Art 190 Uciderea la cererea victimei | Codul Penal
Parte integrantă din Lege 286/2009
Acesta este un fragment din Codul Penal din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Infracţiuni contra vieţii - Uciderea la cererea victimei -
Art. 190. -
Uciderea săvârşită la cererea explicită, serioasă, conştientă şi repetată a victimei care suferea de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestată medical, cauzatoare de suferinţe permanente şi greu de suportat, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Acesta este un fragment din Codul Penal din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Codul penal adnotat, Volumul II, Partea specială
Practică judiciară în materie penală. Drept penal. Partea specială (Dispoziţiile noului Cod penal)
Noul Cod penal comentat. Partea specială. Ediţia a III-a, revăzută şi adăugită
Uciderea săvârşită la cererea explicită, serioasă, conştientă şi repetată a victimei care suferea de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestată medical, cauzatoare de suferinţe permanente şi greu de suportat, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
EXPUNERE DE MOTIVE
A fost expres reglementată infracţiunea de ucidere la cererea victimei, ca o formă atenuată a omorului, reînscriind astfel reglementarea nu doar pe linia tradiţiei existente în dreptul nostru (art. 468 C. pen. 1936), ci şi în tradiţia majorităţii codurilor europene [§ 216 C. pen. german, § 77 C. pen. austriac, art. 143 alin. (4) C. pen. spaniol, art. 134 C. pen. portughez, art. 114 C. pen. elveţian, § 235 C. pen. norvegian]. Reintroducerea acestui text se impunea însă, înainte de toate, ca urmare a noului regim al circumstanţelor atenuante consacrat de partea generală. Într-adevăr, dacă în reglementarea actuală, împrejurarea avută în vedere de acest articol poate fi valorificată ca o circumstanţă atenuantă judiciară, ducând astfel la aplicarea unei pedepse sub minimul special, în noua reglementare, chiar reţinând o atenuantă judiciară, pedeapsa aplicată nu se va mai situa obligatoriu sub acest minim. De aceea, pentru a permite aplicarea unei pedepse care să corespundă gradului de pericol social al acestei fapte, era necesară o reglementare legală distinctă. În fine, a fost preferată denumirea marginală de ucidere la cererea victimei şi nu cea de omor la cererea victimei, pentru a exclude această faptă dintre antecedentele omorului calificat prevăzut de art. 189 lit. e). [ Mai mult... ]
Practică judiciară în materie penală. Drept penal. Partea specială (Dispoziţiile noului Cod penal)
Uciderea săvârşită la cererea explicită, serioasă, conştientă şi repetată a victimei care suferea de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestată medical, cauzatoare de suferinţe permanente şi greu de suportat, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Notă:
Infracţiunea nu are corespondent în Codul penal din 1969.
Doctrină
P. Dungan, Infracţiunea de ucidere la cererea victimei, în R.D.P. nr. 1/2010, pp. 48-51; E. Tanislav, Dreptul la moarte, în R.D.P. nr. 1/2000, p. 98. [ Mai mult... ]
Noul Cod penal comentat. Partea specială. Ediţia a III-a, revăzută şi adăugită
I.
NOUL COD PENAL ÎN RAPORT CU LEGEA PENALĂ ANTERIOARĂ[71]
Incriminarea infracţiunii de ucidere la cererea victimei, ca o formă atenuată a omorului, se înscrie pe linia tradiţiei existente în dreptul nostru (art. 468 C. pen. 1936)[72]. Reintroducerea acestui text se impunea însă, înainte de toate, ca urmare a noului regim al circumstanţelor atenuante consacrat de Partea generală. Într-adevăr, dacă în precedenta reglementare, împrejurarea avută în vedere în art. 190 C. pen. putea fi valorificată ca o circumstanţă atenuantă judiciară, ducând, astfel, la aplicarea unei pedepse sub minimul special, în noua reglementare, chiar dacă s-ar reţine o circumstanţă atenuantă judiciară, pedeapsa aplicată nu se va mai situa obligatoriu sub acest minim. De aceea, pentru a permite aplicarea unei pedepse care să corespundă gradului de pericol social al acestei fapte, era necesară o reglementare legală distinctă. În fine, a fost preferată denumirea marginală de ucidere la cererea victimei, şi nu cea de omor la cererea victimei, pentru a exclude această faptă dintre antecedentele omorului calificat prevăzut de art. 189 lit. e). [ Mai mult... ]
Noul Cod penal. Note • Corelaţii • Explicaţii, ediţia 1
