Dispoziţii generale - Obligaţiile vânzătorului -
II.
Transmiterea proprietăţii sau a dreptului vândut
Obligaţia de a transmite dreptul vândut
(1)
Vânzătorul este obligat să transmită cumpărătorului proprietatea bunului vândut.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(2)
Odată cu proprietatea cumpărătorul dobândeşte toate drepturile şi acţiunile accesorii ce au aparţinut vânzătorului.
(3)
Dacă legea nu dispune altfel, dispoziţiile referitoare la transmiterea proprietăţii se aplică în mod corespunzător şi atunci când prin vânzare se transmite un alt drept decât dreptul de proprietate.
Transmiterea proprietăţii
Cu excepţia cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voinţa părţilor nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori preţul nu a fost plătit încă.
Opozabilitatea vânzării
În cazurile anume prevăzute de lege, vânzarea nu poate fi opusă terţilor decât după îndeplinirea formalităţilor de publicitate respective.
Strămutarea proprietăţii imobilelor
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
În materie de vânzare de imobile, strămutarea proprietăţii de la vânzător la cumpărător este supusă dispoziţiilor de carte funciară.
Radierea drepturilor stinse
Vânzătorul este obligat să radieze din cartea funciară, pe cheltuiala sa, drepturile înscrise asupra imobilului vândut, dacă acestea sunt stinse.
Vânzarea bunurilor de gen
Atunci când vânzarea are ca obiect bunuri de gen, inclusiv bunuri dintr-un gen limitat, proprietatea se transferă cumpărătorului la data individualizării acestora prin predare, numărare, cântărire, măsurare ori prin orice alt mod convenit sau impus de natura bunului.
Vânzarea în bloc a bunurilor
Dacă însă mai multe bunuri sunt vândute în bloc şi pentru un preţ unic şi global, proprietatea se strămută cumpărătorului îndată ce contractul s-a încheiat, chiar dacă bunurile nu au fost individualizate.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Vânzarea după mostră sau model
La vânzarea după mostră sau model, proprietatea se strămută la momentul predării bunului.
Vânzarea pe încercate
(1)
Vânzarea este pe încercate atunci când se încheie sub condiţia suspensivă ca, în urma încercării, bunul să corespundă criteriilor stabilite la încheierea contractului ori, în lipsa acestora, destinaţiei bunului, potrivit naturii sale.
(2)
Dacă durata încercării nu a fost convenită şi din uzanţe nu rezultă altfel, condiţia se consideră îndeplinită în cazul în care cumpărătorul nu a declarat că bunul este nesatisfăcător în termen de 30 de zile de la predarea bunului.
(3)
În cazul în care prin contractul de vânzare părţile au prevăzut că bunul vândut urmează să fie încercat, se prezumă că s-a încheiat o vânzare pe încercate.
Vânzarea pe gustate
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(1)
Vânzarea sub rezerva ca bunul să corespundă gusturilor cumpărătorului se încheie numai dacă acesta a făcut cunoscut acordul său în termenul convenit ori statornicit prin uzanţe. În cazul în care un asemenea termen nu există, se aplică dispoziţiile art. 1.681 alin. (2).
(2)
Dacă bunul vândut se află la cumpărător, iar acesta nu se pronunţă în termenul prevăzut la alin. (1), vânzarea se consideră încheiată la expirarea termenului.
Vânzarea bunului altuia
(1)
Dacă, la data încheierii contractului asupra unui bun individual determinat, acesta se află în proprietatea unui terţ, contractul este valabil, iar vânzătorul este obligat să asigure transmiterea dreptului de proprietate de la titularul său către cumpărător.
(2)
Obligaţia vânzătorului se consideră ca fiind executată fie prin dobândirea de către acesta a bunului, fie prin ratificarea vânzării de către proprietar, fie prin orice alt mijloc, direct ori indirect, care procură cumpărătorului proprietatea asupra bunului.
(3)
Dacă din lege sau din voinţa părţilor nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul dobândirii bunului de către vânzător sau al ratificării contractului de vânzare de către proprietar.
