Hotărârile judecătoreşti - Cheltuielile de judecată -
Cuantumul cheltuielilor de judecată
(1)
Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului. Puneri în aplicare (1)
Acesta este un fragment din Codul de procedură civilă din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(2)
Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său.
(3)
Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător la plata experţilor judiciari şi a specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3).
(4)
Nu vor putea fi însă micşorate cheltuielile de judecată având ca obiect plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, precum şi plata sumelor cuvenite martorilor potrivit alin. (1).
Acesta este un fragment din Codul de procedură civilă din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Noul Cod de procedură civilă adnotat - Include doctrină şi jurisprudenţă
BIBLIOGRAFIE: Dumitru-Daniel Şerban, Revizuirea judiciară a cuantumului cheltuielilor de judecată, în Dreptul nr. 1/2010, pp. 125-134.
JURISPRUDENŢĂ
DECIZII DE SPEŢĂ
1.
Acordarea cheltuielilor de judecată. Justificare. Astfel, este real că, în ceea ce priveşte culpa procesuală - fundament al răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată -, aceasta nu presupune în mod necesar reaua-credinţă (pentru care art. 723 NCPC prevede alte sancţiuni), cheltuielile de judecată acordându-se propter litem sed, non proprter crimen. La fel de adevărat este însă şi faptul că acelaşi concept de culpă procesuală nu se defineşte implicit din soluţia dată procesului, ca unic criteriu de stabilire a existenţei şi întinderii ei, chiar în condiţiile în care textul art. 274 vechiul C. proc. civ. (art. 451 NCPC - n.a.) face trimitere la poziţia judiciară a părţii care a câştigat procesul. Prin urmare, existenţa culpei procesuale trebuie stabilită în raport de circumstanţele particulare ale cauzelor astfel încât, în măsura în care soluţia prin care se tranşează litigiul dintre părţi este rezultatul direct al efectului unei modificări legislative ce nu putea fi anticipată de părţile litigante (în speţă adoptarea legii în temeiul căreia faptele reţinute prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu mai sunt prevăzute drept contravenţii), culpa procesuală a organului constatator nu poate fi reţinută, aşa cum corect a statuat prima instanţă. De altfel, însăşi această recurentă susţine în motivarea recursului teza potrivit căreia culpa procesuală nu se identifică cu reaua-credinţă. Recurenta citează din considerentele deciziei nr. 539 din 17 aprilie 1970 fostului Tribunal Suprem, însă nu observă că însăşi acest argument jurisprudenţial relevă faptul că acordarea cheltuielilor de judecată care se bazează pe culpa procesuală a părţii din vina căreia s-a purtat procesul este independentă de modul în care a fost soluţionat litigiul (sens în care în doctrină s-au utilizat şi alte criterii de fundamentare a obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată - cum ar fi cel al prezumţiei de răspundere irefragabilă, a răspunderii obiective rezultate din activitatea neculpabilă) pentru a susţine şi explica acele situaţii în care partea, deşi a câştigat procesul, va suporta cheltuielile de judecată [Trib. Bistriţa-Năsăud, s. civ., dec. nr. 368/2011, disponibilă pe www.portal.just.ro]. [ Mai mult... ]
Călăuza juristului. Cereri şi actiuni în justiţie, ediţia online martie 2016
2. obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 451-453 C. proc. civ.. [ Mai mult... ]
Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, ediţia 2
1. Noţiune şi importanţă. Cheltuielile de judecată reprezintă totalitatea sumelor de bani pe care trebuie să le suporte părţile în legătură cu activitatea lor procesuală. Într-un stat social şi de drept, cheltuielile implicate de distribuirea justiţiei trebuie să fie suportate de stat. Desigur, trebuie să avem în vedere cu deosebire acele cheltuieli care sunt determinate de organizarea şi întreţinerea aparatului judiciar. Pe de altă parte, suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de înfăptuirea justiţiei de societate, iar în ultimă instanţă de către contribuabili, ar constitui o sarcină excesiv de împovărătoare şi deopotrivă inechitabilă. [ Mai mult... ]
Noul Cod de procedură civilă. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Prin raportare la vechea reglementare (art. 274-277 C. proc. civ. din 1865) noul C. proc. civ. acordă o atenţie sporită cheltuielilor de judecată, tratându-le într-un mod mult mai amplu decât o făcea C. proc. civ. din 1865.
Chiar dacă apreciez ca fiind de bun augur o asemenea reglementare, unele modificări care privesc posibilitatea pe care o are instanţa de a reduce anumite cheltuieli de judecată, necesită o abordare atentă din perspectiva soluţiilor pe care le pot genera în practică. [ Mai mult... ]
Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole. Ediţia a 2-a revizuită şi adăugită. Vol. I. Art. 1-455 1.
Noţiune. Cheltuielile de judecată reprezintă totalitatea sumelor avansate de părţi pe parcursul procesului, în legătură cu soluţionarea litigiului, dispoziţiile art. 451 alin. (1) NCPC stabilind elementele componente ale acestora; prin noţiunea de parte ce va putea fi obligată la suportarea cheltuielilor de judecată se va înţelege nu numai reclamantul şi pârâtul, ci şi intervenienţii voluntari sau forţaţi(1246). [ Mai mult... ]
Călăuza juristului. Cereri şi actiuni în justiţie, ediţia online martie 2016
2. obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 451-453 C. proc. civ.. [ Mai mult... ]
