Legea aplicabilă obligaţiilor contractuale
(1)
Legea aplicabilă obligaţiilor contractuale se determină potrivit reglementărilor dreptului Uniunii Europene.

Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(2)
În materiile care nu intră sub incidenţa reglementărilor Uniunii Europene sunt aplicabile dispoziţiile prezentului cod privind legea aplicabilă actului juridic, dacă nu se prevede altfel prin convenţii internaţionale sau prin dispoziţii speciale.
Legea aplicabilă obligaţiilor extracontractuale
(1)
Legea aplicabilă obligaţiilor extracontractuale se determină potrivit reglementărilor dreptului Uniunii Europene.
(2)
În materiile care nu intră sub incidenţa reglementărilor Uniunii Europene se aplică legea care cârmuieşte fondul raportului juridic preexistent între părţi, dacă nu se prevede altfel prin convenţii internaţionale sau prin dispoziţii speciale.
Răspunderea pentru atingeri aduse personalităţii
(1)
Pretenţiile de reparaţii întemeiate pe o atingere adusă vieţii private sau personalităţii, inclusiv prin mass-media sau orice alt mijloc public de informare, sunt cârmuite, la alegerea persoanei lezate, de:
a)
legea statului reşedinţei sale obişnuite;
b)
legea statului în care s-a produs rezultatul păgubitor;

Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
c)
legea statului în care autorul daunei îşi are reşedinţa obişnuită ori sediul social.
(2)
În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) se cere şi condiţia ca autorul daunei să fi trebuit în mod rezonabil să se aştepte ca efectele atingerii aduse personalităţii să se producă în unul dintre acele două state.
(3)
Dreptul la replică împotriva atingerilor aduse personalităţii este supus legii statului în care a apărut publicaţia sau de unde s-a difuzat emisiunea.
Stingerea obligaţiilor
(1)
Delegaţia şi novaţia sunt supuse legii aplicabile obligaţiei care le formează obiectul.
(2)
Compensaţia este supusă legii aplicabile creanţei căreia i se opune stingerea, parţială sau totală, prin compensaţie.
Pluralitatea de debitori
Creditorul care îşi valorifică drepturile împotriva mai multor debitori trebuie să se conformeze legii aplicabile în raporturile sale cu fiecare dintre ei.

Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Dreptul de regres
(1)
Dreptul unui debitor de a exercita regresul împotriva unui codebitor există numai dacă legile aplicabile ambelor datorii îl admit.
(2)
Condiţiile de exercitare a regresului sunt determinate de legea aplicabilă datoriei pe care codebitorul o are faţă de creditorul urmăritor.
(3)
Raporturile dintre creditorul care a fost dezinteresat şi debitorul plătitor sunt supuse legii aplicabile datoriei acestuia din urmă.
(4)
Dreptul unei instituţii publice de a exercita regresul este stabilit de legea aplicabilă statutului său organic. Admisibilitatea şi exerciţiul regresului sunt guvernate de dispoziţiile alin. (2) şi (3).
Moneda de plată
(1)
Moneda de plată este definită de legea statului care a emis-o.
(2)
Efectele pe care moneda le exercită asupra întinderii unei datorii sunt determinate de legea aplicabilă datoriei.

Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(3)
Legea statului în care trebuie efectuată plata determină în ce anume monedă urmează ca ea să fie făcută, afară numai dacă, în raporturile de drept internaţional privat născute din contract, părţile au convenit o altă monedă de plată.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Noul Cod civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă, Vol. II
BIBLIOGRAFIE: Gabriel Cornel Grigore, Legea aplicabilă contractului internaţional potrivit Regulamentului CE nr. 593/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale (Roma I) şi Convenţiei intraamericane privind dreptul aplicabil contractelor internaţionale (CID1P), în Dreptul nr. 3/2012, pp. 163-181; Vasile Muscalu, Regulamentul (C.E.) nr. 593/2008 al Parlamentului European şi al Comisiei privind legea aplicabilă în cazul obligaţiilor contractuale. Câmpul de aplicare. Caracterul universal. Libertatea de a alege. Legea aplicabilă în lipsa alegerii (I), în Dreptul nr. 6/2009; Vasile Muscalu, Regulamentul (C.E.) nr. 593/2008 al Parlamentului European şi al Comisiei privind legea aplicabilă în cazul obligaţiilor contractuale. Contractele de transport. Contractele de consum. Contractele de asigurări (II), în Dreptul nr. 7/2009; Vasile Muscalu, Regulamentul (C.E.) nr. 593/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului privind legea aplicabilă în cazul obligaţiilor contractuale. Legile de poliţie şi cesiunea de creanţe (III), în Dreptul nr. 8/2009; Brânduşa Ştefănescu, Consideraţii asupra soluţiilor legale uniforme vizând legea aplicabilă contractului de comerţ internaţional, în Revista Română de Drept Privat nr. 6/2007, pp. 154-171. [ Mai mult... ]
.....