(4)
În cazul în care vânzătorul nu asigură transmiterea dreptului de proprietate către cumpărător, acesta din urmă poate cere rezoluţiunea contractului, restituirea preţului, precum şi, dacă este cazul, daune-interese.
(5)
Atunci când un coproprietar a vândut bunul proprietate comună şi ulterior nu asigură transmiterea proprietăţii întregului bun către cumpărător, acesta din urmă poate cere, pe lângă daune-interese, la alegerea sa, fie reducerea preţului proporţional cu cota-parte pe care nu a dobândit-o, fie rezoluţiunea contractului în cazul în care nu ar fi cumpărat dacă ar fi ştiut că nu va dobândi proprietatea întregului bun.
(6)
În cazurile prevăzute la alin. (4) şi (5), întinderea daunelor-interese se stabileşte, în mod corespunzător, potrivit art. 1.702 şi 1.703. Cu toate acestea, cumpărătorul care la data încheierii contractului cunoştea că bunul nu aparţinea în întregime vânzătorului nu poate să solicite rambursarea cheltuielilor referitoare la lucrările autonome sau voluptuare.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Rezerva proprietăţii
Stipulaţia prin care vânzătorul îşi rezervă proprietatea bunului până la plata integrală a preţului este valabilă chiar dacă bunul a fost predat. Această stipulaţie nu poate fi însă opusă terţilor decât după îndeplinirea formalităţilor de publicitate cerute de lege, după natura bunului.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Noul Cod civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă, Vol. II
DOCTRINĂ
"În cazul unor vânzări succesive (lanţ de contracte), se admite că ultimul cumpărător poate acţiona pe temei contractual contra primului cumpărător, fără a fi direct legaţi prin contract, pe considerentul că dreptul şi acţiunile ataşate direct lucrului vândut se transmit intuitus rei ca accesoriu al acestuia odată cu el. Pe acest temei, ultimul cumpărător poate acţiona împotriva primului vânzător, în condiţiile în care putea acţiona împotriva lui primul cumpărător, pentru predare neconformă, pentru vicii ascunse ale lucrului vândut, pentru evicţiune sau pentru obligarea unui antreprenor să răspundă pentru deficienţele apărute la lucrul reparat de el ori în privinţa căruia şi-a dat un aviz tehnic favorabil, în sensul că bunul nu prezintă deficienţe" [D. Chirică, Tratat de contracte, vol. I, p. 350]. [ Mai mult... ]
Codul civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă. Volumul III - art. 1.396-1.850
Bibliografie: Ştefan Matei Dănilă, Vânzarea bunului asigurat. Transmiterea contractului de asigurare, în vol. "Studii şi cercetări juridice europene. Conferinţa internaţională a doctoranzilor în drept. Ediţia a 12-a", Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2020, pp. 365-376 şi pe www.juridice.ro (1 octombrie 2021); Dominic Alexandru Giro, Cesiunea drepturilor şi obligaţiilor contractuale accesorii în accepţiunea dispoziţiilor art. 1.282 alin. (2) C. civ., în Dreptul nr. 2/2020, pp. 9-32; Şerban Mircioiu, Vânzarea şi transferul dreptului de proprietate din perspectiva proiectelor de elaborare a unui Cod civil european, în RRDP nr. 5/2013, pp. 111-124; Bazil Oglindă, Transferul riscului de la vânzător la cumpărător în reglementarea noului Cod civil român, în SUBB nr. 2/2015, pp. 73-83; Liviu Stănciulescu, Camelia Spasici, "Efecte legale" şi "efecte personale" în contractul de vânzare. Reconsiderarea transmiterii dreptului de proprietate în doctrina europeană. Idee pentru o eventuală modificare a Codului civil, în Ciprian Raul Romitan, Paul-George Buta (coord.), "In honorem Viorel Roş. Studii de drept privat şi public", Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2021, pp. 150-166. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă, Vol. II
DOCTRINĂ
