Obiectul şi scopul Codului de procedură civilă

Acesta este un fragment din Codul de procedură civilă din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(1)
Codul de procedură civilă, denumit în continuare codul, stabileşte regulile de competenţă şi de judecare a cauzelor civile, precum şi cele de executare a hotărârilor instanţelor şi a altor titluri executorii, în scopul înfăptuirii justiţiei în materie civilă.
(2)
În înfăptuirea justiţiei, instanţele judecătoreşti îndeplinesc un serviciu de interes public, asigurând respectarea ordinii de drept, a libertăţilor fundamentale, a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi persoanelor juridice, aplicarea legii şi garantarea supremaţiei acesteia.
Aplicabilitatea generală a Codului de procedură civilă
(1)
Dispoziţiile prezentului cod constituie procedura de drept comun în materie civilă.
(2)
De asemenea, dispoziţiile prezentului cod se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare.
Aplicarea prioritară a tratatelor internaţionale privitoare la drepturile omului
(1)
În materiile reglementate de prezentul cod, dispoziţiile privind drepturile şi libertăţile persoanelor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Constituţia, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2)
Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi prezentul cod, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care prezentul cod conţine dispoziţii mai favorabile.
Aplicarea prioritară a dreptului Uniunii Europene
În materiile reglementate de prezentul cod, normele obligatorii ale dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar, indiferent de calitatea sau de statutul părţilor.
Îndatoriri privind primirea şi soluţionarea cererilor
(1)
Judecătorii au îndatorirea să primească şi să soluţioneze orice cerere de competenţa instanţelor judecătoreşti, potrivit legii.
(2)
Niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă.
(3)
În cazul în care o pricină nu poate fi soluţionată nici în baza legii, nici a uzanţelor, iar în lipsa acestora din urmă, nici în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare, ea va trebui judecată în baza principiilor generale ale dreptului, având în vedere toate circumstanţele acesteia şi ţinând seama de cerinţele echităţii.
(4)
Este interzis judecătorului să stabilească dispoziţii general obligatorii prin hotărârile pe care le pronunţă în cauzele ce îi sunt supuse judecăţii.

Acesta este un fragment din Codul de procedură civilă din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Dreptul la un proces echitabil, în termen optim şi previzibil
(1)
Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege. În acest scop, instanţa este datoare să dispună toate măsurile permise de lege şi să asigure desfăşurarea cu celeritate a judecăţii.
(2)
Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în faza executării silite.
Legalitatea
(1)
Procesul civil se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legii.
(2)
Judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispoziţiilor legii privind realizarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părţilor din proces.
Egalitatea
În procesul civil părţilor le este garantată exercitarea drepturilor procesuale, în mod egal şi fără discriminări.
Dreptul de dispoziţie al părţilor
(1)
Procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat sau, în cazurile anume prevăzute de lege, la cererea altei persoane, organizaţii ori a unei autorităţi sau instituţii publice ori de interes public.
(2)
Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.
(3)
În condiţiile legii, partea poate, după caz, renunţa la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuşi dreptul pretins, poate recunoaşte pretenţiile părţii adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunţa la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege.
Obligaţiile părţilor în desfăşurarea procesului
(1)
Părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.
(2)
Dacă o parte deţine un mijloc de probă, judecătorul poate, la cererea celeilalte părţi sau din oficiu, să dispună înfăţişarea acestuia, sub sancţiunea plăţii unei amenzi judiciare.

Acesta este un fragment din Codul de procedură civilă din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Obligaţiile terţilor în desfăşurarea procesului
Orice persoană este obligată, în condiţiile legii, să sprijine realizarea justiţiei. Cel care, fără motiv legitim, se sustrage de la îndeplinirea acestei obligaţii poate fi constrâns să o execute sub sancţiunea plăţii unei amenzi judiciare şi, dacă este cazul, a unor daune-interese.
Buna-credinţă
(1)
Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părţi.