BIBLIOGRAFIE: Alina Oprea, Competenţa jurisdicţională în materie de delicte săvârşite pe internet, în RRDP nr. 2/2007, pp. 121-160; Alina Oprea, Noua reglementare europeană a conflictelor de legi în materie delictuală: Regulamentul (CE) nr. 864/2007 (Roma II), în RRDP nr. 3/2008, pp. 138-193.
JURISPRUDENŢĂ
HOTĂRÂRI CJCE
Negocieri precontractuale. Rea-credinţă a uneia dintre părţi. În cazul în care nu există obligaţii liber asumate de către părţi, una faţă de cealaltă, cu ocazia negocierilor privind încheierea unui contract şi se invocă încălcarea unor reguli de drept, precum cele care impun părţilor să acţioneze cu bună-credinţă în cadrul respectivelor negocieri, acţiunea prin care se urmăreşte angajarea răspunderii precontractuale a pârâtului se include în "materia delictuală sau cvasidelictuală" la care se referă art. 5 pct. 3 din Convenţia de la Bruxelles, art. 5 pct. 3 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 [C.J.C.E., Fonderie Officine Meccaniche Tacconi SpA/Heinrich Wagner Sinto Maschinerfabrik GmbH (HWS), Hotărârea din 17 septembrie 2002, cauza C-334/00, în Repertoriu de jurisprudenţă 2002, p. I-07357]. [ Mai mult... ]
.....
JURISPRUDENŢĂ
HOTĂRÂRI CJCE
1.
Locul unde s-a produs sau riscă să se producă fapta prejudiciabilă. Expresia "locul unde s-a produs fapta prejudiciabilă" vizează atât locul unde s-a produs evenimentul cauzator al prejudiciului, cât şi locul materializării prejudiciului. Aceste două locuri pot constitui o legătură semnificativă din punctul de vedere al competenţei judiciare, fiecare dintre ele fiind susceptibil, în funcţie de împrejurări, să furnizeze indicii deosebit de utile în ceea ce priveşte probele şi organizarea procesului. În ceea ce priveşte aplicarea acestor două criterii privind legătura în cazul acţiunilor care au ca obiect repararea unui prejudiciu moral pretins cauzat de o publicare calomniatoare, Curtea a considerat că, în cazul unei calomnieri prin intermediul unui articol din presă difuzat în mai multe state contractante, victima poate formula o acţiune în despăgubire împotriva editorului fie în faţa instanţelor statului contractant de la locul de stabilire a editorului publicaţiei calomniatoare, competente în ceea ce priveşte repararea întregului prejudiciu rezultat din calomniere, fie în faţa instanţelor din fiecare stat contractant în care a fost difuzată publicaţia şi în care victima pretinde că ar fi suferit o atingere adusă reputaţiei sale, competente să se pronunţe numai asupra prejudiciului cauzat în statul instanţei sesizate [CJCE, Shevill şi alţii. Hotărârea din 7 martie 1995, cauza C-68/93, în Rec., p. I-415, §20, 21 şi 33]. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Articolul trimite la dreptul UE în ceea ce priveşte legea aplicabilă îndeplinirii obligaţiilor contractuale, iar în domeniile nereglementate de dreptul comunitar, la dispoziţiile noului Cod civil, dacă prin tratate sau convenţii internaţionale nu se dispune altfel.
În consecinţă, legea aplicabilă obligaţiilor contractuale este independentă de legea aplicabilă contractului. [ Mai mult... ]
Drept civil. Partea generală conform noului Cod civil, Vol 1, ediţia 1
Când determinarea legii civile aplicabile depinde de calificarea ce urmează să fie dată unei instituţii sau unui raport juridic civil, se ia în considerare calificarea juridică stabilită de legea română etc.
