Art 607 Obligaţia proprietarului căruia îi prisoseşte apa | Codul Civil
Parte integrantă din Lege 287/2009
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Folosirea apelor - Obligaţia proprietarului căruia îi prisoseşte apa -
Art. 607.
- Puneri în aplicare (1)
(1) Proprietarul căruia îi prisoseşte apa pentru necesităţile curente este obligat ca, în schimbul unei juste şi prealabile compensaţii, să ofere acest surplus pentru proprietarul care nu şi-ar putea procura apa necesară pentru fondul său decât cu o cheltuială excesivă.
(2) Proprietarul nu poate fi scutit de obligaţia prevăzută la alin. (1) pretinzând că ar putea acorda surplusului de apă o altă destinaţie decât satisfacerea necesităţilor curente. El poate însă cere despăgubiri suplimentare proprietarului aflat în nevoie, cu condiţia de a dovedi existenţa reală a destinaţiei pretinse.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Codul civil adnotat cu doctrina si jurisprudenta. Volumul I - art. 1-952
DOCTRINĂ
"O atare obligaţie dă expresie noilor evoluţii înregistrate în domeniul dreptului apei, în sensul că accesul la apă tinde să devină un drept uman fundamental, iar gestionarea raţională şi prudentă a resursei reprezintă o cerinţă a dezvoltării durabile. Reglementarea din art. 607 alin. (1) se referă la situaţia proprietarului terenului pe care se află o sursă de apă (alta decât izvoarele, a căror întrebuinţare este prevăzută de prevederile art. 608 C. civ.) şi care îi prisoseşte pentru nevoile sale curente. Textul legal instituie obligaţia sa de a oferi acest surplus, la cerere, proprietarului care nu îşi poate procura apa necesară pentru fondul său decât cu o cheltuială excesivă. Cedarea surplusului se face "în schimbul unei juste şi prealabile compensaţii". Aceasta ar putea însemna existenţa unei convenţii între cei doi proprietari de fonduri, prin care să se stabilească o serie de elemente, precum: cantitatea de apă oferită, condiţiile tehnice de realizare, cuantumul şi modalităţile de plată ale compensaţiei". [M. Duţu, Limitele legale ale dreptului de proprietate privată privind protecţia mediului şi folosirea apei, cit. supra, pp. 156-157]. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Călăuza juristului. Cereri şi actiuni în justiţie, ediţia online martie 2016
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
Noul Cod civil Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. I. Art. 1-952 Despre legea civilă. Persoanele. Familia. Bunurile
Călăuza juristului. Cereri şi actiuni în justiţie, ediţia online martie 2016
Textul poate fi privit şi ca o concretizare a obligaţiei ce revine fiecărui proprietar de a asigura buna vecinătate (a se vedea supra, Notă la art. 603). Cantitatea de apă ce excedează „necesităţile curente” ale proprietarului unui fond poate fi solicitată de către proprietarul unui fond vecin (sau al unui alt fond), în schimbul unei compensaţii – caracterizate, ca şi ipoteza din art. 605 alin. (2) noul C. civ. – drept justă şi prealabilă. Observând termenii utilizaţi în cele două texte – art. 605 alin. (2) şi art. 607 noul C. civ. – „despăgubire”, respectiv „compensaţie”, apreciem că exprimă aceeaşi funcţie reparatorie. [ Mai mult... ]
Călăuza juristului. Cereri şi actiuni în justiţie, ediţia online martie 2016
În cuprinsul Secţiunii 1 din Capitolul III, Titlul II, Cartea aIII-a din Codul civil sunt prevăzute, sub denumirea juridică aunor limite legale ale dreptului de proprietate privată, forme de servitute care, într-un fel sau altul, grevează proprietatea: servitutea de izvor (art. 608-609 C. civ..); servitutea de scurgere aapelor naturale (art. 604-607 C. civ..); arborii înalţi nu pot fi plantaţi mai aproape de 2 m faţă de hotarul despărţitor, „cu excepţia acelora mai mici de 2 metri, aplantaţiilor şi agardurilor vii. Proprietarul fondului peste care se întind rădăcinile sau ramurile arborilor aparţinând proprietarului vecin are dreptul de ale tăia, precum şi dreptul de apăstra fructele căzute în mod natural pe fondul său” (art. 613 C. civ..); cel care vrea să construiască trebuie să respecte reglementările speciale privind distanţa dintre construcţii şi fondul învecinat, sau cele din obiceiul locului (art. 612 C. civ..); interdicţia de adeschide fereastră de vedere, balcoane spre fondul învecinat mai aproape de 2 m între zidul cu vedere şi proprietatea vecină, dacă deschiderea este dreaptă, şi mai aproape de un metru dacă vederea este oblică (art. 615 C. civ..) (conform art. 616 C. civ.., prevederile restrictive ale art. 615 C. civ.. „nu exclud dreptul proprietarului de a-şi deschide, fără limită de distanţă, ferestre