Drept Civil (HAMANGIU)
Proprietatea comună, Comentariile Codului civil, Art. 631-692, Editura Hamangiu, 2015, ISBN 978-606-522-890-0
de Simona-Gina Pietreanu
01 martie 2015În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.
distributie@hamangiu.ro [ Mai mult... ]
În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.
Judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Copiilor mei, Ioana-Sofia şi Andrei, cu drag [ Mai mult... ]
Simona-Gina Pietreanu [ Mai mult... ]
| alin. | alineat(ul) | |
| art. | articol(ul) | |
| C. civ. 1864 | Codul civil din 1864 | |
| C. fam. | Codul familiei | |
| C.A. | Curtea de Apel | |
| C.E.D.O. | Curtea Europeană a Drepturilor Omului | |
| C.S.J. | Curtea Supremă de Justiţie | |
| CPC 1865 | Codul de procedură civilă din 1865 | |
| dec. | decizia | |
| Ed. | Editura | |
| ed. | ediţia | |
| hot. | hotărârea | |
| I.C.C.J. | Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie | |
| Jud. | Judecătoria | |
| M. Of. | Monitorul Oficial | |
| NCC | noul Cod civil (Legea nr. 287/2009, republicată, M. Of. nr. 505/2011) | |
| NCPC | noul Cod de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată, M. Of. nr. 545/2012) | |
| n.n. | nota noastră | |
| nr. | numărul | |
| op. cit. | opera citată | |
| ORC | Oficiul Registrului Comerţului | |
| p. | pagina | |
| P.R. | revista Pandectele române | |
| parag. | paragraf | |
| precit. | precitată | |
| s. civ. | secţia civilă | |
| s. civ., min. şi fam. | secţia civilă, pentru minori şi de familie | |
| s. civ. şi de propr. int. | secţia civilă şi de proprietate intelectuală | |
| s. com. | secţia comercială | |
| s. cont. adm. | secţia de contencios administrativ | |
| sent. | sentinţă | |
| Trib. | Tribunalul | |
| Trib. Suprem | Tribunalul Suprem |
În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.
PARTEA I. COMENTARII
Capitolul I. Noţiuni introductive
Secţiunea 1. Dreptul de proprietate privată. Noţiune şi caractere juridice
§1. Noţiune şi reglementare
Cu referire la caracterul perpetuu al dreptului de proprietate, în doctrină s-a arătat că, "pentru a completa fizionomia juridică a proprietăţii, trebuie să adăugăm caracterului de exclusivitate şi caracterul de perpetuitate"[7]. Fundamentul caracterului perpetuu al dreptului de proprietate privată rezultă din împrejurarea că acest drept nu se stinge prin neuz, fiind imprescriptibil sub aspect extinctiv; dreptul de proprietate durează cât timp există bunul asupra căruia se exercită şi nu are caracter viager. Acesta se poate transmite prin acte între vii sau prin succesiune. [ Mai mult... ]
§2. Caractere juridice
În doctrină s-a arătat că: "Limita temporală a existenţei dreptului de proprietate privată este dată, de regulă, de momentul pieirii bunului care formează obiectul său. În mod excepţional, dreptul de proprietate privată se stinge şi în ipoteza în care, deşi bunul nu a pierit, el nu mai este accesibil pentru apropriere. Pe lângă stingerea pe cale naturală a dreptului de proprietate privată, trebuie să se ţină seama şi de stingerea juridică a acestui drept corelată cu naşterea dreptului de proprietate publică, fie pe calea exproprierii, fie prin transferul unui bun din domeniul privat în domeniul public al statului sau al unei comunităţi locale sau cu naşterea unui alt drept de proprietate privată asupra aceluiaşi bun, cum se întâmplă în cazul accesiunii, uzucapiunii, proprietăţii aparente, precum şi al dobândirii fructelor sau al bunurilor mobile, ca efect al posesiei de bună-credinţă. Alteori, stingerea juridică a dreptului de proprietate privată nu are ca efect imediat naşterea unui alt drept de proprietate privată, cum se întâmplă în cazul abandonului bunurilor mobile, care deschide însă calea ocupaţiunii"[15]. [ Mai mult... ]
Secţiunea a 2-a. Proprietatea comună - modalitate juridică a dreptului de proprietate privată
§1. Modalităţile dreptului de proprietate privată
Aşa cum am arătat deja, proprietatea comună, în ansamblu, este o modalitate a dreptului de proprietate privată, distinctă de proprietatea rezolubilă şi de proprietatea anulabilă. [ Mai mult... ]
În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.
