Art 4 Prezumţia de nevinovăţie | Codul de Procedură Penală
Parte integrantă din Lege 135/2010
Acesta este un fragment din Codul de Procedură Penală din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Principiile şi limitele aplicării legii procesuale penale - Prezumţia de nevinovăţie -
Art. 4.
-
(1) Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă.
(2) După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.
Acesta este un fragment din Codul de Procedură Penală din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Codul de procedură penală adnotat, Volumul I, Partea generală, Ediţia a II-a revăzută şi adăugită
Noul Cod de procedură penală adnotat. Partea generală. Ediţia a II-a, revăzută şi adaugită
(1)
Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă.
(2)
După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.
LEGISLAŢIE CONEXĂ
Constituţia României - art. 23 alin. (11)
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului - art. 6 parag. 2 [ Mai mult... ]
Noul Cod de procedură penală adnotat. Partea generală. Ediţia a II-a, revăzută şi adaugită
Principiul prezumţiei de nevinovăţie păstrează conţinutul reglementării anterioare, dar este mai complet.
Elementul de noutate îl reprezintă prevederea expresă a principiului in dubio pro reo, în alin. (2), o prevedere necesară care impune - de la rangul de normă cu valoare de principiu fundamental - ca orice îndoială pe care o are organul judiciar în formarea propriei convingeri, după administrarea tuturor probelor într-o cauză penală, să fie interpretată în favoarea suspectului sau inculpatului. Este o garanţie a respectării principiului prezumţiei de nevinovăţie, căruia i se subsumează. [ Mai mult... ]
Noul Cod de procedură penală. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, ediţia 2
Codul de procedură penală comentat ediţia a 3-a, revizuită şi adăugită
Buletinul jurisprudenţei - Culegere de jurisprudenţă pe anul 2017
Concedierea disciplinară - De la teorie la practică -
Acest principiu are o vocaţie universală, fiind unul dintre drepturile fundamentale ale omului, acesta apare în Declaraţia de independenţă americană din 1776, în Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului din 1789 şi în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 1948. În art. 11 din această declaraţie se arată că: „Orice persoană învinuită a fi săvârşit o infracţiune este prezumată nevinovată atât timp cât nevinovăţia sa nu a fost stabilită într-un proces public cu asigurarea garanţiilor necesare apărării” (P. Buneci, Drept procesual penal. Partea generală, Ed. Universitară, Bucureşti, 2008, p. 45). [ Mai mult... ]
Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, ediţia 2
1. Noţiune. Prezumţia de nevinovăţie este principiul potrivit căruia, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată a priori nevinovată.
Obiectul său principal este acela de a asigura protejarea individului împotriva oricărui arbitrar prin garantarea libertăţii individuale, stimularea căutării adevărului în activitatea judiciară şi evitarea riscurilor care înrădăcinează cu uşurinţă credinţa că cel împotriva căruia se exercită o acţiune penală este vinovat (N. Volonciu, Tratat de procedură penală, vol. I, op. cit., 1998, p. 121; M.J. Essaid, La presomption d’innocence, op. cit., p. 88). [ Mai mult... ]
Codul de procedură penală comentat ediţia a 3-a, revizuită şi adăugită
3.
Principiul legalităţii. Se constată o uşoară modificare a textului care consacră acest principiu faţă de cel din art. 2 alin. (1) CPP 1968, care prevedea că "Procesul penal se desfăşoară atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege". Formularea din noul cod este mai exactă, deoarece extinde incidenţa principiului legalităţii la toate fazele procesului penal, nu doar la fazele de urmărire penală şi de judecată. Acest principiu caracterizează deopotrivă şi fazele de cameră preliminară şi de executare a hotărârilor judecătoreşti, fiind deci bine-venită rectificarea textului legal. De asemenea, noul cod nu mai reglementează în acelaşi articol cu principiul legalităţii şi oficialitatea procesului penal, ci consacră acest din urmă principiu în textul de la art. 7, cu o denumire şi o formulare distincte (obligativitatea punerii în mişcare şi a exercitării acţiunii penale). [ Mai mult... ]
Buletinul jurisprudenţei - Culegere de jurisprudenţă pe anul 2017
Omisiunea cadrelor medicale de a trece numele persoanei de la care s-a efectuat recoltarea probelor biologice(prima probă)şi a orei de recoltare a celei de-a două probe creează un dubiu rezonabil în legătură cu vinovăţia inculpatului.
Aceste omisiuni determină nelegalitatea administrării probei.
(Decizia penală nr. 1144/A/15 decembrie 2017)
Prin sentinţa penală nr. 160 din 8 iunie 2017, pronunţată de Judecătoria Costeşti, în baza art. 396 alin. 5 şi art. 16 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului PI, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, faptă prev. şi ped. de art. 336 alin. 1 C. pen. [ Mai mult... ]
Concedierea disciplinară - De la teorie la practică -
Prezumţia de nevinovăţie este reglementată atât prin art. 4[440] din Codul de procedură penală, cât şi prin art. 48[441] din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi prin Directiva 2016/343/UE privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumţiei de nevinovăţie şi a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale, precum şi prin art. 6[442] din Convenţia europeană a drepturilor omului. [ Mai mult... ]