Administrarea bunurilor copilului | Codul Civil
Parte integrantă din Lege 287/2009
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Autoritatea părintească - Drepturile şi îndatoririle părinteşti -
Administrarea bunurilor copilului
Art. 501. -
(1) Părinţii au dreptul şi îndatorirea de a administra bunurile copilului lor minor, precum şi de a-l reprezenta în actele juridice civile ori de a-i încuviinţa aceste acte, după caz.
(2) După împlinirea vârstei de 14 ani minorul îşi exercită drepturile şi îşi execută obligaţiile singur, în condiţiile legii, însă numai cu încuviinţarea părinţilor şi, după caz, a instanţei de tutelă.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Noul Cod civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă, Vol. I, Ediţia a II-a
Noul Cod Civil - Cartea a II-a. Despre familie - Art. 258-534. Comentarii, explicaţii şi jurisprudenţă
Codul civil adnotat cu doctrina si jurisprudenta. Volumul I - art. 1-952
JURISPRUDENŢĂ
DECIZII DE SPEŢĂ
1.
Administrarea patrimoniului minorului. Încheierea unei tranzacţii. Printre actele de dispoziţie, pentru care se cere autorizarea organului competent şi se vizează administrarea patrimoniului minorului, se include şi tranzacţia. În consecinţă, când nu rezultă dacă tranzacţia încheiată în numele minorului a fost făcută cu autorizarea organului competent, instanţa are îndatorirea să ceară părţilor să facă această dovadă şi, numai în caz afirmativ, să o ia în considerare, în sens contrar hotărârea pronunţată fiind nelegală [TS, s. civ., dec. nr. 683/1983, în CD 1983, p. 159]. [ Mai mult... ]
Noul Cod Civil - Cartea a II-a. Despre familie - Art. 258-534. Comentarii, explicaţii şi jurisprudenţă
1. Administrarea bunurilor copilului. Într-o perspectivă civilistă, universul minorului este disecat de puternice neajunsuri susceptibile de a-i crea un regim juridic inferior, în aparenţă, prin prisma faptului că acestuia îi este prohibit rolul primordial de a se bucura de deplinătatea oportunităţilor reale de a încheia singur şi în putere proprie anumite acte juridice. În plan real, această inferioritate este practic inexistentă. Ba, mai mult decât atât, este estompată în totalitate de elementul antagonic reprezentat de crearea superiorităţii în favoarea minorului, raportat la dorinţa nestăvilită a legiuitorului de a-i proteja în mod vădit interesele legitime şi de a-i acorda sprijin în conjunctura perfectării anumitor acte juridice, de o importanţă covârşitoare asupra stării patrimoniului acestuia prin intermediul reprezentantului sau, după caz, a tutorelui său, constrâns să-l asiste sau reprezinte la încheierea diferitelor acte juridice translative sau nu de proprietate[1356]. [ Mai mult... ]
Codul civil adnotat cu doctrina si jurisprudenta. Volumul I - art. 1-952
JURISPRUDENŢĂ
DECIZII DE SPEŢĂ
1.
Administrarea patrimoniului minorului. Încheierea unei tranzacţii. Printre actele de dispoziţie, pentru care se cere autorizarea organului competent şi se vizează administrarea patrimoniului minorului, se include şi tranzacţia. În consecinţă, când nu rezultă dacă tranzacţia încheiată în numele minorului a fost făcută cu autorizarea organului competent, instanţa are îndatorirea să ceară părţilor să facă această dovadă şi, numai în caz afirmativ, să o ia în considerare, în sens contrar hotărârea pronunţată fiind nelegală. [TS, s. civ., dec. nr. 683/1983, în CD 1983, p. 159]. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Dreptul familiei. Căsătoria. Regimuri matrimoniale. Filiaţia, ediţia 5
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
Drept civil. Persoanele. În reglementarea noul C. civ., ediţia 4
Dreptul familiei, ediţia 6
În ceea ce priveşte drepturile şi îndatoririle părinteşti, acestea nu sunt cu mult diferite de cele existente în reglementarea coroborată adispoziţiilor Codului familiei (art. 100-107) şi ale Legii nr. 272/2004 (art. 8, 25, 28, 32, 62).
Subliniem, însă, câteva aspecte de noutate:
a) consacrarea expresă afaptului că părintele minor, care aîmplinit 14 ani, are numai drepturile şi îndatoririle părinteşti cu privire la persoana copilului, nu şi pe cele referitoare la bunurile acestuia (pentru acestea din urmă, ase vedea şi art. 62 din Legea nr. 272/2004); [ Mai mult... ]
Dreptul familiei. Căsătoria. Regimuri matrimoniale. Filiaţia, ediţia 5
8 Procedeul este reluat în contextual analizei drepturilor şi îndatoririlor părinteşti privitoare la bunurile copilului (art. 501 C. civ..), precum şi al obligaţiilor tutorelui referitoare la bunurilor minorului aflat sub tutela sa (art. 140-150 C. civ..). [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
1. Dreptul şi îndatorirea de administrare. Dacă părintele şi copilul nu au drepturi reciproce unul cu privire la bunurile celuilalt, totuşi, în calitate de reprezentant legal al copilului, părintele reprezintă sau, după caz, încuviinţează minorului încheierea actelor juridice, după distincţiile prevăzute de art. 41-43 noul C. civ. şi în funcţie de natura şi conţinutul actului juridic. [ Mai mult... ]
Drept civil. Persoanele. În reglementarea noul C. civ., ediţia 4
Latura patrimonială aocrotirii minorului constă în administrarea bunurilor şi reprezentarea minorului sub vârsta de 14 ani în actele juridice şi în încuviinţarea actelor juridice civile ale minorului care aîmplinit această vârstă. Este ceea ce rezultă din prevederile art. 501 C. civ..: „Părinţii au dreptul şi îndatorirea de aadministra bunurile copilului lor minor, precum şi de a-l reprezenta în actele juridice civile ori de a-i încuviinţa aceste acte, după caz. [ Mai mult... ]
Dreptul familiei, ediţia 6
Segmentul patrimonial al drepturilor şi îndatoririlor părinteşti este regizat de principiul independenţei patrimoniale dintre părinţi şi copii, în sensul că părinţii, niciunul dintre ei, nu are niciun drept asupra bunurilor copilului şi nici copilul asupra bunurilor părintelui, afară de dreptul la moştenire şi la întreţinere (art. 500 C. civ..).
Dată fiind lipsa capacităţii depline de exerciţiu a copilului – felul juridic de a spune că el este vulnerabil din pricina vârstei, a lipsei de experienţă şi a maturizării încă în evoluţie – minorul are nevoie de protecţie în realizarea intereselor sale de natură pecuniară. [ Mai mult... ]