(1)
Divulgarea, fără drept, de informaţii confidenţiale privind data, timpul, locul, modul sau mijloacele prin care urmează să se administreze o probă, de către un magistrat sau un alt funcţionar public care a luat cunoştinţă de acestea în virtutea funcţiei, dacă prin aceasta poate fi îngreunată sau împiedicată urmărirea penală, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2)
Dezvăluirea, fără drept, de mijloace de probă sau de înscrisuri oficiale dintr-o cauză penală, înainte de a se dispune o soluţie de netrimitere în judecată ori de soluţionare definitivă a cauzei, de către un funcţionar public care a luat cunoştinţă de acestea în virtutea funcţiei, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
(3)
Dezvăluirea, fără drept, de informaţii dintr-o cauză penală, de către un martor, expert sau interpret, atunci când această interdicţie este impusă de legea de procedură penală, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.

Acesta este un fragment din Codul Penal din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(4)
Nu constituie infracţiune fapta prin care sunt divulgate ori dezvăluite acte sau activităţi vădit ilegale comise de autorităţi într-o cauză penală.
Acesta este un fragment din Codul Penal din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Codul penal adnotat. Partea specială. Jurisprudenţă naţională 2014-2020 (1)
Divulgarea, fără drept, de informaţii confidenţiale privind data, timpul, locul, modul sau mijloacele prin care urmează să se administreze o probă, de către un magistrat sau un alt funcţionar public care a luat cunoştinţă de acestea în virtutea funcţiei, dacă prin aceasta poate fi îngreunată sau împiedicată urmărirea penală, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2)
Dezvăluirea, fără drept, de mijloace de probă sau de înscrisuri oficiale dintr-o cauză penală, înainte de a se dispune o soluţie de netrimitere în judecată ori de soluţionare definitivă a cauzei, de către un funcţionar public care a luat cunoştinţă de acestea în virtutea funcţiei, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă. [ Mai mult... ]
Codul penal adnotat, Volumul II, Partea specială (1)
Divulgarea, fără drept, de informaţii confidenţiale privind data, timpul, locul, modul sau mijloacele prin care urmează să se administreze o probă, de către un magistrat sau un alt funcţionar public care a luat cunoştinţă de acestea în virtutea funcţiei, dacă prin aceasta poate fi îngreunată sau împiedicată urmărirea penală, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2)
Dezvăluirea, fără drept, de mijloace de probă sau de înscrisuri oficiale dintr-o cauză penală, înainte de a se dispune o soluţie de netrimitere în judecată ori de soluţionare definitivă a cauzei, de către un funcţionar public care a luat cunoştinţă de acestea în virtutea funcţiei, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă. [ Mai mult... ]
Noul Cod penal comentat. Partea specială. Ediţia a III-a, revăzută şi adăugită I.
NOUL COD PENAL ÎN RAPORT CU LEGEA PENALĂ ANTERIOARĂ[961]
Această infracţiune nu are corespondent în Codul penal anterior. Reglementarea acestei noi infracţiuni urmăreşte în primul rând creşterea gradului de exigenţă faţă de funcţionarii care îşi desfăşoară activitatea în domeniul administrării justiţiei în legătură cu modul de gestionare a unor date şi informaţii pe care le obţin în cursul unui proces penal, care pot influenţa semnificativ aflarea adevărului ori dreptul la un proces echitabil al persoanei cercetate sau judecate. Practica judiciară a dovedit fără echivoc că reglementările nepenale sunt insuficiente şi ineficiente, astfel că folosirea mijloacelor penale pentru atingerea scopului urmărit este justificată şi apare ca singura soluţie viabilă[962]. În acelaşi timp, se urmăreşte întărirea garanţiilor privind dreptul la un proces echitabil şi în special prezumţia de nevinovăţie, consacrate în art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Potrivit Convenţiei, statele semnatare au, pe lângă obligaţia negativă de a se abţine de la orice încălcare a drepturilor în afara limitelor permise, şi obligaţia pozitivă de a lua măsurile necesare să asigure garantarea acestor drepturi împotriva încălcării lor de către orice altă persoană, astfel că încălcarea prezumţiei de nevinovăţie angajează responsabilitatea statului în cazul încălcării oricăreia dintre cele două obligaţii arătate[963]. [ Mai mult... ]
