Revista Dreptul (Uniunea Juristilor) nr. 10/2020
Consecinţe ale forţei majore asupra raporturilor de muncă
de Alexandru Ţiclea
17 septembrie 2020În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.
dr. h.c.*
Prof. univ. - Universitatea Ecologică din Bucureşti
Şcoala doctorală DREPT - Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza"
În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.
ABSTRACT
The following study has as research and reflection theme the influence of force majeure on labour relations, determined, in particular, by the legal norms specially adopted in the context of the existence of the pandemic caused by the spread of the SARS-COV-2 coronavirus.
There are defined the force majeure, and its specificity is presented, taking into account the regulation of the Civil Code [Article 1351 (2)], as well as relevant doctrinal theories.
Next, what is the essence of this stage, there are presented and analyzed the consequences of force majeure, especially consisting of the afore-mentioned pandemic, namely with regard to: forced labour, employment in public institutions and authorities, duration of labour relation, individualized work schedules and overtime work, change of place and type of work, suspension of labour relations, notice periods, patrimonial liability, collective labour agreements and labour disputes.
The study ends with the conclusions on the analyzed problems.
Key words:
employee; employer; collective labour agreement; labour dispute; leaves; resignation; force majeure; employment; overtime work; notice; individualized work schedules; labour relations; patrimonial liability.
1. Definiţia şi specificul forţei majore
Forţa majoră este definită de art. 1351 alin. (2) din Codul civil: ea reprezintă "orice eveniment extern, imprevizil, absolut, invincibil şi inevitabil".
Din această definiţie legală rezultă specificul forţei majore.
În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.
a) Este un eveniment extern, adică unul situat "în afară", străin de părţile unui raport juridic. În marea majoritate a cazurilor, asemenea evenimente sunt fenomene naturale extraordinare, străine de activitatea şi voinţa omului şi anume: trăsnetul, cutremurul, alunecările de teren, tornadele, inundaţiile etc.1 De asemenea, pot îmbrăca veşmântul de forţă majoră unele evenimente sociale, cum sunt războaiele şi revoluţiile2. În raporturile de muncă, s-a apreciat3 că pentru angajator constituie forţă majoră şi unele acţiuni ale salariaţilor: greva spontană, care nu are nicio legătură cu situaţia din unitatea în cauză, cu salarizarea şi condiţiile de muncă ale celor care opresc lucrul; greva de solidaritate, care este determinată de acţiuni externe - de greva declanşată într-o altă unitate; greva politică, determinată, la fel, de acţiuni externe, fără legătură cu raporturile de muncă respective.
Art. 4 alin. (3) din Codul muncii, referindu-se la situaţiile care nu constituie muncă forţată sau activitate impusă de autorităţile publice, are în vedere şi forţa majoră, şi anume războiul, catastrofele sau pericolele de catastrofe precum: "incendii, inundaţii, cutremure sau epizootii violente, invazii de animale sau insecte şi, în general, în toate circumstanţele care pun în pericol viaţa sau condiţiile normale de existenţă ale ansamblului populaţiei ori ale unei părţi a acesteia" [lit. d)]. În considerarea acestui text, pot fi enunţate ca fiind cazuri de forţă majoră şi seceta, îngheţul, căderile masive de zăpadă.
Amintim şi că Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/20064 utilizează uneori expresia de "calamităţi naturale"5, alteori cea de "pericol grav şi iminent de accidentare"6, situaţii care pot reprezenta forţă majoră sau caz fortuit.
b) Forţa majoră este un eveniment imprevizibil, adică el nu poate fi prevăzut. Imprevizibilitatea nu este apreciată in abstracto prin raportare la omul cel mai cunoscător, cu cea mai mare capacitate de prevedere, ci la capacitatea unui om mediu, normal, prudent şi diligent. Se poate astfel aprecia "că pentru a fi în prezenţa forţei majore este suficient ca imprevizibilitatea evenimentului să fie normală; aceasta înseamnă că nu este necesar să fim în prezenţa unei imprevizibilităţi absolute, extraordinare sau de excepţie"7. Dar trebuie precizat că, de regulă, în sine, "caracterul imprevizibil exprimă imposibilitatea de prevedere a evenimentului de forţă majoră (atât a împrejurării respective, cât şi a consecinţelor acesteia)"8.
c) Caracterul absolut presupune că evenimentul în discuţie "este independent de orice condiţii şi relaţii, care nu este supus niciunei restricţii, care nu are limite; necondiţionat, perfect, desăvârşit"9. Acest caracter "pune în evidenţă faptul că forţa majoră nu poate fi surmontată de nicio persoană"10.
d) Caracterul invincibil înseamnă că evenimentul amintit "nu poate fi învins"; el este "de nebiruit, imbatabil, neînfricat"11.
..........
În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.