de lumină dacă sunt astfel construite încât să împiedice vederea spre fondul învecinat”); proprietarul este obligat să facă streaşină casei sale, astfel încât apele din ploi să nu se scurgă pe terenul vecinului (art. 611 C. civ..); proprietarul locului înfundat poate să ceară vecinului său dreptul de trecere spre calea publică, având îndatorirea de a-l despăgubi pentru pagubele ce i-ar produce (trebuie să se ţină seama nu numai de interesul celui care va beneficia de servitute, ci şi de interesul celui care va suporta servitutea, să-i pricinuiască opagubă cât mai mică). Este considerat loc înfundat cel care nu are nicio ieşire la calea publică printr-o imposibilitate absolută sau care, deşi are oieşire, aceasta prezintă grave sau periculoase inconveniente (împrejurarea că drumul de acces care există prezintă dificultăţi de practicare sau amenajare nu dă dreptul la crearea unui alt drum de trecere) – art. 617-619 C. civ.. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
1. Oferirea surplusului de apă. Prevederile art. 607 alin. (1) noul C. civ. au în vedere situaţia proprietarului pe terenul căruia se află o sursă de apă (alta decât izvoarele, a căror întrebuinţare este reglementată de art. 608 noul C. civ.) al cărei debit depăşeşte nevoile sale curente. El este obligat să-i ofere acest surplus, la cerere, proprietarului unui fond învecinat, dacă acesta nu şi-ar putea procura apa necesară decât cu o cheltuială excesivă. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. I. Art. 1-952 Despre legea civilă. Persoanele. Familia. Bunurile
1.
În caz de litigiu între proprietari (singura situaţie în care norma îşi dovedeşte utilitatea, deoarece, dacă există acordul de voinţe al acestora, nu se impune activarea obligaţiei impuse de normă), va fi necesară administrarea de probe pentru a se dovedi că reclamantul nu îşi poate procura apa decât cu o cheltuială excesivă, că pârâtul deţine resurse de apă în exces şi, dacă este cazul, că doreşte să utilizeze surplusul de apă pentru o altă destinaţie. Compensaţia trebuie să fie, de asemenea, prealabilă. Şi întregul probatoriu va fi administrat într-o cauză în care se prezumă urgenţa procedurii (determinată de lipsa apei pentru necesităţi curente). [ Mai mult... ]
Călăuza juristului. Cereri şi actiuni în justiţie, ediţia online martie 2016
În cuprinsul Secţiunii 1 din Capitolul III, Titlul II, Cartea aIII-a din Codul civil sunt prevăzute, sub denumirea juridică aunor limite legale ale dreptului de proprietate privată, forme de servitute care, într-un fel sau altul, grevează proprietatea: servitutea de izvor (art. 608-609 C. civ..); servitutea de scurgere aapelor naturale (art. 604-607 C. civ..); arborii înalţi nu pot fi plantaţi mai aproape de 2 m faţă de hotarul despărţitor, „cu excepţia acelora mai mici de 2 metri, aplantaţiilor şi agardurilor vii. Proprietarul fondului peste care se întind rădăcinile sau ramurile arborilor aparţinând proprietarului vecin are dreptul de ale tăia, precum şi dreptul de apăstra fructele căzute în mod natural pe fondul său” (art. 613 C. civ..); cel care vrea să construiască trebuie să respecte reglementările speciale privind distanţa dintre construcţii şi fondul învecinat, sau cele din obiceiul locului (art. 612 C. civ..); interdicţia de adeschide fereastră de vedere, balcoane spre fondul învecinat mai aproape de 2 m între zidul cu vedere şi proprietatea vecină, dacă deschiderea este dreaptă, şi mai aproape de un metru dacă vederea este oblică (art. 615 C. civ..) (conform art. 616 C. civ.., prevederile restrictive ale art. 615 C. civ.. „nu exclud dreptul proprietarului de a-şi deschide, fără limită de distanţă, ferestre de lumină dacă sunt astfel construite încât să împiedice vederea spre fondul învecinat”); proprietarul este obligat să facă streaşină casei sale, astfel încât apele din ploi să nu se scurgă pe terenul vecinului (art. 611 C. civ..); proprietarul locului înfundat poate să ceară vecinului său dreptul de trecere spre calea publică, având îndatorirea de a-l despăgubi pentru pagubele ce i-ar produce (trebuie să se ţină seama nu numai de interesul celui care va beneficia de servitute, ci şi de interesul celui care va suporta servitutea, să-i pricinuiască opagubă cât mai mică). Este considerat loc înfundat cel care nu are nicio ieşire la calea publică printr-o imposibilitate absolută sau care, deşi are oieşire, aceasta prezintă grave sau periculoase inconveniente (împrejurarea că drumul de acces care există prezintă dificultăţi de practicare sau amenajare nu dă dreptul la crearea unui alt drum de trecere) – art. 617-619 C. civ.. [ Mai mult... ]