(2)
Partea care îşi exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii, şi la plata unei amenzi judiciare.
(3)
De asemenea, partea care nu îşi îndeplineşte cu bună-credinţă obligaţiile procesuale răspunde potrivit alin. (2).
Dreptul la apărare
(1)
Dreptul la apărare este garantat.
(2)
*) Părţile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condiţiile legii. În recurs, cererile şi concluziile părţilor nu pot fi formulate şi susţinute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu excepţia situaţiei în care partea sau mandatarul acesteia, soţ ori rudă până la gradul al doilea inclusiv, este licenţiată în drept.
*)
A se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 462/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014.
(3)
Părţilor li se asigură posibilitatea de a participa la toate fazele de desfăşurare a procesului. Ele pot să ia cunoştinţă de cuprinsul dosarului, să propună probe, să îşi facă apărări, să îşi prezinte susţinerile în scris şi oral şi să exercite căile legale de atac, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.
(4)
Instanţa poate dispune înfăţişarea în persoană a părţilor, chiar atunci când acestea sunt reprezentate.
Contradictorialitatea
(1)
Instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, dacă legea nu prevede altfel.
(2)
Părţile trebuie să îşi facă cunoscute reciproc şi în timp util, direct sau prin intermediul instanţei, după caz, motivele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază pretenţiile şi apărările, precum şi mijloacele de probă de care înţeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să îşi poată organiza apărarea.
(3)
Părţile au obligaţia de a expune situaţia de fapt la care se referă pretenţiile şi apărările lor în mod corect şi complet, fără a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute. Părţile au obligaţia de a expune un punct de vedere propriu faţă de afirmaţiile părţii adverse cu privire la împrejurări de fapt relevante în cauză.

Acesta este un fragment din Codul de procedură civilă din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(4)
Părţile au dreptul de a discuta şi argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanţă din oficiu.
(5)
Instanţa este obligată, în orice proces, să supună discuţiei părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate.
(6)
Instanţa îşi va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt şi de drept, pe explicaţii sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.
Oralitatea
Procesele se dezbat oral, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel sau când părţile solicită expres instanţei ca judecata să se facă numai pe baza actelor depuse la dosar.
Nemijlocirea
Probele se administrează de către instanţa care judecă procesul, cu excepţia cazurilor în care legea stabileşte altfel.
Publicitatea
Şedinţele de judecată sunt publice, în afară de cazurile prevăzute de lege.
Limba desfăşurării procesului
(1)
Procesul civil se desfăşoară în limba română.
(2)
Cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să se exprime în limba maternă în faţa instanţelor de judecată, în condiţiile legii.
(3)
Cetăţenii străini şi apatrizii care nu înţeleg sau nu vorbesc limba română au dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă şi de a pune concluzii, prin traducător autorizat, dacă legea nu prevede altfel.
(4)
Cererile şi actele procedurale se întocmesc numai în limba română.
Continuitatea

Acesta este un fragment din Codul de procedură civilă din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei nu poate fi înlocuit pe durata procesului decât pentru motive temeinice, în condiţiile legii.
Respectarea principiilor fundamentale
Judecătorul are îndatorirea să asigure respectarea şi să respecte el însuşi principiile fundamentale ale procesului civil, sub sancţiunile prevăzute de lege.
Încercarea de împăcare a părţilor
(1)
Judecătorul va recomanda părţilor soluţionarea amiabilă a litigiului prin mediere, potrivit legii speciale.
(2)
În tot cursul procesului, judecătorul va încerca împăcarea părţilor, dându-le îndrumările necesare, potrivit legii.
Rolul judecătorului în aflarea adevărului
(1)
Judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.
(2)
Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc.
(3)
Judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condiţiile legii. Persoanele astfel introduse în cauză vor avea posibilitatea, după caz, de a renunţa la judecată sau la dreptul pretins, de a achiesa la pretenţiile reclamantului ori de a pune capăt procesului printr-o tranzacţie.
(4)
Judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă.