§2. Proprietatea comună. Noţiune şi izvoare
Cu referire la dobândirea dreptului de proprietate privată, art. 557 NCC prevede: "(1) Dreptul de proprietate se poate dobândi, în condiţiile legii, prin convenţie, moştenire legală sau testamentară, accesiune, uzucapiune, ca efect al posesiei de bună-credinţă în cazul bunurilor mobile şi al fructelor, prin ocupaţiune, tradiţiune, precum şi prin hotărâre judecătorească, atunci când ea este translativă de proprietate prin ea însăşi. (2) În cazurile prevăzute de lege, proprietatea se poate dobândi [ Mai mult... ]
§3. Proprietatea comună şi indiviziunea
Recent, s-a exprimat opinia că "dispoziţiile capitolului care reglementează proprietatea comună reprezintă dreptul comun şi pentru situaţia pluralităţii de titulari asupra unei universalităţi de bunuri, aceste dispoziţii aplicându-se ori de câte ori legea nu prevede altfel", de vreme ce art. 631 nu distinge dacă obiectul dreptului de proprietate este un bun individual determinat sau o universalitate de bunuri, iar moştenirea legală sau testamentară constituie un mod de dobândire a proprietăţii, prevăzut de lege[33]. [ Mai mult... ]
Secţiunea a 3-a. Formele proprietăţii comune
§1. Reglementare
14. Actul juridic - izvor al devălmăşiei. Noua reglementare a proprietăţii în devălmăşie aduce un element de noutate în legislaţia românească, şi anume posibilitatea naşterii acestei forme a proprietăţii comune prin act juridic, în afara regimului comunităţii legale. Până la intrarea în vigoare a actualului Cod civil, proprietatea devălmaşă era reglementată exclusiv cu referire la comunitatea de bunuri a soţilor. Din aceste considerente, în doctrină s-a arătat că "proprietatea comună în devălmăşie este compatibilă numai cu proprietatea privată ce are ca titulari persoane fizice", în vreme ce proprietatea comună pe cote-părţi este compatibilă, ca regulă, cu proprietatea privată, care, la rându-i, poate aparţine persoanelor fizice, persoanelor juridice, unităţilor administrativ-teritoriale sau statului, însă nu poate fi exclusă, de plano, în ceea ce priveşte proprietatea publică[36]. Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 668 alin. (2) NCC, "În cazul în care izvorul proprietăţii în devălmăşie este un act juridic, dispoziţiile privitoare la regimul comunităţii legale se aplică în mod corespunzător", apreciem că, şi în reglementarea actuală, titulari ai dreptului de proprietate comună în devălmăşie pot fi doar persoanele fizice. [ Mai mult... ]
§2. Proprietatea comună pe cote-părţi (coproprietatea)
De altfel, şi înainte de intrarea în vigoare a actualului Cod civil a existat opinia potrivit căreia coproprietatea forţată nu are caracter perpetuu, arătându-se că "În realitate, ca modalitate a dreptului de proprietate, coproprietatea este întotdeauna temporară, indiferent dacă este obişnuită sau forţată. Caracterul temporar nu este deci definitoriu numai pentru coproprietatea obişnuită, ci şi pentru coproprietatea forţată. Aceasta din urmă are caracter forţat pentru că nu poate înceta prin partaj, dar nu are caracter perpetuu, ea putând înceta pe alte căi"[48]. [ Mai mult... ]
§3. Prezumţia de coproprietate
În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.
