Convenţia asupra circulaţiei rutiere din 08.11.1968 *)

*) Traducere.

Părţile contractante,

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

dornice să înlesnească circulaţia rutieră internaţională şi să sporească siguranţa pe drumuri prin adoptarea unor reguli uniforme de circulaţie,

au convenit asupra următoarelor dispoziţii:

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

ARTICOLUL 1 Definiţii

Pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii, termenii de mai jos vor avea sensul ce le este dat în acest articol:

a) legislaţia naţională a unei părţi contractante cuprinde totalitatea legilor şi reglementărilor naţionale sau locale în vigoare pe teritoriul părţii contractante;

b) un vehicul este considerat în circulaţie internaţională pe teritoriul unui stat cînd:

i) aparţine unei persoane fizice sau juridice cu reşedinţa obişnuită în afara acestui stat;

ii) nu este înmatriculat în acest stat;

iii) şi este adus în mod temporar pe teritoriul acestui stat,

oricare parte contractantă putînd să nu considere în "circulaţie internaţională" un vehicul ce ar rămîne pe teritoriul său mai mult de un an fără o întrerupere importantă a cărei durată poate fi fixată de partea contractantă.

Un ansamblu de vehicule este considerat în "circulaţie internaţională" dacă cel puţin unul dintre vehiculele care-l compun răspunde definiţiei;

c) localitate este spaţiul ce cuprinde imobile clădite şi ale cărei intrări şi ieşiri sînt stabilite în mod special sau care este definit în orice alt mod în legislaţia naţională;

d) drum înseamnă întreaga lăţime a unei căi sau străzi deschisă circulaţiei publice;

e) parte carosabilă este acea parte a drumului folosită în mod normal pentru circulaţia vehiculelor; un drum poate avea mai multe părţi carosabile separate în mod distinct, una de alta, printr-o zonă centrală despărţitoare sau o diferenţă de nivel;

f) pe părţile carosabile unde una sau mai multe căi laterale ori una sau mai multe piste sînt rezervate circulaţiei anumitor vehicule, marginea părţii carosabile înseamnă, pentru ceilalţi participanţi la circulaţie, marginea restului părţii carosabile;

g) cale este oricare dintre benzile longitudinale materializate sau nu prin marcaje rutiere longitudinale, în care poate fi împărţită partea carosabilă, şi care are o lăţime suficientă pentru a permite scurgerea unui şir de automobile, altele decît motociclete;

h) intersecţie este oricare încrucişare la nivel, întîlnire sau bifurcare de drumuri, inclusiv locurile formate de aceste încrucişări, întîlniri sau bifurcări;

i) trecere la nivel este orice încrucişare la nivel a unui drum cu o cale ferată sau de tramvai cu platformă proprie;

j) autostradă este un drum proiectat şi construit în mod special pentru circulaţia automobilelor, care nu deserveşte proprietăţile alăturate şi care:

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

i) cu excepţia unor locuri speciale sau cu caracter temporar, are, pentru cele două sensuri de circulaţie, părţi carosabile distincte, separate una de alta printr-o bandă de teren care nu este destinată circulaţiei sau, în mod excepţional, prin alte mijloace;

ii) nu se intersectează la nivel cu un drum, cu o cale ferată, de tramvai sau destinată circulaţiei pietonilor;

iii) şi este special semnalizată ca autostradă;

k) un vehicul este:

i) oprit, cînd este imobilizat pe o perioadă de timp necesară pentru a lua sau lăsa persoane ori de a încărca sau descărca bunuri;

ii) staţionat, cînd este imobilizat pentru un motiv, altul decît acela de a evita un conflict cu un participant la circulaţie sau un obstacol ori pentru a se supune regulilor de circulaţie, iar imobilizarea nu se limitează la timpul necesar luării sau lăsării de persoane ori de bunuri.

Părţile contractante vor putea să considere "oprite" vehiculele imobilizate în condiţiile arătate la alin. ii) de mai sus, dacă durata imobilizării nu depăşeşte o limită de timp stabilită de legislaţia naţională şi să considere "staţionate" vehiculele imobilizate în condiţiile definite la alin. i) de mai sus, dacă durata imobilizării depăşeşte o limită de timp stabilită de legislaţia naţională;

l) bicicletă este acel vehicul care are cel puţin două roţi şi este acţionat exclusiv de energia musculară a persoanelor care se găsesc pe acest vehicul, în special cu ajutorul pedalelor sau al manivelelor;

