Art 860 Domeniul public naţional, judeţean şi local | Codul Civil
Parte integrantă din Lege 287/2009
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Dispoziţii generale - Domeniul public naţional, judeţean şi local -
Art. 860.
-
(1) Bunurile proprietate publică fac parte din domeniul public naţional, judeţean sau, după caz, local.
(2) Delimitarea dintre domeniul public naţional, judeţean şi local se face în condiţiile legii.
(3) Bunurile care formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale potrivit unei legi organice nu pot fi trecute din domeniul public al statului în domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale sau invers decât ca urmare a modificării legii organice. În celelalte cazuri, trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale şi invers se face în condiţiile legii.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Noul Cod civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă, Vol. I, Ediţia a II-a
Codul civil adnotat cu doctrina si jurisprudenta. Volumul I - art. 1-952
Legislaţie: Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, art. 3; H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniu public al statului (M. Of. nr. 1020 din 21 decembrie 2006), cu modificările ulterioare.
DOCTRINĂ
"Înscrierea unui anumit bun într-un asemenea inventar (al bunurilor din domeniu public - n.n.) dă naştere unei prezumţii de apartenenţă la domeniu public, iar nu unei prezumţii de proprietate în favoarea statului sau a unităţii administrativ-teritoriale. [Nu trebuie să se confunde prezumţia născută din înscrierea unui bun în inventarul domeniului public cu titlul de apartenenţă la domeniul public reprezentat de declaraţia legii, în sens restrâns (în sens larg, inventarul aprobat de autorităţile competente constituie tot o declaraţie a legii). Printr-o asemenea declaraţie, se precizează apartenenţa unei categorii de bunuri sau a anumitor bunuri individual determinate la domeniul public. Deşi titlurile de proprietate, ele însele, dau naştere unor prezumţii relative în mecanismul probatoriu al dreptului de proprietate, efortul probatoriu pentru răsturnarea lor este mai mare decât în cazul prezumţiei născute din simpla înscriere în inventar. În cazul declaraţiei legii, nu este necesară doar dovada că înscrierea s-a făcut eronat, ci şi dovada că un anumit bun nu face parte din categoria prevăzută de lege sau că o altă persoană are un titlu de proprietate valabil şi preferabil asupra bunului respectiv. Prezumţia apartenenţei la domeniul public este însă absolută în ipoteza categoriilor de bunuri menţionate în art. 136 alin. (3) din Constituţie, în forma revizuită, dacă este îndeplinită condiţia apartenenţei unui anumit bun la una din categoriile respective. Altfel spus, chiar în acest caz se poate face dovada că un anumit bun nu aparţine categoriilor menţionate în textul constituţional]. Dacă actul de aprobare a inventarului nu a fost atacat în termen, potrivit Legii contenciosului administrativ, forţa probantă a înscrierii nu mai poate fi combătută decât dacă a intervenit un fapt juridic nou, în sens larg, cum ar fi un act administrativ prin care bunul a fost trecut ulterior din domeniul public în domeniul privat" [V. Stoica, op. cit. I, pp. 414-415]. [ Mai mult... ]
Codul civil adnotat cu doctrina si jurisprudenta. Volumul I - art. 1-952
Bibliografie: R. Rizoiu, Unele consideraţii asupra condiţiei juridice a domeniului public şi criteriilor de domenialitate, în Dreptul nr. 9/2001, pp. 58-80.
Legislaţie: Codul administrativ, art. 292-296; H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniu public al statului (M. Of. nr. 1020 din 21 decembrie 2006), cu modificările ulterioare.
Art. 5 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar: (1) Aparţin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate construcţii de interes public, pieţe, căi de comunicaţii, reţele stradale şi parcuri publice, porturi şi aeroporturi, terenurile cu destinaţie forestieră, albiile râurilor şi fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare şi al mării teritoriale, ţărmurile Mării Negre, inclusiv plajele, terenurile pentru rezervaţii naturale şi parcuri naţionale, monumentele, ansamblurile şi siturile arheologice şi istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apărării sau pentru alte folosinţe care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
Noul Cod civil Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. I. Art. 1-952 Despre legea civilă. Persoanele. Familia. Bunurile
Codul civil. Comentariu pe articole, ediţia 3
Drept civil. Partea generală conform noului Cod civil, Vol 1, ediţia 1
Art. 860 alin. (1) noul C. civ. califică domeniul public după titularul dreptului de proprietate în trei categorii a) domeniu public naţional în cazul în care titularul dreptului de proprietate este statul şi b) judeţean sau c) local când proprietari sunt unităţile administrativ-teritoriale, respectiv judeţul, pe de o parte şi comunele, oraşele şi municipiile, pe de altă parte.