Dacă un bun este stăpânit în devălmăşie, iar terţul nu cunoaşte calitatea de soţi a persoanelor care exercită stăpânirea comună a bunului, va opera prezumţia de coproprietate, până la dovada contrară. Dacă terţul are cunoştinţă de calitatea de soţi a persoanelor care stăpânesc în comun un bun, devin aplicabile dispoziţiile art. 339 coroborate cu dispoziţiile art. 343 alin. (1) NCC, în măsura în care nu s-a optat pentru un alt regim matrimonial, ceea ce presupune însă îndeplinirea unor formalităţ [ Mai mult... ]
Capitolul II. Coproprietatea obişnuită
Secţiunea 1. Noţiune
§1. Definiţie şi caracteristici
23.3. Unitatea materială a bunului. Deşi art. 634 alin. (1) NCC enunţă explicit doar pluralitatea titularilor dreptului de proprietate şi divizarea intelectuală a dreptului, în mod implicit reţinem şi al treilea element definitoriu al coproprietăţii obişnuite, respectiv unitatea materială a bunului, întrucât numai în măsura în care drepturile concurente ale coproprietarilor se exercită asupra aceluiaşi bun, nefracţionat material, se pune problema modului în care se exercită atributele dreptului de pro [ Mai mult... ]
§2. Cotele-părţi ale dreptului de proprietate
Efectele partajului urmează a fi prezentate separat, însă, cu titlu de exemplu, arătăm că, în reglementarea vechiului Cod civil, în doctrină, posibilitatea coproprietarilor de a constitui drepturi de ipotecă asupra cotelor lor părţi era considerată o restricţie de la exerciţiul dreptului de dispoziţie juridică, şi aceasta deoarece, ca o consecinţă a efectului retroactiv al partajului, soarta ipotecii depindea de soarta partajului. S-a arătat astfel că atunci "când un coproprietar indiviz constituie o ipotecă asupra cotei sale indivize, soarta ipotecii depinde de rezultatul partajului ce va interveni; dacă în urma partajului imobilul cade în lotul său, ipoteca devine definitiv valabilă; în cazul contrar, ea va fi anulată în mod retroactiv, deoarece copărtaşul debitor este considerat ca şi cum n-ar fi avut niciodată vreun drept asupra imobilului"[57]. [ Mai mult... ]
Secţiunea a 2-a. Caracterul temporar al coproprietăţii obişnuite
32. Alte mijloace de încetare a coproprietăţii obişnuite. Coproprietatea obişnuită poate înceta însă şi prin alte modalităţi, cum ar fi dobândirea tuturor cotelor-părţi din dreptul de proprietate de către un singur titular, care poate fi unul dintre coproprietari sau un terţ, ori prin pieirea bunului care face obiectul dreptului de proprietate comună, ca efect al unei cauze de forţă majoră ori caz fortuit. În ceea ce priveşte prima ipoteză, dobândirea tuturor cotelor-părţi de către un singur titular [ Mai mult... ]
Secţiunea a 3-a. Exercitarea atributelor dreptului de proprietate comună pe cote-părţi obişnuită
În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.
Dacă o asemenea exigenţă se justifică în ceea ce priveşte atributul dispoziţiei (materiale ori juridice, în acest din urmă caz atunci când priveşte dreptul de proprietate asupra întregului bun), în legătură cu actele de conservare şi de administrare ea a creat serioase dificultăţi în practică, motiv pentru care atât doctrina, cât şi jurisprudenţa au căutat remedii pentru atenuarea ei, astfel încât să nu fie afectată normala exploatare a bunurilor deţinute în coproprietate obişnuită. [ Mai mult... ]
§1. Actele de conservare
Şi în reglementarea anterioară s-a considerat că actele de conservare pot fi făcute de un singur coproprietar cu privire la întregul bun, întrucât acestea profită tuturor şi pot fi indispensabile păstrării bunului în patrimoniul coproprietarilor[61]. [ Mai mult... ]
§2. Actele de administrare
Apreciem că, în principiu, a doua opinie este cea care va prevala, întrucât instituţiile amintite erau aplicate pentru atenuarea rigorilor regulii unanimităţii la care Codul civil a renunţat în privinţa actelor de administrare, însă şi în noua reglementare pot fi imaginate situaţii în care regula majorităţii să însemne în fapt regula unanimităţii. Aşa cum am arătat, dacă există numai doi coproprietari, iar cotele-părţi ale acestora sunt egale, actele de administrare vor putea fi făcute numai cu [ Mai mult... ]