BĂNCILOR CENTRALE
ARTICOLUL 26 Conturi financiare
1. Exerciţiul financiar al Băncii Centrale Europene şi al băncilor centrale naţionale începe în prima zi a lunii ianuarie şi se încheie în ultima zi a lunii decembrie.
2. Conturile anuale ale Băncii Centrale Europene se stabilesc de Comitetul Executiv, în conformitate cu principiile definite de Consiliul Guvernatorilor. Conturile se aprobă de Consiliul Guvernatorilor şi ulterior se publică.
3. În scopul administrării şi efectuării de analize, Comitetul Executiv realizează un bilanţ consolidat al Sistemului European al Băncilor Centrale care cuprinde activele şi pasivele băncilor centrale naţionale care fac parte din Sistemul European al Băncilor Centrale.
4. În aplicarea prezentului articol, Consiliul Guvernatorilor adoptă normele necesare pentru standardizarea procedurilor contabile şi de informare privind operaţiunile băncilor centrale naţionale.
ARTICOLUL 27 Auditarea conturilor
1. Conturile Băncii Centrale Europene şi ale băncilor centrale naţionale sunt verificate de auditori externi independenţi, desemnaţi la recomandarea Consiliului Guvernatorilor şi aprobaţi de Consiliu. Auditorii au autoritate deplină de a verifica toate registrele şi conturile Băncii Centrale Europene şi ale băncilor centrale naţionale şi de a obţine toate informaţiile necesare privind operaţiunile desfăşurate de acestea.
2. Articolul III-384 din Constituţie se aplică numai în cazul unei evaluări a eficienţei gestiunii Băncii Centrale Europene.
ARTICOLUL 28 Capitalul Băncii Centrale Europene
1. Capitalul Băncii Centrale Europene se ridică la 5 miliarde de euro. Capitalul poate fi majorat printr-o decizie europeană a Consiliului Guvernatorilor care hotărăşte cu majoritatea calificată prevăzută la articolul 10 alineatul (3), în limitele şi în condiţiile stabilite de Consiliu în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 41.
2. Băncile centrale naţionale sunt singurele autorizate să subscrie şi să deţină capitalul Băncii Centrale Europene. Subscrierea capitalului se efectuează conform cheii de repartizare determinate în conformitate cu articolul 29.
3. Consiliul Guvernatorilor, hotărând cu majoritatea calificată prevăzută la articolul 10 alineatul (3), stabileşte suma şi forma în care va fi vărsat capitalul.
4. Sub rezerva dispoziţiilor alineatului (5), cotele deţinute de băncile centrale naţionale din capitalul subscris al Băncii Centrale Europene nu pot fi cedate, constituite ca garanţie sau sechestrate.
5. În cazul în care cheia de repartizare menţionată în articolul 29 este modificată, băncile centrale naţionale transferă între ele cotele din capital corespunzătoare, astfel încât repartizarea lor să corespundă noii chei. Consiliul Guvernatorilor stabileşte modalităţile de realizare a acestor transferuri.
ARTICOLUL 29 Cheia de repartizare pentru subscrierea capitalului
1. Cheia de repartizare pentru subscrierea capitalului Băncii Centrale Europene, stabilită pentru prima dată în 1998 cu ocazia instituirii Sistemului European al Băncilor Centrale, se determină prin atribuirea unei ponderi fiecărei bănci centrale naţionale, egală cu suma dintre:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- 50% din proporţia reprezentată de populaţia statului membru în cauză în cadrul populaţiei Uniunii în penultimul an dinaintea instituirii Sistemului European al Băncilor Centrale;
- 50% din proporţia reprezentată de produsul intern brut al statului membru în cauză din produsul intern brut al Uniunii la preţul pieţei, stabilită în decursul ultimilor cinci ani până în penultimul an dinaintea instituirii Sistemului European al Băncilor Centrale.
Procentele se rotunjesc la valoarea mai mare sau mai mică până la cel mai apropiat multiplu de 0,0001%.
2. Datele statistice necesare pentru aplicarea prezentului articol se stabilesc de Comisie în conformitate cu normele prevăzute de Consiliu în conformitate cu articolul 41.
3. Ponderile atribuite băncilor centrale naţionale se adaptează din cinci în cinci ani după instituirea Sistemului European al Băncilor Centrale, prin analogie cu alineatul (1). Cheia de repartizare adaptată intră în vigoare în prima zi a anului următor.
4. Consiliul Guvernatorilor ia toate celelalte măsuri necesare punerii în aplicare a prezentului articol.
ARTICOLUL 30
Transferul de active din rezervele valutare către
Banca Centrală Europeană
1. Fără a aduce atingere articolului 28, băncile centrale naţionale asigură Băncii Centrale Europene active din rezervele valutare diferite de monedele statelor membre, de euro, poziţiile de rezervă la Fondul Monetar Internaţional şi drepturile speciale de tragere, până la o sumă echivalentă cu 50 miliarde euro. Consiliul Guvernatorilor decide cu privire la proporţiile care urmează să fie solicitate de Banca Centrală Europeană. Banca Centrală Europeană are deplina autoritate să deţină şi să gestioneze rezervele valutare care i-au fost transferate şi să le utilizeze în scopurile prevăzute de prezentul statut.
2. Contribuţia fiecărei bănci centrale naţionale se stabileşte proporţional cu cota deţinută de aceasta în capitalul subscris al Băncii Centrale Europene.
3. Fiecare bancă centrală naţională primeşte de la Banca Centrală Europeană o creanţă echivalentă cu contribuţia sa. Consiliul Guvernatorilor stabileşte denominarea şi remunerarea creanţelor menţionate.
4. Banca Centrală Europeană poate solicita active suplimentare din rezerve, în conformitate cu alineatul (2), peste limita stabilită în alineatul (1), în limitele şi condiţiile stabilite de Consiliu în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 41.
5. Banca Centrală Europeană poate deţine şi gestiona poziţii de rezervă la Fondul Monetar Internaţional şi drepturi speciale de tragere şi poate accepta punerea în comun a acestor active.
6. Consiliul Guvernatorilor ia toate celelalte măsuri necesare în vederea aplicării prezentului articol.
ARTICOLUL 31 Active din rezervele valutare deţinute de băncile centrale naţionale
1. Băncile centrale naţionale sunt autorizate să efectueze operaţiuni pentru a-şi îndeplini obligaţiile faţă de organizaţiile internaţionale, în conformitate cu articolul 23.
2. Toate celelalte operaţiuni cu active din rezervele valutare care rămân în băncile centrale naţionale după efectuarea transferurilor menţionate la articolul 30 şi tranzacţiile efectuate de statele membre cu fondurile lor de rulment în devize, până la o anumită limită care urmează să fie stabilită în cadrul alineatului (3), fac obiectul unei autorizări din partea Băncii Centrale Europene pentru a asigura consecvenţa cu politica de schimb valutar şi cu politica monetară a Uniunii.
3. Consiliul Guvernatorilor adoptă orientări pentru a facilita operaţiunile menţionate anterior.
ARTICOLUL 32 Repartizarea venitului monetar al băncilor centrale naţionale
1. Venitul obţinut de băncile centrale naţionale ca urmare a exercitării funcţiilor de politică monetară ale Sistemului European al Băncilor Centrale, denumit în continuare "venit monetar", se repartizează la sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar în conformitate cu prezentul articol.
2. Valoarea venitului monetar al fiecărei bănci centrale naţionale este egal cu venitul anual pe care aceasta îl obţine din activele deţinute în schimbul bancnotelor aflate în circulaţie şi al obligaţiilor rezultate din depozitele constituite de instituţiile de credit. Aceste active sunt identificate de băncile centrale naţionale în conformitate cu orientările stabilite de Consiliul Guvernatorilor.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
3. În cazul în care, după debutul celei de-a treia etape, Consiliul Guvernatorilor consideră că structura bilanţului băncilor centrale naţionale nu permite aplicarea alineatului (2), acesta poate decide, cu majoritate calificată, ca, prin derogare de la alineatul (2), venitul monetar să se calculeze în conformitate cu o altă metodă pe parcursul unei perioade de cel mult cinci ani.
4. Valoarea venitului monetar al fiecărei bănci centrale naţionale se reduce cu valoarea dobânzilor plătite de banca centrală în cauză pentru depozitele constituite de instituţiile de credit, în conformitate cu articolul 19.
Consiliul Guvernatorilor poate decide să compenseze băncile centrale naţionale pentru costurile suportate cu ocazia emisiunii de bancnote sau, în situaţii excepţionale, pentru pierderi specifice rezultate din operaţiunile de politică monetară efectuate în contul Sistemului European al Băncilor Centrale. Compensarea se realizează în forma pe care Consiliul Guvernatorilor o consideră corespunzătoare. Aceste sume se pot compensa din venitul monetar al băncilor centrale naţionale.
5. Suma veniturilor monetare ale băncilor centrale naţionale se repartizează între acestea, proporţional cu cotele vărsate pe care le deţin din capitalul Băncii Centrale Europene, sub rezerva oricărei decizii adoptate de Consiliul Guvernatorilor în conformitate cu articolul 33 alineatul (2).
6. Banca Centrală Europeană efectuează compensarea şi regularizarea soldurilor rezultate din repartizarea venitului monetar în conformitate cu orientările stabilite de Consiliul Guvernatorilor.
7. Consiliul Guvernatorilor adoptă toate celelalte măsuri necesare punerii în aplicare a prezentului articol.
ARTICOLUL 33
Repartizarea profiturilor şi pierderilor nete ale Băncii
Centrale Europene
1. Profitul net al Băncii Centrale Europene se transferă după cum urmează:
(a) o sumă care urmează să fie stabilită de Consiliul Guvernatorilor, dar care nu poate depăşi 20% din profitul net, se transferă în fondul general de rezervă în limita unui nivel egal cu 100% din capital;
(b) profitul net rămas se distribuie acţionarilor Băncii Centrale Europene în mod proporţional cu cotele vărsate din capital.
2. În cazul în care Banca Centrală Europeană înregistrează o pierdere, aceasta se acoperă din fondul general de rezervă al Băncii Centrale Europene şi, dacă este necesar, după adoptarea unei decizii de Consiliul Guvernatorilor, din veniturile monetare aferente exerciţiului financiar în cauză în mod proporţional şi în limita sumelor alocate băncilor centrale naţionale în conformitate cu articolul 32 alineatul (5).
CAPITOLUL VII DISPOZIŢII GENERALE
ARTICOLUL 34 Acte juridice
1. În conformitate cu articolul III-190 din Constituţie, Banca Centrală Europeană adoptă:
(a) regulamente europene, în măsura în care este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor stabilite în articolul 3 alineatul (1) litera (a), articolul 19 alineatul (1), articolul 22 sau articolul 25 alineatul (2) din prezentul statut, precum şi în cazurile prevăzute de regulamentele şi deciziile europene menţionate la articolul 41;
(b) deciziile europene necesare în vederea îndeplinirii sarcinilor atribuite Sistemului European al Băncilor Centrale în temeiul Constituţiei şi al prezentului statut;
(c) recomandări şi avize.
2. Banca Centrală Europeană poate decide să publice deciziile europene, regulamentele şi avizele pe care le adoptă.
3. În limitele şi în condiţiile stabilite de Consiliu în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 41, Banca Centrală Europeană are competenţa de a impune amenzi şi penalităţi întreprinderilor în caz de nerespectare a regulamentelor sale şi a deciziilor europene.
ARTICOLUL 35 Controlul jurisdicţional şi aspecte conexe
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
1. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene poate examina actele sau omisiunile Băncii Centrale Europene sau i se poate solicita să le interpreteze în cazurile şi în condiţiile prevăzute de Constituţie. Banca Centrală Europeană poate formula acţiuni în cazurile şi în condiţiile prevăzute de Constituţie.
2. Litigiile dintre Banca Centrală Europeană, pe de-o parte, şi creditorii sau debitorii acesteia sau orice altă persoană, pe de altă parte, sunt soluţionate de instanţele naţionale competente, cu excepţia cazurilor în care competenţa a fost atribuită Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
3. Banca Centrală Europeană intră sub incidenţa regimului de răspundere prevăzut la articolul III-341 din Constituţie. Răspunderea băncilor centrale naţionale se determină în funcţie de legislaţia internă respectiv.
4. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este competentă să hotărască în temeiul unei clauze de arbitraj prevăzută într-un contract de drept public sau de drept privat, încheiat de Banca Centrală Europeană sau în numele acesteia.
5. Consiliul Guvernatorilor ia decizia Băncii Centrale Europene de a sesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.
6. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este competentă să hotărască în litigiile privind îndeplinirea de către băncile centrale naţionale a obligaţiilor care le revin în temeiul Constituţiei şi al prezentului statut. În cazul în care Banca Centrală Europeană consideră că o bancă centrală naţională nu şi-a îndeplinit una din obligaţiile care îi revin în temeiul Constituţiei şi al prezentului statut, Banca Centrală Europeană emite un aviz motivat asupra cazului, după ce a oferit băncii centrale naţionale în cauză posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile. În cazul în care banca centrală naţională în cauză nu respectă avizul menţionat într-un termen stabilit de Banca Centrală Europeană, poate sesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.
ARTICOLUL 36 Personalul
1. La propunerea comitetului executiv, Consiliul Guvernatorilor adoptă regimul aplicabil personalului Băncii Centrale Europene.
2. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este competentă să soluţioneze orice litigiu dintre Banca Centrală Europeană şi agenţii acesteia în limitele şi în condiţiile prevăzute de regimul care li se aplică.
ARTICOLUL 37 Secret profesional
1. Membrii organelor de decizie şi ai personalului Băncii Centrale Europene şi ai băncilor centrale naţionale au obligaţia, chiar şi după încetarea funcţiei lor, să nu divulge informaţiile care, prin natura lor, intră sub incidenţa secretului profesional.
2. Persoanele care au acces la datele care intră sub incidenţa unui act juridic al Uniunii Europene care impune obligaţia secretului profesional intră de asemenea sub incidenţa acestei obligaţii.
ARTICOLUL 38 Semnatari
Banca Centrală Europeană se angajează din punct de vedere juridic faţă de terţi prin intermediul preşedintelui, prin intermediul a doi membri ai comitetului executiv sau prin semnătura a doi membri ai personalului băncii, autorizaţi de preşedinte să semneze în numele Băncii Centrale Europene.
ARTICOLUL 39 Privilegii şi imunităţi
Banca Centrală Europeană beneficiază, pe teritoriul statelor membre, de privilegiile şi imunităţile necesare îndeplinirii sarcinilor sale, în condiţiilor stabilite în protocolul privind privilegiile şi imunităţile Uniunii Europene.
CAPITOLUL VIII MODIFICAREA STATUTULUI ŞI REGLEMENTĂRI COMPLEMENTARE
ARTICOLUL 40 Proceduri simplificate de modificare
1. În conformitate cu articolul III-187 alineatul (3) din Constituţie, articolul 5 alineatele (1), (2) şi (3), articolele 17 şi 18, articolul 19 alineatul (1), articolele 22, 23, 24 şi 26, articolul 32 alineatele (2), (3), (4) şi (6), articolul 33 alineatul (1) litera (a) şi articolul 36 din prezentul statut pot fi modificate prin legea europeană:
(a) fie la propunerea Comisiei şi după consultarea Băncii Centrale Europene,
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(b) fie la recomandarea Băncii Centrale Europene şi după consultarea Comisiei.
2. Articolul 10 alineatul (2) poate fi modificat printr-o decizie europeană a Consiliului European care hotărăşte în unanimitate fie la recomandarea Băncii Centrale Europene şi după consultarea Parlamentului European şi a Comisiei, fie la recomandarea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European şi a Băncii Centrale Europene. Respectivele modificări intră în vigoare numai după ce au fost aprobate de statele membre în conformitate cu normele lor constituţionale.
3. O recomandare din partea Băncii Centrale Europene în temeiul prezentului articol necesită decizia unanimă a Consiliului Guvernatorilor.
ARTICOLUL 41 Reglementări complementare
În conformitate cu articolul III-187 alineatul (4) din Constituţie, Consiliul adoptă regulamentele şi deciziile europene de stabilire a măsurilor prevăzute la articolul 4, articolul 5 alineatul (4), articolul 19 alineatul (2), articolul 20, articolul 28 alineatul (1), articolul 29 alineatul (2), articolul 30 alineatul (4) şi articolul 34 alineatul (3) din prezentul statut. Consiliul hotărăşte după consultarea Parlamentului European:
(a) fie la propunerea Comisiei şi după consultarea Băncii Centrale Europene,
(b) fie la recomandarea Băncii Centrale Europene şi după consultarea Comisiei.
CAPITOLUL IX
DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI ALTE DISPOZIŢII PRIVIND SISTEMUL EUROPEAN
AL BĂNCILOR CENTRALE
ARTICOLUL 42 Dispoziţii generale
1. Ca urmare a derogării prevăzute la articolul III-197 alineatul (1) din Constituţie, următoarele articole din prezentul statut nu conferă nici un drept şi nu impun nici o obligaţie statului membru în cauză: articolele 3 şi 6, articolul 9 alineatul (2), articolul 12 alineatul (1), articolul 14 alineatul (3), articolele 16, 18, 19, 20, 22 şi 23, articolul 26 alineatul (2), articolele 27, 30, 31, 32, 33, 34 şi 50.
2. Băncile centrale ale statelor membre care fac obiectul unei derogări, prevăzute la articolul III-197 alineatul (1) din Constituţie, îşi menţin competenţele în domeniul politicii monetare în conformitate cu dreptul intern.
3. În conformitate cu articolul III-197 alineatul (2) al doilea paragraf din Constituţie, în articolul 3, articolul 11 alineatul (2) şi articolul 19 din prezentul statut, "state membre" înseamnă statele membre a căror monedă este euro.
4. În articolul 9 alineatul (2), articolul 10 alineatele (2) şi (3), articolul 12 alineatul (1), articolele 16, 17, 18, 22, 23, 27, 30, 31 şi 32, articolul 33 alineatul (2) şi articolul 50, "bănci centrale naţionale" înseamnă băncile centrale ale statelor membre a căror monedă este euro.
5. În articolul 10 alineatul (3) şi articolul 33 alineatul (1), "acţionari" înseamnă băncile centrale naţionale ale statelor membre a căror monedă este euro.
6. În articolul 10 alineatul (3) şi articolul 30 alineatul (2), "capital subscris" înseamnă capitalul Băncii Centrale Europene subscris de băncile centrale naţionale ale statelor membre a căror monedă este euro.
ARTICOLUL 43 Sarcini tranzitorii ale Băncii Centrale Europene
Banca Centrală Europeană preia funcţiile anterioare ale Institutului Monetar European prevăzute la articolul III-199 alineatul (2) din Constituţie care, având în vedere derogările acordate unuia sau mai multor state, trebuie să fie îndeplinite în continuare după introducerea monedei euro. Banca Centrală Europeană oferă consiliere în cadrul pregătirilor în vederea abrogării derogărilor prevăzute la articolul III-198 din Constituţie.
ARTICOLUL 44 Consiliul General al Băncii Centrale Europene
1. Fără să aducă atingere articolului III-187 alineatul (1) din Constituţie, Consiliul General se constituie ca al treilea organ de decizie al Băncii Centrale Europene.
2. Consiliul General este format din preşedintele şi vicepreşedintele Băncii Centrale Europene, precum şi din guvernatorii băncilor centrale naţionale. Ceilalţi membri ai Comitetului Executiv pot participa la şedinţele Consiliului General, fără însă a avea drept de vot.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
3. Responsabilităţile Consiliului General sunt enumerate în mod exhaustiv în articolul 46.
ARTICOLUL 45 Modul de funcţionare a Consiliului general
1. Preşedintele sau, în absenţa acestuia, vicepreşedintele Băncii Centrale Europene prezidează Consiliul general al Băncii Centrale Europene.
2. Preşedintele Consiliului şi un membru al Comisiei pot participa la şedinţele Consiliului general, fără însă a avea drept de vot.
3. Preşedintele pregăteşte reuniunile consiliului general.
4. Prin derogare de la articolul 12 alineatul (3), Consiliul general îşi adoptă regulamentul de procedură.
5. Secretariatul Consiliului general este asigurat de Banca Centrală Europeană.
ARTICOLUL 46 Responsabilităţile Consiliului general
1. Consiliul general:
(a) îndeplineşte sarcinile prevăzute la articolul 43;
(b) contribuie la funcţiile consultative menţionate la articolul 4 şi în articolul 25 alineatul (1).
2. Consiliul general contribuie:
(a) la colectarea informaţiilor statistice menţionate la articolul 5;
(b) la elaborarea rapoartelor de activitate ale Băncii Centrale Europene menţionate la articolul 15;
(c) la stabilirea normelor prevăzute la articolul 26 alineatul (4), necesare în vederea aplicării articolului 26;
(d) la luarea tuturor celorlalte măsuri prevăzute la articolul 29 alineatul (4), necesare în vederea aplicării articolului 29;
(e) la stabilirea condiţiilor de angajare a personalului Băncii Centrale Europene prevăzute la articolul 36.
3. Consiliul general contribuie la pregătirile necesare în vederea stabilirii irevocabile a cursurilor de schimb valutar pentru monedele statelor membre care fac obiectul unei derogări în raport cu moneda euro, prevăzută la articolul III-198 alineatul (3) din Constituţie.
4. Preşedintele Băncii Centrale Europene informează Consiliul general cu privire la deciziile adoptate de Consiliul Guvernatorilor.
ARTICOLUL 47 Dispoziţii tranzitorii privind capitalul Băncii Centrale Europene
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
În conformitate cu articolul 29, fiecărei bănci centrale naţionale i se atribuie o pondere în cheia de repartizare pentru subscrierea capitalului Băncii Centrale Europene. Prin derogare de la articolul 28 alineatul (3), băncile centrale ale statelor membre care fac obiectul unei derogări nu varsă capitalul subscris decât în cazul în care Consiliul general, care hotărăşte cu o majoritate de cel puţin două treimi din capitalul subscris al Băncii Centrale Europene şi cel puţin jumătate din acţionari, decide că un procent minim trebuie vărsat cu titlu de participare la costurile de funcţionare a Băncii Centrale Europene.
ARTICOLUL 48
Plata reportată a capitalului, rezervelor şi provizioanelor
Băncii Centrale Europene
1. Banca centrală a unui stat membru a cărui derogare a luat sfârşit varsă cota subscrisă din capitalul Băncii Centrale Europene în aceeaşi proporţie ca şi celelalte bănci centrale ale statelor membre a căror monedă este euro şi transferă Băncii Centrale Europene activele sale din rezervele valutare, în conformitate cu articolul 30 alineatul (1). Suma care trebuie transferată se determină înmulţind valoarea în euro, la cursul de schimb valutar în vigoare, a activelor din rezerve menţionate anterior care au fost deja transferate Băncii Centrale Europene, în conformitate cu articolul 30 alineatul (1), cu raportul dintre numărul de părţi subscrise de banca centrală naţională în cauză şi numărul de părţi deja vărsate de celelalte bănci centrale naţionale.
2. În afară de plata prevăzută la alineatul (1), banca centrală naţională în cauză contribuie la rezervele Băncii Centrale Europene, la provizioanele echivalente unor rezerve şi la suma care trebuie alocată în plus rezervelor şi provizioanelor, care corespunde soldului contului de profit şi pierderi la data de 31 decembrie a anului anterior abrogării derogării. Suma care urmează să fie vărsată se calculează înmulţind valoarea rezervelor, definite anterior şi aşa cum figurează în bilanţul aprobat al Băncii Centrale Europene, cu raportul dintre numărul de părţi subscrise de banca centrală în cauză şi numărul de părţi deja vărsate de celelalte bănci centrale.
3. În momentul în care unul sau mai multe state devin membre ale Uniunii, iar băncile lor centrale naţionale intră în Sistemul European al Băncilor Centrale, capitalul subscris al Băncii Centrale Europene, precum şi plafonul activelor din rezervele valutare care pot fi transferate Băncii Centrale Europene se majorează în mod automat. Valoarea majorării se obţine prin înmulţirea sumelor respective în vigoare la momentul dat cu raportul, în cadrul cheii de repartizare a sumelor subscrise din capitalul extins, dintre ponderea băncilor centrale naţionale în cauză şi ponderea băncilor centrale naţionale care sunt deja membre ale Sistemului European al Băncilor Centrale. Ponderea fiecărei bănci centrale naţionale în cadrul cheii de repartizare se calculează prin analogie cu articolul 29 alineatul (1) şi în conformitate cu articolul 29 alineatul (2). Perioadele de referinţă utilizate pentru elaborarea statisticilor sunt aceleaşi ca şi perioadele utilizate pentru ultima adaptare cincinală a ponderilor prevăzută la articolul 29 alineatul (3).
ARTICOLUL 49 Derogare de la articolul 32
1. În cazul în care, după debutul celei de-a treia etape, Consiliul Guvernatorilor decide că aplicarea articolului 32 modifică în mod semnificativ poziţia relativă a băncilor centrale naţionale în ceea ce priveşte venitul, valoarea venitului care urmează să fie repartizat în conformitate cu articolul 32 se reduce cu un procent uniform de cel mult 60% în cadrul primului exerciţiu financiar de după debutul celei de-a treia etape, iar acest procent se reduce cu cel puţin 12 procente pe parcursul fiecărui exerciţiu financiar ulterior.
2. Alineatul (1) se aplică cel mult pe parcursul a cinci exerciţii financiare complete după debutul celei de-a trei etape.
ARTICOLUL 50 Schimbul de bancnote denominate în monedele statelor membre
După fixarea irevocabilă a cursurilor de schimb în conformitate cu articolul III-198 alineatul (3) din Constituţie, Consiliul Guvernatorilor adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că bancnotele denominate în monedele statelor membre care au cursuri de schimb valutar fixate irevocabil sunt schimbate la paritate de băncile centrale naţionale.
ARTICOLUL 51 Aplicabilitatea măsurilor tranzitorii
Articolele 42-47 se aplică dacă şi în măsura în care există state membre care fac obiectul unei derogări.
5.
PROTOCOLUL
PRIVIND STATUTUL BĂNCII EUROPENE DE INVESTIŢII
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
DORIND să stabilească statutul Băncii Europene de Investiţii prevăzut la articolul III-393 din Constituţie,
AU CONVENIT cu privire la următoarele dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:
ARTICOLUL 1
Banca Europeană de Investiţii prevăzută la articolul III-393 din Constituţie, denumită în continuare "Banca", se constituie şi îşi exercită funcţiile şi activitatea în conformitate cu Constituţia şi cu prezentul statut.
ARTICOLUL 2
Misiunea Băncii este definită în articolul III-394 din Constituţie.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL 3
În conformitate cu articolul III-393 din Constituţie, statele membre sunt membrii ai Băncii.
ARTICOLUL 4
1. Banca dispune de un capital de 163 653 737 000 euro subscris de statele membre după cum urmează:
Germania | 26.649.532.500 | |
Franţa | 26.649.532.500 | |
Italia | 26.649.532.500 | |
Regatul Unit | 26.649.532.500 | |
Spania | 15.989.719.500 | |
Belgia | 7.387.065.000 | |
Ţările de Jos | 7.387.065.000 | |
Suedia | 4.900.585.500 | |
Danemarca | 3.740.283.000 | |
Austria | 3.666.973.500 | |
Polonia | 3.411.263.500 | |
Finlanda | 2.106.816.000 | |
Grecia | 2.003.725.500 | |
Portugalia | 1.291.287.000 | |
Republica Cehă | 1.258.785.500 | |
Ungaria | 1.190.868.500 | |
Irlanda | 935.070.000 | |
Slovacia | 428.490.500 | |
Slovenia | 397.815.000 | |
Lituania | 249.617.500 | |
Luxemburg | 187.015.500 | |
Cipru | 183.382.000 | |
Letonia | 152.335.000 | |
Estonia | 117.640.000 | |
Malta | 69.804.000 |
Statele membre răspund doar în limita cotei-părţi deţinute din capitalul subscris şi nevărsat.
2. Admiterea unui nou membru determină majorarea capitalului subscris în funcţie de contribuţia noului membru.
3. Consiliul Guvernatorilor, hotărând în unanimitate, poate decide cu privire la majorarea capitalului subscris.
4. Cota-parte deţinută din capitalul subscris nu poate fi transferată, depusă ca garanţie sau sechestrată.
ARTICOLUL 5
1. Capitalul subscris este vărsat de statele membre până la concurenţa a 5% în medie din sumele stabilite în articolul 4 alineatul (1).
2. În cazul majorării capitalului subscris, Consiliul Guvernatorilor, hotărând în unanimitate, stabileşte procentul care trebuie vărsat, precum şi modul de efectuare a plăţii. Plăţile în numerar se efectuează exclusiv în euro.
3. Consiliul de Administraţie poate solicita plata soldului capitalului subscris în măsura în care o astfel de plată este necesară pentru a îndeplini obligaţiile Băncii.
Fiecare stat membru efectuează plata în mod proporţional cu cota-parte deţinută din capitalul subscris.
ARTICOLUL 6
Banca este administrată şi gestionată de un Consiliu al Guvernatorilor, un Consiliu de Administraţie şi un Comitet Executiv.
ARTICOLUL 7
1. Consiliul Guvernatorilor este format din miniştrii desemnaţi de statele membre.
2. Consiliul Guvernatorilor stabileşte directivele generale privind politica de credit a Băncii, în conformitate cu obiectivele Uniunii.
Consiliul Guvernatorilor verifică punerea în aplicare a directivelor menţionate anterior.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
3. În plus, Consiliul Guvernatorilor:
(a) decide cu privire la majorarea capitalului subscris, în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) şi articolul 5 alineatul (2);
(b) în înţelesul articolului 9 alineatul (1), stabileşte principiile aplicabile operaţiunilor de finanţare în cadrul misiunii Băncii;
(c) exercită competenţele prevăzute la articolele 9 şi 11 pentru numirea în funcţie şi demiterea din funcţie a membrilor Consiliului de Administraţie şi ai comitetului executiv, precum şi a membrilor prevăzuţi la articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf;
(d) decide cu privire la acordarea finanţării pentru investiţiile care urmează să fie realizate complet sau parţial în afara teritoriilor statelor membre, în conformitate cu articolul 16 alineatul (1);
(e) aprobă raportul anual elaborat de Consiliul de Administraţie;
(f) aprobă bilanţul anual, precum şi contul de profit şi pierderi;
(g) aprobă regulamentul de procedură al Băncii;
(h) exercită celelalte competenţe care îi sunt conferite în temeiul prezentului statut.
4. Consiliul Guvernatorilor poate adopta, hotărând în unanimitate, în temeiul Constituţiei şi al prezentului statut, orice decizii privind suspendarea activităţii Băncii şi, dacă este cazul, eventuala lichidare a acesteia.
ARTICOLUL 8
1. Cu excepţia unor dispoziţii contrare prevăzute de prezentul statut, deciziile Consiliului Guvernatorilor se adoptă cu majoritatea membrilor acestuia. Majoritatea menţionată trebuie să reprezinte cel puţin 50% din capitalul subscris.
Majoritatea calificată impune întrunirea a optsprezece voturi şi a 68% din capitalul subscris.
2. Abţinerile din partea membrilor prezenţi sau reprezentaţi nu împiedică adoptarea deciziilor care necesită întrunirea unanimităţii.
ARTICOLUL 9
1. Consiliul de Administraţie decide cu privire la acordarea finanţării, în special sub formă de credite şi de garanţii, şi cu privire la contractarea de împrumuturi, stabileşte ratele dobânzilor pentru împrumuturi, precum şi comisioanele şi celelalte taxe. În temeiul unei decizii adoptate cu majoritate calificată, Consiliul de Administraţie poate delega anumite atribuţii comitetului executiv. Consiliul de Administraţie stabileşte condiţiile şi modul în care se realizează această delegare şi supraveghează punerea sa în aplicare.
Consiliul de Administraţie verifică administrarea corectă a Băncii şi asigură conformitatea acesteia cu Constituţia, cu prezentul statut şi cu directivele generale stabilite de Consiliul Guvernatorilor.
După încheierea exerciţiului financiar, Consiliul de Administraţie prezintă un raport Consiliului Guvernatorilor şi îl publică după aprobarea acestuia.
2. Consiliul de administraţie este format din douăzeci şi şase de administratori şi şaisprezece supleanţi.
Administratorii sunt numiţi pentru o perioadă de cinci ani de Consiliul Guvernatorilor, fiecare stat membru desemnând un administrator. Comisia desemnează, de asemenea, un administrator.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Consiliul Guvernatorilor numeşte administratorii supleanţi pentru o perioadă de cinci ani, după cum urmează:
- doi supleanţi desemnaţi de Republica Federală Germania,
- doi supleanţi desemnaţi de Republica Franceză,
- doi supleanţi desemnaţi de Republica Italiană,
- doi supleanţi desemnaţi de Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord,
- un supleant desemnat de comun acord de Regatul Spaniei şi Republica Portugheză,
- un supleant desemnat de comun acord de Regatul Belgiei, Marele Ducat al Luxemburgului şi Regatul Ţărilor de Jos,
- un supleant desemnat de comun acord de Regatul Danemarcei, Republica Elenă şi Irlanda,
- un supleant desemnat de comun acord de Republica Austria, Republica Finlanda şi Regatul Suediei,
- trei supleanţi desemnaţi de comun acord de Republica Cehă, Republica Estonia, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Republica Ungară, Republica Malta, Republica Polonă, Republica Slovenia şi Republica Slovacă,
- un supleant desemnat de Comisie.
Consiliul de Administraţie cooptează şase experţi fără drept de vot: trei în calitate de titulari şi trei supleanţi.
Mandatul administratorilor şi al supleanţilor poate fi reînnoit.
Regulamentul de procedură prevede modul de participare la şedinţele Consiliului de Administraţie şi dispoziţiile aplicabile membrilor supleanţi, precum şi experţilor cooptaţi.
Preşedintele sau, în absenţa acestuia, unul dintre vicepreşedinţii Comitetului Executiv, prezidează şedinţele Consiliului de Administraţie fără a participa la vot.
Membrii Consiliului de Administraţie sunt aleşi din rândul personalităţilor care oferă toate garanţiile de independenţă şi de competenţă. Membrii Consiliului răspund numai în faţa Băncii.
3. Consiliul Guvernatorilor, hotărând în unanimitate, poate decide demiterea din funcţie a unui administrator numai în cazul în care administratorul în cauză nu mai îndeplineşte condiţiile necesare pentru a-şi exercita funcţia.
În cazul în care raportul anual nu se aprobă, Consiliul de Administraţie îşi prezintă demisia.
4. Orice post vacant, ca urmare a unui deces, a unei demisii, a eliberării din funcţie sau a demiterii colective, se ocupă în conformitate cu normele stabilite la alineatul (2). Un membru este înlocuit pentru perioada rămasă din mandatul acestuia, cu excepţia cazurilor în care este înlocuit întregul consiliu.
5. Consiliul Guvernatorilor stabileşte remuneraţia membrilor Consiliului de Administraţie. Consiliul Guvernatorilor prevede totodată condiţiile de incompatibilitate cu funcţia de administrator sau de supleant.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL 10
1. Fiecare administrator dispune de un vot în cadrul Consiliului de administraţie. Administratorii îşi pot delega dreptul de vot în orice situaţie, în condiţiile care urmează să fie stabilite în regulamentul de procedură al Băncii.
2. Cu excepţia unor dispoziţii contrare prevăzute de prezentul statut, deciziile Consiliului de administraţie se adoptă de cel puţin o treime din membrii consiliului cu drept de vot şi care reprezintă cel puţin 50% din capitalul subscris. Pentru întrunirea majorităţii calificate sunt necesare optsprezece voturi şi 68% din capitalul subscris. Regulamentul de procedură al Băncii prevede cvorumul necesar pentru adoptarea deciziilor Consiliului de administraţie.
ARTICOLUL 11
1. Comitetul Executiv este format dintr-un preşedinte şi din opt vicepreşedinţi, numiţi pe o perioadă de şase luni de Consiliul Guvernatorilor, la propunerea Consiliului de administraţie. Mandatul lor poate fi reînnoit.
Consiliul Guvernatorilor, hotărând în unanimitate, poate modifica numărul de membri ai comitetului executiv.
2. La propunerea Consiliului de administraţie, care hotărăşte cu majoritate calificată, Consiliul Guvernatorilor, hotărând cu majoritate calificată, poate decide cu privire la demiterea membrilor comitetului executiv.
3. Comitetul Executiv asigură gestionarea problemelor curente ale Băncii, sub autoritatea preşedintelui şi sub controlul Consiliului de administraţie.
Comitetul Executiv pregăteşte deciziile Consiliului de administraţie, în special în ceea ce priveşte contractarea de împrumuturi şi acordarea de finanţări, în special sub formă de credite şi garanţii.
Comitetul Executiv asigură punerea în aplicare a respectivelor decizii.
4. Comitetul Executiv, hotărând cu majoritate, adoptă avize cu privire la propunerile de contractare de împrumuturi şi de acordare de finanţări, în special sub formă de credite şi garanţii.
5. Consiliul Guvernatorilor stabileşte retribuţia membrilor comitetului executiv şi stabileşte condiţiile de incompatibilitate cu funcţiile acestora.
6. Preşedintele sau, în absenţa acestuia, unul dintre vicepreşedinţi, reprezintă Banca în materie judiciară sau extrajudiciară.
7. Membrii personalului Băncii se află sub autoritatea preşedintelui. Preşedintele angajează şi demite membrii personalului. La selectarea personalului, se ţine seama nu numai de calităţile personale şi de calificările profesionale ale candidaţilor, ci şi de participarea echitabilă a resortisanţilor statelor membre. Regulamentul de procedură prevede organul competent pentru adoptarea dispoziţiilor aplicabile personalului.
8. Comitetul Executiv şi personalul Băncii răspund numai în faţa Băncii şi îşi exercită funcţiile în deplină independenţă.
ARTICOLUL 12
1. Un comitet format din şase membri numiţi de Consiliul Guvernatorilor în funcţie de competenţa lor verifică dacă activităţile Băncii sunt în conformitate cu cele mai bune practici din domeniul bancar şi răspunde de verificarea conturilor Băncii.
2. Comitetul menţionat la alineatul (1) verifică, în fiecare an, dacă operaţiunile Băncii s-au desfăşurat în mod corespunzător şi dacă evidenţele sale au fost corect întocmite. În acest scop, comitetul verifică dacă operaţiunile Băncii s-au efectuat în conformitate cu formalităţile şi procedurile prevăzute de prezentul statut şi de regulamentul de procedură.
3. Comitetul menţionat la alineatul (1) confirmă faptul că declaraţiile financiare, precum şi toate informaţiile financiare cuprinse în conturile anuale elaborate de consiliul de administraţie oferă o imagine fidelă a situaţiei financiare a Băncii, atât pentru active cât şi pentru pasive, precum şi a rezultatelor operaţiunilor desfăşurate de aceasta şi a fluxurilor de trezorerie aferente exerciţiului financiar respectiv.
4. Regulamentul de procedură precizează calificările necesare membrilor comitetului menţionat la alineatul (1) şi stabileşte condiţiile şi modul de desfăşurare a activităţii comitetului.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL 13
Banca comunică cu fiecare stat membru prin intermediul autorităţii desemnate de acesta. În cadrul operaţiunilor financiare pe care le desfăşoară, Banca apelează la banca centrală naţională a statului membru în cauză sau la alte instituţii financiare aprobate de acesta.
ARTICOLUL 14
1. Banca cooperează cu toate organizaţiile internaţionale a căror activitate se desfăşoară în domenii similare.
2. Banca identifică toate contactele utile în vederea cooperării cu instituţiile bancare şi financiare din ţările în care îşi extinde operaţiunile.
ARTICOLUL 15
La cererea unui stat membru sau a Comisiei, sau din proprie iniţiativă, Consiliul Guvernatorilor interpretează sau completează, în aceleaşi condiţii în care au fost adoptate, directivele pe care le-a stabilit în temeiul articolului 7.
ARTICOLUL 16
1. În cadrul mandatului prevăzut la articolul III-394 din Constituţie, Banca acordă finanţări, membrilor săi sau unor întreprinderi private sau publice finanţare, mai ales sub formă de credite şi garanţii, în vederea unor investiţi care se vor realiza pe teritoriile statelor membre, în măsura în care nu sunt disponibile fonduri din alte surse, în condiţii rezonabile.
Cu toate acestea, printr-o decizie adoptată cu majoritate calificată de Consiliul Guvernatorilor, la propunerea Consiliului de administraţie, Banca poate acorda finanţare pentru investiţii care se vor realiza complet sau parţial în afara teritoriilor statelor membre.
2. În măsura în care este posibil, acordarea împrumuturilor este condiţionată de existenţa unor alte mijloace de finanţare.
3. În cazul în care se acordă un împrumut unei întreprinderi sau unui organism diferit de către un stat membru, Banca condiţionează acordarea împrumutului în cauză fie de existenţa unei garanţii din partea statului membru pe teritoriul căruia urmează să se realizeze investiţia, pe baza unor garanţii suficiente, fie de puterea financiară a debitorului.
În plus, în cadrul principiilor stabilite de Consiliul Guvernatorilor în înţelesul articolului 7 alineatul (3) litera (b) şi în cazul în care realizarea operaţiunilor prevăzute la articolul III-394 din Constituţie impune acest lucru, Consiliul de administraţie adoptă, cu majoritate calificată, condiţiile şi modul de acordare a oricărei finanţări care prezintă un profil de risc specific şi care este considerată, în consecinţă, ca fiind o activitate specială.
4. Banca poate garanta împrumuturile contractate de întreprinderi publice sau private sau de organisme în vederea realizării operaţiunilor prevăzute la articolul III-394 din Constituţie.
5. Valoarea totală contractată a împrumuturilor şi garanţiilor acordate de Bancă nu poate depăşi 250% din valoarea capitalului subscris, a rezervelor, provizioanelor nealocate şi a excedentului din contul de profit şi pierderi. Din suma totală a posturilor menţionate se scade o sumă egală cu valoarea subscrisă, vărsată sau nu, a oricărei participări a Băncii la capital.
Suma vărsată reprezentând participarea Băncii nu trebuie să depăşească niciodată valoarea totală a părţii vărsate din capitalul acesteia, a rezervelor sale, a provizioanelor nealocate, precum şi a excedentului contului de profit şi pierderi.
În mod excepţional, se alocă o rezervă specială pentru activităţile speciale ale Băncii, stabilite de Consiliul Guvernatorilor şi de Consiliul de administraţie în conformitate cu alineatul (3).
Prezentul alineat se aplică, de asemenea, conturilor consolidate ale Băncii.
6. Banca se protejează faţă de riscurile de schimb valutar, incluzând în contractele de împrumut şi de garanţie clauzele pe care le consideră necesare în acest scop.
ARTICOLUL 17
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
1. Ratele dobânzilor pentru împrumuturile acordate de Bancă, precum şi comisioanele şi celelalte taxe, se adaptează în funcţie de condiţiile predominante pe piaţa de capital şi se calculează astfel încât încasările obţinute să permită Băncii să îşi îndeplinească obligaţiile, să îşi acopere cheltuielile şi să constituie un fond de rezervă în conformitate cu articolul 22.
2. Banca nu acordă reduceri ale ratelor dobânzii. În cazul în care reducerea ratei dobânzii este indicată având în vedere caracterul specific al investiţiei care trebuie finanţate, statul membru în cauză sau un alt organism poate acorda un ajutor pentru plata dobânzii în măsura în care acordarea unui astfel de ajutor este compatibilă cu normele prevăzute la articolul III-167 din Constituţie.
ARTICOLUL 18
În cadrul operaţiunilor de finanţare Banca respectă principiile prezentate în continuare.
1. Banca se asigură că fondurile sale sunt utilizate în modul cel mai raţional în interesul Uniunii.
Banca poate acorda împrumuturi sau nu poate garanta împrumuturi numai:
(a) în cazul investiţiilor realizate de întreprinderi din sectorul producţiei în cazul în care plăţile aferente dobânzii şi amortizării sunt acoperite fie de profitul din exploatare, fie, în cazul altor investiţii, de un angajament asumat de statul în care se realizează investiţia sau în orice alt mod, şi
(b) în cazul în care realizarea investiţiei contribuie la creşterea productivităţii economice în general şi favorizează instituirea sau funcţionarea pieţei interne.
2. Banca nu dobândeşte nici o participare în întreprinderi şi nu îşi asumă nici o responsabilitate în cadrul gestionării acestora, decât în cazul în care acest lucru este necesar pentru a-şi proteja drepturile în vederea recuperării creanţei pe care o deţine.
Cu toate acestea, în cadrul principiilor stabilite de Consiliul Guvernatorilor în temeiul articolului 7 alineatul (3) litera (b), în cazul în care realizarea operaţiunilor prevăzute la articolul III-394 din Constituţie impune acest lucru, Consiliul de administraţie adoptă, cu majoritate calificată, condiţiile şi modul de realizare a unei participări la capitalul unei societăţi comerciale, în general pentru a compensa un împrumut sau o garanţie, în măsura în care acest lucru este necesar pentru finanţarea unei investiţii sau a unui program.
3. Banca îşi poate ceda creanţele pe piaţa de capital şi, în acest scop, poate solicita debitorilor săi să emită obligaţiuni sau alte titluri de valoare.
4. Nici Banca şi nici statele membre nu impun condiţii privind modul în care sumele împrumutate trebuie cheltuite în interiorul unui anumit stat membru.
5. Banca poate condiţiona acordarea împrumuturilor de organizare de licitaţii internaţionale.
6. Banca nu finanţează, total sau parţial, nici o investiţie căreia i se opune statul membru pe teritoriul căruia ar urma să fie realizată investiţia în cauză.
7. Pe lângă activităţile de credit, Banca poate asigura servicii de asistenţă tehnică, în condiţiile şi în modul stabilit de Consiliul Guvernatorilor, care hotărăşte cu majoritate calificată, respectând în acelaşi timp prezentul statut.
ARTICOLUL 19
1. Orice întreprindere sau organism public sau privat poate adresa direct o cerere de finanţare Băncii. Cererile pot fi adresate şi prin intermediul Comisiei sau al statului membru pe teritoriul căruia urmează să se realizeze investiţia.
2. În cazul în care cererile îi sunt adresate prin intermediul Comisiei, acestea fac obiectul aprobării de către statul membru pe teritoriul căruia urmează să se realizeze investiţia. În cazul în care cererile sunt adresate prin intermediul unui stat membru, acestea fac obiectul aprobării de Comisie. Cererile adresate direct de o întreprindere se înaintează statului membru în cauză şi Comisiei.
Statele membre în cauză şi Comisia îşi formulează avizul în termen de două luni. În absenţa unui răspuns în termenul menţionat, Banca poate considera că investiţia în cauză nu ridică obiecţii.
3. Consiliul de administraţie decide cu privire la operaţiunile de finanţare care îi sunt înaintate de Comitetul Executiv.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
4. Comitetul Executiv verifică dacă operaţiunile de finanţare care îi sunt înaintate sunt în conformitate cu dispoziţiile prezentului statut, în special cu dispoziţiile articolelor 16 şi 18. În cazul în care Comitetul Executiv se pronunţă în favoarea finanţării, acesta înaintează propunerea aferentă consiliului de administraţie. Comitetul îşi exprimă avizul favorabil în funcţie de condiţiile pe care le consideră esenţiale. În cazul în care Comitetul Executiv se pronunţă împotriva acordării finanţării, acesta înaintează Consiliului de administraţie toate documentele corespunzătoare împreună cu avizul său.
5. În cazul în care avizul comitetului executiv este negativ, Consiliul de Administraţie nu poate acorda finanţarea decât hotărând în unanimitate în acest sens.
6. În cazul în care avizul Comisiei este negativ, Consiliul de Administraţie nu poate acorda finanţarea decât hotărând în unanimitate în acest sens, caz în care administratorul desemnat de Comisie nu participă la vot.
7. În cazul în care avizele Comitetului Executiv şi al Comisiei sunt negative, Consiliul de Administraţie nu poate acorda finanţarea în cauză.
8. În cazul în care, în vederea protejării drepturilor şi intereselor Băncii, se impune restructurarea unei operaţiuni de finanţare aferente investiţiilor aprobate, Comitetul Executiv adoptă imediat măsurile de urgenţă pe care le consideră necesare, sub rezerva înaintării fără întârziere a unui raport cu privire la aceasta Consiliului de administraţie.
ARTICOLUL 20
1. Banca împrumută de pe pieţele de capital resursele necesare îndeplinirii sarcinilor sale.
2. Banca poate contracta împrumuturi de pe pieţele de capital ale statelor membre, în conformitate cu dispoziţiile legale aplicabile pieţelor în cauză.
Autorităţile competente ale unui stat membru care face obiectul unei derogări în înţelesul articolului III-197 alineatul (1) din Constituţie se pot opune acestor operaţiuni numai în cazul în care există riscul unor tulburări grave pe piaţa de capital a statului în cauză.
ARTICOLUL 21
1. Banca poate utiliza, în condiţiile prezentate în continuare, fondurile disponibile care nu îi sunt imediat necesare pentru a-şi îndeplini obligaţiile:
(a) poate efectua plasamente pe pieţele monetare;
(b) sub rezerva dispoziţiilor articolului 18 alineatul (2), poate cumpăra sau vinde titluri;
(c) poate efectua orice altă operaţiune financiară legată de obiectivele sale.
2. Fără să aducă atingere dispoziţiilor articolului 23, în cadrul gestionării plasamentelor sale, Banca nu efectuează nici un arbitraj valutar care nu îi este direct necesar pentru a efectua împrumuturi sau pentru a-şi îndeplini obligaţiile contractate prin împrumuturile sau garanţiile acordate.
3. În domeniile menţionate în prezentul articol, Banca acţionează cu acordul autorităţilor competente ale statelor membre sau al băncilor centrale naţionale.
ARTICOLUL 22
1. Se constituie în mod progresiv un fond de rezervă care reprezintă 10% din capitalul subscris. În cazul în care situaţia obligaţiilor Băncii justifică acest lucru, Consiliul de administraţie poate decide să constituie rezerve suplimentare. Atâta timp cât fondul de rezervă nu este complet constituit, acesta poate fi alimentat cu:
(a) încasări din dobânzi rezultate din împrumuturile acordate de Bancă din sumele care urmează să fie vărsate de statele membre în temeiul articolului 5;
(b) încasări din dobânzi rezultate din împrumuturile acordate de Bancă din sumele obţinute din rambursarea împrumuturilor menţionate la litera (a), în măsura în care încasările din dobânzi menţionate nu sunt necesare pentru a îndeplini alte obligaţii sau pentru a acoperi costurile Băncii.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
2. Resursele din fondul de rezervă se investesc astfel încât să fie în permanenţă disponibile pentru a îndeplini rolul acestui fond.
ARTICOLUL 23
1. Banca este autorizată în permanenţă să transfere activele pe care le deţine în una din monedele statelor membre a căror monedă nu este euro pentru a realiza operaţiuni financiare în conformitate cu obiectivul său stabilit în articolul III-394 din Constituţie şi având în vedere dispoziţiile articolului 21 din prezentul statut. În măsura în care este posibil, Banca evită să efectueze astfel de transferuri în cazul în care deţine active disponibile sau mobilizabile în moneda care îi este necesară.
2. Banca nu poate converti în valutele ţărilor terţe activele pe care le deţine în moneda unui stat membru a cărui monedă nu este euro fără acordul statului membru în cauză.
3. Banca poate dispune în mod liber de capitalul vărsat, precum şi de sumele în valută pe care le împrumută de pe pieţe terţe.
4. Statele membre se angajează să pună la dispoziţia debitorilor Băncii valutele necesare rambursării capitalului şi plăţii dobânzilor aferente împrumuturilor acordate sau garantate de Bancă pentru investiţiile care urmează să se realizeze pe teritoriul acestora.
ARTICOLUL 24
În cazul în care un stat membru nu îşi îndeplineşte obligaţiile de membru care decurg din prezentul statut, în special obligaţia de a-şi vărsa cota-parte sau de a acoperi costurile aferente împrumuturilor sale, acordarea de împrumuturi sau de garanţii statului membru în cauză sau resortisanţilor acestuia poate fi suspendată printr-o decizie a Consiliul Guvernatorilor care hotărăşte cu majoritate calificată.
Această decizie nu exonerează statul membru sau resortisanţii acestuia de obligaţiile pe care le au faţă de Bancă.
ARTICOLUL 25
1. În cazul în care Consiliul Guvernatorilor decide să suspende activitatea Băncii, toate activităţile încetează fără întârziere, cu excepţia operaţiunilor necesare pentru a asigura în mod corespunzător utilizarea, protejarea şi conservarea activelor, precum şi îndeplinirea obligaţiilor.
2. În caz de lichidare, Consiliul Guvernatorilor numeşte lichidatorii şi le oferă instrucţiuni pentru efectuarea lichidării. Consiliul Guvernatorilor asigură protecţia drepturilor membrilor personalului.
ARTICOLUL 26
1. Banca beneficiază în fiecare stat membru de cea mai extinsă capacitate juridică recunoscută persoanelor juridice în temeiul legislaţiei interne. În special, Banca poate dobândi sau înstrăina bunuri mobile şi imobile şi se poate constitui parte în justiţie.
2. Bunurile Băncii nu pot fi rechiziţionate sau expropriate sub nici o formă.
ARTICOLUL 27
1. Litigiile dintre Bancă, pe de-o parte, şi creditorii sau debitorii săi sau părţi terţe, pe de altă parte, sunt soluţionate de instanţele naţionale competente, sub rezerva competenţelor atribuite Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. În cadrul contractelor încheiate, Banca poate prevedea o procedură de arbitraj.
2. Banca are un sediu social în fiecare stat membru. Cu toate acestea, în cadrul contractelor, Banca poate alege un anumit sediu pentru operaţiuni.
3. Bunurile şi activele Băncii nu pot fi sechestrate sau executate silit decât în baza unei hotărâri judecătoreşti.
ARTICOLUL 28
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
1. Consiliul Guvernatorilor, hotărând în unanimitate, poate decide să înfiinţeze filiale sau alte unităţi, care au personalitate juridică şi autonomie financiară.
2. Consiliul Guvernatorilor, hotărând în unanimitate, adoptă statutele organismelor menţionate la alineatul (1), definind obiectivele acestora, structura, capitalul, membrii, sediul, resursele financiare, instrumentele de intervenţie, normele de control, precum şi relaţia acestora cu organele Băncii.
3. Banca poate participa la gestionarea organismelor menţionate anterior şi poate contribui la capitalul subscris al acestora cu suma stabilită de Consiliul Guvernatorilor care hotărăşte în unanimitate.
4. Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Uniunii Europene se aplică organismelor menţionate la alineatul (1), în măsura în care acestea sunt reglementate de dreptul Uniunii, membrilor organelor acestora în exerciţiul funcţiilor lor şi personalului lor, în termeni şi condiţii identice cu cele aplicabile Băncii.
Dividendele, câştigurile din capital sau alte forme de venit obţinute de astfel de organisme, la care au dreptul alţi membri decât Uniunea Europeană şi Banca, rămân, cu toate acestea, sub incidenţa dispoziţiilor fiscale prevăzute de legislaţia care le este aplicabilă.
5. În limitele stabilite în continuare, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene audiază litigiile privind măsurile adoptate de organele unui organism care intră sub incidenţa dreptului Uniunii. Orice membru al unui astfel de organism, în această calitate, sau statele membre pot înainta un recurs împotriva unor astfel de măsuri în condiţiile prevăzute la articolul III-365 din Constituţie.
6. Consiliul Guvernatorilor, hotărând în unanimitate, poate decide să admită personalul organismelor care intră sub incidenţa dreptului Uniunii în regimuri comune cu Banca, în conformitate cu procedurile interne relevante.
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
AVÂND ÎN VEDERE articolul III-432 din Constituţie,
REAMINTIND ŞI CONFIRMÂND decizia din 8 aprilie 1965 şi fără să aducă atingere deciziilor privind sediile instituţiilor, organelor, oficiilor, agenţiilor şi serviciilor, precum şi serviciilor viitoare,
AU CONVENIT cu privire la următoarele dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice:
ARTICOL UNIC
1. Parlamentul European are sediul la Strasbourg, unde se desfăşoară cele douăsprezece perioade de sesiuni plenare lunare, inclusiv sesiunea privind bugetul. Perioadele de sesiuni plenare suplimentare se desfăşoară la Bruxelles. Comisiile Parlamentului European au sediul la Bruxelles. Secretariatul general al Parlamentului European şi serviciile acestuia rămân instalate la Luxemburg.
2. Consiliul are sediul la Bruxelles. În lunile aprilie, iunie şi octombrie, Consiliul îşi desfăşoară sesiunile la Luxemburg.
3. Comisia are sediul la Bruxelles. Serviciile enumerate la articolele 7, 8 şi 9 din decizia din 8 aprilie 1965 sunt instalate la Luxemburg.
4. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene are sediul la Luxemburg.
5. Banca Centrală Europeană are sediul la Frankfurt.
6. Curtea de Conturi are sediul la Luxemburg.
7. Comitetul Regiunilor are sediul la Bruxelles.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
8. Comitetul Economic şi Social are sediul la Bruxelles.
9. Banca Europeană de Investiţii are sediul la Luxemburg.
10. Europol are sediul la Haga.
7.
PROTOCOLUL
PRIVIND PRIVILEGIILE ŞI IMUNITĂŢILE UNIUNII EUROPENE
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
CONSIDERÂND că, în temeiul articolului III-434 din Constituţie, Uniunea beneficiază, pe teritoriul statelor membre, de privilegiile şi imunităţile necesare îndeplinirii funcţiilor sale,
AU CONVENIT cu privire la următoarele dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice:
CAPITOLUL I PROPRIETĂŢI, FONDURI, ACTIVE ŞI OPERAŢIUNI ALE UNIUNII
ARTICOLUL 1
Sediile şi clădirile Uniunii sunt inviolabile. Acestea nu pot fi percheziţionate, rechiziţionate, confiscate sau expropriate. Bunurile şi activele Uniunii nu pot face obiectul nici unei măsuri de constrângere administrativă sau juridică fără autorizaţia Curţii de Justiţie.
ARTICOLUL 2
Arhivele Uniunii sunt inviolabile.
ARTICOLUL 3
Uniunea, activele, veniturile şi celelalte proprietăţi ale acesteia sunt scutite de orice impozite directe.
Ori de câte ori este posibil, guvernele statelor membre adoptă dispoziţiile necesare pentru a restitui sau a rambursa valoarea impozitelor indirecte sau a taxelor la vânzare care sunt incluse în preţul bunurilor imobile sau mobiliare, în cazul în care Uniunea efectuează achiziţii importante, pentru uzul său oficial, al căror preţ cuprinde impozite şi taxe de acest tip. Cu toate acestea, aplicarea dispoziţiilor menţionate nu trebuie să conducă la denaturarea concurenţei în interiorul Uniunii.
Nu se acordă nici o scutire în cazul impozitelor, taxelor şi drepturilor care reprezintă remunerarea serviciilor de utilităţi publice.
ARTICOLUL 4
Uniunea este scutită de toate taxele vamale, interdicţiile şi restricţiile la import şi export pentru toate produsele destinate uzului său oficial. Produsele astfel importate nu vor fi cedate contra unei plăţi sau cu titlu gratuit pe teritoriul statului în care au fost introduse, cu excepţia cazurilor în care acest lucru se realizează în condiţii aprobate de guvernul statului în cauză.
Uniunea este, de asemenea, scutită de orice taxă vamală sau de orice interdicţie sau restricţie la import şi la export în raport cu publicaţiile sale.
CAPITOLUL II COMUNICĂRI ŞI PERMISE DE LIBERĂ TRECERE
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL 5
În ceea ce priveşte comunicările oficiale şi transferul tuturor documentelor lor, instituţiile Uniunii beneficiază, pe teritoriul fiecărui stat membru, de tratamentul acordat de statul în cauză misiunilor diplomatice.
Corespondenţa oficială şi celelalte comunicaţii oficiale ale instituţiilor Uniunii nu pot fi cenzurate.
ARTICOLUL 6
Permisele de liberă trecere, a căror formă se stabileşte prin regulament european al Consiliului, care hotărăşte cu majoritate simplă, şi care sunt recunoscute ca documente de călătorie valabile de autorităţile statelor membre, pot fi eliberate pentru membrii şi agenţii instituţiilor Uniunii de preşedinţii acestora. Permisele de liberă trecere menţionate se eliberează pentru funcţionari şi ceilalţi agenţi în condiţiile stabilite în statutul funcţionarilor şi în regimul care se aplică celorlalţi agenţi ai Uniunii.
Comisia poate încheia acorduri pentru ca permisele de liberă trecere în cauză să fie recunoscute ca documente valabile de călătorie pe teritoriul statelor terţe.
CAPITOLUL III MEMBRII PARLAMENTULUI EUROPEAN
ARTICOLUL 7
Nu se aplică nici o restricţie de ordin administrativ sau de alt tip asupra liberei circulaţii a membrilor Parlamentului European care se deplasează la sau revin de la locul de întrunire a Parlamentului European.
În ceea ce priveşte controlul vamal şi de schimb valutar, membrii Parlamentului European beneficiază:
(a) din partea propriului guvern, de acelaşi facilităţi ca şi cele acordate înalţilor funcţionari care se deplasează în străinătate în misiune oficială temporară;
(b) din partea guvernelor celorlalte state membre, de aceleaşi facilităţi ca şi cele acordate reprezentanţilor guvernelor străine aflaţi în misiune oficială temporară.
