Revista de Drept social (Rosetti) nr. 10/2011
Noi teorii în dreptul muncii (I), Editura Rosetti
de Costel Gîlcă
28 octombrie 2011În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.
Comentariu
Noi teorii în dreptul muncii (I)
Av. Costel Gîlcă
În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.
SCPA Costel Gîlcă&Răzvan Vasiliu
I. 100 ani de la adoptarea primului Cod al muncii român
Adoptată în 1912 prin Legea pentru organizarea meseriilor, creditului şi asigurărilor muncitoreşti[1] reprezintă primul Cod al muncii român.
În literatura juridică de specialitate s-a considerat că primul Cod al muncii l-a constituit fie Legea contractelor de muncă din 1929, fie Codul muncii din 1950.
„La 8 iunie 1950 a fost adoptat primul Cod al muncii din ţara noastră (Legea nr. 3/1950), ca rezultat, aşa cum s-a spus în literatura juridică din acea vreme, a necesitaţii deosebite de reglementare cuprinzătoare şi sistematică a noilor raporturi de muncă. (Marcu Witzman, Dreptul muncitoresc în anii puterii populare, în “Justiţia nouă” nr. 4/1959, p. 675). Acest cod era o lege cadru, cuprinsul său constituind un drept general al muncii”[2]
„[…] s-ar fi continuat o tradiţie a reglementării raporturilor de muncă inaugurată, în România, încă din 1929 (prin Legea asupra contractelor de muncă)”[3]
„Din anul 1929, când a fost adoptată prima lege asupra contractelor de muncă, traversând prin Codul muncii din 1950 şi din 1972 şi Legea nr. 13/1991 privind contractul colectiv de muncă, ţinând seama că în aceste acte normative nu erau prevăzute nivelele la care se puteau încheia contracte colective de muncă, contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional nu a existat. Aşadar, nu există o argumentare de natură istorică pentru a putea susţine existenţa unui asemenea contract”[4].
O analiză atentă a legislaţiei specifice dreptului muncii adoptată în Ţările Române anterior primului război mondial, conduce spre două idei fundamentale: 1) contractul individual de muncă nu îşi găseşte originile în dispoziţiile Codului Civil, care nu a avut absolut nici o influenţă asupra contractului individual de muncă; 2) dreptul muncii se dezvolta paralel cu Codul muncii, grefându-se pe relaţiile de muncă existente în interiorul breslelor şi nu pe Codul civil; 3) primul cod al muncii este reprezentat de Legea din 1912, ceea ce înseamnă că România are o tradiţie mai bine de 100 de ani de dreptul muncii.
Aşadar, contrar celor susţinute până în prezent în literatura juridică de specialitate, având în vedere dovezile pe care le vom prezenta în continuare, putem afirma fără urmă de îndoială că primul Cod al muncii este reprezentat de Legea pentru organizarea meseriilor, creditului şi asigurărilor muncitoreşti, iar anul acesta se împlinesc 100 de ani de Codul muncii.
În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.
În expunerea de motive a Legii contractelor de muncă din 1929, care abrogă şi înlocuieşte Legea din 1912, se precizează că relaţiile de muncă din Vechiul Regat au fost guvernate de Legea din 1912 şi că această lege nu mai corespunde realităţilor, constituind unul din motivele pentru care ea trebuie înlocuită cu o nouă lege care să reglementeze raporturile de muncă: „relaţiunile contractuale dintre patroni şi salariaţi sunt reglementate în Vechiul Regat şi Basarabia de legea meseriilor din 1912”[5].
Pentru a avea un tablou complet al „arborelui genealogic” al Codului muncii, trebuie precizat că Legea contractelor de muncă din 1929 abrogă şi înlocuieşte Legea pentru organizarea meseriilor, creditului şi asigurărilor muncitoreşti din 1912.
Că este aşa o dovedeşte Expunerea de motive la Legea din 1929 în care Ministrul muncii de atunci precizează:
„Domnilor senatori,
Înainte de a trece la examinarea economiei proiectului nostru credem că este util de a schiţă în linii generale, fireşte, dispozitive legislative existente. Expunerea aceasta va înlesni compararea cu principiile conţinute în Proiectul nostru, punând în evidentă progresele realizate de acesta. În vederea acestei lesnicioase comparări vom folosi aceeaşi împărţire adoptată în proiectul alăturat, adică ne vom ocupă:
a) de contractul de ucenicie şi b) de contractul individual de muncă, convenţia colectivă fiind, complet înlăturată din legiuirea existentă.
..........
În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.