"În cazul unor vânzări succesive (lanţ de contracte), se admite că ultimul cumpărător poate acţiona pe temei contractual contra primului cumpărător, fără a fi direct legaţi prin contract, pe considerentul că dreptul şi acţiunile ataşate direct lucrului vândut se transmit intuitus rei ca accesoriu al acestuia odată cu el. Pe acest temei, ultimul cumpărător poate acţiona împotriva primului vânzător, în condiţiile în care putea acţiona împotriva lui primul cumpărător, pentru predare neconformă, pentru vicii ascunse ale lucrului vândut, pentru evicţiune sau pentru obligarea unui antreprenor să răspundă pentru deficienţele apărute la lucrul reparat de el ori în privinţa căruia şi-a dat un aviz tehnic favorabil, în sensul că bunul nu prezintă deficienţe" [D. Chirică, Tratat de contracte, vol. I, p. 350]. [ Mai mult... ]
Codul civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă. Volumul III - art. 1.396-1.850
Bibliografie: Ştefan Matei Dănilă, Vânzarea bunului asigurat. Transmiterea contractului de asigurare, în vol. "Studii şi cercetări juridice europene. Conferinţa internaţională a doctoranzilor în drept. Ediţia a 12-a", Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2020, pp. 365-376 şi pe www.juridice.ro (1 octombrie 2021); Dominic Alexandru Giro, Cesiunea drepturilor şi obligaţiilor contractuale accesorii în accepţiunea dispoziţiilor art. 1.282 alin. (2) C. civ., în Dreptul nr. 2/2020, pp. 9-32; Şerban Mircioiu, Vânzarea şi transferul dreptului de proprietate din perspectiva proiectelor de elaborare a unui Cod civil european, în RRDP nr. 5/2013, pp. 111-124; Bazil Oglindă, Transferul riscului de la vânzător la cumpărător în reglementarea noului Cod civil român, în SUBB nr. 2/2015, pp. 73-83; Liviu Stănciulescu, Camelia Spasici, "Efecte legale" şi "efecte personale" în contractul de vânzare. Reconsiderarea transmiterii dreptului de proprietate în doctrina europeană. Idee pentru o eventuală modificare a Codului civil, în Ciprian Raul Romitan, Paul-George Buta (coord.), "In honorem Viorel Roş. Studii de drept privat şi public", Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2021, pp. 150-166. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă, Vol. II
DOCTRINĂ
"În cazul unor vânzări succesive (lanţ de contracte), se admite că ultimul cumpărător poate acţiona pe temei contractual contra primului cumpărător, fără a fi direct legaţi prin contract, pe considerentul că dreptul şi acţiunile ataşate direct lucrului vândut se transmit intuitus rei ca accesoriu al acestuia odată cu el. Pe acest temei, ultimul cumpărător poate acţiona împotriva primului vânzător, în condiţiile în care putea acţiona împotriva lui primul cumpărător, pentru predare neconformă, pentru vicii ascunse ale lucrului vândut, pentru evicţiune sau pentru obligarea unui antreprenor să răspundă pentru deficienţele apărute la lucrul reparat de el ori în privinţa căruia şi-a dat un aviz tehnic favorabil, în sensul că bunul nu prezintă deficienţe" [D. Chirică, Tratat de contracte, vol. I, p. 350]. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Obligaţia de atransmite proprietatea nu este nouă în sine, însă reglementarea sa în mod expres printre obligaţiile ce revin vânzătorului decurge din noul concept al contractului de vânzare-cumpărare, aşa cum acesta afost redefinit prin art. 1650 noul C. civ..
Ca efect al executării obligaţiei de transmitere a proprietăţii, textul articolului prevede expres faptul că, odată cu proprietatea, se transmit către cumpărător toate drepturile şi acţiunile accesorii ce au aparţinut vânzătorului. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
1. Transmiterea proprietăţii. Primul alineat instituie imperativ obligaţia vânzătorului de a transmite cumpărătorului proprietatea bunului vândut, transmisiune de natura contractului. În lipsa transmiterii proprietăţii, convenţia nu este un contract de vânzare, ci un alt contract netranslativ de proprietate (împrumut, comodat, leasing etc.).