ARTICOLUL 8
Membrii Parlamentului European nu pot fi anchetaţi, deţinuţi sau urmăriţi în justiţie ca urmare a opiniilor pe care le-au exprimat sau a voturilor date în exercitarea funcţiilor lor.
ARTICOLUL 9
Pe durata sesiunilor Parlamentului European, membrii acestuia:
(a) beneficiază, pe teritoriul naţional al statului lor, de imunităţile acordate membrilor parlamentului statului în cauză;
(b) nu pot fi deţinuţi sau urmăriţi în justiţie pe teritoriul nici unui alt stat membru.
Imunitatea se aplică membrilor Parlamentului European şi atunci când aceştia se deplasează la sau revin de la locul de întrunire a Parlamentului European.
Imunitatea nu poate fi invocată în caz de flagrant delict şi nici nu poate împiedica dreptul Parlamentului European de a ridica imunitatea unuia din membrii săi.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
CAPITOLUL IV
REPREZENTANŢII STATELOR MEMBRE CARE PARTICIPĂ LA LUCRĂRILE
INSTITUŢIILOR UNIUNII
ARTICOLUL 10
Reprezentanţii statelor membre care participă la lucrările instituţiilor Uniunii, precum şi consilierii acestora şi experţii tehnici beneficiază, pe durata exercitării funcţiilor lor şi a deplasărilor la destinaţie sau de la locul reuniunii, de privilegiile, imunităţile şi facilităţile acordate în mod obişnuit.
Prezentul articol se aplică, de asemenea, membrilor organelor consultative ale Uniunii.
CAPITOLUL V FUNCŢIONARII ŞI CEILALŢI AGENŢI AI UNIUNII
ARTICOLUL 11
Pe teritoriul fiecărui stat membru şi indiferent de cetăţenia lor, funcţionarii şi ceilalţi agenţi ai Uniunii:
(a) beneficiază de imunitate jurisdicţională pentru actele pe care le îndeplinesc, inclusiv pentru afirmaţiile lor scrise sau verbale, efectuate în calitatea lor oficială, sub rezerva aplicării dispoziţiilor Constituţiei privind, pe de-o parte, normele cu privire la răspunderea funcţionarilor şi a agenţilor faţă de Uniune şi, pe de altă parte, competenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene de a se pronunţa în litigiile dintre Uniune şi funcţionarii şi ceilalţi agenţi ai acesteia. Aceştia continuă să beneficieze de imunitatea menţionată după încetarea funcţiilor lor;
(b) nu intră sub incidenţa dispoziţiilor privind restricţiile de imigrare sau a altor formalităţi de înregistrare a cetăţenilor străini. Aceeaşi dispoziţie se aplică soţilor şi membrilor familiei aflaţi în întreţinerea lor;
(c) în ceea ce priveşte reglementările monetare sau schimbul valutar, beneficiază de facilităţile care se acordă de obicei funcţionarilor organizaţiilor internaţionale;
(d) beneficiază de dreptul de a importa fără taxe vamale mobilierul şi celelalte efecte personale în momentul în care îşi preiau postul pentru prima dată în statul în cauză, precum şi de dreptul de a reexporta mobilierul şi celelalte efecte personale fără taxe vamale, la încetarea funcţiilor lor, în ambele cazuri sub rezerva condiţiilor considerate necesare de guvernul statului în care se exercită acest drept;
(e) beneficiază de dreptul de a importa fără taxe vamale autovehiculul folosit în scop personal, dobândit în statul în care şi-au avut ultimul domiciliu sau în statul al cărui resortisanţi sunt, în condiţiile de pe piaţa internă a acestuia, precum şi de a reexporta autovehiculul fără taxe vamale, în ambele cazuri sub rezerva condiţiilor considerate necesare de guvernul statului în cauză.
ARTICOLUL 12
În condiţiile şi în conformitate cu procedura prevăzută de legea europeană, funcţionarii şi ceilalţi agenţi ai Uniunii au obligaţia de a plăti, în beneficiul acesteia, un impozit perceput pe salariile şi onorariile plătite de Uniune. Legea menţionată se adoptă după consultarea instituţiilor în cauză. Funcţionarii şi ceilalţi agenţi ai Uniunii sunt scutiţi de la plata impozitelor naţionale percepute pe salariile şi onorariile plătite de Uniune.
ARTICOLUL 13
În vederea aplicării impozitelor asupra veniturilor şi a averii şi a drepturilor de succesiune, precum şi în vederea aplicării convenţiilor cu scopul de a evita dubla impozitare, încheiate între statele membre ale Uniunii, funcţionarii şi ceilalţi agenţi ai Uniunii care, în scopul exclusiv al exercitării funcţiilor lor în serviciul Uniunii, îşi stabilesc reşedinţa pe teritoriul unui stat membru diferit de statul în care îşi au domiciliul fiscal în momentul intrării în serviciul Uniunii, se consideră, atât în statul în care îşi au reşedinţa, cât şi în statul unde îşi au domiciliul fiscal, că şi-au păstrat domiciliul în acest stat din urmă, în cazul în care acesta este membru al Uniunii. Prezenta dispoziţie se aplică, de asemenea, soţului/soţiei, în măsura în care acesta/aceasta nu exercită o activitate profesională proprie, precum şi copiilor aflaţi în întreţinerea şi îngrijirea persoanelor menţionate în prezentul articol.
Bunurile mobile deţinute de persoanele menţionate la primul paragraf şi care se află pe teritoriul statului lor de şedere sunt scutite de impozitul pe drepturile de succesiune aplicabile în statul în cauză. În scopul determinării impozitului, se consideră că bunurile menţionate se află în statul de domiciliu fiscal, sub rezerva drepturilor statelor terţe şi a aplicării dispoziţiilor convenţiilor internaţionale privind dubla impozitare.
Domiciliile dobândite numai în scopul exercitării funcţiilor în serviciul altor organizaţii internaţionale nu se iau în considerare la aplicarea dispoziţiilor prezentului articol.
ARTICOLUL 14
Legea europeană stabileşte regimul de asigurări sociale aplicabile funcţionarilor şi celorlalţi agenţi ai Uniunii. Legea menţionată anterior se adoptă după consultarea instituţiilor în cauză.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL 15
Legea europeană stabileşte categoriile de funcţionari şi de alţi agenţi ai Uniunii cărora li se aplică, total sau parţial, articolul 11, articolul 12 al doilea paragraf şi articolul 13. Legea menţionată anterior se adoptă după consultarea instituţiilor în cauză.
Numele, funcţiile şi adresele funcţionarilor şi ale celorlalţi agenţi cuprinşi în categoriile menţionate sunt comunicate periodic guvernelor statelor membre.
CAPITOLUL VI
PRIVILEGIILE ŞI IMUNITĂŢILE MISIUNILOR STATELOR TERŢE ACREDITATE PE
LÂNGĂ UNIUNEA EUROPEANĂ
ARTICOLUL 16
Statul membru pe teritoriul căruia se află sediul Uniunii acordă misiunilor statelor terţe acreditate pe lângă Uniunea Europeană privilegiile şi imunităţile diplomatice obişnuite.
CAPITOLUL VII DISPOZIŢII GENERALE
ARTICOLUL 17
Privilegiile, imunităţile şi facilităţile se acordă funcţionarilor şi celorlalţi agenţi ai Uniunii exclusiv în interesul Uniunii.
Fiecare instituţie a Uniunii are obligaţia de a ridica imunitatea acordată unui funcţionar sau unui alt agent în toate situaţiile în care consideră că o astfel de ridicare a imunităţii nu contravine intereselor Uniunii.
ARTICOLUL 18
În vederea aplicării prezentului protocol, instituţiile Uniunii acţionează în colaborare cu autorităţile competente ale statelor membre în cauză.
ARTICOLUL 19
Articolele 11-14 şi 17 se aplică membrilor Comisiei.
ARTICOLUL 20
Articolele 11-14 şi 17 se aplică judecătorilor, avocaţilor generali, grefierilor şi raportorilor adjuncţi ai Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, fără să aducă atingere dispoziţiilor articolului 3 din protocolul de stabilire a statutului Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu privire la imunitatea judiciară a judecătorilor şi avocaţilor generali.
Articolele 11-14 şi 17 se aplică, de asemenea, membrilor Curţii de Conturi.
ARTICOLUL 21
Prezentul protocol se aplică, de asemenea, Băncii Centrale Europene, membrilor organelor şi personalului acesteia, fără să aducă atingere protocolului de stabilire a statutului Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene.
În plus, Banca Centrală Europeană este scutită de orice obligaţii fiscale şi parafiscale cu ocazia majorării capitalului său, precum şi de orice formalităţi care ar putea fi determinate de aceste operaţiuni în statul în care îşi are sediul. Având în vedere faptul că activitatea Băncii şi a organelor acesteia se desfăşoară în condiţiile prevăzute de statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene, nu se aplică impozite asupra cifrei sale de afaceri.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL 22
Prezentul protocol se aplică, de asemenea, Băncii Europene de Investiţii, membrilor organelor şi personalului acesteia şi reprezentanţilor statelor membre care participă la lucrările băncii, fără să aducă atingere protocolului de stabilire a statutului său.
În plus, Banca Europeană de Investiţii este scutită de orice obligaţii fiscale şi parafiscale cu ocazia majorării capitalului său, precum şi de orice formalităţi care ar putea fi determinate de aceste operaţiuni în statul în care îşi are sediul. De asemenea, desfiinţarea sau lichidarea băncii nu determină perceperea nici unui impozit. Având în vedere faptul că activitatea Băncii şi a organelor acesteia se desfăşoară în condiţiile prevăzute de statut, nu se aplică impozite asupra cifrei sale de afaceri.
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
REAMINTIND că Regatul Danemarcei, Irlanda şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord au aderat la Comunităţile Europene la 1 ianuarie 1973; că Republica Elenă a aderat la Comunităţile Europene la 1 ianuarie 1981; că Regatul Spaniei şi Republica Portugheză au aderat la Comunităţile Europene la 1 ianuarie 1986; că Republica Austria, Republica Finlanda şi Regatul Suediei au aderat, la 1 ianuarie 1995, la Comunităţile Europene şi la Uniunea Europeană instituită de Tratatul privind Uniunea Europeană;
AVÂND ÎN VEDERE că articolul IV-437 alineatul (2) din Constituţie prevede abrogarea tratatelor privind aderările menţionate anterior;
AVÂND ÎN VEDERE că dispoziţiile prevăzute de Tratatele de aderare şi de Actele care le însoţesc sunt în continuare incidente; întrucât articolul IV-437 alineatul (2) prevede că aceste dispoziţii trebuie încorporate sau menţionate într-un protocol, pentru a rămâne în vigoare şi pentru a-şi păstra efectele juridice;
AVÂND ÎN VEDERE că aceste dispoziţii trebuie supuse adaptărilor tehnice necesare pentru a fi conforme cu Constituţia, fără a li se altera însă efectele juridice,
AU CONVENIT cu privire la următoarele dispoziţii, care se anexează la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice:
TITLUL I DISPOZIŢII COMUNE
ARTICOLUL 1
Drepturile şi obligaţiile care decurg din Tratatele de aderare menţionate la articolul IV-437 alineatul (2) literele (a)-(d) din Constituţie au intrat în vigoare, în condiţiile prevăzute de tratatele menţionate, de la datele următoare:
(a) 1 ianuarie 1973 în ceea ce priveşte Tratatul de aderare a Regatului Danemarcei, a Irlandei şi a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;
(b) 1 ianuarie 1981 în ceea ce priveşte Tratatul de aderare a Republicii Elene;
(c) 1 ianuarie 1986 în ceea ce priveşte Tratatul de aderare a Regatului Spaniei şi a Republicii Portugheze;
(d) 1 ianuarie 1995 în ceea ce priveşte Tratatul de aderare a Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei.
ARTICOLUL 2
1. Fiecare dintre statele aderente menţionate la articolul 1 are obligaţia de a adera, cu condiţia ca aceste acorduri sau convenţii să mai fie în vigoare, înainte de data propriei aderări, la acordurile sau la convenţiile încheiate:
(a) între celelalte state membre, în temeiul Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, al Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice sau al Tratatului privind Uniunea Europeană sau care sunt inseparabile de realizarea obiectivelor acestor tratate sau care se referă la funcţionarea Comunităţilor sau a Uniunii sau care prezintă o legătură cu acţiunea acestora;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(b) de celelalte state membre, împreună cu Comunităţile Europene, cu unul sau mai multe state terţe sau cu o organizaţie internaţională, precum şi la acordurile conexe acestor acorduri sau convenţii. Uniunea şi celelalte state membre acordă, în acest sens, asistenţă statelor aderente menţionate la articolul 1.
2. Statele aderente menţionate la articolul 1 iau măsurile necesare pentru a-şi adapta, dacă este cazul, situaţia în raport cu organizaţiile internaţionale sau cu acordurile internaţionale la care Uniunea Europeană sau Comunitatea Europeană a Energiei Atomice sau alte state membre sunt părţi, precum şi în raport cu drepturile şi obligaţiile care le revin în urma aderării.
ARTICOLUL 3
Dispoziţiile Actelor de aderare care au ca obiect sau ca efect abrogarea sau modificarea altfel decât cu titlu tranzitoriu a actelor adoptate de instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Comunităţilor Europene sau ale Uniunii Europene instituite prin Tratatul privind Uniunea Europeană, aşa cum sunt interpretate de Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene şi de Tribunalul de Primă Instanţă, rămân în vigoare, sub rezerva celui de-al doilea paragraf.
Dispoziţiile menţionate la primul paragraf au aceeaşi natură juridică cu actele pe care le abrogă sau pe care le modifică şi se supun aceloraşi reguli ca şi acestea.
ARTICOLUL 4
Textele actelor instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Comunităţilor Europene sau ale Uniunii Europene instituite de Tratatul privind Uniunea Europeană, adoptate înainte de aderările menţionate la articolul 1 şi care au fost redactate succesiv în limbile engleză şi daneză, în limba greacă, în limbile spaniolă şi portugheză, precum şi în limbile finlandeză şi suedeză, sunt autentice din momentul aderării statelor menţionate la articolul 1, în aceleaşi condiţii ca şi textele redactate şi care sunt autentice în celelalte limbi.
ARTICOLUL 5
Printr-o lege europeană a Consiliului se pot abroga dispoziţiile tranzitorii care figurează în prezentul protocol, în cazul în care acestea nu mai sunt aplicabile. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.
TITLUL II
DISPOZIŢII ÎNCORPORATE DIN ACTUL PRIVIND
CONDIŢIILE DE ADERARE A REGATULUI DANEMARCEI, A IRLANDEI ŞI A REGATULUI
UNIT AL MARII BRITANII ŞI IRLANDEI DE NORD
SECŢIUNEA 1 Dispoziţii referitoare la Gibraltar
ARTICOLUL 6
1. Actele instituţiilor referitoare la produsele menţionate în anexa I la Constituţie şi la produsele supuse, la importul în Uniune, unei reglementări specifice, ca urmare a punerii în aplicare a politicii agricole comune, precum şi actele privind armonizarea legislaţiilor statelor membre privind impozitele pe cifra de afaceri nu se aplică în Gibraltar, cu excepţia cazului în care Consiliul adoptă o decizie europeană care dispune altfel. Consiliul hotărăşte în unanimitate, la propunerea Comisiei.
2. Situaţia Gibraltarului definită la punctul VI din anexa II1) la Actul privind condiţiile de aderare a Regatului Danemarcei, a Irlandei şi a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord rămâne neschimbată.
1) JO L 73, 27.3.1972, p. 47.
SECŢIUNEA 2 Dispoziţii referitoare la insulele Feroe
ARTICOLUL 7
Resortisanţii danezi care locuiesc în insulele Feroe nu sunt consideraţi resortisanţi ai unui stat membru în temeiul Constituţiei numai de la data la care aceasta devine aplicabilă în insulele respective.
SECŢIUNEA 3 Dispoziţii referitoare la insulele anglo-normande şi la Insula Man
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL 8
1. Reglementările Uniunii în domeniul vamal şi în privinţa restricţiilor cantitative, în special în ceea ce priveşte taxele vamale, taxele cu efect echivalent şi Tariful Vamal Comun, se aplică şi în insulele anglo-normande şi în Insula Man în aceleaşi condiţii ca în Regatul Unit.
2. Pentru produsele agricole şi pentru produsele provenite din prelucrarea acestora şi care fac obiectul unui regim de schimb special, se aplică ţărilor terţe taxele şi alte măsuri la import prevăzute de reglementările Uniunii, aplicabile şi de către Regatul Unit.
Se aplică de asemenea dispoziţiile reglementărilor Uniunii necesare pentru a permite libera circulaţie şi respectarea condiţiilor normale de concurenţă în cadrul schimburilor cu aceste produse. Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă regulamentele sau deciziile europene de stabilire a condiţiilor de aplicare în aceste teritorii a dispoziţiilor menţionate la primul şi al doilea paragraf.
ARTICOLUL 9
Drepturile de care beneficiază resortisanţii teritoriilor menţionate la articolul 8 în Regatul Unit nu sunt afectate de dreptul Uniunii. Cu toate acestea, aceştia nu beneficiază de dispoziţiile dreptului Uniunii referitoare la libera circulaţie a persoanelor şi a serviciilor.
ARTICOLUL 10
Dispoziţiile Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice aplicabile persoanelor sau întreprinderilor în înţelesul articolului 196 din tratat se aplică persoanelor sau întreprinderilor stabilite în teritoriile menţionate la articolul 8 din prezentul protocol.
ARTICOLUL 11
Autorităţile din teritoriile menţionate la articolul 8 aplică acelaşi tratament tuturor persoanelor fizice sau juridice din Uniune.
ARTICOLUL 12
În cazul în care, la aplicarea regimului definit în prezenta secţiune, apar dificultăţi de o parte sau de alta în relaţiile dintre Uniune şi teritoriile menţionate la articolul 8, Comisia propune fără întârziere Consiliului măsurile de salvgardare pe care le consideră necesare, precizând de asemenea condiţiile şi modalităţile de aplicare.
Consiliul adoptă regulamentele sau deciziile europene adecvate în termen de o lună.
ARTICOLUL 13
În înţelesul prezentei secţiuni, se consideră resortisant al insulelor anglo-normande sau al Insulei Man orice cetăţean britanic care deţine această cetăţenie în virtutea faptului că el însuşi, unul dintre părinţi sau unul dintre bunicii săi s-a născut, a fost adoptat, naturalizat sau înscris în registrul stării civile al uneia dintre insulele menţionate. Cu toate acestea, o astfel de persoană nu este considerată resortisant al acestor teritorii în cazul în care ea însăşi, unul dintre părinţi sau unul dintre bunicii săi s-a născut, a fost adoptat, naturalizat sau înscris în registrul stării civile în Regatul Unit. De asemenea, o astfel de persoană nu mai este considerată resortisant al acestor insule în cazul în care, indiferent în ce perioadă, a locuit în Regatul Unit vreme de cinci ani.
Dispoziţiile administrative necesare identificării sale sunt comunicate Comisiei.
SECŢIUNEA 4
Dispoziţii referitoare la punerea în aplicare a politicii de
industrializare şi de dezvoltare economică în Irlanda
ARTICOLUL 14
Statele membre iau notă de faptul că guvernul irlandez s-a angajat să pună în aplicare o politică de industrializare şi de dezvoltare economică ce are drept scop apropierea nivelului de trai din Irlanda de cel din celelalte state membre şi eliminarea gradului scăzut de ocupare a forţei de muncă, absorbindu-se treptat şi diferenţele regionale în privinţa nivelului de dezvoltare.
Ele recunosc de asemenea că este în interesul comun ca obiectivele acestei politici să fie atinse şi, în acest sens, convin să recomande instituţiilor relevante să aplice toate mijloacele şi procedurile prevăzute de Constituţie, recurgându-se în special la utilizarea cât mai adecvată a resurselor Uniunii destinate realizării acestor obiective.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Statele membre recunosc în special că, în cazul aplicării articolelor III-167 şi III-168 din Constituţie, trebuie să se ţină seama de obiectivele de expansiune economică şi de ridicare a nivelului de trai al populaţiei.
SECŢIUNEA 5
Dispoziţii referitoare la schimbul de informaţii cu Danemarca
în domeniul energiei nucleare
ARTICOLUL 15
1. De la 1 ianuarie 1973, informaţiile comunicate statelor membre, persoanelor şi întreprinderilor, în conformitate cu articolul 13 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice, sunt puse la dispoziţia Danemarcei, care le difuzează în cerc restrâns pe teritoriul său, în condiţiile prevăzute de articolul menţionat anterior.
2. De la 1 ianuarie 1973, Danemarca pune la dispoziţia Comunităţii Europene a Energiei Atomice un volum echivalent de informaţii în sectoarele precizate la alineatul (3). Expunerea detaliată a acestor informaţii face obiectul unui document care se transmite Comisiei. Aceasta comunică informaţiile respective întreprinderilor din Comunitate, în condiţiile prevăzute la articolul 13 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice.
3. Sectoarele pentru care Danemarca pune la dispoziţia Comunităţii Europene a Energiei Atomice informaţii sunt următoarele:
(a) reactor DOR moderat cu apă grea şi răcire cu lichid organic;
(b) reactoare DT - 350, DK - 400 cu apă grea cu rezervor sub presiune;
(c) circuitul de gaz de înaltă presiune;
(d) instrumentarul şi aparatura electronică specială;
(e) fiabilitatea;
(f) fizica reactoarelor, dinamica reactoarelor şi transferul de căldură;
(g) testarea materialelor şi a echipamentelor în interiorul reactorului.
4. Danemarca se angajează se furnizeze Comunităţii Europene a Energiei Atomice toate informaţiile complementare rapoartelor pe care le comunică, în special în cursul vizitelor agenţilor Comunităţii Europene a Energiei Atomice sau ai statelor membre la Centrul de la Riso, în condiţii care se stabilesc de comun acord, de la caz la caz.
ARTICOLUL 16
1. În sectoarele în care Danemarca pune la dispoziţia Comunităţii Europene a Energiei Atomice informaţii, autorităţile competente acordă, la cerere, licenţe în condiţii comerciale statelor membre, persoanelor şi întreprinderilor din Comunitate, în cazul în care deţin drepturi exclusive asupra brevetelor depuse în statele membre şi cu condiţia să nu aibă, faţă de terţe părţi, nici o obligaţie sau angajament de cedare sau de concesionare a unei licenţe exclusive sau parţial exclusive asupra drepturilor la aceste brevete.
2. În cazul în care a fost deja acordată o licenţă exclusivă sau parţial exclusivă, Danemarca încurajează şi facilitează concesionarea, în condiţii comerciale, de sublicenţe statelor membre, persoanelor sau întreprinderilor din Comunitate de către titularii licenţelor respective. Concesionarea unor astfel de licenţe exclusive sau parţial exclusive se efectuează în condiţii comerciale normale.
SECŢIUNEA 6
Dispoziţii referitoare la schimbul de informaţii cu Irlanda
în domeniul energiei nucleare
ARTICOLUL 17
1. De la 1 ianuarie 1973, informaţiile comunicate statelor membre, persoanelor şi întreprinderilor, în conformitate cu articolul 13 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice, sunt puse la dispoziţia Irlandei, care le difuzează pe scară restrânsă pe teritoriul său, în condiţiile prevăzute de articolul menţionat.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
2. De la 1 ianuarie 1973, Irlanda pune la dispoziţia Comunităţii Europene a Energiei Atomice un volum echivalent de informaţii cu difuzare restrânsă obţinute în domeniul nuclear în Irlanda, cu condiţia să nu fie vorba despre aplicaţii strict comerciale. Comisia comunică aceste informaţii întreprinderilor din Comunitate, în condiţiile prevăzute la articolul 13 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice.
3. Informaţiile menţionate la alineatele (1) şi (2) se referă în principal la studiile de dezvoltare a unui reactor de putere şi la lucrările privind radioizotopii şi aplicaţiile lor în medicină, inclusiv la problemele de radioprotecţie.
ARTICOLUL 18
1. În sectoarele în care Irlanda pune la dispoziţia Comunităţii Europene a Energiei Atomice informaţii, autorităţile competente acordă, la cerere, licenţe în condiţii comerciale statelor membre, persoanelor şi întreprinderilor din Comunitate, în cazul în care deţin drepturi exclusive asupra brevetelor depuse în statele membre şi cu condiţia să nu aibă, faţă de terţe părţi, nici o obligaţie sau angajament de cedare sau de concesionare a unei licenţe exclusive sau parţial exclusive asupra drepturilor la aceste brevete.
2. În cazul în care o licenţă exclusivă sau parţial exclusivă a fost deja concesionată, Irlanda încurajează şi facilitează concesionarea, în condiţii comerciale, de sublicenţe statelor membre, persoanelor sau întreprinderilor din Comunitate de către titularii licenţelor respective. Concesionarea unor astfel de licenţe exclusive sau parţial exclusive se efectuează în condiţii comerciale normale.
SECŢIUNEA 7
Dispoziţii referitoare la schimbul de informaţii cu Regatul Unit
în domeniul energiei nucleare
ARTICOLUL 19
1. De la 1 ianuarie 1973, informaţiile comunicate statelor membre, persoanelor şi întreprinderilor, în conformitate cu articolul 13 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice, sunt puse la dispoziţia Regatului Unit, care le difuzează în cerc restrâns pe teritoriul său, în condiţiile prevăzute de articolul menţionat.
2. De la 1 ianuarie 1973, Regatul Unit pune la dispoziţia Comunităţii Europene a Energiei Atomice un volum echivalent de informaţii în sectoarele specificate în lista care figurează în anexa1) la Protocolul nr. 28 la Actul privind condiţiile de aderare a Regatului Danemarcei, a Irlandei şi a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. Expunerea detaliată a acestor informaţii face obiectul unui document care se transmite Comisiei. Aceasta comunică informaţiile respective întreprinderilor din Comunitate, în condiţiile prevăzute la articolul 13 al Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice.
1) JO L 73, 27.3.1972, p. 84.
3. Având în vedere interesul special al Comunităţii Europene a Energiei Atomice pentru anumite sectoare, Regatul Unit pune accent pe transmiterea de informaţii în sectoarele următoare:
(a) cercetarea şi dezvoltarea în domeniul reactoarelor cu neutroni rapizi (inclusiv în ceea ce priveşte securitatea);
(b) cercetarea fundamentală (aplicabilă tipurilor de reactoare);
(c) securitatea reactoarelor diferite de cele cu neutroni rapizi;
(d) metalurgie, oţeluri, aliaje de zirconiu şi betoane;
(e) compatibilitatea materialelor de construcţii;
(f) fabricarea experimentală de combustibil;
(g) termohidrodinamica;
(h) instrumentarul.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL 20
1. În sectoarele în care Regatul Unit pune la dispoziţia Comunităţii Europene a Energiei Atomice informaţii, autorităţile competente acordă, la cerere, licenţe în condiţii comerciale statelor membre, persoanelor şi întreprinderilor din Comunitate, în cazul în care deţin drepturi exclusive asupra brevetelor depuse în statele membre şi cu condiţia să nu aibă, faţă de terţe părţi, nici o obligaţie sau angajament de cedare sau de concesionare a unei licenţe exclusive sau parţial exclusive asupra drepturilor la aceste brevete.
2. În cazul în care o licenţă exclusivă sau parţial exclusivă a fost deja concesionată, Regatul Unit încurajează şi facilitează concesionarea, în condiţii comerciale, de sublicenţe statelor membre, persoanelor sau întreprinderilor din Comunitate de către titularii licenţelor respective.
Concesionarea unor astfel de licenţe exclusive sau parţial exclusive se efectuează în condiţii comerciale normale.
TITLUL III
DISPOZIŢII ÎNCORPORATE DIN ACTUL PRIVIND CONDIŢIILE DE ADERARE A
REPUBLICII ELENE
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii referitoare la acordarea de către Grecia a scutirii de
taxe vamale la importul anumitor mărfuri
ARTICOLUL 21
Articolul III-151 din Constituţie nu împiedică menţinerea de către Republica Elenă a măsurilor de scutire acordate înainte de 1 ianuarie 1979 ca urmare a punerii în aplicare a:
(a) Legii nr. 4171/61 (măsuri generale de asistenţă pentru dezvoltarea economiei ţării);
(b) Decretului-lege nr. 2687/53 (privind investiţiile şi protejarea capitalurilor străine);
(c) Legii nr. 289/76 (stimulente pentru dezvoltarea regiunilor frontaliere şi de reglementare a tuturor chestiunilor conexe),
până la expirarea acordurilor încheiate de guvernul elen cu beneficiarii acestor măsuri.
SECŢIUNEA 2 Dispoziţii referitoare la fiscalitate
ARTICOLUL 22
Actele care figurează la punctul II.2 din Anexa VIII1) la Actul privind condiţiile de aderare a Republicii Elene se aplică în privinţa Republicii Elene în condiţiile prevăzute de anexa menţionată, cu excepţia trimiterilor la punctele 9 şi 18.b.
1) JO L 291, 19.11.1979, p. 163.
SECŢIUNEA 3 Dispoziţii referitoare la bumbac
ARTICOLUL 23
1. Prezenta secţiune se referă la bumbacul care nu a fost nici cardat şi nici pieptănat, inclus la subpoziţia 5201 00 din Nomenclatura Combinată.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
2. Se instituie în Uniune un regim menit în special:
(a) să susţină producţia de bumbac în acele regiuni ale Uniunii în care aceasta este importantă pentru economia agricolă;
(b) să permită un venit echitabil pentru producători;
(c) să stabilizeze piaţa prin ameliorarea structurilor la nivelul ofertei şi al introducerii pe piaţă.
3. Regimul menţionat la alineatul (2) cuprinde acordarea unui ajutor la producţie.
4. Pentru a permite producătorilor de bumbac să-şi concentreze oferta şi să-şi adapteze producţia la cerinţele pieţei, se instituie un regim de încurajare a formării de grupuri de producători şi de federaţii de astfel de grupuri.
Acest regim prevede acordarea de asistenţă pentru stimularea constituirii şi pentru facilitarea funcţionării grupurilor de producători.
De acest regim beneficiază numai grupurile:
(a) constituite la iniţiativa producătorilor înşişi;
(b) care oferă o garanţie suficientă în privinţa duratei şi eficienţei acţiunii lor;
(c) recunoscute de statul membru în cauză.
5. Regimul de schimburi între Uniune şi ţările terţe nu este afectat. În această privinţă, în special, nu se poate adopta nici o măsură de restricţionare a importurilor.
6. O lege europeană a Consiliului stabileşte adaptările necesare ale regimului prevăzut de prezenta secţiune.
Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă regulamentele şi deciziile europene de stabilire a normelor de bază necesare punerii în aplicare a dispoziţiilor prevăzute de prezenta secţiune. Consiliul hotărăşte după consultarea Parlamentului European.
SECŢIUNEA 4 Dispoziţii referitoare la dezvoltarea economică şi industrială a Greciei
ARTICOLUL 24
Statele membre iau notă de faptul că guvernul elen s-a angajat să pună în aplicare o politică de industrializare şi de dezvoltare economică ce are drept scop apropierea nivelului de trai din Grecia de cel din celelalte state membre şi eliminarea gradului scăzut de ocupare a forţei de muncă, absorbindu-se treptat şi diferenţele regionale în privinţa nivelului de dezvoltare.
Ele recunosc de asemenea că este în interesul comun ca obiectivele acestei politici să fie atinse.
Pentru aceasta, instituţiile aplică toate mijloacele şi procedurile prevăzute de Constituţie, recurgându-se în special la utilizarea cât mai adecvată a resurselor Uniunii destinate realizării acestor obiective.
În cazul aplicării articolelor III-167 şi III-168 din Constituţie trebuie să se ţină seama în special de obiectivele de expansiune economică şi de ridicare a nivelului de trai al populaţiei.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
SECŢIUNEA 5
Dispoziţii referitoare la schimbul de informaţii cu Grecia
în domeniul energiei nucleare
ARTICOLUL 25
1. De la 1 ianuarie 1981, informaţiile comunicate statelor membre, persoanelor şi întreprinderilor, în conformitate cu articolul 13 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice, sunt puse la dispoziţia Republicii Elene, care le difuzează în cerc restrâns pe teritoriul său, în condiţiile prevăzute de articolul menţionat.
2. De la 1 ianuarie 1981, Republica Elenă pune la dispoziţia Comunităţii Europene a Energiei Atomice informaţii cu difuzare restrânsă obţinute în domeniul nuclear în Grecia, cu condiţia să nu fie vorba despre aplicaţii strict comerciale. Comisia comunică aceste informaţii întreprinderilor din Comunitate, în condiţiile prevăzute la articolul 13 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice.
3. Informaţiile menţionate la alineatele (1) şi (2) se referă în principal la:
(a) studiile privind aplicaţiile radioizotopilor în următoarele domenii: medicină, agricultură, entomologie şi protecţia mediului;
(b) aplicarea tehnicilor nucleare în arheometrie;
(c) dezvoltarea de aparatură electronică medicală;
(d) dezvoltarea de metode de prospectare a minereurilor radioactive.
ARTICOLUL 26
1. În sectoarele în care Republica Elenă pune la dispoziţia Comunităţii Europene a Energiei Atomice informaţii, autorităţile competente acordă, la cerere, licenţe în condiţii comerciale statelor membre, persoanelor şi întreprinderilor din Comunitate, în cazul în care deţin drepturi exclusive asupra brevetelor depuse în statele membre şi cu condiţia să nu aibă, faţă de terţe părţi, nici o obligaţie sau angajament de cedare sau de concesionare a unei licenţe exclusive sau parţial exclusive asupra drepturilor la aceste brevete.
2. În cazul în care o licenţă exclusivă sau parţial exclusivă a fost deja concesionată, Republica Elenă încurajează şi facilitează concesionarea, în condiţii comerciale, de sublicenţe statelor membre, persoanelor sau întreprinderilor din Comunitate de către titularii licenţelor respective. Concesionarea unor astfel de licenţe exclusive sau parţial exclusive se efectuează în condiţii comerciale normale.
TITLUL IV
DISPOZIŢII ÎNCORPORATE DIN ACTUL PRIVIND CONDIŢIILE DE ADERARE A
REGATULUI SPANIEI ŞI A REPUBLICII PORTUGHEZE
SECŢIUNEA 1 Dispoziţii financiare
ARTICOLUL 27
Resursele proprii provenite din taxa pe valoarea adăugată se calculează şi se controlează ca şi cum Insulele Canare şi Ceuta şi Melilla ar face parte din sfera teritorială de aplicare a celei de-a şasea Directive a Consiliului 77/388/CEE din 17 mai 1997 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitul pe cifra de afaceri - sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată: bază unitară de evaluare.
SECŢIUNEA 2 Dispoziţii privind brevetele
ARTICOLUL 28
Dispoziţiile legislaţiei interne a Spaniei referitoare la sarcina probei, adoptate în conformitate cu alineatul (2) din Protocolul nr. 8 la Actul privind condiţiile de aderare a Regatului Spaniei şi a Republicii Portugheze, nu se aplică în cazul în care acţiunea în contrafacere este îndreptată împotriva titularului unui alt brevet de procedeu de fabricaţie a unui produs identic cu cel rezultat din procedeul brevetat de reclamant, dacă acest alt brevet a fost acordat înainte de 1 ianuarie 1986. În cazul în care nu se aplică răsturnarea sarcinii probei, Regatul Spaniei solicită titularului de brevet să prezinte proba contrafacerii. În acest caz, Regatul Spaniei aplică o procedură judiciară de "confiscare-descriere".
Prin "confiscare-descriere" se înţelege o procedură care face parte din sistemul menţionat la primul şi al doilea paragraf şi prin care orice persoană care dispune de dreptul de a acţiona în contrafacere poate, printr-o hotărâre judecătorească, adoptată la cererea sa, să solicite o descriere detaliată, la sediul presupusului vinovat de contrafacere, de către un portărel asistat de experţi, a procedeelor aflate în litigiu, în special prin fotocopierea documentaţiei tehnice, cu sau fără confiscarea efectivă a acesteia. Hotărârea judecătorească poate ordona de asemenea depunerea unei garanţii care să permită acordarea de daune-interese presupusului vinovat de contrafacere pentru eventualele prejudicii aduse în cursul operaţiunii de "confiscare-descriere".
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL 29
Dispoziţiile legislaţiei interne a Portugaliei referitoare la sarcina probei, adoptate în conformitate cu alineatul (2) din Protocolul nr. 19 la Actul privind condiţiile de aderare a Regatului Spaniei şi a Republicii Portugheze, nu se aplică în cazul în care acţiunea în contrafacere este îndreptată împotriva titularului unui alt brevet de procedeu de fabricaţie a unui produs identic cu cel rezultat din procedeul brevetat de reclamant, dacă acest alt brevet a fost acordat înainte de 1 ianuarie 1986.
În cazul în care nu se aplică răsturnarea sarcinii probei, Republica Portugheză îi cere titularului de brevet să prezinte proba contrafacerii. În acest caz, Republica Portugheză aplică o procedură judiciară de "confiscare-descriere".
Prin "confiscare-descriere" se înţelege o procedură care face parte din sistemul menţionat la primul şi al doilea paragraf şi prin care orice persoană care dispune de dreptul de a acţiona în contrafacere poate, printr-o hotărâre judecătorească, adoptată la cererea sa, să solicite o descriere detaliată, la sediul presupusului vinovat de contrafacere, de către un portărel asistat de experţi, a procedeelor aflate în litigiu, în special prin fotocopierea documentaţiei tehnice, cu sau fără confiscarea efectivă a acesteia. Hotărârea judecătorească poate ordona de asemenea depunerea unei garanţii care să permită acordarea de daune-interese presupusului vinovat de contrafacere pentru eventualele prejudicii aduse în cursul operaţiunii de "confiscare-descriere".
SECŢIUNEA 3
Dispoziţii referitoare la
mecanismul de responsabilităţi suplimentare din cadrul acordurilor în
domeniul pescuitului dintre Uniune şi ţări terţe
ARTICOLUL 30
1. Se instituie un sistem specific pentru executarea de operaţiuni efectuate ca supliment la activitatea de pescuit desfăşurată de navele care navighează sub pavilionul unui stat membru în apele aflate sub suveranitatea sau jurisdicţia unei ţări terţe în cadrul obligaţiilor asumate prin acordurile în domeniul pescuitului încheiate de Uniune cu ţările terţe în cauză.
2. Operaţiunile susceptibile să constituie un supliment la activitatea de pescuit în condiţiile şi în limitele prevăzute la alineatele (3) şi (4) se referă la:
(a) procesarea, pe teritoriul ţării terţe în cauză, a produselor pescăreşti capturate de navele care navighează sub pavilionul unui stat membru în apele respectivei ţări terţe în cursul activităţii de pescuit desfăşurate în temeiul acordului în domeniul pescuitului, în vederea introducerii lor pe piaţa Uniunii conform poziţiilor tarifare corespunzătoare din capitolul 3 din Tariful Vamal Comun;
(b) încărcarea sau transbordarea la bordul unei nave care navighează sub pavilionul unui stat membru, în cadrul activităţilor prevăzute de acordul în domeniul pescuitului, de produse pescăreşti încadrate în capitolul 3 din Tariful Vamal Comun, în vederea transportării lor, precum şi în vederea eventualei lor prelucrări în scopul introducerii pe piaţa Uniunii.
3. Introducerea în Uniune a unor produse care au făcut obiectul unor operaţiuni menţionate la alineatul (2) se efectuează cu suspendarea parţială sau totală a taxelor prevăzute de Tariful Vamal Comun sau într-un regim special de impozitare, în condiţiile şi în limitele de complementaritate stabilite anual în raport cu volumul posibilităţilor de pescuit ce decurg din acordurile respective, precum şi cu normele detaliate care le însoţesc.
4. Legea sau legea-cadru europeană stabileşte normele generale de aplicare a prezentului regim, în special criteriile de fixare şi de repartizare a cantităţilor în cauză.
Normele de aplicare a prezentului regim, precum şi cantităţile în cauză se decid în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 37 din Regulamentul (CE) nr. 104/2000.
SECŢIUNEA 4 Dispoziţiile referitoare la Ceuta şi Melilla
Subsecţiunea 1
Dispoziţii generale
ARTICOLUL 31
1. Constituţia, precum şi actele instituţiilor, se aplică de asemenea în Ceuta şi Melilla, sub rezerva derogărilor menţionate la alineatele (2) şi (3) şi a altor dispoziţii din prezenta secţiune.
2. Condiţiile în care dispoziţiile din Constituţie referitoare la libera circulaţie a mărfurilor şi actele instituţiilor referitoare la legislaţia din domeniul vamal şi la politicile comerciale se aplică în Ceuta şi în Melilla se definesc în subsecţiunea 3 din prezenta secţiune.
3. Fără să aducă atingere dispoziţiilor specifice din articolul 32, actele instituţiilor referitoare la politica agricolă comună şi la politica comună în domeniul pescuitului nu se aplică în Ceuta şi Melilla.
4. La cererea Regatului Spaniei, o lege sau o lege-cadru europeană poate:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(a) să includă Ceuta şi Melilla în teritoriul vamal al Uniunii;
(b) să definească măsurile adecvate pentru a extinde la Ceuta şi Melilla dispoziţiile dreptului Uniunii în vigoare.
La propunerea Comisiei, care acţionează din proprie iniţiativă sau la cererea unui stat membru, Consiliul poate adopta o lege sau o lege-cadru europeană care să adapteze, dacă este cazul, regimul aplicabil în Ceuta şi Melilla.
Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.
Subsecţiunea 2
Dispoziţii referitoare la politica comună în domeniul pescuitului
ARTICOLUL 32
1. Sub rezerva alineatului (2) şi fără să aducă atingere subsecţiunii 3, politica comună în domeniul pescuitului nu se aplică în Ceuta şi Melilla.
2. Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă legi, legi-cadru, regulamente sau decizii europene care:
(a) determină măsurile structurale care ar putea fi adoptate în favoarea comunităţilor Ceuta şi Melilla;
(b) determină modalităţile cele mai adecvate de luare în considerare a tuturor sau a unei părţi a intereselor comunităţilor Ceuta şi Melilla la adoptarea actelor în vederea negocierilor de către Uniune a prelungirii sau încheierii de acorduri în domeniul pescuitului la care Uniunea este parte contractantă.
3. Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă legi, legi-cadru, regulamente sau decizii europene care stabilesc, dacă este cazul, posibilitatea şi condiţiile de acces reciproc la respectivele zone de pescuit şi la resursele lor. Consiliul hotărăşte în unanimitate.
4. Legile şi legile-cadru europene menţionate la alineatele (2) şi (3) se adoptă după consultarea Parlamentului European.
Subsecţiunea 3
Dispoziţii referitoare la libera circulaţie a mărfurilor, la legislaţia
din domeniul vamal şi la politicile comerciale
ARTICOLUL 33
1. Produsele originare din Ceuta şi Melilla, precum şi produsele care provin din ţări terţe, importate în Ceuta sau Melilla în cadrul unor regimuri comerciale aplicabile aici, nu sunt considerate, la introducerea şi comercializarea lor liberă pe teritoriul vamal al Uniunii, mărfuri care îndeplinesc condiţiile articolului III-151 alineatele (1), (2) şi (3) din Constituţie.
2. Teritoriul vamal al Uniunii nu include Ceuta şi Melilla.
3. Cu excepţia unor dispoziţii contrare cuprinse în prezenta subsecţiune, actele instituţiilor în domeniul legislaţiei vamale privind schimburile externe se aplică în aceleaşi condiţii în cazul schimburilor între teritoriul vamal al Uniunii, pe de-o parte, şi Ceuta şi Melilla, pe de altă parte.
4. Cu excepţia unor dispoziţii contrare cuprinse în prezenta subsecţiune, actele instituţiilor referitoare la politicile comerciale comune, autonome sau convenţionale, legate în mod direct de importul sau de exportul de mărfuri, nu se aplică în Ceuta şi Melilla.
5. Cu excepţia unor dispoziţii contrare cuprinse în prezentul titlu, Uniunea aplică, în cadrul schimburilor sale cu Ceuta şi Melilla, pentru produsele menţionate în Anexa I la Constituţie, regimul general pe care îl aplică şi în cazul schimburilor sale externe.
ARTICOLUL 34
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Sub rezerva articolului 35, taxele vamale la importul pe teritoriul vamal al Uniunii de produse originare din Ceuta şi Melilla se elimină.
ARTICOLUL 35
1. Produsele pescăreşti incluse la poziţiile 0301, 0302, 0303, 1604 şi 1605 şi la subpoziţiile 0511 91 şi 2301 20 din Tariful Vamal Comun şi care sunt originare din Ceuta sau Melilla sunt scutite de taxe vamale pe ansamblul teritoriului vamal al Uniunii, în limita contingentelor tarifare calculate per produs şi în funcţie de cantităţile medii vândute efectiv în cursul anilor 1982, 1983 şi 1984.
Comercializarea liberă a produselor introduse pe teritoriul vamal al Uniunii, în cadrul acestor contingente tarifare, este condiţionată de respectarea normelor prevăzute de organizarea comună a pieţei, în special de respectarea preţurilor de referinţă.
2. Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă anual regulamentele sau deciziile europene de deschidere şi de repartizare a contingentelor tarifare în conformitate cu normele prevăzute la alineatul (1).
ARTICOLUL 36
1. În cazul în care punerea în aplicare a articolului 34 ar duce la o creştere semnificativă a importurilor pentru anumite produse originare din Ceuta sau Melilla susceptibile să aducă prejudicii producătorilor din Uniune, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta regulamente sau decizii europene care să permită accesul acestor produse pe teritoriul vamal al Uniunii doar în anumite condiţii.
2. În cazul în care, din cauza neaplicării politicii comerciale comune sau a tarifului vamal comun la importul de materii prime sau de produse intermediare în Ceuta şi Melilla, importurile pentru un produs originar din Ceuta şi Melilla aduc sau riscă să aducă un prejudiciu grav unei activităţi de producţie desfăşurate într-unul sau mai multe state membre, Comisia, la cererea unui stat membru sau din proprie iniţiativă, poate adopta măsurile adecvate.
ARTICOLUL 37
Taxele vamale la importul în Ceuta şi Melilla de produse originare de pe teritoriul vamal al Uniunii, precum şi alte taxe cu efect echivalent, se elimină.
ARTICOLUL 38
Taxele vamale şi taxele cu efect echivalent, precum şi regimul schimburilor aplicate importurilor în Ceuta şi Melilla de mărfuri care provin dintr-o ţară terţă nu pot fi mai puţin favorabile decât cele aplicate de Uniune în conformitate cu angajamentele sale internaţionale sau cu regimul preferenţial adoptat faţă de ţara terţă în cauză, sub rezerva că ţara respectivă aplică, la rândul ei, importurilor de mărfuri care provin din Ceuta şi Melilla acelaşi tratament cu cel pe care îl aplică şi Uniunii. Cu toate acestea, regimul aplicat importurilor în Ceuta şi Melilla de mărfuri care provin din respectiva ţară terţă nu poate fi mai favorabil decât cel aplicat importului de produse originare de pe teritoriul vamal al Uniunii.
ARTICOLUL 39
Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă regulamentele sau deciziile europene de stabilire a normelor de aplicare a prezentei subsecţiuni, în special normele privind originea aplicabile schimburilor menţionate la articolele 34, 35 şi 37, inclusiv dispoziţiile privind identificarea produselor după origine şi controlul originii.
Aceste norme cuprind în special dispoziţiile referitoare la marcajul şi/sau la etichetarea produselor, la condiţiile de înmatriculare a navelor, la aplicarea regulii cumulului de origini pentru produsele pescăreşti, precum şi la dispoziţiile care permit stabilirea originii produselor.
SECŢIUNEA 5 Dispoziţii referitoare la dezvoltarea regională a Spaniei
ARTICOLUL 40
Statele membre iau notă de faptul că guvernul spaniol s-a angajat să pună în aplicare o politică de dezvoltare economică ce are drept scop favorizarea creşterii economice a zonelor şi regiunilor mai puţin dezvoltate ale Spaniei.
Ele recunosc de asemenea că este în interesul comun ca scopurile acestei politici să fie atinse.
Pentru a se facilita guvernului spaniol îndeplinirea acestui obiectiv, este necesar să se recomande instituţiilor să aplice toate mijloacele şi procedurile prevăzute de Constituţie, recurgându-se în special la utilizarea cât mai adecvată a resurselor Uniunii destinate realizării acestor obiective.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Statele membre recunosc în special că, în cazul aplicării articolelor III-167 şi III-168 din Constituţie, trebuie să se ţină seama de obiectivele de expansiune economică şi de ridicare a nivelului de trai al populaţiei din zonele şi regiunile mai puţin dezvoltate ale Spaniei.
SECŢIUNEA 6
Dispoziţii referitoare la dezvoltarea economică şi
industrială a Portugaliei
ARTICOLUL 41
Statele membre iau notă de faptul că guvernul portughez s-a angajat să pună în aplicare o politică de industrializare şi de dezvoltare economică ce are drept scop apropierea nivelului de trai din Portugalia de cel din celelalte state membre şi eliminarea gradului scăzut de ocupare a forţei de muncă, absorbindu-se treptat şi diferenţele regionale în privinţa nivelului de dezvoltare.
Ele recunosc de asemenea că este în interesul comun ca obiectivele acestei politici să fie atinse.
În acest sens, este necesar să se recomande instituţiilor să aplice toate mijloacele şi procedurile prevăzute de Constituţie, recurgându-se în special la utilizarea cât mai adecvată a resurselor Uniunii destinate realizării acestor obiective.
Statele membre recunosc în special că, în cazul aplicării articolelor III-167 şi III-168 din Constituţie, trebuie să se ţină seama de obiectivele de expansiune economică şi de ridicare a nivelului de trai al populaţiei.
SECŢIUNEA 7
Dispoziţii referitoare la schimbul de informaţii cu Regatul Spaniei
în domeniul energiei nucleare
ARTICOLUL 42
1. De la 1 ianuarie 1986, informaţiile comunicate statelor membre, persoanelor şi întreprinderilor, în conformitate cu articolul 13 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice, sunt puse la dispoziţia Regatului Spaniei, care le difuzează în cerc restrâns pe teritoriul său, în condiţiile prevăzute de articolul menţionat.
2. De la 1 ianuarie 1986, Regatul Spaniei pune la dispoziţia Comunităţii Europene a Energiei Atomice informaţii cu difuzare restrânsă obţinute în domeniul nuclear în Spania, cu condiţia să nu fie vorba despre aplicaţii strict comerciale. Comisia comunică aceste informaţii întreprinderilor din Comunitate, în condiţiile prevăzute la articolul 13 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice.
3. Informaţiile menţionate la alineatele (1) şi (2) se referă în principal la:
(a) fizica nucleară (energie joasă şi înaltă);
(b) radioprotecţie;
(c) aplicaţiile izotopilor, în special ale izotopilor stabili;
(d) reactoarele de cercetare şi combustibilii aferenţi acestora;
(e) cercetările în domeniul ciclului de combustibil (mai ales: extracţia şi tratarea minereurilor cu conţinut scăzut de uraniu; optimizarea elementelor de combustibil pentru reactoarele de putere).
ARTICOLUL 43
1. În sectoarele în care Regatul Spaniei pune la dispoziţia Comunităţii Europene a Energiei Atomice informaţii, autorităţile competente acordă, la cerere, licenţe în condiţii comerciale statelor membre, persoanelor şi întreprinderilor din Comunitate, în cazul în care deţin drepturi exclusive asupra brevetelor depuse în statele membre şi cu condiţia să nu aibă, faţă de terţe părţi, nici o obligaţie sau angajament de cedare sau de concesionare a unei licenţe exclusive sau parţial exclusive asupra drepturilor la aceste brevete.
2. În cazul în care o licenţă exclusivă sau parţial exclusivă a fost deja concesionată, Regatul Spaniei încurajează şi facilitează concesionarea, în condiţii comerciale, de sublicenţe statelor membre, persoanelor sau întreprinderilor din Comunitate de către titularii licenţelor respective.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Concesionarea unor astfel de licenţe exclusive sau parţial exclusive se efectuează în condiţii comerciale normale.
SECŢIUNEA 8
Dispoziţii referitoare la schimbul de informaţii cu Republica
Portugheză în domeniul energiei nucleare
ARTICOLUL 44
1. De la 1 ianuarie 1986, informaţiile comunicate statelor membre, persoanelor şi întreprinderilor, în conformitate cu articolul 13 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice, sunt puse la dispoziţia Republicii Portugheze, care le difuzează în cerc restrâns pe teritoriul său, în condiţiile prevăzute de articolul menţionat.
2. De la 1 ianuarie 1986, Republica Portugheză pune la dispoziţia Comunităţii Europene a Energiei Atomice informaţii cu difuzare restrânsă obţinute în domeniul nuclear în Portugalia, cu condiţia să nu fie vorba despre aplicaţii strict comerciale. Comisia comunică aceste informaţii întreprinderilor din Comunitate, în condiţiile prevăzute la articolul 13 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice.
3. Informaţiile menţionate la alineatele (1) şi (2) se referă în principal la:
(a) dinamica reactoarelor;
(b) radioprotecţie;
(c) aplicarea tehnicilor de măsurare nucleară (în domeniile industrial, agricol, arheologic şi geologic);
(d) fizica atomică (măsurarea eficientă a secţiunilor, tehnica conductelor);
(e) metalurgia extractivă a uraniului.
ARTICOLUL 45
1. În sectoarele în care Republica Portugheză pune la dispoziţia Comunităţii Europene a Energiei Atomice informaţii, autorităţile competente acordă, la cerere, licenţe în condiţii comerciale statelor membre, persoanelor şi întreprinderilor din Comunitate, în cazul în care deţin drepturi exclusive asupra brevetelor depuse în statele membre şi cu condiţia să nu aibă, faţă de terţe părţi, nici o obligaţie sau angajament de cedare sau de concesionare a unei licenţe exclusive sau parţial exclusive asupra drepturilor la aceste brevete.
2. În cazul în care o licenţă exclusivă sau parţial exclusivă a fost deja concesionată, Republica Portugheză încurajează şi facilitează concesionarea, în condiţii comerciale, de sublicenţe statelor membre, persoanelor sau întreprinderilor din Comunitate de către titularii licenţelor respective. Concesionarea unor astfel de licenţe exclusive sau parţial exclusive se efectuează în condiţii comerciale normale.
TITLUL V
DISPOZIŢII ÎNCORPORATE DIN ACTUL PRIVIND CONDIŢIILE DE ADERARE
A REPUBLICII AUSTRIA, A REPUBLICII FINLANDA ŞI A REGATULUI SUEDIEI
SECŢIUNEA 1 Dispoziţii financiare
ARTICOLUL 46
Resursele proprii provenite din taxa pe valoarea adăugată se calculează şi se controlează ca şi cum Insulele Aland ar face parte din sfera teritorială de aplicare a celei de-a şasea Directive a Consiliului 77/388/CEE din 17 mai 1997 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitul pe cifra de afaceri - sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată: bază unitară de evaluare.
SECŢIUNEA 2 Dispoziţii referitoare la agricultură
ARTICOLUL 47
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
În cazul în care după aplicarea deplină a articolului 48 şi a altor măsuri ce decurg din reglementările existente în Uniune persistă dificultăţi grave rezultate în urma aderării, Comisia poate adopta o decizie europeană care să autorizeze Finlanda să acorde ajutoare naţionale producătorilor, pentru a le facilita integrarea în politica agricolă comună.
ARTICOLUL 48
1. Comisia adoptă decizii europene prin care autorizează Finlanda şi Suedia să acorde ajutoare naţionale pe termen lung în vederea asigurării menţinerii activităţii agricole în anumite regiuni specifice. Aceste regiuni ar trebuie să acopere zonele agricole situate la nord de paralela de 62° şi anumite regiuni limitrofe situate la sud de această paralelă, dar care sunt afectate de condiţii climaterice comparabile, care fac activitatea agricolă deosebit de dificilă.
2. Regiunile menţionate la alineatul (1) se stabilesc de Comisie, luându-se în considerare în special:
(a) densitatea redusă a populaţiei;
(b) proporţia de terenuri agricole din suprafaţa globală;
(c) proporţia de terenuri agricole consacrate culturilor arabile destinate alimentaţiei umane din suprafaţa agricolă utilizată.
3. Ajutoarele naţionale prevăzute la alineatul (1) pot depinde de factori fizici de producţie, ca suprafaţa terenurilor agricole sau numărul de animale, ţinându-se seama de limitele impuse în acest sens de organizarea comună a pieţei, precum şi de modelele tradiţionale de producţie ale fiecărei exploataţii, dar nu pot:
(a) nici să depindă de producţia viitoare;
(b) nici să ducă la o creştere a producţiei sau a nivelului de susţinere globală înregistrat în timpul unei perioade de referinţă precedentă datei de 1 ianuarie 1995, care urmează a fi stabilită de Comisie.
Ajutoarele pot fi diferite de la o regiune la alta.
Ajutoarele trebuie acordate în special pentru:
(a) menţinerea producţiilor primare şi a prelucrărilor tradiţionale, deosebit de bine adaptate la condiţiile climaterice din regiunile în cauză;
(b) ameliorarea structurilor de producţie, de comercializare şi de prelucrare a produselor agricole;
(c) facilitarea desfacerii acestor produse;
(d) asigurarea protecţiei mediului şi protejarea peisajului.
ARTICOLUL 49
1. Ajutoarele prevăzute la articolele 47 şi 48, precum şi orice alt ajutor naţional care se supune, în conformitate cu prezentul titlu, autorizării Comisiei, se notifică instituţiei menţionate. Ajutoarele nu pot fi acordate înainte de primirea autorizaţiei.
2. În ceea ce priveşte ajutoarele prevăzute la articolul 48, Comisia prezintă Consiliului, o dată la cinci ani, începând cu 1 ianuarie 1996, un raport privind:
(a) autorizaţiile acordate;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(b) rezultatele ajutoarelor care au făcut obiectul acestor autorizaţii.
În vederea întocmirii acestui raport, statele membre destinatare ale autorizaţiilor acordate furnizează Comisiei, în timp util, informaţii cu privire la efectele ajutoarelor acordate, ilustrând evoluţia constatată în economia agricolă a regiunilor în cauză.
ARTICOLUL 50
În domeniul ajutoarelor prevăzute la articolele III-167 şi III-168 din Constituţie:
(a) printre ajutoarele acordate în Austria, Finlanda şi Suedia înainte de 1 ianuarie 1995, numai cele notificate Comisiei înainte de 30 aprilie 1995 sunt considerate ajutoare existente în înţelesul articolului III-168 alineatul (1) din Constituţie;
(b) ajutoarele existente şi proiectele menite să acorde sau să modifice ajutoare, care au fost notificate Comisiei înainte de 1 ianuarie 1995, se consideră notificate la această dată.
ARTICOLUL 51
1. Cu excepţia unor dispoziţii contrare în cazuri speciale, Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă regulamentele sau deciziile europene necesare punerii în aplicare a prezentei secţiuni.
2. O lege europeană a Consiliului poate iniţia adaptarea dispoziţiilor care figurează în prezenta secţiune şi care se pot dovedi necesare în cazul modificării dreptului Uniunii. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.
ARTICOLUL 52
1. În cazul în care sunt necesare măsuri tranzitorii pentru a facilita trecerea Austriei, Finlandei şi Suediei de la regimul existent la cel care rezultă din aplicarea organizării comune a pieţei, în condiţiile prevăzute de Actul privind condiţiile de aderare a Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei, aceste măsuri se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 38 din Regulamentul nr. 136/66/CEE sau, după caz, în conformitate cu articolele corespunzătoare din alte regulamente de organizare comună a pieţei agricole. Aceste măsuri pot fi adoptate într-o perioadă ce expiră la 31 decembrie 1997 şi pot fi aplicate doar până la această dată.
2. O lege europeană a Consiliului poate prelungi perioada menţionată la alineatul (1). Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.
ARTICOLUL 53
Articolele 51 şi 52 se aplică produselor pescăreşti.
SECŢIUNEA 3 Dispoziţii referitoare la măsurile tranzitorii
ARTICOLUL 54
Actele menţionate la punctele VII.B.I, VII.D.1, VII.D.2.c, IX.2.b, c, f, g, h, i, j, l, m, n, x, y, z şi aa, X.a, b şi c din anexa XV1) la Actul privind condiţiile de aderare a Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei se aplică Austriei, Finlandei şi Suediei în condiţiile stabilite în anexa respectivă.
În ceea ce priveşte punctul IX.2.x din anexa XV menţionată în primul paragraf, trimiterea la dispoziţiile Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, în special la articolele 90 şi 91, trebuie interpretată ca trimitere la dispoziţiile Constituţiei, în special la articolele III-170, alineatele (1) şi (2).
1) JO C 241, 29.8.1994, p. 322.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
SECŢIUNEA 4 Dispoziţii referitoare la aplicabilitatea anumitor acte
ARTICOLUL 55
1. Toate deciziile individuale de derogare şi deciziile de atestare negativă adoptate înainte de 1 ianuarie 1995, în conformitate cu articolul 53 din Acordul privind Spaţiul Economic European (SEE) sau cu articolul 1 din protocolul 25 la acordul menţionat, fie de Autoritatea de Supraveghere a Asociaţiei Europene a Liberului Schimb (AELS), fie de Comisie, şi care se referă la cazuri care intră sub incidenţa articolului 81 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene în urma aderării rămân valabile în înţelesul articolului III-161 din Constituţie până la expirarea perioadei menţionate sau până când Comisia adoptă o decizie europeană contrară motivată corespunzător, în conformitate cu dreptul Uniunii.