Această clasificare adomeniului public este clasică şi respectă întocmai schema stabilită de art. 3 alin. (2), (3) şi (4) din Legea nr. 213/1998. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
1.Categorii. Ca şi alte acte normative [art. 4 alin. (2) din Legea nr. 18/1991; art. 3 alin. (2) - (4) din Legea nr. 213/1998], art. 860 noul C. civ. enumeră categoriile (felurile) de domeniu public: domeniu public naţional, domeniu public judeţean şi domeniu public local. Noul Cod civil nu conţine prevederi referitoare la titularii acestora, detaliile regăsindu-se în art. 3 alin. (2)-(4) din Legea nr. 213/1998: domeniul public naţional aparţine statului, cel judeţean – judeţelor, iar cel local – comunelor, oraşelor şi municipiilor, ca persoane juridice (chiar dacă Legea nr. 213/1998 nu foloseşte sintagmele din art. 860 noul C. civ., ci pe cele de „domeniu public al statului”, „al judeţelor” şi „al comunelor, al oraşelor şi al municipiilor”, concluzia privind titularii este în afară de orice îndoială; pentru unităţile administrativ-teritoriale, ase vedea şi M. Nicolae, Consideraţii asupra calităţii de subiect de drept civil aunităţilor administrativ-teritoriale, în Dreptul nr. 5/2002, p. 33). În privinţa terenurilor, dispoziţia art. 4 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 este clară: proprietatea asupra domeniului public de interes naţional aparţine statului, în timp ce proprietatea asupra domeniului public de interes local aparţine comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. I. Art. 1-952 Despre legea civilă. Persoanele. Familia. Bunurile
1.
În mod normal, criteriul după care se face delimitarea între domeniul public naţional, cel judeţean şi cel local îl reprezintă utilitatea publică/interesul public pe care o/îl prezintă bunul în cauză: dacă bunul interesează (sau este util pentru) întreaga societate (o autostradă, un pod peste Dunăre, clădirea în care îşi desfăşoară activitatea Parlamentul ori Guvernul etc.), el va face parte din domeniul public naţional; în schimb, dacă utilitatea sa publică este limitată teritorial (la nivel judeţean ori chiar local) - un drum judeţean, un pod peste un pârâu care traversează o comună, clădirea unei primării etc. -, bunul ar trebui să facă parte din domeniul public judeţean ori local. Criteriul are însă o oarecare doză de imprecizie, căci se referă la un interes public predominant, iar nu la unul exclusiv: un drum judeţean ori un domeniu schiabil aparţinând unui judeţ în mod evident poate fi (şi este) utilizat şi de resortisanţii altor judeţe, însă fără îndoială că, statistic vorbind, un asemenea bun este utilizat în primul rând de către persoanele care locuiesc în judeţul în cauză. [ Mai mult... ]
Codul civil. Comentariu pe articole, ediţia 3
1. Categorii. Ca şi alte acte normative [art. 4 alin. (2) din Legea nr. 18/1991; art. 286 alin. (2)-(4) C.adm.], art. 860 C. civ. enumeră categoriile (felurile) de domeniu public: domeniu public naţional, domeniu public judeţean şi domeniu public local. Codul civil nu conţine prevederi referitoare la titularii acestora, detaliile regăsindu-se în art. 286 alin. (2)-(4) C.adm.: domeniul public naţional aparţine statului, cel judeţean – judeţelor, iar cel local – comunelor, oraşelor şi municipiilor, ca persoane juridice Deşi Codul administrativ nu foloseşte sintagmele din art. 860 C. civ., ci pe cele de "domeniu public al statului", "al judeţelor" şi "al comunelor, al oraşelor şi al municipiilor", concluzia privind titularii este în afară de orice îndoială, deoarece textele menţionate [art. 286 alin. (2)-(4)] fac referire la bunurile care alcătuiesc domeniul respectiv, în fiecare caz în parte, respectiv bunuri de uz sau interes public naţional, judeţean ori local (în privinţa acestor categorii, a se vedea şi: A.-S. Ciobanu, Drept administrativ, 2015, p. 178; C. Bîrsan, Drepturile reale, 2020, p. 187-190). În privinţa terenurilor, dispoziţia art. 4 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 este clară: proprietatea asupra domeniului public de interes naţional aparţine statului, în timp ce proprietatea asupra domeniului public de interes local aparţine comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor. [ Mai mult... ]
Drept civil. Partea generală conform noului Cod civil, Vol 1, ediţia 1
Bunurile aflate în domeniul public pot fi împărţite, în funcţie de titularul dreptului, în două grupe: cele care aparţin statului şi bunuri care aparţin unităţilor administrativ-teritoriale. De asemenea, conform prevederilor art. 860 alin. (1) noul C. civ. „bunurile proprietate publică fac parte din domeniul public naţional, judeţean sau, după caz, local”. [ Mai mult... ]