Obligaţia de a da bunuri de gen | Codul Civil
Parte integrantă din Lege 287/2009
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Plata - Condiţiile plăţii -
Obligaţia de a da bunuri de gen
Art. 1.486. -
Dacă obligaţia are ca obiect bunuri de gen, debitorul are dreptul să aleagă bunurile ce vor fi predate. El nu este însă liberat decât prin predarea unor bunuri de calitate cel puţin medie.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Drept civil. Obligaţiile. Faptul juridic, ediţia 1
Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
Noul Cod civil. Legea nr. 287/2009. Cartea a V-a. Despre obligaţii (art. 1164-1649). Comentarii şi explicaţii, ediţia 2
Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. II. Art. 953-1649. Moşteniri şi liberalităţi. Obligaţii
obligaţia de ada bunuri de gen (art. 1486 noul C. civ.); [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Dacă teza aII-a atextului reia integral dispoziţiile art. 1103 C. civ. din 1864, teza I reprezintă onoutate la nivel normativ.
Este instructivă ocomparaţie între art. 1485 şi art. 1486 noul C. civ.. Este evidenţiată distincţia clasică dintre bunuri individual determinate şi bunuri de gen. Se observă odeosebire terminologică – dacă obligaţia privind bunul individual determinat este de „a preda” obligaţia care priveşte bunurile de gen este de „a da”. Nu este lipsit de orice relevanţă că legiuitorul foloseşte la singular expresia „bun”, în cazul individual determinat şi „bunuri” în cazul celor de gen. Apreciem că deosebirea este doar lingvistică, nu şi conceptuală. Ceea ce înseamnă că ambele tipuri de obligaţii sunt, potrivit distincţiei tradiţionale dintre obligaţii de ada şi obligaţii de aface, obligaţii de ada, întrucât în ambele cazuri operează transferul dreptului de proprietate. Deosebirea dintre obligaţia de apreda un bun individual determinat şi obligaţia de ada bunuri de gen este relevantă doar sub aspectul momentului în care se realizează transferul. Aceasta, însă, nu are nicio semnificaţie în ceea ce priveşte natura celor două obligaţii, ambele fiind, potrivit distincţiei clasice dintre obligaţii de ada şi aface, obligaţii de atransfera dreptul de proprietate, i.e., de ada. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
Executarea obligaţiei de ada bunuri de gen. Art. 1486 noul C. civ. reia şi dezvoltă dispoziţiile art. 1103 C. civ.. referitor la modul de executare voluntară în natură aobligaţiei de ada bunuri de gen. În privinţa acestor bunuri, transferul dreptului de proprietate are loc de plin drept, automat, în momentul individualizării bunurilor, operaţiune materială care se realizează, de regulă, la predarea lor către dobânditor (a se vedea L. Pop, Obligaţiile, vol. I, p. 456). Rezultă că obligaţia de ada se execută la un moment ulterior încheierii contractului, prin intermediul unor activităţi materiale sau fapte ale debitorului, reprezentând obligaţii de aface. Art. 1478 noul C. civ. are valoare de normă generală, prin raportare la norma specială din materia vânzării bunurilor de gen (a se vedea art. 1678 noul C. civ.), dispunând că proprietatea se transferă cumpărătorului numai după individualizarea bunurilor prin predare, numărare, cântărire, măsurare ori prin alt mod convenit de părţi (a se vedea comentariul art. 1678 noul C. civ.). [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Legea nr. 287/2009. Cartea a V-a. Despre obligaţii (art. 1164-1649). Comentarii şi explicaţii, ediţia 2
Când obligaţia de plată este concretizată în predarea unui bun individual determinat, ea este însoţită obligatoriu şi de sarcina conservării bunului până la predare.
Pentru bunurile determinate generic, debitorul este îndreptăţit să facă alegerea acelor exemplare care vor fi predate, respectând criteriile cantitative cu privire la bunuri, menţionate în convenţia părţilor, dar având în vedere şi criteriul calitativ, care este acela al calităţii mijlocii. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. II. Art. 953-1649. Moşteniri şi liberalităţi. Obligaţii
1.
Atunci când obiectul obligaţiei de a da îl constituie un bun de gen, dreptul de proprietate se va transmite numai la momentul individualizării bunului, operaţie care şi ea presupune un fapt personal, o activitate din partea debitorului. În acest caz creditorul poate alege între mai multe posibilităţi: a) să ceară executarea silită în natură atunci când acest lucru este cu putinţă; de exemplu, debitorul are o cantitate de bunuri generice, dar refuză individualizarea şi predarea; b) să achiziţioneze cantitatea de bunuri ce formează obiectul obligaţiei din altă parte, pe contul debitorului, urmând a recupera preţul prin executarea silită asupra bunurilor debitorului; c) să accepte executarea prin echivalent, adică plata de despăgubiri. Evident, creditorul va alege soluţia cea mai convenabilă pentru el (C. Stătescu, C. Bîrsan, TGO, p. 414-415). [ Mai mult... ]