2. Toate deciziile adoptate de Autoritatea de Supraveghere AELS înainte de 1 ianuarie 1995 în conformitate cu articolul 61 din Acordul SEE şi care se referă la cazuri care intră sub incidenţa articolului 87 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene în urma aderării rămân valabile în înţelesul articolului III-167 din Constituţie, cu excepţia cazului în care Comisia adoptă o decizie europeană contrară în conformitate cu articolul III-168 din Constituţie. Prezentul alineat nu se aplică deciziilor care intră sub incidenţa procedurii prevăzute la articolul 64 din Acordul SEE.
3. Fără să aducă atingere alineatelor (1) şi (2), deciziile adoptate de Autoritatea de Supraveghere AELS rămân valabile după 1 ianuarie 1995, cu excepţia cazului în care Comisia adoptă o decizie contrară motivată corespunzător, în conformitate cu dreptul Uniunii.
SECŢIUNEA 5 Dispoziţii referitoare la Insulele Aland
ARTICOLUL 56
Dispoziţiile Constituţiei nu exclud aplicarea dispoziţiilor în vigoare la 1 ianuarie 1994 în Insulele Aland în ceea ce priveşte:
(a) restricţiile impuse, pe o bază nediscriminatorie, dreptului persoanelor fizice care nu deţin "hembygdsratt/kotiseutuoikeus" (cetăţenia regională) a Insulelor Aland, precum şi dreptului persoanelor juridice, de a dobândi sau de a deţine bunuri imobile în Insulele Aland fără permisiunea autorităţilor competente ale insulelor respective;
(b) restricţiile impuse, pe o bază nediscriminatorie, dreptului de stabilire şi dreptului de a presta servicii al persoanelor fizice care nu deţin "hembygdsratt/kotiseutuoikeus" (cetăţenia regională) a Insulelor Aland sau al persoanelor juridice, fără permisiunea autorităţilor competente ale insulelor respective.
ARTICOLUL 57
1. Teritoriul Insulelor Aland - considerat teritoriu terţ în înţelesul articolului 3 alineatul (1) a treia liniuţă din Directiva Consiliului 77/388/CEE şi teritoriu naţional exclus din sfera de aplicare a directivelor privind armonizarea accizelor în înţelesul articolului 2 din Directiva Consiliului 92/12/CEE - se exclude din sfera de aplicare teritorială a dreptului Uniunii în domeniul armonizării legislaţiilor statelor membre privind impozitele pe cifra de afaceri, accizele şi alte forme de fiscalitate indirectă.
Prezentul alineat nu se aplică dispoziţiilor Directivei Consiliului 69/335/CEE privind taxele indirecte aplicate majorării capitalului.
2. Derogarea prevăzută la alineatul (1) urmăreşte menţinerea unei economii locale viabile în Insulele Aland şi nu poate avea nici un efect negativ asupra intereselor Uniunii şi asupra politicilor sale comune. În cazul în care Comisia estimează că dispoziţiile menţionate la alineatul (1) nu se justifică, în special în ceea ce priveşte normele privind concurenţa loială şi resursele proprii, aceasta prezintă propuneri adecvate Consiliului, care adoptă actele necesare, în conformitate cu articolele relevante din Constituţie.
ARTICOLUL 58
Republica Finlanda garantează că toate persoanele fizice şi juridice din statele membre beneficiază de acelaşi tratament în Insulele Aland.
ARTICOLUL 59
Dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică în lumina Declaraţiei privind Insulele Aland, care reia, fără a le modifica efectele juridice, clauzele preambulului care figurează în Protocolul nr. 2 la Actul privind condiţiile de aderare a Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei.
SECŢIUNEA 6 Dispoziţii referitoare la populaţia laponă
ARTICOLUL 60
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Fără să aducă atingere dispoziţiilor Constituţiei, se pot acorda drepturi exclusive populaţiei lapone în ceea ce priveşte creşterea renilor în regiunile locuite tradiţional de laponi.
ARTICOLUL 61
Prezenta secţiune se poate extinde pentru a lua în considerare eventuala amplificare a drepturilor exclusive recunoscute populaţiei lapone în legătură cu modul său tradiţional de viaţă. O lege europeană a Consiliului poate aduce modificările necesare prezentei secţiuni. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European şi a Comitetului Regiunilor.
ARTICOLUL 62
Dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică în lumina Declaraţiei privind populaţia laponă, care reia, fără a le modifica efectele juridice, clauzele preambulului care figurează în Protocolul nr. 3 la Actul privind condiţiile de aderare a Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei.
SECŢIUNEA 7
Dispoziţii speciale în cadrul fondurilor structurale
în Finlanda şi în Suedia
ARTICOLUL 63
În principiu, regiunile care se încadrează în obiectivul ce constă în promovarea dezvoltării şi a ajustării structurale a regiunilor cu o densitate foarte scăzută a populaţiei corespund sau aparţin unor regiuni de nivel NUTS II cu o densitate a populaţiei de 8 locuitori pe km2 sau mai puţin. Intervenţia Uniunii poate, sub rezerva cerinţei de concentrare, să se extindă şi la zonele adiacente sau contigue mai mici care îndeplinesc aceleaşi criterii de densitate a populaţiei. Lista regiunilor şi a zonelor care fac obiectul prezentului articol figurează în anexa 11) la Protocolul nr. 6 la Actul privind condiţiile de aderare a Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei.
1) JO C 241, 29.8.1994, p. 355.
SECŢIUNEA 8
Dispoziţii privind transportul feroviar şi transportul combinat
în Austria
ARTICOLUL 64
1. În înţelesul prezentei secţiuni, se înţelege prin:
(a) "camion", orice vehicul automobil cu o greutate maximă autorizată de peste 7,5 tone, înmatriculat într-un stat membru, destinat transportului de mărfuri sau tractării de remorci, inclusiv semiremorci, şi remorcile cu o greutate maximă autorizată de peste 7,5 tone tractate de un vehicul cu motor înmatriculat într-un stat membru şi având o greutate maximă autorizată mai mică sau egală cu 7,5 tone;
(b) "transport combinat", transportul efectuat cu ajutorul camioanelor sau al unor unităţi de sarcină care efectuează o parte din călătorie pe cale ferată, iar începutul şi sfârşitul acesteia pe cale rutieră, traversarea teritoriului austriac neputându-se în nici un caz efectua în întregime pe cale rutieră.
2. Articolele 65-71 se aplică măsurilor referitoare la furnizarea de transport feroviar şi de transport combinat pentru traversarea teritoriului austriac.
ARTICOLUL 65
În cadrul competenţelor lor, Uniunea şi statele membre adoptă şi coordonează în strânsă legătură măsurile pentru dezvoltarea şi promovarea transportului feroviar şi a transportului combinat pentru transportarea transalpină a mărfurilor.
ARTICOLUL 66
La stabilirea orientărilor menţionate la articolul III-247 din Constituţie, Uniunea se asigură că axele definite în anexa 12) la Protocolul nr. 9 la Actul privind condiţiile de aderare a Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei fac parte din reţelele transeuropene de transport feroviar şi de transport combinat şi că, în plus, sunt identificate drept proiecte de interes comun.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
2) JO C 241, 29.8.1994, p. 364.
ARTICOLUL 67
În cadrul competenţelor lor, Uniunea şi statele membre interesate pun în aplicare măsurile enumerate în anexa 23) la Protocolul nr. 9 la Actul privind condiţiile de aderare a Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei.
3) JO C 241, 29.8.1994, p. 365.
ARTICOLUL 68
Uniunea şi statele membre interesate depun toate eforturile pentru dezvoltarea şi utilizarea capacităţii feroviare suplimentare menţionate în anexa 34) la Protocolul nr. 9 la Actul privind condiţiile de aderare a Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei.
4) JO C 241, 29.8.1994, p. 367.
ARTICOLUL 69
Uniunea şi statele membre interesate adoptă măsurile de creştere a capacităţii de furnizare de transport feroviar şi de transport combinat. Dacă este cazul şi sub rezerva dispoziţiilor din Constituţie, aceste măsuri se adoptă în strânsă colaborare cu companiile de cale ferată şi cu alţi furnizori de transporturi feroviare. Sunt prioritare măsurile prevăzute prin dispoziţiile dreptului Uniunii privind transportul feroviar şi transportul combinat. La punerea în aplicare a acestor măsuri, trebuie acordată o atenţie specială competitivităţii, eficienţei şi transparenţei costurilor transporturilor feroviare şi transporturilor combinate. Statele membre în cauză se străduiesc în special să adopte aceste măsuri astfel încât preţurile transportului combinat să fie competitive în raport cu cele ale altor mijloace de transport. Orice ajutor acordat în acest scop trebuie să fie conform cu dreptul Uniunii.
ARTICOLUL 70
În caz de perturbare gravă a tranzitului feroviar, de exemplu în caz de catastrofă naturală, Uniunea şi statele membre în cauză acţionează concertat în toate modurile posibile pentru a menţine fluxul traficului. Se acordă prioritate încărcăturilor sensibile, cum sunt alimentele perisabile.
ARTICOLUL 71
Comisia, acţionând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 73 alineatul (2), reexaminează funcţionarea prezentei secţiuni.
ARTICOLUL 72
1. Prezentul articol se aplică transporturilor rutiere de mărfuri efectuate pe teritoriul Comunităţii.
2. Pentru rutele care cuprind traficul rutier de mărfuri în tranzit prin Austria, se aplică regimul stabilit pentru transporturile efectuate în interes propriu şi pentru transporturile efectuate în contul altcuiva de prima Directivă a Consiliului din 23 iulie 1962 şi de Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 881/92, sub rezerva dispoziţiilor din prezentul articol.
3. Până la 1 ianuarie 1998 sunt aplicabile următoarele dispoziţii:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(a) Emisiile totale de NO(x) de către camioanele care traversează Austria trebuie reduse cu 60% în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1992 şi 31 decembrie 2003, în conformitate cu tabelul care figurează în anexa 4.
(b) Reducerea emisiilor totale de NO(x) provenit de la camioane se controlează cu ajutorul unui sistem de ecopuncte. În cadrul acestui sistem, fiecare camion are nevoie, pentru a traversa Austria, de un anumit număr de puncte care reprezintă nivelul său de emisii de NO(x) [valoarea autorizată conform valorii Conformităţii de Producţie (COP) sau decurgând din valoarea omologată]. Metoda de calcul şi de gestionare a acestor puncte este descrisă în anexa 5.
(c) În cazul în care numărul de transporturi depăşeşte, într-un an, cu peste 8% cifra calculată pentru anul 1991, Comisia, acţionând în conformitate cu procedura stabilită în articolul 16, adoptă măsurile necesare în conformitate cu punctul 3 din anexa 5.
(d) Austria eliberează şi pune la dispoziţie în timp util carnetele de ecopuncte necesare gestionării sistemului de ecopuncte, în conformitate cu anexa 5, pentru camioanele care tranzitează Austria.
(e) Ecopunctele se distribuie de Comisie statelor membre, în conformitate cu dispoziţiile ce urmează a fi stabilite în conformitate cu alineatul (7).
4. Înainte de 1 ianuarie 1998, Consiliul reexaminează, pe baza unui raport al Comisiei, funcţionarea dispoziţiilor referitoare la traficul rutier de mărfuri în tranzit prin Austria. Reexaminarea se efectuează în conformitate cu principiile fundamentale de drept comunitar, ca buna funcţionare a pieţei interne, în special libera circulaţie a mărfurilor şi libertatea de a presta servicii, protecţia mediului în interesul Comunităţii în ansamblul său şi siguranţa rutieră. Cu excepţia cazului în care Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, decide altfel, perioada de tranziţie se prelungeşte până la 1 ianuarie 2001, dată până la care rămân aplicabile dispoziţiile alineatului (3).
5. Înainte de 1 ianuarie 2001, Comisia, în cooperare cu Agenţia Europeană a Mediului, efectuează un studiu ştiinţific cu privire la gradul de îndeplinire a obiectivului referitor la reducerea poluării stabilit în alineatul (3) litera (a). În cazul în care Comisia ajunge la concluzia că obiectivul a fost atins în mod durabil, dispoziţiile alineatului (3) încetează să se aplice începând de la 1 ianuarie 2001. În cazul în care, dimpotrivă, Comisia ajunge la concluzia că obiectivul nu a fost atins în mod durabil, Consiliul, hotărând în conformitate cu articolul 75 din Tratatul CE, poate adopta măsuri, într-un cadru comunitar, care să asigure o protecţie echivalentă a mediului, în special o reducere cu 60% a poluării. În cazul în care Consiliul nu adoptă astfel de măsuri, perioada de tranziţie se prelungeşte automat cu o ultimă perioadă de trei ani, în cursul căreia rămân aplicabile dispoziţiile alineatului (3).
6. La sfârşitul perioadei de tranziţie, acquis-ul comunitar devine aplicabil în totalitate.
7. Comisia, acţionând în conformitate cu procedura stabilită în articolul 16, adoptă norme referitoare la procedurile privind sistemul de ecopuncte, distribuirea ecopunctelor şi chestiunile tehnice legate de punerea în aplicare a prezentului articol; aceste norme intră în vigoare la data aderării Austriei.
Normele menţionate la primul paragraf garantează păstrarea, pentru statele membre actuale, a situaţiei de fapt care rezultă din aplicarea Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3637/92 şi a Acordului administrativ semnat la 23 decembrie 1992 de stabilire a datei de intrare în vigoare şi a procedurilor de instituire a sistemului de ecopuncte menţionat în acordul privind tranzitul. Trebuie depuse toate eforturile necesare pentru a garanta faptul că proporţia de ecopuncte acordate Greciei ia suficient în considerare nevoile acestei ţări în această privinţă.
ARTICOLUL 73
1. Comisia este sprijinită de un comitet.
2. În cazurile în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 3 şi 7 din Decizia 1999/468/CE.
3. Comitetul îşi adoptă regulamentul de ordine interioară.
SECŢIUNEA 9
Dispoziţii privind utilizarea termenilor specific austrieci din
limba germană în cadrul Uniunii Europene
ARTICOLUL 74
1. Termenii specific austrieci din limba germană cuprinşi în dreptul austriac şi a căror listă se anexează1) la Protocolul nr. 10 la Actul privind condiţiile de aderare a Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei au acelaşi statut şi pot fi utilizaţi cu acelaşi efect juridic ca şi termenii corespunzători folosiţi în Germania şi enumeraţi în anexa menţionată.
2. În versiunea în limba germană a noilor acte juridice, termenii specific austrieci menţionaţi în anexa la Protocolul nr. 10 la Actul privind condiţiile de aderare a Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei se adaugă în forma corespunzătoare termenilor echivalenţi utilizaţi în Germania.
1) JO C 241, 29.8.1992, p. 370.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
REAMINTIND că Republica Cehă, Republica Estonia, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Republica Ungară, Republica Malta, Republica Polonă, Republica Slovenia şi Republica Slovacă au aderat, începând cu 1 mai 2004, la Comunităţile Europene şi la Uniunea Europeană instituită prin Tratatul privind Uniunea Europeană;
AVÂND ÎN VEDERE că articolul IV-437 alineatul (2) litera (e) din Constituţie prevede abrogarea tratatului din 16 aprilie 2003 privind aderarea statelor menţionate anterior;
AVÂND ÎN VEDERE că o mare parte din dispoziţiile din Actul anexat la Tratatul de aderare în cauză sunt, în continuare, relevante; întrucât articolul IV-437 alineatul (2) din Constituţie prevede că aceste dispoziţii trebuie încorporate sau prevăzute de un protocol, astfel încât să rămână în vigoare şi să producă, în continuare, aceleaşi efecte juridice;
AVÂND ÎN VEDERE că unele dintre aceste dispoziţii trebuie supuse unor adaptări tehnice necesare pentru a deveni conforme cu Constituţia, fără a fi modificată sfera lor juridică,
AU CONVENIT cu privire la următoarele dispoziţii, care se anexează la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice:
PARTEA I DISPOZIŢII PRIVIND ACTUL DE ADERARE DIN 16 APRILIE 2003
TITLUL I PRINCIPII
ARTICOLUL 1
În înţelesul prezentului protocol:
(a) expresia "Actul de aderare din 16 aprilie 2003" se referă la Actul privind condiţiile de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace şi la adaptările tratatelor care stau la baza Uniunii Europene;
(b) expresiile "Tratatul de instituire a Comunităţii Europene" ("Tratatul CE") şi "Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice" ("Tratatul CEEA"), se referă la aceste tratate cu completările şi modificările aduse de tratate sau de alte acte intrate în vigoare înainte de 1 mai 2004;
(c) expresia "Tratatul privind Uniunea Europeană" ("Tratatul UE") se referă la Tratatul respectiv cu completările şi modificările aduse prin tratate sau alte acte intrate în vigoare înainte de 1 mai 2004;
(d) termenul "Comunitate" se referă, după caz, la una dintre Comunităţile menţionate la litera (b) sau la amândouă;
(e) expresia "actuale state membre" se referă la următoarele state membre: Regatul Belgiei, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Marele Ducat al Luxemburgului, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Portugheză, Republica Finlanda, Regatul Suediei şi Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord;
(f) expresia "noi state membre" se referă la următoarele state membre: Republica Cehă, Republica Estonia, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Republica Ungară, Republica Malta, Republica Polonă, Republica Slovenia şi Republica Slovacă.
ARTICOLUL 2
Drepturile şi obligaţiile ce decurg din Tratatul de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace, menţionate la articolul IV-437 alineatul (2) litera (e) din Constituţie au intrat în vigoare, în condiţiile prevăzute de tratatul în cauză, de la 1 mai 2004.
ARTICOLUL 3
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
1. Dispoziţiile acquis-ului Schengen integrate în cadrul Uniunii prin protocolul anexat la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa (denumit în continuare "Protocolul Schengen") şi actele adoptate în temeiul acestora sau care au legătură cu acestea, enumerate în anexa I la Actul de aderare din 16 aprilie 2003, precum şi orice alt act de această natură adoptat înainte de 1 mai 2004, au caracter obligatoriu şi se aplică în noile state membre începând cu 1 mai 2004.
2. Dispoziţiile acquis-ului Schengen care au fost integrate în cadrul Uniunii şi actele adoptate în temeiul acestora sau care au legătură cu acestea şi care nu sunt menţionate la alineatul (1), chiar dacă au caracter obligatoriu pentru noile state membre începând cu 1 mai 2004, se aplică într-un nou stat membru numai ca urmare a unei decizii europene a Consiliului în acest sens, după ce s-a verificat, în conformitate cu procedurile de evaluare Schengen aplicabile în domeniu, că în noul stat membru în cauză sunt îndeplinite condiţiile necesare aplicării tuturor părţilor din acquis.
După consultarea Parlamentului European, Consiliul hotărăşte cu unanimitatea membrilor săi reprezentând guvernele statelor membre pentru care dispoziţiile din prezentul alineat au intrat în vigoare şi a reprezentantului guvernului statului membru pentru care dispoziţiile urmează să intre în vigoare. Reprezentanţii în Consiliu ai guvernelor Irlandei şi al Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord participă la adoptarea acestei decizii în măsura în care aceasta vizează dispoziţiile acquis-ului Schengen şi actele adoptate în temeiul acestora sau care au legătură cu acestea şi la care statele membre în cauză sunt parte.
3. Acordurile încheiate de Consiliu în temeiul articolului 6 din Protocolul Schengen sunt obligatorii pentru noile state membre începând cu 1 mai 2004.
4. În ceea ce priveşte convenţiile şi instrumentele din domeniul justiţiei şi afacerilor interne care sunt indispensabile realizării obiectivelor din Tratatul UE, noile state membre sunt obligate:
(a) să adere la cele care, la 1 mai 2004, erau deschise spre semnare pentru actualele state membre, precum şi la cele care au fost elaborate de Consiliu în conformitate cu titlul VI din Tratatul UE şi care sunt recomandate statelor membre pentru adoptare;
(b) să adopte norme administrative şi de altă natură, analoge celor care au fost adoptate la 1 mai 2004 de actualele statele membre sau de Consiliu, pentru a facilita cooperarea practică între instituţiile şi organizaţiile statelor membre care acţionează în domeniul justiţiei şi afacerilor interne.
ARTICOLUL 4
Fiecare dintre noile state membre participă la Uniunea economică şi monetară începând cu 1 mai 2004 ca stat membru care face obiectul unei derogări în înţelesul articolul III-197 din Constituţie.
ARTICOLUL 5
1. Noile state membre care au aderat prin Actul de aderare din 16 aprilie 2003 la deciziile şi acordurile convenite de reprezentanţii guvernelor statelor membre, reuniţi în cadrul Consiliului, trebuie să adere la orice alt acord încheiat de actualele state membre cu privire la funcţionarea Uniunii şi care au legătură cu aceasta.
2. Noile state membre trebuie să adere la convenţiile prevăzute la articolul 293 din Tratatul CE, precum şi la cele care nu pot fi disociate de realizarea obiectivelor din Tratatul CE, în măsura în care acestea mai sunt în vigoare, precum şi la protocoalele privind interpretarea acestor convenţii de Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, semnate de actualele state membre, şi să iniţieze, în acest sens, negocieri cu actualele state membre pentru a face adaptările necesare.
ARTICOLUL 6
1. Noile state membre trebuie să adere, în condiţiile prevăzute de prezentul protocol, la acordurile şi convenţiile încheiate sau aplicate provizoriu de actualele state membre şi, împreună, de Uniune sau Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, precum şi la acordurile încheiate de aceste state, în legătură cu acordurile şi convenţiile în cauză.
Aderarea noilor state membre la acordurile sau convenţiile menţionate la alineatul (4), precum şi la acordurile cu Belarus, China, Chile, Mercosur şi Elveţia care au fost încheiate sau semnate împreună de Comunitate şi de actualele state membre, se aprobă prin încheierea unui protocol la acordurile sau convenţiile în cauză între Consiliu, hotărând în unanimitate în numele statelor membre, şi ţara sau ţările terţe sau organizaţia internaţională în cauză. Această procedură nu aduce atingere competenţelor proprii Uniunii şi Comunităţii Europene a Energiei Atomice şi nu repune în discuţie repartizarea competenţelor între acestea şi statele membre în ceea ce priveşte încheierea de acorduri de această natură în viitor sau orice modificare care nu are legătură cu aderarea. Comisia negociază respectivele protocoale în numele statelor membre în temeiul directivelor de negociere aprobate de Consiliu, hotărând în unanimitate, după consultarea unui comitet format din reprezentanţi ai statelor membre. Comisia prezintă proiectele de protocoale Consiliului spre a fi încheiate.
2. Aderând la acordurile şi convenţiile menţionate la alineatul (1), noile state membre dobândesc aceleaşi drepturi şi obligaţii în temeiul acordurilor şi convenţiilor în cauză ca statele membre actuale.
3. Noile state membre trebuie să devină parte, în condiţiile prevăzute de prezentul protocol, la Acordul privind Spaţiul Economic European1) în conformitate cu articolul 128 din acord.
1) JO L 1, 3.1.1994, p. 3.
4. De la 1 mai 2004 şi, după caz, până la încheierea protocoalelor necesare menţionate la alineatul (1), noile state membre aplică dispoziţiile acordurilor încheiate de statele membre actuale împreună cu Comunitatea cu Africa de Sud, Algeria, Fosta Republică Iugoslavă Macedonia, Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria, Coreea de Sud, Croaţia, Egipt, Federaţia Rusă, Georgia, Israel, Iordania, Kazakhstan, Kirghistan, Liban, Mexic, Moldova, Maroc, Uzbekistan, România, San Marino, Siria, Tunisia, Turcia, Turkmenistan şi Ucraina, precum şi dispoziţiile altor acorduri încheiate în comun de actualele statele membre şi de Comunitate înainte de 1 mai 2004. Orice adaptare a acestor acorduri face obiectul protocoalelor încheiate cu ţările cocontractante, în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf. În cazul în care protocoalele nu au fost încheiate până la 1 mai 2004, Uniunea, Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre iau măsurile necesare pentru soluţionarea acestei situaţii, în cadrul competenţelor ce le revin.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
5. Începând cu 1 mai 2004, noile state membre aplică acordurile şi aranjamentele bilaterale în domeniul materialelor textile încheiate de Comunitate cu ţări terţe.
Restricţiile cantitative aplicate de Uniune pentru importurile de produse textile şi de îmbrăcăminte sunt adaptate astfel încât să ţină seama de aderarea noilor state membre.
În cazul în care modificările acordurilor şi aranjamentelor bilaterale privind produsele textile nu au intrat în vigoare până la 1 mai 2004, Uniunea face adaptările necesare la reglementările pe care le aplică importurilor de produse textile şi de îmbrăcăminte provenind din ţări terţe pentru a ţine seama de aderarea noilor state membre.
6. Restricţiile cantitative aplicate de Uniune pentru importurile de oţel şi produse siderurgice sunt adaptate în funcţie de importurile de produse siderurgice provenind din ţările furnizoare în cauză şi efectuate de noile state membre în cursul anilor imediat anteriori semnării Tratatului de aderare.
7. Acordurile încheiate înainte de 1 mai 2004 de noile state membre cu ţări terţe în domeniul pescuitului sunt gestionate de Uniune.
Drepturile şi obligaţiile ce decurg din aceste acorduri pentru noile state membre nu sunt afectate pe perioada în cursul căreia dispoziţiile acestor acorduri rămân aplicabile provizoriu.
În cel mai scurt timp şi, în orice caz, înainte de expirarea acordurilor menţionate la primul paragraf, Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă, pentru fiecare caz în parte, decizii europene adecvate prin care să se prevadă continuarea activităţilor de pescuit care fac obiectul acestor acorduri, inclusiv posibilitatea de a prelungi anumite acorduri pentru o perioadă de maximum 1 an.
8. Cu efect de la 1 mai 2004, noile state membre se retrag din orice acord de liber schimb încheiat cu o ţară terţă, inclusiv Acordul de Liber Schimb Central European.
În măsura în care acordurile încheiate între unul sau mai multe dintre noile state membre, pe de o parte, şi una sau mai multe ţări terţe, pe de altă parte, nu sunt compatibile cu obligaţiile care decurg din Constituţie şi, în special, din prezentul protocol, noul stat membru sau noile state membre iau toate măsurile necesare pentru a elimina incompatibilităţile constatate. În cazul în care un nou stat membru se confruntă cu dificultăţi în adaptarea unui acord încheiat cu una sau mai multe ţări terţe înainte de aderare, acesta se retrage din acordul respectiv, cu respectarea dispoziţiilor acestuia.
9. Noile state membre iau măsurile necesare pentru a-şi adapta, dacă este cazul, situaţia în privinţa organizaţiilor internaţionale şi a acordurilor internaţionale la care sunt parte şi Uniunea sau Comunitatea Europeană a Energiei Atomice la drepturile şi obligaţiile care decurg din aderarea lor la Uniune.
În special, acestea se retrag, la 1 mai 2004 sau în cel mai scurt timp după această dată, din acordurile şi organizaţiile internaţionale de pescuit la care Uniunea este, de asemenea, parte, cu excepţia cazurilor în care participarea lor la aceste acorduri sau organizaţii se referă la alte domenii decât pescuitul.
ARTICOLUL 7
Actele adoptate de instituţiile la care se referă dispoziţiile tranzitorii adoptate prin prezentul protocol îşi păstrează statutul juridic; în special, procedurile de modificare a actelor în cauză sunt în continuare aplicabile.
ARTICOLUL 8
Dispoziţiile din Actul de aderare din 16 aprilie 2003 care au ca obiect sau ca efect abrogarea sau modificarea, în alt mod decât cu titlu de măsură tranzitorie, a actelor adoptate de instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Comunităţii ori ale Uniunii Europene instituite prin Tratatul UE, aşa cum au fost interpretate de Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene şi Tribunalul de Primă Instanţă, rămân în vigoare, sub rezerva aplicării celui de-al doilea paragraf.
Aceste dispoziţii au acelaşi statut juridic ca actele pe care le-au abrogat sau modificat şi se supun aceloraşi norme ca actele în cauză.
ARTICOLUL 9
Textele actelor emise de instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Comunităţii sau ale Uniunii Europene instituite prin Tratatul UE, precum şi textele actelor emise de Banca Centrală Europeană, adoptate înainte de 1 mai 2004 şi care au fost elaborate în limbile cehă, estoniană, maghiară, letonă, lituaniană, malteză, poloneză, slovacă şi slovenă sunt autentice de la această dată, în aceleaşi condiţii ca textele elaborate şi autentice din celelalte limbi.
ARTICOLUL 10
O lege europeană a Consiliului poate abroga dispoziţiile tranzitorii adoptate prin prezentul protocol, în momentul în care acestea nu mai sunt aplicabile. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL 11
Aplicarea Constituţiei şi a actelor adoptate de instituţii face obiectul, cu titlu tranzitoriu, al dispoziţiilor de derogare prevăzute de prezentul protocol.
TITLUL II DISPOZIŢII PERMANENTE
ARTICOLUL 12
Adaptările actelor enumerate în lista din anexa III la Actul de aderare din 16 aprilie 2003, a căror necesitate este determinată de aderare, sunt elaborate în conformitate cu orientările definite în anexa menţionată şi în conformitate cu procedurile şi condiţiile prevăzute la articolul 36.
ARTICOLUL 13
Măsurile enumerate în lista din anexa IV la Actul de aderare din 16 aprilie 2003 se aplică în condiţiile prevăzute de anexa în cauză.
ARTICOLUL 14
Consiliul poate efectua, printr-o lege europeană, adaptările dispoziţiilor din prezentul protocol privind politica agricolă comună a căror necesitate este determinată de o modificare a dreptului Uniunii. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.
TITLUL III DISPOZIŢII TEMPORARE
ARTICOLUL 15
Măsurile enumerate în lista din anexele V, VI, VII, VIII, IX, X, XI, XII, XIII şi XIV din Actul de aderare din 16 aprilie 2003 sunt aplicabile în ceea ce priveşte noile state membre în condiţiile prevăzute de anexele în cauză.
ARTICOLUL 16
1. Veniturile denumite "taxe din Tariful Vamal Comun şi alte taxe", menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b) din Decizia Consiliului 2000/597/CE, Euratom din 29 septembrie 2000 privind sistemul de resurse proprii ale Comunităţilor Europene1) sau în orice dispoziţie corespondentă a unei decizii care înlocuieşte decizia în cauză, cuprind taxele vamale calculate pe baza ratei rezultate din Tariful Vamal Comun şi din orice concesie tarifară aferentă acestuia aplicată de Uniune în cadrul schimburilor comerciale ale noilor state membre cu ţări terţe.
1) JO L 253, 7.10.2000, p. 42.
2. Pentru anul 2004, baza de calcul armonizată a TVA şi baza de calcul a VNB (venitul naţional brut) pentru fiecare nou stat membru, menţionate la articolul 2 alineatul (1) literele (c) şi (d) din Decizia 2000/597/CE, Euratom sunt egale cu două treimi din baza anuală de calcul. Baza de calcul a VNB al fiecărui stat membru care se ia în considerare pentru calcularea finanţării pentru corectarea dezechilibrelor bugetare prevăzută pentru Regatul Unit, menţionată în articolul 5 alineatul (1) din Decizia 2000/597/CE, Euratom este, de asemenea, egală cu două treimi din baza anuală de calcul.
3. Pentru determinarea bazei de calcul îngheţate pentru 2004 în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) litera (b) din Decizia 2000/597/CE, Euratom, bazele reduse de calcul al TVA pentru noile state membre se calculează pe baza a două treimi din baza neredusă de calcul al TVA şi a două treimi din VNB.
ARTICOLUL 17
1. Pentru a ţine seama de aderarea noilor state membre, bugetul Uniunii pentru exerciţiul 2004 a fost adaptat prin bugetul rectificativ care a intrat în vigoare la 1 mai 2004.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
2. Cele douăsprezece douăsprezecimi lunare ale TVA şi resursele bazate pe VNB pe care noile state membre trebuie să le achite în temeiul bugetului rectificativ menţionat în alineatul (1), precum şi ajustarea retroactivă a douăsprezecimilor lunare pentru perioada ianuarie-aprilie 2004 care nu se aplică statelor membre actuale, sunt transformate în optimi exigibile în perioada mai-decembrie 2004. În mod similar, ajustările retroactive care ar rezulta dintr-un buget rectificativ adoptat ulterior în 2004, se transformă în părţi egale exigibile până la sfârşitul anului.
ARTICOLUL 18
În prima zi lucrătoare a fiecărei luni, Uniunea transferă Republicii Cehe, Ciprului, Maltei şi Sloveniei, cu titlu de cheltuieli din bugetul Uniunii, o optime în 2004, începând cu 1 mai 2004, şi o douăsprezecime în 2005 şi 2006 din următoarele sume de compensare bugetară temporară:
(milioane de euro, preţuri 1999) | ||||
2004 | 2005 | 2006 | ||
Republica Cehă | 125,4 | 178,0 | 85,1 | |
Cipru | 68,9 | 119,2 | 112,3 | |
Malta | 37,8 | 65,6 | 62,9 | |
Slovenia | 29,5 | 66,4 | 35,5 |
ARTICOLUL 19
În prima zi lucrătoare a fiecărei luni, Uniunea transferă Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, Sloveniei şi Slovaciei, cu titlu de cheltuieli din bugetul Uniunii, o optime în 2004, începând cu 1 mai 2004, şi o douăsprezecime în 2005 şi 2006 din următoarele sume, în temeiul unei facilităţi speciale forfetare de trezorerie:
(milioane de euro, preţuri 1999) | ||||
2004 | 2005 | 2006 | ||
Republica Cehă | 174,7 | 91,55 | 91,55 | |
Estonia | 15,8 | 2,90 | 2,90 | |
Cipru | 27,7 | 5,05 | 5,05 | |
Letonia | 19,5 | 3,40 | 3,40 | |
Lituania | 34,8 | 6,30 | 6,30 | |
Ungaria | 155,3 | 27,95 | 27,95 | |
Malta | 12,2 | 27,15 | 27,15 | |
Polonia | 442,8 | 550,00 | 450,00 | |
Slovenia | 65,4 | 17,85 | 17,85 | |
Slovacia | 63,2 | 11,35 | 11,35 |
Un miliard de euro pentru Polonia şi 100 de milioane de euro pentru Republica Cehă, cuprinşi în facilitatea specială forfetară de trezorerie, vor fi luaţi în considerare în toate calculele privind repartizarea fondurilor cu finalitate structurală pentru anii 2004, 2005 şi 2006.
ARTICOLUL 20
1. Noile state membre enumerate mai jos transferă sumele indicate Fondului de cercetare pentru cărbune şi oţel menţionat în Decizia 2002/23 4/CECO a reprezentanţilor guvernelor statelor membre, reuniţi în cadrul Consiliului, la 27 februarie 2002 cu privire la consecinţele financiare ale expirării Tratatului CECO şi la Fondul de cercetare pentru cărbune şi oţel1):
(milioane de euro, preţuri curente) | ||
Republica Cehă | 39,88 | |
Estonia | 2,50 | |
Letonia | 2,69 | |
Ungaria | 9,93 | |
Polonia | 92,46 | |
Slovenia | 2,36 | |
Slovacia | 20,11 |
1) JO L 79, 22.3.2002, p. 42.
2. Contribuţiile la Fondul de cercetare pentru cărbune şi oţel sunt vărsate în patru tranşe, începând din 2006, conform defalcării de mai jos, în fiecare caz în prima zi lucrătoare a primei luni a fiecărui an:
2006: | 15% | |
2007: | 20% | |
2008: | 30% | |
2009: | 35% |
ARTICOLUL 21
1. Cu excepţia unor dispoziţii contrare în prezentul protocol, nu se încheie nici un angajament financiar în cadrul programului PHARE1), al programului de cooperare transfrontalieră din programul PHARE2), al fondurilor de preaderare pentru Cipru şi Malta3), al programului ISPA4) şi al programului SAPARD5) în favoarea noilor state membre după 31 decembrie 2003. Începând de la 1 ianuarie 2004, sub rezerva specificaţiilor şi excepţiilor individuale prevăzute mai jos sau a dispoziţiilor contrare din prezentul protocol, noile state membre sunt tratate în acelaşi fel ca actualele state membre în ceea ce priveşte cheltuielile incluse în primele trei rubrici din perspectivele financiare, conform definiţiei din Acordul interinstituţional din 6 mai 19996). Cuantumul maxim al creditelor suplimentare pentru rubricile 1, 2, 3 şi 5 din perspectivele financiare referitoare la extindere este indicat în anexa XV la Actul de aderare din 16 aprilie 2003. Cu toate acestea, nu poate fi prevăzut nici un angajament financiar în cadrul bugetului 2004 pentru un anumit program sau o anumită agenţie înainte de aderarea noului stat membru în cauză.
2. Alineatul (1) nu se aplică cheltuielilor din Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă, "secţiunea garantare", în conformitate cu articolul 2 alineatele (1) şi (2) şi cu articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1258/1999 din 17 mai 1999 privind finanţarea politicii agricole comune7), care vor putea beneficia de o finanţare comunitară numai de la 1 mai 2004, în conformitate cu articolul 2 din prezentul protocol.
Cu toate acestea, alineatul (1) se aplică cheltuielilor de dezvoltare rurală din cadrul Fondului European de Orientare şi Garantare Agricolă, "secţiunea garantare", în conformitate cu articolul 47a din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1257/1999 din 17 mai 1999 privind ajutorul acordat din Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA) pentru dezvoltare rurală şi de modificare şi abrogare a anumitor regulamente8), sub rezerva respectării condiţiilor stabilite în modificarea adusă regulamentului în cauză, prevăzută la anexa II la Actul de aderare din 16 aprilie 2003.
1) Regulamentul (CEE) nr. 3906/89 (JO L 375, 23.12.1989, p. 11).
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
2) Regulamentul (CE) nr. 2760/98 (JO L 345, 19.12.1998, p. 49).
3) Regulamentul (CE) nr. 555/2000 (JO L 68, 16.3.2000, p. 3).
4) Regulamentul (CE) nr. 1267/1999 (JO L 161, 26.6.1999, p. 73).
5) Regulamentul (CE) nr. 1268/1999 (JO L 161, 26.6.1999, p. 87).
6) Acordul interinstituţional din 6 mai 1999 între Parlamentul European, Consiliu şi Comisie privind disciplina bugetară şi ameliorarea procedurii bugetare (JO C 172, 18.6.1999, p. 1).
7) JO L 160, 26.6.1999, p. 103.
8) JO L 160, 26.6.1999, p. 80.
3. Sub rezerva alineatului (1) ultima teză, începând cu 1 ianuarie 2004, noile state membre participă la programele şi agenţiile Uniunii în aceleaşi condiţii ca actualele state membre, cu o finanţare de la bugetul general al Uniunii.
4. În cazul în care sunt necesare măsuri pentru a facilita tranziţia de la regimul aflat în vigoare înainte de aderare la regimul instituit prin aplicarea prezentului articol, Comisia adoptă măsurile care se impun.
ARTICOLUL 22
1. Începând cu 1 mai 2004, licitarea, contractarea, aplicarea şi plata pentru asistenţa de preaderare din cadrul programului PHARE, al programului de cooperare transfrontalieră din cadrul programului PHARE, precum şi fondurile de preaderare pentru Cipru şi Malta sunt gestionate de organisme instituite în noile state membre.
Comisia adoptă deciziile europene pentru adoptarea unor derogări de la controlul ex ante de către Comisie al licitaţiilor şi contractărilor, după o evaluare pozitivă a sistemului de descentralizare extinsă (EDIS) conform criteriilor şi în condiţiile stabilite în anexa la Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1266/1999 din 21 iunie 1999 privind coordonarea asistenţei acordate statelor candidate în cadrul strategiei de preaderare şi de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3906/891).
În cazul în care aceste decizii de derogare de la controalele ex ante nu vor fi fost adoptate până la 1 mai 2004, nici un contract semnat între 1 mai 2004 şi data la care se adoptă deciziile Comisiei nu poate beneficia de asistenţă de preaderare.
Cu toate acestea, în mod excepţional, în cazul în care deciziile Comisiei de derogare de la controalele ex ante ale Comisiei sunt amânate până după 1 mai 2004 din motive care nu pot fi imputate autorităţilor unui nou stat membru, Comisia poate accepta, în cazuri justificate corespunzător, eligibilitatea pentru asistenţa de preaderare a contractelor semnate între 1 mai 2004 şi data adoptării acestor decizii şi acordarea asistenţei de preaderare pe parcursul unei perioade limitate, sub rezerva unor controale ex ante efectuate de Comisie asupra licitaţiilor şi contractărilor.
1) JO L 232, 2.9.1999, p. 34.
2. Angajamentele bugetare globale asumate înainte de 2 mai 2004 în cadrul instrumentelor financiare de preaderare menţionate la alineatul (1), inclusiv încheierea şi înregistrarea diverselor angajamente juridice contractate ulterior şi a plăţilor efectuate după 1 mai 2004, sunt reglementate în continuare de reglementările instrumentelor financiare de preaderare şi incluse în capitolele bugetare corespunzătoare până la finalizarea programelor şi proiectelor în cauză. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte contractele publice, procedurile angajate după 1 mai 2004 respectă actele relevante ale Uniunii.
3. Ultimul exerciţiu de programare a asistenţei de preaderare menţionate la alineatul (1) are loc în cursul ultimului an calendaristic complet anterior datei de 1 mai 2004. Contractarea pentru măsurile luate în cadrul acestor programe trebuie să aibă loc în următorii doi ani, iar decontările trebuie să fie efectuate în conformitate cu protocol financiar2), în general până la sfârşitul celui de-al treilea an de la angajare. Cu titlu excepţional şi în situaţii justificate corespunzător, se poate acorda o prelungire pe o perioadă limitată pentru decontări.
2) Orientările PHARE [SEC (1999) 1596, actualizat la 6.9.2002 prin C 3303/2].
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
4. Pentru a asigura eliminarea progresivă necesară a instrumentelor financiare de preaderare menţionate la alineatul (1) şi a programului ISPA, precum şi o tranziţie fără dificultăţi de la normele aplicabile înainte de 1 mai 2004 la cele în vigoare după această dată, Comisia poate lua toate măsurile adecvate pentru ca personalul statutar să rămână la posturi în noile state membre pentru o perioadă de maximum cincisprezece luni de la 1 mai 2004.
În cursul acestei perioade, funcţionarii aflaţi la posturi în noile state membre înainte de 1 mai 2004 şi care trebuie să rămână în serviciu în statele în cauză după această dată beneficiază, cu titlu excepţional, de condiţiile financiare şi materiale aplicate de Comisie înainte de 1 mai 2004, în conformitate cu anexa X la Statutul funcţionarilor şi altor angajaţi ai Comunităţilor Europene prevăzut de Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/683). Cheltuielile administrative necesare pentru gestionarea asistenţei de preaderare, inclusiv salariile pentru alţi membri ai personalului, sunt acoperite pe întreaga perioadă a anului 2004 şi până la sfârşitul lunii iulie 2005, din capitolul "Cheltuieli de sprijin pentru acţiuni" (fosta parte B din buget) sau capitolele echivalente pentru instrumentele financiare menţionate la alineatul (1) şi pentru programul ISPA, din bugetele relevante de preaderare.
3) JO L 56, 4.3.1968, p. 1.
5. În cazul în care proiectele aprobate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1258/1999 nu mai pot fi finanţate în cadrul acestui instrument, ele pot fi incluse în programele de dezvoltare rurală şi finanţate din Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă. În cazul în care se dovedesc necesare măsuri tranzitorii specifice în acest sens, acestea se adoptă de Comisie în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 50 alineatul (2) din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1260/1999 din 21 iunie 1999 de stabilire a dispoziţiilor generale privind Fondurile structurale1).
1) JO L 161, 26.6.1999, p. 1.
ARTICOLUL 23
1. Între 1 mai 2004 şi sfârşitul anului 2006, Uniunea acordă noilor state membre un ajutor financiar temporar, denumit în continuare "facilitate tranzitorie", pentru dezvoltarea şi consolidarea capacităţii lor administrative de a aplica şi a impune respectarea legislaţiei Uniunii şi a Comunităţii Europene a Energiei Atomice şi pentru a favoriza schimbul de bune practici între colegi.
2. Ajutorul răspunde necesităţii permanente de consolidare a capacităţii instituţionale în anumite domenii prin intermediul unor acţiuni care nu pot fi finanţate din fondurile cu finalitate structurală, în special în următoarele domenii:
(a) justiţie şi afaceri interne (consolidarea sistemului judiciar, controlul frontierelor externe, strategia de luptă împotriva corupţiei, consolidarea mijloacelor de aplicare a legii);
(b) controlul financiar;
(c) protejarea intereselor financiare ale Uniunii şi ale Comunităţii Europene a Energiei Atomice şi lupta împotriva fraudei;
(d) piaţa internă, inclusiv uniunea vamală;
(e) mediul;
(f) serviciile veterinare şi consolidarea capacităţii administrative privind siguranţa alimentară;
(g) structurile administrative şi de control pentru agricultură şi dezvoltare rurală, inclusiv Sistemul integrat de gestiune şi control (SIGC);
(h) siguranţa nucleară (creşterea eficacităţii şi competenţei autorităţilor însărcinate cu siguranţa nucleară şi a organismelor de asistenţă tehnică ale acestora, precum şi ale agenţiilor publice de gestionare a deşeurilor radioactive);
(i) statistică;
(j) consolidarea administraţiei publice în funcţie de necesităţile care sunt definite în raportul complet de monitorizare al Comisiei şi care nu sunt acoperite din fondurile cu finalitate structurală.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
3. Ajutorul asigurat în cadrul facilităţii tranzitorii se acordă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 8 din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 3906/89 din 18 decembrie 1989 privind ajutorul economic acordat anumitor ţări din Europa Centrală şi de Est2).
4. Programul este pus în aplicare în conformitate cu articolul 53 alineatul (1) literele (a) şi (b) din Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene3) sau legea europeană care îl înlocuieşte. În ceea ce priveşte programele de înfrăţire dintre administraţiile publice având ca scop consolidarea instituţiilor, procedura de cereri de propuneri prin intermediul reţelei de puncte de contact din statele membre se aplică în continuare, în conformitate cu prevederile acordurilor-cadru încheiate cu actualele state membre pentru asistenţa de preaderare. Creditele de angajament pentru facilitatea tranzitorie, la preţurile din 1999, se ridică la 200 de milioane de euro pentru 2004, la 120 de milioane de euro pentru 2005 şi la 60 de milioane de euro pentru 2006. Creditele anuale sunt autorizate de autoritatea bugetară în limita perspectivelor financiare, în conformitate cu definiţia din Acordul interinstituţional din 6 mai 1999.
2) JO L 375, 23.12.1989, p. 11.
3) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 (JO L 248, 16.9.2002, p. 1).
ARTICOLUL 24
1. Se creează o facilitate Schengen ca instrument temporar pentru a ajuta statele membre beneficiare să finanţeze, între 1 mai 2004 şi sfârşitul anului 2006, acţiuni la noile frontiere externe ale Uniunii în vederea aplicării acquis-ului Schengen şi a controalelor la frontierele externe.
Pentru a remedia deficienţele constatate în cursul lucrărilor pregătitoare pentru participarea la Schengen, tipurile de acţiune menţionate mai jos dau dreptul la o finanţare în cadrul facilităţii Schengen:
(a) investiţii în construcţia, renovarea sau modernizarea infrastructurilor şi construcţiilor conexe situate la punctele de trecere a frontierelor;
(b) investiţii în orice tip în echipamente operaţionale (de exemplu, echipament de laborator, instrumente de detecţie, Sistem de informare Schengen - SIS II, software şi hardware, mijloace de transport);
(c) formarea profesională a poliţiştilor de frontieră;
(d) participarea la cheltuielile de logistică şi de funcţionare.
2. Sumele de mai jos sunt puse la dispoziţia statelor membre beneficiare menţionate în cadrul facilităţii Schengen, sub forma unor plăţi forfetare nerambursabile:
(milioane de euro, preţuri din 1999) | ||||
2004 | 2005 | 2006 | ||
Estonia | 22,9 | 22,90 | 22,90 | |
Letonia | 23,7 | 23,70 | 23,70 | |
Lituania | 44,78 | 61,07 | 29,85 | |
Ungaria | 49,30 | 49,30 | 49,30 | |
Polonia | 93,34 | 93,33 | 93,33 | |
Slovenia | 35,64 | 35,63 | 35,63 | |
Slovacia | 15,94 | 15,93 | 15,93 |
3. Statele membre beneficiare sunt responsabile pentru selectarea şi executarea diverselor operaţiuni, în conformitate cu prezentul articol. De asemenea, statele membre beneficiare sunt responsabile pentru coordonarea utilizării facilităţii Schengen cu asistenţa acordată în cadrul altor instrumente ale Uniunii, asigurându-se că această utilizare este compatibilă cu politicile şi măsurile Uniunii, precum şi cu Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene sau cu legea europeană care îl înlocuieşte.
Plăţile forfetare nerambursabile se utilizează în primii trei ani de după data primei decontări, orice sumă neutilizată sau cheltuită în mod nejustificat urmând a fi recuperată de Comisie. În termen de cel mult şase luni de la expirarea perioadei de trei ani, statele membre beneficiare prezintă un raport complet privind execuţia financiară a plăţilor forfetare nerambursabile, însoţit de o justificare a cheltuielilor.
Statul membru beneficiar îşi exercită această responsabilitate fără să aducă atingere responsabilităţii Comisiei în ceea ce priveşte execuţia bugetului Uniunii şi cu respectarea dispoziţiilor din regulamentul financiar menţionat anterior, sau din legea europeană care îl înlocuieşte, care reglementează gestiunea descentralizată.
4. Comisia îşi menţine dreptul de control, prin intermediul Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF). Comisia şi Curtea de Conturi pot, de asemenea, să efectueze verificări la faţa locului, cu respectarea procedurilor adecvate.
5. Comisia poate adopta dispoziţiile tehnice necesare funcţionării facilităţii Schengen.
ARTICOLUL 25
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Sumele menţionate la articolele 18, 19, 23 şi 24 se ajustează anual, în cadrul ajustării prevăzute la punctul 15 din Acordul Interinstituţional din 6 mai 1999.
ARTICOLUL 26
1. Pentru o perioadă maximă de trei ani începând cu 1 mai 2004, în cazul în care intervin dificultăţi grave şi posibil persistente într-un sector economic de activitate sau dificultăţi care ar putea conduce la deteriorarea gravă a situaţiei economice a unei regiuni, un nou stat membru poate solicita autorizaţia de a adopta măsuri de protecţie care să permită reechilibrarea situaţiei şi adaptarea sectorului economic în cauză la piaţa internă.
În aceleaşi condiţii, un stat membru actual poate solicita autorizaţia de a adopta măsuri de protecţie faţă de unul sau mai multe noi state membre.
2. La cererea statului membru interesat, Comisia adoptă, printr-o procedură de urgenţă, regulamentele şi deciziile europene de stabilire a măsurilor pe protecţie pe care le consideră necesare, precizând condiţiile şi modalităţile de aplicare a acestora.
În cazul unor dificultăţi economice grave şi la solicitarea expresă a statului membru interesat, Comisia hotărăşte, în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea solicitării însoţite de elementele de evaluare aferente. Măsurile astfel adoptate sunt aplicabile imediat, ţin seama de interesele tuturor părţilor implicate şi nu trebuie să conducă la instituirea unor controale la frontiere.
3. Măsurile autorizate în temeiul alineatului (2) pot include derogări de la reglementările stabilite de Constituţie şi, în special, de la prezentul protocol, în măsura şi pe perioadele strict necesare pentru realizarea obiectivelor menţionate la alineatul (1). Se optează cu prioritate pentru măsurile care perturbă în cea mai mică măsură funcţionarea pieţei interne.
ARTICOLUL 27
În cazul în care un nou stat membru nu şi-a îndeplinit angajamentele pe care şi le-a asumat în cadrul negocierilor de aderare, inclusiv angajamentele privind toate politicile sectoriale care vizează activităţi economice cu caracter transfrontalier, provocând astfel sau riscând să provoace în termen foarte scurt o dereglare gravă a pieţei interne, Comisia poate adopta, la solicitarea motivată a unui stat membru sau din proprie iniţiativă, într-o perioadă de maximum trei ani de la data de 1 mai 2004, regulamentele sau deciziile europene prin care să stabilească măsurile adecvate.
Aceste măsuri sunt proporţionale cu dereglarea pieţei, acordându-se prioritate celor care perturbă cel mai puţin funcţionarea pieţei interne şi, dacă este cazul, aplicării mecanismelor sectoriale de salvgardare în vigoare. Aceste măsuri de protecţie nu pot fi folosite ca mijloc de discriminare arbitrară sau de restricţionare mascată a schimburilor comerciale dintre statele membre. Măsurile sunt menţinute pentru perioada de timp strict necesară şi, în orice caz, ele nu mai sunt aplicate din momentul îndeplinirii angajamentului respectiv. Ele pot fi, cu toate acestea, aplicate după expirarea perioadei prevăzute la primul paragraf în măsura în care nu au fost îndeplinite angajamentele corespondente. Comisia poate adapta măsurile luate în funcţie de măsura în care noul stat membru în cauză îşi îndeplineşte angajamentele. Comisia informează Consiliul în timp util înainte de a abroga regulamentele şi deciziile europene prin care s-au instituit măsurile de salvgardare şi ţine seama în mod adecvat de eventualele observaţii ale Consiliului în această privinţă.
ARTICOLUL 28
În cazul în care într-un nou stat membru se constată deficienţe grave sau un risc iminent de deficienţe grave în ceea ce priveşte transpunerea, situaţia punerii în aplicare sau executarea deciziilor-cadru sau a oricărui alt angajament, instrument de cooperare şi decizie aferent recunoaşterii reciproce în materie de drept penal în temeiul titlului IV din Tratatul UE şi a directivelor şi regulamentelor privind recunoaşterea reciprocă în materie de drept civil adoptate în temeiul titlului IV din Tratatul CE, precum şi a legilor şi legilor-cadru europene adoptate în conformitate cu partea III titlul III capitolul IV secţiunile 3 şi 4 din Constituţie, Comisia poate adopta, pe parcursul unei perioade de maximum 3 ani de la 1 mai 2004, la solicitarea motivată a unui stat membru sau din proprie iniţiativă şi după consultarea statelor membre, regulamente sau decizii europene prin care să stabilească măsurile adecvate, precizând condiţiile şi modalităţile de aplicare a acestora.
Aceste măsuri pot lua forma unei suspendări temporare a aplicării dispoziţiilor şi deciziilor în cauză în relaţiile dintre noul stat membru şi unul sau mai multe dintre celelalte state membre, fără a fi repusă în cauză continuarea unei strânse cooperări judiciare. Măsurile sunt menţinute pentru perioada strict necesară şi, în orice caz, nu se mai aplică din momentul în care deficienţa constatată este remediată. Acestea pot fi aplicate, cu toate acestea, după expirarea perioadei menţionate la primul paragraf, atâta timp cât deficienţele persistă. După consultarea statelor membre, Comisia poate adapta măsurile adoptate în funcţie de măsura în care noul stat membru remediază deficienţele constatate. Comisia informează Consiliul în timp util înainte de a abroga măsurile de salvgardare şi ţine seama în mod adecvat de eventualele observaţii ale Consiliului în această privinţă.
ARTICOLUL 29
Pentru a nu perturba buna funcţionare a pieţei interne, punerea în aplicare a normelor interne ale noilor state membre pe parcursul perioadelor tranzitorii menţionate în anexele V-XIV la Actul de aderare din 16 aprilie 2003 nu poate conduce la instituirea unor controale la frontierele dintre statele membre.
ARTICOLUL 30
În cazul în care sunt necesare măsuri tranzitorii pentru a facilita tranziţia de la regimul în vigoare în noile state membre la regimul rezultat din punerea în aplicare a politicii agricole comune în condiţiile prevăzute de prezentul protocol, măsurile în cauză se adoptă de Comisie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 42 alineatul (2) din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1260/2001 din 19 iunie 2001 privind organizarea comună a pieţelor în sectorul zahărului1) sau, dacă este cazul, la articolele corespondente din celelalte regulamente privind organizarea comună a pieţelor agricole sau din legile europene care le înlocuiesc sau în conformitate cu procedura prevăzută de legislaţia aplicabilă. Măsurile tranzitorii menţionate la prezentul articol pot fi adoptate pe parcursul unei perioade de trei ani începând cu 1 mai 2004, iar aplicarea acestora este limitată la această perioadă. Printr-o lege europeană a Consiliului, această perioadă poate fi prelungită. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.
1) JO L 178, 30.6.2001, p. 1.
ARTICOLUL 31
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
În cazul în care sunt necesare măsuri tranzitorii pentru a facilita tranziţia de la regimul în vigoare în noile state membre la regimul rezultat din punerea în aplicare a normelor veterinare şi fitosanitare ale Uniunii, măsurile în cauză se adoptă de Comisie în conformitate cu procedura prevăzută de legislaţia aplicabilă. Aceste măsuri se adoptă pe parcursul unei perioade de trei ani începând cu 1 mai 2004, iar aplicarea acestora este limitată la această perioadă.
ARTICOLUL 32
1. Mandatul noilor membri ai comitetelor, grupurilor şi altor organisme enumerate în anexa XVI la Actul de aderare din 16 aprilie 2003 expiră în acelaşi timp cu cel al membrilor care sunt în funcţie la 1 mai 2004.
2. Mandatul noilor membri ai comitetelor şi grupurilor create de Comisie, enumerate în anexa XVII la Actul de aderare din 16 aprilie 2003, expiră în acelaşi timp cu cel al membrilor care sunt în funcţie la 1 mai 2004.
TITLUL IV APLICABILITATEA ACTELOR INSTITUŢIILOR
ARTICOLUL 33
Începând cu 1 mai 2004, noile state membre sunt considerate a fi destinatare ale directivelor şi deciziilor, în înţelesul articolului 249 din Tratatul CE şi al articolului 161 din Tratatul CEEA, în măsura în care aceste directive şi decizii se adresează tuturor statelor membre actuale. Cu excepţia cazului directivelor şi deciziilor care intră în vigoare în temeiul articolului 254 alineatele (1) şi (2) din Tratatul CE, se consideră că noile state membre au primit notificări privind directivele şi deciziile în cauză la 1 mai 2004.
ARTICOLUL 34
Noile state membre pun în aplicare măsurile care sunt necesare pentru a se conforma, începând cu 1 mai 2004, dispoziţiilor directivelor şi deciziilor în înţelesul articolului 249 din Tratatul CE şi al articolului 161 din Tratatul CEEA, cu excepţia cazului în care anexele menţionate la articolul 15 sau alte dispoziţii ale prezentului protocol nu prevăd un alt termen.
ARTICOLUL 35
Sub rezerva unor dispoziţii contrare, Consiliul adoptă, la propunerea Comisiei, regulamentele sau deciziile europene necesare pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor din anexele III şi IV din Actul de aderare din 16 aprilie 2003 menţionate la articolele 12 şi 13 din prezentul protocol.
ARTICOLUL 36
1. În cazul în care actele instituţiilor adoptate înainte de 1 mai 2004 trebuie adaptate ca urmare a aderării, iar adaptările necesare nu au fost prevăzute de prezentul protocol, acestea se efectuează în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (2). Aceste adaptări intră în vigoare de la 1 mai 2004.
2. Consiliul, la propunerea Comisiei, sau Comisia, în funcţie de care dintre aceste două instituţii a adoptat actele iniţiale, adoptă, în acest scop, actele necesare.
ARTICOLUL 37
În conformitate cu articolul 33 din Tratatul CEEA, noile state membre transmit Comisiei, în termen de trei luni de la 1 mai 2004, legile, regulamentele şi normele administrative destinate să asigure, pe teritoriul noilor state membre, protecţia sanitară a populaţiei şi a lucrătorilor împotriva pericolelor reprezentate de radiaţiile ionizante.
PARTEA II
DISPOZIŢII PRIVIND PROTOCOALELE ANEXATE LA ACTUL DE ADERARE DIN
16 APRILIE 2003
TITLUL I DISPOZIŢII TRANZITORII PRIVIND BANCA EUROPEANĂ DE INVESTIŢII
ARTICOLUL 38
Regatul Spaniei transferă suma de 309.686.775 euro corespunzătoare cotei sale parte din capitalul vărsat pentru majorarea capitalului subscris. Această contribuţie trebuie transferată în opt tranşe egale scadente la 30 septembrie 2004, 30 septembrie 2005, 30 septembrie 2006, 31 martie 2007, 30 septembrie 2007, 31 martie 2008, 30 septembrie 2008 şi 31 martie 2009.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Regatul Spaniei contribuie, în opt tranşe egale scadente la aceste date, la rezervele şi la provizioanele echivalente rezervelor, precum şi la cuantumul care urmează a fi alocat rezervelor şi provizioanelor, constituit din soldul contului de profit şi pierderi, stabilite la sfârşitul lunii aprilie 2004 şi prezentate în bilanţul Băncii, cu o sumă echivalentă cu un procent de 4,1292% din rezerve şi provizioane.