Noul Cod penal. Note • Corelaţii • Explicaţii, ediţia 1
1. Prezentare comparativă. Această infracţiune nu are corespondent în C. pen. din 1968. Reglementarea acestei noi infracţiuni urmăreşte în primul rând creşterea gradului de exigenţă faţă de funcţionarii care îşi desfăşoară activitatea în domeniul administrării justiţiei în legătură cu modul de gestionare a unor date şi informaţii pe care le obţin în cursul unui proces penal, care pot influenţa semnificativ aflarea adevărului ori dreptul la un proces echitabil al persoanei cercetate sau judecate. Practica judiciară a dovedit fără echivoc că reglementările nepenale sunt insuficiente şi ineficiente, astfel că folosirea mijloacelor penale pentru atingerea scopului urmărit este justificată şi apare ca singura soluţie viabilă. [ Mai mult... ]
Drept penal. Partea specială II, ediţia 2
Textul art. 277 C. pen.. prevede o infracţiune fără corespondent în legislaţia anterioară. Raţiunea reglementării, arătată pe larg de Expunerea de motive a Codului penal, constă, în primul rând, în urmărirea creşterii gradului de exigenţă a funcţionarilor care îşi desfăşoară activitatea în domeniul administrării justiţiei în legătură cu modul de gestionare a unor date şi informaţii pe care le obţin în cursul unui proces penal, care pot influenţa semnificativ aflarea adevărului ori dreptul la un proces echitabil al persoanei cercetate sau judecate. Practica judiciară anterioară intrării în vigoare a Codului penal „a dovedit fără echivoc că reglementările actuale nepenale sunt insuficiente şi ineficiente, astfel că folosirea mijloacelor penale pentru atingerea scopului urmărit este justificată şi apare ca singura soluţie viabilă”. [ Mai mult... ]
Drept penal. Partea specială
A. Noţiune. Caracterizare
Potrivit art. 277 CP, "(1) Divulgarea, fără drept, de informaţii confidenţiale privind data, timpul, locul, modul sau mijloacele prin care urmează să se administreze o probă, de către un magistrat sau un alt funcţionar public care a luat cunoştinţă de acestea în virtutea funcţiei, dacă prin aceasta poate fi îngreunată sau împiedicată urmărirea penală, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. [ Mai mult... ]
Noul Cod penal. Comentarii pe articole
Compromiterea intereselor justiţiei nu are corespondent în Codul penal din 1969, fiind o incriminare nouă(31).
Infracţiunea analizată este prevăzută într-o variantă tip [alin. (1) al art. 277] şi în două variante atenuate [alin. (2) şi (3) ale art. 277].
Prin incriminarea formei tip s-a urmărit împiedicare scurgerii de informaţii cu caracter confidenţial privitoare la urmărirea penală, informaţii a căror divulgare poate conduce la îngreunarea sau imposibilitatea administrării unei probe (de exemplu, divulgarea adresei locuinţei la care a fost autorizată şi urmează a fi efectuată o percheziţie domiciliară), cu consecinţa afectării actului de justiţie. [ Mai mult... ]
Drept penal. Partea specială II, ediţia 3
Textul art. 277 C. pen.. prevede o infracţiune fără corespondent în legislaţia anterioară. Raţiunea reglementării, arătată pe larg de Expunerea de motive a Codului penal, constă, în primul rând, în urmărirea creşterii gradului de exigenţă a funcţionarilor care îşi desfăşoară activitatea în domeniul administrării justiţiei în legătură cu modul de gestionare a unor date şi informaţii pe care le obţin în cursul unui proces penal, care pot influenţa semnificativ aflarea adevărului ori dreptul la un proces echitabil al persoanei cercetate sau judecate. Practica judiciară anterioară intrării în vigoare a Codului penal „a dovedit fără echivoc că reglementările actuale nepenale sunt insuficiente şi ineficiente, astfel că folosirea mijloacelor penale pentru atingerea scopului urmărit este justificată şi apare ca singura soluţie viabilă”. [ Mai mult... ]