Omorul
(1)
Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Acesta este un fragment din Codul Penal din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(2)
Tentativa se pedepseşte.
Omorul calificat
(1)
Omorul săvârşit în vreuna dintre următoarele împrejurări:
a)
cu premeditare;
b)
din interes material;
c)
pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei pedepse;
d)
pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea altei infracţiuni;
e)
de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune de omor sau o tentativă la infracţiunea de omor; Puneri în aplicare (1)
Acesta este un fragment din Codul Penal din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
f)
asupra a două sau mai multor persoane;
g)
asupra unei femei gravide;
h)
prin cruzimi,
se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2)
Tentativa se pedepseşte.
Uciderea la cererea victimei
Uciderea săvârşită la cererea explicită, serioasă, conştientă şi repetată a victimei care suferea de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestată medical, cauzatoare de suferinţe permanente şi greu de suportat, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Determinarea sau înlesnirea sinuciderii
Acesta este un fragment din Codul Penal din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(1)
Fapta de a determina sau înlesni sinuciderea unei persoane, dacă sinuciderea a avut loc, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 7 ani.
(2)
Când fapta prevăzută în alin. (1) s-a săvârşit faţă de un minor cu vârsta cuprinsă între 13 şi 18 ani sau faţă de o persoană cu discernământ diminuat, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 10 ani.
(3)
Determinarea sau înlesnirea sinuciderii, săvârşită faţă de un minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani sau faţă de o persoană care nu a putut să-şi dea seama de consecinţele acţiunilor sau inacţiunilor sale ori nu putea să le controleze, dacă sinuciderea a avut loc, se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(4)
Dacă actele de determinare sau înlesnire prevăzute în alin. (1) - (3) au fost urmate de o încercare de sinucidere, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.
Uciderea din culpă
(1)
Uciderea din culpă a unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2)
Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Când încălcarea dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere constituie prin ea însăşi o infracţiune se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
(3)
Dacă prin fapta săvârşită s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane, limitele speciale ale pedepsei prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) se majorează cu jumătate.
Acesta este un fragment din Codul Penal din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Codul penal adnotat. Partea specială. Jurisprudenţă naţională 2014-2020 (1)
Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2)
Tentativa se pedepseşte.
Jurisprudenţă
1.
Diferenţa faţă de infracţiunile de lovire sau alte violenţe şi vătămare corporală. Intenţia de a ucide
1.1.
Lovirea persoanei vătămate în cavitatea pleurală şi cea abdominală, producând efect compresiv asupra plămânului, precum şi prin hemoragie şi desterilizarea cavităţii peritoneale, salvarea acesteia datorându-se tratamentului chirurgical de înaltă calificare efectuat în timp util, constituie tentativă la infracţiunea de omor, iar nu infracţiunea vătămare corporală, deoarece, într-o atare, situaţie numai datorită întâmplării rezultatul letal nu s-a produs. Faţă de natura obiectului folosit în agresiune, zona corporală vizată şi intensitatea loviturii, nu se poate susţine că inculpatul nu a prevăzut posibilitatea producerii decesului victimei, rezultat pe care cel puţin l-a acceptat şi care a fost evitat numai datorită intervenţiei de specialitate (T. Galaţi, s. pen., sent. pen. nr. 334/2015, conform www.legal-land.ro). [ Mai mult... ]
Codul penal adnotat, Volumul II, Partea specială (1)
Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2)
Tentativa se pedepseşte.
CORELAŢII NORMATIVE
Legislaţie anterioară:
-
art. 174 C. pen.: (1) Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
(2)
Tentativa se pedepseşte.
Legislaţie conexă:
-
Norme constituţionale: art. 22 din Constituţia României. [ Mai mult... ]
Practică judiciară în materie penală. Drept penal. Partea specială (Dispoziţiile noului Cod penal) (1)
Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2)
Tentativa se pedepseşte.
Art. 174. -
Omorul (Codul penal din 1969)
(1)
Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
(2)
Tentativa se pedepseşte.
Doctrină
M. Blag, Unele probleme privind distincţia dintre tentativă de omor şi vătămare corporală gravă prin punerea în primejdie a vieţii persoanei, în Dreptul nr. 10-11/1993, p. 71; G. Cudriţescu, Discuţii referitoare la limitele legale ale dreptului la viaţă al persoanei, în Dreptul nr. 12/2007, p. 187; H. Diaconescu, D.R. Diţă, A.G. Gazdovici, Consideraţii în legătură cu raportul de cauzalitate în cazul infracţiunii de omor, în Dreptul nr. 10/2007, p. 145; H. Diaconescu, Consideraţii cu privire la momentul consumării infracţiunii de omor, în Dreptul nr. 3/2003, p. 143; H. Diaconescu, Infracţiunile de tentativă de omor. Elemente de diferenţiere ale acesteia de infracţiunile contra integrităţii corporale şi sănătăţii persoanei, în Dreptul nr. 3/2001, p. 94; H. Diaconescu, Probleme ivite în doctrina juridică şi practica judiciară cu privire la participaţia în cazul infracţiunii de omor, în Dreptul nr. 12/1999, p. 109; C. Dîscă, Infracţiunea de omor şi infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, în Pro Lege nr. 2/1990, p. 30; A. Filipaş, Despre convertirea faptului putativ în tentativă în materia infracţiunilor de omor, în R.D.P. nr. 4/1994, p. 54; Gh. Mateuţ, Distincţia dintre infracţiunea de omor şi alte infracţiuni, în R.D.P. nr. 1/2000, p. 31; Gh. Mateuţ, Unele consideraţii privind conţinutul constitutiv al infracţiunii de omor, în Dreptul nr. 7/1999, p. 84; Gh. Mateuţ, Unele probleme privind tentativa la omor, în Dreptul nr. 10/2000, p. 96; Gh. Mateuţ, V. Găzdac, Tentativa la infracţiunea de omor şi vătămarea corporală gravă, în Pro Lege nr. 1/1994, p. 74. [ Mai mult... ]
Noul Cod penal comentat. Partea specială. Ediţia a III-a, revăzută şi adăugită I.