ARTICOLUL 39
Începând cu 1 mai 2004, noile state membre transferă următoarele sume corespunzătoare cotei ce le revine din capitalul vărsat pentru capitalul subscris în conformitate cu definiţia din articolul 4 din Statutul Băncii Europene de Investiţii:
Polonia | 170.563.175 EUR | |
Republica Cehă | 62.939.275 EUR | |
Ungaria | 59.543.425 EUR | |
Slovacia | 21.424.525 EUR | |
Slovenia | 19.890.750 EUR | |
Lituania | 12.480.875 EUR | |
Cipru | 9.169.100 EUR | |
Letonia | 7.616.750 EUR | |
Estonia | 5.882.000 EUR | |
Malta | 3.490.200 EUR |
Aceste contribuţii se transferă în opt tranşe egale scadente la 30 septembrie 2004, 30 septembrie 2005, 30 septembrie 2006, 31 martie 2007, 30 septembrie 2007, 31 martie 2008, 30 septembrie 2008 şi 31 martie 2009.
ARTICOLUL 40
Noile state membre contribuie, în opt tranşe egale, scadente la datele menţionate la articolul 39, la rezervele şi provizioanele echivalente rezervelor, precum şi la cuantumul care urmează a fi alocat rezervelor şi provizioanelor, constituit din soldul contului de profit şi pierderi, stabilite la sfârşitul lunii aprilie 2004 şi prezentate în bilanţul Băncii Europene de Investiţii, cu sumele echivalente următoarelor procente din rezerve şi provizioane:
Polonia | 2,2742% | |
Republica Cehă | 0,8392% | |
Ungaria | 0,7939% | |
Slovacia | 0,2857% | |
Slovenia | 0,2652% | |
Lituania | 0,1664% | |
Cipru | 0,1223% | |
Letonia | 0,1016% | |
Estonia | 0,0784% | |
Malta | 0,0465% |
ARTICOLUL 41
Capitalul şi plăţile prevăzute la articolele 38, 39 şi 40 sunt transferate de Regatul Spaniei şi de noile state membre în numerar, în euro, cu excepţia derogărilor adoptate în unanimitate de Consiliul Guvernatorilor.
TITLUL II DISPOZIŢII PRIVIND RESTRUCTURAREA INDUSTRIEI SIDERURGICE CEHE
ARTICOLUL 42
1. Fără să aducă atingere articolelor III-167 şi III-168 din Constituţie, ajutoarele de stat acordate de Republica Cehă pentru restructurarea anumitor sectoare din industria siderurgică cehă între 1997 şi 2003 sunt considerate compatibile cu piaţa internă, cu condiţia ca:
(a) perioada prevăzută la articolul 8 alineatul (4) din Protocolul nr. 2 privind produsele reglementate de Tratatul CEEA, anexat la Acordul European de constituire a unei asocieri între Comunităţile Europene şi statele lor membre, pe de o parte, şi Republica Cehă, pe de altă parte1), să fi fost prelungită până la 1 mai 2004;
(b) normele prevăzute de planul de restructurare conform cărora protocolul menţionat anterior a fost prelungit să fi fost respectate pe tot parcursul perioadei 2002-2006;
(c) să fie îndeplinite condiţiile prevăzute de prezentul titlu şi
(d) să nu se mai acorde industriei siderurgice cehe nici un ajutor de stat pentru restructurare după 1 mai 2004.
1) JO L 360, 31.12.1994, p. 2.
2. Restructurarea sectorului siderurgic ceh, descrisă în planurile de afaceri ale întreprinderilor menţionate în anexa 1 la Protocolul nr. 2 la Actul de aderare din 16 aprilie 2003 (denumite în continuare "întreprinderi beneficiare") trebuie finalizată până cel târziu la data de 31 decembrie 2006 (denumită în continuare "finalul perioadei de restructurare"), cu respectarea condiţiilor prevăzute de prezentul titlu.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
3. Doar întreprinderile beneficiare îndeplinesc condiţiile impuse pentru a beneficia de ajutoarele de stat din cadrul programului de restructurare a sectorului siderurgic ceh.
4. Unei întreprinderi beneficiare îi este interzis:
(a) în cazul unei fuziuni cu o întreprindere care nu este menţionată în anexa 1 la Protocolul nr. 2 la Actul de aderare din 16 aprilie 2003, să transmită acestei întreprinderi beneficiile ajutorului care îi este acordat;
(b) să preia activele unor întreprinderi care nu sunt menţionate în anexa 1 la Protocolul nr. 2 la Actul de aderare din 16 aprilie 2003 şi care intră în faliment până la data de 31 decembrie 2006.
5. Orice privatizare ulterioară a unei întreprinderi beneficiare trebuie să respecte condiţiile şi principiile din domeniul viabilităţii, al ajutoarelor de stat şi al reducerii capacităţii, în conformitate cu definiţiile din prezentul titlu.
6. Cuantumul total al ajutoarelor de restructurare care se acordă întreprinderilor beneficiare este determinat de justificările menţionate în planul de restructurare a industriei siderurgice cehe şi în planurile individuale de afaceri aprobate de Consiliu. Dar, în orice caz, ajutorul plătit în perioada 1997-2003 nu trebuie să depăşească un cuantum maxim de 14.147.425.201 CZK. Din acest cuantum total, Nova Hut' primeşte o sumă maximă de 5.700.075.201 CZK, Vitkovice Steel primeşte o sumă maximă de 8.155.350.000 CZK, iar Valcovny Plechu Frydek Mistek primeşte o sumă maximă de 292.000.000 CZK, în funcţie de cerinţele înscrise în planul de restructurare aprobat. Ajutorul se poate acorda o singură dată. Republica Cehă nu acordă nici un alt ajutor de stat pentru restructurarea industriei siderurgice cehe.
7. Reducerea netă a capacităţii pe care trebuie să o realizeze Republica Cehă pentru produsele finite în perioada 1997-2006 corespunde unei cantităţi de 590.000 tone.
Reducerea capacităţii se măsoară exclusiv pe baza închiderii definitive a instalaţiilor de producţie, prin distrugere fizică într-o măsură care să nu permită repunerea lor în funcţiune. Falimentul unei întreprinderi siderurgice nu este suficient pentru a fi luat în calcul în cadrul reducerii capacităţii. Aceste reduceri ale capacităţii, precum şi orice alte reduceri care se dovedesc necesare în cadrul programelor de restructurare, trebuie să se realizeze în conformitate cu calendarele prevăzute la anexa 2 la Protocolul nr. 2 la Actul de aderare din 16 aprilie 2003.
8. Republica cehă elimină barierele din calea schimburilor comerciale pe piaţa cărbunelui, în conformitate cu acquis-ul, în momentul aderării, ceea ce permite întreprinderilor cehe să aibă acces la cărbune la preţul de pe piaţa internaţională.
9. Se pune în aplicare planul de afaceri pentru întreprinderea beneficiară Nova Hut'. În special:
(a) uzina din Vysoke Pece Ostrava (VPO) trebuie inclusă în cadrul organizaţional al Nova Hut', prin dobândirea tuturor drepturilor de proprietate asupra uzinei. Trebuie stabilită o dată limită pentru această fuziune, precizându-se cui îi revine responsabilitatea pentru realizarea acesteia;
(b) eforturile de restructurare se concentrează asupra următoarelor aspecte:
(i) Nova Hut' trebuie să evolueze şi să se orienteze mai degrabă spre comercializare, decât spre producţie, iar administrarea întreprinderii trebuie îmbunătăţită, pentru a deveni mai eficace şi mai transparentă în ceea ce priveşte costurile;
(ii) Nova Hut' trebuie să îşi revizuiască gama de produse şi să se îndrepte spre pieţele cu cea mai mare valoare adăugată;
(iii) Nova Hut' trebuie să realizeze, într-un termen scurt după semnarea Tratatului de aderare, investiţiile necesare pentru creşterea calităţii produselor finite;
(c) este necesară o restructurare a forţei de muncă. Trebuie atinse niveluri ale productivităţii comparabile cu cele obţinute de grupurile siderurgice din Uniune până la 31 decembrie 2006, pe baza cifrelor consolidate ale întreprinderilor beneficiare în cauză;
(d) conformarea la acquis-ul comunitar în domeniul protecţiei mediului se realizează până la 1 mai 2004. Investiţiile necesare în acest sens trebuie luate în considerare în planul de afaceri. În plan trebuie incluse şi investiţiile care trebuie realizate pentru prevenirea şi control integrat al poluării, pentru a se conforma cerinţelor Directivei Consiliului 96/61/CE din 24 septembrie 1996 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării1) până la 1 noiembrie 2007.
1) JO L 257, 10.10.1996, p. 26.
10. Se pune în aplicare planul de afaceri pentru întreprinderea beneficiară Vitkovice Steel. În special:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(a) laminorul duo trebuie să fie închis definitiv până cel târziu la 31 decembrie 2006. În cazul în care întreprinderea este achiziţionată de un investitor strategic, contractul de cumpărare trebuie să fie condiţionat de această închidere;
(b) eforturile de restructurare se concentrează asupra următoarelor aspecte:
(i) creşterea vânzărilor directe şi un accent sporit asupra reducerii costurilor, aspecte esenţiale pentru eficientizarea administraţiei întreprinderii;
(ii) adaptarea la cererea de pe piaţă şi orientarea spre produsele cu cea mai ridicată valoare adăugată;
(iii) investiţiile propuse pentru procesul secundar de producţie de oţel trebuie să fie devansate din 2004 în 2003 pentru a permite întreprinderii să fie competitivă mai degrabă la nivelul calităţii şi nu la nivelul preţurilor;
(c) conformarea la acquis-ul comunitar în domeniul protecţiei mediului se realizează până la 1 mai 2004. Planul de afaceri trebuie să cuprindă investiţiile necesare în acest sens, precum şi investiţiile ulterioare care vor fi necesare în raport cu investiţiile PCIP.
11. Se pune în aplicare planul de afaceri pentru întreprinderea beneficiară Valcovny Plechu Frydek Mistek (VPFM). În special:
(a) laminoarele la cald nr. 1 şi 2 trebui să fie închise definitiv la sfârşitul anului 2004;
(b) eforturile de restructurare se concentrează asupra următoarelor aspecte:
(i) realizarea, într-un termen scurt după semnarea Tratatului de aderare, a investiţiilor necesare pentru creşterea calităţii produselor finite;
(ii) aplicarea cu prioritate a elementelor cheie identificate care contribuie la creşterea beneficiului (inclusiv restructurarea forţei de muncă, reducerea cheltuielilor, creşterea randamentului, reorientarea distribuţiei).
12. Orice modificare ulterioară a planului global de restructurare şi a planurilor specifice trebuie să fie aprobată de Comisie şi, dacă este cazul, de Consiliu.
13. Programul de restructurare trebuie să se desfăşoare în condiţii de deplină transparenţă şi pe baza principiilor solide ale economiei de piaţă.
14. Comisia şi Consiliul monitorizează îndeaproape punerea în aplicare a programului de restructurare şi respectarea condiţiilor prevăzute de prezentul titlu în ceea ce priveşte viabilitatea, ajutoarele de stat şi reducerea capacităţii înainte şi după 1 mai 2004, până la sfârşitul perioadei de restructurare în conformitate cu alineatele (15)-(18). În acest sens, Comisia prezintă un raport Consiliului.
15. Comisia şi Consiliul asigură monitorizarea criteriilor de evaluare a restructurării menţionate în anexa 3 la Protocolul nr. 2 la Actul de aderare din 16 aprilie 2003. Trimiterile la punctul (16) din protocol, cuprinse în anexa în cauză, trebuie interpretate ca trimiteri la alineatul (16) din prezentul articol.
16. Monitorizarea cuprinde evaluări independente efectuate în 2003, 2004, 2005 şi 2006. Testul de viabilitate al Comisiei este un element important de verificare a îndeplinirii condiţiilor de viabilitate.
17. Republica Cehă cooperează pe deplin cu Comisia în ceea ce priveşte toate elementele monitorizării. În special:
(a) Republica Cehă prezintă Comisiei, până cel târziu la 15 martie şi 15 septembrie în fiecare an, rapoarte semestriale privind restructurarea întreprinderilor beneficiare, până la finalul perioadei de restructurare;
(b) primul raport trebuie transmis Comisiei până la 15 martie 2003, iar ultimul până la 15 martie 2007, cu excepţia cazului în care Comisia decide altfel în această privinţă;
(c) rapoartele conţin toate informaţiile necesare pentru monitorizarea procesului de restructurare şi a reducerii şi utilizării capacităţii, precum şi date financiare suficiente pentru a permite o evaluare a îndeplinirii condiţiilor şi cerinţelor prevăzute de prezentul titlu. Rapoartele conţin cel puţin informaţiile indicate în anexa 4 la Protocolul nr. 2 la Actul de aderare din 16 aprilie 2003, pe care Comisia îşi rezervă dreptul de a le modifica în funcţie de experienţa acumulată în cadrul procesului de monitorizare. În plus faţă de rapoartele de activitate ale întreprinderilor beneficiare, se întocmeşte, de asemenea, un raport privind situaţia globală a sectorului siderurgic ceh, inclusiv în ceea ce priveşte evoluţiile macroeconomice recente;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(d) Republica Cehă impune întreprinderilor beneficiare obligaţia de a divulga orice informaţii relevante care, în alte circumstanţe, ar putea fi considerate confidenţiale. În rapoartele adresate Consiliului, Comisia se asigură că nu divulgă informaţii confidenţiale privind anumite întreprinderi.
18. Comisia poate decide, în orice moment, să mandateze un consultant independent să evalueze rezultatele monitorizării, să facă orice cercetări care s-ar putea dovedi necesare şi să prezintă rapoarte în acest sens Comisiei şi Consiliului.
19. În cazul în care, pe baza rapoartelor menţionate la alineatul (17), Comisia stabileşte că situaţia existentă este substanţial diferită de datele financiare pe baza cărora se realizează evaluarea de viabilitate, aceasta poate obliga Republica Cehă să adopte dispoziţiile adecvate pentru a consolida aplicarea măsurilor de restructurare în întreprinderile beneficiare în cauză.
20. În cazul în care monitorizarea relevă faptul că:
(a) nu au fost îndeplinite condiţiile care însoţesc dispoziţiile tranzitorii din prezentul titlu;
(b) nu au fost îndeplinite angajamentele asumate în cadrul prelungirii perioadei în cursul căreia Republica Cehă poate acorda ajutoare de stat pentru restructurarea industriei sale siderurgice în temeiul Acordului european de instituire a unei asocieri între Comunităţile Europene şi statele lor membre, pe de o parte, şi Republica Cehă, pe de altă parte1), sau că
(c) Republica Cehă a acordat industriei siderurgice şi, în special, întreprinderilor beneficiare, în perioada de restructurare, ajutoare de stat suplimentare neconforme, nu se aplică dispoziţiile tranzitorii din prezentul titlu.
Comisia adoptă dispoziţiile necesare pentru a solicita fiecărei întreprinderi implicate rambursarea tuturor ajutoarelor acordate cu încălcarea condiţiilor stabilite în prezentul titlu.
1) JO L 360, 31.12.1994, p. 2.
TITLUL III
DISPOZIŢII PRIVIND ZONELE DE SUVERANITATE ALE REGATULUI UNIT AL
MARII BRITANII ŞI IRLANDEI DE NORD ÎN CIPRU
ARTICOLUL 43
1. Zonele de suveranitate ale Regatului Unit sunt incluse în teritoriul vamal al Uniunii şi, în acest sens, actele Uniunii în domeniul vamal şi al politicii comerciale comune enumerate în partea I din anexa la Protocolul nr. 3 la Actul de aderare din 16 aprilie 2003 se aplică zonelor de suveranitate, sub rezerva modificărilor menţionate în anexa respectivă. În anexa în cauză, trimiterea "la prezentul protocol" trebuie interpretată drept trimitere la prezentul titlu.
2. Actele Uniunii privind impozitele pe cifra de afaceri, accize şi alte forme de impozitare indirectă enumerate în partea II din anexa la Protocolul nr. 3 la Actul de aderare din 16 aprilie 2003 se aplică zonelor de suveranitate, sub rezerva modificărilor menţionate în anexa respectivă, precum şi a dispoziţiilor relevante aplicabile pentru Cipru, prevăzute de prezentul protocol.
3. Actele Uniunii enumerate în partea III din anexa la Protocolul nr. 3 la Actul de aderare din 16 aprilie 2003 se modifică în conformitate cu anexa respectivă pentru a permite Regatului Unit să menţină scutirile şi derogările de taxe vamale şi impozite de care beneficiază, în temeiul Tratatului de constituire a Republicii Cipru (denumit în continuare "Tratatul de constituire"), forţele sale şi personalul asociat pentru aprovizionarea cu bunuri.
ARTICOLUL 44
Articolele III-225 - III-232 din Constituţie, precum şi dispoziţiile adoptate în temeiul acestora şi dispoziţiile adoptate în conformitate cu articolul III-278 alineatul (4) litera (b) din Constituţie se aplică zonelor de suveranitate ale Regatului Unit.
ARTICOLUL 45
Persoanele care îşi au reşedinţa sau lucrează pe teritoriul zonelor de suveranitate ale Regatului Unit şi care, în conformitate cu regimul instituit, la 16 august 1960, în temeiul Tratatului de constituire şi al schimbului de note aferent, se supun legislaţiei Republicii Cipru în materie de asistenţă socială sunt tratate, în înţelesul Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 1408/71 din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială salariaţilor şi familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii1), drept persoane care îşi au reşedinţa sau lucrează în Republica Cipru.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
1) JO L 149, 5.7.1971, p. 2.
ARTICOLUL 46
1. Republica Cipru nu este obligată să controleze persoanele care trec frontierele terestre sau maritime cu zonele de suveranitate ale Regatului Unit, aceste persoane nefiind supuse nici unei restricţii a Uniunii privind trecerea frontierelor externe.
2. Regatul Unit supune persoanele care trec frontierele externe ale zonelor sale de suveranitate unor controale în conformitate cu angajamentele prevăzute de partea IV din anexa la Protocolul nr. 3 la Actul de aderare din 16 aprilie 2003.
ARTICOLUL 47
Pentru a asigura aplicarea eficientă a obiectivelor din prezentul titlu, Consiliul poate adopta, la propunerea Comisiei, o decizie europeană de modificare a articolelor 43-46, inclusiv a anexei la Protocolul nr. 3 la Actul de aderare din 16 aprilie 2003, sau privind aplicarea în zonele de suveranitate ale Regatului Unit a altor dispoziţii din Constituţie sau din actele Uniunii, însoţite, dacă este cazul, de condiţii specifice. Consiliul hotărăşte în unanimitate. Comisia consultă Regatul Unit şi Republica Cipru înainte de a înainta o propunere.
ARTICOLUL 48
1. Sub rezerva alineatului (2), Regatul Unit este responsabil pentru punerea în aplicare a prezentului titlu în zonele sale de suveranitate. În special:
(a) Regatul Unit este responsabil de aplicarea măsurilor Uniunii, precizate în prezentul titlu, în domeniul vamal, al fiscalităţii indirecte şi al politicii comerciale comune în ceea ce priveşte mărfurile care intră pe teritoriul Insulei Cipru sau ies de pe acest teritoriu trecând printr-un port sau aeroport situat în interiorul zonelor de securitate ale regatului Unit;
(b) controalele vamale asupra mărfurilor importate în sau exportate din Insula Cipru de forţele armate ale Regatului Unit în tranzit printr-un port sau aeroport situat în Republica Cipru pot fi realizate în interiorul zonelor de suveranitate ale Regatului Unit;
(c) Regatul Unit este responsabil de eliberarea licenţelor, autorizaţiilor sau certificatelor care ar putea fi necesare în temeiul oricărei măsuri a Uniunii aplicabile în cazul mărfurilor importate în sau exportate din Insula Cipru de forţele armate ale Regatului Unit.
2. Republica Cipru este responsabilă de gestionarea şi de plata tuturor fondurilor Uniunii pe care le pot pretinde persoanele din zonele de suveranitate ale Regatului Unit în cadrul aplicării politicii agricole comune în zonele în cauză în temeiul articolului 44 şi este responsabilă pentru aceste cheltuieli în faţa Comisiei.
3. Fără să aducă atingere alineatelor (1) şi (2), Regatul Unit poate delega autorităţilor competente din Republica Cipru, în conformitate cu regimul instaurat în temeiul Tratatului de constituire, executarea oricărei sarcini impuse unui stat membru de o dispoziţie prevăzută la articolele 43-46 sau pentru aplicarea acestora.
4. Regatul Unit şi Republica Cipru cooperează pentru a asigura aplicarea eficientă a dispoziţiilor din prezentul titlu în zonele de securitate ale Regatului Unit şi încheie, dacă este cazul, alte acorduri cu scopul de a delega punerea în aplicare a oricărei dispoziţii din articolele 43-46. Un exemplar al acordurilor încheiate în acest sens se transmite Comisiei.
ARTICOLUL 49
Regimul instituit de prezentul titlu are ca obiect exclusiv reglementarea situaţiei speciale a zonelor de suveranitate ale Regatului Unit din Cipru, nu poate fi aplicat nici unui alt teritoriu al Uniunii şi nu poate fi considerat ca un precedent, integral sau parţial, pentru orice alt regim special care există deja sau care ar putea fi instituit pe un alt teritoriu european prevăzut la articolul IV-440 din Constituţie.
ARTICOLUL 50
Începând cu 1 mai 2004, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului, o dată la cinci ani, un raport privind aplicarea dispoziţiilor din prezentul titlu.
ARTICOLUL 51
Dispoziţiile din prezentul titlu se aplică în lumina declaraţiei privind zonele de suveranitate ale Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord în Cipru care reia, fără a le modifica efectele juridice, dispoziţiile din preambulul protocolului nr. 3 la Actul de aderare din 16 aprilie 2003.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
TITLUL IV DISPOZIŢII PRIVIND CENTRALA NUCLEARĂ DE LA IGNALINA DIN LITUANIA
ARTICOLUL 52
Recunoscând că Uniunea este dispusă să acorde o asistenţă suplimentară proporţională cu eforturile depuse de Lituania pentru declasarea centralei nucleare de la Ignalina şi subliniind această dovadă de solidaritate, Lituania s-a angajat să închidă unitatea 1 a centralei nucleare de la Ignalina înainte de 2005, iar unitatea 2 a centralei până cel târziu la 31 decembrie 2009, iar ulterior să le declaseze.
ARTICOLUL 53
1. În perioada 2004-2006, Uniunea asigură un program de asistenţă financiară suplimentară pentru a susţine eforturile Lituaniei de declasare a centralei nucleare de la Ignalina şi a face faţă consecinţelor închiderii şi declasării acestei centrale (denumit în continuare "programul Ignalina").
2. Măsurile din cadrul programului Ignalina se adoptă şi se pun în aplicare în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3906/89 din 18 decembrie 1989 privind ajutorul economic acordat anumitor ţări din Europa Centrală şi de Est1).
1) JO L 375, 23.12.1989, p. 11.
3. Programul Ignalina vizează în special: măsuri de susţinere pentru declasarea centralei nucleare de la Ignalina, măsuri pentru reabilitarea mediului înconjurător cu respectarea acquis-ului şi pentru modernizarea capacităţilor convenţionale de producţie destinate înlocuirii capacităţilor de producţie ale celor două reactoare de la centrala nucleară de la Ignalina şi alte măsuri care decurg din decizia de închidere şi de declasare a acestei centrale şi care contribuie la restructurarea indispensabilă, reabilitarea mediului înconjurător şi modernizarea sectoarelor de producţie, de transport şi de distribuţie a energiei din Lituania, precum şi la creşterea siguranţei în aprovizionare şi a eficienţei energetice în Lituania.
4. Programul Ignalina cuprinde, de asemenea, măsuri destinate să ajute personalul centralei să menţină un nivel ridicat de siguranţă în operare în cadrul centralei nucleare de la Ignalina în perioada anterioară închiderii şi în cursul declasării reactoarelor.
5. Pentru perioada 2004-2006, cuantumul alocat programului Ignalina este de 285 de milioane de euro în credite de angajament, care urmează a fi angajate în tranşe anuale egale.
6. Pentru anumite măsuri, contribuţia prevăzută în cadrul programului Ignalina se poate ridica la 100% din cheltuielile totale. Ar trebui să se facă toate eforturile, pe de parte pentru aplicarea în continuare a practicii de cofinanţare instituite în cadrul asistenţei de preaderare în ceea ce priveşte activităţile de declasare întreprinse de Lituania şi, pe de altă parte, pentru atragerea de alte surse de cofinanţare, dacă este cazul.
7. Asistenţa acordată în cadrul programului Ignalina poate fi pusă la dispoziţie, integral sau parţial, ca o contribuţie a Uniunii la Fondul internaţional de asistenţă pentru dezafectarea centralei nucleare de la Ignalina, administrat de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.
8. Ajutoarele publice provenite din surse naţionale, de la Uniune şi din surse internaţionale:
(a) destinate reabilitării mediului înconjurător cu respectarea acquis-ului şi măsurilor de modernizare a centralei termice de la Elektrenai, în Lituania, care este esenţială pentru înlocuirea capacităţilor de producţie ale celor două reactoare nucleare de la Ignalina şi
(b) destinate declasării centralei nucleare de la Ignalina sunt compatibile cu normele pieţei interne, definite în Constituţie.
9. Ajutoarele publice provenite din surse naţionale, de la Uniune şi din surse internaţionale care sunt destinate să contribuie la eforturile depuse de Lituania pentru a face faţă consecinţelor închiderii şi declasării centralei nucleare de la Ignalina pot fi considerate, de la caz la caz, ca fiind compatibile, în conformitate cu Constituţia, cu normele pieţei interne, în special ajutoarele publice destinate creşterii siguranţei în aprovizionarea cu energie.
ARTICOLUL 54
1. Recunoscând că declasarea centralei nucleare de la Ignalina este un proces pe termen lung care reprezintă pentru Lituania o cheltuială financiară excepţională, disproporţionată faţă de dimensiunile şi capacitatea sa economică, Uniunea, din solidaritate cu Lituania, îi asigură acesteia o asistenţă suplimentară adecvată eforturilor de declasare care vor avea loc după 2006.
2. În acest scop, programul Ignalina continuă fără întrerupere şi este prelungit dincolo de 2006. Modalităţile de punere în aplicare a programului Ignalina, după prelungire, se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 35 şi intră în vigoare cel mai târziu la data expirării perspectivelor financiare, în conformitate cu definiţia din Acordul Interinstituţional din 6 mai 1999.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
3. Programul Ignalina, prelungit în conformitate cu dispoziţiile alineatului (2), are la bază elementele şi principiile descrise la articolul 53.
4. Pentru perioada inclusă în perspectivele financiare următoare, ansamblul creditelor alocate programului Ignalina prelungit trebuie să fie adecvat în medie. Resursele sunt programate în funcţie de necesităţile de finanţare şi de capacităţile de absorbţie reale.
ARTICOLUL 55
Fără să aducă atingere dispoziţiilor din articolul 52, clauza de salvgardare prevăzută la articolul 26 este aplicabilă până la 31 decembrie 2012, în cazul în care în Lituania este periclitată aprovizionarea cu energie.
ARTICOLUL 56
Prezentul titlu se aplică în lumina declaraţiei privind centrala nucleară de la Ignalina din Lituania care reia, fără a le modifica efectele juridice, dispoziţiile din preambulul protocolului nr. 4 la Actul de aderare din 16 aprilie 2003.
TITLUL V
DISPOZIŢII PRIVIND TRANZITUL TERESTRU DE PERSOANE ÎNTRE REGIUNEA
KALININGRAD ŞI CELELALTE PĂRŢI ALE FEDERAŢIEI RUSE
ARTICOLUL 57
Dispoziţiile şi aranjamentele Uniunii în domeniul tranzitului de persoane între regiunea Kaliningrad şi celelalte părţi ale Federaţiei Ruse, în special Regulamentul Consiliului (CE) nr. 693/2003 din 14 aprilie 2003 privind crearea unui document pentru facilitarea tranzitului (FTD) şi a unui document pentru facilitarea tranzitului feroviar (FRTD) şi de modificare a instrucţiunilor consulare comune şi a manualului comun1), nu au ca efect, prin ele însele, amânarea sau întârzierea deplinei participări al Lituaniei la acquis-ul Schengen, inclusiv eliminarea controalelor la frontierele interne.
1) JO L 99, 17.4.2003, p. 8.
ARTICOLUL 58
Uniunea ajută Lituania să pună în aplicare dispoziţiile şi aranjamentele necesare pentru tranzitul de persoane între regiunea Kaliningrad şi celelalte părţi ale Federaţiei Ruse, astfel încât Lituania să participe pe deplin la spaţiul Schengen cât mai curând posibil.
Uniunea ajută Lituania să gestioneze tranzitul de persoane între regiunea Kaliningrad şi celelalte părţi ale Federaţiei Ruse şi suportă în special costurile suplimentare ale punerii în aplicare a dispoziţiilor speciale din acquis, prevăzute în acest sens.
ARTICOLUL 59
Fără să aducă atingere drepturilor suverane ale Lituaniei, orice act privind tranzitul de persoane între regiunea Kaliningrad şi celelalte părţi ale Federaţiei Ruse se adoptă de Consiliu, la propunerea Comisiei. Consiliul hotărăşte în unanimitate.
ARTICOLUL 60
Prezentul titlu se aplică în lumina declaraţiei privind tranzitul terestru de persoane între regiunea Kaliningrad şi celelalte părţi ale Federaţiei Ruse care reia, fără a le modifica efectele juridice, dispoziţiile din preambulul protocolului nr. 5 la Actul de aderare din 16 aprilie 2003.
TITLUL VI DISPOZIŢII PRIVIND DOBÂNDIREA DE REŞEDINŢE SECUNDARE ÎN MALTA
ARTICOLUL 61
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Ţinând seama de numărul redus de reşedinţe existente în Malta şi de numărul foarte mic de terenuri disponibile pentru construcţii, care permit acoperirea exclusivă a strictului necesar generat de evoluţia demografică a populaţiei actuale, Malta poate aplica în continuare, în mod nediscriminatoriu, normele privind dobândirea şi deţinerea de bunuri imobile cu destinaţia de reşedinţe secundare de către resortisanţi ai statelor membre care nu au avut în mod legal reşedinţa în Malta timp de cel puţin cinci ani, stabilite de legea privind bunurile imobile (dobândirea de către nerezidenţi) (capitolul 246).
Malta pune în aplicare proceduri de autorizare pentru dobândirea de bunuri imobile cu destinaţia de reşedinţe secundare în Malta. Aceste proceduri au la bază criterii publice, obiective, stabile şi transparente. Criteriile sunt aplicate nediscriminatoriu şi nu fac diferenţe între resortisanţii maltezi şi cei ai altor state membre. Malta se asigură că resortisanţii unui stat membru nu sunt trataţi în nici un caz mai restrictiv decât resortisanţii unei ţări terţe.
În cazul în care valoarea unui astfel de bun pe care l-a dobândit un resortisant al unui stat membru depăşeşte pragul stabilit de legislaţia malteză, care este de 30.000 de lire malteze pentru apartamente şi de 50.000 de lire malteze pentru orice alt tip de bunuri decât apartamentele şi bunurile cu valoare istorică, se acordă autorizaţia. Malta poate revizui limitele stabilite de legislaţia respectivă pentru a ţine seama de evoluţia preţurilor pe piaţa malteză a bunurilor imobile.
TITLUL VII DISPOZIŢII PRIVIND AVORTUL ÎN MALTA
ARTICOLUL 62
Nici o dispoziţie din Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, din tratatele şi actele de modificare sau de completare a acestuia nu aduce atingere aplicării, pe teritoriul maltez, a legislaţiei interne privind avortul.
TITLUL VIII DISPOZIŢII PRIVIND RESTRUCTURAREA INDUSTRIEI SIDERURGICE POLONEZE
ARTICOLUL 63
1. Fără să aducă atingere articolelor III-167 şi III-168 din Constituţie, ajutoarele de stat acordate de Polonia pentru restructurarea sectoarelor specifice din industria siderurgică poloneză sunt recunoscute ca fiind compatibile cu piaţa internă, cu condiţia ca:
(a) perioada prevăzută la articolul 8 alineatul (4) din Protocolul nr. 2 privind produsele CECO la Acordul european de instituire a unei asocieri între Comunităţile Europene şi statele lor membre, pe de o parte, şi Polonia, pe de altă parte1), să se fi prelungit până la 1 mai 2004;
1) JO L 348, 31.12.1993, p. 2.
(b) modalităţile prevăzute de planul de restructurare în temeiul cărora a fost prelungit protocolul menţionat anterior să fie monitorizate pe întreaga perioadă 2002-2006;
(c) să fie îndeplinite condiţiile prevăzute de prezentul titlu şi;
(d) după 1 mai 2004, industria siderurgică poloneză să nu mai beneficieze de nici un ajutor de stat pentru restructurare.
2. Restructurarea sectorului siderurgic polonez, descrisă în planurile individuale de afaceri ale întreprinderilor din lista prevăzută de anexa 1 la Protocolul nr. 8 la Actul de aderare din 16 aprilie 2003 (denumite în continuare "întreprinderi beneficiare") să fie finalizată, în conformitate cu condiţiile stabilite în prezentul titlu, până cel târziu la data de 31 decembrie 2006 (denumită în continuare "sfârşitul perioadei de restructurare").
3. Doar întreprinderile beneficiare pot beneficia de ajutoarele de stat din cadrul programului de restructurare a industriei siderurgice poloneze.
4. O întreprindere beneficiară nu poate:
(a) în cazul unei fuziuni cu o întreprindere care nu este menţionată în anexa 1 la Protocolul nr. 8 la Actul de aderare din 16 aprilie 2003, să transmită beneficiile ajutorului care îi este acordat;
(b) să preia activele unei întreprinderi care nu este menţionată în anexa 1 la Protocolul nr. 8 la Actul de aderare din 16 aprilie 2003 şi care intră în faliment până la data de 31 decembrie 2006.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
5. Orice privatizare ulterioară a unei întreprinderi beneficiare trebuie să se realizeze astfel încât să respecte nevoia de transparenţă şi condiţiile şi principiile aplicabile viabilităţii, ajutoarelor de stat şi reducerii capacităţii, în conformitate cu definiţiile din prezentul titlu. Nu trebuie să se acorde nici un alt ajutor în cadrul vânzării unui întreprinderi sau a unor active izolate.
6. Ajutoarele pentru restructurare acordate întreprinderilor beneficiare se determină în funcţie de justificările prevăzute de planul de restructurare a industriei siderurgice poloneze şi în planurile individuale de afaceri aprobate de Consiliu. Însă, în orice caz, ajutoarele acordate în perioada 1997-2003 şi cuantumul lor total nu trebuie să depăşească 3.387.070.000 PLN.
Din această sumă totală:
(a) în ceea ce priveşte Polskie Huty Stali (denumită în continuare "PHS") ajutorul acordat deja sau care trebuie acordat între 1997 şi sfârşitul anului 2003 nu trebuie să depăşească 3.140.360.000 PLN. PHS a beneficiat deja de un ajutor pentru restructurare în valoare de 62.360.000 PLN în perioada 1997-2001. Această întreprindere trebuie să primească un nou ajutor pentru restructurare, al cărui cuantum să nu depăşească 3.087.000.000 PLN în 2002 şi 2003, în funcţie de cerinţele prevăzute de planul de restructurare aprobat (care trebuie plătit integral în 2002, în cazul în care prelungirea perioadei de graţie prevăzute de Protocolul nr. 2 la Acordul european de instituire a unei asocieri între Comunităţile Europene şi statele lor membre, pe de o parte, şi Polonia, pe de altă parte, se acordă până la sfârşitul anului 2002 sau, dacă nu, în 2003);
(b) în ceea ce priveşte Huta Andrzej S.A., Huta Bankowa Sp. z o.o., Huta Batory S.A., Huta Buczek S.A., Huta L.W. Sp. z o.o., Huta Labedy S.A. şi Huta Pokoj S.A. (denumite în continuare "celelalte întreprinderi beneficiare"), ajutorul pentru restructurarea industriei siderurgice care a fost deja acordat sau care trebuie acordat între 1997 şi sfârşitul anului 2003 nu trebuie să depăşească 246.710.000 PLN. Aceste întreprinderi au beneficiat deja de un ajutor pentru restructurare în valoare de 37.160.000 PLN în perioada 1997-2001. Ele primesc un nou ajutor pentru restructurare, al cărui cuantum nu depăşeşte 210.210.000 PLN, în funcţie de cerinţele prevăzute de planul de restructurare aprobat (din care 182.170.000 PLN în 2002 şi 27.380.000 PLN în 2003, în cazul în care prelungirea perioadei de graţie prevăzute de Protocolul nr. 2 la Acordul european de instituire a unei asocieri între Comunităţile Europene şi statele lor membre, pe de o parte, şi Polonia, pe de altă parte, se acordă până la sfârşitul anului 2002 sau, dacă nu, 210.210.000 PLN în 2003).
Polonia nu mai acordă nici un alt ajutor pentru restructurarea industriei siderurgice poloneze.
7. Reducerea netă de capacitate pe care trebuie să o realizeze Polonia, pentru produsele finite, în perioada 1997-2006, trebuie să fie de cel puţin 1.231.000 de tone. Acest volum global include reducerile nete de capacitate de cel puţin 715.000 de tone pe an de produse laminate la cald şi de 716.000 de tone pe an de produse laminate la rece, precum şi creştere maximă de 200.000 de tone pe an pentru celelalte produse finite.
Reducerea de capacitate se măsoară exclusiv pe baza închiderii definitive a instalaţiilor de producţie, prin distrugere fizică într-o măsură care să nu permită repunerea lor în funcţiune.
Falimentul unei întreprinderi siderurgice nu este considerat a fi o reducere a capacităţii.
Reducerile nete de capacitate indicate în anexa 2 la Protocolul nr. 8 la Actul de aderare din 16 aprilie 2003 constituie valorile minime, iar reducerile nete reale de capacitate care trebuie realizate, precum şi calendarul prevăzut în acest sens sunt hotărâte pe baza programului de restructurare definitiv al Poloniei, precum şi pe baza planurilor individuale de afaceri, în cadrul Acordului european de instituire a unei asocieri între Comunităţile Europene şi statele lor membre, pe de o parte, şi Polonia, pe de altă parte, ţinând seama de obiectivul de garantare a viabilităţii întreprinderilor beneficiare la 31 decembrie 2006.
8. Se pune în aplicare planul de afaceri al întreprinderii PHS. În special:
(a) eforturile de restructurare se concentrează asupra următoarelor acţiuni:
(i) reorganizarea instalaţiilor de producţie ale PHS în funcţie de produse şi constituirea unei structuri orizontale pe funcţii (achiziţii, producţie, vânzare);
(ii) constituirea în cadrul PHS a unei structuri de conducere unificate, ceea ce ar permite realizarea deplină a unor sinergii în cadrul consolidării;
(iii) evoluţia vocaţiei strategice a PHS pentru a o orienta mai degrabă spre comercializare, decât spre producţie;
(iv) creşterea eficacităţii administraţiei PHS şi asigurarea simultană a unui control mai bun asupra vânzărilor directe;
(v) pe baza considerentelor economice relevante, revizuirea strategiei PHS privind întreprinderile fiice şi, dacă este cazul, reintegrarea serviciilor în societatea mamă;
(vi) revizuirea gamei de produse a PHS, cu reducerea supracapacităţii pentru produsele semifinite lungi şi, în general, orientarea spre piaţa produselor cu o valoare adăugată mai mare;
(vii) efectuarea de către PHS a unor investiţii pentru a realiza produse finite de o calitate mai ridicată; este oportun să se acorde atenţie în special atingerii, înainte de data stabilită în calendarul de punere în aplicare a programului de restructurare a PHS, dar cel târziu până la sfârşitul anului 2006, a unui nivel de calitate a producţiei 3 sigma în uzina PHS din Cracovia;
(b) PHS trebuie să realizeze economii de costuri cât mai mari posibil în perioada de restructurare, graţie creşterii randamentului energetic şi de aprovizionare şi unei productivităţi comparabile cu nivelul din Uniune;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(c) este necesară o restructurare a forţei de muncă; până la 31 decembrie 2006 trebuie să se ajungă la niveluri ale productivităţii comparabile cu cele obţinute de grupurile siderurgice din Uniune, pe baza cifrelor consolidate, incluzând angajările indirecte în societăţile de servicii aparţinând în totalitate întreprinderilor beneficiare;
(d) orice privatizare trebuie să se realizeze astfel încât să respecte nevoia de transparenţă şi să se respecte pe deplin valoarea comercială a PHS. Nu trebuie să se acorde nici un alt ajutor în cadrul vânzării.
9. Se pune în aplicare planul de afaceri pentru celelalte întreprinderi beneficiare, în special:
(a) pentru toate celelalte întreprinderi beneficiare, eforturile de restructurare se concentrează asupra următoarelor acţiuni:
(i) evoluţia vocaţiei strategice pentru a o orienta mai degrabă spre comercializare, decât spre producţie;
(ii) creşterea eficacităţii conducerii întreprinderilor şi asigurarea simultană a unui control mai bun asupra vânzărilor directe;
(iii) pe baza considerentelor economice relevante, revizuirea strategiei întreprinderilor fiice şi dacă este cazul, reintegrarea serviciilor în societăţile mame;
(b) pentru Huta Bankowa, punerea în aplicare a unui program de reducere a costurilor;
(c) pentru Huta Buczek, obţinerea sprijinului financiar necesar din partea creditorilor şi al instituţiilor financiare locale şi punerea în aplicare a unui program de reducere a costurilor, inclusiv o reducere a costurilor de investiţii prin adaptarea instalaţiilor de producţie existente;
(d) pentru Huta Labedy, punerea în aplicare a unui program de reducere a costurilor şi de diminuare a dependenţei sale faţă de industria minieră;
(e) pentru Huta Pokoj, măsuri pentru atingerea unor niveluri internaţionale de productivitate în filiale, aplicarea unor programe de economisire a energiei şi anularea investiţiilor propuse în departamentul de procesare şi construcţii;
(f) pentru Huta Batory, încheierea unui acord cu creditorii şi instituţiile financiare privind reeşalonarea datoriilor şi creditele de investiţii. Întreprinderea trebuie, de asemenea, să realizeze economii suplimentare importante, asociate restructurării forţei de muncă şi creşterii randamentelor;
(g) pentru Huta Andrzej, fundamentarea dezvoltării sale pe baze financiare solide prin negocierea unui acord între actualii furnizori de fonduri ai întreprinderii, creditorii pe termen lung, furnizorii de credite comerciale şi instituţiile financiare. Sunt necesare investiţii suplimentare pentru moara laminară, precum şi pentru punerea în aplicare a planului de reducere a personalului;
(h) pentru Huta L.W., realizarea de investiţii pentru proiectul de laminoare de cald al întreprinderii, echipamentele de ridicat şi sensibilizarea la problemele de protecţie a mediului. De asemenea, această întreprindere trebuie să atingă niveluri mai ridicate ale productivităţii, printr-o restructurare a personalului şi o reducere a costurilor serviciilor externe.
10. Orice modificare a planului global de restructurare şi a planurilor individuale de afaceri trebuie să fie aprobată de Comisie şi, dacă este cazul, de Consiliu.
11. Programul de restructurare trebuie să se desfăşoare în condiţii de deplină transparenţă şi pe baza principiilor solide ale economiei de piaţă.
12. Comisia şi Consiliul monitorizează îndeaproape punerea în aplicare a programului de restructurare şi respectarea condiţiilor prevăzute de prezentul titlu în ceea ce priveşte viabilitatea, ajutoarele de stat şi reducerile de capacitate înainte şi după 1 mai 2004, până la sfârşitul perioadei de restructurare, în conformitate cu alineatele (13)-(18). În acest sens, Comisia prezintă un raport Consiliului.
13. Comisia şi Consiliul controlează, pe lângă ajutoarele de stat, criteriile de evaluare a restructurării, prevăzute la anexa 3 la Protocolul nr. 8 la Actul de aderare din 16 aprilie 2003. Trimiterile la punctul 14 din protocol, cuprinse în anexa în cauză, trebuie înţelese ca fiind trimiteri la alineatul (14) din prezentul articol.
14. Controlul include o evaluare independentă care se efectuează în 2003, 2004, 2005 şi 2006. În cadrul evaluării se aplică testul de viabilitate al Comisiei şi se măsoară productivitatea.
15. Polonia cooperează pe deplin pentru aplicarea tuturor dispoziţiilor privind controlul, în special:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(a) Polonia prezintă Comisiei, până cel târziu la 15 martie şi 15 septembrie în fiecare an, rapoarte semestriale privind restructurarea întreprinderilor beneficiare, până la finalul perioadei de restructurare;
(b) primul raport trebuie transmis Comisiei până la 15 martie 2003, iar ultimul până la 15 martie 2007, cu excepţia cazului în care Comisia decide altfel în această privinţă;
(c) rapoartele conţin toate informaţiile necesare pentru controlul procesului de restructurare, al ajutoarelor de stat şi a reducerii şi utilizării capacităţilor, precum şi date financiare suficiente pentru a permite o evaluare a modului de îndeplinire a condiţiilor şi cerinţelor prevăzute de prezentul titlu. Rapoartele conţin cel puţin informaţiile indicate în anexa 4 la Protocolul nr. 8 la Actul de aderare din 16 aprilie 2003, pe care Comisia îşi rezervă dreptul să le modifice în funcţie de experienţa acumulată în cadrul procesului de monitorizare. În anexa 4 la Protocolul nr. 8 la Actul de aderare din 16 aprilie 2003, trimiterea la punctul 14 din protocol trebuie interpretată drept trimitere la alineatul (14) din prezentul articol. În plus faţă de rapoartele individuale ale întreprinderilor beneficiare, se întocmeşte, de asemenea, un raport privind situaţia globală a sectorului siderurgic polonez, inclusiv în ceea ce priveşte evoluţiile macroeconomice recente;
(d) Polonia trebuie să furnizeze, în plus, toate informaţiile suplimentare necesare evaluării independente prevăzute la alineatul (14);
(e) Polonia impune întreprinderilor beneficiare obligaţia de a comunica toate datele relevante care, în alte circumstanţe, ar putea fi considerate confidenţiale. În rapoartele adresate Consiliului, Comisia se asigură că nu divulgă informaţii confidenţiale privind anumite întreprinderi.
16. Comisia poate decide, în orice moment, să mandateze un consultant independent să evalueze rezultatele monitorizării, să facă orice cercetări care s-ar putea dovedi necesare şi să prezintă rapoarte în acest sens Comisiei şi Consiliului.
17. În cazul în care, pe baza monitorizării, Comisia stabileşte că situaţia existentă este substanţial diferită de datele financiare pe baza cărora se realizează evaluarea de viabilitate, aceasta poate solicita Poloniei să adopte măsurile adecvate pentru a consolida sau modifica măsurile de restructurare în întreprinderile beneficiare în cauză.
18. În cazul în care monitorizarea relevă faptul că:
(a) nu au fost îndeplinite condiţiile cărora le sunt subordonate dispoziţiile tranzitorii din prezentul titlu;
(b) nu au fost îndeplinite angajamentele asumate în cadrul prelungirii perioadei în cursul căreia Polonia poate acorda, cu titlu excepţional, ajutoare de stat pentru restructurarea industriei sale siderurgice în temeiul Acordului european de instituire a unei asocieri între Comunităţile Europene şi statele lor membre, pe de o parte, şi Polonia, pe de altă parte sau că
(c) în perioada de restructurare, Polonia a acordat industriei siderurgice şi întreprinderilor beneficiare ajutoare de stat suplimentare incompatibile,
nu se aplică dispoziţiile tranzitorii din prezentul titlu.
Comisia adoptă măsurile necesare pentru a solicita întreprinderilor implicate rambursarea tuturor ajutoarelor acordate cu încălcarea condiţiilor stabilite în prezentul titlu.
TITLUL IX
DISPOZIŢII PRIVIND UNITATEA 1 ŞI UNITATEA 2 DE LA CENTRALA
NUCLEARĂ DIN BOHUNICE V1 DIN SLOVACIA
ARTICOLUL 64
Slovacia s-a angajat să închidă unitatea 1 a centralei nucleare din Bohunice V1 până cel târziu la 31 decembrie 2006, iar unitatea 2 a centralei până cel târziu la 31 decembrie 2008 şi, ulterior, să le declaseze.
ARTICOLUL 65
1. În perioada 2004-2006, Uniunea asigură asistenţă financiară pentru a susţine eforturile Slovaciei de declasare a centralei nucleare Bohunice V1 şi pentru a face faţă consecinţelor închiderii şi declasării unităţilor 1 şi 2 ale acestei centrale (denumită în continuare "asistenţă").
2. Asistenţa se aprobă şi se pune în aplicare în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 3906/89 din 18 decembrie 1989 privind ajutorul economic acordat anumitor ţări din Europa Centrală şi de Est1).
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
1) JO L 375, 23.12.1989, p. 11.
3. Pentru perioada 2004-2006, cuantumul asistenţei se ridică la 90 de milioane de euro în credite de angajament, care urmează a fi angajate în tranşe anuale egale.
4. Asistenţa poate fi pusă la dispoziţie, parţial sau integral, ca o contribuţie a Uniunii la Fondul internaţional de asistenţă pentru dezafectarea centralei nucleare de la Bohunice, administrat de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.
ARTICOLUL 66
Uniunea recunoaşte că declasarea centralei nucleare de la Bohunice V1 trebuie să continue dincolo de perspectivele financiare, definite în Acordul interinstituţional din 6 mai 1999 şi că aceasta reprezintă pentru Slovacia un efort financiar semnificativ. Deciziile care se vor lua în privinţa acordării de asistenţă din partea Uniunii şi după 2006 vor ţine seama de această situaţie.
ARTICOLUL 67
Prezentul titlu se aplică în lumina declaraţiei privind unitatea 1 şi unitatea 2 ale centralei nucleare de la Bohunice V1 din Slovacia care reia, fără a le modifica efectele juridice, dispoziţiile din preambulul protocolului nr. 9 la Actul de aderare din 16 aprilie 2003.
TITLUL X DISPOZIŢII REFERITOARE LA CIPRU
ARTICOLUL 68
1. Aplicarea acquis-ului comunitar şi al Uniunii este suspendată în zonele din Republica Cipru în care guvernul Republicii Cipru nu exercită un control efectiv.
2. La propunerea Comisiei, Consiliul decide ridicarea suspendării prevăzute la alineatul (1). Consiliul hotărăşte în unanimitate.
ARTICOLUL 69
1. La propunerea Comisiei, Consiliul defineşte condiţiile în care dispoziţiile din dreptul Uniunii se aplică liniei de demarcaţie dintre zonele menţionate la articolul 68 şi zonele în care guvernul Republicii Cipru exercită un control efectiv. Consiliul hotărăşte în unanimitate.
2. Frontiera dintre zona orientală de suveranitate a Regatului Unit şi zonele menţionate la articolul 68 este considerată ca făcând parte din frontierele externe ale zonelor de suveranitate ale Regatului Unit în scopul aplicării părţii IV din anexa la Protocolul nr. 3 la Actul de aderare din 16 aprilie 2003 privind zonele de suveranitate ale Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord în Cipru pe perioada suspendării aplicării acquis-ului comunitar şi al Uniunii în conformitate cu articolul 68.
ARTICOLUL 70
1. Nici o dispoziţie din prezentul titlu nu împiedică adoptarea unor măsuri pentru favorizarea dezvoltării economice a zonelor prevăzute la articolul 68.
2. Astfel de măsuri nu aduc atingere aplicării acquis-ului comunitar şi al Uniunii, în condiţiile stabilite în prezentul protocol, în orice altă parte din Republica Cipru.
ARTICOLUL 71
În cazul reglementării chestiunii cipriote, Consiliul, la propunerea Comisiei, decide asupra unor adaptări ale condiţiilor privind aderarea Ciprului la Uniune care s-ar dovedi necesare pentru a ţine seama de comunitatea cipriotă turcă. Consiliul hotărăşte în unanimitate.
ARTICOLUL 72
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Prezentul titlu se aplică în lumina declaraţiei privind Ciprul care reia, fără a le modifica efectele juridice, clauzele din preambulul protocolului nr. 10 la Actul de aderare din 16 aprilie 2003.
PARTEA III DISPOZIŢII PRIVIND ANEXELE LA ACTUL DE ADERARE DIN 16 APRILIE 2003
ARTICOLUL 73
Anexele I şi III-XVII din Actul de aderare din 16 aprilie 2003, apendicele la acestea, precum şi anexele la protocoalele 2, 3 şi 8 la Actul de aderare din 16 aprilie 20031) fac parte integrantă din prezentul protocol.
1) JO L 236, 23.9.2003, p. 33.
ARTICOLUL 74
1. Trimiterile la "Tratatul de aderare" cuprinse în anexele menţionate la art. 73 din prezentul protocol trebuie înţelese ca trimiteri la tratatul menţionat la articolul IV-437 alineatul (2) litera (e) din Constituţie, trimiterile la data sau momentul semnării tratatului în cauză trebuie înţelese ca trimiteri la data de 16 aprilie 2003, iar trimiterile la data aderării trebuie înţelese ca trimiteri la data de 1 mai 2004.
2. Fără să aducă atingere celui de-al doilea paragraf, trimiterile la "prezentul act" cuprinse în anexele menţionate la articolul 73 din prezentul protocol trebuie înţelese ca trimiteri la Actul de aderare din 16 aprilie 2003.
Trimiterile la dispoziţii din Actul de aderare din 16 aprilie 2003 cuprinse în anexele menţionate la articolul 73 din prezentul protocol trebuie înţelese ca trimiteri la prezentul protocol, în conformitate cu tabelul de echivalenţă de mai jos:
Actul de aderare din 16 aprilie 2003 | Protocol | |
Articolul 21 | Articolul 12 | |
Articolul 22 | Articolul 13 | |
Articolul 24 | Articolul 15 | |
Articolul 32 | Articolul 21 | |
Articolul 37 | Articolul 26 | |
Articolul 52 | Articolul 32 |
3. Termenii de mai jos, utilizaţi în anexele menţionate la articolul 73, trebuie interpretaţi ca având semnificaţia prevăzută de tabelul de echivalenţă de mai jos, cu excepţia cazului în care aceşti termeni de referă exclusiv la situaţii juridice care precedă intrarea în vigoare a Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa.
Expresii folosite în anexele menţionate la articolul 73 | Semnificaţie | |
Tratatul de instituire a Comunităţii Europene | Constituţie | |
Tratatul privind Uniunea Europeană | Constituţie | |
Tratatele care stau la baza Uniunii Europene | Constituţie | |
Comunitatea (europeană) | Uniune | |
Comunitatea extinsă | Uniune | |
Comunitar/Comunitară/Comunitari/Comunitare | al/a/ai/ale Uniunii | |
UE | Uniune | |
Uniunea extinsă sau UE extinsă | Uniune |
Prin derogare de la primul paragraf, semnificaţia termenului "comunitar", atunci când este legat de termenii "preferinţă" şi "pescuit", nu se modifică.
4. Trimiterile la părţi sau dispoziţii din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene cuprinse în anexele menţionate la articolul 73 din prezentul protocol trebuie interpretate ca trimiteri la părţi sau dispoziţii din constituţie, în conformitate cu tabelul de echivalenţă de mai jos:
Tratatul CE | Constituţie | |
Partea a treia, titlul I | Partea III, titlul III, capitolul I, secţiunea 3 | |
Partea a treia, titlul I, capitolul 1 | Partea III, titlul III, capitolul I, secţiunea 3 subsecţiunea 1 | |
Partea a treia, titlul II | Partea III, titlul III, capitolul III, secţiunea 4 | |
Partea a treia, titlul III | Partea III, titlul III, capitolul I, secţiunile 2 şi 4 | |
Partea a treia, titlul VI, capitolul 1 | Partea III, titlul III, capitolul I, secţiunea 5 | |
Articolul 31 | Articolul III-155 | |
Articolul 39 | Articolul III-133 | |
Articolul 49 | Articolul III-144 | |
Articolul 58 | Articolul III-158 | |
Articolul 87 | Articolul III-167 | |
Articolul 88 | Articolul III-168 | |
Articolul 226 | Articolul III-360 | |
Anexa I | Anexa I |
5. În cazul în care, în anexele menţionate la articolul 73 din prezentul protocol, se prevede adoptarea unor acte juridice de Comisie sau Consiliu, actele în cauză iau forma de regulamente sau decizii europene.
10.
PROTOCOL
PRIVIND PROCEDURA APLICABILĂ DEFICITELOR EXCESIVE
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
DORIND să stabilească normele de procedură privind deficitele excesive prevăzute la art. III-184 din Constituţie,
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:
ARTICOLUL 1
Valorile de referinţă prevăzute la articolul III-184 alineatul (2) din Constituţie sunt următoarele:
(a) 3% pentru raportul dintre deficitul public prevăzut sau real şi produsul intern brut la preţurile pieţei;
(b) 60% pentru raportul dintre datoria publică şi produsul intern brut la preţurile pieţei.
ARTICOLUL 2
În înţelesul articolului III-184 din Constituţie şi al prezentului protocol:
(a) "public" înseamnă tot ceea ce se referă la guvernarea generală, şi anume la administraţiile centrale, autorităţile regionale sau locale şi fondurile de asigurări sociale, cu excepţia operaţiunilor comerciale prevăzute de Sistemul european de conturi economice integrate;
(b) "deficit" înseamnă nevoia netă de finanţare în conformitate cu prevederile din Sistemul european de conturi economice integrate;
(c) "investiţie" înseamnă formarea brută de capital fix în conformitate cu prevederile din Sistemul european de conturi economice integrate;
(d) "datorie" înseamnă totalul datoriilor brute, la valoare nominală, existente la sfârşitul anului şi consolidate în interiorul sectoarelor guvernării generale prevăzute la litera (a).
ARTICOLUL 3
Pentru a se asigura eficienţa procedurii privind deficitele excesive, guvernele statelor membre sunt răspunzătoare, în termenii prezentei proceduri, pentru deficitele guvernării generale prevăzute la articolul 2 litera (a). Statele membre se asigură ca procedurile naţionale în materie bugetară să permită îndeplinirea obligaţiilor care le revin în acest domeniu în conformitate cu Constituţia.
Statele membre notifică fără întârziere şi periodic Comisiei deficitele prevăzute şi reale, precum şi nivelul datoriei lor.
ARTICOLUL 4
Comisia furnizează datele statistice utilizate pentru punerea în aplicare a prezentului protocol.
11.
PROTOCOL
PRIVIND CRITERIILE DE CONVERGENŢĂ
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
DORIND să stabilească normele privind criteriile de convergenţă care trebuie să ghideze Uniunea în deciziile sale de a abroga derogările statelor membre care fac obiectul unei derogări prevăzute la articolul III-198 din Constituţie,
AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL 1
Criteriul de stabilitate a preţurilor, prevăzut la articolul III-198 alineatul (1) litera (a) din Constituţie, înseamnă că statul membru în cauză are un grad de stabilitate durabilă a preţurilor şi o rată medie a inflaţiei, înregistrată în cursul unei perioade de un an înainte de examinare, care nu depăşeşte cu mai mult de 1,5% rata inflaţiei a cel mult trei state membre cu cele mai bune rezultate în materie de stabilitate a preţurilor. Inflaţia se calculează folosind indicele preţurilor la consum pe o bază comparabilă, ţinând seama de diferenţele din definiţiile naţionale.
ARTICOLUL 2
Criteriul de situaţie a finanţelor publice, prevăzut la articolul III-198 alineatul (1) litera (b) din Constituţie, înseamnă că statul membru în cauză, în momentul examinării, nu face obiectul unei decizii europene a Consiliului prevăzute la articolul III-184 alineatul (6) din Constituţie privind existenţa unui deficit excesiv.
ARTICOLUL 3
Criteriul de participare la mecanismul ratei de schimb al Sistemului Monetar European, prevăzut la articolul III-198 alineatul (1) litera (c) din Constituţie, înseamnă că statul membru în cauză a respectat marjele normale de fluctuaţie prevăzute de mecanismul ratei de schimb al Sistemului Monetar European fără a înregistra tensiuni grave cel puţin în cursul ultimilor doi ani dinaintea examinării. În special, statul membru nu a depreciat, din proprie iniţiativă, cursul central bilateral al propriei monede în raport cu euro în decursul aceleiaşi perioade.
ARTICOLUL 4
Criteriul de convergenţă a ratelor dobânzii, prevăzut la articolul III-198 alineatul (1) litera (d) din Constituţie, în cursul unei perioade de un an înainte de examinare, înseamnă că statul membru în cauză a avut o rată medie a dobânzii nominale pe termen lung care nu depăşeşte cu mai mult de 2% rata a cel mult trei state membre cu cele mai bune rezultate în materie de stabilitate a preţurilor. Ratele dobânzii se calculează pe baza obligaţiunilor de stat pe termen lung sau a unor titluri comparabile, ţinând seama de diferenţele din definiţiile naţionale.
ARTICOLUL 5
Comisia furnizează datele statistice utilizate pentru punerea în aplicare a prezentului protocol.
ARTICOLUL 6
Consiliul, hotărând în unanimitate, la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, a Băncii Centrale Europene, precum şi a Comitetului economic şi financiar prevăzut la articolul III-192 din Constituţie, adoptă dispoziţiile corespunzătoare pentru a preciza în mod detaliat criteriile de convergenţă prevăzute la articolul III-198 din Constituţie, care înlocuiesc astfel prezentul protocol.
12.
