Dispoziţii generale | Codul Civil
Parte integrantă din Lege 287/2009
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Dispoziţii generale - Obligaţiile vânzătorului -
I.
Dispoziţii generale
Interpretarea clauzelor vânzării
Art. 1.671. -
Clauzele îndoielnice în contractul de vânzare se interpretează în favoarea cumpărătorului, sub rezerva regulilor aplicabile contractelor încheiate cu consumatorii şi contractelor de adeziune.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Obligaţiile principale ale vânzătorului
Art. 1.672. -
Vânzătorul are următoarele obligaţii principale:
1. să transmită proprietatea bunului sau, după caz, dreptul vândut;
2. să predea bunul;
3. să îl garanteze pe cumpărător contra evicţiunii şi viciilor bunului.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Noul Cod civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă, Vol. II
Codul civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă. Volumul III - art. 1.396-1.850
Noul Cod civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă, Vol. II
Codul civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă. Volumul III - art. 1.396-1.850
BIBLIOGRAFIE: Dan Chirică, Obligaţia de informare şi efectele ei în faza precontractuală a vânzării-cumpărării, în Revista de Drept Comercial nr. 7-8/1999, pp. 20-50; lonuţ-Florin Popa, Dolul şi obligaţia de informare în contractele sinalagmatice, în Dreptul nr. 7/2002, pp. 62-81.
JURISPRUDENŢĂ
DECIZII DE SPEŢĂ
1.
Obligaţie în sarcina vânzătorului care nu are legătură directă cu natura contractului. Mod de interpretare. Dacă e vorba de un contract de vânzare din natura căruia nu poate decurge altă obligaţie de a face decât predarea, în consecinţă, vânzătorului nu i se poate cere decât această obligaţiune, afară de cazul când printr-o stipulaţiune specială i s-a pretins şi el a consimţit a-şi lua altă obligaţie accesorie, în care caz clauza trebuie să fie clară şi neîndoioasă ca să-l poată obliga, pentru că în caz contrar s-ar interpreta în favoarea lui ca un debitor ordinar, iar nu contra lui conform regulii de interpretare din materia vânzării, care nu este aplicabil decât în obligaţiunile ce-i impun natura contractului de vânzare [C.A. Bucureşti, s. a III-a civ., dec. nr. 179/1888, în C. Hamangiu, N. Georgean, Codul civil adnotat, vol. III, nr. 2, p. 427]. [ Mai mult... ]
Codul civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă. Volumul III - art. 1.396-1.850
JURISPRUDENŢĂ
DECIZII DE SPEŢĂ
1.
Obligaţie în sarcina vânzătorului care nu are legătură directă cu natura contractului. Mod de interpretare. Dacă e vorba de un contract de vânzare din natura căruia nu poate decurge altă obligaţie de a face decât predarea, în consecinţă, vânzătorului nu i se poate cere decât această obligaţiune, afară de cazul când printr-o stipulaţiune specială i s-a pretins şi el a consimţit a-şi lua altă obligaţie accesorie, în care caz clauza trebuie să fie clară şi neîndoioasă ca să-l poată obliga, pentru că în caz contrar s-ar interpreta în favoarea lui ca un debitor ordinar, iar nu contra lui conform regulii de interpretare din materia vânzării, care nu este aplicabil decât în obligaţiunile ce-i impun natura contractului de vânzare [C.A. Bucureşti, s. a III-a civ., dec. nr. 179/1888, în C. Hamangiu, N. Georgean, Codul civil adnotat, vol. III, nr. 2, p. 427]. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă, Vol. II
BIBLIOGRAFIE: Dan Chirică, Obligaţia de informare şi efectele ei în faza precontractuală a vânzării-cumpărării, în Revista de Drept Comercial nr. 7-8/1999, pp. 20-50; lonuţ-Florin Popa, Dolul şi obligaţia de informare în contractele sinalagmatice, în Dreptul nr. 7/2002, pp. 62-81.
JURISPRUDENŢĂ
DECIZII DE SPEŢĂ
1.
Obligaţie în sarcina vânzătorului care nu are legătură directă cu natura contractului. Mod de interpretare. Dacă e vorba de un contract de vânzare din natura căruia nu poate decurge altă obligaţie de a face decât predarea, în consecinţă, vânzătorului nu i se poate cere decât această obligaţiune, afară de cazul când printr-o stipulaţiune specială i s-a pretins şi el a consimţit a-şi lua altă obligaţie accesorie, în care caz clauza trebuie să fie clară şi neîndoioasă ca să-l poată obliga, pentru că în caz contrar s-ar interpreta în favoarea lui ca un debitor ordinar, iar nu contra lui conform regulii de interpretare din materia vânzării, care nu este aplicabil decât în obligaţiunile ce-i impun natura contractului de vânzare [C.A. Bucureşti, s. a III-a civ., dec. nr. 179/1888, în C. Hamangiu, N. Georgean, Codul civil adnotat, vol. III, nr. 2, p. 427]. [ Mai mult... ]
Codul civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă. Volumul III - art. 1.396-1.850
JURISPRUDENŢĂ
DECIZII DE SPEŢĂ
1.