2. Accesoriile bunului. Alin. (2) conţine o reglementare mai clară în comparaţie cu vechile art. 1324 şi art. 1325 C. civ.., potrivit cărora obligaţia de a preda lucrul cuprinde accesoriile sale, iar fructele percepute din momentul intervenirii vânzării se cuvin cumpărătorului. În fapt, distincţia făcută de doctrină între accesoriile materiale şi accesoriile juridice se impunea a se face şi în legislaţie (a se vedea D. Chirică, Tratat. Vol. I. Vânzarea şi schimbul, p. 347 şi urm.). Distincţia este importantă, mai ales sub aspectul transmiterii accesoriilor; astfel, în timp ce accesoriile materiale sunt legate intrinsec de obligaţia de predare materială a bunului, transmiterea accesoriilor juridice (drepturile şi acţiunile) reprezintă un efect automat, imaterial al transmiterii proprietăţii de la vânzător la cumpărător şi nu fac obiectul unei predări în sens material. Tocmai această distincţie o face şi art. 1673 alin. (2) noul C. civ., afirmând că, odată cu proprietatea, cumpărătorul dobândeşte toate drepturile şi acţiunile accesorii ce au aparţinut vânzătorului. [ Mai mult... ]
Comentariile Codului civil - Contractul de vânzare şi contractul de schimb (art. 1650-1765)
În ceea ce priveşte capacitatea de a încheia contractul de vânzare, remarcăm, ca elemente de noutate: incidenţa noţiunii de capacitate de exerciţiu anticipată, în cazurile în care, pentru motive temeinice, instanţa de tutelă poate recunoaşte minorului care a împlinit vârsta de 16 ani capacitate deplină de exerciţiu, precum şi eliminarea interdicţiei vânzării între soţi, în virtutea principiului independenţei patrimoniale a soţilor, potrivit art. 317 NCC. De asemenea, a fost eliminat retractul litigios, apreciindu-se că, prin exercitarea retractului litigios, se poate ajunge, practic, la exproprierea unei persoane de un drept al său. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. III. Art. 1650-2664. Contracte speciale. Privilegii şi garanţii. Prescripţia extinctivă. Drept internaţional privat 1.
Proprietatea asupra unui bun semnifică aptitudinea titularului de a poseda, folosi şi dispune de acesta în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege.
2.
Transmiterea sau strămutarea proprietăţii sau a altui drept înseamnă trecerea acestora din patrimoniul vânzătorului în patrimoniul cumpărătorului. Bunul în materialitatea sa (dacă este corporal) face obiect al predării, iar dreptul face obiect al transmiterii sau strămutării. [ Mai mult... ]
Codul civil. Comentariu pe articole, ediţia 3
1. Transmiterea proprietăţii. Primul alineat instituie imperativ obligaţia vânzătorului de a transmite cumpărătorului proprietatea bunului vândut, transmisiune de natura contractului. În lipsa transmiterii proprietăţii, convenţia nu este un contract de vânzare, ci un alt contract netranslativ de proprietate (împrumut, comodat, leasing etc.).
2. Accesoriile bunului. Alin. (2) conţine o reglementare mai clară în comparaţie cu vechile art. 1324 şi art. 1325 C. civ. din 1864, potrivit cărora obligaţia de a preda lucrul cuprinde accesoriile sale, iar fructele percepute din momentul intervenirii vânzării se cuvin cumpărătorului. În fapt, distincţia făcută de doctrină între accesoriile materiale şi accesoriile juridice se impunea a se face şi în legislaţie (a se vedea şi O. Puie, Tratat de contracte civile, p. 275-303). Distincţia este importantă, mai ales sub aspectul transmiterii accesoriilor; astfel, în timp ce accesoriile materiale sunt legate intrinsec de obligaţia de predare materială a bunului, transmiterea accesoriilor juridice (drepturile şi acţiunile) reprezintă un efect automat, imaterial al transmiterii proprietăţii de la vânzător la cumpărător şi nu fac obiectul unei predări în sens material. Tocmai această distincţie o face şi art. 1673 alin. (2) C. civ., afirmând că, odată cu proprietatea, cumpărătorul dobândeşte toate drepturile şi acţiunile accesorii ce au aparţinut vânzătorului. [ Mai mult... ]