NOUL COD PENAL ÎN RAPORT CU LEGEA PENALĂ ANTERIOARĂ[1]
În elaborarea noului Cod penal s-a urmărit, pe de o parte, valorificarea tradiţiei legislaţiei penale române, iar, pe de altă parte, racordarea la curentele de reglementare actuale ale unor sisteme juridice de referinţă în dreptul penal european. Aceste două direcţii avute în vedere la elaborarea Codului au putut fi conciliate tocmai prin analiza atentă a evoluţiei legislaţiei penale române. Astfel, în valorificarea tradiţiei legislaţiei noastre penale s-a pornit de la prevederile Codului penal din 1936, multe dintre ele menţinute şi de Codul penal din 1968. Aşa cum este cunoscut, Codul din 1936 a avut două surse de inspiraţie principale - Codul penal italian şi Codul penal din Transilvania (în esenţă, de inspiraţie austriacă). În acelaşi timp, este o realitate că, în prezent, reglementările penale cu cea mai largă influenţă în dreptul european aparţin în continuare spaţiului german şi italian. Convergenţa reglementărilor propuse de noul Cod cu cele din aceste legislaţii şi cu cele pe care ele le-au inspirat (dreptul spaniol, elveţian, portughez) a permis valorificarea creativă a tradiţiei naţionale concomitent cu realizarea unor reglementări armonizate cu tendinţele actuale ale dreptului penal european. Fidelitatea faţă de tradiţia italo-germană nu presupune însă preluarea unor dispoziţii din aceste legislaţii în forma în care ele se regăseau la momentul elaborării Codului penal din 1936, ci, dimpotrivă, luarea în considerare a evoluţiei intervenite în aceste sisteme, a teoriilor şi reglementărilor moderne dezvoltate între timp. [ Mai mult... ]
Codul penal adnotat. Partea specială. Jurisprudenţă naţională 2014-2020 (1)
Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2)
Tentativa se pedepseşte.
Jurisprudenţă
1.
Diferenţa faţă de infracţiunile de lovire sau alte violenţe şi vătămare corporală. Intenţia de a ucide
1.1.
Lovirea persoanei vătămate în cavitatea pleurală şi cea abdominală, producând efect compresiv asupra plămânului, precum şi prin hemoragie şi desterilizarea cavităţii peritoneale, salvarea acesteia datorându-se tratamentului chirurgical de înaltă calificare efectuat în timp util, constituie tentativă la infracţiunea de omor, iar nu infracţiunea vătămare corporală, deoarece, într-o atare, situaţie numai datorită întâmplării rezultatul letal nu s-a produs. Faţă de natura obiectului folosit în agresiune, zona corporală vizată şi intensitatea loviturii, nu se poate susţine că inculpatul nu a prevăzut posibilitatea producerii decesului victimei, rezultat pe care cel puţin l-a acceptat şi care a fost evitat numai datorită intervenţiei de specialitate (T. Galaţi, s. pen., sent. pen. nr. 334/2015, conform www.legal-land.ro). [ Mai mult... ]
Drept penal. Partea specială I. Infracţiuni contra persoanei şi infracţiuni contra patrimoniului, ediţia 4
Structura capitolului
Acest capitol conţine cinci infracţiuni: Omorul; Omorul calificat; Uciderea la cererea victimei; Determinarea sau înlesnirea sinuciderii; Uciderea din culpă. Capitolul are drept corespondent Secţiunea 1, Omuciderea, din Capitolul I din Titlul II din Codul penal din 1969, secţiune în care erau incluse şase infracţiuni, respectiv: Omorul (art. 174); Omorul calificat (art. 175); Omorul deosebit de grav (art. 176); Pruncuciderea (art. 177); Uciderea din culpă (art. 178) şi Determinarea sau înlesnirea sinuciderii (art. 179). După cum se poate observa, legiuitorul a renunţat la infracţiunea de omor deosebit de grav, dar elemente circumstanţiale ale acesteia se regăsesc, parţial, în omorul calificat. Infracţiunea de pruncucidere apare sub o altă denumire marginală (uciderea ori vătămarea nou-născutului săvârşită de către mamă) în Capitolul III, la art. 200. În plus, apare o nouă incriminare, uciderea la cererea victimei. [ Mai mult... ]
Drept penal. Partea specială I. Infracţiuni contra persoanei şi infracţiuni contra patrimoniului, ediţia 6
Structura capitolului
