Art 993 Noţiune | Codul Civil
Parte integrantă din Lege 287/2009
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Substituţiile fideicomisare - Noţiune -
Art. 993.
-
Dispoziţia prin care o persoană, denumită instituit, este însărcinată să administreze bunul sau bunurile care constituie obiectul liberalităţii şi să le transmită unui terţ, denumit substituit, desemnat de dispunător, nu produce efecte decât în cazul în care este permisă de lege.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Noul Cod civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă, Vol. I, Ediţia a II-a
Codul civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă. Volumul II - art. 953-1.395
JURISPRUDENŢĂ
DECIZII DE SPEŢĂ
1.
Diferenţe între substituţia vulgară şi cea fideicomisară. Prin dispoziţia testamentară întocmită, testatorul a desemnat în mod subsidiar pe un al doilea legatar (şi anume reclamanta) care să beneficieze prin substituţie de legat, în cazul în care primul legatar nu doreşte să beneficieze. Rezultă că, în acest caz, cel de-al doilea legat îşi produce efectele numai sub condiţia suspensivă a ineficacităţii celui dintâi şi înlăturând astfel dreptul altor persoane de a beneficia de această ineficacitate. Suntem deci în prezenţa a două liberalităţi alternative, dintre care prima pură şi simplă, iar cea de-a doua sub condiţia suspensivă a ineficacităţii celei dintâi, care definesc substituţia vulgară, şi nu substituţia fideicomisară. În cauză, donatarul nu a fost însărcinat să conserve şi apoi să remită bunul primit unei a treia persoane, pentru a avea de-a face cu o substituţie fideicomisară, ci, potrivit testamentului în litigiu, având în vedere că primul legatar a renunţat în mod expres la legat conform declaraţiei ataşate la dosar, cel de-al doilea legatar a beneficiat de el [C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 493/2004, în Lex Expert]. [ Mai mult... ]
Codul civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă. Volumul II - art. 953-1.395
Bibliografie: Alexandru Bacaci, Consideraţii privind substituţiile fideicomisare în noul Cod civil, în Acta Universitatis Lucian Blaga. Iurisprudentia, nr. 2/2012, pp. 19-24; Horaţiu Coţa, Consideraţii asupra naturii juridice a substituţiilor fideicomisare de gradul I, în SUBB Jurisprudentia nr. 4/2013, pp. 45-61; Ilioara Genoiu, Substituţiile fideicomisare şi liberalităţile reziduale în reglementarea noului Cod civil, în RRDP nr. 3/2012, pp. 147-163; Codrin Macovei, Reglementarea liberalităţilor fideicomisare şi reziduale în Noul Cod civil, în R.I. Motica, L. Bercea, V. Paşca (ed.), Noile coduri ale Românei. Studii şi cercetări juridice, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011, pp. 223-234; Florina Poenar, Eternizarea voinţei lui de cujus prin intermediul substituţiilor fideicomisare, în SUBB nr. 3/2013, pp. 5-67; Ioan Popa, Substituţiile fideicomisare în Codul civil, în RRDP nr. 1/2016, pp. 113-135; Radu-Romeo Popescu, Substituţiile fideicomisare în noul Cod civil, în Analele Universităţii Bucureşti - Seria Drept (AUB), nr. 1/2015, pp. 94-109. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Drept civil. Moştenirea. Liberalităţile Conform Noului Cod civil, ediţia 1
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
Comentariile Codului civil - Donaţia (art. 1011-1033)
Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. II. Art. 953-1649. Moşteniri şi liberalităţi. Obligaţii
1.În timp ce prin art. 803 C. civ. din 1864 erau interzise substituţiile fideicomisare, prin acest text de lege se deschide posibilitatea instituirii unor astfel de dispoziţii într-un contract de donaţie sau testament, care să poată produce efecte în anumite condiţii, strict reglementate de lege.
