JUSTIŢIA | Tratat

Acesta este un fragment din Tratatul dintre Reg Belgiei, R Cehă, Regatul Danemarcei, R Federală Germania, R Estonia, R Elenă, Reg Spaniei, R Franceză, Irlanda, R Italiană, R Cipru, R Letonia, R Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, R Ungară, R Malta, Regatul Ţărilor de Jos, R Austria, R Polonă, R Portugheză, R Slovenia, R Slovacă, R Finlanda, Reg Suediei, Reg Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (state membre ale UE) şi R Bulgaria şi România privind aderarea R Bulgaria şi a României la UE din 25.04.2005 . Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

EXPLICAŢII PRIVIND CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE -
TITLUL VI JUSTIŢIA

ARTICOLUL 47⁶) Dreptul la o cale de atac efectivă şi la un proces echitabil

⁶) Articolul II-107 din Constituţie.

Orice persoană ale cărei drepturi şi libertăţi garantate de dreptul Uniunii sunt încălcate are dreptul la o cale de atac efectivă în faţa unei instanţe judecătoreşti, cu respectarea condiţiilor stabilite de prezentul articol.

Orice persoană are dreptul la un proces echitabil, public şi într-un termen rezonabil, în faţa unei instanţe independente şi imparţiale, constituite în prealabil prin lege. Orice persoană are posibilitatea de a fi consiliată, apărată şi reprezentată.

Asistenţa juridică gratuită se acordă celor care nu dispun de resurse suficiente, în măsura în care aceasta este necesară pentru a-i asigura accesul efectiv la justiţie.

Explicaţie

Primul paragraf se întemeiază pe articolul 13 din CEDO:

Orice persoană ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta Convenţie sunt încălcate are dreptul de a apela efectiv la o instanţă naţională, chiar şi atunci când încălcarea ar fi fost comisă de persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale".

Cu toate acestea, protecţia din dreptul Uniunii este mai extinsă, deoarece aceasta garantează dreptul de a apela efectiv la un judecător. Curtea de Justiţie a consacrat acest drept prin Hotărârea sa din 15 mai 1986 ca principiu general de drept al Uniunii (cauza 222/84, Johnston, Culegere 1986, p. 1651; vezi şi deciziile din 15 octombrie 1987, cauza 222/86, Heylens, Culegere 1987, p. 4097 şi din 3 decembrie 1992, C-97/91, Borelli, Culegere 1992, p. 1-6313). Potrivit Curţii, acest principiu general de drept al Uniunii se aplică şi statelor membre în cazul în care acestea aplică dreptul Uniunii. Menţionarea acestei jurisprudenţe în Cartă nu avea ca obiect modificarea sistemului de control jurisdicţional prevăzut de tratate şi, în special, a normelor privind acceptarea acţiunilor formulate direct în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Convenţia Europeană a examinat sistemul de control jurisdicţional al Uniunii, inclusiv normele privind acceptarea, şi l-a confirmat, modificând însă anumite aspecte, după cum se arată în articolele III-353 - III-381 din Constituţie şi, în special, în articolul III-365 alineatul (4). Articolul 47⁷) se aplică instituţiilor Uniunii şi ale statelor membre în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii pentru toate drepturile garantate de dreptul Uniunii.

⁷) Articolul II-107 din Constituţie.

Al doilea paragraf corespunde articolului 6 alineatul (1) din CEDO, având următorul text:

Orice persoană are dreptul de a i se analiza cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil de către o instanţă independentă şi imparţială, stabilită prin lege, care decide fie asupra plângerilor privind drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii penale îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau pe parcursul unei părţi a acestuia, în interesul moralităţii, al ordinii publice sau al securităţii naţionale dintr-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă, atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei".

În dreptul Uniunii, dreptul de a apela la o instanţă nu se aplică numai pentru plângerile privind drepturile şi obligaţiile cu caracter civil. Aceasta este una dintre consecinţele faptului că Uniunea este o comunitate de drept, după cum a constatat Curtea în cauza 194/83, "Verzii" contra Parlamentului European (Hotărârea din 23 aprilie 1986, Culegere 1988, p. 1339). Cu toate acestea, cu excepţia domeniului lor de aplicare, garanţiile oferite de CEDO se aplică în mod similar în Uniune.