(5)
Cu toate acestea, judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părţile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică şi motivele de drept asupra cărora au înţeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora.
(6)
Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.
(7)
Ori de câte ori legea îi rezervă judecătorului puterea de apreciere sau îi cere să ţină seama de toate circumstanţele cauzei, judecătorul va ţine seama, între altele, de principiile generale ale dreptului, de cerinţele echităţii şi de buna-credinţă.
Respectul cuvenit justiţiei
(1)
Cei prezenţi la şedinţa de judecată sunt datori să manifeste respectul cuvenit faţă de instanţă şi să nu tulbure buna desfăşurare a şedinţei de judecată.

Acesta este un fragment din Codul de procedură civilă din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(2)
Preşedintele veghează ca ordinea şi solemnitatea şedinţei să fie respectate, putând lua în acest scop orice măsură prevăzută de lege.
Legea aplicabilă proceselor noi
Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
Legea aplicabilă proceselor în curs
(1)
Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.
(2)
Procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit legii sub care au început. În caz de trimitere spre rejudecare, dispoziţiile legale privitoare la competenţă, în vigoare la data când a început procesul, rămân aplicabile.
(3)
În cazul în care instanţa învestită este desfiinţată, dosarele se vor trimite din oficiu instanţei competente potrivit legii noi. Dispoziţiile alin. (1) rămân aplicabile.
Legea aplicabilă mijloacelor de probă
(1)
Legea care guvernează condiţiile de admisibilitate şi puterea doveditoare a probelor preconstituite şi a prezumţiilor legale este cea în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârşirii faptelor juridice care fac obiectul probaţiunii.
(2)
Administrarea probelor se face potrivit legii în vigoare la data administrării lor.
Legea aplicabilă hotărârilor
Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
Teritorialitatea legii de procedură

Acesta este un fragment din Codul de procedură civilă din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(1)
Dispoziţiile legii de procedură se aplică tuturor proceselor care se judecă de către instanţele române, sub rezerva unor dispoziţii legale contrare.
(2)
În cazul raporturilor procesuale cu element de extraneitate, determinarea legii de procedură aplicabile se face potrivit normelor cuprinse în cartea a VII-a.
Acesta este un fragment din Codul de procedură civilă din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Noul Cod de procedură civilă adnotat - Include doctrină şi jurisprudenţă
BIBLIOGRAFIE: Violeta Belegante, Decebal-Adrian Ghinoiu, Succintă prezentare a sistemului şi soluţiilor legislative preconizate de Proiectul noului Cod de procedură civilă, în Dreptul nr. 2/2010, pp. 11-35; Viorel Mihai Ciobanu, Dialog: Procedura civilă în contextul noului Cod, în RRDA nr. 5/2013, pp. 23-32; Viorel Mihai Ciobanu, Editorial: Implicaţii ale intrării separate în vigoare a noului Cod civil şi a noului Cod de procedură civilă. Este nevoie ca acesta din urmă să intre în vigoare?, în RRDJ nr. 2/2012, pp. 17-24; Viorel Mihai Ciobanu, Traian Cornel Briciu, Câteva reflecţii în legătură cu soluţiile din doctrină şi jurisprudenţă privind unele probleme ivite în aplicarea noului Cod de procedură civilă, în RRDP nr. 4/2014, pp. 87-115; Viorel Mihai Ciobanu, Avocatul Poporului, Curtea Constituţională, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei şi noul Cod de procedură civilă, în RRDP nr. 6/2013, pp. 50-65; Ion Deleanu, Avatarurile punerii în aplicare a noului Cod de procedură civilă, în RRDJ nr. 5/2012, pp. 13-26; Ion Deleanu, Consideraţii generale şi unele observaţii cu privire la Proiectul Codului de procedură civilă, în RRDP nr. 2/2009, pp. 25-52; Ion Deleanu, Privire asupra Codului de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010, în PR nr. 9/2010, pp. 15-30; Ion Deleanu, Observaţii generale şi speciale cu privire la noul Cod de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), în Dreptul nr. 11/2010, p. 11 şi urm.; Ion Deleanu, Repere ale controlului de convenţionalitate, ale controlului de constituţionalitate şi ale controlului judiciar asupra conceptelor juridice "vagi" în materie procesual-civilă, în RRDP nr. 5/2014, pp. 9-33; Dumitru Dobrev, Observaţii şi propuneri la Proiectul Legii pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, în PR nr. 1/2012, pp. 41-49; Sebastian Spinei, Stadiul procedurii civile române în perspectiva adoptării noului Cod, în RRDP nr. 1/2010; Liviu-Alexandru Viorel, Avram-Alexandru Oană, Mod,ficările aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009. Soluţii preconizate în noul Cod de procedură civilă, în RRDJ nr. 1/2012, pp. 248-266; Gheorghe-Liviu Zidaru, Noul Cod de procedură civilă - între creaţie şi aplicare, în RRDA nr. 4/2013, pp. 21-30. [ Mai mult... ]
.....
