(1)
În exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului.
(2)
Orice mandat imperativ este nul.
Acesta este un fragment din Constituţia României (republicată în 2003). Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(1)
Deputaţii şi senatorii intră în exerciţiul mandatului la data întrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub condiţia validării alegerii şi a depunerii jurământului. Jurământul se stabileşte prin lege organică.
(2)
Calitatea de deputat sau de senator încetează la data întrunirii legale a Camerelor nou alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.
(1)
Nimeni nu poate fi, în acelaşi timp, deputat şi senator.
(2)
Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului.
(3)
Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică.
(1)
Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.
(2)
Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Acesta este un fragment din Constituţia României (republicată în 2003). Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(3)
În caz de infracţiune flagrantă, deputaţii sau senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei asupra reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.
Acesta este un fragment din Constituţia României (republicată în 2003). Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Constituţia României. Comentariu pe articole, ediţia 1
§ 1. Generalităţi
Dispoziţiile art. 69 din Constituţie implică o bună cunoaştere a mandatului parlamentar, cât priveşte noţiunea, trăsăturile sale, categoriile de mandat (I. Muraru, M. Constantinescu, Drept parlamentar românesc, p. 285 şi urm.).
Mandatul parlamentar este explicat în general ca fiind o funcţie publică cu care membrii adunărilor (Camerelor) parlamentare sunt învestiţi prin alegere, funcţie al cărei conţinut este determinat prin Constituţie şi în virtutea căreia fiecare parlamentar, reprezentând naţiunea, concură la exerciţiul suveranităţii naţionale (P. Avril, J. Gicquel, Droit parlementaire, p. 23). [ Mai mult... ]
Drept electoral, ediţia 1
În alte cuvinte, în prezent, apare ogravă contradicţie care constă în faptul că actuala Lege electorală prevede tipul de scrutin majoritar uninominal, cu un tur de scrutin, pentru care era necesară reglementarea dreptului fundamental la revocare, dar care nu este prevăzut pentru că ar fi intrat în coliziune cu prevederile art. 69 din Constituţie. Astfel, Legea fundamentală permite, pe baza art. 69, doar reprezentarea proporţională şi nicidecum tipurile de scrutin majoritar, inclusiv uninominal. [ Mai mult... ]
Constituţia României. Comentariu pe articole, ediţia 2§1
Clarificări conceptuale privind mandatul parlamentar. Natura juridică. Trăsături
În doctrina franceză de drept parlamentar mandatul parlamentar este explicat în general ca fiind o funcţie publică cu care membrii adunărilor (Camerelor) parlamentare sunt învestiţi prin alegere, funcţie al cărei conţinut este determinat prin Constituţie şi în virtutea căreia fiecare parlamentar, reprezentând naţiunea, concură la exerciţiul suveranităţii naţionale (P. Avril, J. Gicquel, J.E. Gicquel, Droit parlementaire, p. 23). Concepţia mandatului ca funcţie publică rezultă din transformarea reprezentării asigurată de către adunările medievale pe lângă suveran. Membrii acestor adunări erau deputaţi, altfel spus trimişi de către comunităţile lor pentru a fi purtătorii lor de cuvânt şi a exprima dorinţele lor în schimbul consimţământului la subsidiile cerute de către suveran. Puterile lor ţineau de cei care i-au trimis şi nu se puteau angaja decât în limitele mandatului pe care l-au primit; pentru această raţiune, acest mandat era imperativ, ceea ce înseamnă că deputaţii erau legaţi prin instrucţiunile lor de cei care i-au delegat (P. Avril, J. Gicquel, Droit parlementaire, p. 24). [ Mai mult... ]
Contencios constituţional. Proceduri şi teorie, Ediţia a 2-a
Întregul lor statut se fondează pe mandatul reprezentativ, statut amplu reglementat către art. 69-72 din Constituţie. [ Mai mult... ]
Constituţia României. Comentariu pe articole., ediţia 3§1
Clarificări conceptuale privind mandatul parlamentar. Natura juridică. Trăsături
În doctrina franceză de drept parlamentar mandatul parlamentar este explicat în general ca fiind o funcţie publică cu care membrii adunărilor (Camerelor) parlamentare sunt învestiţi prin alegere, funcţie al cărei conţinut este determinat prin Constituţie şi în virtutea căreia fiecare parlamentar, reprezentând naţiunea, concură la exerciţiul suveranităţii naţionale (P. Avril, J. Gicquel, J.E. Gicquel, Droit parlementaire, p. 23). Concepţia mandatului ca funcţie publică rezultă din transformarea reprezentării asigurată de către adunările medievale pe lângă suveran. Membrii acestor adunări erau deputaţi, altfel spus trimişi de către comunităţile lor pentru a fi purtătorii lor de cuvânt şi a exprima dorinţele lor în schimbul consimţământului la subsidiile cerute de către suveran. Puterile lor ţineau de cei care i-au trimis şi nu se puteau angaja decât în limitele mandatului pe care l-au primit; pentru această raţiune, acest mandat era imperativ, ceea ce înseamnă că deputaţii erau legaţi prin instrucţiunile lor de cei care i-au delegat(P. Avril, J. Gicquel, Droit parlementaire, p. 24). [ Mai mult... ]
