Proceduri speciale - Procedura partajului judiciar -
Rolul activ al instanţei. Înţelegerile dintre părţi
(1)
În tot cursul procesului, instanţa va stărui ca părţile să împartă bunurile prin bună învoială.
(2)
Dacă părţile ajung la o înţelegere cu privire la împărţirea bunurilor, instanţa va hotărî potrivit înţelegerii lor. Împărţeala se poate face prin bună învoială şi dacă printre cei interesaţi se află minori, persoane puse sub interdicţie judecătorească ori dispăruţi, însă numai cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de tutelă, precum şi, dacă este cazul, a reprezentantului sau a ocrotitorului legal.
Acesta este un fragment din Codul de procedură civilă din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(3)
În cazul în care înţelegerea priveşte numai partajul anumitor bunuri, instanţa va lua act de această învoială şi va pronunţa o hotărâre parţială, continuând procesul pentru celelalte bunuri.
(4)
Dispoziţiile art. 438-441 sunt aplicabile.
Acesta este un fragment din Codul de procedură civilă din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, ediţia 2
Textul a fost preluat din Codul de procedură civilă din 1865. El complineşte de fapt obligaţia impusă în textul precedent, fără ca cele două îndatoriri ale instanţei să se identifice.
Obligaţia instanţei de a stărui, în tot cursul procesului, ca părţile să împartă bunurile prin bună învoială reprezintă un principiu esenţial al procedurii partajului (a se vedea, pentru amănunte, cu privire la rolul judecătorului în procesele de partaj C. Alexe, Rolul activ al judecătorului şi riscul abuzului de drept în procesul civil român actual, P.R. nr. 4/2005, p. 202-205). Dacă părţile ajung la o înţelegere cu privire la împărţirea bunurilor, instanţa va hotărî potrivit învoielii lor. Soluţia este consacrată în mod expres de text. Ea se impune şi în baza principiului disponibilităţii procesuale. Prin urmare, învoiala părţilor este obligatorie pentru instanţa de judecată (a se vedea, în acest sens, şi M.N. Costin, C.M. Costin, Simulaţie. Partaj. Valoarea juridică a încheierii de admitere în principiu – studiu de caz, P.R. nr. 9/2010, p. 45-46). [ Mai mult... ]
Noul Cod de procedură civilă. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Instanţa de judecată, printr-o încheiere deadmitere în principiu, pronunţată în condiţiile art. 984 noul C. proc. civ., va stabili care sunt bunurile supuse împărţelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia şi creanţele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii.
Calitatea de coproprietar şi, ulterior, cotele părţi urmează a fi determinate în funcţie de specificul titlului, respectiv al faptului juridic pe care se întemeiază starea de indiviziune: acte translative de proprietate, hotărâri de divorţ (administrative, notariale sau judiciare), actele de succesiune (notariale sau judiciare), lichidarea persoanelor juridice etc. [ Mai mult... ]
Noul Cod de procedură civilă Comentariu pe articole Ediţia a 2-a revizuită şi adăugită Vol. II. Art. 456-1134
Împărţeala prin bună învoială. Obligaţia instanţei de a exercita un rol activ în acest sens. În virtutea principiului disponibilităţii, legea permite părţilor ca, şi după sesizarea instanţei cu cererea de partaj, să procedeze la împărţeala prin bună învoială, stabilind, totodată, în sarcina instanţei obligaţia de a exercita un rol activ în tot cursul procesului şi de a stărui ca părţile să împartă bunurile prin bună învoială. [ Mai mult... ]
Codul de procedură civilă. Comentarii şi explicaţii, ediţia 1
1. Reglementare. Art. 983 C. proc. civ.. reia principiul fundamental al procesului civil, instituit de art. 21 C. proc. civ.., potrivit căruia instanţa are îndatorirea să încerce, pe tot parcursul litigiului, să determine împăcarea părţilor şi finalizarea partajului pe cale amiabilă, convenţională.
2. Hotărârea prin care se ia act de înţelegerea părţilor. Dacă părţile ajung la o înţelegere în privinţa partajului, instanţa de judecată, urmând regulile de la art. 438-441 C. proc. civ.. referitoare la tranzacţie, va pronunţa o hotărâre prin care va încuviinţa învoiala părţilor. Instanţa de judecată, încuviinţând învoiala părţilor, va trebui să se asigure, pe cât posibil, că nu este în faţa unui partaj simulat ce are ca unic scop fraudarea intereselor creditorilor [art. 679 alin. (1) C. civ..]. În ipoteza în care printre coproprietari se află minori sau persoane puse sub interdicţie judecătorească, conform celor menţionate în alin. (2) al art. 983 C. proc. civ.., dar şi în art. 674 C. civ.., înţelegerea privind partajul va trebui încuviinţată în prealabil de instanţa de tutelă sau, după caz, de reprezentantul sau ocrotitorul legal. [ Mai mult... ]
Codul de procedură civilă. Comentariu pe articole. Art. 1-1134, ediţia 3
Textul a fost preluat din Codul de procedură civilă din 1865. El complineşte de fapt obligaţia impusă în textul precedent, fără ca cele două îndatoriri ale instanţei să se identifice.
Obligaţia instanţei de a stărui, în tot cursul procesului, ca părţile să împartă bunurile prin bună învoială reprezintă un principiu esenţial al procedurii partajului (a se vedea, pentru amănunte, cu privire la rolul judecătorului în procesele de partaj C. Alexe, Rolul activ al judecătorului şi riscul abuzului de drept în procesul civil român actual, în P.R. nr. 4/2005, p. 202-205). Dacă părţile ajung la o înţelegere cu privire la împărţirea bunurilor, instanţa va hotărî potrivit învoielii lor. Soluţia este consacrată în mod expres de text. Ea se impune şi în baza principiului disponibilităţii procesuale. Prin urmare, învoiala părţilor este obligatorie pentru instanţa de judecată (a se vedea, în acest sens, şi M.N. Costin, C.M. Costin, Simulaţie. Partaj. Valoarea juridică a încheierii de admitere în principiu - studiu de caz, în P.R. nr. 9/2010, p. 45-46). [ Mai mult... ]
