Art 1599 Condiţii | Codul Civil
Parte integrantă din Lege 287/2009
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Dispoziţii generale - Condiţii -
Art. 1.599.
-
Obligaţia de a plăti o sumă de bani ori de a executa o altă prestaţie poate fi transmisă de debitor unei alte persoane:
a) fie printr-un contract încheiat între debitorul iniţial şi noul debitor, sub rezerva dispoziţiilor art. 1.605;
b) fie printr-un contract încheiat între creditor şi noul debitor, prin care acesta din urmă îşi asumă obligaţia.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Noul Cod civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă, Vol. II
Codul civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă. Volumul III - art. 1.396-1.850
DOCTRINĂ
1.
"Interpretând dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, preluarea datoriei va putea fi încheiată în baza noului Cod civil doar ulterior datei de 1 octombrie 2011. Noua reglementare nu validează cesiunile de datorie încheiate anterior intrării sale în vigoare, dar nici nu le lipseşte de eficacitate, în măsura în care acestea au fost realizate prin mijloace la care se recurgea pentru obţinerea unei atare finalităţi în vechea reglementare. Cu alte cuvinte, aceste contracte vor fi sau nu valabile în funcţie de soluţia de admitere sau nu a cesiunii de datorie sub imperiul vechii reglementări. Astfel fiind, noile dispoziţii nu au niciun impact asupra cesiunilor de datorie încheiate anterior datei de 1 octombrie 2011" [L.-Al. Viorel, A.-Al. Oană, lucr. cit., pp. 249-250]. [ Mai mult... ]
Codul civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă. Volumul III - art. 1.396-1.850
Bibliografie română: Ioan Adam, Transmisiunea datoriilor - preluarea de datorie, în Adriana Almăşan, Flavius-Antoniu Baias, Bogdan Dumitrache, Ioana Vârsta, Cristina Elisabeta Zamşa, "In honorem Corneliu Bîrsan. Ius est ars boni et aequi", Ed. Hamangiu, vol. I, 2023, pp. 399-447 şi în Dreptul nr. 11/2023, pp. 59-90; Bogdan Nazat, Consideraţii teoretice privind instituţia preluării datoriei, în Ciprian Raul Romiţan, Paul-George Buta (coord.), "In honorem Viorel Roş. Studii de drept privat şi public", Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2021, pp. 113-124; Liviu Pop, Cesiunea sau preluarea contractuală directă cu titlu particular a datoriilor în dreptul civil român, în RRDP nr. 2/2016, pp. 72-95, în vol. "In Honorem Ion Lulă. Abuzul de drept", editor coordonator Florin Mangu, coeditor Lucian Bercea, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2016, pp. 241-267 şi în Liviu Pop, Contribuţii la studiul obligaţiilor civile, vol. II, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2023, pp. 243-267; Liviu Pop, Tratat de drept civil. Naşterea, statica, dinamica şi stingerea obligaţiilor, cit. supra, nr. 105-117, pp. 314-337; Cornel Popa, Cornelia Tăbîrţă, Configuraţia preluării de datorie în Noul Cod civil, în RRDA nr. 4/2013, pp. 65-84; Laura Retegan, Cesiunea de creanţă în raport cu alte operaţiuni juridice triunghiulare, în SUBB - Jurisprudentia nr. 3/2009, pp. 3-28; Valeriu Stoica, Comparaţie între contractul de cesiune a contractului şi contractul de preluare a datoriei, în RRDP nr. 1/2023, pp. 31-48 şi în Valeriu Stoica, Studii de drept civil, Ed. Universul Juridic, pp. 1128-1144; Laura Toma-Dăuceanu, Le transfert des dettes - Rapport roumain, în Martine Behar-Touchais (dir.), "Comparaison de la réforme du droit français des contrats et du régime de l’obligation avec le nouveau Code civil roumain", vol. 2, IRJS, 2019, pp. 215-222; Paul Vasilescu, Preluarea datoriei şi cesiunea contractului: două figuri legale noi, în Cornelia Munteanu (coord.), In honorem Alexandru Bacaci. Ovidiu Ungureanu. Culegere de Studii, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, pp. 284-294; Liviu-Alexandru Viorel, Avram Alexandru Oană, Fizionomia preluării de datorie în noul Cod civil, în RRJ nr. 5/2011, pp. 234-250. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Drept civil. Drepturile reale principale, Vol 1, ediţia 4
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. II. Art. 953-1649. Moşteniri şi liberalităţi. Obligaţii
Codul civil. Comentariu pe articole, ediţia 3
Preluarea datoriei reprezintă o instituţie juridică formal nouă. În Expunerea de motive instituţia este calificată drept un mecanism care permite „simplificarea şi accelerarea schimburilor economice prin realizarea concomitentă a mai multor raporturi obligaţionale, fără a se recurge la mecanismul novaţiei prin schimbare de debitor”.