Principalele norme conflictuale stabilite de noul Cod civil sunt următoarele: a) starea şi capacitatea persoanei fizice sunt cârmuite de legea naţională, adică în cazul nostru de legea statului român (art. 2572); b) condiţiile de fond cerute pentru încheierea căsătoriei sunt determinate de legea naţională afiecăruia dintre viitorii soţi la momentul celebrării căsătoriei [art. 2586 alin. (1)], iar forma încheierii căsătoriei este supusă legii statului pe teritoriul căruia se celebrează (art. 2587 alin.1); c) efectele generale şi patrimoniale dintre soţi sunt supuse legii reşedinţei obişnuite asoţilor, iar în lipsă, legii cetăţeniei comune asoţilor, iar în cazul în care au cetăţenii deosebite, se aplică legea statului pe teritoriul căruia căsătoria afost celebrată [art. 2589 alin. (1) - (2)]; aceeaşi lege reglementează şi divorţul (art. 2597-2602), filiaţia (art. 2603-2606), adopţia (art. 2607-2610), autoritatea părintească (art. 2611), obligaţia de întreţinere (art. 2612); c) bunurile (art. 2613-2632); d) moştenirea (art. 2633-2636); e) actul juridic (art. 2637-2638); f) obligaţiile (art. 2640-2646); g) cambia, biletul la ordin şi cecul (art. 2647-2658); h) fiducia; i) prescripţia extinctivă. Legea cuprinde şi numeroase dispoziţii detaliate sub forma de precizări suplimentare la regulile generale la care ne-am referit mai sus. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
1.Libertatea de alegere alegii aplicabile. Reglementările dreptului Uniunii Europene în materie sunt prevăzute prin Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale („Roma I”). În elaborarea Regulamentului s-au avut în vedere soluţiile preconizate de Convenţia de la Roma din 19 iunie 1980.Prin dispoziţiile art. 3 alin. (1) al Regulamentului afost consacrat în domeniul obligaţiilor contractuale, principiul autonomiei de voinţă. Astfel, contractul este guvernat de legea aleasă de părţi. Alegerea legii trebuie să fie expresă ori să rezulte, cu grad rezonabil de certitudine, din clauzele contractuale sau din împrejurările cauzei. Părţile pot desemna legea aplicabilă întregului sau numai unei părţi acontractului. Prin importanţa acordată autonomiei de voinţă în alegerea legii aplicabile s-a urmărit eficienţa raporturilor contractuale. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. III. Art. 1650-2664. Contracte speciale. Privilegii şi garanţii. Prescripţia extinctivă. Drept internaţional privat 1.
Regulamentul (CE) nr. 593/2008 se aplică obligaţiilor contractuale în materie civilă şi comercială, în situaţiile care există un conflict de legi. Regulamentul nu se aplică, în special, în materie fiscală, vamală sau administrativă. Sunt excluse din domeniul de aplicare a regulamentului: aspectele privind starea sau capacitatea persoanelor fizice, fără a aduce atingere art. 13; obligaţiile rezultate din relaţii de familie şi din relaţiile care, în conformitate cu legea care le este aplicabilă, sunt considerate ca având efecte comparabile, inclusiv obligaţii de întreţinere; obligaţiile rezultate din aspectele patrimoniale ale regimurilor matrimoniale, din aspectele patrimoniale ale relaţiilor care sunt considerate, în conformitate cu legea care le este aplicabilă, ca având efecte comparabile cu cele ale căsătoriei, precum şi obligaţiile care decurg din testamente şi succesiuni; obligaţiile rezultate din cambii, cecuri şi bilete la ordin, precum şi alte instrumente negociabile, în măsura în care obligaţiile care decurg din astfel de instrumente negociabile derivă din caracterul lor negociabil; convenţiile de arbitraj şi convenţiile privind alegerea instanţei competente; aspectele reglementate de dreptul societăţilor comerciale şi al altor organisme, constituite sau nu ca persoane juridice, precum constituirea, prin înregistrare sau în alt mod, capacitatea juridică, organizarea internă sau dizolvarea societăţilor şi a altor organisme, constituite sau nu ca persoane juridice, şi răspunderea personală a asociaţilor şi membrilor acestora pentru obligaţiile societăţii sau ale organismului; chestiunea de a şti dacă un reprezentant poate angaja faţă de terţi răspunderea persoanei pe seama căreia pretinde că acţionează sau dacă un organ al unei societăţi sau al altui organism, constituit sau nu ca persoană juridică, poate angaja faţă de terţi răspunderea respectivei societăţi sau a respectivului organism; constituirea de trusturi şi raporturile dintre fondatorii, administratorii şi beneficiarii acestora; obligaţiile care decurg din înţelegeri care au avut loc înainte de semnarea unui contract. Contractele de asigurare ce decurg din activităţi desfăşurate de organizaţii, altele decât întreprinderile menţionate la art. 2 din Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 05.11.2002 privind asigurarea de viaţă, al căror obiect este de a plăti indemnizaţii persoanelor angajate sau liber-profesioniste care aparţin unei întreprinderi sau grup de întreprinderi ori unui sector profesional sau interprofesional, în caz de deces, supravieţuire, întrerupere sau reducere a activităţii sau în caz de boală profesională sau provocată de accidente de muncă [art. 1 din Regulamentul (CE) nr. 593/2008 (Roma I)]. [ Mai mult... ]
Noutăţi legislative, jurisprudenţiale şi doctrinare privind raporturile de muncă
În temeiul art. 2640 C. civ., legea aplicabilă obligaţiilor contractuale se determină potrivit reglementărilor dreptului Uniunii Europene. În materiile care nu intră sub incidenţa reglementărilor Uniunii Europene sunt aplicabile dispoziţiile Codului civil privind legea aplicabilă actului juridic, dacă nu se prevede altfel prin convenţii internaţionale sau prin dispoziţii speciale. [ Mai mult... ]