BIBLIOGRAFIE: Emilian Ciongaru, Aplicabilitatea directă a dreptului comunitar european, în Analele Universităţii "Constantin Brâncuşi" din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, nr. 4/2010, pp. 181-200, disponibil la http://www.ufyiu.ro/revista/jur/pcj72010-4/12_EMILlAN_CIONGARU.pcfi Ion Deleanu, Obligativitatea hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului şi ale Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, în Dreptul nr. 2/2007, pp. 28-43; Manfred Dauses, Prioritatea dreptului comunitar european în raport cu dreptul intern al statelor membre ale Uniunii Europene, în Dreptul nr. 6/2003, pp. 47-64; Augustin Fuerea, Instanţele naţionale şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cadrul procedurii întrebărilor preliminare - acţiunea în interpretare, în PR nr. 6/2013; Sergiu Gherdan, Privire critică asupra dispoziţiilor art. 5 noul Cod civil vizând aplicarea prioritară a dreptului unional, în PR nr. 2/2013; Mihaela Mazilu-Babel, Gabriela Zanfir, Invocarea şi aplicarea directivelor Uniunii Europene în dreptul intern. Directiva - obligaţia de rezultat impusă (1), în PR nr. 3/2013; Mihaela Mazilu-Babel, Gabriela Zanfir, Invocarea şi aplicarea directivelor Uniunii Europene în dreptul intern. Directiva - instrument de interpretare a dispoziţiilor normative interne (II), în PR nr. 4/2013; Mihaela Mazilu-Babel, Gabriela Zanfir, Invocarea şi aplicarea directivelor Uniunii Europene în dreptul intern. Directiva - set de norme cu impact direct în dreptul naţional (III), în PR nr. 5/2013; Mihaela Mazilu-Babel, CCR. Excepţie de neconstituţionalitate. Aplicarea dreptului UE. Clauza implicită de conformitate a dispoziţiilor naţionale cu dreptul Uniunii. Norme interpuse. Relevanţă constituţională. Identitate constituţională. Încălcarea art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie. Neconstituţionalitate, în PR nr. 9/2015; Corneliu Liviu Popescu, Raporturile dintre dreptul Uniunii Europene şi dreptul intern român, în lumina dispoziţiilor constituţionale revizuite, în RRDC nr. 2/2004, pp. 36-46; Daniel Mihail Şandru, Constantin Mihai Banu, Dragoş Alin Călin, Probleme din jurisprudenţa trimiterilor preliminare formulate de instanţele din România, în PR nr. 6/2013; Mihai Şandru, Mihai Banu, Dragoş Călin, încercări de utilizare a trimiterii preliminare în cadrul procedurii de executare silită în faţa instanţelor judecătoreşti din România, în RRES nr. 3/2013, pp. 84-95; Camelia Toader, Trimiterile preliminare (prejudiciale): instrument de cooperare între judecătorul român şi CJUE, în PR nr. 6/2013. [ Mai mult... ]
.....
