Art 3 Principii fundamentale | Codul Muncii
Parte integrantă din Lege 53/2003
Acesta este un fragment din Codul Muncii din 2003. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Dispoziţii generale - Principii fundamentale -
Art. 3.
-
(1) Libertatea muncii este garantată prin Constituţie. Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit.
(2) Orice persoană este liberă în alegerea locului de muncă şi a profesiei, meseriei sau activităţii pe care urmează să o presteze.
(3) Nimeni nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc de muncă ori într-o anumită profesie, oricare ar fi acestea.
Acesta este un fragment din Codul Muncii din 2003. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(4) Orice contract de muncă încheiat cu nerespectarea dispoziţiilor alin. (1) - (3) este nul de drept.
Acesta este un fragment din Codul Muncii din 2003. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Codul muncii şi Legea dialogului social, Comentarii şi explicaţii
Codul muncii - Legislaţie conexă. Comentarii. Jurisprudenţă
Codul muncii comentat, Noua organizare a muncii
Codul Muncii din 2003 - Comentarii pe articole
.....
I.
Codul muncii nu reglementează integral principiile dreptului muncii. Celor reglementate de Cod li se adaugă: principiul pregătirii şi perfecţionării profesionale a lucrătorilor [art. 41 alin. (1) din Constituţie] şi principiul garantării dreptului la grevă (art. 43 din Constituţie).
Principiile în cauză constituie expresia concentrată a voinţei (opţiunilor) legiuitorului cu privire la reglementarea raporturilor de muncă. Cunoaşterea lor este utilă deoarece: sunt aplicabile, ca ultimă soluţie, în cazurile neprevăzute (nereglementate) de lege [art. 1 alin. (2) C. civ.]; sunt utile, ca reper important, în interpretarea şi aplicarea unor norme legale; constituie orientări esenţiale care trebuie avute în vedere atunci când se adoptă norme aparţinătoare legislaţiei muncii; configurează, prin existenţa lor, alături de alte criterii, autonomia dreptului muncii. [ Mai mult... ]
Codul muncii - Legislaţie conexă. Comentarii. Jurisprudenţă
Textul consacră unul dintre principiile fundamentale ale dreptului muncii şi anume libertatea muncii şi neîngrădirea dreptului la muncă.
Este un principiu de sorginte constituţională; art. 41 alin. (1) din ce a mai importantă lege dispune:
"Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă". Pe baza acestui text, art. 3 C. mun. prevede: [ Mai mult... ]
Codul muncii comentat, Noua organizare a muncii
Reglementarea Codului muncii privind libertatea muncii transpune în legislaţia ordinară principiul constituţional din art. 41 alin. (1) din Constituţia României, care garantează dreptul la muncă.
Primele trei alineate stabilesc că dreptul la muncă include libertatea muncii şi stabilitatea în muncă a salariaţilor.
Libertatea muncii presupune libertatea oricărei persoane de a-şi exercita sau nu dreptul la muncă[13], de a-şi alege munca pe care doreşte să o presteze, locul de muncă, profesia sau meseria[14], angajatorul la care să îşi desfăşoare activitatea, precum şi dreptul de a decide, în orice moment, încetarea raporturilor de muncă[15] sau de a fi de acord cu modificarea activităţilor desfăşurate. Unul dintre mecanismele create de Codul muncii pentru materializarea şi eficientizarea acestui principiu, este acela al interzicerii şi lipsirii de efecte o oricărei tranzacţii, clauze sau dispoziţii unilaterale prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi[16], precum şi a oricărei clauze prin care, anticipat, s-ar stabili obligaţii de plată ale salariatului pentru nerespectarea ori executarea necorespunzătoare a clauzelor contractului individual de muncă[17]. [ Mai mult... ]
Codul Muncii din 2003 - Comentarii pe articole
Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit
Dreptul persoanei de a-şi alege liber activitatea pe care înţelege să o desfăşoare înseamnă în mod necesar şi dreptul său de a hotărî încetarea contractului de muncă.
Aceasta în condiţiile în care incidenţa actelor juridice unilaterale ale angajatorului şi, respectiv, ale salariatului asupra executării şi încetării contractului individual de muncă este diferită substanţial. Legea nu îi permite salariatului să modifice printr-un act juridic unilateral clauzele esenţiale ale contractului individual de muncă (locul muncii, felul muncii ş.a.). Dimpotrivă - este adevărat, excepţional - angajatorul poate să modifice prin actul său unilateral clauzele esenţiale ale contractului individual de muncă, în condiţiile restrictive impuse de art. 42-48 din Codul muncii. Rezultă că poziţia părţilor este inegală, fiind defavorabilă salariatului. Într-un alt context, anume cu privire la încetarea contractului individual de muncă prin act juridic unilateral al uneia dintre părţile sale, situaţia este următoarea: [ Mai mult... ]
.....
