Plata datoriilor sociale | Codul Civil
Parte integrantă din Lege 287/2009
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Societatea simplă - Lichidarea societăţii -
Plata datoriilor sociale
Art. 1.945. -
Asociaţii sau, după caz, lichidatorul sunt ţinuţi a plăti creditorii societăţii, a consemna sumele necesare pentru plata creanţelor exigibile la o dată ulterioară, contestate sau care nu au fost înfăţişate de creditori, şi a înapoia cheltuielile ori avansurile făcute în interesul social de unii asociaţi.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Noul Cod civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă, Vol. II
JURISPRUDENŢĂ
DECIZII DE SPEŢĂ
Societate comercială. Radiere din registrul comerţului. Creanţă stabilită prin hotărâre judecătorească după data radierii. Irelevanţă. Lichidarea societăţilor comerciale, a doua fază a procesului de dispariţie a personalităţii juridice a societăţii comerciale, reprezintă ansamblul de operaţiuni necesare încheierii afacerilor societăţii aflate în curs în momentul în care survine dizolvarea societăţii, operaţiuni necesare pentru stabilirea, identificarea şi cuantificarea activelor şi transformarea lor în numerar, stabilirea pasivului, plata creditorilor sociali şi împărţirea rezultatelor lichidării între asociaţi. Trecerea societăţii comerciale în faza lichidării provoacă unele consecinţe asupra acesteia, precum: activitatea va fi subordonată exigenţelor lichidării, scopul societăţii şi obiectul său de activitate modificându-se în acest sens (scopul societăţii nu mai constă în realizarea de beneficii, ci realizarea finalităţilor lichidării, iar obiectul societăţii se limitează la realizarea operaţiunilor comerciale aflate în curs la momentul dizolvării, toate actele care emană de la societate arătând că aceasta se află în lichidare); administratorii statutari sunt înlocuiţi cu lichidatorii (înlocuirea administratorilor cu lichidatorii reclamă îndeplinirea unor formalităţi de publicitate şi predarea gestiunii societăţii către lichidatori); adunarea generală a asociaţilor îşi încetează existenţa. Lichidarea voluntară se deosebeşte de falimentul societăţii (care este o lichidare judiciară a acesteia), prin aceea că, în timp ce falimentul este dispus de judecătorul-sindic, lichidarea voluntară este decisă de asociaţi, ea intervenind ca urmare a dizolvării; falimentul intervine în situaţia în care societatea este în insolvenţă, în timp ce lichidarea voluntară poate interveni şi în cazul activităţii normale a societăţii; lichidarea voluntară se desfăşoară, în principiu, în interesul asociaţilor, în timp ce falimentul se desfăşoară în interesul comun al creditorilor. Chiar dacă este adevărat că procedurii de lichidare voluntară îi lipsesc avantajele procedurii de executare colectivă (controlul judiciar exercitat de judecătorul-sindic, în procedura de lichidare voluntară intervenţia tribunalului fiind limitată la soluţionarea eventualelor opoziţii ale creditorilor sau ale asociaţilor la actele lichidatorului judiciar; suspendarea de drept a tuturor urmăririlor silite individuale contra debitorului; anularea actelor şi transferurilor frauduloase efectuate în cursul perioadei suspecte de către debitorul aflat în insolvenţă, prin care acesta îşi externalizează activele în dauna creditorilor; acţiunea în răspundere patrimonială contra membrilor organelor de conducere şi/sau de supraveghere ale debitorului ori a altor persoane care au contribuit la ajungerea societăţii în stare de insolvenţă prin anumite fapte sau acte descrise de lege), nu înseamnă că poate fi primită critica recurenţilor privitoare la faptul că în mod nelegal societatea intimată a solicitat radierea din registrul comerţului în baza Legii nr. 31/1990, iar nu în conformitate cu Legea nr. 85/2006, cum ar fi fost normal. Aceasta întrucât lichidarea reprezintă procedura obişnuită de "deces" al persoanei juridice, în timp ce procedura insolvenţei, în cadrul căreia falimentul este doar una dintre modalităţile de realizare a procedurii concursuale, are în vedere o modalitate specifică de dispariţie a persoanei juridice, adică lichidarea bunurilor debitorului pentru cauză de insolvenţă. Legea societăţilor comerciale este, din acest punct de vedere, lege generală faţă de Legea insolvenţei, fiind înlăturată de la aplicare în cazul în care societatea, chiar aflată în curs de lichidare, este în stare insolvenţă, primul act normativ dispunând expres, în art. 260 alin. (2), că lichidarea nu liberează pe asociaţi şi nu împiedică deschiderea procedurii de faliment a societăţii. Articolul 252 din Legea nr. 31/1990, republicată, instituie unele reguli obligatorii referitoare la lichidare, reguli care se impun chiar dacă în actul constitutiv asociaţii ar fi dispus altfel: societatea îşi păstrează personalitatea juridică pentru nevoile lichidării; lichidarea se desfăşoară, în principiu, în interesul asociaţilor, lichidarea este obligatorie, odată ce societatea s-a dizolvat. Sumele obţinute din vânzarea bunurilor societăţii supuse lichidării, ca şi cele rezultate din valorificarea creanţelor acesteia, sunt destinate, mai întâi, acoperirii pasivului (satisfacerii creditorilor sociali), iar restul, satisfacerii drepturilor reziduale ale asociaţilor, neputându-se face nicio repartizare în contul acţiunilor sau părţilor sociale înaintea achitării tuturor creditorilor sociali. Articolul 256 reglementează o ordine de preferinţă, obligatorie între creditorii sociali şi asociaţi, care se impune lichidatorului. Drepturile cuvenite asociaţilor nu se pot plăti mai înainte