BIBLIOGRAFIE: Ion Popa, Scurte consideraţii asupra conflictului de aplicare a unor norme imperative de către judecători, în RRDP nr. 4/2012, pp. 102-111.
DOCTRINĂ
"Principalul izvor al dreptului procesual civil rămâne legea: Codul de procedura civilă şi legile speciale.
Atunci când legea nu poate fi aplicată întrucât nu prevede, este neclară sau incompletă, judecătorul, care nu poate refuza să judece pentru acest motiv, are dreptul şi obligaţia de a apela la alte izvoare şi metode de interpretare, subsidiare legii, în ordinea prescrisă de legiuitor, şi care nu este una aleatorie, respectiv: uzanţele, înţelese că fiind obiceiurile statornicite într-un anumit loc, totalitatea practicilor dintr-un anumit domeniu; analogia, aplicând dispoziţii legale privitoare la situaţii asemănătoare, acolo unde legea nu dispune; principiile generale ale dreptului, înţelese că reguli generale şi imperative. Aşadar, legea, uzanţele, analogia şi principiile generale ale dreptului urmează a fi aplicate în circumstanţele concrete ale cauzei şi ţinând seama de cerinţele echităţii. Enumerarea izvoarelor şi a criteriilor de interpretare a legii este limitativă şi obligă la respectarea ordinii de prioritate menţionate. Nu va putea fi soluţionată o pricină evocând un principiu general al dreptului, precum buna-credinţă, legalitatea, dreptul la apărare, dreptul de acces la justiţie, egalitatea de arme etc. atunci când există o dispoziţie expresă şi clară a legii, aplicarea legii fiind obligatorie şi prioritară" [G.C. Frenţiu, D.-L. Băldean, Noul Cod de procedură civilă comentat şi adnotat, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, p. 5]. [ Mai mult... ]
.....
BIBLIOGRAFIE: Simona Al-Hajjar, Titularii dreptului la acţiune, liberul acces la justiţie şi garanţiile unui proces echitabil, în PR nr. 6/2010, pp. 84-99; Şerban Beligrădeanu: Flagranta nelegalitate, în raport cu Legea fundamentală, a refuzului înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a aplica o dispoziţie înscrisă într-o lege în vigoare, sub cuvânt că aceasta "înfrânge dreptul la un proces echitabil" - deci este neconstituţională -, deşi Curtea Constituţională constatase constituţionalitatea acelei prevederi legale, în Dreptul nr. 7/2010, pp. 55-66; Radu Chiriţă, Paradigmele accesului la justiţie. Cât de liber e accesul liber la justiţie?, în PR nr. 1/2006, pp. 176-214; Cosmin Flavius Costaş, Măsuri adaptate de statele părţi la Convenţia europeană a drepturilor omului pentru a preveni sau sancţiona depăşirea termenului rezonabil, în PR nr. 6/2008, pp. 30-48; Sonia Cososchi, Din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la încălcarea liberului acces la justiţie prin impunerea de către instanţele judecătoreşti a unor obligaţii practic imposibil de îndeplinit, în Dreptul nr. 6/2007, pp. 51- 55; Ion Deleanu, Dreptul la judecarea într-un termen rezonabil, în PR nr. 9/2007, pp. 17-33; Ion Deleanu, Adnotări la unele dintre hotărârile mai recente ale Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la dreptul la un "proces echitabil", în RRDP nr. 5/2011, pp. 29-49; Ion Deleanu, Adnotări la câteva opinii disidente ale judecătorilor de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în materie procesual-civilă, în PR nr. 3/2012, pp. 15-36; Ion Deleanu, "Echitatea" - în construcţiile normative ale noului Cod de procedura civilă, în RRDP nr. 2/2014, pp. 9-22; Ion Deleanu, Accesul la justiţie şi excepţia de neconstituţionalitate invocată în faţa judecătorului sindic, în Dreptul nr. 5/2007, pp. 44-54; Ion Deleanu, O discuţie cu privire la obligativitatea "recursului efectiv" şi a "subsidiarităţii" în raport cu vocaţia de a face plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Dreptul nr. 10/2011, p. 113 şi urm.; Alexandru Dimitriu, Dreptul la apărare vs. dreptul la un proces echitabil