Codul penal. Comentariu pe articole, ediţia 2
Drept penal. Partea specială I, ediţia 2
Drept penal. Partea specială
Noul Cod penal. Comentarii pe articole
1. Prezentare comparativă. Pornind de la ideea că uciderea unei persoane, la cererea acesteia, în condiţiile prevăzute de lege, este o formă de omor care relevă un grad de pericol social in abstracto mult mai scăzut decât alte forme ale omorului şi, ţinând cont de tradiţie, deoarece această faptă era prevăzută şi în C. pen. din 1937, legiuitorul noul C. pen. a reglementat o formă atenuată a infracţiunii de omor – uciderea la cererea victimei. [ Mai mult... ]
Codul penal. Comentariu pe articole, ediţia 2
1. Precedent legislativ. Codul penal din 1969 nu prevedea o astfel de infracţiune, sau una similară. Această incriminare este, totuşi, o revenire la o infracţiune deja existentă, sub o formă asemănătoare, în legislaţia noastră penală. Astfel, în Codul din 1936 erau incriminate ca variante atenuate ale omorului: fapta săvârşită în urma rugăminţilor stăruitoare şi repetate ale victimei (crima de omor la rugăminte), precum şi fapta comisă „sub impulsul unui sentiment de milă, pentru a curma chinurile fizice ale unei persoane care suferea de o boală incurabilă şi a cărei moarte era inevitabilă din această cauză” (art. 468 C. pen.. din 1936). [ Mai mult... ]
Drept penal. Partea specială I, ediţia 2
Codul penal de la 1969 nu prevedea oastfel de infracţiune sau una similară. Această incriminare este totuşi orevenire la oinfracţiune deja existentă, sub oformă asemănătoare, în legislaţia noastră penală. Astfel, în Codul de la 1936 erau incriminate ca variante atenuate ale omorului: fapta săvârşită în urma rugăminţilor stăruitoare şi repetate ale victimei (crima de omor la rugăminte), precum şi fapta comisă „sub impulsul unui sentiment de milă, pentru acurma chinurile fizice ale unei persoane care suferea de oboală incurabilă şi acărei moarte era inevitabilă din această cauză” (art. 468 din Codul de la 1936). Prevederea acestei variante atenuate la infracţiunea de omor în noul Cod penal nu se înscrie doar în tradiţia legislaţiei noastre penale antebelice, ci şi într-o tradiţie acodurilor penale europene. În plus, introducerea acestui text se impunea, înainte de toate, ca urmare anoului regim al circumstanţelor atenuante consacrat de partea generală. Astfel, dacă în vechea reglementare, împrejurarea avută în vedere în art. 190 putea fi valorificată ca ocircumstanţă atenuantă judiciară, ducând astfel la aplicarea unei pedepse sub minimul special, în noua reglementare, chiar reţinând oatenuantă judiciară, pedeapsa aplicată nu se mai situează, obligatoriu, sub acest minim. „De aceea, pentru apermite aplicarea unei pedepse care să corespundă gradului de pericol social al acestei fapte, era necesară oreglementare legală distinctă. În fine, afost preferată denumirea marginală de ucidere la cererea victimei şi nu cea de omor la cererea victimei, pentru aexclude această faptă dintre antecedentele omorului calificat prevăzut de art. 189 lit. e)”130. [ Mai mult... ]
Drept penal. Partea specială
1.
Noţiune. Potrivit art. 190 CP, "Uciderea săvârşită la cererea explicită, serioasă, conştientă şi repetată a victimei care suferea de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestată medical, cauzatoare de suferinţe permanente şi greu de suportat, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani".
2.
Obiectul juridic îl reprezintă relaţiile sociale care asigură protecţia vieţii persoanei. Dreptul la viaţă este considerat ca fiind drept absolut şi indisponibil, opozabil tuturor, care impune obligarea tuturor celorlalţi oameni să respecte dreptul la viaţă al altuia şi să se abţină de la orice încălcare a vieţii altuia. [ Mai mult... ]
Noul Cod penal. Comentarii pe articole
Incriminarea analizată, constând în uciderea la cererea victimei, nu are corespondent în Codul penal din 1969, însă, cu unele deosebiri, era reglementată prin art. 468 din Codul penal din 1936.
Uciderea la cererea victimei - sau euthanasia activă - a fost incriminată deoarece, chiar dacă orice persoană fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, potrivit alin. (2) al art. 26 din Constituţie, nu există şi dreptul de a dispune de viaţa altei persoane, chiar dacă aceasta cere explicit, serios, conştient şi repetat, din cauza suferinţelor în care se află, o atare rezolvare. [ Mai mult... ]