PROTOCOL
PRIVIND EUROGRUPUL
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
DORIND să favorizeze condiţiile unei creşteri economice mai puternice în Uniunea Europeană şi, în acest scop, să realizeze o coordonare permanentă mai strânsă între politicile economice din zona euro;
CONŞTIENTE de necesitatea prevederii unor dispoziţii specifice pentru un dialog consolidat între statele membre a căror monedă este euro, aşteptând ca euro să devină moneda tuturor statelor membre ale Uniunii,
AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:
ARTICOLUL 1
Miniştrii statelor membre a căror monedă este euro se întâlnesc în reuniuni neoficiale. Reuniunile au loc, în măsura necesară, pentru a se discuta probleme legate de responsabilităţile specifice pe care le împart în materie de monedă unică. Comisia participă la reuniuni. Banca Centrală Europeană este invitată să participe la reuniuni, care sunt pregătite de reprezentanţii miniştrilor însărcinaţi cu finanţele statelor membre a căror monedă este euro, precum şi de reprezentanţii Comisiei.
ARTICOLUL 2
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Miniştrii statelor membre a căror monedă este euro aleg un preşedinte pentru doi ani şi jumătate, hotărând cu majoritatea statelor membre în cauză.
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
RECUNOSCÂND că Regatul Unit nu este obligat şi nu s-a angajat să adopte moneda euro fără o decizie distinctă în acest sens a guvernului şi parlamentului său;
AVÂND ÎN VEDERE că, la 16 octombrie 1996 şi la 30 octombrie 1997, Regatul Unit a notificat Consiliului intenţia sa de a nu participa la a treia etapă a uniunii economice şi monetare, în temeiul punctului 1 din Protocolul privind anumite dispoziţii aplicabile Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, anexat la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene;
LUÂND ACT de faptul că Guvernul Regatului Unit obişnuieşte să îşi finanţeze împrumuturile prin vânzarea de titluri de creanţă către sectorul privat,
AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:
ARTICOLUL 1
Regatul Unit nu este obligat să adopte moneda euro, decât în cazul în care adresează o notificare Consiliului despre intenţia sa în acest sens.
ARTICOLUL 2
Articolele 3-8 şi 10 se aplică în cazul Regatului Unit, ţinând seama de notificarea efectuată de guvernul său Consiliului la 16 octombrie 1996 şi la 30 octombrie 1997.
ARTICOLUL 3
Regatul Unit îşi păstrează puterile în domeniul politicii monetare în conformitate cu dreptul său intern.
ARTICOLUL 4
Articolul I-30 alineatul (2), cu excepţia primei şi ultimei teze, articolul I-30 alineatul (5), articolul III-177 al doilea paragraf, articolul III-184 alineatele (1), (9) şi (10), articolul III-185 alineatele (1)-(5), articolul III-186, articolele III-188, III-189, III-190 şi III-191, articolul III-196, articolul III-198 alineatul (3), articolele III-326 şi III-382 din Constituţie nu se aplică în cazul Regatului Unit. De asemenea, nu se aplică articolul III-179 alineatul (2) din Constituţie în ceea ce priveşte adoptarea de către părţi a marilor orientări ale politicilor economice care privesc zona euro în general.
În dispoziţiile menţionate la primul paragraf, trimiterile la Uniune şi la statele membre nu includ şi Regatul Unit, iar trimiterile la băncile centrale naţionale nu includ şi Banca Angliei.
ARTICOLUL 5
Regatul Unit face eforturi să evite un deficit public excesiv.
Articolul III-192 alineatul (4) şi articolul III-200 din Constituţie se aplică Regatului Unit ca şi cum ar face obiectul unei derogări. Articolele III-201 şi III-202 din Constituţie continuă să se aplice Regatului Unit.
ARTICOLUL 6
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Drepturile de vot ale Regatului Unit se suspendă de la adoptarea de Consiliu a măsurilor stabilite la articolele enumerate în articolul 4 şi în cazurile prevăzute la articolul III-197 alineatul (4) primul paragraf din Constituţie. În acest scop, se aplică articolul III-197 alineatul (4) al doilea şi al treilea paragraf din Constituţie.
De asemenea, Regatul Unit nu are nici dreptul de a participa la numirea preşedintelui, a vicepreşedintelui şi a celorlalţi membri ai Consiliului Director al Băncii Centrale Europene prevăzută la articolul III-382 alineatul (2) al doilea, al treilea şi al patrulea paragraf din Constituţie.
ARTICOLUL 7
Articolele 3, 4, 6 şi 7, articolul 9 alineatul (2), articolul 10 alineatele (1), (2) şi (3), articolul 11 alineatul (2), articolul 12 alineatul (1), articolele 14, 16, 18, 19, 20, 22, 23, 26, 27, 30, 31, 32, 33, 34 şi 50 din Protocolul de stabilire a Statutului Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene ("statutul") nu se aplică în cazul Regatului Unit.
În articolele menţionate anterior, trimiterile la Uniune sau la statele membre nu includ şi Regatul Unit, iar trimiterile la băncile centrale naţionale sau la acţionari nu includ şi Banca Angliei.
Trimiterile din articolul 10 alineatul (3) şi din articolul 30 alineatul (2) din statut la "capitalul subscris al Băncii Centrale Europene" nu includ capitalul subscris de Banca Angliei.
ARTICOLUL 8
Articolul III-199 din Constituţie şi articolele 43-47 din statut sunt aplicabile, indiferent dacă un stat membru face sau nu obiectul unei derogări, sub rezerva următoarelor modificări:
(a) la articolul 43 din statut, trimiterile la misiunile Băncii Centrale Europene şi ale Institutului Monetar European cuprind misiunile care trebuie încă întreprinse şi după introducerea euro ca urmare a deciziei Regatului Unit de a nu adopta moneda euro;
(b) pe lângă misiunile prevăzute la articolul 46 din statut, Banca Centrală Europeană îndeplineşte şi o funcţie de consiliere şi asistenţă în pregătirea oricărui regulament european sau a oricărei decizii europene pe care Consiliul ar trebui să le adopte în ceea ce priveşte Regatul Unit în conformitate cu dispoziţiile articolului 9 literele (a) şi (c) din prezentul protocol;
(c) Banca Angliei îşi varsă contribuţia către capitalul Băncii Centrale Europene cu titlu de participare la cheltuielile de funcţionare ale acesteia în acelaşi temei ca şi băncile centrale naţionale ale unor state membre fac obiectul unei derogări.
ARTICOLUL 9
Regatul Unit poate notifica în orice moment Consiliului intenţia sa de a adopta moneda euro. În acest caz:
(a) Regatul Unit are dreptul de a adopta moneda euro cu condiţia să respecte condiţiile care se impun. Consiliul, hotărând la cererea Regatului Unit, în condiţiile şi în conformitate cu procedura stabilită de articolul III-198 alineatele (1) şi (2) din Constituţie, decide dacă Regatul Unit îndeplineşte condiţiile necesare;
(b) Banca Angliei varsă partea sa de capital subscris şi transferă Băncii Centrale Europene active din rezervele valutare şi contribuie la rezervele acesteia în acelaşi temei ca şi banca centrală naţională a unui stat membru a cărui derogare a fost abrogată;
(c) Consiliul, hotărând în condiţiile şi în conformitate cu procedura prevăzută stabilită la articolul III-198 alineatul (3) din Constituţie, ia orice altă decizie necesară pentru a permite Regatului Unit să adopte moneda euro.
În cazul în care Regatul Unit adoptă moneda euro în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol, articolele 3-8 încetează să se mai aplice.
ARTICOLUL 10
Prin derogare de la articolul III-181 din Constituţie şi de la articolul 21 alineatul (1) din statut, Guvernul Regatului Unit poate menţine linia de credit "Ways and Means" de care dispune la Banca Angliei, în cazul în care şi cât timp Regatul Unit nu adoptă moneda euro.
14.
PROTOCOL
PRIVIND ANUMITE DISPOZIŢII APLICABILE DANEMARCEI CU
PRIVIRE LA UNIUNEA ECONOMICĂ ŞI MONETARĂ
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
AVÂND ÎN VEDERE faptul că în Constituţia Danemarcei există dispoziţii care pot face necesară organizarea în Danemarca a unui referendum, înainte ca acest stat să renunţe la derogarea sa;
AVÂND ÎN VEDERE faptul că, la 3 noiembrie 1993, guvernul danez a notificat Consiliului intenţia sa de a nu participa la a treia etapă a uniunii economice şi monetare, în temeiul punctului 1 din protocolul privind anumite dispoziţii aplicabile Danemarcei, anexat la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene,
AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:
ARTICOLUL 1
Danemarca beneficiază de o derogare, ţinând seama de notificarea efectuată Consiliului de către guvernul danez la 3 noiembrie 1993. Efectul derogării este de a face aplicabile în Danemarca toate dispoziţiile din Constituţie şi din statutul Sistemului European de Bănci Centrale şi al Băncii Centrale Europene care fac trimitere la o derogare.
ARTICOLUL 2
În ceea ce priveşte abrogarea derogării, procedura menţionată la articolul III-198 din Constituţie se aplică numai la cererea Danemarcei.
ARTICOLUL 3
În cazul abrogării derogării, prezentul protocol încetează să se mai aplice.
15.
PROTOCOL
PRIVIND ANUMITE SARCINI ALE BĂNCII NAŢIONALE A DANEMARCEI
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
DORIND să clarifice anumite probleme specifice privind Danemarca,
AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:
ARTICOL UNIC
Articolul 14 din Protocolul de stabilire a Statutului Sistemului European de Bănci Centrale şi al Băncii Centrale Europene nu aduce atingere dreptului Băncii Naţionale a Danemarcei de a-şi exercita sarcinile pe care şi le asumă în prezent cu privire la teritoriile Danemarcei care nu fac parte din Uniune.
16.
PROTOCOL
PRIVIND SISTEMUL FRANCULUI ÎN COMUNITATEA FINANCIARĂ A PACIFICULUI
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
DORIND să ţină seama de un element specific privind Franţa,
AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOL UNIC
Franţa îşi poate menţine privilegiul de a emite monede în Noua Caledonie, în Polinezia Franceză şi în Insulele Wallis şi Futuna în conformitate cu normele stabilite în legislaţia internă şi este singura abilitată să stabilească paritatea francului în Comunitatea Financiară a Pacificului.
17.
PROTOCOL
PRIVIND ACQUIS-UL SCHENGEN INTEGRAT ÎN CADRUL UNIUNII EUROPENE
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
AMINTIND că dispoziţiile acquis-ului Schengen, care cuprinde acorduri privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, semnate de anumite state membre ale Uniunii Europene la Schengen, la 14 iunie 1985 şi la 19 iunie 1990, precum şi acorduri conexe şi reglementări adoptate în temeiul acordurilor menţionate, au fost integrate în cadrul Uniunii Europene printr-un protocol anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene;
DORIND să păstreze acquis-ul Schengen în cadrul Constituţiei, cu toate modificările şi completările de la intrarea în vigoare a protocolului menţionat, şi să îl dezvolte astfel încât să contribuie la îndeplinirea obiectivului de a oferi cetăţenilor Uniunii un spaţiu de libertate, de securitate şi de justiţie fără frontiere interne;
LUÂND ÎN CONSIDERARE poziţia specială a Danemarcei;
LUÂND ÎN CONSIDERARE faptul că Irlanda şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord nu participă la toate dispoziţiile acquis-ului Schengen; întrucât ar trebui, cu toate acestea, să se prevadă posibilitatea statelor membre menţionate anterior de a accepta, parţial sau total, alte dispoziţii din respectivul acquis;
RECUNOSCÂND că este necesar, în consecinţă, să se recurgă la dispoziţiile prevăzute de Constituţie privind cooperarea consolidată între anumite state membre;
LUÂND ÎN CONSIDERARE necesitatea de a menţine relaţii privilegiate cu Republica Islanda şi cu Regatul Norvegiei, deoarece aceste două state, precum şi statele nordice membre ale Uniunii Europene sunt legate prin dispoziţiile Uniunii nordice a paşapoartelor,
AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:
ARTICOLUL 1
Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda şi Regatul Suediei sunt autorizate să pună bazele unei colaborări mai strânse în domeniile care intră sub incidenţa dispoziţiilor prevăzute de Consiliu, care alcătuiesc acquis-ul Shengen. Această cooperare se desfăşoară în cadrul juridic şi instituţional al Uniunii şi în conformitate cu dispoziţiile incidente din Constituţie.
ARTICOLUL 2
Acquis-ul Schengen se aplică statelor membre menţionate la articolul 1, fără să aducă atingere articolului 3 din Protocolul privind Tratatul şi Actul de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace. Consiliul substituie Comitetul Executiv înfiinţat prin acordurile de la Schengen.
ARTICOLUL 3
Participarea Danemarcei la adoptarea măsurilor care constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, precum şi punerea în aplicare a măsurilor respective în Danemarca, sunt reglementate de dispoziţiile incidente prevăzute de Protocolul privind poziţia Danemarcei.
ARTICOLUL 4
Irlanda şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord pot solicita, în orice moment, participarea parţială sau totală la dispoziţiile prevăzute de acquis-ul Schengen. Consiliul adoptă o decizie europeană cu privire la această cerere. Consiliul hotărăşte unanimitatea membrilor menţionaţi la articolul 1 şi a membrului reprezentând guvernul statului membru în cauză.
ARTICOLUL 5
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Propunerile şi iniţiativele bazate pe acquis-ul Schengen se încadrează în sfera dispoziţiilor incidente ale Constituţiei.
În acest context, în cazul în care Irlanda, Regatul Unit sau ambele nu au notificat în scris preşedintelui Consiliului, într-un termen rezonabil, dorinţa de participare, se presupune că autorizarea menţionată la articolul III-419 alineatul 1 din Constituţie se acordă statelor membre menţionate la articolul 1, precum şi Irlandei sau Regatului Unit, în cazul în care una dintre acestea doreşte să participe la domeniile de cooperare în cauză.
ARTICOLUL 6
Republica Islanda şi Regatul Norvegiei sunt asociate în aplicarea acquis-ului Schengen şi continuarea dezvoltării acestuia. În acest sens, se prevăd proceduri corespunzătoare în cadrul unui acord cu statele menţionate anterior încheiat de Consiliu, care hotărăşte în unanimitatea statelor membre menţionate la articolul 1. Respectivul acord trebuie să cuprindă dispoziţii privind contribuţia Islandei şi a Norvegiei la orice consecinţă financiară care rezultă din punerea în aplicare a prezentului protocol.
Consiliul, hotărând în unanimitate, încheie cu Islanda şi cu Norvegia un acord separat de stabilire a drepturilor şi obligaţiilor între Irlanda şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, pe de o parte, şi Islanda şi Norvegia, pe de altă parte, în domeniile acquis-ului Schengen aplicabile statelor în cauză.
ARTICOLUL 7
În sensul negocierilor purtate în vederea aderării noilor state membre la Uniunea Europeană, acquis-ul Schengen şi celelalte măsuri adoptate de instituţii în sfera de aplicare a acestuia sunt considerare ca un acquis care trebuie acceptat integral de către toate statele candidate la aderare.
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
DORIND să clarifice anumite chestiuni privind Regatul Unit şi Irlanda;
LUÂND ÎN CONSIDERARE de existenţa, de mulţi ani, a unor acorduri speciale privind călătoriile între Regatul Unit şi Irlanda,
AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:
ARTICOLUL 1
Fără să aducă atingere articolelor III-130 şi III-265 din Constituţie, oricărei alte dispoziţii prevăzute de Constituţie, oricărei măsuri adoptate în temeiul Constituţiei sau oricărui acord internaţional încheiat de Uniune sau de Uniune şi de statele sale membre cu unul sau mai multe ţări terţe, Regatul Unit este autorizat să efectueze controalele pe care le consideră necesare asupra persoanelor care doresc să intre pe teritoriul său, la frontierele sale cu alte state membre:
(a) pentru a verifica dacă cetăţenii statelor membre sau persoanele în întreţinerea lor care îşi exercită drepturi conferite de dreptul Uniunii, precum şi cetăţenii din alte state cărora le-au fost conferite astfel de drepturi printr-un acord care obligă Regatul Unit, au dreptul de a intra pe teritoriul Regatului Unit şi
(b) pentru a hotărî dacă să acorde sau nu şi altor persoane permisiunea de a intra pe teritoriul Regatului Unit.
Articolele III-130 şi III-265 din Constituţie, orice altă dispoziţie prevăzută de Constituţie sau orice măsură adoptată în temeiul Constituţiei nu aduc prin nimic atingere drepturilor Regatului Unit de a institui sau de a efectua astfel de controale. Trimiterile la Regatul Unit din prezentul articol includ teritoriile ale căror relaţii externe intră în responsabilitatea acestuia.
ARTICOLUL 2
Regatul Unit şi Irlanda pot continua să încheie între ele acorduri privind circulaţia persoanelor între teritoriile lor ("zona comună de circulaţie"), respectând pe deplin drepturile persoanelor prevăzute la articolul 1 primul paragraf litera (a). Prin urmare, atâta timp cât respectivele acorduri sunt în vigoare, dispoziţiile articolului 1 se aplică şi în cazul Irlandei în aceleaşi condiţii ca şi în cazul Regatului Unit. Articolele II-130 şi III-265 din Constituţie, orice altă dispoziţie prevăzută de Constituţie sau orice măsură adoptată în temeiul Constituţiei nu aduc prin nimic atingere respectivelor acorduri.
ARTICOLUL 3
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Celelalte state membre sunt autorizate să efectueze, la frontierele lor sau la orice punct de intrare pe teritoriul lor, astfel de controale asupra persoanelor care încearcă să intre pe teritoriul lor din Regatul Unit, de pe orice alt teritoriu ale cărui relaţii externe intră în responsabilitatea sa în acelaşi scop ca cel prevăzut la articolul 1 sau din Irlanda, în măsura în care dispoziţiile din articolul 1 se aplică în carul Irlandei.
Articolele III-130 şi III-265 din Constituţie, orice altă dispoziţie prevăzută de Constituţie sau orice măsură adoptată în temeiul Constituţiei nu aduc prin nimic atingere dreptului celorlalte state membre de a adopta sau de a efectua astfel de controale.
ARTICOLUL 4
Prezentul protocol se aplică şi în cazul actelor care rămân în vigoare în conformitate cu articolul IV-438 din Constituţie.
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
DORIND să clarifice anumite chestiuni privind Regatul Unit şi Irlanda;
LUÂND ÎN CONSIDERARE protocolul privind aplicarea anumitor aspecte din articolul III-130 din Constituţie în Regatul Unit şi în Irlanda,
AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:
ARTICOLUL 1
Sub rezerva articolului 3, Regatul Unit şi Irlanda nu participă la adoptarea de Consiliu a măsurilor propuse care intră sub incidenţa părţii III titlul III capitolul IV secţiunea 2 sau 3 din Constituţie, a articolului III-260 din Constituţie, în măsura în care articolul menţionat priveşte domeniile reglementate de secţiunile menţionate, a articolului III-263 sau a articolului III-275 alineatul (2) litera (a) din Constituţie. În cazul actelor pe care Consiliul este invitat să le adopte în unanimitate, este necesară unanimitatea membrilor Consiliului, cu excepţia reprezentanţilor guvernelor Regatului Unit şi al Irlandei.
În înţelesul prezentului articol, majoritatea calificată se defineşte ca fiind egală cu cel puţin 55% din membrii Consiliului care reprezintă statele membre participante şi reunind cel puţin 65% din populaţia respectivelor state.
Minoritatea de blocare trebuie să includă cel puţin numărul minim de membrii din Consiliu care reprezintă mai mult de 35% din populaţia statelor membre participante, plus un membru, în caz contrar se consideră întrunită majoritatea calificată.
Prin derogare de la al doilea şi al treilea paragraf, în cazul în care Consiliul nu hotărăşte la propunerea Comisiei sau a ministrului Afacerilor Externe al Uniunii, majoritatea calificată necesară trebuie să fie egală cu cel puţin 72% din membrii Consiliului reprezentând statele membre participante şi să reunească cel puţin 65% din populaţia respectivelor state.
ARTICOLUL 2
Conform articolului 1 şi sub rezerva articolelor 3, 4 şi 6, nici una dintre dispoziţiile părţii III titlul III capitolul IV secţiunea 2 sau 3 din Constituţie, ale articolului III-260 din Constituţie, în măsura în care articolul menţionat priveşte domeniile reglementate de secţiunile menţionate, ale articolului III-263 sau ale articolului III-275 alineatul (2) litera (a) din Constituţie, nici o măsură adoptată în conformitate cu secţiunile sau articolele menţionate, nici o dispoziţie din orice acord internaţional încheiat de Uniune în conformitate cu secţiunile sau articolele menţionate şi nici o decizie a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene care interpretează respectivele dispoziţii sau măsuri nu obligă Regatul Unit sau Irlanda sau nu se aplică în ceea ce le priveşte. Respectivele dispoziţii, măsuri sau decizii nu aduc prin nimic atingere competenţelor, drepturilor şi obligaţiilor statelor menţionate.
Respectivele dispoziţii, măsuri sau decizii nu modifică prin nimic acquis-ul comunitar şi pe cel al Uniunii şi nu fac parte din dreptul Uniunii în forma în care se aplică în cazul Regatului Unit sau a Irlandei.
ARTICOLUL 3
1. Regatul Unit sau Irlanda pot notifica în scris Consiliului, în termen de trei luni de la prezentarea către Consiliu a unei propuneri în conformitate cu partea III titlul III capitolul IV secţiunea 2 sau 3 din Constituţie sau a unei propuneri sau iniţiative în conformitate cu articolul III-263 sau cu articolul III-275 alineatul (2) litera (a) din Constituţie, dorinţa lor de a participa la adoptarea şi la aplicarea măsurii propuse, în urma căreia statul în cauză este abilitat să facă acest lucru. În cazul actelor pe care Consiliul este invitat să le adopte în unanimitate, este necesară unanimitatea membrilor Consiliului, cu excepţia membrului care nu a întreprins o astfel de notificare. O măsură adoptată în conformitate cu prezentul alineat este obligatorie pentru toate statele membre care au participat la adoptarea ei. Regulamentele sau deciziile europene adoptate în conformitate cu articolul III-260 din Constituţie stabilesc condiţiile de participare a Regatului Unit şi a Irlandei la evaluările privind domeniile care intră sub incidenţa părţii III titlul III capitolul IV secţiunea 2 sau 3 din Constituţie.
În înţelesul prezentului articol, majoritatea calificată se defineşte ca fiind egală cu cel puţin 55% din membrii Consiliului care reprezintă statele membre participante şi reunind cel puţin 65% din populaţia respectivelor state.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Minoritatea de blocare trebuie să includă cel puţin numărul minim de membrii din Consiliu care reprezintă mai mult de 35% din populaţia statelor membre participante, plus un membru, în caz contrar majoritatea calificată se consideră a fi întrunită.
Prin derogare de la al doilea şi al treilea paragraf, în cazul în care Consiliul nu hotărăşte la propunerea Comisiei sau a ministrului Afacerilor Externe al Uniunii, majoritatea calificată necesară trebuie să fie egală cu cel puţin 72% din membrii Consiliului reprezentând statele membre participante şi să reunească cel puţin 65% din populaţia respectivelor state.
2. În cazul în care, după un termen rezonabil, nu se poate adopta o măsură prevăzută la alineatul 1 cu participarea Regatului Unit sau a Irlandei, Consiliul poate adopta respectiva măsură în conformitate cu articolul 1 fără participarea Regatului Unit sau a Irlandei. În acest caz se aplică articolul 2.
ARTICOLUL 4
Regatul Unit sau Irlanda pot, în orice moment după adoptarea unei măsuri în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de partea III titlul III capitolul IV secţiunea 2 sau 3 din Constituţie, la articolul III-263 sau la articolul III-275 alineatul (2) litera (a) din Constituţie, să notifice Consiliului şi Comisiei intenţia lor de a accepta respectiva măsură. În acest caz, procedura prevăzută la articolul III-420 alineatul 1 din Constituţie se aplică mutatis mutandis.
ARTICOLUL 5
Un stat membru care nu este obligat să respecte o măsură adoptată în conformitate cu partea III titlul III capitolul IV secţiunea 2 sau 3 din Constituţie, în conformitate cu articolul III-263 sau cu articolul III-275 alineatul (2) litera (a) din Constituţie, nu suportă alte consecinţe financiare ale respectivei măsuri în afara costurilor administrative ocazionate pentru instituţii, cu excepţia cazului în care Consiliul, hotărând în unanimitatea tuturor statelor membre şi după consultarea Parlamentului European, nu decide altfel.
ARTICOLUL 6
În cazul în care, în cazurile prevăzute de prezentul protocol, Regatul Unit sau Irlanda trebuie să respecte o măsură adoptată în conformitate cu partea III titlul III capitolul IV secţiunea 2 sau 3 din Constituţie, în conformitate cu articolul III-260 din Constituţie, în măsura în care articolul menţionat priveşte domeniile reglementate de secţiunile menţionate, în conformitate cu articolul III-263 sau cu articolul III-275 alineatul (2) litera (a) din Constituţie, dispoziţiile incidente din Constituţie se aplică statului respectiv în ceea ce priveşte măsura în cauză.
ARTICOLUL 7
Fără să aducă atingere Protocolului privind acquis-ul Schengen, articolele 3 şi 4 se integrează în cadrul Uniunii Europene.
ARTICOLUL 8
Irlanda poate notifica în scris Consiliului dorinţa sa de a ieşi de sub incidenţa dispoziţiilor prezentului protocol. În acest caz, dispoziţiile menţionate nu se mai aplică în cazul Irlandei.
20.
PROTOCOL
PRIVIND POZIŢIA DANEMARCEI
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
AMINTIND decizia şefilor de stat sau de guverne, reuniţi în cadrul Consiliului European de la Edinburgh din 12 decembrie 1992, cu privire la anumite probleme ridicate de Danemarca în ceea ce priveşte Tratatul privind Uniunea Europeană;
LUÂND ACT de poziţia Danemarcei în ceea ce priveşte cetăţenia, Uniunea Economică şi Monetară, politica de apărare şi justiţia şi afacerile interne, enunţată în decizia de la Edinburgh;
CONŞTIENTE de faptul că menţinerea în cadrul Constituţiei a unui regim juridic datând de la decizia de la Edinburgh va restrânge în mod considerabil participarea Danemarcei în domenii de cooperare importante ale Uniunii şi că ar fi în interesul Uniunii să se asigure integritatea acquis-ului în domeniul libertăţii, securităţii şi justiţiei;
DORIND, aşadar, să instituie un cadru juridic care să ofere Danemarcei posibilitatea de a participa la adoptarea unor măsuri propuse în temeiul părţii III titlul III capitolul IV din Constituţie şi salutând intenţia Danemarcei de a se prevala de această posibilitate când acest lucru va fi posibil în conformitate cu cerinţele sale constituţionale;
LUÂND NOTĂ de faptul că Danemarca nu se va opune ca celelalte state membre să continue dezvoltarea cooperării lor în ceea ce priveşte măsurile pe care aceasta nu este obligată să le respecte;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
LUÂND ÎN CONSIDERARE protocolul privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene,
AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:
PARTEA I
ARTICOLUL 1
Danemarca nu participă la adoptarea de Consiliu a măsurilor propuse în conformitate cu partea III titlul III capitolul IV din Constituţie. În cazul actelor pe care Consiliul este invitat să le adopte în unanimitate, este necesară unanimitatea membrilor Consiliului, cu excepţia reprezentantului guvernului danez.
În înţelesul prezentului articol, majoritatea calificată se defineşte ca fiind egală cu cel puţin 55% din membrii Consiliului care reprezintă statele membre participante şi reunind cel puţin 65% din populaţia respectivelor state.
Minoritatea de blocare trebuie să includă cel puţin numărul minim de membrii din Consiliu care reprezintă mai mult de 35% din populaţia statelor membre participante, plus un membru, în caz contrar majoritatea calificată se consideră a fi întrunită.
Prin derogare de la al doilea şi al treilea paragraf, în cazul în care Consiliul nu hotărăşte la propunerea Comisiei sau a ministrului Afacerilor Externe al Uniunii, majoritatea calificată necesară trebuie să fie egală cu cel puţin 72% din membrii Consiliului reprezentând statele membre participante şi să reunească cel puţin 65% din populaţia respectivelor state.
ARTICOLUL 2
Nici una dintre dispoziţiile prevăzute de partea III titlul III capitolul IV din Constituţie, nici o măsură adoptată în conformitate cu capitolul menţionat, nici o dispoziţie dintr-un acord internaţional încheiat de Uniune în conformitate cu capitolul menţionat şi nici o decizie a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene care interpretează respectivele dispoziţii sau măsuri nu obligă Danemarca sau nu se aplică în ceea ce o priveşte. Respectivele dispoziţii, măsuri sau decizii nu aduc prin nimic atingere competenţelor, drepturilor şi obligaţiilor Danemarcei. Respectivele dispoziţii, măsuri sau decizii nu modifică întru nimic nici acquis-ul comunitar şi nici pe cel al Uniunii şi nu fac parte din dreptul Uniunii în forma în care se aplică în cazul Danemarcei.
ARTICOLUL 3
Danemarca nu suportă alte consecinţe financiare ale măsurilor prevăzute la articolul 1 în afara costurilor administrative ocazionate pentru instituţii.
ARTICOLUL 4
1. Danemarca decide, în termen de şase luni de la adoptarea unei măsuri a Consiliului privind dezvoltarea acquis-ului Schengen şi care intră sub incidenţa părţii I, dacă transpune această măsură în dreptul său intern. În cazul în care decide să o transpună, măsura în cauză va crea o obligaţie de drept internaţional între Danemarca şi celelalte state membre obligate să adopte respectiva măsură.
În cazul în care Danemarca decide să nu aplice o astfel de măsură, statele membre care o aplică examinează, împreună cu Danemarca, măsurile corespunzătoare care trebuie luate.
2. Danemarca păstrează, în ceea ce priveşte acquis-ul Schengen, drepturile şi obligaţiile existente înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa.
PARTEA II
ARTICOLUL 5
În ceea ce priveşte măsurile adoptate de Consiliu în conformitate cu articolul I-41, articolul III-295 alineatul (1) şi articolele III-309 - III-313 din Constituţie, Danemarca nu participă la elaborarea şi punerea în aplicare a deciziilor şi acţiunilor Uniunii care au implicaţii în domeniul apărării. Prin urmare, Danemarca nu participă la adoptarea lor. Danemarca nu se opune ca celelalte state membre să continue dezvoltarea cooperării lor în acest domeniu. Danemarca nu este obligată să contribuie la finanţarea cheltuielilor operaţionale care decurg din respectivele măsuri şi nici să pună la dispoziţia Uniunii capacităţi militare.
În cazul actelor pe care Consiliul este invitat să le adopte în unanimitate, este necesară unanimitatea membrilor Consiliului, cu excepţia reprezentantului guvernului danez.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
În înţelesul prezentului articol, majoritatea calificată se defineşte ca fiind egală cu cel puţin 55% din membrii Consiliului care reprezintă statele membre participante şi reunind cel puţin 65% din populaţia respectivelor state.
Minoritatea de blocare trebuie să includă cel puţin numărul minim de membrii din Consiliu care reprezintă mai mult de 35% din populaţia statelor membre participante, plus un membru, în caz contrar majoritatea calificată se consideră a fi întrunită.
Prin derogare de la al doilea şi al treilea paragraf, în cazul în care Consiliul nu hotărăşte la propunerea Comisiei sau a ministrului Afacerilor Externe al Uniunii, majoritatea calificată necesară trebuie să fie egală cu cel puţin 72% din membrii Consiliului reprezentând statele membre participante şi să reunească cel puţin 65% din populaţia respectivelor state.
PARTEA III
ARTICOLUL 6
Prezentul protocol se aplică şi în cazul măsurilor care rămân în vigoare în conformitate cu articolul IV-438 din Constituţie şi care, înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa, intrau sub incidenţa protocolului privind poziţia Danemarcei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene.
ARTICOLUL 7
Articolele 1, 2 şi 3 nu se aplică măsurilor care stabilesc ţările terţe ai căror resortisanţi trebuie să deţină o viză la trecerea frontierelor externe ale statelor membre şi nici măsurilor privind introducerea unui model tip de viză.
PARTEA IV
ARTICOLUL 8
Danemarca poate, în orice moment, în conformitate cu cerinţele sale constituţionale, să informeze celelalte state membre că nu mai doreşte să se prevaleze, total sau parţial, de prezentul protocol. În acest caz, Danemarca aplică integral toate măsurile incidente în vigoare în momentul respectiv, adoptate în cadrul Uniunii.
ARTICOLUL 9
1. Danemarca poate, în orice moment şi fără să aducă atingere articolului 8, în conformitate cu cerinţele sale constituţionale, să notifice celorlalte state membre că partea I cuprinde dispoziţiile din anexă, cu efect din prima zi a lunii următoare notificării. În acest caz, articolele 5-9 se renumerotează în consecinţă.
2. În termen de şase luni de la data la care notificarea prevăzută la alineatul (1) produce efecte, întregul acquis Schengen, precum şi măsurile adoptate pentru dezvoltarea acquis-ului menţionat anterior şi care, până în momentul respectiv, se aplicau Danemarcei cu titlu de obligaţii de drept internaţional, se aplică Danemarcei cu titlu de drept al Uniunii.
ANEXĂ
ARTICOLUL 1
Sub rezerva articolului 3, Danemarca nu participă la adoptarea de Consiliu a măsurilor propuse în conformitate cu partea III titlul III capitolul IV din Constituţie. În cazul actelor pe care Consiliul este invitat să le adopte în unanimitate, este necesară unanimitatea membrilor Consiliului, cu excepţia reprezentantului guvernului danez.
În înţelesul prezentului articol, majoritatea calificată se defineşte ca fiind egală cu cel puţin 55% din membrii Consiliului care reprezintă statele membre participante şi reunind cel puţin 65% din populaţia respectivelor state.
Minoritatea de blocare trebuie să includă cel puţin numărul minim de membrii din Consiliu care reprezintă mai mult de 35% din populaţia statelor membre participante, plus un membru, în caz contrar majoritatea calificată se consideră a fi întrunită.
Prin derogare de la al doilea şi al treilea paragraf, în cazul în care Consiliul nu hotărăşte la propunerea Comisiei sau a ministrului Afacerilor Externe al Uniunii, majoritatea calificată necesară trebuie să fie egală cu cel puţin 72% din membrii Consiliului reprezentând statele membre participante şi să reunească cel puţin 65% din populaţia respectivelor state.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL 2
În conformitate cu articolul 1 şi sub rezerva articolelor 3, 4 şi 6, nici una dintre dispoziţiile prevăzute de partea III titlul III capitolul IV din Constituţie, nici o măsură adoptată în conformitate cu capitolul menţionat, nici o dispoziţie dintr-un acord internaţional încheiat de Uniune în conformitate cu capitolul menţionat şi nici o decizie a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene care interpretează respectivele dispoziţii sau măsuri nu obligă Danemarca sau nu se aplică în ceea ce o priveşte. Respectivele dispoziţii, măsuri sau decizii nu aduc prin nimic atingere competenţelor, drepturilor şi obligaţiilor Danemarcei. Respectivele dispoziţii, măsuri sau decizii nu modifică întru nimic nici acquis-ul comunitar şi nici pe cel al Uniunii şi nu fac parte din dreptul Uniunii în forma în care se aplică în cazul Danemarcei.
ARTICOLUL 3
1. Danemarca poate notifica în scris preşedintelui Consiliului, în termen de trei luni de la prezentarea către Consiliu a unei propuneri sau iniţiative în conformitate cu partea III titlul III capitolul IV din Constituţie, dorinţa sa de a participa la adoptarea şi la aplicarea măsurii propuse, în urma căreia Danemarca este abilitată să facă acest lucru.
2. În cazul în care, după un termen rezonabil, nu se poate adopta o măsură prevăzută la alineatul 1 cu participarea Danemarcei, Consiliul poate adopta măsura prevăzută la alineatul 1, în conformitate cu articolul 1, fără participarea Danemarcei. În acest caz se aplică articolul 2.
ARTICOLUL 4
Danemarca poate, în orice moment după adoptarea unei măsuri în conformitate cu partea III titlul III capitolul IV din Constituţie, să notifice Consiliului şi Comisiei intenţia sa de a accepta respectiva măsură. În acest caz, procedura prevăzută la articolul III-420 alineatul 1 din Constituţie se aplică mutatis mutandis.
ARTICOLUL 5
1. Notificarea prevăzută la articolul 4 se prezintă în termen de cel mult şase luni de la adoptarea definitivă a unei măsuri care dezvoltă acquis-ul Schengen.
În cazul în care Danemarca nu prezintă o notificare în conformitate cu articolul 3 sau 4 în ceea ce priveşte o măsură de dezvoltare a acquis-ului Schengen, statele membre obligate să aplice respectiva măsură examinează, împreună cu Danemarca, dispoziţiile corespunzătoare care trebuie prevăzute.
2. O notificare efectuată în conformitate cu articolul 3 în ceea ce priveşte o măsură de dezvoltare a acquis-ului Schengen constituie în mod irevocabil o notificare efectuată în conformitate cu articolul 3 în ceea ce priveşte orice altă propunere sau iniţiativă destinată să dezvolte respectiva măsură, în măsura în care propunerea sau iniţiativa în cauză dezvoltă acquis-ul Schengen.
ARTICOLUL 6
Dacă, în cazurile prevăzute de prezenta parte, Danemarca trebuie să aplice o măsură adoptată de Consiliu în conformitate cu partea III titlul III capitolul IV din Constituţie, dispoziţiile incidente din Constituţie se aplică Danemarcei în ceea ce priveşte măsura în cauză.
ARTICOLUL 7
În cazul în care Danemarca nu este obligată să respecte o măsură adoptată în conformitate cu partea III titlul III capitolul IV din Constituţie, nu suportă alte consecinţe financiare ale respectivei măsuri în afara costurilor administrative ocazionate pentru instituţii, cu excepţia cazului în care Consiliul, hotărând în unanimitate şi după consultarea Parlamentului European, nu decide altfel.
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
LUÂND ÎN CONSIDERARE necesitatea statelor membre de a asigura controale eficiente la frontierele lor externe, în cooperare cu ţări terţe, dacă este cazul
AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:
ARTICOL UNIC
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Dispoziţiile privind măsurile referitoare la trecerea frontierelor externe prevăzute la articolul III-265 alineatul (2) litera (b) din Constituţie nu aduce atingere competenţei statelor membre de a negocia sau de a încheia acorduri cu ţări terţe, în măsura în care acordurile respective respectă dreptul Uniunii şi celelalte acorduri internaţionale incidente.
22.
PROTOCOL
PRIVIND DREPTUL DE AZIL PENTRU RESORTISANŢII STATELOR MEMBRE
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
AVÂND ÎN VEDERE faptul că, în conformitate cu articolul I-9 alineatul (1) din Constituţie, Uniunea recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile enunţate în Carta drepturilor fundamentale;
AVÂND ÎN VEDERE că, în conformitate cu articolul I-9 alineatul (3) din Constituţie, drepturile fundamentale, aşa cum sunt ele garantate de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fac parte din legislaţia Uniunii drept principii generale;
AVÂND ÎN VEDERE competenţa Curţii de Justiţie a Uniunii europene de a asigura respectarea legislaţiei de către Uniune în domeniul interpretării şi punerii în aplicare a articolului I-9 alineatele (1) şi (3) din Constituţie;
AVÂND ÎN VEDERE că, în conformitate cu articolul I-58 din Constituţie, orice stat european care doreşte să devină membru al Uniunii trebuie să respecte valorile enunţate în articolul I-2 din Constituţie;
ŢINÂND SEAMA DE faptul că articolul I-59 din Constituţie creează un mecanism de suspendare a anumitor drepturi în caz de violare gravă şi persistentă a acestor valori de către un stat membru;
REAMINTIND faptul că orice resortisant al unui stat membru beneficiază, în calitatea sa de cetăţean al Uniunii, de un statut special şi de o protecţie specială, garantate de statele membre în conformitate cu dispoziţiile din partea I titlul II şi din partea III titlul II din Constituţie;
ŢINÂND SEAMA DE faptul că prin Constituţie se stabileşte un spaţiu fără frontiere interne şi se acordă fiecărui cetăţean al Uniunii dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre;
DORIND să împiedice folosirea azilului ca instituţie în alte scopuri decât cele pentru care a fost creat;
AVÂND ÎN VEDERE că prezentul protocol respectă finalitatea şi obiectivele stabilite în Convenţia de la Geneva din 28 iulie 1951 cu privire la statutul de refugiat,
AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:
ARTICOL UNIC
Având în vedere nivelul de protecţie a drepturilor şi libertăţilor fundamentale în statele membre ale Uniunii europene, acestea sunt considerate ţări de origine sigure unele faţă de celelalte pentru toate chestiunile juridice şi practice legate de cazurile de azil. În consecinţă, orice solicitare de azil prezentată de un resortisant al unui stat membru se ia în considerare sau se declară admisibilă pentru judecarea de către un alt stat membru numai în cazurile următoare:
(a) în cazul în care statul membru al cărui resortisant este solicitantul, invocând articolul 15 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ia măsuri derogatorii, pe teritoriul său, de la obligaţiile sale în înţelesul convenţiei;
(b) în cazul în care a fost iniţiată procedura prevăzută la articolul I-59 alineatul (1) sau (2) din Constituţie şi până în momentul în care Consiliul sau, dacă este cazul, Consiliul European, adoptă o decizie europeană în această chestiune faţă de statul membru al cărui resortisant este solicitantul;
(c) în cazul în care Consiliul a adoptat o decizie europeană în conformitate cu articolul I-59 alineatul (1) din Constituţie faţă de un stat membru al cărui resortisant este solicitantul sau în care Consiliul European a adoptat o decizie europeană în conformitate cu articolul I-59 alineatul (2) din Constituţie faţă de statul membru al cărui resortisant este solicitantul;
(d) în cazul în care un stat membru ar trebui să hotărască unilateral în ceea ce priveşte cererea unui resortisant al unui alt stat membru; în acest caz, Consiliul este informat imediat; solicitarea este analizată pe baza prezumţiei că este evident nefondată, fără să aducă atingere, indiferent de situaţie, puterii de decizie a statului membru.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
LUÂND ÎN CONSIDERARE articolul I-41 alineatul (6) şi articolul III-312 din Constituţie,
REAMINTIND că Uniunea pune în aplicare o politică externă şi de securitate comună bazată pe realizarea uni grad tot mai ridicat de convergenţă a acţiunilor statelor membre;
REAMINTIND că politica de securitate şi de apărare comună face parte integrantă din politica externă şi de securitate comună; reamintind că aceasta asigură Uniunii o capacitate operaţională bazată pe mijloace civile şi militare; reamintind că Uniunea poate recurge, pentru misiunile menţionate la articolul III-309 din Constituţie, desfăşurate în afara graniţelor Uniunii pentru menţinerea păcii, prevenirea conflictelor şi consolidarea securităţii internaţionale în conformitate cu principiile Cartei Naţiunilor Unite; reamintind că realizarea acestor obiective se bazează pe capacităţile militare furnizate de statele membre, în conformitate cu principiul "rezervorului unic de forţe";
REAMINTIND că politica de securitate şi de apărare comună a Uniunii nu aduce atingere caracterului specific al politicii de securitate şi de apărare a anumitor state membre;
REAMINTIND că politica de securitate şi apărare comună a Uniunii respectă obligaţiile ce decurg din Tratatul Atlanticului de Nord pentru anumite state membre care consideră că apărarea lor comună se realizează în cadrul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, care rămâne în continuare baza apărării comune a membrilor săi, şi că este compatibilă cu politica comună de securitate şi de apărare adoptată în acest cadru;
CONVINSE că o implicare din ce în ce mai hotărâtă a Uniunii în domeniul securităţii şi apărării va da un nou suflu unei alianţe atlantice reînnoite, în conformitate cu acordurile numite "Berlin plus";
HOTĂRÂTE să confere Uniunii capacitatea de a-şi asuma plenar responsabilităţile care îi revin în cadrul comunităţii internaţionale;
RECUNOSCÂND că Organizaţia Naţiunilor Unite poate solicita asistenţă din partea Uniunii pentru punerea în aplicare de urgenţă a misiunilor întreprinse în înţelesul capitolelor VI şi VII din Carta Naţiunilor Unite;
RECUNOSCÂND că întărirea politicii de securitate şi de apărare va presupune eforturi din partea statelor membre în domeniul capacităţilor;
CONŞTIENTE că depăşirea unei noi etape în dezvoltarea politicii europene de securitate şi de apărare presupune ca statele membre care o acceptă să depună eforturi hotărâte;
REAMINTIND importanţa asocierii ministrului de externe al Uniunii la lucrările din domeniul cooperării structurate permanente;
AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:
ARTICOLUL 1
Cooperarea structurată permanentă menţionată la articolul I-41 alineatul (6) din Constituţie este deschisă tuturor statelor membre care se angajează, de la data intrării în vigoare a Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa:
(a) să-şi dezvolte mai intensiv capacităţile de apărare, prin dezvoltarea contribuţiilor naţionale şi prin participarea, dacă este cazul, la forţa multinaţională, la principalele programe europene de echipare şi la activitatea Agenţiei din domeniul dezvoltării capacităţilor de apărare, de cercetare, de achiziţii şi de armament (Agenţia Europeană pentru Apărare), şi
(b) să dispună de capacitatea de a furniza, până în 2007 cel târziu, fie cu titlu naţional, fie ca o componentă a grupurilor multinaţionale de forţe, unităţi de luptă pentru misiunile preconizate, configurate pe plan tactic ca o grupare tactică, cu elemente de susţinere, inclusiv în ceea ce priveşte transportul şi logistica, capabile să efectueze, în termen de 5 până la 30 de zile, misiunile menţionate la articolul III-309, în special pentru a răspunde la solicitările Organizaţiei Naţiunilor Unite, pentru o perioadă iniţială de 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii până la cel puţin 120 de zile.
ARTICOLUL 2
Statele membre care participă la cooperarea structurată permanentă se angajează, în vederea atingerii obiectivelor stabilite în articolul 1:
(a) să coopereze, încă de la intrarea în vigoare a Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa, în vederea atingerii obiectivelor stabilite privind nivelul investiţiilor în domeniul echipamentelor de apărare şi să reexamineze cu regularitate aceste obiective în lumina mediului de securitate şi a responsabilităţilor internaţionale ale Uniunii;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(b) să-şi uniformizeze, în măsura posibilului, mijloacele de apărare, în special prin armonizarea identificării necesităţilor militare, prin punerea în comun şi, dacă este cazul, prin specializarea mijloacelor şi capacităţilor de apărare, precum şi prin încurajarea cooperării în domeniul formării şi al logisticii;
(c) să ia măsuri concrete pentru întărirea disponibilităţii, a interoperabilităţii, a flexibilităţii şi a capacităţii de desfăşurare a forţelor, în special prin identificarea obiectivelor comune în materie de proiectare a forţelor, inclusiv prin reexaminarea eventuală a procedurilor de decizie la nivel naţional;
(d) să coopereze în vederea luării măsurilor necesare pentru acoperirea, inclusiv la nivel de abordări multinaţionale şi fără să aducă atingere angajamentelor luate în cadrul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, a lacunelor constatate în cadrul "Mecanismului de dezvoltare a capacităţilor";
(e) să participe, dacă este necesar, la dezvoltarea de programe comune sau europene privind echipamentele majore în cadrul Agenţiei Europene pentru Apărare.
ARTICOLUL 3
Agenţia Europeană pentru Apărare contribuie la evaluarea regulată a contribuţiilor statelor membre participante în materie de capacităţi, în special contribuţiile furnizate în funcţie de criteriile stabilite, între altele, în temeiul articolului 2 şi redactează, în legătură cu aceasta, cel puţin un raport anual.
Evaluarea poate constitui baza recomandărilor şi a deciziilor europene ale Consiliului, adoptate în conformitate cu articolul III-312 din Constituţie.
24.
PROTOCOL
PRIVIND ARTICOLUL I-41 ALINEATUL (2) DIN CONSTITUŢIE
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
ŢINÂND SEAMA DE necesitatea aplicării integrale a dispoziţiilor articolului I-41 alineatul (2) din Constituţie;
ŢINÂND SEAMA DE faptul că politica Uniunii în înţelesul articolului I-41 alineatul (2) din Constituţie nu aduce atingere caracterului specific al politicii de securitate şi de apărare a anumitor state membre, respectă obligaţiile care decurg din Tratatul Atlanticului de Nord pentru anumite state membre care consideră că apărarea lor comună se realizează în cadrul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord şi că este compatibilă cu politica comună de securitate şi de apărare adoptată în acest cadru;
AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:
ARTICOL UNIC
Uniunea, în colaborare cu Uniunea Europei occidentale, elaborează acorduri în vederea ameliorării cooperării dintre ele.
25.
PROTOCOL
PRIVIND IMPORTURILE ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ DE PRODUSE PETROLIERE
RAFINATE ÎN ANTILELE OLANDEZE
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
DORIND să facă precizări în ceea ce priveşte regimul schimburilor aplicabil produselor petroliere rafinate în Antilele Olandeze şi importate în Uniune,
AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:
ARTICOLUL 1
Prezentul protocol se aplică produselor petroliere menţionate la poziţiile 27.10, 27.11, 27.12 (parafină şi ceruri de petrol), ex 27.13 (reziduuri parafinoase) şi 27.14 (şisturi) din nomenclatura combinată, importate în vederea consumului în statele membre.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL 2
Statele membre se angajează să acorde produselor petroliere rafinate în Antilele Olandeze avantajele tarifare rezultate din asocierea acestora la Uniune, în condiţiile prevăzute de prezentul protocol. Aceste dispoziţii sunt valabile indiferent de normele anterioare aplicate de statele membre.
ARTICOLUL 3
1. În cazul în care Comisia, la cererea unui stat membru sau din proprie iniţiativă, constată că produsele petroliere rafinate în Antilele Olandeze şi importate în Uniune în conformitate cu regimul prevăzut la articolul 2 provoacă reale dificultăţi pe piaţa unuia sau mai multor state membre, adoptă o decizie europeană prin care se stabileşte că taxele vamale aplicabile acestor importuri se introduc, majorează sau reintroduc de către statele membre interesate, în măsura şi pentru perioada necesară, astfel încât să poată face faţă situaţiei. Valoarea taxelor vamale astfel introduse, majorate sau reintroduse nu trebuie să depăşească valoarea taxelor vamale aplicabile ţărilor terţe pentru aceleaşi produse.
2. Dispoziţiile prevăzute la alineatul (1) se pot aplica în cazul în care produsele petroliere rafinate în Antilele Olandeze importate în Uniune reprezintă două milioane de tone anual.
3. Deciziile europene adoptate de Comisie în temeiul alineatelor (1) şi (2), inclusiv cele care tind spre respingerea cererii unui stat membru, sunt notificate Consiliului. Acesta le poate pune în aplicare la cererea oricărui stat membru şi poate, în orice moment, să adopte o decizie europeană de modificare sau amânare a acestora.
ARTICOLUL 4
1. În cazul în care un stat membru consideră că produsele petroliere rafinate în Antilele Olandeze şi importate în Uniune direct sau prin intermediul unui alt stat membru în regimul prevăzut la articolul 2 provoacă reale dificultăţi pe piaţa sa şi că se impune o măsură imediată de contracarare a acestei situaţii, el poate decide din proprie iniţiativă aplicarea pentru aceste importuri a unor taxe vamale a căror valoare nu trebuie să depăşească valoarea taxelor vamale aplicabile ţărilor terţe pentru aceleaşi produse.
2. În cazul în care produsele petroliere rafinate în Antilele Olandeze şi importate în Uniune direct sau prin intermediul unui alt stat membru în regimul prevăzut la articolul 2 depăşesc, într-unul sau mai multe state membre, pe durata unui an calendaristic, tonajele menţionate în anexa la prezentul protocol, măsurile eventual luate în conformitate cu alineatul (1) de statul sau statele membre pentru anul în curs se consideră legitime. Comisia, după ce are confirmarea că tonajele stabilite au fost atinse, ia act de măsurile luate. În acest caz, celelalte state membre se abţin de la sesizarea Consiliului.
ARTICOLUL 5
În cazul în care Uniunea decide să aplice restricţii cantitative la importurile de produse petroliere indiferent de provenienţa acestora, respectivele restricţii se pot aplica şi în cazul importurilor de produse petroliere provenite din Antilele Olandeze. În acest caz, Antilele Olandeze beneficiază de un tratament preferenţial faţă de ţările terţe.
ARTICOLUL 6
1. Consiliul poate revizui articolele 2-5, hotărând în unanimitate, după consultarea Parlamentului European şi a Comisiei, cu ocazia adoptării unei definiţii comune a originii produselor petroliere provenite din ţările terţe şi asociate, la luarea unor decizii în cadrul politicii comerciale comune pentru produsele în cauză sau la stabilirea unei politici energetice comune.
2. Cu toate acestea, cu ocazia unei astfel de revizuiri, sunt menţinute avantaje echivalente pentru Antilele Olandeze sub o formă adecvată şi pentru o cantitate de cel puţin două milioane şi jumătate de tone de produse petroliere.
3. Angajamentele Uniunii în legătură cu avantajele echivalente menţionate la alineatul (2) pot face obiectul unei repartizări în funcţie de state, dacă este cazul, ţinând seama de tonajele indicate în anexa la prezentul protocol.
ARTICOLUL 7
Pentru punerea în aplicare a prezentului protocol, Comisia este însărcinată să urmărească evoluţia importurilor în statele membre de produse petroliere rafinate în Antilele Olandeze. Statele membre transmit Comisiei, în funcţie de modalităţile administrative pe care aceasta le recomandă, toate informaţiile utile în acest scop, iar Comisia asigură difuzarea informaţiilor în cauză.
ANEXĂ
Pentru punerea în aplicare a articolului 4 alineatul (2), Înaltele Părţi Contractante au hotărât următoarea repartizare între statele membre a celor două milioane de tone de produse antileze:
Germania | 625.000 tone | |
Uniunea economică belgo-luxemburgheză | 200.000 tone | |
Franţa | 75.000 tone | |
Italia | 100.000 tone | |
Ţările de Jos | 1.000.000 tone |
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
26.
PROTOCOL
PRIVIND DOBÂNDIREA DE BUNURI IMOBILE ÎN DANEMARCA
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
DORIND să soluţioneze anumite probleme de interes deosebit pentru Danemarca,
AU CONVENIT asupra următoarei dispoziţii, anexată la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:
ARTICOL UNIC
Fără să aducă atingere prevederilor Constituţiei, Danemarca îşi poate menţine legislaţia în vigoare în materie de dobândire de reşedinţe secundare.
27.
PROTOCOL
PRIVIND SISTEMUL DE RADIODIFUZIUNE PUBLICĂ ÎN STATELE MEMBRE
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
AVÂND ÎN VEDERE că serviciul public de radiodifuziune este direct legat, în statele membre, de nevoile democratice, sociale şi culturale ale fiecărei societăţi, precum şi de necesitatea protejării pluralismului în domeniul mass-media,
AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziţii interpretative, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:
ARTICOL UNIC
Dispoziţiile Constituţiei nu aduc atingere competenţei statelor membre în ceea ce priveşte finanţarea serviciului public de radiodifuziune în măsura în care această finanţare se acordă organismelor de radiodifuziune în scopul îndeplinirii misiunii de serviciu public, aşa cum a fost aceasta încredinţată, definită şi organizată de fiecare stat membru şi în măsura în care această finanţare nu modifică în nici un fel condiţiile privind schimburile şi concurenţa pe teritoriul Uniunii într-o măsură care ar fi contrară interesului comun, întrucât trebuie ţinut seama de realizarea mandatului acestui serviciu public.
28.
PROTOCOL
PRIVIND ARTICOLUL III-214 DIN CONSTITUŢIE
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
AU CONVENIT asupra următoarei dispoziţii, anexată la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:
ARTICOL UNIC
În scopul punerii în aplicare a articolului III-214 din Constituţie, prestaţiile în temeiul unui regim profesional de securitate socială nu se consideră remuneraţie în cazul şi în măsura în care acestea pot fi acordate pentru perioade de activitate anterioare datei de 17 mai 1990, cu excepţia lucrătorilor sau a urmaşilor lor care, înainte de această dată, au iniţiat o acţiune în justiţie sau au depus o reclamaţie echivalentă în conformitate cu dreptul intern aplicabil.
29.
PROTOCOL
PRIVIND COEZIUNEA ECONOMICĂ, SOCIALĂ ŞI TERITORIALĂ
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
REAMINTIND că articolul I-3 din Constituţie menţionează, între alte obiective, promovarea coeziunii economice, sociale şi teritoriale şi solidaritatea între statele membre, că această coeziune figurează printre domeniile de competenţă partajată ale Uniunii, enumerate în articolul I-14 alineatul (2) litera (c) din Constituţie;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
REAMINTIND că dispoziţiile de ansamblu din secţiunea 3 partea III titlul III capitolul III din Constituţie, consacrate coeziunii economice, sociale şi teritoriale, constituie baza juridică ce permite consolidarea şi dezvoltarea în continuare a acţiunii Uniunii în acest domeniu şi, în special, crearea unui fond;
REAMINTIND că articolul III-223 din Constituţie prevede crearea unui Fond de coeziune;
CONSTATÂND că Banca Europeană de Investiţii împrumută sume considerabile şi din ce în ce mai mari în favoarea regiunilor celor mai sărace;
CONSTATÂND necesitatea unei mai mari flexibilităţi în ceea ce priveşte modalităţile de acordare a resurselor provenite din fonduri cu finalitate structurală;
LUÂND ACT DE intenţia de a opera o modulare a nivelurilor de participare a Uniunii la programele şi proiectele din anumite state membre;
LUÂND ACT DE propunerea de a se ţine seama mai mult, în sistemul de resurse proprii, de prosperitatea relativă a statelor membre,
AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:
ARTICOL UNIC
1. Statele membre reafirmă că promovarea coeziunii economice, sociale şi teritoriale este vitală pentru dezvoltarea integrală şi succesul durabil al Uniunii.
2. Statele membre îşi reafirmă convingerea că fondurile cu finalitate structurală trebuie să joace în continuare un rol considerabil în realizarea obiectivelor Uniunii în ceea ce priveşte coeziunea.
3. Statele membre îşi reafirmă convingerea că Banca Europeană de Investiţii trebuie să consacre în continuare majoritatea resurselor sale promovării coeziunii economice, sociale şi teritoriale şi se declară dispuse să reexamineze capitalul de care are nevoie Banca Europeană de Investiţii, de îndată ce va fi necesar în acest scop.
4. Statele membre convin că Fondul de coeziune atribuie contribuţii financiare ale Uniunii unor proiecte de mediu şi reţelelor transeuropene în statele membre al căror PNB pe cap de locuitor este sub 90% raportat la media Uniunii şi care au pus în aplicare un program care vizează încadrarea în condiţiile de convergenţă economică menţionate la articolul III-184 din Constituţie.
5. Statele membre îşi declară intenţia de a permite o flexibilitate sporită în acordarea creditelor provenite din fondurile cu finalitate structurală pentru a ţine seama de nevoile specifice care nu sunt satisfăcute în cadrul reglementării actuale privind fondurile cu finalitate structurală.
6. Statele membre se declară dispuse să adapteze nivelul de participare al Uniunii în cadrul programelor şi proiectelor fondurilor cu finalitate structurală, pentru a evita creşterile excesive în domeniul cheltuielilor bugetare în statele membre cel mai puţin prospere.
7. Statele membre recunosc necesitatea urmăririi îndeaproape a progreselor realizate pe calea coeziunii economice, sociale şi teritoriale şi se declară dispuse să analizeze toate măsurile necesare în această privinţă.
8. Statele membre îşi afirmă intenţia de a ţine mai mult seama de capacitatea contributivă a diferitelor state membre în cadrul sistemului de resurse proprii şi de a studia modalităţile care ar permite corectarea elementelor regresive din actualul sistem de resurse proprii în statele membre cel mai puţin prospere.
30.
PROTOCOL
PRIVIND REGIMUL SPECIAL APLICABIL GROENLANDEI
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:
ARTICOL UNIC
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
1. Regimul la importul în Uniune pentru produsele care se încadrează în organizarea comună a pieţei în domeniul pescuitului şi sunt originare din Groenlanda se efectuează, cu respectarea mecanismelor organizării comune a pieţelor, prin scutirea de taxe vamale şi de taxele cu efect echivalent şi prin lipsa restricţiilor cantitative sau a altor măsuri cu caracter echivalent, în cazul în care posibilităţile de acces în zonele de pescuit groenlandeze deschise Uniunii în conformitate cu acordul dintre Uniune şi autoritatea competentă pentru Groenlanda sunt satisfăcătoare pentru Uniune.
2. Măsurile privind regimul importurilor de produse menţionate la alineatul (1) se adoptă în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul III-231 din Constituţie.
31.
PROTOCOL
PRIVIND ARTICOLUL 40.3.3 DIN CONSTITUŢIA IRLANDEI
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice:
ARTICOL UNIC
Nici o dispoziţie din Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa sau din tratatele şi actele care o modifică sau o completează nu aduc atingere punerii în aplicare, în Irlanda, a articolului 40.3.3 din Constituţia Irlandei.
