(1)
Munca prestată între orele 22,00-6,00 este considerată muncă de noapte.
(2)
Salariatul de noapte reprezintă, după caz:
a)
salariatul care efectuează muncă de noapte cel puţin 3 ore din timpul său zilnic de lucru;
Acesta este un fragment din Codul Muncii din 2003. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
b)
salariatul care efectuează muncă de noapte în proporţie de cel puţin 30% din timpul său lunar de lucru.
(3)
Durata normală a timpului de lucru, pentru salariatul de noapte, nu va depăşi o medie de 8 ore pe zi, calculată pe o perioadă de referinţă de maximum 3 luni calendaristice, cu respectarea prevederilor legale cu privire la repausul săptămânal.
(4)
Durata normală a timpului de lucru pentru salariaţii de noapte a căror activitate se desfăşoară în condiţii speciale sau deosebite de muncă nu va depăşi 8 ore pe parcursul oricărei perioade de 24 de ore decât în cazul în care majorarea acestei durate este prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil şi numai în situaţia în care o astfel de prevedere nu contravine unor prevederi exprese stabilite în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
(5)
În situaţia prevăzută la alin. (4), angajatorul este obligat să acorde perioade de repaus compensatorii echivalente sau compensare în bani a orelor de noapte lucrate peste durata de 8 ore.
(6)
Angajatorul care, în mod frecvent, utilizează munca de noapte este obligat să informeze despre aceasta inspectoratul teritorial de muncă.
Acesta este un fragment din Codul Muncii din 2003. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Codul muncii şi Legea dialogului social, Comentarii şi explicaţii A.
1. Art. 125 alin. (1) stabileşte intervalul orar în care munca prestată este considerată a fi muncă de noapte, respectiv 22.00-06.00.
Salariat de noapte este acel salariat care, alternativ, se află într-una dintre situaţiile stabilite de art. 125 alin. (2).
2.
Salariatul de noapte poate depăşi durata normală zilnică a timpului de muncă de 8 ore pe zi, dar cu condiţia ca într-o perioadă de referinţă de cel mult 3 luni calendaristice să nu depăşească media de 8 ore pe zi. [ Mai mult... ]
Codul muncii - Legislaţie conexă. Comentarii. Jurisprudenţă
Art. 125, ca şi alte texte ale C. mun. referitoare la timpul de muncă, transpun în legislaţia noastră normele Directivei 2003/88/CE privind anumite aspecte ale timpului de lucru[1319].
Aşadar, este considerată muncă de noapte cea prestată în intervalul 22,00-6,00 [alin. (1)], cel puţin 3 ore din timpul zilnic de lucru[1320] sau cel puţin 30% din timpul lunar de lucru al acelui salariat [alin. (2)], adică cel puţin 55-56 de ore pe lună. [ Mai mult... ]
Codul muncii comentat, Noua organizare a muncii
Dispoziţiile din Codul muncii referitoare la munca de noapte transpun în legislaţia naţională Directiva 2003/88/CE privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru.
Întâi de toate, la determinarea muncii de noapte se va avea în vedere munca prestată între orele 22,00 şi 06,00. În plus, pentru a fi calificată muncă de noapte, este necesar ca salariatul să efectueze muncă în intervalul 22,00 - 06,00 cel puţin 3 ore din timpul său zilnic de lucru sau munca efectuată în acest interval să fie de cel puţin 30% din timpul lunar normal de lucru (40 de ore pe săptămână şi aproximativ 170 de ore pe lună). [ Mai mult... ]
Codul muncii. Comentariu pe articole - Actualizare la vol. I-II, ediţia 1
Acest text a fost completat cu ipoteza depăşirii duratei de muncă de 8 ore pe noapte în mod excepţional şi dincolo de perioada de 24 de ore pentru situaţia când contractul colectiv de muncă prevede acest lucru, iar contractul colectiv încheiat la nivel superior nu interzice prin clauze exprese.
În vederea aplicării corecte a textului de lege este necesar acordul partenerilor sociali atât la nivelul contractului colectiv de muncă de întreprindere, cât şi la nivelul contractului colectiv de muncă încheiat pe sector sau grupuri de unităţi. [ Mai mult... ]
Codul muncii - Legislaţie conexă. Comentarii. Jurisprudenţă
Art. 125, ca şi alte texte ale C. mun. referitoare la timpul de muncă, transpun în legislaţia noastră normele Directivei 2003/88/CE privind anumite aspecte ale timpului de lucru[1319].
Aşadar, este considerată muncă de noapte cea prestată în intervalul 22,00-6,00 [alin. (1)], cel puţin 3 ore din timpul zilnic de lucru[1320] sau cel puţin 30% din timpul lunar de lucru al acelui salariat [alin. (2)], adică cel puţin 55-56 de ore pe lună. [ Mai mult... ]
Tratat privind timpul de muncă şi timpul de odihnă - Legislaţie. Doctrină. Jurisprudenţă
Potrivit art. 125 C. mun., este muncă de noapte cea prestată între orele 2200 şi 600. [ Mai mult... ]
Detaşarea lucrătorilor în Uniunea Europeană
Codul muncii stabileşte la art. 125 că munca de noapte înseamnă cea prestată între orele 22.00-06.00, iar prin "salariat de noapte" se înţelege, după caz: [ Mai mult... ]
Codul muncii comentat - Protecţia datelor personale, telemunca, munca virtuală şi alte forme de muncă
Dispoziţiile din Codul muncii referitoare la munca de noapte transpun în legislaţia naţională Directiva 2003/88/CE privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru.
Întâi de toate, la determinarea muncii de noapte se va avea în vedere munca prestată între orele 22,00 şi 06,00. În plus, pentru a fi calificată muncă de noapte, este necesar ca salariatul să efectueze muncă în intervalul 22,00 - 06,00 cel puţin 3 ore din timpul său zilnic de lucru sau munca efectuată în acest interval să fie de cel puţin 30% din timpul lunar normal de lucru (40 de ore pe săptămână şi aproximativ 170 de ore pe lună). [ Mai mult... ]