m) motoretă este acel vehicul cu două sau trei roţi, acţionat de un motor cu ardere internă, avînd o capacitate cilindrică de cel mult 50 cm³, şi a cărui limită de viteză, prin construcţie, nu depăşeşte 50 km/oră. Părţile contractante pot să nu considere ca motorete, potrivit legislaţiei lor naţionale, vehiculele care nu au caracteristicile bicicletelor, în ce priveşte posibilităţile lor de folosire, în special caracteristica de a putea fi puse în mişcare cu ajutorul pedalelor, sau a căror viteză maximă, prin construcţie, greutate sau anumite caracteristici ale motorului, depăşesc limitele stabilite. Nimic din această definiţie nu va putea fi interpretat ca împiedicînd părţile contractante să asimileze complet motoretele bicicletelor pentru aplicarea dispoziţiilor din legislaţia naţională asupra circulaţiei rutiere;

n) motocicletă este acel vehicul cu două roţi, cu sau fără ataş, echipat cu un motor cu ardere internă. Părţile contractante pot, în legislaţia naţională, să asimileze motocicletelor vehiculele cu 3 roţi a căror greutate în gol nu depăşeşte 400 kg. Termenul motocicletă nu include motoretele; totuşi, părţile contractante pot asimila motoretele motocicletelor, cu condiţia să facă o declaraţie în acest scop conform paragrafului 2 al art. 54 din convenţie;

o) vehicul cu motor este, cu excepţia motoretelor pe teritoriul părţilor contractante care nu le-au asimilat motocicletelor şi a vehiculelor care se deplasează pe şine, acel vehicul prevăzut cu un motor cu ardere internă care circulă pe drum prin mijloacele sale proprii;

p) automobil este acel vehicul cu motor care serveşte în mod normal la transportul pe drum de persoane sau bunuri ori la tractarea pe drum a vehiculelor folosite la transportul de persoane sau bunuri. Acest termen include troleibuzele, adică vehiculele legate de o linie electrică şi care nu circulă pe şine. Nu include vehiculele, cum ar fi tractoarele agricole, a căror utilizare la transportul pe drum de persoane sau bunuri ori la tractarea pe drum a vehiculelor utilizate la transportul de persoane sau bunuri nu este decît accesorie;

q) remorcă este orice vehicul destinat a fi tractat de un vehicul cu motor; acest termen include semiremorca;

r) semiremorcă este acea remorcă destinată a fi cuplată la un automobil, în aşa fel încît să se sprijine în parte pe ea însăşi, iar o parte apreciabilă a greutăţii sale şi a greutăţii încărcăturii sale să fie suportată de automobil;

s) remorcă uşoară este acea remorcă a cărei greutate maximă autorizată nu depăşeşte 750 kg;

t) ansamblu de vehicule înseamnă vehicule cuplate care circulă pe drum ca o unitate;

u) vehicul articulat este ansamblul de vehicule constituit dintr-un automobil şi o semiremorcă cuplată la acest automobil;

v) conducător este acea persoană care îşi asumă conducerea unui vehicul cu sau fură motor (inclusiv bicicletă) şi care însoţeşte pe drum animale izolate sau în turmă ori animale de tracţiune, de povară sau de călărie;

w) greutate maximă autorizată este greutatea maximă a vehiculului încărcat, declarată admisibilă de autoritatea competentă din statul în care vehiculul este înmatriculat;

x) greutate în gol este greutatea vehiculului fără echipaj, pasageri sau încărcătură, dar cu plinul de carburant şi cu utilajul normal de bord;

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

y) greutate în sarcină este greutatea efectivă a vehiculului astfel cum este încărcat, cu echipajul şi pasagerii la bord;

z) sens de circulaţie şi corespunzător sensului circulaţiei înseamnă partea dreaptă cînd, după legislaţia naţională, conducătorul unui vehicul trebuie să permită unui alt vehicul care circulă din sens contrar să treacă prin stînga sa; în caz contrar, înseamnă partea stîngă;

aa) obligaţia unui conducător de vehicul de a ceda trecerea altor vehicule înseamnă că acesta nu trebuie să-şi continue mersul sau manevra ori să o reia dacă aceasta riscă să determine pe conducătorii altor vehicule să modifice în mod brusc direcţia sau viteza vehiculelor lor.

ARTICOLUL 2 Anexele convenţiei

Anexele prezentei convenţii, şi anume:

Anexa nr. 1 - Excepţii de la obligaţia de a admite în circulaţie internaţională automobilele şi remorcile;

Anexa nr. 2 - Numărul de înmatriculare al automobilelor şi remorcilor în circulaţie internaţională;

Anexa nr. 3 - Semnul distinctiv al automobilelor şi remorcilor în circulaţie internaţională;

Anexa nr. 4 - Elemente de identificare a automobilelor şi remorcilor în circulaţie internaţională;

Anexa nr. 5 - Condiţii tehnice pentru automobile şi remorci;

Anexa nr. 6 - Permisul de conducere naţional şi

Anexa nr. 7 - Permisul de conducere internaţional, fac parte integrantă din această convenţie.