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:
ARTICOLUL 1
Acordul privind aderarea Uniunii la Convenţia europeană de apărare a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (denumită în continuare "Convenţia europeană"), prevăzută la articolul I-9 alineatul (2) din Constituţie trebuie să reflecte necesitatea de a conserva caracteristicile specifice ale Uniunii şi ale legislaţiei Uniunii, în special în ceea ce priveşte:
(a) modalităţile speciale ale participării eventuale a Uniunii la instanţele de control ale Convenţiei europene;
(b) mecanismele necesare pentru a garanta că recursurile formulate de statele nemembre şi recursurile individuale sunt îndreptate împotriva statelor membre şi/sau Uniunii, după caz.
ARTICOLUL 2
Acordul menţionat la articolul 1 trebuie să garanteze că aderarea Uniunii nu aduce atingere nici competenţelor Uniunii, nici atribuţiilor instituţiilor acesteia. El trebuie să garanteze că nici una dintre dispoziţiile sale nu aduce atingere situaţiei speciale a statelor membre în ceea ce priveşte Convenţia europeană şi, în special, protocoalele acesteia, măsurile luate de statele membre prin derogare de la Convenţia europeană, în conformitate cu articolul 15, precum şi rezervele formulate de statele membre în legătură cu Convenţia europeană, în conformitate cu articolul 57 din convenţie.
ARTICOLUL 3
Nici o dispoziţie a acordului menţionat la articolul 1 nu trebuie să aducă atingere articolului III-375 alineatul (2) din Constituţie.
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
AVÂND ÎN VEDERE că articolul IV-437 alineatul (1) din Constituţie abrogă Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi Tratatul privind Uniunea europeană, precum şi actele de completare sau de modificare ale acestora;
AVÂND ÎN VEDERE că trebuie stabilită lista actelor şi tratatelor menţionate la articolul IV-437 alineatul (1);
AVÂND ÎN VEDERE că trebuie reformulate dispoziţiile articolului 9 alineatul (7) din Tratatul de la Amsterdam;
REAMINTIND că Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea reprezentanţilor în Parlamentul European prin sufragiu universal direct trebuie să rămână în vigoare;
AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice:
ARTICOLUL 1
1. Actele şi tratatele următoare, de completare sau de modificare a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, se abrogă:
(a) Protocolul din 8 aprilie 1965 privind privilegiile şi imunităţile Comunităţilor europene, anexat la Tratatul de instituire a unui Consiliu unic şi a unei Comisii unice (JO 152, 13.7.1967, p. 13);
(b) Tratatul din 22 aprilie 1970 de modificare a unor dispoziţii bugetare din Tratatele de instituire a Comunităţilor europene şi din Tratatul de instituire a unui Consiliu unic şi a unei Comisii unice a Comunităţilor europene (JO L 2, 2.1.1971, p. 1);
(c) Tratatul din 22 iulie 1975 de modificare a unor dispoziţii financiare din Tratatele de instituire a Comunităţilor europene şi din Tratatul de instituire a unui Consiliu unic şi a unei Comisii unice a Comunităţilor europene (JO L 359, 31.12.1977, p. 4);
(d) Tratatul din 10 iulie 1975 de modificare a unor dispoziţii din Protocolul privind Statutul Băncii Europene de Investiţii (JO L 91, 6.4.1978, p. 1);
(e) Tratatul din 13 martie 1984 de modificare a Tratatelor de instituire a Comunităţilor europene în ceea ce priveşte Groenlanda (JO L 29, 1.2.1985, p. 1);
(f) Actul unic european din 17 februarie 1986 şi 28 februarie 1986 (JO L 169, 29.6.1987, p. 1);
(g) Actul din 25 martie 1993 de modificare a Protocolului privind Statutul Băncii Europene de Investiţii prin care Consiliul Guvernatorilor este abilitat să înfiinţeze Fondul european de investiţii (JO L 173, 7.7.1994, p. 14);
(h) Decizia Consiliului nr. 2003/223/CE, reunit la nivel de şefi de stat sau de guvern, din 21 martie 2003, privind o modificare a articolului 10.2 din statutul Sistemului european al băncilor centrale şi al Băncii Centrale Europene (JO L 83, 1.4.2003, p. 66);
2. Tratatul de la Amsterdam din 2 octombrie 1997 de modificare a Tratatului privind Uniunea europeană, a Tratatelor de instituire a Comunităţilor europene şi a anumitor acte conexe se abrogă (JO C 340, 10.11.1997, p. 1).
3. Tratatul de la Nisa din 26 februarie 2001 de modificare a Tratatului privind Uniunea europeană, Tratatele de instituire a Comunităţilor europene şi anumite acte conexe se abrogă (JO C 80, 10.3.2001, p. 1.)
ARTICOLUL 2
1. Fără să aducă atingere punerii în aplicare a articolului III-432 din Constituţie şi a articolului 189 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice, reprezentanţii guvernelor statelor membre adoptă de comun acord dispoziţiile necesare pentru rezolvarea anumitor probleme speciale în Marele Ducat al Luxemburgului, rezultate în urma creării unui Consiliu unic şi a unei Comisii unice a Comunităţilor europene.
2. Actul privind alegerea reprezentanţilor în Parlamentul European prin vot universal direct, anexat la Decizia Consiliului 76/787/CECA, CEE, Euratom (JO L 278, 8.10.1976, p. 1) se menţine în versiunea aflată în vigoare în momentul intrării în vigoare a Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa. În vederea adaptării la Constituţie, Actul se modifică după cum urmează:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(a) la articolul 1, alineatul (3) se elimină;
(b) la articolul 5 alineatul (1) al doilea paragraf, cuvântul "dispoziţii" se elimină;
(c) la articolul 6 alineatul (2), cuvintele "din 8 aprilie 1965" se elimină; cuvintele "Comunităţilor europene" se înlocuiesc cu "Uniunii Europene";
(d) la articolul 7 alineatul (1) a doua liniuţă, cuvintele "Comisia Comunităţilor Europene" se înlocuiesc cu "Comisia Europeană";
(e) la articolul 7 alineatul (1) a treia liniuţă, cuvintele "Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene sau a Tribunalului de primă instanţă" se înlocuiesc cu "Curtea de Justiţie a Uniunii Europene";
(f) la articolul 7 alineatul (1) a cincea liniuţă, cuvintele "Curtea de Conturi a Comunităţilor Europene" se înlocuiesc cu "Curtea de Conturi";
(g) la articolul 7 alineatul (1) a şasea liniuţă, cuvintele "Ombudsmanul Comunităţilor Europene" se înlocuiesc cu "Ombudsmanul European";
(h) la articolul 7 alineatul (1) a şaptea liniuţă, expresia "Comunităţii Economice Europene şi Comunităţii Europene a Energiei Atomice" se înlocuieşte cu "Uniunii Europene";
(i) la articolul 7 alineatul (1) a noua liniuţă, expresia "în temeiul sau în conformitate cu Tratatele de instituire a Comunităţii Economice Europene şi a Comunităţii Europene a Energiei Atomice" se înlocuieşte cu "în temeiul Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa şi al Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice", cuvântul "comunitare" se înlocuieşte cu "din Uniune";
(j) la articolul 7 alineatul (1) a unsprezecea liniuţă, expresia "instituţiilor Comunităţilor Europene sau organelor specializate asociate acestora sau Băncii Centrale Europene" se înlocuieşte cu "instituţiilor, organelor, oficiilor sau agenţiilor Uniunii Europene";
(k) liniuţele de la articolul 7 alineatul (1) devin literele (a)-(k);
(l) la articolul 7 alineatul (2) al doilea paragraf, cuvântul "dispoziţii" se elimină; liniuţele de la acest paragraf devin literele (a) şi (b);
(m) la articolul 11 alineatul (2) al doilea paragraf, cuvântul "Comunitatea" se înlocuieşte cu "Uniunea"; cuvântul "stabileşte" se înlocuieşte cu cuvintele "adoptă o decizie europeană de stabilire"; cuvintele "din paragraful precedent" se înlocuiesc cu "din primul paragraf";
(n) la articolul 11 alineatul (3), cuvintele "fără să aducă atingere prevederilor articolului 139 din Tratatul de instituire a Comunităţii europene" se înlocuiesc cu "fără să aducă atingere prevederilor articolului III-336 din Constituţie";
(o) la articolul 14, cuvintele "de a lua" se înlocuiesc cu "de a adopta"; cuvintele "la propunerea" se înlocuiesc cu "la iniţiativa"; cuvintele "adoptă aceste măsuri" se înlocuiesc cu "adoptă regulamentele sau deciziile europene necesare".
34.
PROTOCOL
PRIVIND DISPOZIŢIILE TRANZITORII REFERITOARE LA INSTITUŢIILE
ŞI ORGANELE UNIUNII
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
AVÂND ÎN VEDERE că, pentru a organiza tranziţia de la Uniunea europeană instituită de Tratatul privind Uniunea Europeană şi de la Comunitatea Europeană la Uniunea Europeană instituită prin Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, care le succedă, este necesar să se prevadă dispoziţii tranzitorii aplicabile înainte de intrarea în vigoare a tuturor prevederilor Constituţiei şi actele necesare pentru punerea în aplicare a acestora,
AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice:
TITLUL I
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
1.1. DISPOZIŢII PRIVIND PARLAMENTUL EUROPEAN
ARTICOLUL 1
(1) Cu suficient de mult timp înainte de alegerile parlamentare europene din 2009, Consiliul European adoptă, în conformitate cu articolul I-20 alineatul (2) al doilea paragraf din Constituţie, o decizie europeană de stabilire a componenţei Parlamentului.
(2) În timpul legislaturii 2004-2009, componenţa şi numărul reprezentanţilor în Parlamentul European aleşi în fiecare stat membru rămân cele care există la data intrării în vigoare a Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa, numărul de reprezentanţi fiind următorul:
Belgia | 24 | |
Republica Cehă | 24 | |
Danemarca | 14 | |
Germania | 99 | |
Estonia | 6 | |
Grecia | 24 | |
Spania | 54 | |
Franţa | 78 | |
Irlanda | 13 | |
Italia | 78 | |
Cipru | 6 | |
Letonia | 9 | |
Lituania | 13 | |
Luxemburg | 6 | |
Ungaria | 24 | |
Malta | 5 | |
Ţările de Jos | 27 | |
Austria | 18 | |
Polonia | 54 | |
Portugalia | 24 | |
Slovenia | 7 | |
Slovacia | 14 | |
Finlanda | 14 | |
Suedia | 19 | |
Regatul Unit | 78 |
TITLUL II
1.2. DISPOZIŢII PRIVIND CONSILIUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL
ARTICOLUL 2
(1) Dispoziţiile articolului I-25 alineatele (1), (2) şi (3) din Constituţie, privind definirea majorităţii calificate în Consiliul European şi Consiliu intră în vigoare la data de 1 noiembrie 2009, după încheierea alegerilor parlamentarilor europeni din 2009, în conformitate cu articolul I-20 alineatul (2) din Constituţie.
(2) Până la data de 31 octombrie 2009, dispoziţiile următoare rămân în vigoare, fără să aducă atingere articolului I-25 alineatul (4) din Constituţie.
Pentru deliberările Consiliului European şi ale Consiliului, care necesită majoritate calificată, voturile membrilor sunt afectate de ponderarea următoare:
Belgia | 12 | |
Republica Cehă | 12 | |
Danemarca | 7 | |
Germania | 29 | |
Estonia | 4 | |
Grecia | 12 | |
Spania | 27 | |
Franţa | 29 | |
Irlanda | 7 | |
Italia | 29 | |
Cipru | 4 | |
Letonia | 4 | |
Lituania | 7 | |
Luxemburg | 4 | |
Ungaria | 12 | |
Malta | 3 | |
Ţările de Jos | 13 | |
Austria | 10 | |
Polonia | 27 | |
Portugalia | 12 | |
Slovenia | 4 | |
Slovacia | 7 | |
Finlanda | 7 | |
Suedia | 10 | |
Regatul Unit | 29 |
Deliberările se încheie în cazul în care întrunesc cel puţin 232 de voturi favorabile exprimate de majoritatea membrilor, în cazul în care, în temeiul Constituţiei, trebuie organizate la propunerea Comisiei. În celelalte cazuri, deliberările se încheie în cazul în care întrunesc cel puţin 232 de voturi favorabile exprimate de cel puţin două treimi dintre membri.
Un membru al Consiliului European sau al Consiliului poate solicita, la adoptarea, cu majoritate calificată, a unui act de Consiliul European sau de Consiliu, să se verifice dacă statele membre care constituie majoritatea calificată reprezintă cel puţin 62% din populaţia totală a Uniunii. În cazul în care nu este îndeplinită această condiţie, actul în cauză nu se adoptă.
(3) Pentru aderările următoare, pragul menţionat la alineatul (2) se calculează astfel încât pragul majorităţii calificate exprimat în număr de voturi să nu-l depăşească pe cel care rezultă din tabelul care figurează în declaraţia privind extinderea Uniunii Europene, înscrisă în actul final al Conferinţei care a adoptat Tratatul de la Nisa.
(4) Dispoziţiile următoare privind definirea majorităţii calificate intră în vigoare la 1 noiembrie 2009:
- articolul I-44 alineatul (3) al treilea, al patrulea şi al cincilea paragraf din Constituţie;
- articolul I-59 alineatul (5) al doilea şi al treilea paragraf din Constituţie;
- articolul I-60 alineatul (4) al doilea paragraf din Constituţie;
- articolul III-179 alineatul (4) al treilea şi al patrulea paragraf din Constituţie;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- articolul III-184 alineatul (6) al treilea şi al patrulea paragraf din Constituţie;
- articolul III-184 alineatul (7) al treilea şi al patrulea paragraf din Constituţie;
- articolul III-194 alineatul (2) al doilea şi al treilea paragraf din Constituţie;
- articolul III-196 alineatul (3) al doilea şi al treilea paragraf din Constituţie;
- articolul III-197 alineatul (4) al doilea şi al treilea paragraf din Constituţie;
- articolul III-198 alineatul (2) al treilea paragraf din Constituţie;
- articolul III-312 alineatul (3) al treilea şi al patrulea paragraf din Constituţie;
- articolul III-312 alineatul (4) al treilea şi al patrulea paragraf din Constituţie;
- articolul 1 al doilea, al treilea şi al patrulea paragraf şi articolul 3 alineatul (1) al doilea, al treilea şi al patrulea paragraf din Protocolul privind poziţia Regatului Unit şi a Irlandei în ceea ce priveşte politicile referitoare la controlul la frontieră, azil şi imigraţie, precum şi cele referitoare la cooperarea juridică în domeniul civil şi cooperarea poliţienească;
- articolul 1 al doilea, al treilea şi al patrulea paragraf şi articolul 5 al treilea, al patrulea şi al cincilea paragraf din Protocolul privind poziţia Danemarcei.
Până la data de 31 octombrie 2009, în cazul în care nu toţi membrii Consiliului participă la vot, respectiv în cazurile menţionate la articolele enumerate în primul paragraf, majoritatea calificată se defineşte ca fiind aceeaşi proporţie de voturi ponderate şi aceeaşi proporţie a numărului de membri ai Consiliului, precum şi, dacă este necesar, acelaşi procentaj al populaţiei statelor membre menţionate ca şi cele stabilite în alineatul (2).
ARTICOLUL 3
Până la intrarea în vigoare a deciziei europene menţionată în articolul I-24 alineatul (4) din Constituţie, Consiliul se poate reuni în componenţele prevăzute la articolul I-24 alineatele (2) şi (3), precum şi în celelalte componenţe a căror listă se stabileşte printr-o decizie europeană a Consiliului Afacerilor Generale hotărând cu majoritate simplă.
TITLUL III
DISPOZIŢIILE PRIVIND COMISIA, INCLUSIV MINISTRUL
DE AFACERI EXTERNE AL UNIUNII
ARTICOLUL 4
Membrii Comisiei care sunt în funcţie la data intrării în vigoare a Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa rămân în funcţie până la sfârşitul mandatului lor. Cu toate acestea, în ziua numirii ministrului de externe al Uniunii, mandatul membrului care are aceeaşi cetăţenie cu ministrul de externe al Uniunii se încheie.
TITLUL IV
DISPOZIŢII PRIVIND SECRETARUL GENERAL AL CONSILIULUI, ÎNALTUL
REPREZENTANT PENTRU POLITICA EXTERNĂ ŞI DE SECURITATE COMUNĂ ŞI
SECRETARUL GENERAL ADJUNCT AL CONSILIULUI
ARTICOLUL 5
Mandatele secretarului general al Consiliului, al Înaltului Reprezentant pentru politica externă şi de securitate comună şi al Secretarului general adjunct al Consiliului se încheie la data intrării în vigoare a Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa. Consiliul numeşte un Secretar general în conformitate cu articolul III-344 alineatul (2) din Constituţie.
TITLUL V DISPOZIŢII PRIVIND ORGANELE CONSULTATIVE
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL 6
Până la intrarea în vigoare a deciziei europene menţionate la articolul III-386 din Constituţie, repartizarea membrilor în Comitetul Regiunilor este următoarea:
Belgia | 12 | |
Republica Cehă | 12 | |
Danemarca | 9 | |
Germania | 24 | |
Estonia | 7 | |
Grecia | 12 | |
Spania | 21 | |
Franţa | 24 | |
Irlanda | 9 | |
Italia | 24 | |
Cipru | 6 | |
Letonia | 7 | |
Lituania | 9 | |
Luxemburg | 6 | |
Ungaria | 12 | |
Malta | 5 | |
Ţările de Jos | 12 | |
Austria | 12 | |
Polonia | 21 | |
Portugalia | 12 | |
Slovenia | 7 | |
Slovacia | 9 | |
Finlanda | 9 | |
Suedia | 12 | |
Regatul Unit | 24 |
ARTICOLUL 7
Până la intrarea în vigoare a deciziei europene menţionate la art. III-389 din Constituţie, repartizarea membrilor în Comitetul Economic şi Social este următoarea:
Belgia | 12 | |
Republica Cehă | 12 | |
Danemarca | 9 | |
Germania | 24 | |
Estonia | 7 | |
Grecia | 12 | |
Spania | 21 | |
Franţa | 24 | |
Irlanda | 9 | |
Italia | 24 | |
Cipru | 6 | |
Letonia | 7 | |
Lituania | 9 | |
Luxemburg | 6 | |
Ungaria | 12 | |
Malta | 5 | |
Ţările de Jos | 12 | |
Austria | 12 | |
Polonia | 21 | |
Portugalia | 12 | |
Slovenia | 7 | |
Slovacia | 9 | |
Finlanda | 9 | |
Suedia | 12 | |
Regatul Unit | 24 |
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
REAMINTIND că toate elementele din patrimoniul activ şi pasiv al Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului existente la 23 iulie 2002 au fost transferate Comunităţii Europene începând cu 24 iulie 2002;
LUÂND ÎN CONSIDERARE faptul că este de dorit ca aceste fonduri să fie utilizate pentru cercetare în sectoarele conexe industriei cărbunelui şi oţelului şi, în consecinţă, este necesar să se stabilească anumite norme în acest sens;
AU CONVENIT cu privire la următoarele dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:
ARTICOLUL 1
(1) Sub rezerva oricărei majorări sau reduceri care poate interveni ca urmare a operaţiunilor de lichidare, valoarea netă a elementelor din patrimoniul activ şi pasiv al Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, prevăzute de bilanţul Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului la 23 iulie 2002, este considerată ca patrimoniu al Uniunii destinat cercetării în sectoarele conexe industriei cărbunelui şi oţelului, denumit "Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului în lichidare". După finalizarea lichidării, acest patrimoniu se numeşte "Activul Fondului de cercetare pentru cărbune şi oţel".
(2) Veniturile generate de acest patrimoniu, denumite "Fondul de cercetare pentru cărbune şi oţel" sunt alocate exclusiv activităţilor de cercetare desfăşurate în sectoarele conexe industriei cărbunelui şi oţelului din afara programului cadru de cercetare, în conformitate cu prezentul protocol şi cu actele adoptate în temeiul acestuia.
ARTICOLUL 2
(1) O lege europeană a Consiliului stabileşte toate dispoziţiile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului protocol, inclusiv principiile esenţiale. Consiliul hotărăşte după aprobarea Parlamentului European.
(2) La propunerea Comisiei, Consiliul adoptă regulamentele şi deciziile europene de stabilire a orientărilor financiare multianuale pentru gestionarea patrimoniului Fondului de cercetare pentru cărbune şi oţel, precum şi orientările tehnice pentru programul de cercetare al fondului respectiv. Consiliul hotărăşte după consultarea Parlamentului European.
ARTICOLUL 3
Constituţia se aplică, cu excepţia cazului în care prezentul protocol şi actele adoptate în temeiul acestuia nu prevăd altfel.
36.
PROTOCOL
DE MODIFICARE A TRATATULUI DE INSTITUIRE A COMUNITĂŢII
EUROPENE A ENERGIEI ATOMICE
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
REAMINTIND că este important ca dispoziţiile Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice să producă în continuare efecte juridice depline,
DORIND să adapteze tratatul în cauză la noile norme stabilite de Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, în special în domeniile instituţional şi financiar,
AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziţii, care se anexează la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa şi care modifică Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice după cum urmează:
ARTICOLUL 1
Prezentul protocol modifică Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (denumit în continuare "Tratatul CEEA") în versiunea în vigoare în momentul intrării în vigoare a Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa.
Sub rezerva dispoziţiilor prevăzute la articolul IV-437 din Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa şi fără să aducă atingere altor dispoziţii din prezentul protocol, efectele juridice ale modificărilor aduse Tratatului CEEA prin tratatele şi actele abrogate în temeiul articolului IV-437 din Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, precum şi efectele juridice ale actelor adoptate în temeiul Tratatului CEEA nu sunt afectate.
ARTICOLUL 2
Denumirea titlului III din Tratatul CEEA "Dispoziţii instituţionale" se înlocuieşte cu "Dispoziţii instituţionale şi financiare".
ARTICOLUL 3
La începutul titlului III din Tratatul CEEA, se inserează următorul capitol:
CAPITOLUL I
APLICAREA ANUMITOR DISPOZIŢII DIN TRATATUL DE INSTITUIRE
A UNEI CONSTITUŢII PENTRU EUROPA
ARTICOLUL 106A
(1) Articolele I-19 - I-29, articolele I-31 - I-39, articolele I-49 şi I-50, articolele I-53 - I-56, articolele I-58 - I-60, articolele III-330 - III-372, articolele III-374 şi III-375, articolele III-378 - III-381, articolele III-384 şi III-385, articolele III-389 - III-392, articolele III-395 - III-410, articolele III-412 - III-415 şi articolele III-427, III-433, IV-439 şi IV-443 din Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa se aplică prezentului tratat.
(2) În cadrul prezentului tratat, trimiterile la Uniune şi Constituţie cuprinse în dispoziţiile prevăzute la alineatul (1), precum şi cele din protocoalele anexate atât la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, cât şi la prezentul tratat, se înţeleg ca trimiteri la Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, respectiv la prezentul tratat.
(3) Dispoziţiile din Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa nu instituie derogări de la prezentul tratat."
ARTICOLUL 4
În titlul III din Tratatul CEEA, capitolele I, II şi III se renumerotează II, III şi IV.
ARTICOLUL 5
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(1) Articolul 3, articolele 107-132, articolele 136-143, articolele 146-156, articolele 158-163, articolele 165-170, articolele 173 şi 173A, articolul 175, articolele 177 - 179a şi articolele 180b, 181, 183, 183A, 190 şi 204 din Tratatul CEEA se abrogă.
(2) Protocoalele anexate anterior la Tratatul CEEA se abrogă.
ARTICOLUL 6
Denumirea titlului IV din Tratatul CEEA "Dispoziţii financiare" se înlocuieşte cu "Dispoziţii financiare speciale".
ARTICOLUL 7
(1) La articolul 38 al treilea paragraf şi la articolul 82 al treilea paragraf din Tratatul CEEA, trimiterile la articolele 141 şi 142 se înlocuiesc cu trimiterile la articolul III-360 şi, respectiv, articolul III-361 din Constituţie.
(2) La articolul 171 alineatul (2) şi la articolul 176 alineatul (3) din Tratatul CEEA, trimiterea la articolul 183 se înlocuieşte cu trimiterea la articolul III-412 din Constituţie.
(3) La articolul 172 alineatul (4) din Tratatul CEEA, trimiterea la articolul 177 alineatul (5) se înlocuieşte cu trimiterea la articolul III-404 din Constituţie.
(4) La articolele 38, 82, 96 şi 98 din Tratatul CEEA, cuvântul "directivă" se înlocuieşte cu cuvintele "regulament european".
(5) În Tratatul CEEA, cuvântul "decizie" se înlocuieşte cu cuvintele "decizie europeană", cu excepţia articolelor 18, 20 şi 23, a articolului 53 primul paragraf, precum şi în toate cazurile în care decizia se adoptă de Curtea de Justiţiei a Uniunii Europene.
(6) În Tratatul CEEA, cuvintele "Curtea de Justiţie" se înlocuiesc cu cuvintele "Curtea de Justiţie a Uniunii Europene".
ARTICOLUL 8
Articolul 191 din Tratatul CEEA se înlocuieşte cu următorul text:
ARTICOLUL 191
Comunitatea beneficiază, pe teritoriul statelor membre, de privilegiile şi imunităţile necesare pentru îndeplinirea misiunii sale în condiţiile prevăzute de Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Uniunii Europene."
ARTICOLUL 9
Articolul 198 din Tratatul CEEA se înlocuieşte cu următorul text:
ARTICOLUL 198
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Cu excepţia cazului în care se prevede altfel, dispoziţiile din prezentul tratat sunt aplicabile teritoriilor europene ale statelor membre şi teritoriilor neeuropene supuse jurisdicţiei lor.
Ele se aplică, de asemenea, teritoriilor europene ale căror relaţii externe sunt gestionate de un stat membru.
Dispoziţiile din prezentul tratat se aplică insulelor Aland cu derogările care erau prevăzute iniţial de tratatul menţionat la articolul IV-437 alineatul (2) litera (d) din Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa şi care au fost încorporate în Protocolul privind Tratatele şi Actele de aderare a Regatului Danemarcei, Irlandei şi a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, a Republicii Elene, a Regatului Spaniei şi a Republicii Portugheze şi a Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei.
Prin derogare de la primul, al doilea şi al treilea paragraf:
(a) prezentul tratat nu se aplică Insulelor Feroe şi Groenlandei;
(b) prezentul tratat nu se aplică zonelor de suveranitate ale Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord în Cipru;
(c) prezentul tratat nu se aplică ţărilor şi teritoriilor de peste mări care au relaţii speciale cu Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi care nu sunt menţionate pe lista prevăzută la anexa II la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa;
(d) prezentul tratat se aplică Insulelor Channel şi Insulei Man numai în măsura necesară pentru a asigura aplicarea regimului stabilit iniţial pentru aceste insule în tratatul menţionat la articolul III-437 alineatul (2) litera (a) din Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa şi care este încorporat în Protocolul privind Tratatele şi Actele de aderare a Regatului Danemarcei, Irlandei şi a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, a Republicii Elene, a Regatului Spaniei şi a Republicii Portugheze şi a Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei."
ARTICOLUL 10
Articolul 206 din Tratatul CEEA se înlocuieşte cu următorul text:
ARTICOLUL 206
Comunitatea poate încheia, cu unul sau mai multe state sau organizaţii internaţionale, acorduri de instituire a unei asocieri caracterizate de drepturi şi obligaţii reciproce, de acţiuni comune şi proceduri specifice.
Acordurile în cauză sunt încheiate de Consiliu, hotărând în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.
În cazul în care acordurile în cauză impun modificarea prezentului tratat, modificările trebuie să fie întâi adoptate în conformitate cu procedura prevăzute la articolul III-443 din Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa."
ARTICOLUL 11
La articolul 225 din Tratatul CEEA, al doilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:
Sunt autentice, de asemenea, versiunile tratatului în limbile cehă, daneză, engleză, estoniană, finlandeză, greacă, irlandeză, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, polonă, portugheză, slovacă, slovenă, spaniolă şi suedeză."
ARTICOLUL 12
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Veniturile şi cheltuielile Comunităţii Europene a Energiei Atomice, cu excepţia celor ale Agenţiei de aprovizionare şi întreprinderilor comune, sunt prevăzute de bugetul Uniunii.
B.
ANEXE
LA TRATATUL DE INSTITUIRE A UNEI CONSTITUŢII PENTRU EUROPA
ANEXA Nr. I
LISTA PREVĂZUTĂ LA ARTICOLUL III-226 DIN CONSTITUŢIE
- 1 - | - 2 - | |
Numerele din Nomenclatura Combinată | Denumirea produselor | |
CAPITOLUL 1 | Animale vii | |
CAPITOLUL 2 | Carne şi organe comestibile | |
CAPITOLUL 3 | Peşti, crustacee şi moluşte | |
CAPITOLUL 4 | Lapte şi produse lactate; ouă de păsări; miere naturală | |
CAPITOLUL 5 | ||
05.04 | Intestine, vezici şi stomacuri de animale, întregi sau bucăţi, altele decât cele de peşte | |
05.15 | Produse de origine animală, nedenumite şi necuprinse în altă parte; animale moarte de la capitolele 1 sau 3, improprii pentru consumul uman | |
CAPITOLUL 6 | Plante vii şi produse de floricultură | |
CAPITOLUL 7 | Legume, plante, rădăcini şi tuberculi alimentari | |
CAPITOLUL 8 | Fructe comestibile; coji de citrice şi de pepeni | |
CAPITOLUL 9 | Cafea, ceai şi condimente, cu excepţia mate (nr. 0903) | |
CAPITOLUL 10 | Cereale | |
CAPITOLUL 11 | Produse ale industriei morăritului; malţ; amidon şi fecule; gluten; inulină | |
CAPITOLUL 12 | Seminţe şi fructe oleaginoase; seminţe şi fructe diverse; plante industriale şi medicinale; paie şi furaje | |
CAPITOLUL 13 | ||
ex 13.03 | Pectină | |
CAPITOLUL 15 | ||
15.01 | Untură şi alte grăsimi de porc presate sau topite; grăsime de pasăre presată sau topită | |
15.02 | Seu (din speciile bovină, ovină sau caprină) brut sau topit, inclusiv seul numit "seu din prima topire" | |
15.03 | Stearină din untură; oleo-stearină, ulei de untură şi oleo-margarină neemulsionată, neamestecate şi nici altfel preparate | |
15.04 | Grăsimi şi uleiuri de peşte şi de mamifere marine, chiar rafinate | |
15.07 | Uleiuri vegetale fixe, fluide sau solide, brute, epurate sau rafinate | |
15.12 | Grăsimi şi uleiuri animale sau vegetale hidrogenate, chiar rafinate, dar nu preparate | |
15.13 | Margarină, înlocuitori de grăsimi şi alte grăsimi alimentare preparate | |
15.17 | Reziduuri provenite de la tratarea grăsimilor sau a cerii animale sau vegetale | |
CAPITOLUL 16 | Preparate din carne, din peşte, din crustacee şi din moluşte | |
CAPITOLUL 17 | ||
17.01 | Zahăr din sfeclă şi din trestie, în stare solidă | |
17.02 | Alte zaharuri; siropuri; înlocuitori de miere, chiar amestecaţi cu miere naturală; zaharuri şi melase caramelizate | |
17.03 | Melase, chiar decolorate | |
17.05(*) | Zaharuri, siropuri şi melase aromatizate sau cu adaos de coloranţi (inclusiv zahăr vanilat sau vanilinat), cu excepţia sucurilor de fructe cu adaos de zahăr în orice proporţie | |
CAPITOLUL 18 | ||
18.01 | Cacao boabe şi brizuri de boabe, crude sau prăjite | |
18.02 | Coji, pieliţe, pelicule şi resturi de cacao | |
CAPITOLUL 20 | Preparate din legume, din plante comestibile, din fructe sau din alte plante sau părţi de plante | |
CAPITOLUL 22 | ||
22.04 | Must de struguri parţial fermentat, chiar dacă fierberea a fost întreruptă altfel decât cu alcool | |
22.05 | Vinuri din struguri proaspeţi; musturi de struguri proaspeţi a căror fierbere a fost întreruptă cu alcool (inclusiv must alcoolizat) | |
22.07 | Cidru, rachiu de pere, hidromel şi alte băuturi fermentate | |
ex 22.08(*) | Alcool etilic, denaturat sau nu, cu orice concentraţie, | |
ex 22.09(*) | obţinut din produsele agricole din prezenta anexă, cu excepţia rachiurilor, a lichiorurilor şi a altor băuturi spirtoase, preparate alcoolice compuse (numite "extracte concentrate") pentru fabricare băuturilor | |
ex 22.10(*) | Oţet comestibil şi înlocuitori de oţet comestibil | |
CAPITOLUL 23 | Reziduuri şi deşeuri ale industriei alimentare; alimente preparate pentru animale | |
CAPITOLUL 24 | ||
24.01 | Tutunuri brute sau neprelucrate; deşeuri de tutun | |
CAPITOLUL 45 | ||
45.01 | Plută naturală brută şi deşeuri de plută; plută concasată, granulată sau pulverizată | |
CAPITOLUL 54 | ||
54.01 | In, în stare brută, topit, meliţat, pieptănat sau prelucrat în alt mod, dar netors; câlţi şi deşeuri de in (inclusiv deşeuri de fire şi material fibros garnetat) | |
CAPITOLUL 57 | ||
57.01 | Cânepă (Cannabis sativa), în stare brută, topită, meliţată, pieptănată sau tratată în alt mod, dar netoarsă; câlţi şi deşeuri de cânepă (inclusiv deşeuri de fire şi material fibros garnetat) | |
(*) Poziţie adăugată prin articolul 1 din Regulamentul Consiliului Comunităţii Economice Europene nr. 7 bis din 18 decembrie 1959 (JO 7 din 30.1.1961, p. 71/61.). |
ANEXA Nr. II
ŢĂRI ŞI TERITORII DE PESTE MĂRI
CĂRORA LI SE APLICĂ PARTEA III TITLUL IV DIN CONSTITUŢIE
- Groenlanda,
- Noua Caledonie şi teritoriile dependente
- Polinezia Franceză
- Teritoriile Australe şi Antarctice Franceze
- Insulele Wallis şi Futuna
- Mayotte
- Saint Pierre şi Miquelon
- Aruba
- Antilele Olandeze
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
- Anguilla
- Insulele Cayman
- Insulele Falkland
- Georgia de Sud şi Insulele Sandwich de Sud
- Monteserrat
- Pitcairn
- Sfânta Elena şi teritoriile dependente
- Teritoriul Antarcticii Britanice
- Teritoriile Britanice din Oceanul Indian
- Insulele Turks şi Caicos
- Insulele Virgine Britanice
- Insulele Bermude
CONFERINŢA REPREZENTANŢILOR GUVERNELOR STATELOR MEMBRE, convocată la Bruxelles la 30 septembrie 2003 pentru a adopta de comun acord Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, adoptă următoarele texte:
I. Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa
II. Protocoalele anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:
1. Protocolul privind rolul parlamentelor naţionale în Uniunea Europeană
2. Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii
3. Protocolul de stabilire a Statutului Curţii de Justiţie a Uniunii Europene
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
4. Protocolul de stabilire a Statutului Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene
5. Protocolul de stabilire a Statutului Băncii Europene de Investiţii
6. Protocolul privind stabilirea sediilor instituţiilor şi ale anumitor organe, oficii, agenţii şi departamente ale Uniunii Europene
7. Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Uniunii Europene
8. Protocolul privind Tratatele şi Actele de aderare a Regatului Danemarcei, a Irlandei şi a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, a Republicii Elene, a Regatului Spaniei şi a Republicii Portugheze, şi a Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei
9. Protocolul privind Tratatul şi Actul de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace
10. Protocolul privind procedura cu privire la deficitele excesive
11. Protocolul privind criteriile de convergenţă
12. Protocolul privind Eurogrup
13. Protocolul privind anumite dispoziţii privind Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord în ceea ce priveşte uniunea economică şi monetară
14. Protocolul privind anumite dispoziţii privind Danemarca în ceea ce priveşte uniunea economică şi monetară
15. Protocolul privind anumite sarcini ale Băncii Naţionale a Danemarcei
16. Protocolul privind regimul francului CFP
17. Protocolul privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene
18. Protocolul privind aplicarea anumitor aspecte din articolul III-130 din Constituţie Regatului Unit şi Irlandei
19. Protocolul privind poziţia Regatului Unit şi a Irlandei faţă de politicile privind controlul frontierelor, azilul şi imigrarea, precum şi faţă de cooperarea judiciară în materie civilă şi faţă de cooperarea poliţienească
20. Protocolul privind poziţia Danemarcei
21. Protocolul privind relaţiile externe ale statelor membre în ceea ce priveşte trecerea frontierelor externe
22. Protocolul privind dreptul la azil al resortisanţilor statelor membre
23. Protocolul privind cooperarea structurată permanentă instituită prin articolul I-41 alineatul (6) şi prin articolul III-312 din Constituţie
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
24. Protocolul privind articolul I-41 alineatul (2) din Constituţie
25. Protocolul privind importurile în Uniunea Europeană de produse petroliere rafinate în Antilele Olandeze
26. Protocolul privind achiziţia de bunuri imobiliare în Danemarca
27. Protocolul privind sistemul de radiodifuziune publică din statele membre
28. Protocolul privind articolul III-214 din Constituţie
29. Protocolul privind coeziunea economică, socială şi teritorială
30. Protocolul privind regimul special aplicabil Groenlandei
31. Protocolul privind articolul 40.3.3 din Constituţia Irlandei
32. Protocolul privind articolul I-9 alineatul (2) din Constituţie privind aderarea Uniunii la Convenţia europeană de apărare a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
33. Protocolul privind actele şi tratatele care au completat sau modificat Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi Tratatul privind Uniunea Europeană
34. Protocolul privind dispoziţiile tranzitorii referitoare la instituţiile şi organele Uniunii
35. Protocolul privind consecinţele financiare ale expirării Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului şi fondurile de cercetare în domeniul cărbunelui şi oţelului
36. Protocolul de modificare a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice
III. Anexele la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa
1. Anexa I - Lista prevăzută la articolul III-226 din Constituţie
2. Anexa II - Ţările şi teritoriile de peste mări cărora li se aplică partea III titlul IV din Constituţie
Conferinţa adoptă declaraţiile enumerate în continuare şi anexate la prezentul Act final:
A. Declaraţiile cu privire la dispoziţiile Constituţiei
1. Declaraţia cu privire la articolul I-6
2. Declaraţia cu privire la articolul I-9 alineatul (2)
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
3. Declaraţia cu privire la articolele I-22, I-27 şi I-28
4. Declaraţia cu privire la articolul I-24 alineatul (7) referitor la decizia Consiliului European privind exercitarea preşedinţiei Consiliului
5. Declaraţia cu privire la articolul I-25
6. Declaraţia cu privire la articolul I-26
7. Declaraţia cu privire la articolul I-27
8. Declaraţia cu privire la articolul I-36
9. Declaraţia cu privire la articolele I-43 şi III-329
10. Declaraţia cu privire la articolul I-51
11. Declaraţia cu privire la articolul I-57
12. Declaraţia cu privire la explicaţiile privind Carta Drepturilor Fundamentale
13. Declaraţia cu privire la articolul III-116
14. Declaraţia cu privire la articolele III-136 şi III-267
15. Declaraţia cu privire la articolele III-160 şi III-322
16. Declaraţia cu privire la articolul III-167 alineatul (2) litera (c)
17. Declaraţia cu privire la articolul III-184
18. Declaraţia cu privire la articolul III-213
19. Declaraţia cu privire la articolul III-220
20. Declaraţia cu privire la articolul III-243
21. Declaraţia cu privire la articolul III-248
22. Declaraţia cu privire la articolul III-256
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
23. Declaraţia cu privire la articolul III-273 alineatul (1) paragraful al doilea
24. Declaraţia cu privire la articolul III-296
25. Declaraţia cu privire la articolul III-325 privind negocierea şi încheierea de statele membre de acorduri internaţionale privind spaţiul de libertate, securitate şi justiţie
26. Declaraţia cu privire la articolul III-402 alineatul (4)
27. Declaraţia cu privire la articolul III-419
28. Declaraţia cu privire la articolul IV-440 alineatul (7)
29. Declaraţia cu privire la articolul IV-448 alineatul (2)
30. Declaraţia cu privire la ratificarea Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa
B. Declaraţii privind protocoalele anexate la Constituţie
Declaraţiile cu privire la Protocolul privind Tratatele şi Actele de aderare a Regatului Danemarcei, a Irlandei şi a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, a Republicii Elene, a Regatului Spaniei şi a Republicii Portugheze, şi a Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei
31. Declaraţia cu privire la insulele Aland
32. Declaraţia cu privire la populaţia laponă
Declaraţiile cu privire la Protocolul privind Tratatul şi Actul de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace
33. Declaraţia cu privire la zonele de suveranitate a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord în Cipru
34. Declaraţia Comisiei privind zonele de suveranitate a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord în Cipru
35. Declaraţia privind centrala nucleară de la Ignalina din Lituania
36. Declaraţia cu privire la tranzitul de persoane pe căi terestre între regiunea Kaliningrad şi celelalte părţi ale Federaţiei Ruse
37. Declaraţia cu privire la unitatea 1 şi unitatea 2 ale centralei nucleare de la Bohunice V1 din Slovacia
38. Declaraţia cu privire la Cipru
39. Declaraţia cu privire la Protocolul privind poziţia Danemarcei
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
40. Declaraţia cu privire la Protocolul privind dispoziţiile tranzitorii referitoare la instituţiile şi organele Uniunii
41. Declaraţia cu privire la Italia
În plus, Conferinţa ia act de declaraţiile enumerate în continuare şi anexate la prezentul Act final:
42. Declaraţia Regatului Ţărilor de Jos cu privire la articolul I-55
43. Declaraţia Regatului Ţărilor de Jos cu privire la articolul IV-440
44. Declaraţia Republicii Federale Germania, a Irlandei, a Republicii Ungare, a Republicii Austria şi a Regatului Suediei
45. Declaraţia Regatului Spaniei şi a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord
46. Declaraţia Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord cu privire la definiţia termenului "resortisanţi"
47. Declaraţia Regatului Spaniei cu privire la definiţia termenului "resortisanţi"
48. Declaraţia Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord cu privire la dreptul de vot la alegerile parlamentare europene
49. Declaraţia Regatului Belgiei cu privire la parlamentele naţionale
50. Declaraţia Republicii Letonia şi a Republicii Ungare cu privire la ortografierea numelui monedei unice în Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa
Hecho en Roma, el veintinueve de octubre del dos mil cuatro.
V Rime dne dvacateho devateho rijna dva tisice ctyri
Udfaerdiget i Rom den niogtyvende oktober to tusind og fire.
Geschehen zu Rom am neunundzwanzigsten Oktober zweitausendundvier.
Kahe tuhande neljanda aasta oktoobrikuu kahekumne uheksandal paeval Roomas
Done at Rome on the twenty-ninth day of October in the year two thousand and four.
Fait a Rome, le vingt-neuf octobre deux mille quatre.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Arna dheanamh sa Roimh, an naou la fichead de Dheireadh Fomhair sa bhliain dha mhile is a ceathair
Fatto a Roma, addi ventinove ottobre duemilaquattro.
Roma, divi tukstosi ceturta gada divdesmit devitaja oktobri
Priimta du tukstanciai ketvirtu metu spalio dvidesimt devinta diena Romoje
Kelt Romaban, a ketezer-negyedik ev oktober havanak huszonkilencedik napjan
Maghmul f'Ruma fid-disa'u ghoxrin jum ta'Ottubru tas-sena elfejn u erbgha
Gedaan te Rome, de negenentwintigste oktober tweeduizendvier
Sporzadzono w Rzymie dnia dwudziestego dziewiatego pazdziernika roku dwutysiecznego czwartego
Feito em Roma, em vinte e nove de Outubro de dois mil e quatro
V Rime dvadsiatehodeviateho oktobra dvetisicstyri
V Rimu, devetindvajsetega oktobra leta dva tisoc stiri
Tehty Roomassa kahdentenakymmenentenayhdeksantena paivana lokakuuta vuonna kaksituhattanelja
Som skedde i Rom den tjugonionde oktober tjugohundrafyra
Încheiat la Roma la douăzeci şi nouă octombrie două mii patru
Pour Sa Majeste le Roi des Belges
Voor Zijne Majesteit de Koning der Belgen
Fur Seine Majestat den Konig der Belgier
Certe signature engage egalement la Communaute francaise, la Communaute flamande, la Communaute germanophone, la Region wallonne, la Region flamande et la Region de Bruxelles-Capitale.
Deze handtekening verbindt eveneens de Vlaamse Gemeenschap, de Franse Gemeenschap, de Duitstalige Gemeenschap, het Vlaamse Gewest, het Waalse Gewest en het Brussels Hoofdstedelijk Gewest.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Diese Unterschrift bindet zugleich die Deutschsprachige Gemeinschaft, die Flamische Gemeinschaft, die Franzosische Gemeinschaft, die Wallonische Region, die Flamische Region und die Region Brussel-Hauptstadt.
Za prezidenta Ceske republiky
For Hendes Majestaet Danmarks Dronning
Fur den Prasidenten der Bundesrepublik Deutschland
Eesti Vabariigi Presidendi nimel
Por Su Majestad el Rey de Espana
Pour le President de la Republique francaise
Thar ceann Uachtaran na hEireann
For the President of Ireland
Per il Presidente della Repubblica italiana
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Latvijas Republikas Valsts prezidentes varda
Lietuvos Respublikos Prezidento vardu
Pour Son Altesse Royale le Grand-Duc de Luxembourg
A Magyar Koztarsasag Elnoke reszerol
Ghall-President ta'Malta
Voor Hare Majesteit de Koningin der Nederlanden
Fur den Bundesprasidenten der Republik Osterreich
Za Prezydenta Rzeczypospolitej Polskiej
Pelo Presidente da Republica Portuguesa
Za predsednika Republike Slovenije
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Za prezidenta Slovenskej republiky
Suomen Tasavallan Presidentin puolesta
For Republiken Finlands President
For Konungariket Sveriges regering
For Her Majesty the Queen of the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland
Han firmado asimismo la presente Acta final, en su condicion de Estados candidatos a la adhesion a la Union Europea, observadores ante la Conferencia:
Tento zaverecny akt rovnez podepsali pozorovatele pri Konferenci, jakozto staty kandidujici na pristoupeni k Evropske unii:
Folgende observatorer ved konferencen har ligeledes undertegnet denne slutakt i deres egenskab af kandidatstater til Den Europaeiske Union:
Als Beobachter bei der Konferenz haben in ihrer Eigenschaft als Kandidaten fur den Beitritt zur Europaischen Union ferner diese Schlussakte unterzeichnet:
Kaesoleva loppakti on allkirjastanud Euroopa Liidu kandidaatriikide esindajatena ka konverentsi vaatlejad:
The following have also signed this Final Act, in their capacity as candidate States for accession to the European Union, having been observers to the Conference:
Ont egalement signe le present acte final, en leur qualite d'Etats candidats a l'adhesion de l'Union europeenne, observateurs aupres de la Conference:
Shinigh na breathnoiri seo a leanas ag an gComhdhail an Ionstraim Chriochnaitheach seo freisin ina gcail mar Stait iarrthacha don Aontas Eorpach:
Hanno altresi firmato il presente atto finale, in qualita di Stati candidati all'Unione europea, osservatori nella Conferenza
So Nobeiguma aktu ka Eiropas Savienibas pievienosanas kandidatvalstu vaditaji ir parakstijusi ari sadi Konferences noverotaji:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Baigiamaji akta taip pat pasiraso j Europos Saiunga, stojancios valstybes kandidates, Konferencijos stebetojos:
Ezt az zarookmanyt a Europai Unio tagjelolt allamaikent, amelyek a Konferencian megfigyelokent vettek reszt, a kovetkezok is alairtak:
Iffirmaw ukoll dan l-Att Finali, fil-kapacita taghhom ta'Stati kandidati ta' l-Unjoni Ewropea, bhala osservaturi ghall-Konferenza:
Deze Slotakte is tevens ondertekend door de volgende kandidaat-lidstaten van de Europese Unie, waarnemers bij de Conferentie:
Niniejszy Akt Koncowy zostal rowniez podpisany przez Panstwa kandydujace do przystapienia do Unii Europejskiej, bedace obserwatorami przy Konferencji:
Assinaram igualmente a presente Acta Final, na qualidade de Estados candidatos a adesao a Uniao Europeia, observadores na Conferencia:
V postaveni statov uchadzajucich sa o pristupenie k Europskej unii a v postaveni pozorovatel'ov na konferencii podpisali tento zaverecny akt:
To sklepno listino so kot drzave kandidatke za pristop k Evropski uniji in kot opazovalke Konference, podpisali tudi
Taman paatosasiakirjan ovat Euroopan unionin jasenehdokasvaltioina allekirjoittaneet myos konferenssiin tarkkailijoina osallistuneet:
Nedanstaende observatorer vid konferensen har, i sin egenskap av kandidatstater infor anslutning till Europeiska unionen, likaledes undertecknat denna slutakt:
Pentru România
Turkiye Cumhuriyeti Adyna
A. Declaraţiile cu privire la dispoziţiile Constituţiei
1. Declaraţia cu privire la articolul I-6
2. Declaraţia cu privire la articolul I-9 alineatul (2)
3. Declaraţia cu privire la articolele I-22, I-27 şi I-28
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
4. Declaraţia cu privire la articolul I-24 alineatul (7) referitor la decizia Consiliului European privind exercitarea preşedinţiei Consiliului
5. Declaraţia cu privire la articolul I-25
6. Declaraţia cu privire la articolul I-26
7. Declaraţia cu privire la articolul I-27
8. Declaraţia cu privire la articolul I-36
9. Declaraţia cu privire la articolele I-43 şi III-329
10. Declaraţia cu privire la articolul I-51
11. Declaraţia cu privire la articolul I-57
12. Declaraţia cu privire la explicaţiile privind Carta Drepturilor Fundamentale
13. Declaraţia cu privire la articolul III-116
14. Declaraţia cu privire la articolele III-136 şi III-267
15. Declaraţia cu privire la articolele III-160 şi III-322
16. Declaraţia cu privire la articolul III-167 alineatul (2) litera (c)
17. Declaraţia cu privire la articolul III-184
18. Declaraţia cu privire la articolul III-213
19. Declaraţia cu privire la articolul III-220
20. Declaraţia cu privire la articolul III-243
21. Declaraţia cu privire la articolul III-248
22. Declaraţia cu privire la articolul III-256
23. Declaraţia cu privire la articolul III-273 alineatul (1) paragraful al doilea
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
24. Declaraţia cu privire la articolul III-296
25. Declaraţia cu privire la articolul III-325 privind negocierea şi încheierea de statele membre de acorduri internaţionale privind spaţiul de libertate, securitate şi justiţie
26. Declaraţia cu privire la articolul III-402 alineatul (4)
27. Declaraţia cu privire la articolul III-419
28. Declaraţia cu privire la articolul IV-440 alineatul (7)
29. Declaraţia cu privire la articolul IV-448 alineatul (2)
30. Declaraţia cu privire la ratificarea Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa
B. Declaraţii privind protocoalele anexate la Constituţie
Declaraţiile cu privire la Protocolul privind Tratatele şi Actele de aderare a Regatului Danemarcei, a Irlandei şi a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, a Republicii Elene, a Regatului Spaniei şi a Republicii Portugheze, şi a Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei
31. Declaraţia cu privire la insulele Aland
32. Declaraţia cu privire la populaţia laponă
Declaraţiile cu privire la Protocolul privind Tratatul şi Actul de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace
33. Declaraţia cu privire la zonele de suveranitate a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord în Cipru
34. Declaraţia Comisiei privind zonele de suveranitate a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord în Cipru
35. Declaraţia privind centrala nucleară de la Ignalina din Lituania
36. Declaraţia cu privire la tranzitul de persoane pe căi terestre între regiunea Kaliningrad şi celelalte părţi ale Federaţiei Ruse
37. Declaraţia cu privire la unitatea I şi unitatea 2 ale centralei nucleare de la Bohunice VI din Slovacia
38. Declaraţia cu privire la Cipru
39. Declaraţia cu privire la Protocolul privind poziţia Danemarcei
40. Declaraţia cu privire la Protocolul privind dispoziţiile tranzitorii referitoare la instituţiile şi organele Uniunii
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
41. Declaraţia cu privire la Italia Declaraţii ale statelor membre:
42. Declaraţia Regatului Ţărilor de Jos cu privire la articolul I-55
43. Declaraţia Regatului Ţărilor de Jos cu privire la articolul IV-440
44. Declaraţia Republicii Federale Germania, a Irlandei, a Republicii Ungare, a Republicii Austria şi a Regatului Suediei
45. Declaraţia Regatului Spaniei şi a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord
46. Declaraţia Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord cu privire la definiţia termenului "resortisanţi"
47. Declaraţia Regatului Spaniei cu privire la definiţia termenului "resortisanţi"
48. Declaraţia Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord cu privire la dreptul de vot la alegerile parlamentare europene
49. Declaraţia Regatului Belgiei cu privire la parlamentele naţionale
50. Declaraţia Republicii Letonia şi a Republicii Ungare cu privire la ortografierea numelui monedei unice în Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa
A. DECLARAŢIILE CU PRIVIRE LA DISPOZIŢIILE CONSTITUŢIEI
1. Declaraţia cu privire la articolul I-6
Conferinţa constată că articolul I-6 reflectă jurisprudenţa existentă a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene şi a Tribunalului de Primă Instanţă.
2. Declaraţia cu privire la articolul I-9 alineatul (2)
Conferinţa convine că aderarea Uniunii la Convenţia europeană de apărare a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale trebuie realizată în conformitate cu proceduri care să permită menţinerea specificului ordinii juridice a Uniunii. În acest context, Conferinţa constată existenţa unui dialog constant între Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, dialog care va putea fi consolidat cu ocazia aderării Uniunii la convenţia menţionată anterior.
3. Declaraţia cu privire la articolele I-22, I-27 şi I-28
La alegerea persoanelor chemate să ocupe funcţiile de preşedinte al Consiliului European, de preşedinte al Comisiei şi de ministru al afacerilor externe al Uniunii trebuie avută în vedere în mod corespunzător necesitatea de a respecta diversitatea geografică şi demografică a Uniunii, precum şi cea a statelor membre ale acesteia.
Conferinţa declară că Consiliul trebuie să înceapă pregătirea deciziei europene de stabilire a normelor de aplicare a deciziei europene a Consiliului European privind exercitarea preşedinţiei Consiliului după semnarea Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa şi să o aprobe din punct de vedere politic în termen de şase luni. În continuare figurează un proiect de decizie europeană a Consiliului European care va fi adoptată în ziua intrării în vigoare a tratatului menţionat anterior:
ARTICOLUL 1
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(1) Preşedinţia Consiliului, cu excepţia formaţiunii afacerilor externe, este asigurată, pe o perioadă de 18 luni, de grupuri prestabilite de trei state membre. Aceste grupuri sunt formate pe baza unei rotaţii egale a statelor membre, având în vedere diversitatea acestora şi echilibrul geografic al Uniunii.
(2) Fiecare membru al unui grup asigură, pe rând, pe parcursul unei perioade de şase luni, preşedinţia tuturor formaţiunilor Consiliului, cu excepţia formaţiunii afacerilor externe. Ceilalţi membri ai grupului asistă preşedinţia în îndeplinirea tuturor responsabilităţilor acesteia, pe baza unui program comun. Membrii grupului pot conveni asupra altor aranjamente.
ARTICOLUL 2
Preşedinţia Comitetului Reprezentanţilor Permanenţi ai guvernelor statelor membre este asigurată de un reprezentant al statului membru care asigură preşedinţia Consiliului Afacerilor Generale.
Preşedinţia Comitetului politic şi de securitate este asigurată de un reprezentant al ministrului afacerilor externe al Uniunii.
Preşedinţia organelor de pregătire a diverselor formaţiuni ale Consiliului, cu excepţia formaţiunii afacerilor externe, îi revine membrului grupului care asigură preşedinţia formaţiunii în cauză, cu excepţia cazului în care se decide altfel în conformitate cu articolul 4.
ARTICOLUL 3
Consiliul Afacerilor Generale asigură, în cooperare cu Comisia, coerenţa şi continuitatea lucrărilor diferitelor formaţiuni ale Consiliului în cadrul unui program pe mai mulţi ani. Statele membre care deţin preşedinţia, sprijinite de Secretariatul General al Consiliului, iau toate măsurile necesare pentru organizarea şi bunul mers al lucrărilor Consiliului.
ARTICOLUL 4
Consiliul adoptă o decizie europeană de stabilire a dispoziţiilor de aplicare a prezentei decizii.
5. Declaraţia cu privire la articolul I-25
Conferinţa declară că decizia europeană privind punerea în aplicare a articolului I-25 va fi adoptată de Consiliu în ziua intrării în vigoare a Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa. În continuare figurează proiectul deciziei menţionate anterior:
Proiect de decizie europeană a consiliului privind aplicarea articolului I-25
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
întrucât:
(1) Este necesară adoptarea de dispoziţii care să permită o tranziţie fără dificultăţi de la sistemul de adoptare a deciziilor Consiliului cu majoritate calificată - aşa cum este definit în Tratatul de la Nisa şi reluat în articolul 2 alineatul (2) din Protocolul privind dispoziţiile tranzitorii referitoare la instituţiile şi organele Uniunii anexat Constituţiei, care continuă să se aplice până la 31 octombrie 2009 - la sistemul de vot prevăzut la articolul I-25 din Constituţie, care se aplică de la 1 noiembrie 2009.
(2) Trebuie reamintit faptul că practica Consiliului este de a depune toate eforturile pentru consolidarea legitimităţii democratice a actelor adoptate cu majoritate calificată.
(3) Se consideră adecvată menţinerea în vigoare a prezentei decizii atâta timp cât este necesar pentru a asigura o tranziţie fără dificultăţi la noul sistem de vot prevăzut de Constituţie.
DECIDE:
ARTICOLUL 1
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
În cazul în care membrii Consiliului reprezentând:
(a) cel puţin trei sferturi din populaţie, sau
(b) cel puţin trei sferturi din numărul statelor membre, necesare pentru a constitui o minoritate de blocare rezultând din aplicarea articolului I-25 alineatul (1) primul paragraf sau alineatul (2), anunţă opoziţia lor la adoptarea unui act de către Consiliu cu majoritate calificată, Consiliul deliberează asupra problemei în cauză.
ARTICOLUL 2
Pe parcursul acestor deliberări, Consiliul depune toate eforturile pentru a ajunge, într-un termen rezonabil şi fără a aduce atingere limitelor obligatorii de timp stabilite de dreptul Uniunii, la o soluţie satisfăcătoare, care să răspundă îngrijorărilor exprimate de membrii Consiliului menţionaţi la articolul.
ARTICOLUL 3
În acest scop, preşedintele Consiliului, sprijinit de Comisie şi în conformitate cu regulamentul de procedură al Consiliului, întreprinde toate iniţiativele necesare pentru a facilita un acord pe baze mai largi în cadrul Consiliului. Membrii Consiliului îşi dau concursul în acest sens.
ARTICOLUL 4
Prezenta decizie intră în vigoare la 1 noiembrie 2009. Aceasta rămâne în vigoare cel puţin până în 2014. După această dată, Consiliul poate adopta o decizie europeană de abrogare a acesteia.
6. Declaraţia cu privire la articolul I-26
Conferinţa consideră că, deoarece Comisia nu va mai cuprinde resortisanţi ai tuturor statelor membre, aceasta va trebui să acorde o atenţie specială necesităţii de a garanta o transparenţă absolută în relaţiile sale cu toate statele membre. În consecinţă, Comisia trebuie să menţină un contact strâns cu toate statele membre, indiferent dacă acestea au sau nu un resortisant printre membrii Comisiei şi, în acest sens, trebuie să acorde o atenţie specială nevoii de a transmite informaţiile tuturor statelor membre şi de a le consulta.
Conferinţa consideră, printre altele, că Comisia trebuie să ia toate măsurile utile pentru a garanta că realităţile politice, sociale şi economice ale tuturor statelor membre, inclusiv ale celor care nu au resortisanţi printre membrii Comisiei, se iau pe deplin în considerare. Printre aceste măsuri trebuie să se numere garanţia că punctele de vedere ale acestor state membre se iau în considerare prin adoptarea unor modalităţi de organizare adecvate.
7. Declaraţia cu privire la articolul I-27
Conferinţa consideră că, în temeiul dispoziţiilor Constituţiei, Parlamentul European şi Consiliul European au o responsabilitate comună privind buna desfăşurare a procesului de alegere a preşedintelui Comisiei Europene. În consecinţă, reprezentanţii Parlamentului European şi ai Consiliului European trebuie să procedeze, înainte de adoptarea deciziei Consiliului European, la efectuarea consultărilor necesare în cadrul considerat ca fiind cel mai adecvat. Aceste consultări vor viza profilul candidaţilor la funcţia de preşedinte al Comisiei, având în vedere alegerile pentru Parlamentul European, în conformitate cu articolul I-27 alineatul (1). Modalităţile de efectuare a acestor consultări pot fi stabilite de Parlamentul European şi Consiliul European în timp util şi de comun acord.
8. Declaraţia cu privire la articolul I-36
Conferinţa ia act de intenţia Comisiei de a continua consultarea experţilor desemnaţi de statele membre pentru elaborarea proiectelor sale de regulamente europene delegate în domeniul serviciilor financiare, în conformitate cu practicile consacrate.
