Căile de atac - Apelul -
Limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a supus judecăţii la prima instanţă
(1)
Prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe.
(2)
Părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi decât cele invocate la prima instanţă sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. Instanţa de apel poate încuviinţa şi administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri.

Acesta este un fragment din Codul de procedură civilă din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(3)
În apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi.
(4)
Părţile pot însă să expliciteze pretenţiile care au fost cuprinse implicit în cererile sau apărările adresate primei instanţe.
(5)
Se vor putea cere, de asemenea, dobânzi, rate, venituri ajunse la termen şi orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanţe şi va putea fi invocată compensaţia legală.
Acesta este un fragment din Codul de procedură civilă din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Noul Cod de procedură civilă adnotat - Include doctrină şi jurisprudenţă
BIBLIOGRAFIE: Viorel Mihai Ciobanu, Gabriel Boroi ş.a., Unele consideraţii referitoare la efectul devolutiv al apelului, cu privire specială asupra noţiunii de "explicitare a pretenţiilor", cuprinsă în art, 478 alin. (4) NCPC şi asupra invocării necompetenţei în această cale de atac, disponibil pe http://www.juridice.ro.
DOCTRINĂ
"În alin. (2) al art. 478, legea stabileşte că în faţa instanţei de apel părţile nu se pot folosi de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi decât cele invocate în faţa primei instanţe sau arătate în cererea de apel, respectiv în motivarea acestuia ori în întâmpinare. Dar şi motivele sau mijloacele de apărare invocate prin cerere sau întâmpinare nu pot viza, desigur, decât aspecte ce ţin de judecata în primă instanţă şi de hotărârea prin care s-a finalizat aceasta. Trebuie avut în vedere şi faptul că unele cereri nu pot fi formulate pentru prima oară în apel, cum ar fi perimarea cererii de chemare în judecată [art. 420 alin. (3) NCPC]. La fel şi probele care se propun în plus faţă de prima instanţă trebuie să urmărească dovedirea unor fapte avute în vedere în acea instanţă. Legea îngăduie însă în teza finală a alin. (2) al art. 478 ca instanţa de apel să încuviinţeze şi administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri, dar, desigur, în legătură cu aspecte ce pot fi dezbătute în instanţa de apel" [V.M. Ciobanu, Unele aspecte privind cererea de apel şi efectele ei, cp. cit., p. 491]. [ Mai mult... ]
Călăuza juristului. Cereri şi actiuni în justiţie, ediţia online martie 2016
Cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe nu poate fi schimbat în apel. Astfel, ceea ce s-a supus judecăţii la prima instanţă reprezintă oaltă limită aefectului devolutiv al apelului, stabilită de art. 478 C. proc. civ.. Conform acestui articol, părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi decât cele invocate la prima instanţă sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. De asemenea, în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi. Totuşi, legea prevede că părţile pot să expliciteze pretenţiile care au fost cuprinse implicit în cererile sau apărările adresate primei instanţe. Această posibilitate legală va pune probleme de interpretare şi aplicare, fiind necesar ase stabili dacă aspectele relevate în această explicitare reprezintă odezvoltare aunor pretenţii deja formulate sau reprezintă în realitate noi pretenţii. Mai mult, este necesar ase stabili care sunt pretenţiile cuprinse implicit în cerere, având în vedere că, potrivit art. 194 lit. c) C. proc. civ.., obiectul cererii trebuie precizat de la momentul formulării cererii de chemare în judecată, adăugarea altor pretenţii putând fi făcută în condiţiile art. 204 C. proc. civ.. [ Mai mult... ]
Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, ediţia 2
1. Tantum devolutum quantum iudicatum. Textul comentat consacră, în primul său alineat, o a doua regulă restrictivă în materie de devoluţiune: tantum devolutum quantum iudicatum. Această regulă tradiţională în procedură exprimă ideea că efectele apelului nu se pot răsfrânge decât numai asupra a ceea ce s-a judecat de către prima instanţă (I. Leş, Tratat de drept procesual civil, ed. a 5-a, 2010, p. 717). [ Mai mult... ]
Noul Cod de procedură civilă. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Principiul tantum devolutum quantum iudicatum este o altă regulă care limitează caracterul devolutiv al apelului. Potrivit acestei reguli, apelul vizează numai ceea ce s-a judecat de către prima instanţă, neputându-se formula direct, în această cale de atac, cereri noi, respectiv nu se poate extinde cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe. Altfel spus, instanţa superioară este chemată să judece, să controleze numai ceea ce a judecat prima instanţă, nefiind posibil să se modifice elementele de la prima instanţă şi nici să se formuleze cereri noi (V.M. Ciobanu, G. Boroi, T.C. Briciu, Drept procesual civil. Curs selectiv. Teste grilă, ed. a 5-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011, p. 353). Într-o formulă sintetică, se poate spune că regula tantum devolutum quantum iudicatum nu permite modificarea în faza apelului a elementelor pe care prima instanţă le-a avut în vedere la pronunţarea hotărârii. [ Mai mult... ]
Noul Cod de procedură civilă Comentariu pe articole Ediţia a 2-a revizuită şi adăugită Vol. II. Art. 456-1134 1.
Tantum devolutum quantum iudicatum. Articolul 478 NCPC dă valoare normativă principiului tantum devolutum quantum iudicatum.
În primul alineat se enunţă regula neschimbării în calea de atac a cadrului procesual stabilit în faţa primei instanţe.
Un prim aspect ce trebuie precizat este acela că neschimbarea calităţii părţilor trebuie raportată la dreptul substanţial(192). Totodată, regula analizată înseamnă că nu poate fi modificat cadrul procesual atât sub aspect subiectiv, astfel încât nu vor putea fi introduse în cauză alte persoane decât cele care au figurat ca părţi la prima instanţă, dar nici extins sub aspect obiectiv, neputând fi formulate cereri noi de către părţile preexistente ale cauzei, după cum nu este permisă nici schimbarea cauzei cererii de chemare în judecată. [ Mai mult... ]
Călăuza juristului. Cereri şi actiuni în justiţie, ediţia online martie 2016
Cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe nu poate fi schimbat în apel. Astfel, ceea ce s-a supus judecăţii la prima instanţă reprezintă oaltă limită aefectului devolutiv al apelului, stabilită de art. 478 C. proc. civ.. Conform acestui articol, părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi decât cele invocate la prima instanţă sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. De asemenea, în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi. Totuşi, legea prevede că părţile pot să expliciteze pretenţiile care au fost cuprinse implicit în cererile sau apărările adresate primei instanţe. Această posibilitate legală va pune probleme de interpretare şi aplicare, fiind necesar ase stabili dacă aspectele relevate în această explicitare reprezintă odezvoltare aunor pretenţii deja formulate sau reprezintă în realitate noi pretenţii. Mai mult, este necesar ase stabili care sunt pretenţiile cuprinse implicit în cerere, având în vedere că, potrivit art. 194 lit. c) C. proc. civ.., obiectul cererii trebuie precizat de la momentul formulării cererii de chemare în judecată, adăugarea altor pretenţii putând fi făcută în condiţiile art. 204 C. proc. civ.. [ Mai mult... ]