Reglementarea din art. 1599-1608 noul C. civ. nu constituie totuşi – aşa cum s-ar putea susţine la prima vedere – olegiferare acesiunii de datorie, ci numai un substitut al instituţiei delegaţiei perfecte (anterior regăsită în art. 1132 şi art. 1133 C. civ. din 1864) şi osuprapunere nejustificată cu novaţia prin schimbare de debitor [art. 1131 C. civ. din 1864 şi art. 1609 alin. (2) noul C. civ.], la care se adaugă convenţia reglementată de lit. a) aart. 1599 noul C. civ., prin care debitorul iniţial şi noul debitor convin ca obligaţia corelativă dreptului de creanţă al creditorului să fie preluată de către noul debitor, cu acordul creditorului (convenţie posibilă şi sub imperiul reglementării anterioare). Litera b) exprimă ipoteza novaţiei prin schimbare de debitor, care se regăseşte, aşa cum am arătat, şi în art. 1609 alin. (2) noul C. civ.. [ Mai mult... ]
Drept civil. Drepturile reale principale, Vol 1, ediţia 4
În cazul subrogaţiei personale unul dintre subiectele raportului juridic civil obligaţional este înlocuit cu oaltă persoană. La această situaţie se ajunge, spre exemplu, prin subrogaţie în drepturile creditorului plătit (art. 1593-1598 noul C. civ.); preluarea datoriei (art. 1599-1608 noul C. civ.) sau novaţie subiectivă [art. 160 alin. (2) şi (3) noul C. civ.]. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
1. Aspecte preliminare. Preluarea de datorie sau, aşa cum era denumită în doctrină, cesiunea de datorie, nu a cunoscut consacrare legislativă în Codul civil din 1864. În practica raporturilor economice această operaţiune era însă necesară şi, în absenţa unui cadru de reglementare, părţile apelau la o formulă ocolitoare, novaţia cu schimbare de debitor. Novaţia nu răspundea însă intenţiei contractanţilor şi intereselor legitime urmărite de acestea într-o cesiune de datorie, respectiv de a transfera elementul pasiv al raportului obligaţional, împreună cu toate mijloacele de apărare care îl însoţesc şi cu toate garanţiile aferente pentru creditor (ştiut fiind că prin novaţie vechea obligaţie se stinge şi se înlocuieşte cu una nouă, drepturile şi accesoriile vechii creanţe dispărând, de regulă, odată cu aceasta). [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. II. Art. 953-1649. Moşteniri şi liberalităţi. Obligaţii
1.
Mecanismul preluării de datorie permite simplificarea şi accelerarea schimburilor economice, prin realizarea concomitentă a mai multor raporturi obligaţionale, fără a recurge la mecanismul novaţiei. Chiar dacă, în prezent, se constată o slăbire a dependenţei raportului obligaţional de persoana debitorului, latura pasivă a raportului obligaţional rămâne strâns legată de acesta, deoarece valoarea creanţei depinde în mare măsură de solvabilitatea sa. De aceea, preluarea de datorie nu se poate realiza decât cu acordul creditorului, în vreme ce transmiterea laturii active a raportului obligaţional prin cesiunea de creanţă operează fără consimţământul debitorului (Proiect 2004). [ Mai mult... ]
Codul civil. Comentariu pe articole, ediţia 3
1. Aspecte preliminare. Preluarea de datorie reprezintă o modalitate de transmitere a datoriei de la un debitor la altul. Acesta este motivul pentru care, sub imperiul Codului civil din 1864, preluarea de datorie mai era denumită cesiunea de datorie (pentru distincţia dintre preluarea de datorie şi cesiunea de datorie, a se vedea L. Pop, I.-Fl. Popa, S.I. Vidu, Curs de drept civil: Obligaţiile, p. 487-488). Întrucât anterior intrării în vigoare a actualului Cod civil preluarea de datorie nu cunoscuse o reglementare expresă, părţile erau nevoite să utilizeze mecanisme juridice diferite care să conducă la rezultatul pe care astăzi preluarea de datorie îl produce (i.e. transmiterea laturii pasive a raportului juridic obligaţional). Astfel, în absenţa unei reglementări exprese, părţile apelau la o soluţie de compromis, respectiv novaţia cu schimbare de debitor. Cu toate acestea, întrucât novaţia conducea la stingerea obligaţiei şi implicit a tuturor accesoriilor sale, aceasta nu răspundea intereselor legitime urmărite de părţile cesiunii de datorie, respectiv transferul laturii pasive a raportului juridic obligaţional, împreună cu toate mijloacele de apărare şi garanţiile sale specifice. [ Mai mult... ]