2. Din chiar prezentarea noţiunii acestei instituţii rezultă o primă deosebire de reglementare. În timp ce potrivit art. 803 C. civ. din 1864 era interzisă dispoziţia prin care dispunătorul obliga pe cel gratificat să conserve bunurile şi să le transmită la moartea sa unei persoane desemnată de către dispunător, art. 993 noul C. civ. priveşte dispoziţia prin care o persoană, denumită instituit, este însărcinată să administreze bunul sau bunurile care constituie obiectul liberalităţii şi să le transmită unui terţ, denumit substituit, desemnat de dispunător. [ Mai mult... ]
Drept civil. Moştenirea. Liberalităţile Conform Noului Cod civil, ediţia 1
Substituţia fideicomisară nu produce efecte decât în cazul în care este permisă de lege [art. 993 noul C. civ.]. În acest sens, oliberalitate (ceea ce ne interesează aici este legatul) poate fi grevată de osarcină care constă în obligaţia instituitului,159 donatar sau legatar, de aadministra bunurile care constituie obiectul liberalităţii şi de ale transmite, la decesul său, substituitului desemnat de dispunător. În vederea executării sarcinii, dispunătorul poate impune instituitului constituirea de garanţii şi încheierea unor contracte de asigurare [art. 997 noul C. civ.].
159 Instituitului i se aplică în mod corespunzător dispoziţiile din noul Cod civil referitoare la fiduciar.
[ Mai mult... ]
[ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
1. Elemente constitutive. Substituţia fideicomisară (din limba latină, fideicommissum: (bona) fide,-es – (bună) credinţă, commissum – lucru încredinţat) este o dispoziţie prevăzută în actul de liberalitate (legat/donaţie) prin care dispunătorul îl însărcinează pe beneficiarul liberalităţii (legatar/donatar), numit instituit sau grevat/fiduciar, să administreze (noţiunea utilizată este cu totul surprinzătoare în condiţiile în care dezvoltarea istorică a instituţiei a amenajat noţiunea de „conservare”) bunurile primite şi să le transmită, în tot/în parte, la moartea sa, unei alte persoane, numită substituit/fideicomisar, desemnată tot de către dispunător. Substituţia fideicomisară presupune întrunirea concomitentă a trei elemente: a) existenţa a două liberalităţi succesive; b) sarcina pentru primul gratificat de a administra şi a transmite; c) amânarea executării celei de-a doua liberalităţi până la decesul primului gratificat (stabilirea unei ordini succesorale). De-a lungul timpului s-au dezvoltat două tipuri principale de fideicomis, şi anume: substituţia simplă, în care substituitul nu este la rândul său obligat să conserve, respectiv să transmită; substituţia graduală (din limba latină, gradus, us – pas, treaptă), în care substituitul devine la rândul său instituit şi dispunătorul creează propria sa ordo succesionis, iar dacă îi priveşte, de exemplu, pe descendenţi, fără deosebire de grad, poate deveni perpetuă (a se vedea M. Eliescu, Moştenirea, p. 309-319). [ Mai mult... ]
Comentariile Codului civil - Donaţia (art. 1011-1033)
[1] În sens contrar, G.C. Frenţiu, op. cit., p. 86.
[2] D. Alexandresco, Principiile dreptului civil român, vol. II, Bucureşti, Atelierele grafice Socec & Co Societate Anonimă, 1926, p. 591. Pe lângă substituţia fideicomisară şi cea vulgară, dreptul roman cunoştea fideicomisul, substituţia pupilară, quasipupilară.
Noul Cod civil a readus în legalitate substituţia fideicomisară, dar a prevăzut expres, prin dispoziţiile art. 996 alin. (3), că substituitul nu poate fi, la rândul său, supus obligaţiei de administrare şi de transmitere a bunurilor, aşadar, substituţia fideicomisară nu poate fi graduală şi, a fortiori, nici perpetuă. Noua viziune poate fi corelată cu reglementarea expresă a clauzelor de inalienabilitate temporară, de asemenea, permise, reflectând o mai mare supleţe în evaluarea noţiunii de scoatere a bunului din circuitul civil, când cel care dispune astfel este proprietarul acestuia. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. II. Art. 953-1649. Moşteniri şi liberalităţi. Obligaţii
1.
Substituţia fideicomisară reprezintă acea dispoziţie prin care o persoană, numită instituit, este însărcinată de dispunător să administreze bunul sau bunurile obiect al liberalităţii şi să le transmită unui terţ, numit substituit, desemnat tot de dispunător. Ca atare, dispunătorul instituie în sarcina instituitului obligaţia acestuia din urmă de a administra bunurile obiect al liberalităţii şi de a le transmite, la moartea sa, unei alte persoane (substituitul), desemnată tot de dispunător. [ Mai mult... ]