Decizia nr. 24/2006 privind examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la consecinţele lipsei din dispozitivul hotărârii a menţiunii pronunţată în şedinţă publică

Dosar nr. 12/2006

Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la consecinţele lipsei din dispozitivul hotărârii a menţiunii "pronunţată în şedinţă publică".

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, fiind prezenţi 81 de judecători din totalul de 112 în funcţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia, în sensul de a stabili că lipsa din dispozitivul hotărârii a menţiunii "pronunţată în şedinţă publică" atrage nulitatea actului, în condiţiile reglementate în art. 197 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură penală, numai în cazul când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.

Secţiile Unite,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În practica instanţelor judecătoreşti s-a ivit diversitate de soluţii cu privire la consecinţele lipsei din dispozitivul hotărârii a menţiunii "pronunţată în şedinţă publică".

Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul că omisiunea înscrierii în dispozitiv a menţiunii că hotărârea s-a pronunţat în şedinţă publică atrage nulitatea absolută a hotărârii, în sensul prevederilor art. 197 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul că lipsa acestei menţiuni atrage nulitatea hotărârii numai în măsura în care se face dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, în condiţiile art. 197 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură penală.

Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.

Potrivit art. 310 alin. 1 din Codul de procedură penală, "hotărârea se pronunţă în şedinţă publică de către preşedintele completului de judecată, asistat de grefier".

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

Totodată, prin art. 357 alin. 4 din Codul de procedură penală se prevede că dispozitivul hotărârii, a cărui pronunţare este reglementată în art. 358 din acelaşi cod, trebuie să cuprindă totdeauna, între altele, menţiunea că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică.

Este adevărat că, potrivit art. 197 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, dispoziţiile relative la publicitatea şedinţei de judecată sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, care nu poate fi înlăturată în niciun mod, putând fi invocată în orice stare a procesului, cu luarea în considerare chiar din oficiu.

Interpretarea raţională şi sistematică a literei şi a spiritului textelor de lege enunţate, în raport de sediul materiei, de aşezarea lor sistemică şi de raţiunea reglementării, conduce însă la concluzia certă că prin sintagma "dispoziţiile relative [...] la publicitatea şedinţei de judecată [...]" sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii legiuitorul a înţeles să includă între cazurile care atrag sancţiunea nulităţii absolute numai încălcarea acelor dispoziţii care garantează realizarea efectivă a principiului publicităţii în desfăşurarea şedinţei de judecată, ca fază principală a procesului penal, în aşa fel încât să se asigure pentru toate părţile un proces echitabil şi într-un termen rezonabil, precum şi pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti legale şi temeinice.

Numai aşa se explică faptul că, în ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la includerea în dispozitivul hotărârii a menţiunii că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică, lipsa unei atari menţiuni nu este inclusă între cazurile limitativ enumerate în alin. 2 al art. 197 din Codul de procedură penală, a căror nerespectare nu poate fi înlăturată în niciun mod.

Ca urmare, lipsa din dispozitivul hotărârii a menţiunii că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică nu poate atrage nulitatea hotărârii decât în cazul când această omisiune a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.

A considera altfel ar însemna să se adauge la dispoziţiile legale prin care sunt reglementate nulităţile şi să se reia judecata pentru omisiuni de ordin formal, în cazuri în care o asemenea nulitate nu se impune, ceea ce ar fi inadmisibil.

Aşa fiind, se impune concluzia că nerespectarea cerinţei ca dispozitivul hotărârii să cuprindă menţiunea că pronunţarea hotărârii s-a făcut în şedinţă publică atrage nulitatea hotărârii numai atunci când s-a adus o vătămare care nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.

În consecinţă, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi al art. 414² din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că dispozitivul hotărârii trebuie să cuprindă menţiunea că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică, precum şi că nerespectarea acestei cerinţe atrage nulitatea hotărârii, în condiţiile reglementate în art. 197 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură penală, numai atunci când se dovedeşte că s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel, iar anularea hotărârii este impusă de necesitatea aflării adevărului şi în vederea justei soluţionări a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

D E C I D:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În aplicarea prevederilor art. 310, art. 357 alin. 4 şi ale art. 358 din Codul de procedură penală, stabilesc:

Dispozitivul hotărârii trebuie să cuprindă menţiunea că pronunţarea acesteia s-a făcut în şedinţă publică.

Nerespectarea acestei cerinţe atrage nulitatea hotărârii, în condiţiile reglementate prin art. 197 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură penală, numai atunci când se dovedeşte că s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act, iar anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului şi pentru justa soluţionare a cauzei.

Obligatorie, potrivit art. 414² alin. 2 din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 septembrie 2006.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.