Dispoziţii generale - Scopul şi obiectul executării silite -
Îndeplinirea obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu
(1)
Obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
(2)
În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispoziţiilor prezentei cărţi, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
Acesta este un fragment din Codul de procedură civilă din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(3)
Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum şi a cheltuielilor de executare.
(4)
Executarea unor obligaţii de a face, precum înscrierea sau radierea unui drept, act sau fapt dintr-un registru public, emiterea unei autorizaţii, eliberarea unui certificat sau predarea unui înscris şi altele asemenea, se poate obţine la simpla cerere a persoanei îndreptăţite, făcută în temeiul unui titlu executoriu, fără a fi necesară intervenţia executorului judecătoresc, dacă prin lege nu se dispune altfel. În caz de neconformare a debitorului, creditorul poate recurge la executarea silită în condiţiile prezentului cod.
(5)
Vânzarea de către creditor a bunurilor mobile ipotecate în condiţiile art. 2.445 din Codul civil se face cu încuviinţarea instanţei, fără intervenţia executorului judecătoresc.
Acesta este un fragment din Codul de procedură civilă din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Noul Cod de procedură civilă adnotat - Include doctrină şi jurisprudenţă
BIBLIOGRAFIE: Nora Andreea Daghie, Cătălin Munteanu, Punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile în contradictoriu cu un organ deliberativ, care nu are patrimoniu propriu. O simplă hârtie, fără vreo valoare economică, în absenţa dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în PR nr. 9/2015; George Măgureanu, Florea Măgureanu, Consideraţii privind unele reglementări aduse de noul Cod de procedură civilă cu privire la activitatea de executare silită, în RRES nr. 1/2014, pp. 84-94; Andreea Tabacu, Cristian Ioana, Scurte consideraţii asupra dispoziţiilor Noului Cod de procedură civilă în materia executării silite - o reglementare în favoarea debitorului?, în PR nr. 6/2009, pp. 81-90; Andreea Tabacu, Cristian Ioana, Corelarea actelor normative preexistente cu Noul Cod de procedură civilă în materia executării silite, în PR nr. 2/2010, pp. 65-75. [ Mai mult... ]
Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, ediţia 2
noul C. proc. civ. apromovat soluţii novatoare în privinţa unor instituţii importante ale executării silite şi asporit rolul executorului judecătoresc în realizarea cu celeritate aurmăririi silite. Primul principiu pe care îl consacră legiuitorul în Cartea aV-a este acela al executării de bunăvoie aobligaţiilor statuate într-un titlu executoriu. Textul care consacră principiul enunţat nu realizează altceva decât oreeditare fidelă aprevederilor art. 3711 C. proc. civ. din 1865. [ Mai mult... ]
Noul Cod de procedură civilă. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Îndeplinirea cu bună-credinţă a obligaţiilor procesuale reprezintă un principiu fundamental al procesului civil, astfel cum este reglementat în art. 12 alin. (3) noul C. proc. civ.. Alin. (1) al art. 622 noul C. proc. civ. transpune principiul bunei-credinţe în materia executării silite. În egală măsură, creditorul trebuie să dea dovadă de bună-credinţă şi să-i permită debitorului să execute de bunăvoie obligaţia sa, creditorul fiind dator să se abţină de la a demara executarea silită în mod prematur, situaţie ce ar putea genera în sarcina debitorului cheltuieli de executare. Bineînţeles că, în ipoteza în care debitorul nu dă curs obligaţiei de a-şi executa de bunăvoie obligaţiile, creditorul va putea face uz de toate mecanismele procedurii de executare silită pentru a-şi materializa dreptul. [ Mai mult... ]
Noul Cod de procedură civilă Comentariu pe articole Ediţia a 2-a revizuită şi adăugită Vol. II. Art. 456-1134 1.
Executarea silită. Noţiune. Constituţionalitate. Lipsa unei definiţii legale a făcut ca doctrina să nu fie unanimă în stabilirea genului proxim şi a diferenţei specifice în cazul executării silite. De-a lungul timpului s-au propus mai multe definiţii.
Executarea silită a fost definită ca "procedura prin mijlocirea căreia creditorul, titular al dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu, constrânge, cu concursul organelor de stat competente, pe debitorul său, care nu îşi execută de bunăvoie obligaţiile decurgând dintr-un asemenea titlu, de a şi le aduce la îndeplinire, în mod silit"(699). [ Mai mult... ]
Executarea silită în Codul de procedură civilă. Comentariu pe articole 1.
Noţiune. Executarea silită constituie a doua fază a procesului civil, în care operează realizarea efectivă a dreptului creditorului constatat prin titlul executoriu, în ipoteza în care debitorul nu-şi execută de bunăvoie obligaţia din acesta.
Executarea silită reprezintă "procedura prin intermediul căreia titularul unui drept subiectiv civil recunoscut printr-un titlu executoriu constrânge, cu ajutorul organelor competente, pe cel care îi încălcase dreptul de a executa prestaţia specificată în titlu, asigurându-se în felul acesta respectarea dreptului şi restabilirea ordinii de drept încălcate[1]". [ Mai mult... ]
Codul de procedură civilă. Comentarii şi explicaţii, ediţia 1
1. Principiile executării silite. Principiile fundamentale ale procesului civil, astfel cum sunt ele enunţate în art. 5-23 C. proc. civ.. sunt aplicabile şi în faza executării silite, bineînţeles, cu particularităţile specifice acestei etape. Art. 622 C. proc. civ.. conţine o serie de precizări suplimentare ce vizează principiul bunei-credinţe şi principiul legalităţii.
Îndeplinirea cu bună-credinţă a obligaţiilor procesuale reprezintă un principiu fundamental al procesului civil, astfel cum este reglementat în art. 12 alin. (3) C. proc. civ.. Alin. (1) al art. 622 C. proc. civ.. transpune principiul bunei-credinţe în materia executării silite. În egală măsură, creditorul trebuie să dea dovadă de bună-credinţă şi să-i permită debitorului să execute de bunăvoie obligaţia sa, creditorul fiind dator să se abţină de la a demara executarea silită în mod prematur, situaţie ce ar putea genera în sarcina debitorului cheltuieli de executare. Bineînţeles că, în ipoteza în care debitorul nu dă curs obligaţiei de a-şi executa de bunăvoie obligaţiile, creditorul va putea face uz de toate mecanismele procedurii de executare silită pentru a-şi materializa dreptul. [ Mai mult... ]
