(1)
Constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei şi care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal.
(2)
Proba se obţine în procesul penal prin următoarele mijloace:
a)
declaraţiile suspectului sau ale inculpatului;
Acesta este un fragment din Codul de Procedură Penală din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
b)
declaraţiile persoanei vătămate;
c)
declaraţiile părţii civile sau ale părţii responsabile civilmente;
d)
declaraţiile martorilor;
e)
înscrisuri, rapoarte de expertiză, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale de probă;
f)
orice alt mijloc de probă care nu este interzis prin lege.
Acesta este un fragment din Codul de Procedură Penală din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Codul de procedură penală adnotat, Volumul I, Partea generală, Ediţia a II-a revăzută şi adăugită (1)
Constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei şi care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal.
(2)
Proba se obţine în procesul penal prin următoarele mijloace:
a)
declaraţiile suspectului sau ale inculpatului;
Noul Cod de procedură penală adnotat. Partea generală. Ediţia a II-a, revăzută şi adaugită
Legiuitorul defineşte noţiunile de "probă" şi de "procedeu probator", ultima nefiind menţionată în enunţul marginal, dar nu mai defineşte "mijlocul de probă", al cărui înţeles era enunţat în art. 64 din legea veche. În aceste condiţii, este locul să reamintim o definiţie dată în doctrină şi care se remarcă prin cuprinderea ei, respectiv aceea potrivit căreia mijloacele de probă sunt "mijloacele de investigaţie sau de descoperire a probelor şi de administrare a dovezilor în procesul penal"[68]. Acelaşi autor grupează categoriile de mijloace de probă în mijloace orale, scrise, materiale şi tehnice[69] şi, astfel, conturează un cadru destul de clar cu privire la opţiunile puse la dispoziţia organelor judiciare pentru a constata elementele de fapt care pot servi drept probe, mai ales într-un sistem deschis al mijloacelor de probă. O astfel de conceptualizare a mijloacelor de probă va fi cu atât mai utilă în prezent, în punerea în funcţiune a unui sistem în care alegerea mijlocului de probă este guvernată doar de principiul legalităţii. [ Mai mult... ]
Noul Cod de procedură penală. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
În noul C. proc. pen. se completează definiţia noţiunii de probă preluată din C. proc. pen. din 1968 [art. 63 alin. (1)] cu o cerinţă suplimentară şi anume aceea că elementul de fapt trebuie să contribuie la aflarea adevărului în procesul penal.
Faţă de C. proc. pen. din 1968, care enumeră exhaustiv mijloacele de probă [art. 64 alin. (1)] noul C. proc. pen. reglementează prin art. 97 alin. (2) lit. f) principiul libertăţii probelor în procesul penal. [ Mai mult... ]
Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, ediţia 2
1. Scurt istoric al sistemului de probe în procesul penal. Sistemul probelor în procesul penal a cunoscut o dezvoltare de-a lungul timpului; aşa cum arăta prof. I. Tanoviceanu, evoluţia dreptului procesual penal nu este decât reflexul transformărilor prin care a trecut sistemul probelor de-a lungul veacurilor.
În esenţă, în doctrină au fost identificate cinci sisteme de probe (I. Tanoviceanu, V. Dongoroz, Tratat de drept penal şi procedură penală, vol. V, Ed. Curierul Judiciar, Bucureşti, 1947, p. 32-35, Tr. Pop, Drept procesual penal. Partea specială, vol. III, Tipografia Naţională, Cluj, 1948, p. 163). [ Mai mult... ]
Codul de procedură penală comentat ediţia a 3-a, revizuită şi adăugită 118.
Consideraţii introductive. Înţelesul unor termeni şi expresii. Noul Cod de procedură penală defineşte în art. 97 probele şi procedeele probatorii, enumerând în acelaşi timp principalele mijloace de probă prin care se obţin probele în procesul penal. Este vorba despre o enumerare enunţiativă, deoarece se prevede în art. 97 alin. (2) lit. f) că probele pot fi obţinute şi prin "orice alt mijloc de probă care nu este interzis prin lege". [ Mai mult... ]
Buletinul jurisprudenţei 2015
(Decizia penală nr. 673/A din 22 octombrie 2015)
Prin sentinţa penală nr. 19 din data de 23 februarie 2015 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul SG cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (1) şi alin. (2) teza I C. pen.
În temeiul art. 399 C. proc. pen., s-a revocat măsura controlului judiciar luat faţă de inculpat prin încheierea din 12 martie 2014 din dosarul nr. 538/90/2014 al Tribunalului Vâlcea şi menţinută prin încheierea din 4 februarie 2017. [ Mai mult... ]
Codul de procedură penală. Comentariu pe articole. Art. 1-603, ediţia 3
1. Scurt istoric al sistemului de probe în procesul penal în Europa continentală. În mod tradiţional, în literatura juridică română s-a apreciat cu referire la sistemele probatorii dezvoltate în cadrul ţărilor din Europa continentală că sistemul probelor în procesul penal a cunoscut o dezvoltare de-a lungul timpului; aşa cum arăta prof. I. Tanoviceanu, evoluţia dreptului procesual penal nu este decât reflexul transformărilor prin care a trecut sistemul probelor de-a lungul veacurilor. [ Mai mult... ]
