(1)
Delegarea poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 60 de zile calendaristice în 12 luni şi se poate prelungi pentru perioade succesive de maximum 60 de zile calendaristice, numai cu acordul salariatului. Refuzul salariatului de prelungire a delegării nu poate constitui motiv pentru sancţionarea disciplinară a acestuia.
(2)
Salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi la o indemnizaţie de delegare, în condiţiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Acesta este un fragment din Codul Muncii din 2003. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Codul muncii şi Legea dialogului social, Comentarii şi explicaţii 1.
Delegarea reprezintă o măsură dispusă unilateral de angajator prin decizie pe o durată determinată de timp. Cel care decide asupra oportunităţii luării unei astfel de măsuri este angajatorul.
Elementul contractului individual de muncă supus modificării îl constituie locul muncii, respectiv trimiterea salariatului într-un alt loc de muncă decât cel cuprins în contractul individual de muncă, putând fi la un punct de lucru al acestuia, la o unitate componentă sau la o subunitate, din aceeaşi localitate sau din altă localitate faţă de cea unde are locul de muncă obişnuit salariatul în cauză sau, în sfârşit, la un alt angajator. [ Mai mult... ]
Codul muncii - Legislaţie conexă. Comentarii. Jurisprudenţă
Art. 44 reglementează două aspecte distincte cu privire la delegare.
Primul vizează perioada acesteia.
Al doilea priveşte drepturile salariatului delegat.
Referitor la perioada delegării, sunt avute în vedere două situaţii.
a)
Angajatorul poate dispune, unilateral, deci obligatoriu pentru salariat, delegarea acestuia pentru o perioadă de cel mult 60 de zile calendaristice în douăsprezece luni. Desigur că ajungerea la această durată maximă va presupune, ca regulă, mai multe delegări la diferite intervale, în cazul duratei instituite de lege. [ Mai mult... ]
Codul muncii comentat, Noua organizare a muncii
Acest text stabileşte două modalităţi prin care angajatorul poate dispune delegarea salariatului: necondiţionată de acordul salariatului şi condiţionată de voinţa salariatului.
În fapt, după cum se poate observa, doar delegarea necondiţionată de acordul salariatului poate fi privită ca o măsură unilaterală de modificare a locului de muncă al salariatului. Acest articol limitează durata delegării dispuse de angajator fără acordul salariatului la maximum 60 de zile calendaristice în 12 luni. Această perioadă de 60 de zile poate fi prelungită, într-o perioadă de 12 luni, pentru alte perioade succesive de maximum 60 de zile, însă numai cu acordul salariatului. Astfel, în acest din urmă caz, modificarea locului muncii (prelungirea delegării) poate avea loc numai dacă şi salariatul este de acord cu schimbarea locului de muncă[448]. [ Mai mult... ]
Codul Muncii din 2003 - Comentarii pe articole
Corelaţie cu Codul fiscal sub aspectul cheltuielilor de delegare
Codul fiscal aduce o serie de precizări cu privire la cheltuielile de delegare, respectiv:
a) acordarea diurnei pentru deplasări, indiferent de numărul de ore, în cazul salariaţilor (art. 76 alin. (4) lit. h) coroborat cu art. 76 alin. (2) lit. k) Cod fiscal; nici înainte nu se prevedea un timp minim de delegare pentru a beneficia de diurnă) [ Mai mult... ]
.....
Cuantumul diurnei datorate de angajator pentru formarea profesională în străinătate
Într-un caz, salariatul a solicitat obligarea pârâtului angajator la plata sumei de 52.872.050 ROL valoare netă reprezentând diferenţă diurnă faţă de diurna acordată, pentru cursuri de formare profesională urmate în străinătate. În susţinerea acestui petit reclamantul a depus un mod de calcul al pretenţiilor solicitate în conformitate cu Hotărârea 741/14 mai 2004. [ Mai mult... ]
Codul muncii. Comentariu pe articole - Actualizare la vol. I-II, ediţia 1
Modificarea adusă art. 44 priveşte următoarele aspecte:
– stabilirea unui referenţial temporal de 12 luni în raport cu care se poate dispune delegarea;
– eliminarea limitei de prelungire a delegării;
– nesancţionarea refuzului salariatului de a da curs prelungirii delegării.
Formula legislativă promovată în privinţa limitării duratei delegării la cel mult 60 de zile înăuntrul a 12 luni este, în principiu, corectă, întrucât o limită de timp stabilită imperativ de lege înlătură, cel puţin teoretic, abuzul angajatorului prin trimiterea în delegaţie pe perioade mai mari de timp. [ Mai mult... ]
Buletinul jurisprudenţei 2018
Chiar dacă actul emis de angajatorul român, în baza căruia salariatul a desfăşurat activităţi în Germania, pentru o societate comercială din acest stat, a fost denumit "de delegare", în speţă a operat practic o detaşare în sensul Directivei 96/71 CE a Parlamentului European, transpusă în legislaţia internă prin Legea nr. 344/2006, astfel că, se impunea a beneficia de aceleaşi condiţii de muncă, de încadrare, existente în acest stat, de salariul minim, de diurna corespunzătoare, legislaţia acestuia fiind mai favorabilă în privinţa salarizării. [ Mai mult... ]
Codul muncii - Legislaţie conexă. Comentarii. Jurisprudenţă
Art. 44 reglementează două aspecte distincte cu privire la delegare.
Primul vizează perioada acesteia.
Al doilea priveşte drepturile salariatului delegat.
Referitor la perioada delegării, sunt avute în vedere două situaţii.
a) Angajatorul poate dispune, unilateral, deci obligatoriu pentru salariat, delegarea acestuia pentru o perioadă de cel mult 60 de zile calendaristice în douăsprezece luni. Desigur că ajungerea la această durată maximă va presupune, ca regulă, mai multe delegări la diferite intervale, în cazul duratei instituite de lege. [ Mai mult... ]
Codul muncii şi Legea dialogului social - Comentarii şi explicaţii
1. Delegarea reprezintă o măsură dispusă unilateral de angajator prin decizie pe o durată determinată de timp. Cel care decide asupra oportunităţii luării unei astfel de măsuri este angajatorul.
Elementul contractului individual de muncă supus modificării îl constituie locul muncii, respectiv trimiterea salariatului într-un alt loc de muncă decât cel cuprins în contractul individual de muncă, putând fi la un punct de lucru al acestuia, la o unitate componentă sau la o subunitate, din aceeaşi localitate sau din altă localitate faţă de cea unde are locul de muncă obişnuit salariatul în cauză sau, în sfârşit, la un alt angajator. [ Mai mult... ]
Codul muncii comentat - Protecţia datelor personale, telemunca, munca virtuală şi alte forme de muncă
Acest text stabileşte două modalităţi prin care angajatorul poate dispune delegarea salariatului: necondiţionată de acordul salariatului şi condiţionată de voinţa salariatului.
În fapt, după cum se poate observa, doar delegarea necondiţionată de acordul salariatului poate fi privită ca o măsură unilaterală de modificare a locului de muncă al salariatului. Acest articol limitează durata delegării dispuse de angajator fără acordul salariatului la maximum 60 de zile calendaristice în 12 luni. Această perioadă de 60 de zile poate fi prelungită, într‑o perioadă de 12 luni, pentru alte perioade succesive de maximum 60 de zile, însă numai cu acordul salariatului. Astfel, în acest din urmă caz, modificarea locului muncii (prelungirea delegării) poate avea loc numai dacă şi salariatul este de acord cu schimbarea locului de muncă.(353) [ Mai mult... ]