Obligaţie în sarcina vânzătorului care nu are legătură directă cu natura contractului. Mod de interpretare. Dacă e vorba de un contract de vânzare din natura căruia nu poate decurge altă obligaţie de a face decât predarea, în consecinţă, vânzătorului nu i se poate cere decât această obligaţiune, afară de cazul când printr-o stipulaţiune specială i s-a pretins şi el a consimţit a-şi lua altă obligaţie accesorie, în care caz clauza trebuie să fie clară şi neîndoioasă ca să-l poată obliga, pentru că în caz contrar s-ar interpreta în favoarea lui ca un debitor ordinar, iar nu contra lui conform regulii de interpretare din materia vânzării, care nu este aplicabil decât în obligaţiunile ce-i impun natura contractului de vânzare [C.A. Bucureşti, s. a III-a civ., dec. nr. 179/1888, în C. Hamangiu, N. Georgean, Codul civil adnotat, vol. III, nr. 2, p. 427]. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
Comentariile Codului civil - Contractul de vânzare şi contractul de schimb (art. 1650-1765)
Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. III. Art. 1650-2664. Contracte speciale. Privilegii şi garanţii. Prescripţia extinctivă. Drept internaţional privat
Codul civil. Comentariu pe articole, ediţia 3
Notă Art. 1671
Articolul menţine parţial regula conţinută în art. 1312 alin. (2) din reglementarea anterioară aCodului civil, potrivit căreia „în materie de vânzare, clauzele neclare se interpretează în contra vânzătorului”, deci în favoarea cumpărătorului, cu excepţia situaţiei contractelor încheiate cu consumatorii şi acontractelor de adeziune unde se aplică regulile proprii. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
1.Sediul reglementării. Dispoziţii cu caracter general în materia interpretării convenţiilor sunt reglementate de art. 1266-1269 noul C. civ., fiind instituită oierarhie aregulilor de interpretare: reguli generale (art. 1266-1268 noul C. civ.) şi reguli subsidiare (art. 1269 noul C. civ.), acestea din urmă aplicându-se numai dacă, după ce s-a uzat de regulile generale de interpretare, contractul arămas în continuare neclar cu privire la efectele sale. [ Mai mult... ]
Comentariile Codului civil - Contractul de vânzare şi contractul de schimb (art. 1650-1765)
De precizat că nu numai clauzele referitoare la propriile obligaţii, dar şi cele referitoare la obligaţiile vânzătorului se interpretează în favoarea cumpărătorului(149).
Cu privire la contractele încheiate cu consumatorii, trebuie să semnalăm că la nivel european, în materia vânzării, se doreşte crearea unei reglementări unitare. Până atunci, se poate demonstra că legislaţia anterioară codului a creat noi viziuni asupra efectelor contractului de vânzare şi a impus noi obligaţii părţilor contractante, în special vânzătorului profesionist. Pot fi menţionate obligaţiile precontractuale de informare şi consiliere, obligaţia de securitate şi, într-o oarecare măsură, obligaţia de conformitate(150). În ceea ce priveşte noţiunea de "contract încheiat cu consumatorii", în sensul art. 1671 NCC, apreciem că s-a urmărit protejarea cumpărătorului, care se găseşte într-o poziţie de inferioritate faţă de vânzătorul profesionist şi care, deşi are reprezentarea mentală a bunului care îi este necesar şi pe care doreşte să-l cumpere, se va afla în imposibilitate de a cunoaşte dacă acest bun sau altul cu proprietăţi asemănătoare corespunde nevoii sale şi, deci, nu poate exprima un consimţământ valabil în momentul încheierii contractului. În acest context, legiuitorul a reglementat dreptul consumatorului "de a fi informat complet, corect şi precis asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor sale"(151). De altfel, regula de interpretare cuprinsă în art. 1671 NCC a fost preluată din normele imperative din dreptul consumului, astfel că este corect să afirmăm că dreptul consumului exercită o influenţă asupra dreptului comun(152), pentru că, de exemplu, art. 77 din Codul consumului(153) prevede că "în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului". Clauzele îndoielnice în sensul art. 1671 NCC nu vor fi confundate cu clauzele abuzive a căror stipulare este interzisă în contractele încheiate între profesionişti şi consumatori(154). [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. III. Art. 1650-2664. Contracte speciale. Privilegii şi garanţii. Prescripţia extinctivă. Drept internaţional privat
1.
Subsecţiunea privitoare la obligaţiile vânzătorului debutează cu o prevedere care se referă la toate clauzele contractului de vânzare cumpărare şi derogă parţial de la regula subsidiară de interpretare stipulată în art. 1269 alin. (1) NCC.
2.
Întrucât interpretarea clauzelor vânzării este o chestiune esenţială, pentru evitarea greşitei înţelegeri a semnificaţiei articolului art. 1671 NCC este necesar să fie stabilită relaţia dintre acest articol şi art. 1266-1269 NCC, care instituie regulile de interpretare a contractelor în general. [ Mai mult... ]
Codul civil. Comentariu pe articole, ediţia 3
1. Sediul reglementării. Dispoziţii cu caracter general în materia interpretării convenţiilor sunt reglementate de art. 1266-1269 C. civ., fiind instituită o ierarhie a regulilor de interpretare: reguli generale (art. 1266-1268 C. civ.) şi reguli subsidiare(art. 1269 C. civ.), acestea din urmă aplicându-se numai dacă, după ce s-a uzat de regulile generale de interpretare, contractul a rămas în continuare neclar cu privire la efectele sale. [ Mai mult... ]