în termen optim şi previzibil în noul Cod de procedură civilă, în C. Jud. nr. 9/2012, pp. 515-517; Magdalena lordache, Evoluţia jurisprudenţei Convenţiei (europene) pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în materia dreptului la un recurs efectiv, în Dreptul nr. 3/2007, pp. 214-221; Nicolae Pavel, Reflecţii în legătură cu dreptul la un proces echitabil în materie civilă, în Dreptul nr. 5/2013, pp. 136-157; Vasile Pătulea, Sinteză teoretică şi de practică a Curţii Europene a Drepturilor Omului în legătură cu prevederile art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Domeniul de aplicare. Drepturi şi obligaţii cu caracter civil (I), în Dreptul nr. 5/2006, p. 247 şi urm.; Vasile Pătulea, Sinteză teoretică şi de practică a Curţii Europene a Drepturilor Omului în legătură cu prevederile art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Domeniul de aplicare. Drepturi şi obligaţii ca caracter civil (II), în Dreptul nr. 6/2006, pp. 221-230; Vasile Pătulea, Sinteză teoretică şi de practică a Curţii Europene a Drepturilor Omului în legătură cu prevederile art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. Domeniul de aplicare. Drepturi şi obligaţii cu caracter civil (III), în Dreptul nr. 7/2006, p. 232 şi urm.; Vasile Pătulea, Sinteză teoretică şi de practică a Curţii Europene a Drepturilor Omului în legătură cu prevederile art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Domeniul de aplicare. Drepturi şi obligaţii cu caracter civil (IV), în Dreptul nr. 8/2006, pp. 189-202; Vasile Pătulea, Sinteză teoretică şi de practică a Curţii Europene a Drepturilor Omului în legătură cu art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului. Dreptul la un proces echitabil. Dreptul la un tribunal (I), în Dreptul nr. 10/2006, pp. 233-249; Vasile Pătulea, Sinteză teoretică şi de practică a Curţii Europene a Drepturilor Omului în legătură cu art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului. Dreptul la un proces echitabil. Dreptul de acces la un tribunal (aspecte speciale) (II), în Dreptul nr. 11/2006, p. 252 şi urm.; Vasile Pătulea, Sinteză teoretică şi de practică judiciară a Curţii Europene a Drepturilor Omului în legătură cu art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului. Dreptul la un proces echitabil. Dreptul la un tribunal independent şi imparţial (III), în Dreptul nr. 12/2006, pp. 216- 233; Vasile Pătulea, Sinteză teoretică şi de practică judiciară a Curţii Europene a Drepturilor Omului în legătură cu art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului. Dreptul la un proces echitabil. Garanţii privitoare la desfăşurarea corectă a procesului. Cerinţele explicite. Publicitatea procesului (I), în Dreptul nr. 1/2007, p. 234 şi urm.; Vasile Pătulea, Sinteză teoretică şi de practică a Curţii Europene a Drepturilor Omului în legătură cu art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului. Dreptul la un proces echitabil. Garanţii privitoare la desfăşurarea corectă a procesului. Cerinţe explicite. Termenul rezonabil (II), în Dreptul nr. 2/2007, p. 201-209; Vasile Pătulea, Sinteză teoretică şi de practică judiciară a Curţii Europene a Drepturilor Omului în legătură cu articolul 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului. Dreptul la un proces echitabil. Garanţii privitoare la desfăşurarea corectă a procesului. Cerinţe implicite. Egalitatea armelor (1), în Dreptul nr. 3/2007, pp. 204-213; Mihaela Tăbârcă, Principiul dreptului la un proces echitabil, în termen optim şi previzibil, în lumina noului Cod de procedură civilă, în Dreptul nr. 12/2010, pp. 42-56; Andreea Tabacu, Manuela Moşneanu Comăneci, Instituţii procesuale reglementate de Proiectul Codului de procedura civilă care asigură accesul liber la justiţie, în RRDP nr. 2/2009, pp. 179-197. [ Mai mult... ]
.....
