Forţa obligatorie | Codul Civil
Parte integrantă din Lege 287/2009
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Efectele contractului - Efectele între părţi -
Forţa obligatorie
Art. 1.270. -
(1) Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante.
(2) Contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor ori din cauze autorizate de lege.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Noul Cod civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă, Vol. II
Codul civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă. Volumul II - art. 953-1.395
BIBLIOGRAFIE: I. Albu, A. Man, Utilitatea terminologiei juridice latine, cu referire specială la adagiile "pacta sunt servanda" şi "rebus sic stantibus", în Dreptul nr. 2/1996, p. 22; E. Chelaru, Forţa obligatorie a contractului, teoria impreviziunii şi competenţa în materie a instanţelor judecătoreşti, în Dreptul nr. 9/2003, p. 41; Nora Andreea Daghie, Excepţia de neexecutare a contractului, în Pandectele Române nr. 1/2010, pp. 71-99; Daniel Ghiţă, Consideraţii privind legătura dintre principiul forţei obligatorii a contractelor şi principiul executării în natură a obligaţiilor, în Revista de Ştiinţe Juridice nr. 3-4/2005, pp. 9-18; Alin-Adrian Moise, Consideraţii cu privire la regimul juridic al lui "mutuus dissensus", în RRDP nr. 2/2010, pp. 85-121. [ Mai mult... ]
Codul civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă. Volumul II - art. 953-1.395
Bibliografie română: Ion Albu, A. Man, Utilitatea terminologiei juridice latine, cu referire specială la adagiile "pacta sunt servanda" şi "rebus sic stantibus", în Dreptul nr.2/1996, p. 22 şi urm.; Adriana Almăşan, Aplicarea relaţională a principiului pacta sunt servanda, în Marian Nicolae (coord.), Actul juridic în Noul Cod civil. Probleme teoretice cu implicaţii practice, Ed. Solomon, Bucureşti, 2020, pp. 113-165; Smaranda Angheni, Relevanţa juridică a clauzelor contractuale uzuale în cadrul afacerilor, în volumul "Contractele nenumite în afaceri" (editor Lucian Bercea), Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2017, pp. 58-68; Eugen Chelaru, Forţa obligatorie a contractului, teoria impreviziunii şi competenţa în materie a instanţelor judecătoreşti, în Dreptul nr.9/2003, p. 41 şi urm.; Cristiana-Mihalea Crăciunescu, Efectele contractului, în Marilena Uliescu (coord.), Noul Cod civil. Studii şi comentarii, vol. III, Partea I. Cartea a V-a, Despre obligaţii (art. 1.164-1.649), Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2014, pp. 217-254; Ion Deleanu, Părţile - în raporturile contractuale, în Ion Deleanu, Prolegomene juridice, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010, pp. 372-393; Daniel Ghiţă, Consideraţii privind legătura dintre principiul forţei obligatorii a contractelor şi principiul executării în natură a obligaţiilor, în Revista de Ştiinţe Juridice nr.3-4/2005, pp.9-18; Alin-Adrian Moise, Consideraţii cu privire la regimul juridic al lui «mutuus dissensus», în RRDP nr.2/2010, pp.85-121; Manole Ciprian Popa, Influenţa grupurilor de societăţi asupra efectelor contractului, în CJ nr. 12/2018, pp. 710-717; Camelia Spasici, Corelaţia dintre forţa legii şi forţa obligatorie a contractului. Declinul "legii părţilor"?, în Universul Juridic nr. 9/2021, pp. 37-48. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Drept civil. Partea generală conform noului Cod civil, Vol 1, ediţia 1
Cartea de contracte. Modele. Comentarii. Explicaţii, ediţia 3
Călăuza juristului. Cereri şi actiuni în justiţie, ediţia online martie 2016
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
Textul de lege reia principiul forţei obligatorii acontractelor, pacta sunt servanda, consacrat iniţial legislativ prin art. 969 C. civ. din 1864.Principiul exprimă, pe de oparte, obligativitatea contractului valabil încheiat între părţi, de la executarea căruia părţile nu se pot sustrage, iar pe de altă parte, relativitatea efectelor acestuia (art. 1280 noul C. civ.), contractul producând efecte, în principiu, doar între părţile contractante (C. Stătescu, C. Bîrsan, Drept civil. Teoria generală aobligaţiilor, ed. aIII-a, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, p. 64). [ Mai mult... ]
Drept civil. Partea generală conform noului Cod civil, Vol 1, ediţia 1
– Mai sunt izvoare ale dreptului civil şi acele acte, expresie avoinţei părţilor care, deşi au oaplicabilitate restrânsă, fiind valabile numai în relaţiile dintre cei ce participă la actului juridic civil respectiv
Art. 1270 noul C. civ. stabileşte: „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante”. , se impun respectului părţilor care au convenit (pacta sunt servanda) şi reglementările legale cu caracter supletiv sau dispozitiv. Astfel, de exemplu, prevederile contractelor colective de muncă, contractele-tip, contractele de societate, statutele unor asociaţii, cooperative, sindicate etc. sunt astfel de izvoare ale dreptului civil. [ Mai mult... ]
Cartea de contracte. Modele. Comentarii. Explicaţii, ediţia 3
Cadrul legal. Dreptul român nu reglementează „teoria impreviziunii”, legislaţia românească rămânând fidelă principiului forţei obligatorii acontractului, potrivit dispoziţiilor art. 1270 şi 1271 C. civ.. [ Mai mult... ]
Călăuza juristului. Cereri şi actiuni în justiţie, ediţia online martie 2016
În baza art. 1270 C. civ.., „contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante. Contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor ori din cauze autorizate de lege”. Norma citată este confirmată şi de prevederile art. 1280 C. civ.. ce recunosc efectele contractului numai între părţile contractante. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
1. Forţa contractului şi forţa legii – înţelesul şi limitele corelaţiei. În enunţarea principiului forţei obligatorii a contractului, art. 1270 noul C. civ. reia în alin. (1), formularea din art. 969 C. civ.. şi asimilează, expressis verbis, forţa contractului, forţei legii. Contractul este legea părţilor în sensul că legătura astfel stabilită între părţi este similară, prin efectul ei, unei legături izvorâte din legea obiectivă: contractul este obligatoriu, iar nu facultativ (pacta sunt servanda). Pentru producerea efectului obligatoriu, acordat de lege, este necesară îndeplinirea cerinţei legalităţii în formarea contractului. Principiul forţei obligatorii a contractului este consacrat printr-o normă juridică imperativă, dar caracterul principiului de a fi, pe cale de consecinţă, imperativ, nu se confundă cu un eventual caracter absolut, întrucât principiul comportă excepţii. [ Mai mult... ]