de achitarea tuturor datoriilor sociale, fapt pentru care este posibil ca asociaţii să nu mai încaseze nimic după achitarea acestor debite. În concepţia Legii societăţilor comerciale, activele societăţii sunt prefăcute în bani, sumele rezultate servind, în primul rând, acoperirii pasivului social, după care sumele rămase sunt împărţite între asociaţi, în proporţie cu participarea acestora la capitalul social (sau în conformitate cu cele dispuse în actul constitutiv, asociaţii având dreptul să deroge de la criteriul obişnuit al participării la capitalul social cu aporturi), lichidatorii care fac plăţi asociaţilor cu încălcarea acestui principiu putând fi traşi la răspundere penală pentru săvârşirea infracţiunii reglementate de art. 278 din Lege. După lichidarea societăţii şi radierea ei din registrul comerţului, creditorii sociali îi pot urmări doar pe asociaţii care au o răspundere nelimitată. Totuşi, trebuie observat că, după încetarea societăţii prin radiere, încetează şi calitatea de asociat. Urmărirea asociatului cu răspundere nelimitată după lichidarea societăţii este posibilă numai dacă a fost declanşată în timpul existenţei societăţii [lucru posibil, întrucât, conform art. 85 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, hotărârea judecătorească obţinută împotriva societăţii este opozabilă oricărui asociat], iar declanşarea procedurii colective se poate cere numai până la terminarea lichidării. Societatea nemaiexistând, riscul imposibilităţii fortuite de executare este în sarcina creditorului care, prezumându-se că a luat cunoştinţă de faza în care se află societatea comercială (formalităţile care însoţesc dizolvarea şi lichidarea au, în principal, un scop de informare a terţilor), nu a fost suficient de diligent în recuperarea creanţei sale. Societatea, odată radiată din registrul comerţului, nu mai beneficiază de subiectivitate proprie şi nu mai are o răspundere juridică proprie. Asociaţii cu răspundere limitată nu răspund de datoriile societăţii dincolo de aportul lor la capitalul social. Ca atare, creanţa respectivă nu va mai putea fi recuperată, cu excepţia cazului în care ar fi îndeplinite, în persoana vreunuia dintre foştii asociaţi în societatea radiată, condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză (adio de in rem verso) [C.A. Timişoara, s. a II-a civ., dec. nr. 2175/2011, în C.A.T.B.J. 2011, IV, p. 113]. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. III. Art. 1650-2664. Contracte speciale. Privilegii şi garanţii. Prescripţia extinctivă. Drept internaţional privat
Codul civil. Comentariu pe articole, ediţia 3
Dreptul familiei. Ediţia a 3-a, revizuită şi adăugită
Notă Art. 1945
Această normă impune lichidatorului o ordine de preferinţă în efectuarea plăţilor.
Lichidatorul nu va putea proceda la distribuirea unor sume către asociaţi în contul activului net decât după plata pasivului social.
De altfel, în materia societăţilor comerciale, art. 278 din Legea nr. 31/1990 califică încălcarea acestei ordini drept infracţiune. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
1. Condiţii. Lichidatorul va efectua plata creditorilor societăţii (aceia din lista întocmită cu ocazia inventarului, precum şi creditorii cunoscuţi ulterior). Dacă aceştia nu sunt identificaţi, lichidatorul va proceda la consemnarea de sume corespunzătoare creanţelor pe numele lor. Pentru creanţele nescadente, se consemnează sumele necesare, care vor rămâne indisponibilizate până la data scadenţei; se consemnează şi sumele necesare plăţii creanţelor contestate (deşi existenţa acestora este condiţionată de respingerea „contestaţiei”) sau plăţii creanţelor neînfăţişate de creditori (sunt trecute în contabilitate, dar nesolicitate de creditori). Se achită şi cheltuielile sau avansurile făcute în interesul societăţii de unii dintre asociaţi. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. III. Art. 1650-2664. Contracte speciale. Privilegii şi garanţii. Prescripţia extinctivă. Drept internaţional privat
1.
Lichidarea societăţii impune efectuarea unor operaţiuni specifice care au drept rezultat lichidarea patrimoniului social. Operaţiunile constau în lichidarea activului şi pasivului societăţii. Scopul lor este transformarea bunurilor societăţii în bani şi achitarea datoriilor societăţii. Dispoziţiile de la art. 1945 instituie o ordine de preferinţă obligatorie în efectuarea plăţilor acestor datorii. [ Mai mult... ]
Codul civil. Comentariu pe articole, ediţia 3
1. Condiţii. Lichidatorul va efectua plata creditorilor societăţii (aceia din lista întocmită cu ocazia inventarului, precum şi creditorii cunoscuţi ulterior). Dacă aceştia nu sunt identificaţi, lichidatorul va proceda la consemnarea de sume corespunzătoare creanţelor pe numele lor. Pentru creanţele nescadente, se consemnează sumele necesare, care vor rămâne indisponibilizate până la data scadenţei; se consemnează şi sumele necesare plăţii creanţelor contestate (deşi existenţa acestora este condiţionată de respingerea "contestaţiei") sau plăţii creanţelor neînfăţişate de creditori (sunt trecute în contabilitate, dar nesolicitate de creditori). Se achită şi cheltuielile sau avansurile făcute în interesul societăţii de unii dintre asociaţi. [ Mai mult... ]
Dreptul familiei. Ediţia a 3-a, revizuită şi adăugită
Din punctul de vedere al lichidării, regimul separaţiei se aseamănă cu societatea, lichidarea acesteia făcându-se în acelaşi mod, prin plata datoriilor sociale, restituirea aporturilor şi împărţirea excedentului rămas în urma lichidării (art. 1945-1946 C. civ.). [ Mai mult... ]