Dreptul european al muncii. Legislaţie, doctrină şi jurisprudenţă, Editura Hamangiu, 2019, ISBN 978-606-27-1368-3
de Radu Răzvan Popescu

Radu Răzvan Popescu

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

Dreptul european al muncii

Legislaţie, doctrină şi jurisprudenţă

Este autorul a peste 40 de cărţi şi peste 50 de studii de specialitate, printre care amintim "Dreptul penal al muncii", apărută la Editura Wolters Kluwer, în 2008 şi "Dreptul muncii, legislaţie internă şi internaţională, doctrină şi jurisprudenţă", apărută la Editura Universul Juridic, în două ediţii, în 2015 şi 2016. [ Mai mult... ]

Abrevieri

Prezenta lucrare a fost elaborată avându-se în vedere literatura juridică, practica judiciară şi actele normative apărute până la data de 1 septembrie 2019. [ Mai mult... ]

Cuprins

Grile [ Mai mult... ]

Capitolul I Dreptul muncii - ramură de drept

Secţiunea 1 Noţiune şi obiect

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

În acest context, trebuie remarcat faptul că dreptul muncii începe să devină tot mai dependent de realităţile economice, astfel protecţia salariaţilor, care reprezintă principalul obiectiv al acestei drept, începe să piardă teren în faţa flexibilizării raportului de muncă în favoarea angajatorilor. Situaţia economică este cea care a generat reechilibrarea balanţei dintre salariaţi şi angajatori, din perspectiva reglementărilor legale menţinându-se totuşi caracterul protectiv faţă de salariaţi, dar la un nivel scăzut. Astfel, în prezent nu se mai poate aprecia că dreptul muncii este exclusiv un drept în favoarea salariaţilor, el urmărind de multe ori, în mod direct, interesele angajatorilor. Cu toate acestea, putem conchide că el a rămas (şi trebuie să rămână, fiind de esenţa sa) un drept care înclină balanţa în favoarea salariaţilor^[11]. [ Mai mult... ]

Secţiunea a 2-a Trăsături caracteristice raportului juridic de muncă

Raportul juridic de muncă în forma clasică (tipică) presupune încheierea unui contract individual de muncă^[12]. Forme atipice au fost considerate raporturile de muncă bazate pe contractul de ucenicie sau raporturile de muncă ale avocaţilor salarizaţi în interiorul profesiei^[13]. [ Mai mult... ]

Secţiunea a 3-a Flexisecuritatea raportului juridic de muncă

În acest sens, Comisia Europeană a apreciat că, în materia raporturilor de muncă, încheierea contractului individual de muncă pe durată nedeterminată trebuie să constituie regula (ca măsură de protecţie a salariaţilor), iar contractele individuale de muncă cu durată determinată să poată fi încheiate numai în anumite cazuri, expres prevăzute de lege. [ Mai mult... ]

Secţiunea a 4-a Formele raporturilor juridice de muncă

- în cadrul unor raporturi juridice de muncă. [ Mai mult... ]

§1. Munca prestată în afara unor raporturi juridice de muncă

- munca în cadrul unui raport societar, care este posibilă la societăţile simple, la societăţile în nume colectiv şi la societăţile în comandită simplă^[34] [art. 1881 alin. (1), art. 1894 alin. (3) şi art. 1899 alin. (1) şi (2) C. civ.^[35]]. [ Mai mult... ]

§2. Munca prestată în cadrul unor raporturi juridice de muncă

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

După promovarea examenului de definitivat în profesie, executorul judecătoresc stagiar îşi pierde calitatea de salariat şi începe să exercite o profesie liberală. [ Mai mult... ]

Secţiunea a 5-a Izvoarele dreptului muncii

- izvoare specifice dreptului muncii. [ Mai mult... ]

§1. Izvoare comune

În literatura de specialitate există şi opinia izolată potrivit căreia în dreptul muncii obiceiul nu poate să fie recunoscut ca izvor de drept^[87]. Doctrina nu este izvor de drept. [ Mai mult... ]