Despre stabilitatea în muncă
Consfinţind libertatea muncii, stabilitatea în muncă reprezintă una din garanţiile înfăptuirii dreptului la muncă.
Deşi în prezent nu e consacrat expres în Codul muncii, principiului stabilităţii muncii are o foarte mare importanţă. Durata nedeterminată a contractului individual de muncă, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Codul muncii, trebuie înţeleasă ca un mijloc de asigurare a continuităţii muncii, a permanenţei ei. Contractul trebuie să rămână în fiinţă pe o perioadă cât mai îndelungată. Încetarea lui poate avea loc numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege. [ Mai mult... ]
Călăuza juristului. Cereri şi actiuni în justiţie, ediţia online martie 2016
Dreptul muncii, ediţia 1
Călăuza juristului. Cereri şi actiuni în justiţie, ediţia online martie 2016
Codul muncii - Legislaţie conexă. Comentarii. Jurisprudenţă
Codul muncii şi Legea dialogului social - Comentarii şi explicaţii
1.Clauză care îngrădeşte dreptul la muncă. Clauza contractuală care îngrădeşte dreptul la muncă al salariatului, în concret dreptul de a-şi alege un alt loc de muncă decât cel la care funcţionează, încalcă dispoziţiile art. 3 Codul muncii şi nu poate produce efecte juridice. Aceste îngrădiri sau limitări ale dreptului la muncă sunt acceptabile numai dacă au ojustificare rezonabilă şi obiectivă şi dacă salariatul, în schimbul asumării unei obligaţii care-i îngrădeşte libertatea muncii, primeşte ocompensaţie pentru această ingerinţă în dreptul său la muncă. [ Mai mult... ]
Dreptul muncii, ediţia 1
Noţiune. În dreptul muncii se întâlnesc două categorii de principii: principii fundamentale generale ale sistemului dreptului (principiul legalităţii, principiul democraţiei, principiul egalităţii în faţa legii etc.) şi principii fundamentale specifice dreptului muncii25.
25 Pentru mai multe detalii, a se vedea, F. Roşioru, Dreptul individual al muncii, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2017, p. 168-234.
[ Mai mult... ]
[ Mai mult... ]
Călăuza juristului. Cereri şi actiuni în justiţie, ediţia online martie 2016
1.Clauză care îngrădeşte dreptul la muncă. Clauza contractuală care îngrădeşte dreptul la muncă al salariatului, în concret dreptul de a-şi alege un alt loc de muncă decât cel la care funcţionează, încalcă dispoziţiile art. 3 Codul muncii şi nu poate produce efecte juridice. Aceste îngrădiri sau limitări ale dreptului la muncă sunt acceptabile numai dacă au ojustificare rezonabilă şi obiectivă şi dacă salariatul, în schimbul asumării unei obligaţii care-i îngrădeşte libertatea muncii, primeşte ocompensaţie pentru această ingerinţă în dreptul său la muncă. [ Mai mult... ]
Codul muncii - Legislaţie conexă. Comentarii. Jurisprudenţă
Textul consacră unul dintre principiile fundamentale ale dreptului muncii şi anume libertatea muncii şi neîngrădirea dreptului la muncă.
Este un principiu de sorginte constituţională; art. 41 alin. (1) din ce a mai importantă lege dispune:
"Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă". Pe baza acestui text, art. 3 C. mun. prevede: [ Mai mult... ]
Codul muncii şi Legea dialogului social - Comentarii şi explicaţii
I. Codul muncii nu reglementează integral principiile dreptului muncii. Celor reglementate de Cod li se adaugă: principiul pregătirii şi perfecţionării profesionale a lucrătorilor [art. 41 alin. (1) din Constituţie] şi principiul garantării dreptului la grevă (art. 43 din Constituţie).
Principiile în cauză constituie expresia concentrată a voinţei (opţiunilor) legiuitorului cu privire la reglementarea raporturilor de muncă. Cunoaşterea lor este utilă deoarece: sunt aplicabile, ca ultimă soluţie, în cazurile neprevăzute (nereglementate) de lege [art. 1 alin. (2) C. civ.]; sunt utile, ca reper important, în interpretarea şi aplicarea unor norme legale; constituie orientări esenţiale care trebuie avute în vedere atunci când se adoptă norme aparţinătoare legislaţiei muncii; configurează, prin existenţa lor, alături de alte criterii, autonomia dreptului muncii. [ Mai mult... ]