Supunerea la muncă forţată sau obligatorie | Codul Penal
Parte integrantă din Lege 286/2009
Acesta este un fragment din Codul Penal din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Infracţiuni contra persoanei - Traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile -
Supunerea la muncă forţată sau obligatorie
Art. 212. -
Fapta de a supune o persoană, în alte cazuri decât cele prevăzute de dispoziţiile legale, la prestarea unei munci împotriva voinţei sale sau la o muncă obligatorie se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 3 ani.
Acesta este un fragment din Codul Penal din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Codul penal adnotat, Volumul II, Partea specială
Noul Cod penal comentat. Partea specială. Ediţia a III-a, revăzută şi adăugită
Fapta de a supune o persoană, în alte cazuri decât cele prevăzute de dispoziţiile legale, la prestarea unei munci împotriva voinţei sale sau la o muncă obligatorie se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 3 ani.
CORELAŢII NORMATIVE
Legislaţie anterioară:
-
art. 191 C. pen.: Fapta de a supune o persoană, în alte cazuri decât cele prevăzute de dispoziţiile legale, la prestarea unei munci contra voinţei sale sau la o muncă obligatorie, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. [ Mai mult... ]
Noul Cod penal comentat. Partea specială. Ediţia a III-a, revăzută şi adăugită
I.
NOUL COD PENAL ÎN RAPORT CU LEGEA PENALĂ ANTERIOARĂ
Infracţiunea era reglementată identic în art. 191 C. pen. anterior. Această incriminare s-a introdus în legislaţia penală internă ca urmare a ratificării de către ţara noastră a Convenţiei nr. 39/1930 privind munca forţată sau obligatorie[316]. De asemenea, incriminarea corespunde şi prevederilor constituţionale. Potrivit art. 42 alin. (1) din Constituţia României, munca forţată este interzisă, iar în continuare se arată că nu constituie muncă forţată: activităţile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare, precum şi cele desfăşurate, potrivit legii, în locul acestora, din motive religioase sau de conştiinţă, munca unei persoane condamnate, prestată în condiţii normale, în perioada de detenţie sau de libertate condiţionată, prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normale stabilite de lege. [ Mai mult... ]
Noul Cod penal. Note • Corelaţii • Explicaţii, ediţia 1
Codul penal. Comentariu pe articole, ediţia 2
Drept penal. Partea specială I, ediţia 2
Drept penal. Partea specială
Noul Cod penal. Comentarii pe articole
1. Prezentare comparativă. Supunerea la muncă forţată sau obligatorie a fost amplasată în cadrul Capitolului VII (Traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile), spre deosebire de reglementarea anterioară, care a inclus infracţiunea în Capitolul II (Infracţiuni contra libertăţii persoanei).
Textul este similar celui cuprins în art. 191 C. pen. din 1968, singura diferenţă fiind dată de sporirea minimului special al pedepsei închisorii de la 6 luni la 1 an. [ Mai mult... ]
Codul penal. Comentariu pe articole, ediţia 2
1. Precedent legislativ şi situaţii tranzitorii. Supunerea la muncă forţată sau obligatorie era incriminată în Codul penal anterior prin art. 191, în aceleaşi condiţii. O singură diferenţă, nesemnificativă, este dată de înlocuirea cuvântului contra cu cuvântul împotriva, în expresia: împotriva voinţei sale. În ceea ce priveşte pedeapsa, limita maximă a rămas aceeaşi, 3 ani, dar limita minimă a crescut de la 6 luni la un an. Rezultă că în ipoteza prevăzută de art. 5 C. pen.. vor fi aplicate dispoziţiile sancţionatorii din vechiul Cod, fiind mai favorabile. Maximul fiind păstrat este exclusă incidenţa art. 6 C. pen.. [ Mai mult... ]
Drept penal. Partea specială I, ediţia 2
Supunerea la muncă forţată sau obligatorie era incriminată în Codul penal anterior prin art. 191, în aceleaşi condiţii. Osingură diferenţă, nesemnificativă, este dată de înlocuirea cuvântului contra cu împotriva, în expresia: „împotriva voinţei sale”. Infracţiunea de supunere la muncă forţată sau obligatorie este oexpresie agarantării prin mijloace penale adispoziţiilor constituţionale, precum şi aaderării României, în anul 1957, la Convenţia internaţională privind munca forţată sau obligatorie, încheiată în anul 1930425. Conform art. 42 alin. (1) din Constituţia României, munca forţată este interzisă. Tot art. 42, în alin. (2), stabileşte împrejurările în care opersoană are obligaţia de apresta anumite activităţi, fără ca acestea să fie considerate muncă forţată: „a) activităţile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare, precum şi cele desfăşurate, potrivit legii, în locul acestora, din motive religioase sau de conştiinţă; b) munca unei persoane condamnate, prestată în condiţii normale, în perioada de detenţie sau de libertate condiţionată; c) prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normale stabilite de lege”. Ca şi în cazul sclaviei, incriminarea supunerii la muncă forţată sau obligatorie are un rol preponderent simbolic. În practică, faptele de acest gen constituie, de regulă, infracţiunea de trafic de persoane. [ Mai mult... ]
Drept penal. Partea specială
1.
Noţiune. Caracterizare. Potrivit art. 212 CP, "Fapta de a supune o persoană, în alte cazuri decât cele prevăzute de dispoziţiile legale, la prestarea unei munci împotriva voinţei sale sau la o muncă obligatorie se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 3 ani".
Libertatea individuală, atribut fundamental al omului, include şi dreptul fiecărei persoane de a-şi alege în mod liber munca pe care doreşte să o presteze, în raport cu pregătirea şi aptitudinile sale. [ Mai mult... ]
Noul Cod penal. Comentarii pe articole
Infracţiunea analizată are conţinut identic cu incriminarea având aceeaşi denumire marginală prevăzută în art. 191 CP 1969.
Deosebiri apar numai sub aspectul regimului sancţionator, în sensul sporirii limitei minime a pedepsei cu închisoarea, la un an în noua reglementare, faţă de 6 luni, potrivit Codului penal anterior.
Obiectul juridic special constă în relaţiile sociale referitoare la dreptul persoanei de a-şi alege în mod liber munca pe care doreşte să o presteze, în raport cu pregătirea şi aptitudinile sale. Incriminarea faptei este urmarea obligaţiilor care îi revin statului român prin ratificarea Convenţiei nr. 29/1930 referitoare la interzicerea muncii forţate sau obligatorii şi, mai recent, a Convenţiei nr. 105 din 25 iunie 1957 a Organizaţiei Mondiale a Muncii privind abolirea muncii forţate(25). Incriminarea este în acord şi cu prevederile art. 41 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă. [ Mai mult... ]