DOCTRINĂ
"Spre deosebire de prevederile art. 1 NCC, care indică drept izvoare ale dreptului civil, pe lângă lege, uzanţele şi principiile generale ale dreptului, art. 7 NCPC se opreşte numai la lege când identifică izvoarele dreptului procesual civil. Raţiunea acestor limitări a izvoarelor dreptului procesual civil este evocată de art. 1 alin. (2) NCPC, care stabileşte că instanţele de judecată, cele care înfăptuiesc justiţia, îndeplinesc un serviciu de interes public, fiind evidentă necesitatea stabilirii unor reguli clare de desfăşurare a procesului civil, acest deziderat putând fi îndeplinit exclusiv prin lege. Norma, pentru a avea putere de lege, trebuie să îndeplinească o serie de condiţii ce sunt enumerate în Constituţie. Pe lângă acestea, CEDO a statuat (cauza Silver şi alţii c. Marii Britanii) că o normă juridică, pentru a avea putere de izvor de drept, trebuie să asigure oricărei persoane posibilitatea de a-şi regla în mod rezonabil conduita, cunoscând consecinţele juridice ale faptelor sale. În plus, aceeaşi CEDO (cauza Păduraru c. României) a statuat că principiul legalităţii implică existenţa unor norme de drept intern, suficient de accesibile, precise şi previzibile" [Al.P. Dimitriu, în Noul Cod de procedură civilă. Note, corelaţii, explicaţii, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2012, p. 10]. [ Mai mult... ]
Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, ediţia 2
1. Domeniul de reglementare. Primul articol al noul C. proc. civ. nu se limitează doar la determinarea domeniului său de reglementare, ci evocă şi rolul instanţelor judecătoreşti în procesul de înfăptuire a justiţiei. Acest rol este subliniat în mod deosebit prin cel de-al doilea alineat al textului comentat.
Domeniul de reglementare al noul C. proc. civ. este determinat prin sintagme de maximă generalitate, dar sugestive în a acoperi întreg „spaţiul” de acţiune al noii reglementări procesuale. Observăm, în primul rând, că noul C. proc. civ. se referă la reglementarea regulilor de competenţă fără nicio distincţie. Prin urmare, sunt vizate de noul C. proc. civ. atât normele de competenţă generală, cât şi cele de competenţă jurisdicţională. De asemenea, legiuitorul are în vedere nu doar regulile de distribuire a competenţei între instanţele de acelaşi grad, cât şi între instanţele de grad diferit. [ Mai mult... ]
Noul Cod de procedură civilă. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Termenul procedură provine din verbul latin procedere care, literalmente, înseamnă a merge înainte, evocând, practic, o mişcare pentru a atinge un rezultat (I. Deleanu Tratat de procedură civilă, vol. I, Ed. Wolters Kluwer, 2010, p. 41). Art. 1 noul C. proc. civ. stabileşte domeniile de aplicare ale noul C. proc. civ., reglementând materiile în care prevederile sale sunt aplicabile: competenţa şi judecata propriu-zisă a cauzelor civile, precum şi punerea în executare a titlurilor executorii. Competenţa reglementată de noul C. proc. civ. nu o vizează exclusiv pe cea generală a instanţelor de judecată, ci şi pe cea a altor organe cu activitate jurisdicţională (e.g.: instanţele arbitrale). Judecarea cauzelor civile acoperă incidenţa tuturor regulilor şi a normelor după care se procedează la soluţionarea unui proces civil, indiferent de forma acestuia – contencios, necontencios, arbitral, jurisdicţional (I. Leş, Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, vol. I, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011, www.legalis.ro). Executarea silită acoperă atât punerea în executare a hotărârilor instanţelor judecătoreşti, a altor organe cu activitate jurisdicţională, cât şi a titlurilor care, deşi nu emană de la instanţele de judecată, au, în virtutea legii, caracter executoriu. Printre acestea, putem enumera, cu titlu de exemplu, contractul de leasing, contractul de credit bancar, ipoteca (mobiliară sau imobiliară) etc. [ Mai mult... ]
Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole. Ediţia a 2-a revizuită şi adăugită. Vol. I. Art. 1-455 1.
