Art 14 Obiectul şi exercitarea acţiunii penale | Codul de Procedură Penală
Parte integrantă din Lege 135/2010
Acesta este un fragment din Codul de Procedură Penală din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Acţiunea penală - Obiectul şi exercitarea acţiunii penale -
Art. 14.
-
(1) Acţiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit infracţiuni.
(2) Acţiunea penală se pune în mişcare prin actul de inculpare prevăzut de lege.
(3) Acţiunea penală se poate exercita în tot cursul procesului penal, în condiţiile legii.
Acesta este un fragment din Codul de Procedură Penală din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Acesta este un fragment din Codul de Procedură Penală din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Noul Cod de procedură penală adnotat. Partea generală. Ediţia a II-a, revăzută şi adaugită
Reglementarea din acest articol este identică cu cea cuprinsă în art. 9 din legea veche.
Este de observat că prevederile din alin. (2) nu mai sunt necesare, dat fiind că, în actuala reglementare, singurul act procesual de inculpare este ordonanţa prin care procurorul pune în mişcare acţiunea penală (a se vedea prevederile art. 309). Celelalte modalităţi care se regăseau în legea veche - spre exemplu, posibilitatea ca procurorul să pună în mişcare acţiunea penală prin rechizitoriu sau oral, în faţa instanţei de judecată - nu mai există. De aceea, preluarea acestui alineat nu era necesară. [ Mai mult... ]
Noul Cod de procedură penală. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, ediţia 2
Codul de procedură penală comentat ediţia a 3-a, revizuită şi adăugită
Codul de procedură penală. Comentariu pe articole. Art. 1-603, ediţia 3
Evaziune fiscală. O abordare juridico-economică
Textul de lege analizat preia aproape în integralitate dispoziţiile corespondente din art. 9 C. proc. pen. din 1968.
Acţiunea penală constituie instrumentul juridic prin intermediul căruia se deduce în faţa organelor judiciare raportul conflictual de drept penal, în vederea dinamizării procesului penal şi realizării scopului său (N. Volonciu, Tratat de procedură penală. Partea generală, vol. I, Ed. Paideia, Bucureşti, 1993, p. 13). Ea constituie mijlocul legal prin care se realizează însuşi scopul procesului penal – acela ca orice infractor să fie pedepsit potrivit vinovăţiei sale – având un efect determinant în începerea şi desfăşurarea procesului penal (Gh. Mateuţ, Tratat de procedură penală. Partea generală, vol. I, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p. 670). [ Mai mult... ]
Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, ediţia 2
1. Definiţia acţiunii penale. Acţiunea penală este ansamblul de mijloace procesuale prin care se realizează tragerea la răspundere penală a unei persoane care a comis o infracţiune. Dacă raportul de drept penal se naşte odată cu nerespectarea normei, cel de drept procesual, odată cu sesizarea organelor judiciare. Naşterea raportului de drept procesual nu coincide însă cu debutul acţiunii penale. Noul Cod a păstrat acţiunea penală ca etapă procesuală distinctă, dar care acoperă şi faza urmăririi penale, nu doar pe cea a judecăţii. Ea succede începerii urmăririi penale cu privire la faptă, precum şi continuării ei in personam, survine atunci când se conturează elemente serioase de vinovăţie şi are drept obiect trimiterea în judecată, verificarea de către instanţă a acuzaţiei şi, finalmente, tragerea la răspundere penală. [ Mai mult... ]
Codul de procedură penală comentat ediţia a 3-a, revizuită şi adăugită
17.
Dreptul la acţiune. Încălcarea unei norme de drept penal de către o persoană dă naştere unui raport juridic de conflict între subiectul activ (persoana sau persoanele care au săvârşit, în calitate de autori, coautori, instigatori sau complici, o infracţiune fapt consumat ori o tentativă pedepsibilă), pe de o parte, şi subiectul pasiv al infracţiunii, care este statul, ca reprezentant al societăţii(131). Acest raport de drept substanţial, între stat şi infractor, presupune, pe de o parte, dreptul statului de a folosi acţiunea penală împotriva infractorului, de a-l trage la răspundere penală, de a-i aplica o pedeapsă şi de a-l sili să o execute, iar, pe de altă parte, obligaţia infractorului de a răspunde pentru infracţiunea săvârşită şi de a executa pedeapsa ce i-a fost aplicată, precum şi dreptul său de a folosi contraacţiunea de apărare împotriva acţiunii penale a statului(132). [ Mai mult... ]
Codul de procedură penală. Comentariu pe articole. Art. 1-603, ediţia 3
1. Definiţia acţiunii penale. Acţiunea penală este ansamblul de mijloace procesuale prin care se realizează tragerea la răspundere penală a unei persoane care a comis o infracţiune. Dacă raportul de drept penal se naşte odată cu nerespectarea normei, cel de drept procesual, odată cu sesizarea organelor judiciare. Naşterea raportului de drept procesual nu coincide însă cu debutul acţiunii penale. Noul Cod a păstrat acţiunea penală ca etapă procesuală distinctă, dar care acoperă şi faza urmăririi penale, nu doar pe cea a judecăţii. Ea succede începerii urmăririi penale cu privire la faptă, precum şi continuării ei in personam, survine atunci când se conturează elemente serioase de vinovăţie şi are drept obiect trimiterea în judecată, verificarea de către instanţă a acuzaţiei şi, finalmente, tragerea la răspundere penală. Pentru critica dispoziţiei legale care precizează obiectul acţiunii penale a se vedea M. Udroiu, Procedură penală. Partea generală, vol. I, ed. a 6-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2019; p. 71. Autorul arată că obiectul acţiunii penale este "judecata acuzaţiei penale formulate de către Ministerul Public, respectiv a apărărilor formulate de către inculpat". Este întemeiată critica; cum definiţia este construită în funcţie de obiectul acţiunii, preluarea acestor observaţii ar trebui să se reflecte şi în definiţia acţiunii penale, ca ansamblu de mijloace procesuale prin care se cercetează o faptă şi persoana care este acuzată că a comis-o, pentru a se stabili dacă aceasta din urmă răspunde penal; pentru o sinteză privind definirea acţiunii, în doctrina de drept penal şi în cea de drept civil, a se vedea acelaşi autor, Prolegomene la acţiunea civilă exercitată în procesul penal, în R.R.D.P. nr. 4/2018, p. 409-435. [ Mai mult... ]
Evaziune fiscală. O abordare juridico-economică
•
obiectul acţiunii penale: art. 14 alin. (1) C. pr. pen. prevede faptul că acţiunea penală are ca obiect tragerea la răspunderea penală a persoanelor care au săvârşit infracţiuni. Acţiunea penală se pune în mişcare prin actul de inculpare prevăzut de lege şi se poate exercita în tot cursul procesului penal; [ Mai mult... ]