(1)
În tot cursul executării, executorul judecătoresc este obligat să aibă rol activ, stăruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală şi cu celeritate a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, cu respectarea dispoziţiilor legii, a drepturilor părţilor şi ale altor persoane interesate.
(2)
Dacă socoteşte că este în interesul executării, executorul judecătoresc îi va cere debitorului, în condiţiile legii, lămuriri în scris în legătură cu veniturile şi bunurile sale, inclusiv cele aflate în proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie, asupra cărora se poate efectua executarea, cu arătarea locului unde se află acestea, precum şi pentru a-l determina să execute de bunăvoie obligaţia sa, arătându-i consecinţele la care s-ar expune în cazul continuării executării silite. În toate cazurile, debitorul va fi informat cu privire la cuantumul estimativ al cheltuielilor de executare.
(3)
Refuzul nejustificat al debitorului de a se prezenta ori de a da lămuririle necesare, precum şi darea cu rea-credinţă de informaţii incomplete atrag răspunderea acestuia pentru toate prejudiciile cauzate, precum şi aplicarea sancţiunii prevăzute la art. 188 alin. (2).
Acesta este un fragment din Codul de procedură civilă din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Acesta este un fragment din Codul de procedură civilă din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Noul Cod de procedură civilă adnotat - Include doctrină şi jurisprudenţă
BIBLIOGRAFIE: Valeriu Capcelea, Locul şi rolul deontologiei prcfesionale în efectuarea acţiunilor de executare silită de către executorul judecătoresc, în RRES nr. 4/2012, pp. 110-119; Valeriu Capcelea, Dimensiunea morală a comportamentului executorului judecătoresc în procesul consultării clientului, în RRES nr. 4/2014, pp. 85-91.
JURISPRUDENŢĂ
DECIZII DE SPEŢĂ
1.
Plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc de a realiza un act de executare. Condiţii. Plângerea poate avea ca obiect refuzul de a îndeplini orice acte de executare, inclusiv refuzul de a "efectua o executare silită". Această soluţie se întemeiază tocmai pe faptul că şi refuzul de a efectua o executare silită trebuie motivat de executorul judecătoresc. Iar motivarea este o cerinţă generală a oricărei decizii judiciare sau administrative susceptibile de a fi controlată de o instanţă de judecată. Pe de altă parte, şi refuzul de a efectua o executare se integrează, în ultimă instanţă, în formula largă privitoare la refuzul de a îndeplini un act de executare. Folosirea în art. 53 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 a singularului - refuzul "de întocmire a unui act" - nu poate conduce la o interpretare formală. În mod raţional, trebuie admis că legea nu are în vedere numai refuzul de a îndeplini un act de executare şi inadmisibilitatea plângerii în ipoteza refuzului de a îndeplini un complex de acte de executare, adică refuzul de a "efectua o executare silită" [Trib. Argeş, s. civ., dec. nr. 816/2013, în RRES nr. 2/2013, p. 144]. [ Mai mult... ]
Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, ediţia 2
noul C. proc. civ. civilă consacră în mod expres principiul rolului activ al executorului judecătoresc şi cuprinde un ansamblu de norme procedurale de natură a determina o sporire a rolului executorului judecătoresc în realizarea misiunii sale (a se vedea pentru amănunte, I. Leş, Examen sumar asupra rolului activ al executorului judecătoresc în condiţiile noilor reglementări procesuale, în Conferinţa internaţională „Executorul judecătoresc între rol activ şi organ de jurisdicţie”, 25-27 august 2011, Tg. Mureş, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011, p. 11-22; L. Manea, Rolul activ al executorului judecătoresc în lumina Noului Cod de procedură civilă, în Conferinţa internaţională „Executorul judecătoresc între rol activ şi organ de jurisdicţie”, p. 210-222). [ Mai mult... ]
Noul Cod de procedură civilă. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Reglementarea rolului activ al judecătorului, împreună cu reluarea prevederilor de la art. 625 noul C. proc. civ. referitoare la respectarea dispoziţiilor legii, a drepturilor părţilor şi ale altor persoane interesate, creează premisele independenţei şi ale imparţialităţii executorului judecătoresc faţă de părţi.
Executorul este dator să depună toată priceperea sa în realizarea integrală a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, dar nu ca reprezentant sau prepus al creditorului, ci ca organ al statului, dator să dea substanţă forţei coercitive a acestuia, atunci când aceasta este necesară. [ Mai mult... ]
Noul Cod de procedură civilă Comentariu pe articole Ediţia a 2-a revizuită şi adăugită Vol. II. Art. 456-1134 1.
Justificare. Limite. Stabilirea principiului rolului activ al executorului judecătoresc este consecinţa faptului că acesta exercită un serviciu public a cărui normală desfăşurare trebuie garantată chiar de către stat, în virtutea obligaţiei generale pozitive reglementate în art. 626 NCPC.
Conduita prescrisă executorului pentru ca acesta să îşi exercite rolul activ constă în folosirea tuturor mijloacelor admise de lege pentru atingerea scopului urmărit, şi anume realizarea integrală şi cu celeritate a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu. [ Mai mult... ]
Executarea silită în Codul de procedură civilă. Comentariu pe articole 1.
Rolul activ în faza executării silite. Dacă în faza judecăţii rolul activ este atribuit instanţei de judecată în condiţiile art. 22 C. proc. civ., în faza executării silite rolul activ revine executorului judecătoresc, acesta urmând a depune toate diligenţele în vederea atingerii scopului executării silite, respectiv realizarea integrală a obligaţiei stipulate în cuprinsul titlului executoriu.
2.
Conţinutul rolului activ. Rolul activ al executorului judecătoresc se manifestă în tot timpul executării silite şi constă în: [ Mai mult... ]
Codul de procedură civilă. Comentarii şi explicaţii, ediţia 1
1. Reglementare. Rolul activ al judecătorului, împreună cu reluarea prevederilor de la art. 625 C. proc. civ.. referitoare la respectarea dispoziţiilor legii, a drepturilor părţilor şi ale altor persoane interesate, creează premisele independenţei şi ale imparţialităţii executorului judecătoresc faţă de părţi.
Executorul este dator să depună toată priceperea sa în realizarea integrală a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, dar nu ca reprezentant sau prepus al creditorului, ci ca organ al statului, dator să dea substanţă forţei coercitive a acestuia, atunci când aceasta este necesară. [ Mai mult... ]