9. Declaraţia cu privire la articolele I-43 şi III-329
Fără a aduce atingere măsurilor adoptate de Uniune în vederea îndeplinirii obligaţiei sale de solidaritate faţă de un stat membru care este afectat de un atac terorist sau este victima unei catastrofe naturale sau provocate de om, nici una dintre dispoziţiile articolelor I-43 şi III-329 nu poate aduce atingere dreptului altui stat membru de a alege cel mai adecvat mijloc de a se achita de obligaţia sa de solidaritate faţă de statul membru menţionat anterior.
10. Declaraţia cu privire la articolul I-51
Conferinţa declară că, de fiecare dată când, în temeiul articolului I-51, trebuie adoptate norme privind protecţia datelor cu caracter personal care ar putea avea un impact direct asupra securităţii naţionale, trebuie să se ţină cont de aceste norme în mod corespunzător. Conferinţa reaminteşte că legislaţia aplicabilă în prezent (vezi în special Directiva 95/46/CE) prevede derogări specifice în acest sens.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
11. Declaraţia cu privire la articolul I-57
Uniunea ia în considerare situaţia specială a ţărilor de dimensiuni mici cu care întreţine relaţii specifice de proximitate.
12.
Declaraţia cu privire la explicaţiile privind
Carta Drepturilor Fundamentale
Conferinţa ia act de explicaţiile privind Carta Drepturilor Fundamentale, stabilite sub autoritatea prezidiului Convenţiei care a elaborat Carta şi actualizate sub răspunderea prezidiului Convenţiei Europene, care figurează în continuare.
EXPLICAŢII PRIVIND CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE
Explicaţiile care figurează în continuare au fost stabilite iniţial sub responsabilitatea prezidiului Convenţiei care a elaborat Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Acestea au fost actualizate sub răspunderea prezidiului Convenţiei Europene, având în vedere adaptările textului Cartei efectuate prin Convenţia menţionată anterior [în special articolele 51 şi 521)] şi evoluţia dreptului Uniunii. Deşi aceste explicaţii nu au valoare juridică în sine, ele constituie un preţios instrument de interpretare destinat clarificării dispoziţiilor Cartei.
1) Articolele II-111 şi II-112 din Constituţie.
PREAMBUL
Popoarele Europei, stabilind între ele o uniune din ce în ce mai strânsă, au hotărât să împărtăşească un viitor paşnic întemeiat pe valori comune.
Conştientă de patrimoniul său spiritual şi moral, Uniunea este întemeiată pe valorile indivizibile şi universale ale demnităţii umane, libertăţii, egalităţii şi solidarităţii; aceasta se întemeiază pe principiul democraţiei şi pe principiul statului de drept. Uniunea situează persoana în centrul acţiunii sale, instituind cetăţenia Uniunii şi creând un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie.
Uniunea contribuie la păstrarea şi la dezvoltarea acestor valori comune respectând diversitatea culturilor şi tradiţiilor popoarelor Europei, precum şi identitatea naţională a statelor membre şi organizarea autorităţilor lor publice la nivel naţional, regional şi local; Uniunea caută să promoveze o dezvoltare echilibrată şi durabilă şi asigură libera circulaţie a persoanelor, serviciilor, mărfurilor şi capitalurilor, precum şi libertatea de stabilire.
În acest scop, este necesar ca, făcându-le mai vizibile printr-o Cartă, să se consolideze protecţia drepturilor fundamentale în spiritul evoluţiei societăţii, a progresului social şi a dezvoltărilor ştiinţifice şi tehnologice.
Prezenta Cartă reafirmă, prin respectarea competenţelor şi sarcinilor Uniunii, precum şi a principiului subsidiarităţii, drepturile care rezultă în special din tradiţiile constituţionale şi din obligaţiile internaţionale comune statelor membre, din Convenţia europeană privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, din Cartele sociale adoptate de Uniune şi de Consiliul Europei, precum şi din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului. În acest context, Carta va fi interpretată de instanţele Uniunii şi ale statelor membre, acordând atenţia cuvenită explicaţiilor redactate sub autoritatea prezidiului Convenţiei care a elaborat Carta şi actualizate sub răspunderea prezidiului Convenţiei Europene.
Beneficiul acestor drepturi implică responsabilităţi şi îndatoriri atât faţă de terţi, precum şi faţă de comunitatea umană în general şi faţă de generaţiile viitoare.
În consecinţă, Uniunea recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile enunţate în continuare.
TITLUL I DEMNITATEA
ARTICOLUL 11) Demnitatea umană
1) Articolul II-61 din Constituţie.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Demnitatea umană este inviolabilă. Aceasta trebuie respectată şi protejată.
Explicaţie
Demnitatea persoanei umane nu este numai un drept fundamental în sine, ci constituie chiar baza drepturilor fundamentale. Declaraţia universală a drepturilor omului din 1948 a prevăzut demnitatea umană în preambul: "... considerând că recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile constituie fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume". În Hotărârea din 9 octombrie 2001 în cauza C-377/98, Ţările de Jos contra Parlamentului European şi a Consiliului, Culegere 2001, p. 1-7079, punctele 70-77, Curtea de Justiţie a confirmat faptul că dreptul fundamental la demnitatea umană face parte din dreptul Uniunii.
Din hotărâre rezultă, de asemenea, că nici unul dintre drepturile înscrise în această Cartă nu poate fi folosit pentru a aduce atingere demnităţii altuia şi că demnitatea persoanei umane face parte din substanţa drepturilor înscrise în această Cartă. Carta trebuie, prin urmare, respectată, chiar în cazul restrângerii unui drept.
ARTICOLUL 22) Dreptul la viaţă
2) Articolul II-62 din Constituţie.
(1) Orice persoană are dreptul la viaţă.
(2) Nimeni nu poate fi condamnat la pedeapsa cu moartea sau executat.
Explicaţie
(1) Alineatul (1) din acest articol se întemeiază pe articolul 2 alineatul (1) prima teză din CEDO, având următorul text:
1. Dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat de lege ...".
(2) A doua teză din dispoziţia menţionată anterior, privind pedeapsa cu moartea, a devenit caducă în urma intrării în vigoare a Protocolului nr. 6 anexat la CEDO, al cărei articol 1 este formulat după cum urmează:
Pedeapsa cu moartea este abolită. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsă şi nici executat."
Articolul 2 alineatul (2) din Cartă3) a fost redactat pe baza acestei dispoziţii.
(3) Dispoziţiile articolului 2 din Cartă4) corespund dispoziţiilor articolelor din CEDO şi din Protocolul adiţional menţionate anterior. Acestea au acelaşi înţeles şi acelaşi domeniu de aplicare, în conformitate cu articolul 52 alineatul (3) din Cartă5). Astfel, definiţiile "negative" care figurează în CEDO trebuie considerate ca figurând în egală măsură şi în Cartă:
3) Articolul II-62 alineatul (2) din Constituţie.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
4) Articolul II-62 din Constituţie.
5) Articolul II-112 alineatul (3) din Constituţie.
(a) articolul 2 alineatul (2) din CEDO:
Moartea nu este considerată ca fiind cauzată prin încălcarea acestui articol în cazurile în care aceasta ar rezulta din recurgerea absolut necesară la forţă:
(a) pentru a asigura apărarea oricărei persoane împotriva violenţei ilegale;
(b) pentru a efectua o arestare legală sau pentru a împiedica evadarea unei persoane legal deţinute;
(c) pentru a reprima, conform legii, tulburări violente sau o insurecţie."
(b) articolul 2 din Protocolul 6 anexat la CEDO:
Un stat poate să prevadă în legislaţia sa pedeapsa cu moartea pentru acte săvârşite în timp de război sau de pericol iminent de război; o asemenea pedeapsă nu va fi aplicată decât în cazurile prevăzute de legislaţia respectivă şi conform dispoziţiilor acesteia ..."
ARTICOLUL 31) Dreptul la integritate al persoanei
1) Articolul II-63 din Constituţie.
(1) Orice persoană are dreptul la integritate fizică şi psihică.
(2) În domeniile medicinei şi biologiei trebuie respectate în special:
(a) consimţământul liber şi în cunoştinţă de cauză al persoanei interesate, în conformitate cu procedurile prevăzute de lege;
(b) interzicerea practicilor de eugenie, în special a celor care au drept scop selecţia persoanelor;
(c) interzicerea utilizării corpului uman şi a părţilor sale, ca atare, ca sursă de profit;
(d) interzicerea donării fiinţelor umane în scopul reproducerii.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Explicaţie
(1) În Hotărârea din 9 octombrie 2001 în cauza C-377/98, Ţările de Jos contra Parlamentului European şi a Consiliului, Culegere 2001, p. 1-7079, punctele 70, 78, 79 şi 80, Curtea de Justiţie a confirmat faptul că dreptul fundamental la integritate al persoanei face parte din dreptul Uniunii şi cuprinde, în domeniile medicinei şi biologiei, consimţământul liber şi în cunoştinţă de cauză al donatorului şi al primitorului.
(2) Principiile din articolul 3 din Cartă2) figurează deja în Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina, adoptată în cadrul Consiliului Europei (STE 164 şi Protocolul adiţional STE 168). Prezenta Cartă nu are ca obiectiv derogarea de la aceste dispoziţii şi, în consecinţă, nu interzice decât donarea în scopul reproducerii. Aceasta nu autorizează şi nici nu interzice celelalte forme de donare. Carta nu poate împiedica în nici un fel, prin urmare, legiuitorul să interzică celelalte forme de donare.
2) Articolul II-63 din Constituţie.
(3) Trimiterea la practicile de eugenie, în special la cele care au drept scop selecţia persoanelor, se referă la situaţii în care sunt organizate şi puse în aplicare programe de selecţie comportând, de exemplu, campanii de sterilizare, sarcini forţate, căsătorii etnice obligatorii ... toate acestea fiind acte considerate crime internaţionale în conformitate cu Statutul Curţii Penale Internaţionale adoptat la Roma la 17 iulie 1998 [vezi articolul 7 alineatul (1) litera (g)].
ARTICOLUL 43)
Interzicerea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor
inumane sau degradante
3) Articolul II-64 din Constituţie.
Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante.
Explicaţie
Dreptul care figurează în articolul 41) corespunde dreptului garantat în articolul 3 din CEDO, a cărui formulare este identică: "Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante", în conformitate cu articolul 52 alineatul (3) din Cartă2), acest articol are acelaşi înţeles şi acelaşi domeniu de aplicare ca şi articolul din CEDO.
1) Articolul II-64 din Constituţie.
2) Articolul II-112 alineatul (3) din Constituţie.
ARTICOLUL 53) Interzicerea sclaviei şi a muncii forţate
3) Articolul II-65 din Constituţie.
(1) Nimeni nu poate fi ţinut în sclavie sau în servitute.
(2) Nimeni nu poate fi constrâns să efectueze o muncă forţată sau obligatorie.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(3) Este interzis traficul de fiinţe umane.
Explicaţie
(1) Dreptul prevăzut la articolul 54) alineatele (1) şi (2) corespunde articolului 4 alineatele (1) şi (2) din CEDO, a căror formulare este analogă. Articolul are, prin urmare, acelaşi înţeles şi acelaşi domeniu de aplicare ca şi articolul din CEDO, în temeiul articolului 52 alineatul (3) din Cartă5). Pe cale de consecinţă:
4) Articolul II-65 din Constituţie.
5) Articolul II-112 alineatul (3) din Constituţie.
- dreptului prevăzut la articolul 1 nu i se poate aduce în mod legal nici o restrângere;
- în alineatul (2), noţiunile de "muncă forţată sau obligatorie" trebuie înţelese având în vedere definiţiile "negative" din articolul 4 alineatul (3) din CEDO:
Nu se consideră «muncă forţată sau obligatorie» în înţelesul prezentului articol:
(a) orice muncă impusă în mod normal unei persoane supuse detenţiei în condiţiile prevăzute la articolul 5 din prezenta Convenţie sau în timpul în care se află în libertate condiţionată;
(b) orice serviciu cu caracter militar sau, în cazul celor care refuză să satisfacă serviciul militar din motive de conştiinţă, în ţările în care acest lucru este recunoscut ca legitim, un alt serviciu în locul serviciului militar obligatoriu;
(c) orice serviciu impus în situaţii de criză sau de calamităţi care ameninţă viaţa sau bunăstarea comunităţii;
(d) orice muncă sau serviciu care face parte din obligaţiile civice normale."
(2) Alineatul (3) decurge direct din demnitatea persoanei umane şi ia în considerare datele recente din domeniul criminalităţii organizate cum ar fi organizarea filierelor lucrative ale imigraţiei ilegale sau a celor de exploatare sexuală. Convenţia Europol conţine în anexă definiţia următoare, care vizează traficul în scopul exploatării sexuale: "Trafic de fiinţe umane: înseamnă supunerea unei persoane puterii reale şi ilegitime a altor persoane, făcând uz de violenţă şi ameninţări sau abuzând de o poziţie de autoritate sau de manevre în special în vederea dedării la exploatarea prostituţiei semenilor, la forme de exploatare şi de violenţă sexuală faţă de minori şi la comerţul legat de abandonul de copii". Capitolul IV din Convenţia privind aplicarea acquis-ului Schengen, care a fost integrat în acquis-ul Uniunii şi la care participă Regatul Unit şi Irlanda conţine, în articolul 27 alineatul (1) următoarea formulă care vizează filierele de imigraţie ilegală: "Părţile contractante se angajează să instituie sancţiuni adecvate împotriva oricărei persoane care ajută sau încearcă să ajute, în scopuri lucrative, un străin să intre sau să rămână pe teritoriul unei Părţi Contractante încălcând legislaţia Părţii Contractante respective privind intrarea şi şederea străinilor." La 19 iulie 2002, Consiliul a adoptat o decizie cadru privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane (JO L 203, 1.8.2002, p. 1) în al cărei articol 1 sunt definite chiar infracţiunile legate de traficul de fiinţe umane în scopul exploatării muncii acestora sau a exploatării sexuale care trebuie să facă obiectul unor pedepse în statele membre, în conformitate cu directiva cadru menţionată anterior.
TITLUL II LIBERTĂŢILE
ARTICOLUL 61) Dreptul la libertate şi la securitate
1) Articolul II-66 din Constituţie.
Orice persoană are dreptul la libertate şi la securitate.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Explicaţie
Drepturile prevăzute la articolul 61) corespund drepturilor garantate în articolul 5 din CEDO şi au, în conformitate cu articolul 52 alineatul (3) din Cartă2), acelaşi înţeles şi acelaşi domeniu de aplicare.
2) Articolul II-112 alineatul (3) din Constituţie.
Prin urmare, restrângerile la care pot fi supuse în mod legal nu le pot depăşi pe cele permise de CEDO prin însăşi formularea articolului 5:
(1) Orice persoană are dreptul la libertate şi la securitate. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, decât în cazurile următoare şi potrivit căilor legale:
(a) dacă este deţinut legal pe baza condamnării de către un tribunal competent;
(b) dacă a fost supus arestării sau deţinerii legale pentru nesupunere la o hotărâre pronunţată, conform legii, de către un tribunal sau în vederea garantării executării unei obligaţii prevăzute de lege;
(c) dacă a fost arestat sau deţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive plauzibile pentru a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice pentru a crede că este necesar să fie împiedicat să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia;
(d) în cazul detenţiei legale a unui minor în scopul asigurării educaţiei acestuia sub supraveghere, sau al detenţiei legale a acestuia în scopul deferirii sale autorităţii competente;
(e) în cazul detenţiei legale a unei persoane susceptibile de transmiterea unei boli contagioase, a unui alienat, alcoolic, toxicoman sau vagabond;
(f) în cazul arestării sau detenţiei legale a unei persoane pentru a o împiedica să pătrundă în mod ilegal pe un teritoriu, sau dacă împotriva persoanei respective se află în curs o procedură de expulzare sau de extrădare.
(2) Orice persoană arestată trebuie să fie informată, în termenul cel mai scurt şi într-o limbă pe care o înţelege, asupra motivelor arestării sale şi asupra oricărei acuzaţii care îi este adusă.
(3) Orice persoană arestată sau deţinută în condiţiile prevăzute în alineatul (1) litera (c) din prezentul articol trebuie adusă fără întârziere înaintea unui judecător sau a unui alt magistrat abilitat prin lege să exercite atribuţii judiciare şi are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi condiţionată de o garanţie care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
(4) Orice persoană privată de libertatea sa prin arestare sau detenţie are dreptul de a introduce recurs într-un tribunal, pentru ca acesta să se pronunţe într-un termen scurt asupra legalităţii deţinerii sale şi să dispună eliberarea sa dacă detenţia este ilegală.
(5) Orice persoană care este victima unei arestări sau a unei detenţii în condiţii care contravin dispoziţiilor din prezentul articol are dreptul la despăgubiri."
Drepturile menţionate în articolul 61) trebuie respectate în special la adoptarea de către Parlamentul European şi de Consiliu a legilor şi a legilor cadru în domeniul cooperării judiciare în materie penală, în temeiul articolelor III-270, III-271 şi III-273 din Constituţie, mai ales pentru a defini dispoziţiile comune minime privind clasificarea infracţiunilor şi pedepsele, precum şi anumite aspecte de drept procedural.
1) Articolul II-66 din Constituţie.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL 72) Respectarea vieţii private şi de familie
Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, a reşedinţei şi a secretului comunicaţiilor.
Explicaţie
Drepturile garantate în articolul 72) corespund drepturilor garantate în articolul 8 din CEDO. Pentru a lua în considerare evoluţiile tehnicii, cuvântul corespondenţă a fost înlocuit cu cuvântul "comunicaţii".
În conformitate cu articolul 52) alineatul (3)3), acest drept are acelaşi înţeles şi acelaşi domeniu de aplicare ca şi articolul corespondent din CEDO. Rezultă că restrângerile la care pot fi supuse în mod legal sunt identice cu cele admise în cadrul articolului 8 în cauză:
(1) Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului şi a corespondenţei sale.
(2) Amestecul unei autorităţi publice în exercitare acestui drept nu este admis decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor penale, pentru protejarea sănătăţii sau a moralei, sau pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora."
2) Articolul II-67 din Constituţie.
3) Articolul II-112 alineatul (3) din Constituţie.
ARTICOLUL 84) Protecţia datelor cu caracter personal
4) Articolul II-68 din Constituţie.
(1) Orice persoană are dreptul la protecţia datelor cu caracter personal care o privesc.
(2) Asemenea date trebuie tratate în mod corect, în scopurile precizate şi pe baza consimţământului persoanei interesate sau în temeiul unui alt motiv legitim prevăzut de lege. Orice persoană are dreptul de acces la datele colectate care o privesc, precum şi dreptul de a obţine rectificarea acestora.
(3) Respectarea acestor reguli se supune controlului unei autorităţi independente.
Explicaţie
Acest articol se întemeiază pe articolul 286 din Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene şi pe Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 95/46/CE din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice faţă de prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date (JO L 281 din 23.11.1995), precum şi pe articolul 8 din CEDO şi pe Convenţia Consiliului Europei pentru protecţia persoanelor faţă de prelucrarea automată a datelor cu caracter personal din 28 ianuarie 1981, ratificată de toate statele membre. Articolul 286 din Tratatul CE este de acum înainte înlocuit cu articolul I-51 din Constituţie. Trebuie avut în vedere de asemenea şi Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 45/2001 din 18 decembrie 2000 privind protecţia persoanelor fizice faţă de prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile şi organele comunitare şi libera circulaţie a acestor date (JO L 8 din 12.1.2001). Directiva şi regulamentul menţionate anterior conţin condiţii şi restrângeri aplicabile exerciţiului dreptului la protecţia datelor cu caracter personal.
ARTICOLUL 91) Dreptul la căsătorie şi dreptul de a întemeia o familie
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
1) Articolul II-69 din Constituţie.
Dreptul la căsătorie şi dreptul de a întemeia o familie sunt garantate în conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestor drepturi.
Explicaţie
Acest articol se întemeiază pe articolul 12 din CEDO, având următorul text: "Cu începere de la vârsta nubilă, bărbatul şi femeia au dreptul de a se căsători şi de a fonda o familie potrivit legislaţiei interne care reglementează exercitarea acestui drept". Formularea acestui articol a fost modernizată pentru a acoperi cazurile în care legislaţiile interne recunosc alte modalităţi de formare a unei familii decât căsătoria. Acest articol nu interzice şi nici nu poate impune acordarea statutului de căsătorie uniunilor între persoane de acelaşi sex. Acest drept este asemănător, prin urmare, celui prevăzut de CEDO, dar domeniul său de aplicare poate fi extins în cazul în care legislaţiile interne prevăd acest lucru.
ARTICOLUL 102) Libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie
(1) Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie. Acest drept implică libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea individual sau colectiv, în public sau în particular, prin intermediul cultului, învăţământului, practicilor şi îndeplinirii riturilor.
(2) Este recunoscut dreptul la obiecţie pe motive de conştiinţă, în conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestui drept.
Explicaţie
Dreptul garantat în alineatul (1) corespunde dreptului garantat în articolul 9 din CEDO şi, în conformitate cu articolul 52) alineatul (3) din Cartă3), are acelaşi înţeles şi acelaşi domeniu de aplicare ca şi acesta. De aceea, restrângerile acestuia trebuie să respecte dispoziţiile articolului 9 alineatul (2) menţionat anterior, având următorul text: "Libertatea de manifestare a religiei sau a convingerilor nu poate face obiectul altor restricţii decât acelea care constituie măsuri necesare, prevăzute de lege, într-o societate democratică, pentru securitatea publică, protecţia ordinii, a sănătăţii sau a moralei publice, sau pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor altora".
Dreptul garantat în alineatul (2) corespunde tradiţiilor constituţionale interne şi evoluţiei legislaţiilor interne în acest domeniu.
2) Articolul II-70 din Constituţie.
3) Articolul II-112 alineatul (3) din Constituţie.
ARTICOLUL 114) Libertatea de exprimare şi de informare
4) Articolul II-71 din Constituţie.
1. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a transmite informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere.
2. Sunt respectate libertatea şi pluralismul mijloacelor de informare în masă.
Explicaţie
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(1) Articolul 111) corespunde articolului 10 din CEDO, având următorul text:
1. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică statele să supună societăţile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.
(2) Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, constrângeri, restricţii sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti."
În conformitate cu articolul 52 alineatul (3) din Cartă2) acest drept are acelaşi înţeles şi acelaşi domeniu de aplicare ca şi cel garantat prin CEDO. Restrângerile care pot fi aduse acestui drept nu le pot depăşi, prin urmare, pe cele stabilite la articolul 10 alineatul (2), fără a aduce atingere restrângerilor pe care dreptul concurenţei din Uniune le poate impune dreptului statelor membre de a introduce regimurile de autorizare menţionate la articolul 10 alineatul (1) a treia teză din CEDO.
1) Articolul II-71 din Constituţie.
2) Articolul II-112 alineatul (3) din Constituţie.
(3) În alineatul (2) din acest articol sunt explicate consecinţele alineatului (1) în ceea ce priveşte libertatea mijloacelor de informare în masă. Acesta se întemeiază în special pe jurisprudenţa Curţii în domeniul televiziunii, în special pe cauza C-288/89 (Hotărârea din 25 iulie 1991, Stichting Collectieve Antennevoorziening Gouda şi alţii, Culegere p. 1-4007) şi pe Protocolul privind sistemul de radiodifuziune publică din statele membre, anexat la Tratatul CE şi de acum înainte la Constituţie, precum şi pe Directiva Consiliului 89/552/CE (vezi în special al 17-lea motiv).
ARTICOLUL 123) Libertatea de întrunire şi de asociere
3) Articolul II-72 din Constituţie.
(1) Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire paşnică şi la libertatea de asociere la toate nivelurile, în special în domeniile politic, sindical şi civic, ceea ce implică dreptul oricărei persoane de a înfiinţa împreună cu alte persoane sindicate şi de a deveni membră a acestora pentru apărarea intereselor sale.
(2) Partidele politice la nivelul Uniunii contribuie la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor Uniunii.
Explicaţie
(1) Dispoziţiile alineatului (1) din acest articol corespund dispoziţiilor articolului 11 din CEDO, formulat după cum urmează:
(1) Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire paşnică şi la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a înfiinţa împreună cu alte persoane sindicate şi de a deveni membră a acestora pentru apărarea intereselor sale.
(2) Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restricţii decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei sau pentru protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora. Prezentul articol nu interzice impunerea de restricţii legale exercitării acestor drepturi de către membrii forţelor armate, ai poliţiei sau ai administraţiei de stat".
Dispoziţiile prezentului articol 121) alineatul (1) au acelaşi înţeles ca şi cele din CEDO, dar domeniul lor de aplicare este mai extins având în vedere faptul că pot fi aplicate la toate nivelurile, inclusiv la nivel european. În conformitate cu articolul 52 alineatul (3) din Cartă2), restrângerile acestui drept nu le pot depăşi pe cele considerate legale în temeiul articolului 11 alineatul (2) din CEDO.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(2) Acest drept se întemeiază în egală măsură pe articolul 11 din Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor.
(3) Alineatul (2) din acest articol corespunde articolului I-46 alineatul (4) din Constituţie.
1) Articolul II-72 din Constituţie.
2) Articolul II-112 alineatul (3) din Constituţie.
ARTICOLUL 133) Libertatea artelor şi ştiinţelor
3) Articolul II-73 din Constituţie.
Artele şi cercetarea ştiinţifică sunt libere. Libertatea universitară este respectată.
Explicaţie
Acest drept decurge în principal din libertatea de gândire şi de exprimare. Acesta se exercită cu respectarea articolului 14) şi poate fi supus restrângerile permise de articolul 10 din CEDO.
4) Articolul II-61 din Constituţie.
ARTICOLUL 14 Dreptul la educaţie
(1) Orice persoană are dreptul la educaţie, precum şi la accesul la formare profesională şi formare continuă.
(2) Acest drept include posibilitatea de a urma gratuit învăţământul obligatoriu.
(3) Libertatea de a înfiinţa instituţii de învăţământ cu respectarea principiilor democratice, precum şi dreptul părinţilor de a asigura educarea şi instruirea copiilor lor, potrivit propriilor convingerilor religioase, filozofice şi pedagogice, sunt respectate în conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestora.
Explicaţie
(1) Acest articol este inspirat atât din tradiţiile constituţionale comune statelor membre, cât şi din articolul 2 din Protocolul adiţional la CEDO, având următorul text:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Nimănui nu i se poate refuza dreptul la instruire. Statul, în exercitarea funcţiilor pe care şi le va asuma în domeniul educaţiei şi al învăţământului, va respecta dreptul părinţilor de a asigura această educaţie şi această instruire potrivit convingerilor lor religioase şi filozofice."
Extinderea acestui articol la accesul la formarea profesională şi continuă (vezi punctul 15 din Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor şi articolul 10 din Carta socială) şi adăugarea principiului gratuităţii învăţământului obligatoriu au fost considerate utile. Aşa cum este formulat, acest din urmă principiu implică numai faptul că, în ceea ce priveşte învăţământul obligatoriu, fiecare copil trebuie să aibă acces la o instituţie gratuită. Principiul nu impune gratuitatea tuturor instituţiilor, în special a celor private, care oferă acest tip de învăţământ sau formare profesională şi continuă. De asemenea, principiul nu interzice ca anumite forme specifice de învăţământ să fie cu plată, în cazul în care statul ia măsurile necesare pentru acordarea de compensaţii financiare. În măsura în care Carta se aplică Uniunii, acest lucru înseamnă că, în cadrul politicilor sale de formare, Uniunea trebuie să respecte gratuitatea învăţământului obligatoriu, înţelegându-se că astfel nu sunt create noi competenţe. În ceea ce priveşte dreptul părinţilor, acesta trebuie interpretat coroborat cu dispoziţiile articolului 241).
1) Articolul II-84 din Constituţie.
(2) Libertatea de a înfiinţa instituţii de învăţământ, publice sau private, este garantată ca parte a libertăţii de a desfăşura o activitate comercială, dar este restrânsă de respectarea principiilor democratice şi se exercită în conformitate cu modalităţile definite în legislaţiile interne.
ARTICOLUL 152) Libertatea de alegere a ocupaţiei şi dreptul la muncă
2) Articolul II-75 din Constituţie.
(1) Orice persoană are dreptul la muncă şi dreptul de a exercita o ocupaţie aleasă sau acceptată în mod liber.
(2) Fiecare cetăţean al Uniunii are libertatea de a-şi căuta un loc de muncă, de a lucra, de a se stabili sau de presta servicii în orice stat membru.
(3) Resortisanţii ţărilor terţe care sunt autorizaţi să lucreze pe teritoriul statelor membre au dreptul la condiţii de muncă echivalente acelora de care beneficiază cetăţenii Uniunii.
Explicaţie
Libertatea de alegere a ocupaţiei, consacrată în articolul 15 alineatul (1)1), este recunoscută în jurisprudenţa Curţii de Justiţie (vezi, printre altele, Hotărârile din 14 mai 1974, cauza 4/73, Nold, Culegere 1974, punctele 12-14; din 13 decembrie 1979, cauza 44/79, Hauer, Culegere 1979 p. 3727; din 8 octombrie 1986, cauza 234/85, Keller, Culegere 1986, p. 2897, punctul 8).
Acest paragraf se inspiră, de asemenea, din articolul 1 alineatul (2) din Carta socială europeană semnată la 18 octombrie 1961 şi ratificată de toate statele membre, şi din punctul 4 din Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor din 9 decembrie 1989. Expresia "condiţii de muncă" trebuie înţeleasă în înţelesul articolului III-213 din Constituţie.
Alineatul (2) reia cele trei libertăţi garantate în articolele I-4 şi III-133, III-137 şi III-144 din Constituţie, şi anume libera circulaţie a lucrătorilor, libertatea de stabilire şi libertatea de a oferi servicii.
Alineatul (3) se întemeiază pe articolul 137 alineatul (3) a treia liniuţă din Tratatul CE, înlocuit de acum înainte de articolul III-210 alineatul (1) litera (g) din Constituţie, precum şi pe articolul 19 punctul 4 din Carta socială europeană, semnată la 18 octombrie 1961 şi ratificată de toate statele membre. De aceea se aplică articolul 52 alineatul (2) din Cartă3). Problema recrutării marinarilor având cetăţenia unor state terţe în echipajele vaselor aflate sub pavilionul unui stat membru al Uniunii este reglementată de dreptul Uniunii şi de legislaţiile şi practicile naţionale.
3) Articolul II-112 alineatul (2) din Constituţie.
ARTICOLUL 161) Libertatea de a desfăşura o activitate comercială
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
1) Articolul II-76 din Constituţie.
Libertatea de a desfăşura o activitate comercială este recunoscută în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu legislaţiile şi practicile naţionale.
Explicaţie
Acest articol se întemeiază pe jurisprudenţa Curţii de Justiţie, care a recunoscut libertatea de a desfăşura o activitate economică sau comercială (vezi Hotărârile din 14 mai 1974, cauza 4/73, Nold, Culegere 1974, p. 491, punctul 14; şi din 27 septembrie 1979, cauza 230/78, SPA Eridania şi alţii, Culegere 1979, p. 2749, punctele 20 şi 31) şi libertatea contractuală (vezi, printre altele, Hotărârile Sukkerfabriken Nykoebing, cauza 151/78, Culegere 1979-1, punctul 19; din 5 octombrie 1999, Spania contra Comisiei, C-240/97, Culegere 1999, p. 1-6571, motivul 99), precum şi pe articolul I-3 alineatul (2) din Constituţie, care recunoaşte libera concurenţă. Acest drept se exercită, bineînţeles, cu respectarea dreptului Uniunii şi a legislaţiilor interne. Acest drept poate fi supus restrângerilor prevăzute la articolul 52 alineatul (1) din Cartă2).
2) Articolul II-112 alineatul (1) din Constituţie.
ARTICOLUL 173) Dreptul de proprietate
3) Articolul II-77 din Constituţie.
(1) Orice persoană are dreptul de a deţine în proprietate, de a folosi, de a dispune şi de a lăsa moştenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal,. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege şi în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosinţa bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general.
(2) Proprietatea intelectuală este protejată.
Explicaţie
Acest articol corespunde articolului 1 din Protocolul adiţional la CEDO:
(1) Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuţii, sau a amenzilor."
Este vorba despre un drept fundamental comun tuturor constituţiilor naţionale. Acesta a fost consacrat în repetate rânduri de jurisprudenţa Curţii de Justiţie şi, în primul rând, de Hotărârea Hauer (13 decembrie 1979, Culegere 1979, p. 3727). Redactarea a fost modernizată, dar, în conformitate cu articolul 52 alineatul (3)4), acest drept are acelaşi înţeles şi acelaşi domeniu de aplicare ca şi cel garantat prin CEDO, iar restrângerile prevăzute de aceasta nu pot fi depăşite.
Protecţia proprietăţii intelectuale, care reprezintă unul dintre aspectele dreptului de proprietate, face obiectul unei menţiuni explicite în alineatul (2) datorită importanţei sale tot mai mari şi legislaţiei comunitare secundare. Proprietatea intelectuală cuprinde, pe lângă proprietatea literară şi artistică, drepturile de brevet şi de marcă, precum şi drepturile conexe. Garanţiile prevăzute la alineatul (1) se aplică în mod adecvat proprietăţii intelectuale.
4) Articolul II-112 alineatul (3) din Constituţie.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL 181) Dreptul de azil
1) Articolul II-78 din Constituţie.
Dreptul de azil este garantat prin respectarea normelor prevăzute de Convenţia încheiată la Geneva la 28 iulie 1951 şi de Protocolul încheiat la 31 ianuarie 1967 privind statutul refugiaţilor şi în conformitate cu Constituţia.
Explicaţie
Textul acestui articol se întemeiază pe articolul 63 din Tratatul CE, înlocuit de acum înainte de articolul III-266 din Constituţie, care impune Uniunii respectarea Convenţiei de la Geneva privind refugiaţii. Este necesară trimiterea la dispoziţiile Protocoalelor privind Regatul Unit şi Irlanda anexate [Tratatului de la Amsterdam] Constituţiei, precum şi pe cel privind Danemarca pentru a stabili în ce măsură pun în aplicare aceste state membre dreptul Uniunii în domeniu şi în ce măsură li se aplică acest articol. Acest articol respectă Protocolul privind azilul anexat Constituţiei.
ARTICOLUL 192) Protecţia în caz de strămutare, expulzare sau extrădare
2) Articolul II-79 din Constituţie.
(1) Expulzările colective sunt interzise.
(2) Nimeni nu poate fi strămutat, expulzat sau extrădat către un stat unde există un risc serios de a fi supus pedepsei cu moartea, torturii sau altor pedepse sau tratamente inumane sau degradante.
Explicaţie
Alineatul (1) din acest articol are acelaşi înţeles şi acelaşi domeniu de aplicare ca şi articolul 4 din Protocolul adiţional nr. 4 la CEDO în ceea ce priveşte expulzările colective. Scopul acestuia este de a garanta faptul că fiecare decizie face obiectul unei examinări specifice şi că nu se poate decide, printr-o măsură unică, expulzarea tuturor persoanelor având cetăţenia unui anumit stat (vezi şi articolul 13 din Pactul cu privire la drepturile civile şi politice).
Alineatul (2) încorporează jurisprudenţa incidenţă a Curţii Europene a Drepturilor Omului privind articolul 3 din CEDO (vezi Ahmed contra Austriei, Hotărârea din 17 decembrie 1996, Culegere 1996, VI-2206 şi Soering, Hotărârea din 7 iulie 1989).
TITLUL III EGALITATEA
ARTICOLUL 203) Egalitatea în faţa legii
3) Articolul II-80 din Constituţie.
Toate persoanele sunt egale în faţa legii.
Explicaţie
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Acest articol corespunde principiului general de drept înscris în toate constituţiile europene şi pe care Curtea îl consideră un principiu fundamental de drept comunitar (Hotărârea din 13 noiembrie 1984, Racke, cauza 283/83, Culegere 1984, p. 3791, Hotărârea din 17 aprilie 1997, cauza 15/95, EARL, Culegere 1997, p. 1-1961 şi Hotărârea din 13 aprilie 2000, cauza 292/97, Karlsson, Culegere 2000, p. 1-2737).
ARTICOLUL 211) Nediscriminarea
1) Articolul II-81 din Constituţie.
(1) Se interzice discriminarea de orice fel bazată pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice natură, apartenenţa la o minoritate naţională, averea, naşterea, handicapul, vârsta sau orientarea sexuală.
(2) În domeniul de aplicare a Constituţiei şi fără a aduce atingere dispoziţiilor specifice ale acesteia, se interzice orice discriminare pe motiv de cetăţenie sau naţionalitate.
Explicaţie
Alineatul (1) este inspirat din articolul 13 din Tratatul CE, înlocuit de acum înainte de articolul III124 din Constituţie, din articolul 14 din CEDO, precum şi din articolul 11 din Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina în ceea ce priveşte moştenirea genetică, în măsura în care coincide cu articolul 14 din CEDO, alineatul menţionat se aplică în conformitate cu acesta din urmă.
Nu există nici contradicţii şi nici incompatibilităţi între alineatul (1) şi articolul III-124 din Constituţie, al cărui domeniu de aplicare şi obiect sunt diferite: articolul III-124 conferă Uniunii competenţe de adoptare a actelor legislative, incluzând armonizarea legilor şi regulamentelor statelor membre, în vederea combaterii anumitor forme de discriminare citate exhaustiv în acest articol. Această legislaţie se poate extinde la acţiunile autorităţilor unui stat membru (precum şi la relaţiile între persoane private) în orice domeniu de competenţă a Uniunii. În schimb, articolul 21 alineatul (1) de mai sus nu conferă nici o competenţă privind adoptarea unor legi împotriva discriminării în aceste domenii de acţiune a statelor membre sau a persoanelor particulare, şi nici nu conţine o interdicţie amplă a discriminării în domeniile menţionate anterior. De fapt, acesta se referă numai la discriminările făcute de instituţiile şi organele Uniunii în exercitarea competenţelor care le sunt conferite de alte articole din părţile I şi III ale Constituţiei, şi de statele membre numai în măsura în care pun în aplicare dreptul Uniunii. Astfel, alineatul (1) nu modifică sfera competenţelor conferite de articolul III-124 şi nici interpretarea acestui articol.
Alineatul (2) corespunde articolului I-4 alineatul (2) din Constituţie şi trebuie aplicat în conformitate cu acesta.
ARTICOLUL 222) Diversitatea culturală, religioasă şi lingvistică
2) Articolul II-82 din Constituţie.
Uniunea respectă diversitatea culturală, religioasă şi lingvistică.
Explicaţie
Acest articol se întemeiază pe articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană şi pe articolul 151 alineatele (1) şi (4) din Tratatul CE, înlocuite de acum înainte cu articolul III-280 alineatul (1) şi (4) din Constituţie privind cultura. De altfel, respectarea diversităţii culturale şi lingvistice este de acum înainte enunţată şi la articolul I-3 alineatul (3) din Constituţie. Prezentul articol este inspirat, de asemenea, din Declaraţia nr. 11 din Actul final al Tratatului de la Amsterdam privind statutul bisericilor şi al organizaţiilor neconfesionale, reluat de acum înainte în articolul I-52 din Constituţie.
ARTICOLUL 231) Egalitatea între femei şi bărbaţi
1) Articolul II-83 din Constituţie.
Egalitatea între femei şi bărbaţi trebuie asigurată în toate domeniile, inclusiv în ceea ce priveşte încadrarea în muncă, munca şi remunerarea.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Principiul egalităţii nu exclude menţinerea sau adoptarea de măsuri care să prevadă avantaje specifice în favoarea sexului subreprezentat.
Explicaţie
Primul paragraf din acest articol se întemeiază pe articolele 2 şi 3 alineatul (2) din Tratatul CE, înlocuite de acum înainte cu articolele I-3 şi III-116 din Constituţie, care impun ca obiectiv al Uniunii promovarea egalităţii între bărbaţi şi femei, şi pe articolul 141 alineatul (1) din Tratatul CE, înlocuite de acum înainte cu articolul III-214 alineatul (1) din Constituţie. Acesta se inspiră din articolul 20 din Carta socială europeană revizuită din 31 mai 1996 şi din punctul 16 din Carta comunitară a drepturilor lucrătorilor.
Acesta se întemeiază, în egală măsură, pe articolul 141 alineatul (3) din Tratatul CE, înlocuit de acum înainte de articolul III-214 alineatul (3) din Constituţie şi pe articolul 2 alineatul (4) din Directiva Consiliului 76/207/CEE privind punerea în aplicare a principiului tratamentului egal pentru bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, la instruire şi promovare profesională şi condiţiile de muncă.
Al doilea paragraf reia, într-o formulă mai scurtă, articolul III-214 alineatul (4) din Constituţie, potrivit căruia principiul tratamentului egal nu împiedică menţinerea sau adoptarea de măsuri care să prevadă avantaje specifice destinate facilitării desfăşurării unei activităţi profesionale de către sexul subreprezentat sau care să prevină sau să compenseze dezavantajele din cariera profesională. În conformitate cu articolul 52 alineatul (2)2), al doilea paragraf nu modifică articolul III-214 alineatul (4).
2) Articolul II-112 alineatul (2) din Constituţie.
ARTICOLUL 243) Drepturile copilului
3) Articolul II-84 din Constituţie.
(1) Copiii au dreptul la protecţia şi îngrijirile necesare pentru asigurarea bunăstării lor. Aceştia îşi pot exprima în mod liber opinia. Opinia lor se ia în considerare în problemele care îi privesc, în funcţie de vârsta şi gradul lor de maturitate.
(2) În toate acţiunile referitoare la copii, indiferent dacă sunt realizate de autorităţi publice sau de instituţii private, interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial.
(3) Orice copil are dreptul de a întreţine cu regularitate relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia cazului în care acestea sunt contrare interesului său.
Explicaţie
Acest articol se întemeiază pe Convenţia de la New York privind Drepturile Copilului, semnată la 20 noiembrie 1989 şi ratificată de toate statele membre şi, în special, pe articolele 3, 9, 12 şi 13. Alineatul (3) ia în considerare faptul că, în cadrul creării unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, legislaţia Uniunii în materie civilă cu incidenţă transfrontalieră, pentru care competenţele sunt conferite de articolul III-269 din Constituţie, poate cuprinde în special drepturile de vizitare care îi permit copilului să întreţină periodic relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi.
ARTICOLUL 251) Drepturile persoanelor în vârstă
1) Articolul II-85 din Constituţie.
Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul persoanelor în vârstă de a duce o viaţă demnă şi independentă şi de a participa la viaţa socială şi culturală.
Explicaţie
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Acest articol se inspiră din articolul 23 din Carta socială europeană revizuită şi din articolele 24 şi 25 din Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor. Participarea la viaţa socială şi culturală include bineînţeles şi participarea la viaţa politică.
ARTICOLUL 262) Integrarea persoanelor cu handicap
2) Articolul II-86 din Constituţie.
Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia de măsuri care să le asigure autonomia, integrarea socială şi profesională, precum şi participarea la viaţa comunităţii.
Explicaţie
Principiul conţinut în acest articol se întemeiază pe articolul 15 din Carta socială europeană şi este inspirat în egală măsură din punctul 26 din Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor.
TITLUL IV SOLIDARITATEA
ARTICOLUL 273)
Dreptul lucrătorilor la informare şi la consultare în
cadrul întreprinderii
3) Articolul II-87 din Constituţie.
Lucrătorilor sau reprezentanţilor acestora li se garantează, la nivelurile corespunzătoare, o informare şi o consultare în timp util, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de dreptul Uniunii şi de legislaţiile şi practicile naţionale.
Explicaţie
Acest articol figurează în Carta socială europeană revizuită (articolul 21) şi în Carta comunitară a drepturilor lucrătorilor (punctele 17 şi 18). Acesta se aplică în condiţiile prevăzute de dreptul Uniunii şi de dreptul naţional. Trimiterea la nivelurile adecvate se referă la nivelurile prevăzute de dreptul Uniunii sau de dreptul şi practicile interne, putând include nivelul european în cazul în care legislaţia Uniunii prevede acest lucru. Acquis-ul Uniunii din acest domeniu este important: articolele III-211 şi III-212 din Constituţie, Directivele 2002/14/CE (cadrul general pentru informarea şi consultarea lucrătorilor în Comunitatea Europeană), 98/59/CE (concedierea colectivă), 3001/23/CE (transferul de întreprinderi) şi 94/45/CE (comitetele europene de întreprindere).
ARTICOLUL 281) Dreptul de negociere şi de acţiune colectivă
1) Articolul II-88 din Constituţie.
Lucrătorii şi angajatorii sau organizaţiile lor au dreptul, în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu legislaţiile şi practicile naţionale, de a negocia şi de a încheia convenţii colective la nivelurile corespunzătoare şi de a recurge, în caz de conflicte de interese, la acţiuni colective pentru apărarea intereselor lor, inclusiv la grevă.
Explicaţie
Acest articol se întemeiază pe articolul 6 din Carta socială europeană, precum şi pe Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor (punctele 12-14). Dreptul de acţiune colectivă a fost recunoscut de Curtea Europeană a Drepturilor Omului ca unul dintre elementele dreptului de asociere prevăzut la articolul 11 din CEDO. În ceea ce priveşte nivelurile adecvate la care poate avea loc negocierea colectivă, vezi explicaţiile oferite pentru articolul precedent. Modalităţile şi restrângerile exerciţiului acţiunilor colective, printre care şi greva, inclusiv posibilitatea desfăşurării acestora în paralel în mai multe state membre, intră sub incidenţa legislaţiilor şi a practicilor naţionale.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL 292) Dreptul de acces la serviciile de plasament
2) Articolul II-89 din Constituţie.
Orice persoană are dreptul de acces la un serviciu gratuit de plasament.
Explicaţie
Acest articol se întemeiază pe articolul 1 alineatul (3) din Carta socială europeană, precum şi pe punctul 13 din Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor.
ARTICOLUL 303) Protecţia în cazul concedierii nejustificate
3) Articolul II-90 din Constituţie.
Orice lucrător are dreptul la protecţie împotriva oricărei concedieri nejustificate, în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu legislaţiile şi practicile naţionale.
Explicaţie
Acest articol este inspirat din articolul 24 din Carta socială revizuită. Vezi şi Directivele 2001/23/CE privind protecţia drepturilor lucrătorilor în cazul transferurilor de întreprinderi şi 80/987/CEE privind protecţia lucrătorilor în caz de insolvabilitate, modificată de Directiva 2002/74/CE.
ARTICOLUL 314) Condiţii de muncă corecte şi echitabile
4) Articolul II-91 din Constituţie.
(1) Orice lucrător are dreptul la condiţii de muncă care să respecte sănătatea, securitatea şi demnitatea sa.
(2) Orice lucrător are dreptul la o limitare a duratei maxime de muncă şi la perioade de odihnă zilnică şi săptămânală, precum şi la o perioadă anuală de concediu plătit.
Explicaţie
(1) Alineatul (1) din acest articol se întemeiază pe Directiva 89/391/CEE privind punerea în aplicare a măsurilor destinate să promoveze îmbunătăţirea securităţii şi a sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă. Acesta este inspirat în egală măsură din articolul 3 din Carta socială şi din punctul 19 din Carta comunitară a drepturilor lucrătorilor precum şi, în cea ce priveşte dreptul la demnitate în muncă, din articolul 26 din Carta socială revizuită. Expresia "condiţii de muncă" trebuie înţeleasă în înţelesul articolului III-213 din Constituţie.
(2) Alineatul (2) se întemeiază pe Directiva 93/104/CE privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, precum şi pe articolul 2 din Carta socială europeană şi pe punctul 8 din Carta comunitară a drepturilor lucrătorilor.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL 321) Interzicerea muncii copiilor şi protecţia tinerilor la locul de muncă
1) Articolul II-92 din Constituţie.
Încadrarea în muncă a copiilor este interzisă. Vârsta minimă de încadrare în muncă nu poate fi inferioară celei la care încetează perioada de şcolarizare obligatorie, fără a aduce atingere normelor mai favorabile tinerilor şi cu excepţia unor derogări limitate.
Tinerii acceptaţi să lucreze trebuie să beneficieze de condiţii de muncă adaptate vârstei şi să fie protejaţi împotriva exploatării economice sau a oricărei activităţi care ar putea pune în pericol securitatea, sănătatea, dezvoltarea lor fizică, psihică, morală sau socială sau care le-ar putea compromite educaţia.
Explicaţie
Acest articol se întemeiază pe Directiva 94/33/CE privind protecţia tinerilor încadraţi în muncă, precum şi pe articolul 7 din Carta socială europeană şi pe punctele 20-23 din Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor.
ARTICOLUL 332) Viaţa de familie şi viaţa profesională
2) Articolul II-93 din Constituţie.
(1) Familia se bucură de protecţie juridică, economică şi socială.
(2) Pentru a putea concilia viaţa de familie şi viaţa profesională, orice persoană are dreptul de a fi protejată împotriva oricărei concedieri din motive de maternitate, precum şi dreptul la un concediu de maternitate plătit şi la un concediu parental acordat în urma naşterii sau adopţiei unui copil.
Explicaţie
Articolul 33 alineatul (1)3) se întemeiază pe articolul 16 din Carta socială europeană.
Alineatul (2) este inspirat din Directiva Consiliului 92/85/CEE privind punerea în aplicare a măsurilor destinate promovării ameliorării securităţii şi sănătăţii lucrătoarelor însărcinate, care au născut sau alăptează încadrate în muncă şi Directiva 96/34/CE privind acordul cadru asupra concediului parental încheiat de UNICEF, CTUS şi CES. Acesta se întemeiază, în egală măsură, pe articolul 8 (protejarea maternităţii) din Carta socială europeană şi se inspiră din articolul 27 (dreptul lucrătorilor care au responsabilităţi familiale la egalitatea de şanse şi tratament) din Carta socială revizuită. Termenul de maternitate acoperă perioada de la concepţie până la alăptare.
3) Articolul II-93 din Constituţie.
ARTICOLUL 341) Securitatea socială şi asistenţa socială
1) Articolul II-94 din Constituţie.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(1) Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul de acces la prestaţiile de securitate socială şi la serviciile sociale care acordă protecţie în caz de maternitate, boală, accident de muncă, dependenţă de alte persoane sau bătrâneţe, precum şi în caz de pierdere a locului de muncă, în conformitate cu normele stabilite de dreptul Uniunii şi cu legislaţiile şi practicile naţionale.
(2) Orice persoană care are reşedinţa şi se deplasează în mod legal în cadrul Uniunii are dreptul la prestaţii de securitate socială şi la avantaje sociale, în conformitate cu dreptul Uniunii şi legislaţiile şi practicile naţionale.
(3) Pentru a lupta împotriva marginalizării sociale şi a sărăciei, Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul la asistenţă socială şi la asistenţă în ceea ce priveşte locuinţa destinată să asigure o viaţă demnă tuturor celor care nu dispun de resurse suficiente, în conformitate cu normele stabilite de dreptul Uniunii şi cu legislaţiile şi practicile naţionale.
Explicaţie
Principiul enunţat la articolul 34 alineatul (1)245 se întemeiază pe articolele 137 şi 140 din Tratatul CE, care sunt înlocuite de acum înainte cu articolele III-210 şi III-213 din Constituţie, precum şi pe articolul 12 din Carta socială europeană şi pe punctul 10 din Carta comunitară a drepturilor lucrătorilor. Acesta trebuie respectat de Uniune în punerea în aplicare a competenţelor care îi sunt conferite de articolele III-210 şi III-213 din Constituţie. Trimiterea la servicii sociale se referă la cazurile în care au fost înfiinţate astfel de servicii pentru asigurarea anumitor prestaţii, dar nu implică în nici un fel obligativitatea creării de astfel de servicii în cazul în care nu există. Expresia "maternitate" trebuie înţeleasă în acelaşi sens ca şi în articolul precedent.
Alineatul (2) se întemeiază pe articolele 12 alineatul (4) şi 13 alineatul (4) din Carta socială europeană, precum şi pe punctul 2 din Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor şi reflectă normele care decurg din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 şi din Regulamentul nr. 1612/68.
Alineatul (3) este inspirat din articolul 13 din Carta socială europeană şi din articolele 30 şi 31 din Carta socială revizuită, precum şi din punctul 10 din Carta comunitară. Acesta trebuie respectat de Uniune în cadrul politicilor care se întemeiază pe articolul III-210 din Constituţie.
ARTICOLUL 352) Protecţia sănătăţii
2) Articolul II-95 din Constituţie.
Orice persoană are dreptul de a avea acces la asistenţa medicală preventivă şi de a beneficia de îngrijiri medicale în condiţiile stabilite de legislaţiile şi practicile naţionale. În definirea şi punerea în aplicare a tuturor politicilor şi acţiunilor Uniunii, se asigură un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane.
Explicaţie
Principiile conţinute în acest articol se întemeiază pe articolul 152 din Tratatul CE, înlocuit de acum încolo de articolul III-278 din Constituţie, precum şi pe articolele 11 şi 13 din Carta socială europeană. A doua teză din articol reproduce articolul III-278 alineatul (1).
ARTICOLUL 361) Accesul la serviciile de interes economic general
1) Articolul II-96 din Constituţie.
Uniunea recunoaşte şi respectă accesul la serviciile de interes economic general, aşa cum se prevede în legislaţiile şi practicile naţionale, în conformitate cu Constituţia, pentru promovarea coeziunii sociale şi teritoriale a Uniunii.
Explicaţie
Acest articol este în perfectă conformitate cu articolul III-122 din Constituţie şi nu creează nici un drept nou. Acesta stabileşte numai principiul respectării de către Uniune a accesului la serviciile de interes economic general, aşa cum este prevăzut de dispoziţiile de drept intern, în cazul în care acestea sunt compatibile cu dreptul Uniunii.
ARTICOLUL 372) Protecţia mediului
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
2) Articolul II-97 din Constituţie.
Politicile Uniunii trebuie să prevadă un nivel ridicat de protecţie a mediului şi de îmbunătăţire a calităţii acestuia, care să fie asigurat în conformitate cu principiul dezvoltării durabile.
Explicaţie
Principiul conţinut în acest articol se întemeiază pe articolele 2, 6 şi 174 din Tratatul CE, înlocuite de acum înainte de articolul I-3 alineatul (3) şi de articolele III-119 şi III-233 din Constituţie. Acesta se inspiră în egală măsură din dispoziţiile anumitor constituţii naţionale.
ARTICOLUL 383) Protecţia consumatorilor
3) Articolul II-98 din Constituţie.
Politicile Uniunii asigură un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor.
Explicaţie
Principiul conţinut în acest articol se întemeiază pe articolul 153 din Tratatul CE, care este înlocuit de acum înainte de articolul III-235 din Constituţie.
TITLUL V CETĂŢENIA
ARTICOLUL 394) Dreptul de a alege şi de a fi ales în Parlamentul European
4) Articolul II-99 din Constituţie.
(1) Orice cetăţean al Uniunii are dreptul de a alege şi de a fi ales în cadrul alegerilor pentru Parlamentul European, în statul membru în care acesta îşi are reşedinţa, în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acelui stat.
(2) Membrii Parlamentului European sunt aleşi prin vot universal direct, liber şi secret.
Explicaţie
Articolul 394) se aplică în condiţiile prevăzute de părţile I şi III ale Constituţiei, în conformitate cu articolul 52 alineatul (2) din Cartă5). Într-adevăr, articolul 39 alineatul (1)6) corespunde dreptului garantat în articolul I-10 alineatul (2) din Constituţie (vezi şi baza juridică din articolul III-126 pentru adoptarea modalităţilor de exercitare a acestui drept), iar alineatul (2) din acest articol corespunde articolului I-20 alineatul (2) din Constituţie. Articolul 39 alineatul (2)6) reia principiile de bază ale regimului electoral într-un sistem democratic.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
5) Articolul II-112 alineatul (2) din Constituţie.
6) Articolul II-100 din Constituţie.
ARTICOLUL 401) Dreptul de a alege şi de a fi ales în cadrul alegerilor locale
1) Articolul II-100 din Constituţie.
Orice cetăţean al Uniunii are dreptul de a alege şi de a fi ales în cadrul alegerilor locale în statul membru în care acesta îşi are reşedinţa, în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acelui stat.
Explicaţie
Acest articol corespunde dreptului garantat în articolul I-10 alineatul (2) din Constituţie (vezi şi baza juridică din articolul III-126 pentru adoptarea modalităţilor de exercitare a acestui drept). În conformitate cu articolul 52 alineatul (2)2), acesta se aplică în condiţiile prevăzute de aceste articole din părţile I şi II ale Constituţiei.
2) Articolul II-112 alineatul (2) din Constituţie.
ARTICOLUL 413) Dreptul la bună administrare
3) Articolul II-101 din Constituţie.
(1) Orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce priveşte problemele sale, de un tratament imparţial, echitabil şi într-un termen rezonabil din partea instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii.
(2) Acest drept include în principal:
(a) dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere;
(b) dreptul oricărei persoane de acces la dosarul propriu, cu respectarea intereselor legitime legate de confidenţialitate şi de secretul profesional şi comercial;
(c) obligaţia administraţiei de a-şi motiva deciziile.
(3) Orice persoană are dreptul la reparare de către Uniune pentru prejudiciile cauzate de către instituţiile sau agenţii acesteia, aflaţi în exerciţiul funcţiilor lor, în conformitate cu principiile generale comune legislaţiilor statelor membre.
(4) Orice persoană se poate adresa în scris instituţiilor Uniunii într-una din limbile Constituţiei şi trebuie să primească răspuns în aceeaşi limbă.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Explicaţie
Articolul 413) se întemeiază pe existenţa Uniunii ca comunitate de drept ale cărei caracteristici au fost dezvoltate în jurisprudenţă, care a consacrat, în special, buna administrare ca principiu general de drept [vezi, între altele, Hotărârea Curţii din 31 martie 1992, C-255/90 P, Burban, Culegere 1992, p. I-2253, precum şi Hotărârile Tribunalului de Primă Instanţă din 18 septembrie 1995, T-167/94, Noelle, Culegere 1995, p. II-2589; din 9 iulie 1999, T-231/97, New Europe Consulting şi alţii, Culegere 1999, p. II-2403). Modul în care este enunţat acest drept de primele două alineate decurge din jurisprudenţă (Hotărârile Curţii din 15 octombrie 1987, cauza 222/86 Heylens, Culegere 1987, p. 4097, punctul 15; din 18 octombrie 1989, cauza 374/87, Orkem, Culegere 1989, p. 3283; din 21 noiembrie 1991, C-269/90, TU MUnster, Culegere 1991, p. 5469) precum şi Hotărârile Tribunalului de Primă Instanţă din 6 decembrie 1994, T-450/93, Lisrestal, Culegere 1994, p. II-1177; din 18 septembrie 1995, T-167/94, Noelle, Culegere 1995, p. II-258 şi, în ceea ce priveşte obligaţia de a-şi motiva deciziile, articolul 253 din Tratatul CE, înlocuit de acum înainte de articolul I-38 alineatul (2) din Constituţie (vezi şi baza juridică din articolul III-398 din Constituţie pentru adoptarea actelor legislative în vederea asigurării unei administraţii europene deschise, eficiente şi independente).
Alineatul (3) reia dreptul garantat de acum înainte în articolul III-431 din Constituţie. Alineatul (4) reia dreptul garantat de acum înainte în articolul I-10 alineatul (2) litera (d) şi în articolul III-129 din Constituţie. În conformitate cu articolul 2 alineatul (2)4), aceste drepturi se aplică în condiţiile şi în limitele definite în partea III a Constituţiei.
Dreptul de a apela efectiv la o instanţă, care constituie un aspect important al acestei probleme, este garantat în articolul 47 din prezenta Cartă5).
3) Articolul II-101 din Constituţie.
4) Articolul II-112 alineatul (2) din Constituţie.
5) Articolul II-107 din Constituţie.
ARTICOLUL 421) Dreptul de acces la documente
Orice cetăţean al Uniunii şi orice persoană fizică sau juridică care are reşedinţa sau sediul social într-un stat membru are drept de acces la documentele instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii, indiferent de suportul pe care se află aceste documente.
Explicaţie
Dreptul garantat în acest articol este preluat din articolul 255 din Tratatul CEE, pe baza căruia a fost apoi adoptat Regulamentul (CE) nr. 1049/2001. Convenţia Europeană a extins acest drept la documentele instituţiilor, organelor şi agenţiilor în general, indiferent de forma acestora [vezi articolul I-50 alineatul (3) din Constituţie]. În conformitate cu articolul 52 alineatul (2) din Cartă1), dreptul de acces la documente este exercitat în condiţiile şi în limitele prevăzute la articolul I-50 alineatul (3) şi la articolul III-399 din Constituţie.
1) Articolul II-102 din Constituţie.
ARTICOLUL 432) Ombudsmanul European
2) Articolul II-103 din Constituţie.
Orice cetăţean al Uniunii, precum şi orice persoană fizică sau juridică care are reşedinţa sau sediul social într-un stat membru are dreptul de a sesiza Ombudsmanul European cu privire la cazurile de administrare defectuoasă în activitatea instituţiilor, organelor, oficiilor sau agenţiilor Uniunii, cu excepţia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în exercitarea funcţiei sale jurisdicţionale.