ARTICOLUL 3 Obligaţiile părţilor contractante

1.a) Părţile contractante vor lua măsurile corespunzătoare pentru ca regulile de circulaţie în vigoare pe teritoriul lor să fie, în ce priveşte fondul lor, în concordanţă cu dispoziţiile cap. II al convenţiei. Cu condiţia ca ele să nu fie în nici un fel contrare dispoziţiilor convenţiei:

i) aceste reguli pot să nu reia acele dintre prevederile care se aplică situaţiilor ce nu apar pe teritoriul părţilor contractante;

ii) aceste reguli pot să conţină dispoziţii neprevăzute în acest cap. II.

b) Prevederile prezentului paragraf nu obligă părţile contractante să prevadă sancţiuni penale pentru orice încălcare a dispoziţiilor cap. II reluate în regulile lor de circulaţie.

2.a) Părţile contractante vor lua, de asemenea, măsurile corespunzătoare pentru ca regulile în vigoare pe teritoriul lor, referitoare la condiţiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească automobilele şi remorcile, să fie conforme cu dispoziţiile anexei nr. 5 a convenţiei; aceste reguli pot conţine dispoziţii neprevăzute în această anexă, cu condiţia de a nu fi deloc contrare principiilor de siguranţă ce stau la baza dispoziţiilor sus-arătate. În plus, ele vor lua măsurile corespunzătoare pentru ca automobilele şi remorcile înmatriculate pe teritoriul lor să fie conforme cu dispoziţiile anexei nr. 5 atunci cînd sînt în circulaţie internaţională.

b) Dispoziţiile prezentului paragraf nu impun nici o obligaţie părţilor contractante în ce priveşte regulile în vigoare pe teritoriul lor referitoare la condiţiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească vehiculele cu motor care nu sînt automobile în sensul convenţiei.

3. În afara excepţiilor prevăzute la anexa nr. 1 a convenţiei, părţile contractante vor fi obligate să admită pe teritoriul lor în circulaţie internaţională automobilele şi remorcile care îndeplinesc condiţiile prevăzute în cap. III al convenţiei şi ai căror conducători îndeplinesc condiţiile prevăzute în cap. IV; ele vor fi obligate să recunoască şi certificatele de înmatriculare eliberate conform dispoziţiilor cap. III ca dovedind, pînă la proba contrară, că vehiculele ce fac obiectul acestor prevederi îndeplinesc condiţiile prevăzute la cap. III.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

4. Măsurile pe care le-au luat sau pe care le vor lua părţile contractante, fie unilateral, fie prin acorduri bilaterale sau multilaterale, pentru a admite pe teritoriul lor în circulaţie internaţională automobile şi remorci care nu îndeplinesc toate condiţiile prevăzute în cap. III al convenţiei şi pentru a recunoaşte, în afara cazurilor prevăzute în cap. IV, valabilitatea pe teritoriul lor a permiselor eliberate de o parte contractantă, vor fi considerate ca fiind conforme cu obiectul convenţiei.

5. Părţile contractante vor fi obligate să admită în circulaţie internaţională pe teritoriul lor bicicletele şi motoretele care îndeplinesc condiţiile tehnice prevăzute în cap. V al convenţiei şi ai căror conducători au reşedinţa pe teritoriul unei alte părţi contractante. Nici o parte contractantă nu va putea să ceară conducătorilor de biciclete sau motorete în circulaţie internaţională să fie titulari ai unui permis de conducere; totuşi, părţile contractante care vor face, conform paragrafului 2 al art. 54 al convenţiei, o declaraţie prin care asimilează motoretele motocicletelor, vor putea cere permis de conducere conducătorilor de motorete în circulaţie internaţională.

6. Părţile contractante se obligă, la cererea oricărei părţi contractante, să comunice informaţiile necesare stabilirii identităţii persoanei pe numele căreia este înmatriculat pe teritoriul lor un automobil sau o remorcă cuplată la un automobil, cînd din cererea prezentată rezultă că vehiculul a fost implicat într-un accident pe teritoriul părţii contractante care a adresat cererea.

7. Măsurile pe care le-au luat sau pe care le vor lua părţile contractante, fie unilateral, fie prin acorduri bilaterale sau multilaterale, pentru a înlesni circulaţia rutieră internaţională prin simplificarea formalităţilor de vamă, de poliţie sau de sănătate şi alte formalităţi de acelaşi gen, precum şi măsurile luate pentru a face să coincidă competenţele şi orele de deschidere a birourilor şi posturilor vamale în acelaşi punct al frontierei, vor fi considerate ca fiind conforme cu obiectul convenţiei.

