Contractul cadru | Codul Civil
Parte integrantă din Lege 287/2009
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Contractul - Diferite categorii de contracte -
Contractul-cadru
Art. 1.176. -
(1) Contractul-cadru este acordul prin care părţile convin să negocieze, să încheie sau să menţină raporturi contractuale ale căror elemente esenţiale sunt determinate de acesta.
(2) Modalitatea de executare a contractului-cadru, în special termenul şi volumul prestaţiilor, precum şi, dacă este cazul, preţul acestora sunt precizate prin convenţii ulterioare.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Noul Cod civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă, Vol. II
Codul civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă. Volumul II - art. 953-1.395
BIBLIOGRAFIE: Călin M. Constantin, Noţiunea de contract-cadru, în Revista Română de Dreptul Afacerilor nr. 9/2003, pp. 21-29.
DOCTRINĂ
"Un contract-cadru dă naştere, de regulă, unei obligaţii de a contracta, care înseamnă că părţile sunt ţinute să încheie în viitor o pluralitate de contracte de aplicaţie sau de executare. Obligaţia de a contracta se regăseşte explicit sau implicit în conţinutul contractului-cadru, numai că intensitatea ei diferă de la caz la caz, fiind stabilită prin voinţa comună a părţilor, astfel raţiunea de a fi a acestor contracte este superfluă. [...] Obligaţia de a contracta aflată în discuţie nu stabileşte şi conţinutul concret al contractelor de aplicaţie care urmează a fi încheiate în executarea ei. În caz contrar, nu ne-am găsi în prezenţa unui contract-cadru, ci doar a unui unic contract cu executare succesivă" [L. Pop, Tratat de drept civil, vol. II, p. 218]. [ Mai mult... ]
Codul civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă. Volumul II - art. 953-1.395
Bibliografie: Dan Chirica, Contractul-cadru - contract numit sau nenumit? Calificare juridică şi efecte. Răspundere pentru neexecutare. Studiu de caz, în volumul "Contractele nenumite în afaceri" (editor Lucian Bercea), Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2017, pp. 131-141; Şerban Diaconescu, Contractul-cadru de distribuţie comercială, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010, passim.
DOCTRINĂ [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
Răspunderea civilă contractuală în noul Cod civil
Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. II. Art. 953-1649. Moşteniri şi liberalităţi. Obligaţii
Codul civil. Comentariu pe articole, ediţia 3
Notă Art. 1176
Contractul-cadru este acel contract care defineşte termenii generali în care urmează să se deruleze anumite raporturi juridice. Aceste contracte sunt încheiate în principal de profesionişti deoarece presupun desfăşurarea unei activităţi în mod continuu în sensul art. 3 alin. (3) noul C. civ. care defineşte noţiunea de întreprindere. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
1. Noţiunea de „contract-cadru”. Instrument de simplificare a raporturilor juridice, contractul-cadru este o formulă contractuală folosită de părţi cu scopul de a defini principalele reguli la care vor fi supuse relaţiile lor (a se vedea Ph. Malaurie ş.a., Obligaţiile, p. 235) şi care, în general, pregăteşte prin conţinutul său obligaţional încheierea mai multor contracte în viitor. Aceste convenţii ulterioare sunt denumite „de aplicaţie” sau „de executare”, iar necesitatea lor conduce la raporturi juridice cu executare succesivă şi, de regulă, de durată. Respectivele contracte de aplicaţie reprezintă executarea obligaţiilor izvorâte din contractul-cadru, însă ele îşi păstrează autonomia de regim juridic, putându-se vorbi cel mult de o legătură cauzală cu contractul-cadru, care are caracter de contract preparator (a se vedea L. Pop, Obligaţiile, vol. II, p. 218). [ Mai mult... ]
Răspunderea civilă contractuală în noul Cod civil
27.3.1.
Contractul-cadru. Contractul-cadru este un contract preparator, frecvent utilizat în dreptul privat şi mai cu seamă în dreptul comercial, deoarece simplifică procedura de negociere, încheiere ori menţinere a raporturilor contractuale, asigură condiţiile necesare apropierii şi colaborării contractuale a părţilor, pe o durata relativ îndelungată, permiţând, totodată, organizarea modalităţilor de realizare a acestei colaborări, prin obligaţii de "a face" sau de "a nu face". [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. II. Art. 953-1649. Moşteniri şi liberalităţi. Obligaţii
1.
La fel ca şi contractele de adeziune, contractele-cadru nu beneficiau de o reglementare legală generală. Ele însă sunt o realitate de necontestat, părţile având libertatea încheierii lor, chiar în lipsa unei atare prevederi. Dintre caracteristicile acestui tip de contract amintim că este un act cu executare succesivă, reprezintă sursa unor contracte ce se vor încheia în viitor, este un instrument de simplificare a unor raporturi contractuale, conţinând limitele între care aceste convenţii viitoare vor trebui încheiate şi, în acelaşi timp, reprezintă contractul principal, raportat la actele ce se vor încheia în baza sa. Un loc deosebit în categoria contractelor-cadru îl ocupă contractele de distribuţie (a se vedea L. Pop, Tratat, vol. II, p. 217-219). [ Mai mult... ]
Codul civil. Comentariu pe articole, ediţia 3
1. Noţiunea de "contract-cadru". Instrument de simplificare a raporturilor juridice, contractul-cadru este o formulă contractuală folosită de părţi cu scopul de a defini principalele reguli la care vor fi supuse relaţiile lor (a se vedea Ph. Malaurie ş.a., Obligaţiile, p. 235) şi care, în general, pregăteşte prin conţinutul său obligaţional încheierea mai multor contracte în viitor. Aceste convenţii ulterioare sunt denumite "de aplicaţie" sau "de executare", iar necesitatea lor conduce la raporturi juridice cu executare succesivă şi, de regulă, de durată. Respectivele contracte de aplicaţie reprezintă executarea obligaţiilor izvorâte din contractul-cadru, însă ele îşi păstrează autonomia de regim juridic, putându-se vorbi cel mult de o legătură cauzală cu contractul-cadru, care are caracter de contract preparator(a se vedea L. Pop, Obligaţiile, vol. II, p. 218). [ Mai mult... ]