Explicaţie
Dreptul garantat în acest articol este dreptul garantat în articolele I-10 şi III-335 din Constituţie. În conformitate cu articolul 52 alineatul (2)3), acesta se aplică în condiţiile prevăzute de cele două articole menţionate anterior.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
3) Articolul II-104 din Constituţie.
ARTICOLUL 441) Dreptul de petiţionare
1) Articolul II-104 din Constituţie.
Orice cetăţean al Uniunii şi orice persoană fizică sau juridică care are reşedinţa sau sediul social într-un stat membru are dreptul de a adresa petiţii Parlamentului European.
Explicaţie
Dreptul garantat în acest articol este dreptul garantat în articolele I-10 şi III-334 din Constituţie. În conformitate cu articolul 52 alineatul (2) din Cartă2), acesta se aplică în condiţiile prevăzute de cele două articole menţionate anterior.
2) Articolul II-112 alineatul (2) din Constituţie.
ARTICOLUL 453) Libertatea de circulaţie şi de şedere
3) Articolul II-105 din Constituţie.
(1) Orice cetăţean al Uniunii are dreptul de circulaţie şi de şedere liberă pe teritoriul statelor membre.
(2) Libertatea de circulaţie şi de şedere poate fi acordată, în conformitate cu Constituţia, resortisanţilor ţărilor terţe stabiliţi în mod legal pe teritoriul unui stat membru.
Explicaţie
Dreptul garantat în alineatul (1) este dreptul garantat în articolul I-10 alineatul (2) litera (a) din Constituţie (vezi şi temeiul juridic din articolul III-125 şi Hotărârea Curţii de Justiţie din 17 septembrie 2002 în cauza C-413/99, Baumbast, Culegere 2002, p. I-709). În conformitate cu articolul 52 alineatul (2)2), acesta se aplică în condiţiile şi în limitele prevăzute de partea III a Constituţiei.
Alineatul (2) reaminteşte competenţa conferită Uniunii în articolele III-265 - III-267 din Constituţie. Rezultă că acordarea acestui drept depinde de exercitarea acestei competenţe de către instituţii.
2) Articolul II-112 alineatul (2) din Constituţie.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
ARTICOLUL 464) Protecţia diplomatică şi consulară
4) Articolul II-106 din Constituţie.
Orice cetăţean al Uniunii beneficiază, pe teritoriul unei ţări terţe în care statul membru al cărui cetăţean este nu este reprezentat, de protecţia autorităţilor diplomatice şi consulare ale oricărui stat membru, în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii statului respectiv.
Explicaţie
Dreptul garantat în acest articol este dreptul garantat în articolul I-10 din Constituţie; vezi şi baza juridică din articolul III-127. În conformitate cu articolul 52 alineatul (2)5), acesta se aplică în condiţiile prevăzute de articolele menţionate anterior.
5) Articolul II-112 alineatul (2) din Constituţie.
TITLUL VI JUSTIŢIA
ARTICOLUL 476) Dreptul la o cale de atac efectivă şi la un proces echitabil
6) Articolul II-107 din Constituţie.
Orice persoană ale cărei drepturi şi libertăţi garantate de dreptul Uniunii sunt încălcate are dreptul la o cale de atac efectivă în faţa unei instanţe judecătoreşti, cu respectarea condiţiilor stabilite de prezentul articol.
Orice persoană are dreptul la un proces echitabil, public şi într-un termen rezonabil, în faţa unei instanţe independente şi imparţiale, constituite în prealabil prin lege. Orice persoană are posibilitatea de a fi consiliată, apărată şi reprezentată.
Asistenţa juridică gratuită se acordă celor care nu dispun de resurse suficiente, în măsura în care aceasta este necesară pentru a-i asigura accesul efectiv la justiţie.
Explicaţie
Primul paragraf se întemeiază pe articolul 13 din CEDO:
Orice persoană ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta Convenţie sunt încălcate are dreptul de a apela efectiv la o instanţă naţională, chiar şi atunci când încălcarea ar fi fost comisă de persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale".
Cu toate acestea, protecţia din dreptul Uniunii este mai extinsă, deoarece aceasta garantează dreptul de a apela efectiv la un judecător. Curtea de Justiţie a consacrat acest drept prin Hotărârea sa din 15 mai 1986 ca principiu general de drept al Uniunii (cauza 222/84, Johnston, Culegere 1986, p. 1651; vezi şi deciziile din 15 octombrie 1987, cauza 222/86, Heylens, Culegere 1987, p. 4097 şi din 3 decembrie 1992, C-97/91, Borelli, Culegere 1992, p. 1-6313). Potrivit Curţii, acest principiu general de drept al Uniunii se aplică şi statelor membre în cazul în care acestea aplică dreptul Uniunii. Menţionarea acestei jurisprudenţe în Cartă nu avea ca obiect modificarea sistemului de control jurisdicţional prevăzut de tratate şi, în special, a normelor privind acceptarea acţiunilor formulate direct în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Convenţia Europeană a examinat sistemul de control jurisdicţional al Uniunii, inclusiv normele privind acceptarea, şi l-a confirmat, modificând însă anumite aspecte, după cum se arată în articolele III-353 - III-381 din Constituţie şi, în special, în articolul III-365 alineatul (4). Articolul 477) se aplică instituţiilor Uniunii şi ale statelor membre în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii pentru toate drepturile garantate de dreptul Uniunii.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
7) Articolul II-107 din Constituţie.
Al doilea paragraf corespunde articolului 6 alineatul (1) din CEDO, având următorul text:
Orice persoană are dreptul de a i se analiza cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil de către o instanţă independentă şi imparţială, stabilită prin lege, care decide fie asupra plângerilor privind drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii penale îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau pe parcursul unei părţi a acestuia, în interesul moralităţii, al ordinii publice sau al securităţii naţionale dintr-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă, atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei".
În dreptul Uniunii, dreptul de a apela la o instanţă nu se aplică numai pentru plângerile privind drepturile şi obligaţiile cu caracter civil. Aceasta este una dintre consecinţele faptului că Uniunea este o comunitate de drept, după cum a constatat Curtea în cauza 194/83, "Verzii" contra Parlamentului European (Hotărârea din 23 aprilie 1986, Culegere 1988, p. 1339). Cu toate acestea, cu excepţia domeniului lor de aplicare, garanţiile oferite de CEDO se aplică în mod similar în Uniune.
În ceea ce priveşte al treilea paragraf, trebuie observat faptul că, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, trebuie acordată asistenţă juridică în cazurile în care absenţa acesteia ar face ineficientă garantarea accesului efectiv la justiţie (Hotărârea CEDO din 9.10.1979, Airey, seria A, volumul 32, p. 11). Există de asemenea şi un sistem de asistenţă judiciară pentru cazurile de la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.
ARTICOLUL 481) Prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare
(1) Orice persoană acuzată este prezumată nevinovată până ce vinovăţia va fi stabilită în conformitate cu legea.
(2) Oricărei persoane acuzate îi este garantată respectarea dreptului la apărare.
Explicaţie
Articolul 481) este identic cu articolul 6 alineatele (2) şi (3) din CEDO, având următorul text:
(2) Orice persoană acuzată de o infracţiune este presupusă nevinovată până în momentul când i se stabileşte, în mod legal, vinovăţia.
(3) Orice acuzat are, în special, dreptul:
(a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa;
(b) să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;
(c) să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer;
(d) să audieze sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării;
(e) să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la audiere."
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
În conformitate cu articolul 52 alineatul (3)2), acest drept are acelaşi înţeles şi acelaşi domeniu de aplicare ca şi dreptul garantat prin CEDO.
1) Articolul II-108 din Constituţie.
2) Articolul II-112 alineatul (3) din Constituţie.
ARTICOLUL 493)
Principiile legalităţii şi proporţionalităţii infracţiunilor
şi pedepselor
3) Articolul II-109 din Constituţie.
(1) Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau omisiune care, în momentul săvârşirii, nu constituia infracţiune potrivit dreptului intern sau dreptului internaţional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai mare decât cea aplicabilă la momentul săvârşirii infracţiunii. În cazul în care, ulterior săvârşirii infracţiunii, legea prevede o pedeapsă mai uşoară, se aplică aceasta din urmă.
(2) Prezentul articol nu aduce atingere judecării şi pedepsirii unei persoane care s-a făcut vinovată de o acţiune sau omisiune care, în momentul săvârşirii, era incriminată pe baza principiilor generale recunoscute de comunitatea naţiunilor.
(3) Pedepsele nu trebuie să fie disproporţionate faţă de infracţiune.
Explicaţie
Acest articol reia regula clasică potrivit căreia legile şi pedepsele nu au efect retroactiv. A fost adăugată regula retroactivităţii legii penale mai uşoare, care există în numeroase state membre şi care figurează în articolul 15 din Pactul cu privire la drepturile civile şi politice. Articolul 7 din CEDO este redactat după cum urmează:
(1) Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau omisiune care, în momentul săvârşirii, nu constituia infracţiune potrivit dreptului naţional sau dreptului internaţional. De asemenea, nu se aplică o pedeapsă mai mare decât cea aplicabilă la momentul săvârşirii infracţiunii.
(2) Prezentul articol nu aduce atingere hotărârii pronunţate şi pedepsei aplicate contra unei persoane care s-a făcut vinovată de o acţiune sau omisiune care, în momentul săvârşirii, era incriminată pe baza principiilor generale recunoscute de naţiunile civilizate".
Termenul "civilizate" din alineatul (2) a fost eliminat, fapt care nu implică nici o modificare a înţelesului alineatului, care se referă în special la crimele împotriva umanităţii. În conformitate cu articolul 52 alineatul (3)4), acest drept are deci acelaşi înţeles şi acelaşi domeniu de aplicare ca şi dreptul garantat prin CEDO.
Alineatul (3) reia principiul general al proporţionalităţii infracţiunilor şi pedepselor, consacrat de tradiţiile constituţionale comune ale statelor membre şi de jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene.
4) Articolul II-112 alineatul (3) din Constituţie.
ARTICOLUL 501)
Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit penal de două ori pentru
aceeaşi infracţiune
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
1) Articolul II-110 din Constituţie.
Nimeni nu poate fi judecat sau condamnat pentru o infracţiune pentru care a fost deja achitat sau condamnat în cadrul Uniunii, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în conformitate cu legea.
Explicaţie
Articolul 4 din Protocolul nr. 7 la CEDO are următorul text:
(1) Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către instanţele aceluiaşi stat pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii şi procedurilor penale ale statului respectiv.
(2) Dispoziţiile din alineatul anterior nu împiedică redeschiderea procesului, conform legii şi procedurii penale a statului respectiv, dacă fapte noi sau recent descoperite sau un viciu fundamental din cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunţată.
(3) Nici o derogare de la prezentul articol nu este permisă în temeiul articolului 15 din Convenţie".
Regula "non bis in idem" se aplică în dreptul Uniunii (vezi, printre altele, din cadrul unei jurisprudenţe considerabile, Hotărârea din 5 mai 1966, Gutmann contra Comisiei, cauza 18/65 şi 35/65, Culegere 1966, p. 150 şi, pentru o cauză recentă, Hotărârea Tribunalului din 20 aprilie 1999, cauzele conexate T-305/94 şi altele, Limburgse Vinyl Maatschappij NV contra Comisiei, Culegere p. II-931). Se precizează faptul că regula necumulării vizează cumularea a două sancţiuni de aceeaşi natură, în cazul de faţă penale.
În conformitate cu articolul 502), regula "non bis in idem" nu se aplică numai în interiorul jurisdicţiei aceluiaşi stat, ci şi jurisdicţiilor mai multor state membre. Acest lucru corespunde acquis-ului; vezi articolele 54-58 din Convenţia privind aplicarea Acordului Schengen şi Hotărârea Curţii de Justiţie din 11 februarie 2003 în cauza C-187/01 Gozutok (încă nepublicată), articolul 7 din Convenţia privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţii şi articolul 10 din Convenţia privind lupta împotriva corupţiei. Excepţiile limitate prin care aceste convenţii le permit statelor membre derogarea de la regula "non bis in idem" sunt acoperite de clauza orizontală din articolul 52 alineatul (1)2) privind restrângerile. În ceea ce priveşte situaţiile menţionate la articolul 4 din Protocolul nr. 7, şi anume aplicarea principiului în interiorul aceluiaşi stat membru, dreptul garantat are acelaşi înţeles şi domeniu de aplicare ca şi dreptul corespondent din CEDO.
2) Articolul II-112 alineatul (1) din Constituţie.
TITLUL VII DISPOZIŢII GENERALE CARE REGLEMENTEAZĂ INTERPRETAREA ŞI APLICAREA CARTEI
ARTICOLUL 511) Domeniul de aplicare
1) Articolul II-111 din Constituţie.
(1) Dispoziţiile prezentei Carte se adresează instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii, cu respectarea principiului subsidiarităţii, precum şi statelor membre numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii. Prin urmare, acestea respectă drepturile şi principiile şi promovează aplicarea lor în conformitate cu atribuţiile pe care le au în acest sens şi cu respectarea limitelor competenţelor conferite Uniunii de celelalte părţi ale Constituţiei.
(2) Prezenta Cartă nu extinde domeniul de aplicare a dreptului Uniunii în afara competenţei Uniunii, nu creează nici o competenţă sau sarcină nouă pentru Uniune şi nu modifică competenţele şi sarcinile stabilite de celelalte părţi ale Constituţiei.
Explicaţie
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Obiectul articolului 511) este stabilirea domeniului de aplicare a Cartei. Obiectivul său este de a stabili în mod clar faptul că această Cartă se aplică în primul rând instituţiilor şi organelor Uniunii, cu respectarea principiului subsidiarităţii. Această dispoziţie a fost redactată cu respectarea articolului 6 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, care impune Uniunii respectarea drepturilor fundamentale, precum şi a mandatului conferit de Consiliul European de la Koln.
Termenul "instituţii" este consacrat în partea I a Constituţiei. Expresia "organe, oficii şi agenţii" este folosită în prezent în Constituţie pentru a desemna toate instanţele instituite prin Constituţie sau prin acte din legislaţia secundară (vezi de exemplu articolul I-50 sau I-51 din Constituţie).
În ceea ce priveşte statele membre, din jurisprudenţa Curţii rezultă fără ambiguitate că statelor membre le este impusă obligaţia de a respecta drepturile fundamentale definite în cadrul Uniunii numai în cazul în care pun în aplicare dreptul Uniunii (Hotărârea din 13 iulie 1989, Wachauf, cauza 5/88, Culegere 1989, p. 2609; Hotărârea din 18 iunie 1991, ERT, Culegere 1991, p. I-2925; Hotărârea din 18 decembrie 1997, cauza C-309/96 Annibaldi, Culegere 1997, p. I-7493). Recent, Curtea de Justiţie a confirmat această jurisprudenţa în termenii următori: "În plus, trebuie reamintit faptul că cerinţele care decurg din protejarea drepturilor fundamentale în cadrul ordinii juridice comunitare sunt de asemenea obligatorii în statele membre în cazul în care acestea pun în aplicare norme comunitare ..." (Hotărârea din 13 aprilie 2000, cauza C-292/97, Culegere 2000, p. 2737, punctul 37). Bineînţeles, această normă, aşa cum este consacrată în prezenta Cartă, se aplică în egală măsură autorităţilor centrale şi instanţelor regionale sau locale, precum şi organismelor publice în cazul în care pun în aplicare dreptul Uniunii.
Alineatul (2) coroborat cu alineatul (1) a doua teză confirmă că efectul Cartei nu poate fi acela de a extinde competenţele şi sarcinile conferite Uniunii în alte părţi ale Constituţiei. Sunt menţionate explicit consecinţele logice ale principiului subsidiarităţii şi ale faptului că Uniunea dispune numai de competenţele care i-au fost conferite. Drepturile fundamentale aşa cum sunt garantate în Uniune, produc efecte numai în cadrul acestor competenţe, stabilite de părţile I şi III ale Constituţiei. În consecinţă, obligaţia instituţiile Uniunii de a promova principiile enunţate de Cartă, în temeiul alineatului (1) a doua teză, există numai în limitele competenţelor menţionate anterior.
Alineatul (2), împreună cu cea de-a doua propoziţie din primul paragraf, confirmă faptul că această Cartă nu poate avea ca efect extinderea domeniului de aplicare a dreptului Uniunii dincolo de competenţele Uniunii stabilite de celelalte părţi ale Constituţiei. Curtea de Justiţie a instituit deja această normă în ceea ce priveşte drepturile fundamentale recunoscute ca făcând parte din dreptul Uniunii (Hotărârea din 17 februarie 1998 în cauza C-249-96 Grant, Culegere 1998, p. I-621 punctul 45). Potrivit acestei norme, se subînţelege că integrarea Cartei în Constituţie nu poate fi interpretată ca extinzând ca atare gama acţiunilor statelor membre considerate "punere în aplicare a dreptului Uniunii" [în înţelesul alineatului (1) şi al jurisprudenţei menţionate anterior].
ARTICOLUL 521) Sfera de aplicare şi interpretarea drepturilor şi principiilor
1) Articolul II-112 din Constituţie.
(1) Orice restrângere a exerciţiului drepturilor şi libertăţilor recunoscute prin prezenta Cartă trebuie să fie prevăzută de lege şi să respecte substanţa acestor drepturi şi libertăţi. Prin respectarea principiului proporţionalităţii, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare şi numai dacă răspund efectiv unor obiective de interes general recunoscute de către Uniune sau necesităţii protejării drepturilor şi libertăţilor celorlalţi.
(2) Drepturile recunoscute prin prezenta Cartă care fac obiectul unor dispoziţii prevăzute de alte părţi ale Constituţiei se exercită în condiţiile şi cu respectarea limitelor stabilite de părţile menţionate.
(3) În măsura în care prezenta Cartă conţine drepturi ce corespund unor drepturi garantate prin Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, înţelesul şi întinderea lor sunt aceleaşi ca şi cele prevăzute de convenţia menţionată. Această dispoziţie nu împiedică dreptul Uniunii să confere o protecţie mai largă.
(4) În măsura în care prezenta Cartă recunoaşte drepturi fundamentale, aşa cum rezultă ele din tradiţiile constituţionale comune statelor membre, aceste drepturi sunt interpretate în conformitate cu tradiţiile menţionate.
(5) Dispoziţiile prezentei Carte care conţin principii pot fi puse în aplicare prin acte legislative şi de punere în aplicare adoptate de instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii, precum şi prin acte ale statelor membre în cazurile în care acestea pun în aplicare dreptului Uniunii, în exercitarea atribuţiilor pe care le au în acest sens. Invocarea lor în faţa instanţei judecătoreşti se admite numai în scopul interpretării şi controlului legalităţii unor astfel de acte.
(6) Legislaţiile şi practicile naţionale trebuie să fie luate în considerare pe deplin, după cum se precizează în prezenta Cartă.
(7) Instanţele judecătoreşti ale Uniunii şi ale statelor membre ţin seama de explicaţiile redactate în vederea orientării interpretării Cartei Drepturilor Fundamentale.
Explicaţie
Obiectul articolului 522) este de a stabili sfera de aplicare a drepturilor şi principiilor din Cartă şi adoptarea de norme pentru interpretarea acestora. Alineatul (1) se referă la regimul restrângerilor. Formula utilizată este inspirată din jurisprudenţa Curţii de Justiţie: "... în conformitate cu o jurisprudenţă consacrată, este posibilă impunerea de restrângeri ale exerciţiului drepturilor fundamentale, în special în cadrul unei organizări comune a pieţei, cu condiţia ca aceste restrângeri să răspundă efectiv unor obiective de interes general urmărite de Comunitate şi să nu constituie, în comparaţie cu scopul urmărit, o intervenţie disproporţionată şi intolerabilă care ar aduce atingere chiar substanţei acestor drepturi" (Hotărârea din 13 aprilie 2000, cauza C-292/97 punctul 45). Menţionarea intereselor generale ale Uniunii acoperă atât obiectivele menţionate la articolul I-2 din Constituţie, cât şi alte interese protejate de dispoziţiile specifice din Constituţie, cum ar fi articolul I-5 alineatul (1), articolul III-133 alineatul (3) şi articolele III-154 şi III-436.
2) Articolul II-112 din Constituţie.
Alineatul (2) conţine o trimitere la drepturi care sunt deja garantate în mod expres prin Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi recunoscute prin Cartă şi care se găsesc de acum înainte în alte părţi ale Constituţiei (în special cele care decurg din cetăţenia Uniunii). În alineatul menţionat anterior se precizează că aceste drepturi se supun în continuare condiţiilor şi limitelor aplicabile dreptului Uniunii pe care se întemeiază şi care sunt de acum înainte prevăzute de părţile I şi III ale Constituţiei. Carta nu modifică regimul drepturilor conferite de Tratatul CE şi reluate de acum înainte în părţile I şi III ale Constituţiei.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Alineatul (3) este destinat asigurării coerenţei necesare între Cartă şi CEDO, impunând norma potrivit căreia, în măsura în care drepturile din prezenta Cartă corespund şi drepturilor garantate prin CEDO, înţelesul şi sfera de aplicare a acestora, inclusiv restrângerile admise, sunt identice cu cele prevăzute de CEDO. Rezultă în special faptul că, la stabilirea restrângerilor acestor drepturi, legislatorul trebuie să respecte aceleaşi norme privind restrângerile instituite de CEDO, care devin astfel aplicabile drepturilor menţionate de acest alineat, fără a aduce atingere autonomiei dreptului Uniunii şi al Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
Trimiterea la CEDO se referă atât la Convenţie, cât şi la protocoalele la aceasta. Înţelesul şi domeniul de aplicare a drepturilor garantate se stabilesc nu doar de textul acestor instrumente, ci şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Ultima teză din alineat are scopul de a permite asigurarea unei protecţii mai extinse de către Uniune. În orice caz, nivelul protecţiei asigurate de Cartă nu poate fi niciodată inferior celui garantat prin CEDO.
Carta nu împiedică statele membre să se prevaleze de articolul 15 din CEDO, care autorizează derogările de la drepturile prevăzute de aceasta din urmă în caz de război sau de alt pericol public care ameninţă viaţa naţiunii, în cazul în care adoptă măsuri în domeniile apărării naţionale în caz de război şi al menţinerii ordinii, în conformitate cu responsabilităţile lor recunoscute la articolul I-5 alineatul (1) şi la articolele III-131 şi III-262 din Constituţie.
Lista drepturilor care, în stadiul actual şi fără a exclude evoluţia dreptului, a legislaţiei şi a tratatelor, pot fi considerate a corespunde drepturilor din CEDO în înţelesul prezentului paragraf este redată în continuare. Aceasta nu include drepturile care se adaugă drepturilor din CEDO.
(1) Articolele Cartei al căror înţeles şi sferă de aplicare sunt aceleaşi cu ale articolelor corespondente din CEDO:
- articolul 21) corespunde articolului 2 din CEDO;
- articolul 42) corespunde articolului 3 din CEDO;
- articolul 5 alineatele (1) şi (2)3) corespunde articolului 4 din CEDO;
- articolul 64) corespunde articolului 5 din CEDO;
- articolul 75) corespunde articolului 8 din CEDO;
- articolul 10 alineatul (1)6) corespunde articolului 9 din CEDO;
- articolul 117) corespunde articolului 10 din CEDO, fără a aduce atingere restricţiilor care pot fi impuse de dreptul Uniunii capacităţii statelor membre de a institui regimurile de autorizare menţionate la articolul 10 alineatul (1) a treia teză din CEDO;
- articolul 178) corespunde articolului 1 din Protocolul adiţional la CEDO;
- articolul 19 alineatul (1)9) corespunde articolului 4 din Protocolul suplimentar nr. 4;
- articolul 19 alineatul (2)9) corespunde articolului 3 din CEDO, în interpretarea Curţii Europene a Drepturilor Omului;
- articolul 4810) corespunde articolului 6 alineatele (2) şi (3) din CEDO;
- articolul 4911) alineatele (1) (cu excepţia ultimei teze) şi (2) corespunde articolului 7 din CEDO.
1) Articolul II-62 din Constituţie.
2) Articolul II-64 din Constituţie.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
3) Articolul II-65 din Constituţie.
4) Articolul II-66 din Constituţie.
5) Articolul II-67 din Constituţie.
6) Articolul II-70 din Constituţie.
7) Articolul II-71 din Constituţie.
8) Articolul II-77 din Constituţie.
9) Articolul II-79 din Constituţie.
10) Articolul II-108 din Constituţie.
11) Articolul II-109 din Constituţie.
(2) Articolele al căror înţeles este aceleaşi cu cel al articolelor corespondente din CEDO, dar a căror sferă de aplicare este mai extinsă:
- articolul 91) acoperă acelaşi domeniu ca şi 12 din CEDO, dar domeniul său de aplicare poate fi extins la alte forme de căsătorie după instituirea acestora prin legislaţia naţională;
- articolul 122) alineatul (1) corespunde articolului 11 din CEDO, dar domeniul său de aplicare este extins la nivelul Uniunii Europene;
- articolul 143) alineatul (1) corespunde articolului 2 din Protocolul adiţional la CEDO, dar domeniul său de aplicare este extins la accesul la formarea profesională şi continuă;
- articolul 143) alineatul (3) corespunde articolului 2 din Protocolul adiţional la CEDO în ceea ce priveşte drepturile părinţilor;
- articolul 474) alineatele (2) şi (3) corespunde articolului 6 alineatul (1) din CEDO, dar limitările plângerilor privind drepturile şi obligaţiile cu caracter civil sau acuzaţiile de natură penală nu se aplică în ceea ce priveşte dreptul Uniunii şi punerea în aplicare a acestuia;
- articolul 505) corespunde articolului 4 din Protocolul nr. 7 la CEDO, dar sfera de aplicare a acestuia este extinsă la nivelul Uniunii Europene între instanţele statelor membre;
- în cele din urmă, în domeniul de aplicare a dreptului Uniunii, cetăţenii Uniunii Europene nu pot fi consideraţi străini datorită interzicerii oricărei discriminări bazate pe cetăţenie. Restrângerile prevăzute la articolul 16 din CEDO în ceea ce priveşte drepturile străinilor nu le sunt deci aplicabile în acest cadru.
Regula de interpretare din alineatul (4) se întemeiază pe formularea articolului 6 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană [vezi de acum înainte formularea articolului I-9 alineatul (3) din Constituţie] şi ia în considerare în mod adecvat abordarea urmată de Curtea de Justiţie în privinţa tradiţiilor constituţionale comune (de exemplu Hotărârea din 13 decembrie 1979 în cauza 44/79, Hauer, Culegere 1979, p. 3727; Hotărârea din 18 mai 1982 în cauza 155/79, AM & S, Culegere 1982, p. 1575). Potrivit acestei norme, în locul abordării rigide de tipul "cel mai mic numitor comun", drepturile în cauză conţinute în Cartă trebuie interpretate într-un mod care să ofere un nivel ridicat de protecţie, adaptat dreptului Uniunii şi în armonie cu tradiţiile constituţionale comune.
Alineatul (5) clarifică deosebirea dintre "drepturi" şi "principii" existentă în Cartă. În temeiul acestei deosebiri, drepturile subiective trebuie respectate, în timp ce principiile trebuie urmate [articolul 51 alineatul (1)6)]. Principiile pot fi puse în aplicare prin intermediul actelor legislative sau executive (adoptate de Uniune în cadrul competenţelor sale şi de către statele membre numai în cazul în care pun în aplicare dreptul Uniunii); acestea dobândesc deci o importanţă deosebită pentru instanţe numai deoarece aceste acte sunt interpretate sau controlate. Cu toate acestea, acestea nu dau naştere unor drepturi imediate la acţiune pozitivă a instituţiilor Uniunii sau a autorităţilor statelor membre, fapt care corespunde atât jurisprudenţei Curţii de Justiţie [vezi în special jurisprudenţa privind "principiul precauţiunii" care figurează în articolul 174 alineatul (2) din Tratatul CE (înlocuit cu articolul III-233 din Constituţie: Hotărârea TPI din 11 septembrie 2002 în cauza T-13/99, Pfizer contra Consiliului, cu numeroase citate din jurisprudenţa anterioară, şi o serie de hotărâri privind articolul 33 (ex-39) privind principiile dreptului agricol: de exemplu, Hotărârea Curţii de Justiţie în cauza C-265/85, Van den Berg, Culegere 1987, p. 1155: examinarea principiului asanării pieţei şi a încrederii legitime)], cât şi abordării urmate de sistemele constituţionale ale statelor membre în privinţa "principiilor", în special în domeniul dreptului social. Cu titlu de exemplu, cităm, dintre exemplele de principii recunoscute prin Cartă, articolele 25, 26 şi 377). În anumite cazuri, un articol din Cartă poate conţine elemente care aparţin atât unui drept, cât şi unui principiu: articolele 23, 33 şi 348).
Alineatul (6) face trimitere la diversele articole din Cartă care, în spiritul subsidiarităţii, fac trimitere la legislaţii şi practici interne.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
1) Articolul II-69 din Constituţie.
2) Articolul II-72 din Constituţie.
3) Articolul II-74 din Constituţie.
4) Articolul 107 din Constituţie.
5) Articolul II-110 din Constituţie.
6) Articolul II-111 din Constituţie.
7) Articolele II-85, II-86 şi II-97 din Constituţie.
8) Articolele II-83, II-93 şi II-94 din Constituţie.
ARTICOLUL 531) Nivelul de protecţie
1) Articolul II-113 din Constituţie.
Nici una dintre dispoziţiile prezentei Carte nu poate fi interpretată ca restrângând sau aducând atingere drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recunoscute, în domeniile de aplicare corespunzătoare, de dreptul Uniunii şi dreptul internaţional, precum şi de convenţiile internaţionale la care Uniunea sau toate statele membre sunt părţi, şi în special Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi prin constituţiile statelor membre.
Explicaţie
Această dispoziţie are ca scop menţinerea nivelului de protecţie oferit în prezent, în sferele lor de aplicare respective, de dreptul Uniunii, dreptul statelor membre şi dreptul internaţional. Trimiterea la CEDO se datorează importanţei acesteia.
ARTICOLUL 542) Interzicerea abuzului de drept
2) Articolul II-114 din Constituţie.
Nici una dintre dispoziţiile prezentei Carte nu trebuie să fie interpretată ca implicând vreun drept de a desfăşura orice activitate sau de a îndeplini orice act îndreptat împotriva oricăruia dintre drepturile şi libertăţile recunoscute prin prezenta Cartă sau de a le impune restrângeri mai ample decât cele prevăzute prin prezenta Cartă.
Explicaţie
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Acest articol corespunde articolului 17 din CEDO:
Nici una dintre dispoziţiile prezentei Convenţii nu poate fi interpretată ca implicând, pentru un stat, un grup sau un individ, un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a îndeplini un act ce are ca obiectiv distrugerea de drepturi sau libertăţi recunoscute prin prezenta Convenţie sau de a aduce acestor drepturi şi libertăţi limitări mai ample decât cele prevăzute în prezenta Convenţie."
13. Declaraţia cu privire la articolul III-116
Conferinţa convine că, în cadrul eforturilor globale ale Uniunii pentru eliminarea inegalităţilor dintre bărbaţi şi femei, aceasta va urmări, în cadrul diferitelor sale politici, lupta împotriva tuturor formelor de violenţă domestică. Statele membre trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a preveni şi reprima aceste acte criminale, precum şi pentru susţinerea şi protejarea victimelor.
14. Declaraţia cu privire la articolele III-136 şi III-267
Conferinţa estimează că, în cazul în care un proiect de lege sau de lege cadru europeană întemeiată pe articolul III-267 alineatul (2) ar aduce atingere aspectelor fundamentale ale sistemului de securitate socială dintr-un stat membru, în special în ceea ce priveşte domeniul de aplicare, costul sau structura financiară, sau ar afecta echilibrul financiar al acestuia după cum se arată în articolul III-136 alineatul (2), interesele statului respectiv se iau în considerare în mod adecvat.
15. Declaraţia cu privire la articolele III-160 şi III-322
Conferinţa reaminteşte că respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale implică în special acordarea unei atenţii suficiente protejării şi respectării drepturilor persoanelor fizice sau juridice care trebuie să beneficieze de garanţiile prevăzute de lege. În acest scop şi pentru a garanta un control jurisdicţional riguros al deciziilor europene care supun o persoană fizică sau juridică unor măsuri restrictive, deciziile în cauză trebuie să se sprijine pe aceste criterii clare şi distincte. Aceste criterii trebuie adaptate caracteristicilor proprii fiecărei măsuri restrictive.
16. Declaraţia cu privire la articolul III-167 alineatul (2) punctul (c)
Conferinţa constată că articolul III-167 alineatul (2) litera (c) trebuie interpretat în conformitate cu jurisprudenţa existentă a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene şi a Tribunalului de Primă Instanţă în ceea ce priveşte aplicabilitatea acestor dispoziţii ajutoarelor acordate anumitor regiuni din Republica Federală Germania afectate de fosta împărţire a Germaniei.
17. Declaraţia cu privire la articolul III-184
În ceea ce priveşte articolul III-184, Conferinţa confirmă că intensificarea potenţialului de creştere şi garantarea unor situaţii bugetare sănătoase formează cei doi piloni pe care se sprijină politica economică şi bugetară a Uniunii şi a statelor membre. Pactul de stabilitate şi de creştere este un instrument important pentru realizarea acestor obiective.
Conferinţa îşi reafirmă ataşamentul faţă de dispoziţiile privind Pactul de stabilitate şi de creştere care constituie cadrul în care trebuie să se efectueze coordonarea politicilor bugetare ale statelor membre.
Conferinţa confirmă faptul că un sistem întemeiat pe norme este cel mai bun mijloc de a garanta respectarea angajamentelor şi un tratament egal pentru toate statele membre.
În acest cadru, Conferinţa îşi reafirmă, de asemenea, ataşamentul faţă de obiectivele Strategiei de la Lisabona: crearea de locuri de muncă, reforme structurale şi coeziune socială.
Uniunea urmăreşte o creştere economică echilibrată şi stabilitatea preţurilor. În consecinţă, politicile economice şi bugetare trebuie să stabilească priorităţi adecvate în domeniul reformelor economice, al inovaţiilor, competitivităţii şi consolidării investiţiilor private şi a consumului pe parcursul perioadelor în care creşterea economică este redusă. Acest lucru trebuie să se reflecte în orientările deciziilor bugetare de la nivel naţional şi de la nivelul Uniunii, în principal printr-o restructurarea veniturilor şi cheltuielilor publice, cu respectarea disciplinei bugetare în conformitate cu Constituţia şi cu Pactul de stabilitate şi de creştere.
Provocările din domeniul bugetar şi economic cu care se confruntă statele membre evidenţiază importanţa unei politici bugetare sănătoase pentru întregul ansamblu al ciclului economic. Conferinţa convine că statele membre trebuie să beneficieze activ de perioadele de relansare economică în vederea consolidării finanţelor lor publice şi pentru a-şi ameliora situaţia bugetară. Obiectivul este acela de a realiza în mod progresiv un excedent bugetar în perioadele favorabile, care ar crea marja de manevră necesară pentru a face faţă conjuncturilor defavorabile şi pentru a contribui astfel la viabilitatea pe termen lung a finanţelor publice.
Statele membre aşteaptă cu interes eventualele propuneri ale Comisiei şi noi contribuţii ale statelor membre destinate consolidării şi clarificării punerii în aplicare a Pactului de stabilitate şi de creştere. Statele membre iau toate măsurile necesare pentru îmbunătăţirea potenţialului lor de creştere economică. Acest obiectiv ar putea fi favorizat de o mai bună coordonare a politicii economice. Prezenta declaraţie nu poate aduce atingere viitoarelor dezbateri privind Pactul de stabilitate şi de creştere.
18. Declaraţia cu privire la articolul III-213
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Conferinţa confirmă faptul că politicile descrise în articolul III-213 sunt în principal de competenţa statelor membre. Măsurile de încurajare şi de coordonare care trebuie adoptate la nivelul Uniunii în conformitate cu dispoziţiile articolului menţionat anterior au un caracter complementar. Acestea servesc la consolidarea cooperării dintre statele membre şi nu la armonizarea sistemelor interne. Nu se aduce atingere garanţiilor şi practicilor existente în fiecare stat membru în ceea ce priveşte responsabilitatea partenerilor sociali.
Prezenta declaraţie nu poate aduce atingere dispoziţiilor Constituţiei care atribuie competenţe Uniunii, inclusiv în domeniul social.
19. Declaraţia cu privire la articolul III-220
Conferinţa consideră că termenii "regiuni insulare" care figurează în articolul III-220 pot desemna şi statele insulare în ansamblu, sub rezerva îndeplinirii condiţiilor necesare.
20. Declaraţia cu privire la articolul III-243
Conferinţa constată că dispoziţiile articolului III-243 trebuie aplicate în conformitate cu practica actuală. Termenii "măsurile (...) necesare (...) pentru compensarea dezavantajelor economice cauzate, în urma divizării Germaniei, economiei unor regiuni din Republica Federală Germania afectate de divizare" trebuie interpretaţi în conformitate cu jurisprudenţa existentă a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene şi a Tribunalului de Primă Instanţă.
21. Declaraţia cu privire la articolul III-248
Conferinţa convine că acţiunea Uniunii în domeniul cercetării şi al dezvoltării tehnologice va lua în considerare în mod corespunzător orientările şi alegerile fundamentale din cadrul politicilor de cercetare ale statelor membre.
22. Declaraţia cu privire la articolul III-256
Conferinţa estimează că articolul III-256 nu poate aduce atingere dreptului statelor membre de a adopta dispoziţiile necesare pentru a-şi asigura aprovizionarea cu energie în condiţiile prevăzute la articolul III-131.
23.
Declaraţia cu privire la articolul III-273 alineatul (1)
paragraful al doilea
Conferinţa consideră că legea europeană menţionată la articolul III-273 alineatul (1) al doilea paragraf trebuie să ia în considerare normele şi practicile interne privind declanşarea anchetelor penale.
24. Declaraţia cu privire la articolul III-296
Conferinţa declară că, după semnarea Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa, secretarul general al Consiliului, Înalt reprezentant pentru politica externă şi de securitate comună, Comisia şi statele membre, trebuie să iniţieze lucrările pregătitoare pentru Serviciul european pentru acţiune externă.
Conferinţa confirmă faptul că statele membre au dreptul de a negocia şi de a încheia acorduri cu state terţe sau cu organizaţii internaţionale în domeniile la care se referă partea III titlul III capitolul IV secţiunile 3, 4 şi 5, în măsura în care aceste acorduri sunt conforme cu dreptul Uniunii.
26. Declaraţia cu privire la articolul III-402 alineatul (4)
Articolul III-402 alineatul (4) prevede că, în cazul în care legea europeană a Consiliului de stabilire a unui nou cadru financiar nu se adoptă la încheierea cadrului financiar precedent, plafoanele şi celelalte dispoziţii din ultimul an al acestuia sunt prorogate până la adoptarea acestei legi.
Conferinţa declară că, în cazul în care nu se adoptă nici o lege europeană a Consiliului de stabilire a unui nou cadru financiar înainte de sfârşitul anului 2006 şi în cazul în care Tratatul de aderare din 16 aprilie 2003 prevede o perioadă de punere în aplicare progresivă care se încheie în 2006 pentru alocarea de credite noilor state membre, începând din 2007 alocarea fondurilor se va realiza pe baza aplicării aceloraşi criterii tuturor statelor membre.
27. Declaraţia cu privire la articolul III-419
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Conferinţa declară că statele membre pot indica, în cazul în care prezintă o cerere pentru instaurarea unei cooperări consolidate, dacă în stadiul respectiv intenţionează să recurgă la aplicarea articolului III-422, care prevede extinderea votului cu majoritate calificată, sau să recurgă la procedura legislativă ordinară.
28. Declaraţia cu privire la articolul IV-440 alineatul (7)
Înaltele Părţi Contractante convin că Consiliul European va adopta, în conformitate cu articolul IV-440 alineatul (7), o decizie europeană de modificare a statutului insulei Mayotte faţă de Uniune, astfel încât acest teritoriu să devină o regiune ultraperiferică în înţelesul articolului IV-440 alineatul (2) şi a articolului III-424, la notificarea de către autorităţile franceze Consiliului European şi Comisiei a faptului că evoluţiile în desfăşurare ale statutului intern al insulei permit acest lucru.
29. Declaraţia cu privire la articolul IV-448 alineatul (2)
Conferinţa consideră că traducerea Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa în limbile menţionate la articolul IV-448 alineatul (2) contribuie la îndeplinirea obiectivului enunţat la articolul I-3 alineatul (3) al patrulea paragraf, care prevede respectarea de către Uniune a bogăţiei diversităţii sale culturale şi lingvistice. În acest sens, Conferinţa confirmă ataşamentul Uniunii faţă de diversitatea culturală a Europei, şi faptul că va continua să acorde o atenţie specială acestor limbi şi altora.
Conferinţa recomandă ca statele membre care doresc să utilizeze posibilitatea menţionată la articolul IV-448 alineatul (2), să comunice Consiliului, în termen de şase luni de la semnarea tratatului, limba sau limbile în care va fi tradus acest tratat.
30.
Declaraţia cu privire la ratificarea Tratatului de instituire a unei
Constituţii pentru Europa
Conferinţa ia act de faptul că, în cazul în care la expirarea unui termen de doi ani de la semnarea Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa, patru cincimi dintre statele membre au ratificat acest tratat şi unul sau mai multe state membre s-au confruntat cu dificultăţi în realizarea respectivei ratificări, problema intră în competenţa Consiliului European.
B. DECLARAŢII CU PRIVIRE LA PROTOCOALELE ANEXATE CONSTITUŢIEI
31. Declaraţia cu privire la insulele Aland
Conferinţa recunoaşte că regimul aplicabil insulelor Aland, menţionat la articolul IV-440 alineatul (5), se adoptă având în vedere statutul special de care se bucură aceste insule în virtutea dreptului internaţional.
În acest sens, Conferinţa subliniază faptul că au fost reluate dispoziţii specifice în titlul V secţiunea 5 din Protocolul privind Tratatele şi Actele de aderare a Regatului Danemarcei, a Irlandei şi a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, a Republicii Elene, a Regatului Spaniei şi a Republicii Portugheze, şi a Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei.
32. Declaraţia cu privire la populaţia laponă
Având în vedere articolele 60 şi 61 din Protocolul privind Tratatele şi Actele de aderare a Regatului Danemarcei, a Irlandei şi a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, a Republicii Elene, a Regatului Spaniei şi a Republicii Portugheze, şi a Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei, Conferinţa recunoaşte obligaţiile şi angajamentele asumate de Suedia şi Finlanda faţă de populaţia laponă în cadrul dreptului naţional şi internaţional.
Conferinţa ia act de faptul că Suedia şi Finlanda s-au angajat să conserve şi să dezvolte mijloacele de existenţă, limba, cultura şi modul de viaţă ale populaţiei laponă şi consideră că cultura şi mijloacele tradiţionale de existenţă ale populaţiei laponă sunt tributare unor activităţi economice de bază cum este creşterea renilor în regiunile populate în mod tradiţional de populaţia laponă.
În acest sens, Conferinţa subliniază faptul că au fost reluate dispoziţii specifice în titlul V secţiunea 6 din Protocolul privind Tratatele şi Actele de aderare a Regatului Danemarcei, a Irlandei şi a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, a Republicii Elene, a Regatului Spaniei şi a Republicii Portugheze, şi a Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei.
CONFERINŢA,
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Reamintind că declaraţia comună cu privire la zonele de suveranitate a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord în Cipru, anexată la Actul final al Tratatului privind aderarea Regatului Unit la Comunităţile Europene, prevedea că regimul aplicabil relaţiilor dintre Comunitatea Economică Europeană şi zonele de suveranitate ale Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord în Cipru va fi definit în contextul unor eventuale aranjamente între Comunitate şi Republica Cipru;
Având în vedere dispoziţiile privind zonele de suveranitate care figurează în Tratatul de instituire a Republicii Cipru (denumit în continuare "Tratatul de instituire") şi schimburile de note aferente din 16 august 1960;
Luând act de schimbul de note dintre guvernul Regatului Unit şi guvernul Republicii Cipru privind administrarea zonelor de suveranitate, din 16 august 1960, şi de declaraţia guvernului Regatului Unit anexată la acesta, potrivit căreia unul dintre principalele obiective care trebuie îndeplinite constă din apărarea intereselor persoanelor care îşi au reşedinţa sau care lucrează în zonele de suveranitate, iar aceste persoane ar trebui, în măsura posibilului, să fie tratate în acelaşi mod ca şi cele care îşi au reşedinţa sau lucrează în Republica Cipru;
Luând de asemenea act de dispoziţiile Tratatului de instituire privind regimul vamal între zonele de suveranitate şi Republica Cipru, în special cel menţionat de anexa F la tratatul menţionat anterior;
Luând de asemenea act de angajamentul asumat de Regatul Unit de a nu crea puncte vamale sau alte puncte de frontieră între zonele de suveranitate ale Regatului Unit şi Republica Cipru, precum şi de acordurile încheiate în baza Tratatului de instituire, prin care autorităţile din Republica Cipru administrează un număr mare de servicii publice în zonele de suveranitate, în special în domeniul agriculturii, al vămilor şi al fiscalităţii;
Confirmând faptul că aderarea Republicii Cipru la Uniune nu trebuie să aducă atingere drepturilor şi obligaţiilor părţilor la Tratatul de instituire;
Constatând că zonelor de suveranitate ale Regatului Unit trebuie să li se aplice anumite dispoziţii ale Constituţiei şi actelor Uniunii şi că trebuie adoptate modalităţile speciale de punere în aplicare a acestor dispoziţii în zonele menţionate anterior;
Subliniază că dispoziţiile specifice în acest sens au fost reluate în partea II titlul III din Protocolul privind Tratatul şi Actul de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace.
Comisia confirmă interpretarea sa potrivit căreia dispoziţiile din dreptul Uniunii aplicabile zonelor de suveranitate a Regatului Unit în conformitate cu partea II titlul III din Protocolul privind Tratatul şi Actul de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace includ:
(a) Regulamentul Consiliului (CE) nr. 3448/93 din 6 decembrie 1993 de stabilire a regimului comercial aplicabil anumitor mărfuri rezultate din prelucrarea produselor agricole;
(b) Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1260/1999 din 21 iunie 1999 de stabilire a dispoziţiilor generale privind Fondurile structurale, în măsura în care Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1257/1999 din 17 mai 1999 privind ajutorul acordat din Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA) pentru dezvoltare rurală şi de modificare şi abrogare a unor regulamente impune acest lucru în scopul finanţării măsurilor de dezvoltare rurală în zonele de suveranitate a Regatului Unit în temeiul secţiunii "Garantare" a FEOGA.
35. Declaraţie privind centrala nucleară de la Ignalina din Lituania
CONFERINŢA,
Împărtăşind voinţa Uniunii de a continua oferirea de asistenţă suplimentară pe măsura eforturilor de scoatere din funcţiune depuse de Lituania, şi după aderarea Lituaniei la Uniune, pentru perioada rămasă până în 2006 şi după această dată, şi constatând că, datorită acestei mărturii de solidaritate din partea Uniunii, Lituania s-a angajat să închidă unitatea 1 a centralei nucleare de la Ignalina înainte de 2005, iar unitatea 2 în 2009;
Recunoscând că scoaterea din funcţiune a centralei nucleare Ignalina, care cuprinde două reactoare de tip RBMK cu o putere de 1.500 MW fiecare, moştenită de la fosta Uniune Sovietică, este o operaţiune fără precedent şi constituie pentru Lituania o povară financiară extraordinară, disproporţionată faţă de dimensiunile şi de capacitatea economică a ţării, şi că scoaterea din funcţiune va continua şi după încheierea perspectivelor financiare actuale, aşa cum sunt definite în Acordul Interinstituţional din 6 mai 1999;
Luând act de necesitatea adoptării de dispoziţii privind punerea în aplicare a asistenţei suplimentare din partea Uniunii pentru a face faţă consecinţelor închiderii şi scoaterii din funcţiune a centralei nucleare de la Ignalina;
Luând act de faptul că Lituania va utiliza asistenţa din partea Uniunii acordând toată atenţia necesară nevoilor regiunilor cele mai afectate de închiderea centralei nucleare de la Ignalina;
Declarând că anumite măsuri care sunt finanţate din ajutoare publice, cum sunt scoaterea din funcţiune a centralei nucleare de la Ignalina, reabilitarea mediului în conformitate cu acquis-ul comunitar şi modernizarea capacităţilor convenţionale de producere a electricităţii care sunt necesare pentru înlocuirea celor două reactoare ale centralei nucleare Ignalina după închiderea acestora, sunt considerate compatibile cu normele pieţei comune;
Subliniază că dispoziţiile specifice în acest sens au fost reluate în partea II titlul IV din Protocolul privind Tratatul şi Actul de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
CONFERINŢA,
Luând în considerare situaţia specială a regiunii Kaliningrad din Federaţia Rusă în contextul extinderii Uniunii;
Având în vedere obligaţiile şi angajamentele impuse Lituaniei de acquis-ul comunitar în ceea ce priveşte instituirea unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie;
Luând act în special de faptul că, cel târziu după aderare, Lituania trebuie să aplice şi să pună în aplicare integral acquis-ul Uniunii în ceea ce priveşte lista ţărilor ai căror resortisanţi trebuie să deţină o viză la trecerea frontierelor externe şi a ţărilor ai căror resortisanţi sunt scutiţi de această obligaţie, precum şi acquis-ul Uniunii privind modelul tip de viză;
Considerând că tranzitul de persoane pe căi terestre între regiunea Kaliningrad şi celelalte părţi ale Federaţiei Ruse pe teritoriul Uniunii este o problemă care priveşte Uniunea în ansamblu, care trebuie tratată ca atare şi care nu trebuie să aibă consecinţe nefavorabile pentru Lituania;
Întrucât Consiliul trebuie să adopte decizia de eliminare a controalelor la frontierele interne după verificarea îndeplinirii condiţiilor necesare în acest sens;
Hotărâtă să ajute Lituania să îndeplinească cât mai curând posibil condiţiile necesare pentru a putea participa plenar la spaţiul Schengen fără frontiere interne;
Subliniază că dispoziţiile specifice în acest sens au fost reluate în partea II titlul V din Protocolul privind Tratatul şi Actul de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace.
CONFERINŢA,
Luând act de faptul că Slovacia s-a angajat să închidă unitatea 1 şi unitatea 2 ale centralei nucleare Bohunice VI la sfârşitul lui 2006 şi, respectiv, 2008, şi împărtăşind voinţa Uniunii de a continua oferirea de asistenţă financiară până în 2006 în prelungirea ajutorului de preaderare prevăzut în cadrul programului Phare pentru a contribui la eforturile de scoatere din funcţiune depuse de Slovacia;
Luând act de necesitatea adoptării de dispoziţii privind punerea în aplicare şi continuarea asistenţei din partea Uniunii;
Subliniază că dispoziţiile specifice în acest sens au fost reluate în partea II titlul IX din Protocolul privind Tratatul şi Actul de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace.
38. Declaraţia cu privire la Cipru
Reafirmând ataşamentul său faţă de o soluţie globală la problema cipriotă, în conformitate cu rezoluţiile relevante ale Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite, şi sprijinul viguros pentru eforturile depuse de Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite în acest sens;
Considerând că problema cipriotă nu a putut încă face obiectul unei astfel de soluţii globale;
Considerând că este deci necesar să se prevadă suspendarea aplicării acquis-ului în zonele Republicii Cipru care nu sunt controlate efectiv de guvernul Republicii Cipru;
Considerând că, după găsirea unei soluţii, această suspendare va fi ridicată;
Considerând că Uniunea este pregătită să accepte condiţiile unei astfel de soluţii globale, în conformitate cu principiile pe care se întemeiază Uniunea;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Considerând că este necesară stabilirea condiţiilor în care dispoziţiile relevante din dreptul Uniunii se aplică la linia de demarcaţie dintre zonele menţionate anterior şi zonele în care guvernul Republicii Cipru exercită un control efectiv, precum şi zonele de suveranitate ale Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;
Dorind ca aderarea Ciprului la Uniune să fie benefică pentru toţi cetăţenii ciprioţi şi să favorizeze pacea civilă şi reconcilierea;
Considerând că nici o dispoziţie din partea II titlul X din Protocolul privind Tratatul şi Actul de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace nu împiedică adoptarea de măsuri în acest sens.
Considerând că astfel de măsuri nu pot aduce atingere aplicării acquis-ului, în condiţiile stabilite de protocolul menţionat anterior, în nici o altă parte a Republicii Cipru;
Subliniază că dispoziţiile specifice în acest sens au fost reluate în partea II titlul X din Protocolul privind Tratatul şi Actul de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace.
39. Declaraţia cu privire la Protocolul privind poziţia Danemarcei
Conferinţa ia act de faptul că, în ceea ce priveşte actele juridice pe care Consiliul trebuie să le adopte, separat sau împreună cu Parlamentul European, şi care conţin dispoziţii aplicabile Danemarcei precum şi dispoziţii care nu i se aplică deoarece se întemeiază pe o bază juridică pentru care se aplică partea I din Protocolul privind poziţia Danemarcei, Danemarca declară că nu va uza de dreptul său de vot pentru a se opune adoptării dispoziţiilor care nu îi sunt aplicabile.
În plus, Conferinţa ia act de faptul că, pe baza declaraţiei sale cu privire la articolele I-43 şi III-329, Danemarca declară că participarea sa la acţiuni sau la acte juridice în temeiul articolelor I-43 şi III-329, se va realiza în conformitate cu părţile I şi II din Protocolul privind poziţia Danemarcei.
Poziţia comună a statelor membre cu ocazia Conferinţei de aderare a României şi/sau a Bulgariei la Uniune în ceea ce priveşte repartizarea mandatelor în Parlamentul European şi ponderarea voturilor în cadrul Consiliului European şi al Consiliului va fi următoarea.
(1) În cazul în care aderarea României şi/sau a Bulgariei la Uniune are loc înainte de intrarea în vigoare a deciziei Consiliului European menţionată la articolul I-20 alineatul (2), repartizarea mandatelor în Parlamentul European pentru legislatura 2004-2009 va fi în conformitate cu tabelul următor într-o Uniune cu 27 de state membre.
State membre | Mandate în Parlamentul European | |
Germania | 99 | |
Regatul Unit | 78 | |
Franţa | 78 | |
Italia | 78 | |
Spania | 54 | |
Polonia | 54 | |
România | 35 | |
Ţările de Jos | 27 | |
Grecia | 24 | |
Republica Cehă | 24 | |
Belgia | 24 | |
Ungaria | 24 | |
Portugalia | 24 | |
Suedia | 19 | |
Bulgaria | 18 | |
Austria | 18 | |
Slovacia | 14 | |
Danemarca | 14 | |
Finlanda | 14 | |
Irlanda | 13 | |
Lituania | 13 | |
Letonia | 9 | |
Slovenia | 7 | |
Estonia | 6 | |
Cipru | 6 | |
Luxemburg | 6 | |
Malta | 5 | |
TOTAL | 785 |
Astfel, Tratatul de aderare la Uniune va prevedea, prin derogare de la articolul I-20 alineatul (2) din Constituţie, că numărul membrilor Parlamentului European poate fi temporar mai mare de 750 pe parcursul perioadei rămase din legislatura 2004-2009.
(2) În articolul 2 alineatul (2) din Protocolul privind dispoziţiile tranzitorii pentru instituţiile şi organele Uniunii, ponderarea voturilor României şi Bulgariei în cadrul Consiliului European şi al Consiliului va fi stabilită la 14 şi respectiv la 10 voturi.
(3) Cu ocazia fiecărei aderări, pragul menţionat de Protocolul privind dispoziţiile tranzitorii pentru instituţiile şi organele Uniunii se va calcula în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din protocolul menţionat anterior.
41. Declaraţia cu privire la Italia
Conferinţa ia act de faptul că Protocolul privind Italia anexat în 1957 la Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, aşa cum a fost modificat la adoptarea Tratatului privind Uniunea Europeană, conţinea următoarele precizări:
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
DORIND să rezolve anumite probleme speciale privind Italia,
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
CONVIN asupra dispoziţiilor următoare, anexate la Tratat:
STATELE MEMBRE ALE COMUNITĂŢII
IAU ACT de faptul că guvernul italian s-a angajat în executarea unui program de expansiune economică pe zece ani având ca scop redresarea dezechilibrelor din structura economiei italiene, în special prin construirea infrastructurii în zonele mai puţin dezvoltate din sud şi din insule şi prin crearea de noi locuri de muncă în vederea eliminării şomajului.
REAMINTESC că acest program al guvernului italian a fost luat în considerare şi aprobat pe baza principiilor şi a obiectivelor sale de către organizaţiile de cooperare internaţională ale căror membre sunt.
RECUNOSC că atingerea obiectivelor din programul italian este o problemă de interes comun.
CONVIN, în vederea facilitării îndeplinirii acestei sarcini de către guvernul italian, să recomande tuturor instituţiilor Comunităţii să pună în aplicare toate mijloacele şi procedurile prevăzute de tratat, recurgând în special la o utilizare adecvată a resurselor Băncii Europene de Investiţii şi ale Fondului Social European.
SUNT DE PĂRERE că instituţiile europene trebuie să aibă în vedere, la aplicarea Tratatului, efortul pe care va trebui să îl suporte economia italiană în anii următori şi posibilitatea de a evita producerea unor tensiuni periculoase, în special în ceea ce priveşte balanţele de plăţi şi nivelul de ocupare a forţei de muncă, care ar putea compromite aplicarea acestui Tratat în Italia.
RECUNOSC în special faptul că, în cazul aplicării articolelor 109 H şi 109 I, sunt necesare eforturi pentru ca măsurile solicitate guvernului italian să asigure finalizarea programului său de expansiune economică şi de creştere a nivelului de viaţă al populaţiei."
42. Declaraţia Regatului Ţărilor de Jos cu privire la articolul I-55
Regatul Ţărilor de Jos va aproba o decizie europeană aşa cum este menţionată la articolul I-55 alineatul (4) după ce revizuirea legii europene menţionate la articolul I-54 alineatul (3) va oferi Ţărilor de Jos o soluţie satisfăcătoare pentru situaţia sa de plată netă negativă, în exces faţă de bugetul Uniunii.
43. Declaraţia Regatului Ţărilor de Jos cu privire la articolul IV-440
Regatul Ţărilor de Jos declară că va prezenta o iniţiativă în vederea adoptării unei decizii europene de tipul celei menţionate la articolul I-440 alineatul (7), destinată modificării statutului Antilelor Olandeze şi/sau al Aruba faţă de Uniune, numai în temeiul unei decizii adoptate în conformitate cu statutul Regatului Ţărilor de Jos.
Germania, Irlanda, Ungaria, Austria şi Suedia iau act de faptul că dispoziţiile esenţiale din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice nu au făcut obiectul unei modificări de fond de la intrarea în vigoare a tratatului menţionat anterior, şi că actualizarea acestuia este necesară. Ele sunt deci în favoarea ideii unei Conferinţe a reprezentanţilor guvernelor statelor membre care trebuie convocată cât mai repede posibil.
45.
Declaraţia Regatului Spaniei şi a Regatului Unit al Marii
Britanii şi Irlandei de Nord
Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa se aplică Gibraltarului în calitatea acestuia de teritoriu european pentru ale cărui relaţii externe este responsabil un stat membru. Acest lucru nu implică nici o modificare a poziţiilor statelor membre în cauză.
În ceea ce priveşte Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa şi Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice şi orice act derivat din aceste tratate sau rămas în vigoare în temeiul acestora, Regatul Unit reia declaraţia sa din 31 decembrie 1982 privind definiţia termenului "resortisanţi", iar expresia "cetăţeni ai teritoriilor britanice dependente" trebuie înţeleasă ca "cetăţeni ai teritoriilor britanice de peste mări".
47. Declaraţia Regatului Spaniei cu privire la definiţia termenului"resortisanţi"
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Spania constată că, în conformitate cu articolul I-10 din Constituţie, orice persoană având cetăţenia unui stat membru are cetăţenia Uniunii. Spania constată şi faptul că, în situaţia actuală a integrării europene reflectată în Constituţie, numai resortisanţii statelor membre se bucură de drepturile specifice cetăţeniei europene, cu excepţia cazurilor în care se prevede altfel în mod expres în dreptul Uniunii. În acest sens, Spania subliniază în cele din urmă faptul că, în conformitate cu articolele I-20 şi I-46 din Constituţie, Parlamentul European reprezintă în prezent cetăţenii Uniunii.
Regatul Unit observă faptul că articolul I-20 şi alte dispoziţii ale Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa nu sunt destinate modificării bazei dreptului de vot la alegerile parlamentare europene.
49. Declaraţia Regatului Belgiei cu privire la parlamentele naţionale
Belgia precizează că, în temeiul dreptului său constituţional, atât Camera Reprezentanţilor, cât şi Senatul Parlamentului Federal şi Adunările parlamentare ale Comunităţilor şi ale Regiunilor acţionează, în funcţie de competenţele exercitate de Uniune, în calitate de componente ale sistemului parlamentar naţional sau de camere ale Parlamentului naţional.
Fără a aduce atingere ortografierii unificate a denumirii monedei unice a Uniunii Europene menţionată de Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa şi celei care figurează pe bancnote şi monede, Letonia şi Ungaria declară că ortografierea numelui monedei unice, inclusiv a derivatelor sale, folosită în versiunile letonă şi maghiară ale Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa nu are nici un efect asupra normelor existente în limbile letonă şi maghiară.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.