Promulgarea legii | Constituţia
Acesta este un fragment din Constituţia României (republicată în 2003). Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Parlamentul - Legiferarea -
ARTICOLUL 77
Promulgarea legii
(1) Legea se trimite, spre promulgare, Preşedintelui României. Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire.
(2) Înainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii.
(3) Dacă Preşedintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut verificarea constituţionalităţii ei, promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curţii Constituţionale, prin care i s-a confirmat constituţionalitatea.
Acesta este un fragment din Constituţia României (republicată în 2003). Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Acesta este un fragment din Constituţia României (republicată în 2003). Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Raporturile dintre Guvern şi Parlament, ediţia 1
Constituţia României. Comentariu pe articole, ediţia 1
Drept constituţional şi instituţii politice, Vol II, ediţia 15
Drept administrativ, Vol I, ediţia 4
Constituţia României. Comentariu pe articole, ediţia 2
În ceea ce priveşte cel de-al doilea aspect, cel referitor la reexaminarea la cererea Preşedintelui României, în şedinţă comună, aunei legi adoptate prin angajarea răspunderii Guvernului, sunt necesare câteva precizări impuse, pe de oparte, de raţiunea instituirii prin Constituţie aacestei reglementări iar, pe de altă parte, de procedura propriu-zisă areexaminării unei asemenea legi. Legea asupra căreia Guvernul şi-a angajat răspunderea, odată adoptată de Parlament, este olege ca oricare alta. Prin urmare, cu privire la aceasta, Preşedintele României poate cere, în temeiul art. 77 din Constituţie, republicată, reexaminarea acesteia. Din această perspectivă, în doctrină s-a subliniat că Preşedintele României nu este ţinut de această procedură – aadoptării legii prin angajarea răspunderii – acesta tratând legea respectivă ca pe orice altă lege, putând deci să ceară Parlamentului reexaminarea acesteia354. Acest lucru este posibil, întrucât dincolo de procedura specială prin care este adoptată în Parlament, oasemenea lege este supusă reexaminării, fie la solicitarea Preşedintelui României, fie ca urmare aconstatării neconstituţionalităţii ei-în tot sau în parte, prin decizie – de către Curtea Constituţională; de asemenea, olege adoptată prin asumarea răspunderii trebuie să respecte normele prevăzute de lege355 cu privire la elaborarea actelor normative şi poate fi modificată sau abrogată conform procedurii legislative obişnuite.
354 D. Apostol Tofan, în I. Muraru, E.S. Tănăsescu (coord.), Constituţia României, 2008, p. 1080.
355 Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în MOf nr. 260 din 21 aprilie 2010.
[ Mai mult... ]
[ Mai mult... ]
Constituţia României. Comentariu pe articole, ediţia 1
§ 1. Promulgarea legii
Procesul legislativ se termină prin promulgarea legii. Promulgarea legii nu are o definiţie constituţională. Ea este însă o operaţiune circumscrisă atribuţiilor şefului statului, prin care se pune capăt procesului legislativ. Promulgarea legii reprezintă astfel actul prin care şeful statului constată că procesul legislativ este finalizat ori că obiecţiile sale cu privire la o lege adoptată de Parlament au fost reexaminate de acesta şi, dacă este cazul, legea a fost supusă verificării Curţii Constituţionale, fiind epuizate toate etapele procedurii legislative. În opinia noastră, promulgarea este operaţiunea prin care şeful statului îşi exercită prerogativele constituţionale privitoare la adoptarea legii şi se materializează într-un decret care consacră finalizarea procesului legislativ. Promulgarea devine, astfel, actul şefului statului prin care se ia cunoştinţă de terminarea procesului legislativ şi se dispune publicarea legii în Monitorul Oficial al României, făcându-se posibilă intrarea în vigoare a legii şi mai ales cunoaşterea acesteia. În sistemul constituţional românesc, promulgarea legii nu are semnificaţia înzestrării acesteia cu formulă executorie. [ Mai mult... ]
Drept constituţional şi instituţii politice, Vol II, ediţia 15
Am arătat, deja, că, la exercitarea funcţiei legislative de către parlament, concură şi alte autorităţi, mai ales executivul. De aceea, şeful de stat are importante atribuţii în acest domeniu. Astfel, Preşedintele României: promulgă legile (art. 77), având dreptul de acere, osingură dată, reexaminarea legii; semnează legile în vederea publicării lor în Monitorul Oficial; poate sesiza Curtea Constituţională în legătură cu neconstituţionalitatea legilor, potrivit art. 146 lit. a) sau în legătură cu conflicte juridice de natură constituţională, potrivit art. 146 lit. e) din Constituţia revizuită. [ Mai mult... ]
Drept administrativ, Vol I, ediţia 4
O astfel de susţinere are în vedere obligaţia Preşedintelui de promulgare alegilor, potrivit art. 77 din Constituţie, care ar îndeplini astfel oatribuţie specifică puterii legislative, alături de altele de acest fel, cum ar fi dizolvarea Parlamentului etc. Fragilitatea unui asemenea punct de vedere este demonstrată de faptul că, ulterior acestei afirmaţii, având în vedere rolul Preşedintelui de mediator între puterile statului, precum şi între stat şi societate, consacrat de art. 80 alin. (2) din Constituţie, acelaşi autor este de părere că Preşedintele României nu poate fi inclus nici în puterea legislativă şi nici în cea executivă. [ Mai mult... ]
Constituţia României. Comentariu pe articole, ediţia 2
§1
Promulgarea legii
Cu excepţia legilor constituţionale pentru care există o procedură specială de adoptare, celelalte legi parcurg şi etapa promulgării legii, ca etapă finală anterioară intrării în vigoare şi producerii de efecte juridice. Promulgarea reprezintă actul prin care, de regulă, şeful statului autentifică şi învesteşte legea adoptată de către Parlament cu autoritate, dispunând publicarea ei în publicaţia oficială a statului. Prin promulgare, legea devine executorie, capătă astfel forţă juridică (C. Ionescu, Unele reflecţii pe marginea art. 77 din Constituţia României, republicată, p. 337). [ Mai mult... ]