Aplicarea legii penale - Aplicarea legii penale în spaţiu -
Universalitatea legii penale
(1)
Legea penală română se aplică şi altor infracţiuni decât celor prevăzute în art. 10, săvârşite în afara teritoriului ţării de un cetăţean străin sau o persoană fără cetăţenie, care se află de bunăvoie pe teritoriul României, în următoarele cazuri:
Acesta este un fragment din Codul Penal din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
a)
s-a săvârşit o infracţiune pe care statul român şi-a asumat obligaţia să o reprime în temeiul unui tratat internaţional, indiferent dacă este prevăzută sau nu de legea penală a statului pe al cărui teritoriu a fost comisă;
b)
s-a cerut extrădarea sau predarea infractorului şi aceasta a fost refuzată.
(2)
Dispoziţiile alin. (1) lit. b) nu se aplică atunci când, potrivit legii statului în care s-a săvârşit infracţiunea, există o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal ori executarea pedepsei sau când pedeapsa a fost executată ori este considerată ca executată.
(3)
Când pedeapsa nu a fost executată sau a fost executată numai în parte, se procedează potrivit dispoziţiilor legale privitoare la recunoaşterea hotărârilor străine.
Acesta este un fragment din Codul Penal din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Codul penal adnotat - Partea generală, Jurisprudenţă naţională 2014-2020 (1)
Legea penală română se aplică şi altor infracţiuni decât celor prevăzute în art. 10, săvârşite în afara teritoriului ţării de un cetăţean străin sau o persoană fără cetăţenie, care se află de bunăvoie pe teritoriul României, în următoarele cazuri:
a)
s-a săvârşit o infracţiune pe care statul român şi-a asumat obligaţia să o reprime în temeiul unui tratat internaţional, indiferent dacă este prevăzută sau nu de legea penală a statului pe al cărui teritoriu a fost comisă; [ Mai mult... ]
Noul Cod penal comentat, Partea generală I.
NOUL COD PENAL ÎN RAPORT CU LEGEA PENALĂ ANTERIOARĂ
Codul penal anterior, în reglementarea principiului universalităţii, oferea organelor judiciare române o competenţă extrem de largă în aplicarea legii penale, dar ea nu s-a regăsit în practica judiciară în ultimii 40 de ani.
Aşa stând lucrurile, legiuitorul noului Cod penal a procedat la reformularea principiului universalităţii, pe care l-a circumscris mai exact la sfera sa de incidenţă şi limitându-l numai la situaţiile în care intervenţia legii penale române se impune şi numai în consolidarea unor angajamente asumate pe plan internaţional. [ Mai mult... ]
Noul Cod penal. Note • Corelaţii • Explicaţii, ediţia 1
1. Prezentare comparativă. În ceea ce priveşte principiul universalităţii, noul text legal a fost reformulat în mod esenţial, având în vedere că reglementarea anterioară, deşi a conferit o competenţă largă organelor judiciare române, nu a fost aplicată în practică în cele aproximativ patru decenii de la intrarea în vigoare a C. pen. din 1968.
Noua redactare a conţinutului principiului universalităţii limitează foarte mult aplicabilitatea acestuia, el având incidenţă numai referitor la situaţiile în care intervenţia legii penale române se impune în considerarea unor angajamente asumate în plan internaţional, respectiv: în cazul infracţiunilor pe care România s-a angajat să le reprime în temeiul unei convenţii internaţionale; în situaţia în care s-a refuzat extrădarea, când principiul aut dedere aut iudicare impune statului solicitat să instrumenteze cauza. [ Mai mult... ]
Codul penal. Comentariu pe articole, ediţia 2
1. Precedent legislativ şi situaţii tranzitorii. Principiul universalităţii legii penale a fost prevăzut în art. 6 C. pen. din 1969 care prevedea că legea penală română se aplică, în anumite condiţii, şi altor infracţiuni săvârşite în străinătate de un cetăţean străin sau de un apatrid care nu domiciliază pe teritoriul României decât cele contra siguranţei statului sau contra vieţii ori integrităţii corporale a unui cetăţean român. Legiuitorul a regândit principiul ca formă a cooperării în materie penală. [ Mai mult... ]
Drept administrativ, Vol II, ediţia 4
Din analiza enumerării conţinute în art. 11 din ordonanţă, faţă de dispoziţia similară din vechea reglementare, observăm că afost adăugată printre cauzele de înlăturare arăspunderii contravenţionale şi beţia involuntară completă, propuneri în acest sens fiind formulate în doctrină de multă vreme. [ Mai mult... ]
Drept penal. Partea generală ediţia a 4-a
A. Noţiune şi justificare. Principiul universalităţii legii penale este consacrat prin dispoziţiile art. 11 alin. (1) C. pen., care prevăd că "Legea penală română se aplică şi altor infracţiuni decât celor prevăzute în art. 10, săvârşite în afara teritoriului ţării de un cetăţean străin sau o persoană fără cetăţenie, care se află de bunăvoie pe teritoriul României în următoarele cazuri:
a)
s-a săvârşit o infracţiune pe care statul român şi-a asumat obligaţia să o reprime în temeiul unui tratat internaţional, indiferent dacă este prevăzută sau nu de legea penală a statului pe al cărui teritoriu a fost comisă; [ Mai mult... ]
Noul Cod penal. Comentarii pe articole
Ultimul principiu de aplicare în spaţiu a legii penale române prevede situaţiile cele mai extinse ale sferei de acoperire a legislaţiei penale naţionale, lărgind la maxim grupul destinatarilor potenţiali ai acesteia. Astfel, devine posibil ca orice persoană de cetăţenie străină ori fără nicio cetăţenie, care a săvârşit, oriunde în lume (dar în afara României), o faptă incriminată de legea română, chiar dacă ea nu lezează direct statul român ori cetăţenii acestuia sau persoanele juridice române, să poată fi trasă la răspundere penală de către organele judiciare române, în anumite condiţii strict determinate de lege. Aceste condiţii sunt mai restrictive decât în celelalte cazuri de aplicare în spaţiu (şi asupra persoanelor) a legii penale române, tocmai datorită acestei sfere deosebit de extinse în care este posibilă aplicarea sa potrivit principiului analizat, deoarece legiuitorul român nu are nici prerogativa, nici interesul de a-şi aroga dreptul de a sancţiona, în orice condiţii, orice faptă incriminată în dreptul său intern, indiferent cine, unde şi împotriva cui ar comite-o, în afara graniţelor României. [ Mai mult... ]
