(1)
Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 112, este considerată muncă suplimentară.
(2)
Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepţia cazului de forţă majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor unui accident.
Acesta este un fragment din Codul Muncii din 2003. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(1)
La solicitarea angajatorului salariaţii pot efectua muncă suplimentară, cu respectarea prevederilor art. 114 sau 115, după caz.
(2)
Efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilită potrivit prevederilor art. 114 sau 115, după caz, este interzisă, cu excepţia cazului de forţă majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor unui accident.
(1)
Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia.
(2)
În aceste condiţii salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru.
(3)
În perioadele de reducere a activităţii angajatorul are posibilitatea de a acorda zile libere plătite din care pot fi compensate orele suplimentare ce vor fi prestate în următoarele 12 luni.
(1)
În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 122 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.
(2)
Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condiţiile prevăzute la alin. (1), se stabileşte prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, şi nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
Acesta este un fragment din Codul Muncii din 2003. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Tinerii în vârstă de până la 18 ani nu pot presta muncă suplimentară.
Acesta este un fragment din Codul Muncii din 2003. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Codul muncii şi Legea dialogului social, Comentarii şi explicaţii A.
1. Orele suplimentare reprezintă orele prestate de salariat în plus faţă de durata normală săptămânală a timpului de muncă de 40 de ore. Ele se stabilesc prin raportare la evidenţa muncii ţinută de angajator.
Regimul legal al muncii suplimentare se aplică ambelor categorii de salariaţi (care au funcţii de execuţie, cât şi de cei care au funcţii de conducere).
Prestarea orelor suplimentare se face la solicitarea angajatorului. Solicitarea poate fi formulată în scris sau verbal, poate fi expresă sau tacită atunci când rezultă din atribuirea unor sarcini de serviciu suplimentare, care nu pot fi îndeplinite decât prin muncă suplimentară. [ Mai mult... ]
Codul muncii - Legislaţie conexă. Comentarii. Jurisprudenţă
Potrivit art. 120, este considerată muncă suplimentară cea prestată peste durata normală a timpului de muncă [de 8 ore pe zi şi 40 de ore pe săptămână - art. 112 alin. (1)]. Desigur că depăşirea acestei durate nu este nelimitată, ci, ca regulă, eu nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, în condiţiile statornicite de art. 114 C. mun.
Şi alte acte normative prevăd posibilitatea prestării muncii peste durata normală a timpului de lucru. [ Mai mult... ]
Codul muncii comentat, Noua organizare a muncii
În cazul în care activitatea salariatului se desfăşoară în afara timpului normal de muncă, această activitate este considerată ca fiind muncă suplimentară. Determinarea duratei muncii suplimentare (orelor suplimentare) se raportează la durata normală a timpului de muncă (40 de ore pe săptămână), indiferent de perioada de referinţă: la săptămână sau la 4 luni, 6 luni ori 12 luni.
Pentru efectuarea muncii suplimentare, la solicitarea expresă sau implicită a angajatorului, este necesar să existe acordul salariatului. Este necesar ca angajatorul să fie cel care solicită salariatului efectuarea de ore suplimentare, deoarece acesta este cel care va achita remuneraţia corespunzătoare orelor lucrate de către salariat, în plus faţă de salariul stabilit prin contractul individual de muncă. Practic, pentru efectuarea orelor suplimentare are loc un acord consensual între angajator şi salariat, în sensul că angajatorul solicită, chiar tacit, efectuarea unei munci suplimentare, iar salariatul, în schimbul unei remuneraţii corespunzătoare sau a acordării de timp liber, este de acord, implicit, cu solicitarea angajatorului. [ Mai mult... ]
Codul muncii şi Legea dialogului social, Comentarii şi explicaţii A.
1. Orele suplimentare reprezintă orele prestate de salariat în plus faţă de durata normală săptămânală a timpului de muncă de 40 de ore. Ele se stabilesc prin raportare la evidenţa muncii ţinută de angajator.
Regimul legal al muncii suplimentare se aplică ambelor categorii de salariaţi (care au funcţii de execuţie, cât şi de cei care au funcţii de conducere).
Prestarea orelor suplimentare se face la solicitarea angajatorului. Solicitarea poate fi formulată în scris sau verbal, poate fi expresă sau tacită atunci când rezultă din atribuirea unor sarcini de serviciu suplimentare, care nu pot fi îndeplinite decât prin muncă suplimentară. [ Mai mult... ]
Codul muncii - Legislaţie conexă. Comentarii. Jurisprudenţă
Potrivit art. 120, este considerată muncă suplimentară cea prestată peste durata normală a timpului de muncă [de 8 ore pe zi şi 40 de ore pe săptămână - art. 112 alin. (1)]. Desigur că depăşirea acestei durate nu este nelimitată, ci, ca regulă, eu nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, în condiţiile statornicite de art. 114 C. mun.
Şi alte acte normative prevăd posibilitatea prestării muncii peste durata normală a timpului de lucru. [ Mai mult... ]
Procedura soluţionării conflictelor individuale de muncă. Ghid pentru practicieni, ediţia 2
Astfel, munca suplimentară este definită de art. 120 Codul muncii ca o„muncă prestată” ceea ce este diferit de simpla rămânere la dispoziţia angajatorului fără prestarea muncii. [ Mai mult... ]
Daunele morale în contencios administrativ, în litigii cu profesionişti, de muncă şi de asigurări sociale. Practică judiciară
Nu se poate susţine că salariata presta în medie 12 ore suplimentare pe săptămână, în condiţiile în care, din probele administrate, nu rezultă că aceasta desfăşura în mod constant o activitate peste programul normal de lucru, în alte perioade decât cele ce pot fi asociate organizării evenimentelor menţionate de angajator.
Modalitatea în care raporturile de muncă s-au derulat a fost de natură să afecteze situaţia profesională a reclamantei şi drepturile sale în calitate de salariat, în condiţiile în care angajatorul nu a ţinut o evidenţă corectă a orelor de muncă, aşa încât reclamanta a fost în imposibilitatea de a beneficia de o remunerare corespunzătoare pentru munca suplimentară prestată. [ Mai mult... ]
Procedura soluţionării conflictelor individuale de muncă. Ghid pentru practicieni, ediţia 2
Astfel, munca suplimentară este definită de art. 120 Codul muncii ca o„muncă prestată” ceea ce este diferit de simpla rămânere la dispoziţia angajatorului fără prestarea muncii. [ Mai mult... ]
Buletinul jurisprudenţei - Repertoriu anual 2018 – Volumul II
Pornind de la obiectul cererii introductive, Curtea reţine că subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecăţii privind plata orelor suplimentare efectuate de salariat, nu poate fi decât angajatorul.
Curtea apreciază că nu se poate reţine, în speţă, identitatea între subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecăţii şi pârâtă, deoarece orele suplimentare invocate de intimatul reclamant nu au fost prestate în cadrul contractului individual de muncă încheiat cu apelanta pârâtă. [ Mai mult... ]
Buletinul jurisprudenţei - Repertoriu anual 2017 – Volumul II
Potrivit contractelor individuale de muncă ale reclamanţilor, programul de muncă al acestora era de 8 ore pe zi, 40 de ore pe săptămână.
Potrivit fişei pentru postul de agent vânzări, post ocupat de toţi reclamanţii din cauză, activitatea realizată de aceştia consta în deplasare pe teren pentru identificarea şi contactarea clienţilor din zona repartizată, urmărirea derulării contractelor, preluarea de comenzi, încasarea contravalorii mărfii şi predarea numerarului încasat la casieria societăţii pârâte. [ Mai mult... ]