Noul Cod de procedură civilă - necesitatea adoptării şi intrarea sa în vigoare. Integrarea României în Uniunea Europeană, ce a declanşat întrepătrunderea unor sisteme de drept diferite, precum şi noile realităţi sociale şi economice existente în plan intern şi extern au determinat necesitatea corelării şi transformării legislaţiei române pentru a corespunde exigenţelor actuale.
În acest context, prin Legea nr. 287/2009(1) a fost adoptat noul Cod civil, iar condiţionarea reciprocă de esenţă dintre norma de drept substanţial şi norma de drept formal a impus crearea unui nou instrument juridic care să asigure valorificarea corespunzătoare a acestuia pe cale procesuală. [ Mai mult... ]
Codul de procedură civilă. Comentarii şi explicaţii, ediţia 1
1. Domeniu de aplicare. Termenul procedură provine din verbul latin procedere care, literalmente, înseamnă a merge înainte, evocând, practic, o mişcare pentru a atinge un rezultat (I. Deleanu, Tratat de procedură civilă, vol. I, Ed. Wolters Kluwer, Bucureşti, 2010, p. 41). Art. 1 C. proc. civ.. stabileşte domeniile de aplicare ale Codului de procedură civilă, reglementând materiile în care prevederile sale sunt aplicabile: competenţa şi judecata propriu-zisă a cauzelor civile, precum şi punerea în executare a titlurilor executorii. Competenţa reglementată de Codul de procedură civilă nu o vizează exclusiv pe cea generală a instanţelor de judecată, ci şi pe cea a altor organe cu activitate jurisdicţională (e.g.: instanţele arbitrale). Judecarea cauzelor civile acoperă incidenţa tuturor regulilor şi a normelor după care se procedează la soluţionarea unui proces civil, indiferent de forma acestuia – contencios, necontencios, arbitral, jurisdicţional [I. Leş, Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, vol. I, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011 (www.legalis.ro)]. Executarea silită acoperă atât punerea în executare a hotărârilor instanţelor judecătoreşti, a altor organe cu activitate jurisdicţională, cât şi a titlurilor care, deşi nu emană de la instanţele de judecată, au, în virtutea legii, caracter executoriu. Printre acestea, putem enumera, cu titlu de exemplu, contractul de leasing, contractul de credit bancar, ipoteca (mobiliară sau imobiliară) etc. Practic, dreptul la un tribunal semnifică nu doar posibilitatea efectivă de a te adresa unui tribunal pentru soluţionarea unui diferend, ci şi dreptul de a obţine executarea silită a hotărârii judecătoreşti astfel obţinute [V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod de procedură civilă. Comentat şi adnotat, vol. I, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 3]. [ Mai mult... ]
Buletinul jurisprudenţei - Repertoriu anual 2015
(Decizia civilă nr. 363/A din 4 august 2015, definitivă)
Încheierea atacată a fost pronunţată în cadrul dosarului constituit ca urmare a cererii de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a V-a civilă la data de 21 noiembrie 2014, sub nr. … prin care reclamanta V.C.R. i-a chemat în judecată pe pârâţii Statul Român prin MFP, MADR şi Ministerul Public – PÎCCJ – DNA, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate inopozabilitatea sentinţei penale nr. 701 din 26 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a penală şi a deciziei penale nr. 888/A din 8 august 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală în dosarul nr. (…) faţă de reclamantă. [ Mai mult... ]