În ceea ce priveşte al treilea paragraf, trebuie observat faptul că, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, trebuie acordată asistenţă juridică în cazurile în care absenţa acesteia ar face ineficientă garantarea accesului efectiv la justiţie (Hotărârea CEDO din 9.10.1979, Airey, seria A, volumul 32, p. 11). Există de asemenea şi un sistem de asistenţă judiciară pentru cazurile de la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

ARTICOLUL 48¹) Prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare

(1) Orice persoană acuzată este prezumată nevinovată până ce vinovăţia va fi stabilită în conformitate cu legea.

(2) Oricărei persoane acuzate îi este garantată respectarea dreptului la apărare.

Explicaţie

Articolul 48¹) este identic cu articolul 6 alineatele (2) şi (3) din CEDO, având următorul text:

(2) Orice persoană acuzată de o infracţiune este presupusă nevinovată până în momentul când i se stabileşte, în mod legal, vinovăţia.

(3) Orice acuzat are, în special, dreptul:

(a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa;

(b) să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;

(c) să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer;

(d) să audieze sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării;

(e) să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la audiere."

În conformitate cu articolul 52 alineatul (3)²), acest drept are acelaşi înţeles şi acelaşi domeniu de aplicare ca şi dreptul garantat prin CEDO.

¹) Articolul II-108 din Constituţie.

²) Articolul II-112 alineatul (3) din Constituţie.

ARTICOLUL 49³) Principiile legalităţii şi proporţionalităţii infracţiunilor
şi pedepselor

³) Articolul II-109 din Constituţie.

(1) Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau omisiune care, în momentul săvârşirii, nu constituia infracţiune potrivit dreptului intern sau dreptului internaţional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai mare decât cea aplicabilă la momentul săvârşirii infracţiunii. În cazul în care, ulterior săvârşirii infracţiunii, legea prevede o pedeapsă mai uşoară, se aplică aceasta din urmă.

(2) Prezentul articol nu aduce atingere judecării şi pedepsirii unei persoane care s-a făcut vinovată de o acţiune sau omisiune care, în momentul săvârşirii, era incriminată pe baza principiilor generale recunoscute de comunitatea naţiunilor.

(3) Pedepsele nu trebuie să fie disproporţionate faţă de infracţiune.

Explicaţie

Acest articol reia regula clasică potrivit căreia legile şi pedepsele nu au efect retroactiv. A fost adăugată regula retroactivităţii legii penale mai uşoare, care există în numeroase state membre şi care figurează în articolul 15 din Pactul cu privire la drepturile civile şi politice. Articolul 7 din CEDO este redactat după cum urmează:

(1) Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau omisiune care, în momentul săvârşirii, nu constituia infracţiune potrivit dreptului naţional sau dreptului internaţional. De asemenea, nu se aplică o pedeapsă mai mare decât cea aplicabilă la momentul săvârşirii infracţiunii.

(2) Prezentul articol nu aduce atingere hotărârii pronunţate şi pedepsei aplicate contra unei persoane care s-a făcut vinovată de o acţiune sau omisiune care, în momentul săvârşirii, era incriminată pe baza principiilor generale recunoscute de naţiunile civilizate".

Termenul "civilizate" din alineatul (2) a fost eliminat, fapt care nu implică nici o modificare a înţelesului alineatului, care se referă în special la crimele împotriva umanităţii. În conformitate cu articolul 52 alineatul (3)⁴), acest drept are deci acelaşi înţeles şi acelaşi domeniu de aplicare ca şi dreptul garantat prin CEDO.

Alineatul (3) reia principiul general al proporţionalităţii infracţiunilor şi pedepselor, consacrat de tradiţiile constituţionale comune ale statelor membre şi de jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene.

⁴) Articolul II-112 alineatul (3) din Constituţie.

