Ipoteca unui drept anulabil sau condiţional | Codul Civil
Parte integrantă din Lege 287/2009
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Dispoziţii generale - Ipotecile convenţionale -
Ipoteca unui drept anulabil sau condiţional
Art. 2.367. -
Cel ce are asupra bunului un drept anulabil ori afectat de o condiţie nu poate consimţi decât o ipotecă supusă aceleiaşi nulităţi sau condiţii.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Noul Cod civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă, Vol. II
JURISPRUDENŢĂ
DECIZII DE SPEŢĂ
1.
Contract de mandat declarat nul. Contract de ipotecă încheiat prin mandatar. Nulitatea absolută a contractului de mandat în baza căruia a fost încheiat un contract de ipotecă determină nulitatea acestuia din urmă, conform principiului resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis, actele subsecvente urmând soarta juridică a actelor principale, fiind deci nule absolut [I.C.C.J., s. com., dec. nr. 139/2004, în A. Pena, op. cit. I, nr. 89, p. 187]. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. III. Art. 1650-2664. Contracte speciale. Privilegii şi garanţii. Prescripţia extinctivă. Drept internaţional privat
Codul civil. Comentariu pe articole, ediţia 3
Nulitatea actului juridic civil. Practică judiciară comentată
Notă Art. 2367
Art. 2367 noul C. civ. reprezintă otranspunere în noua reglementare aart. 1770 C. civ. din 1864. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
1. Noţiune. Art. 2367 noul C. civ. reprezintă o aplicaţie particulară a principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, deoarece acesta consacră caracterul condiţional ori anulabil al ipotecii constituită fie de un proprietar anulabil, fie de un proprietar condiţional. Fiind un drept accesoriu, ipoteca va urma în totalitate, conform regulii accesorium sequitur principale, dreptul pe care îl protejează, „împrumutând” şi regimul juridic al acestuia, consecinţa acestui fapt fiind naşterea unei garanţii „sculptată” întocmai după fizionomia juridică a dreptului pe garantat. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. III. Art. 1650-2664. Contracte speciale. Privilegii şi garanţii. Prescripţia extinctivă. Drept internaţional privat
1.
Deşi de cele mai multe ori în cuprinsul reglementărilor referitoare la ipotecă legiuitorul foloseşte termenul de "bun ipotecat", obiectul ipotecii poate fi un drept susceptibil de grevare cu o sarcină de garanţie.
2.
Astfel, potrivit principiului nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet, constituitorul ipotecii nu poate greva cu garanţie decât în limita dreptului său.
3.
Dacă bunul sau dreptul asupra căruia poartă garanţia este deţinut de către debitorul ipotecat sub condiţie sau este anulabil, dreptul de ipotecă al creditorului este afectat, în mod simetric, de aceeaşi condiţie sau cauză de anulare. Consolidarea sau, dimpotrivă, desfiinţarea dreptului debitorului garantat atrage consolidarea, respectiv desfiinţarea de drept a ipotecii. [ Mai mult... ]
Codul civil. Comentariu pe articole, ediţia 3
1. Noţiune. Art. 2367 C. civ. reprezintă o aplicaţie particulară a principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, deoarece acesta consacră caracterul condiţional ori anulabil al ipotecii constituită fie de un proprietar anulabil, fie de un proprietar condiţional. Fiind un drept accesoriu, ipoteca va urma în totalitate, conform regulii accesorium sequitur principale, dreptul pe care îl protejează, "împrumutând" şi regimul juridic al acestuia, consecinţa acestui fapt fiind naşterea unei garanţii "sculptată" întocmai după fizionomia juridică a dreptului pe garantat. [ Mai mult... ]
Nulitatea actului juridic civil. Practică judiciară comentată
Constatarea nulităţii titlului de proprietate al constituitorului ipotecii va duce la stingerea dreptului de ipotecă constituit de acesta, astfel că beneficiarul ipotecii, fie şi de bună-credinţă, nu va putea urmări bunul în mâinile proprietarului iniţial, al cărui drept de proprietate asupra bunului ipotecat a renăscut, ca efect al constatării nulităţii. Ipoteca, ca drept real accesoriu, nu poate subzista în ipoteza desfiinţării dreptului real pe care se grefează, caracterul rezolubil al ipotecii grefate pe un drept de proprietate rezolubilă fiind statuat expres în dispoziţiile art. 1770 C.civ. 1864 (art. 2367 NCC). Principiul ocrotirii bunei-credinţe, ca excepţie de la desfiinţarea actului subsecvent, priveşte pe subdobânditorul unui bun cu titlu oneros, ipoteză care este străină de cauză, contractul de ipotecă încheiat de bancă nefiind un contract translativ de proprietate cu titlu oneros. Articolul 1790 C.civ. 1864 (art. 2360 NCC), potrivit căruia creditorii care au o ipotecă înscrisă asupra unui imobil îl urmăresc în orice mână ar trece, vizează terţii subdobânditori ai imobilului ipotecat, iar nu pe proprietarii anteriori. [ Mai mult... ]