Acest capitol conţine cinci infracţiuni: Omorul; Omorul calificat; Uciderea la cererea victimei; Determinarea sau înlesnirea sinuciderii; Uciderea din culpă. Capitolul are drept corespondent Secţiunea 1, Omuciderea, din Capitolul I din Titlul II din Codul penal din 1969, secţiune în care erau incluse şase infracţiuni, respectiv: Omorul (art. 174); Omorul calificat (art. 175); Omorul deosebit de grav (art. 176); Pruncuciderea(art. 177); Uciderea din culpă (art. 178) şi Determinarea sau înlesnirea sinuciderii(art. 179). După cum se poate observa, legiuitorul a renunţat la infracţiunea de omor deosebit de grav, dar elemente circumstanţiale ale acesteia se regăsesc, parţial, în omorul calificat. Infracţiunea de pruncucidere apare sub o altă denumire marginală(uciderea ori vătămarea nou-născutului săvârşită de către mamă) în Capitolul III, la art. 200. În plus, apare o nouă incriminare, uciderea la cererea victimei. [ Mai mult... ]
Drept penal. Partea specială I. Infracţiuni contra persoanei şi infracţiuni contra patrimoniului, ediţia 4
Structura capitolului
Acest capitol conţine cinci infracţiuni: Omorul; Omorul calificat; Uciderea la cererea victimei; Determinarea sau înlesnirea sinuciderii; Uciderea din culpă. Capitolul are drept corespondent Secţiunea 1, Omuciderea, din Capitolul I din Titlul II din Codul penal din 1969, secţiune în care erau incluse şase infracţiuni, respectiv: Omorul (art. 174); Omorul calificat (art. 175); Omorul deosebit de grav (art. 176); Pruncuciderea (art. 177); Uciderea din culpă (art. 178) şi Determinarea sau înlesnirea sinuciderii (art. 179). După cum se poate observa, legiuitorul a renunţat la infracţiunea de omor deosebit de grav, dar elemente circumstanţiale ale acesteia se regăsesc, parţial, în omorul calificat. Infracţiunea de pruncucidere apare sub o altă denumire marginală (uciderea ori vătămarea nou-născutului săvârşită de către mamă) în Capitolul III, la art. 200. În plus, apare o nouă incriminare, uciderea la cererea victimei. [ Mai mult... ]
Drept penal. Partea specială I. Infracţiuni contra persoanei şi infracţiuni contra patrimoniului, ediţia 6
Structura capitolului
Acest capitol conţine cinci infracţiuni: Omorul; Omorul calificat; Uciderea la cererea victimei; Determinarea sau înlesnirea sinuciderii; Uciderea din culpă. Capitolul are drept corespondent Secţiunea 1, Omuciderea, din Capitolul I din Titlul II din Codul penal din 1969, secţiune în care erau incluse şase infracţiuni, respectiv: Omorul (art. 174); Omorul calificat (art. 175); Omorul deosebit de grav (art. 176); Pruncuciderea(art. 177); Uciderea din culpă (art. 178) şi Determinarea sau înlesnirea sinuciderii(art. 179). După cum se poate observa, legiuitorul a renunţat la infracţiunea de omor deosebit de grav, dar elemente circumstanţiale ale acesteia se regăsesc, parţial, în omorul calificat. Infracţiunea de pruncucidere apare sub o altă denumire marginală(uciderea ori vătămarea nou-născutului săvârşită de către mamă) în Capitolul III, la art. 200. În plus, apare o nouă incriminare, uciderea la cererea victimei. [ Mai mult... ]
Drept penal. Partea specială I. Infracţiuni contra persoanei şi infracţiuni contra patrimoniului, ediţia 4
Structura capitolului
Acest capitol conţine cinci infracţiuni: Omorul; Omorul calificat; Uciderea la cererea victimei; Determinarea sau înlesnirea sinuciderii; Uciderea din culpă. Capitolul are drept corespondent Secţiunea 1, Omuciderea, din Capitolul I din Titlul II din Codul penal din 1969, secţiune în care erau incluse şase infracţiuni, respectiv: Omorul (art. 174); Omorul calificat (art. 175); Omorul deosebit de grav (art. 176); Pruncuciderea (art. 177); Uciderea din culpă (art. 178) şi Determinarea sau înlesnirea sinuciderii (art. 179). După cum se poate observa, legiuitorul a renunţat la infracţiunea de omor deosebit de grav, dar elemente circumstanţiale ale acesteia se regăsesc, parţial, în omorul calificat. Infracţiunea de pruncucidere apare sub o altă denumire marginală (uciderea ori vătămarea nou-născutului săvârşită de către mamă) în Capitolul III, la art. 200. În plus, apare o nouă incriminare, uciderea la cererea victimei. [ Mai mult... ]