ARTICOLUL 50¹) Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit penal de două ori pentru
aceeaşi infracţiune

¹) Articolul II-110 din Constituţie.

Nimeni nu poate fi judecat sau condamnat pentru o infracţiune pentru care a fost deja achitat sau condamnat în cadrul Uniunii, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în conformitate cu legea.

Explicaţie

Articolul 4 din Protocolul nr. 7 la CEDO are următorul text:

(1) Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către instanţele aceluiaşi stat pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii şi procedurilor penale ale statului respectiv.

(2) Dispoziţiile din alineatul anterior nu împiedică redeschiderea procesului, conform legii şi procedurii penale a statului respectiv, dacă fapte noi sau recent descoperite sau un viciu fundamental din cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunţată.

(3) Nici o derogare de la prezentul articol nu este permisă în temeiul articolului 15 din Convenţie".

Regula "non bis in idem" se aplică în dreptul Uniunii (vezi, printre altele, din cadrul unei jurisprudenţe considerabile, Hotărârea din 5 mai 1966, Gutmann contra Comisiei, cauza 18/65 şi 35/65, Culegere 1966, p. 150 şi, pentru o cauză recentă, Hotărârea Tribunalului din 20 aprilie 1999, cauzele conexate T-305/94 şi altele, Limburgse Vinyl Maatschappij NV contra Comisiei, Culegere p. II-931). Se precizează faptul că regula necumulării vizează cumularea a două sancţiuni de aceeaşi natură, în cazul de faţă penale.

În conformitate cu articolul 50²), regula "non bis in idem" nu se aplică numai în interiorul jurisdicţiei aceluiaşi stat, ci şi jurisdicţiilor mai multor state membre. Acest lucru corespunde acquis-ului; vezi articolele 54-58 din Convenţia privind aplicarea Acordului Schengen şi Hotărârea Curţii de Justiţie din 11 februarie 2003 în cauza C-187/01 Gozutok (încă nepublicată), articolul 7 din Convenţia privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţii şi articolul 10 din Convenţia privind lupta împotriva corupţiei. Excepţiile limitate prin care aceste convenţii le permit statelor membre derogarea de la regula "non bis in idem" sunt acoperite de clauza orizontală din articolul 52 alineatul (1)²) privind restrângerile. În ceea ce priveşte situaţiile menţionate la articolul 4 din Protocolul nr. 7, şi anume aplicarea principiului în interiorul aceluiaşi stat membru, dreptul garantat are acelaşi înţeles şi domeniu de aplicare ca şi dreptul corespondent din CEDO.

²) Articolul II-112 alineatul (1) din Constituţie.

Pot fi de interes:

Tratat:

JUSTIŢIA

DISPOZIŢII GENERALE CARE REGLEMENTEAZĂ INTERPRETAREA ŞI APLICAREA CARTEI

Apariții în text	Restrâns	Extins
Modificări
Admiteri de neconstituționaliate parțială sau cu rezervă de interpretare
Admiteri hotărâri prealabile
Admis recurs în interesul legii
Punerile în aplicare
Derogări
Legislație conexă
Respingeri de neconstituționalitate
Respingeri hotărâri prealabile
Respins recurs în interesul legii
Referințe
Referințe reviste
Referințe în doctrină
Menționări generale
Resurse (modele, proceduri, Q&A, menţionări, proiecte legislative)
Comentarii Indaco
Comentariile experților
Comentariile personale
Comentariile partajate
Jurisprudență, hotărâri instanță
Formă anterioară / ulterioară paragrafe (amendamente) cu text tăiat

Structură document

Configurări

Caută în document

JUSTIŢIA | Tratat

EXPLICAŢII PRIVIND CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE -
TITLUL VI JUSTIŢIA

ARTICOLUL 47⁶) Dreptul la o cale de atac efectivă şi la un proces echitabil

ARTICOLUL 48¹) Prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare

ARTICOLUL 49³) Principiile legalităţii şi proporţionalităţii infracţiunilor
şi pedepselor

ARTICOLUL 50¹) Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit penal de două ori pentru
aceeaşi infracţiune