Art 1630 Feluri | Codul Civil
Parte integrantă din Lege 287/2009
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Remiterea de datorie - Feluri -
Art. 1.630.
-
(1) Remiterea de datorie poate fi expresă sau tacită.
(2) Ea poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, potrivit naturii actului prin care aceasta se realizează.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Noul Cod civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă, Vol. II
Codul civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă. Volumul III - art. 1.396-1.850
DOCTRINĂ
"Remiterea de datorie nu se prezumă. Pe de o parte, este necesar consimţământul clar şi neviciat al creditorului, iar, pe de altă parte, consimţământul cu valoare de acceptare al debitorului. Voinţa celor două părţi poate fi şi tacită. Astfel, în ce-l priveşte pe creditor, remiterea voluntară la debitor a titlului constatator al creanţei sale face să opereze o prezumţie legală de liberare a debitorului. [ Mai mult... ]
Codul civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă. Volumul III - art. 1.396-1.850
DOCTRINĂ
"Remiterea de datorie nu se prezumă. Pe de o parte, este necesar consimţământul clar şi neviciat al creditorului, iar, pe de altă parte, consimţământul cu valoare de acceptare al debitorului. Voinţa celor două părţi poate fi şi tacită. Astfel, în ce-l priveşte pe creditor, remiterea voluntară la debitor a titlului constatator al creanţei sale face să opereze o prezumţie legală de liberare a debitorului. La fel, voinţa tacită a creditorului poate rezulta şi din distrugerea voluntară de către el a titlului constatator al creanţei sale. Acceptarea debitorului poate fi şi ea tacită. Este tacită atunci când debitorul a cunoscut oferta creditorului de a-l libera de datorie şi nu a făcut nicio opoziţie. Şi, mai mult, chiar tăcerea debitorului are valoare de acceptare a ofertei de remitere de datorie cu titlu gratuit, deoarece se presupune că ea este făcut exclusiv în interesul destinatarului ei" [L. Pop, Tratat de drept civil, vol. I, p. 551]. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
Comentariile Codului civil - Donaţia (art. 1011-1033)
Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. II. Art. 953-1649. Moşteniri şi liberalităţi. Obligaţii
Codul civil. Comentariu pe articole, ediţia 3
Remiterea de datorie, ca mod de stingere aobligaţiilor, era reglementată în art. 1138-1142 C. civ. din 1864, şi reprezintă eliberarea debitorului de obligaţia sa, prin renunţarea cu titlu oneros sau gratuit acreditorului la urmărirea şi executarea creanţei deţinute faţă de acesta. În trecut, doctrina în materie clasifica remiterea de datorie în categoria actelor juridice cu titlu gratuit, însă încheiate prin acordul părţilor şi nu în mod unilateral (C. Stătescu, C. Bîrsan, Drept civil. Teoria generală aobligaţiilor, ed. aIII-a, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, p. 401). În prezent, condiţia existenţei consimţământului debitorului subzistă, însă contractul rezultat poate fi încheiat atât cu titlu gratuit, cât şi cu titlu oneros, în funcţie de natura actului prin care intervine remiterea de datorie. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
1. Remiterea de datorie expresă sau tacită. Deoarece remiterea de datorie este convenţională, consimţământul clar şi neviciat al creditorului care renunţă în tot sau în parte la creanţa sa, dar şi consimţământul cu valoare de acceptare al debitorului sunt sine qua non.
Voinţa părţilor de arealiza remiterea de datorie poate fi expresă sau tacită. Totuşi, doctrina (a se vedea P. Vasilescu, Obligaţii, p. 61) subliniază că iertarea de datorie presupune orenunţare la un drept, ceea ce potrivit art. 13 noul C. civ. nu se poate prezuma. Astfel, în situaţia în care se admite remiterea tacită de datorie, debitorul va trebui să facă dovada cel puţin aunui act juridic încheiat de creditorul său cu intenţia de a-l ierta de datorie, act la care şi debitorul să adere ulterior, eventual prin invocarea lui, susţine autorul acestei opinii. [ Mai mult... ]
Comentariile Codului civil - Donaţia (art. 1011-1033)
Dată fiind generozitatea definiţiei legale, pentru ca remiterea de datorie să constituie o donaţie indirectă, aceasta trebuie să satisfacă anumite cerinţe ce decurg din particularităţile liberalităţii.
Remiterea de datorie poate fi totală sau parţială şi, în funcţie de întinderea sa, cu întrunirea şi a celorlalte condiţii, va reprezenta o donaţie indirectă. Este de precizat că, în lipsă de stipulaţie contrară, se prezumă caracterul total al remiterii de datorie. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. II. Art. 953-1649. Moşteniri şi liberalităţi. Obligaţii
1.
Remiterea datoriei poate fi expresă sau tacită, însă remiterea trebuie să fie dovedită de către debitor prin orice mijloc de probă pentru a opera (J.L. Baudouin, Y. Renaud, op. cit., tome II, p. 2430).
2.
Remiterea tacită trebuie să rezulte din fapte evidente şi este, prin esenţa sa, reală. Într-adevăr, dacă creditorul restituie de bunăvoie debitorului titlul care constată obligaţia acestuia, atunci creditorul se pune în imposibilitatea de a-l urmări pe debitor, deoarece nu mai poate dovedi existenţa creanţei sale (D. Alexandresco, Principiile, vol. III, p. 351). În vechea reglementare, s-au prevăzut două cazuri de remitere tacită de datorie cu prezumţia absolută/relativă de liberare a debitorului, respectiv remiterea voluntară a titlului original şi remiterea voluntară a copiei legalizate a titlului, conform art. 1138 C. civ. 1864. [ Mai mult... ]
Codul civil. Comentariu pe articole, ediţia 3
1. Remiterea de datorie expresă sau tacită. Deoarece remiterea de datorie este convenţională, consimţământul clar şi neviciat al creditorului care renunţă în tot sau în parte la creanţa sa, dar şi consimţământul cu valoare de acceptare al debitorului sunt sine qua non.
Voinţa părţilor de a realiza remiterea de datorie poate fi expresă sau tacită. Totuşi, doctrina (a se vedea P. Vasilescu, Obligaţii, p. 64) subliniază că iertarea de datorie presupune o renunţare la un drept, ceea ce potrivit art. 13 C. civ. nu se poate prezuma. Astfel, în situaţia în care se admite remiterea tacită de datorie, debitorul va trebui să facă dovada cel puţin a unui act juridic încheiat de creditorul său cu intenţia de a-l ierta de datorie, act la care şi debitorul să adere ulterior, eventual prin invocarea lui, susţine autorul acestei opinii. [ Mai mult... ]