§2. Izvoare specifice

- hotărârile C.J.U.E., care sunt date în interpretarea normelor UE în materie; în plus, Curtea de Justiţie a stabilit şi supremaţia dreptului UE asupra dreptului internaţional al muncii. [ Mai mult... ]

§3. Raportul dintre normele O.I.M. şi dreptul european al muncii

În cazul unui conflict între cele două tipuri de norme prevalează normele europene. Această abordare este una pur teoretică în ceea ce priveşte problematica socială, deoarece se constată faptul că valorile protejate sunt aceleaşi atât la nivel internaţional, cât şi la nivel european. Mai mult decât atât, o serie din marile instituţii abordate şi reglementate la nivel internaţional (pentru prima dată) au fost preluate, adaptate spaţiului UE şi reglementate, în detaliu, la nivel european^[97]. [ Mai mult... ]

Secţiunea a 6-a Principiile specifice dreptului muncii

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

Singurul principiu la care s-a renunţat potrivit noii reglementării, în mod eronat, este acela al disciplinei muncii, care este însă reglementat, implicit, prin art. 39 alin. (2) lit. b) din cod, ca şi obligaţie a salariatului de a respecta disciplina muncii^[98]. [ Mai mult... ]

§1. Neîngrădirea dreptului la muncă

Astfel, privit în ansamblul său, trebuie remarcat faptul că neîngrădirea dreptului la muncă este garantat doar parţial, indiferent de regimul politic, economic şi social care guvernează realităţile sociale^[101]. [ Mai mult... ]

§2. Egalitate de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii

Mai mult, Codul muncii reglementează şi criteriile discriminatorii care trebuie avute în vedere la sancţionarea oricărei fapte de discriminare faţă de un salariat, astfel: sexul, orientarea sexuală, caracteristicile genetice, vârsta, apartenenţa naţională, rasă, culoarea, etnia, religia, opţiunea politică, originea socială, handicapul, situaţia familială, apartenenţa sau activitatea sindicală. [ Mai mult... ]

§3. Garantarea negocierii colective şi individuale

Libertatea negocierii individuale a salariatului este limitată doar de prevederea din art. 38 C. muncii, care stabileşte faptul că indiferent de situaţie salariatul, acesta nu poate renunţa la drepturile sale recunoscute de lege, manifestându-se astfel protecţia legii faţă de cel care prestează munca^[102]. [ Mai mult... ]

§4. Protecţia salariaţilor

Necesitatea reglementării acestui principiu rezultă, pe de o parte, din însăşi obligaţia salariatului de a presta o muncă, iar pe de altă parte, rezultă din raportul de subordonare a salariatului faţă de angajator pe tot parcursul executării contractului individual de muncă^[103]. [ Mai mult... ]

§5. Buna-credinţă în muncă

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

Loialitatea se manifestă prin obligaţia reciprocă a părţilor de a se informa cu privire la elementele necesare încheierii contractului; iar fidelitatea presupune, pe de o parte, confidenţialitate, iar, pe de altă parte, neconcurenţă^[105]. [ Mai mult... ]

§6. Asocierea liberă a salariaţilor şi a angajatorilor

Expresia acestei libertăţii se concretizează în dialogul social care se desfăşoară între cele două părţi - organizaţia sindicală, respectiv cea patronală. [ Mai mult... ]

§7. Garantarea dreptului la grevă

Exercitarea dreptului la grevă este posibilă numai atunci când celelalte mijloace de soluţionare a unui conflict au eşuat, şi numai după desfăşurarea grevei de avertisment şi dacă momentul declanşării acesteia a fost adus la cunoştinţă angajatorului de către organizatori cu cel puţin două zile lucrătoare înainte. [ Mai mult... ]

Secţiunea a 7-a Dreptul muncii şi alte ramuri de drept^[107]