8. Dispoziţiile paragrafelor 3, 5 şi 7 ale acestui articol nu afectează dreptul oricărei părţi contractante de a condiţiona admiterea pe teritoriul său, în circulaţie internaţională, a automobilelor, remorcilor, motoretelor şi bicicletelor, precum şi a conducătorilor şi pasagerilor lor, de respectarea reglementărilor cu privire la: transporturile comerciale de călători şi mărfuri, asigurarea de răspundere civilă a conducătorilor de autovehicule şi în materie de vamă, precum şi, în general, a reglementărilor din alte domenii decît circulaţia rutieră.

ARTICOLUL 4 Semnalizarea

Părţile contractante la convenţie, care nu vor fi şi părţi contractante la Convenţia asupra semnalizării rutiere, deschisă semnării la Viena în aceeaşi zi cu prezenta convenţie, se obligă:

a) ca toate indicatoarele, semnalele luminoase de circulaţie şi marcajele rutiere, instalate pe teritoriul lor, să constituie un sistem unitar;

b) ca numărul tipurilor de indicatoare să fie limitat, iar indicatoarele să nu fie instalate decît în locuri unde prezenţa lor este socotită necesară;

c) ca indicatoarele de avertizare a pericolului să fie instalate la o distanţă suficientă de obstacole, pentru a-i putea anunţa din timp pe conducători; şi

d) să interzică:

i) de a figura pe un indicator, pe suportul lui sau pe oricare altă instalaţie ce serveşte la dirijarea circulaţiei, orice nu are legătură cu obiectul acestui indicator sau instalaţii; totuşi, cînd părţile contractante sau subdiviziunile lor autoriză o asociaţie fără scop lucrativ să instaleze indicatoare de orientare, ele pot permite ca emblema acestei asociaţii să figureze pe indicator sau pe suportul acestuia, cu condiţia ca înţelegerea semnificaţiei indicatorului să nu fie îngreuiată;

ii) de a instala panouri, afişe, mărci sau instalaţii ce riscă să fie confundate cu indicatoare sau cu alte instalaţii ce servesc la dirijarea circulaţiei, să le reducă vizibilitatea sau eficacitatea, să-i stînjenească pe participanţii la circulaţie sau să le distragă atenţia într-un mod periculos pentru siguranţa circulaţiei.

CAPITOLUL II Reguli aplicabile circulaţiei rutiere

ARTICOLUL 5 Valoarea semnalizării

1. Participanţii la circulaţie trebuie să se conformeze semnificaţiei indicatoarelor rutiere, semnalelor luminoase de circulaţie şi marcajelor rutiere, chiar dacă semnificaţia acestora ar fi în contradicţie cu alte reguli de circulaţie.

2. Semnificaţia, semnalelor luminoase de circulaţie prevalează asupra indicatoarelor rutiere care reglementează prioritatea.

ARTICOLUL 6 Comenzi date de agenţii care dirijează circulaţia

1. Agenţii care dirijează circulaţia vor fi uşor recunoscuţi şi vizibili de la distanţă, atît noaptea cît şi ziua.

2. Participanţii la circulaţie sînt obligaţi să se supună imediat comenzilor date de agenţii care dirijează circulaţia.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

3. Se recomandă ca legislaţiile naţionale să prevadă că sînt considerate, în special, ca comenzi date de agenţii care dirijează circulaţia:

a) braţul ridicat vertical; acest gest înseamnă "atenţie, oprire" pentru toţi participanţii la circulaţie, exceptînd pe conducătorii care nu s-ar mai putea opri în condiţii de siguranţă suficientă; mai mult, dacă acest gest este făcut într-o intersecţie, el nu obligă oprirea conducătorilor angajaţi deja în intersecţie;

b) braţul sau braţele întinse orizontal; acest gest înseamnă "oprire" pentru toţi participanţii la circulaţie care vin, oricare ar fi sensul lor de mers, din direcţiile intersectate de braţul sau de braţele întinse; după ce a făcut acest gest, agentul care dirijează circulaţia va putea coborî braţul sau braţele; pentru conducătorii care se găsesc în faţa sau în spatele agentului, acest gest înseamnă, de asemenea, "oprire";

c) balansarea unei lumini roşii; acest gest înseamnă "oprire" pentru participanţii la circulaţie spre care este îndreptată lumina.

4. Comenzile agenţilor care dirijează circulaţia prevalează asupra semnificaţiei indicatoarelor rutiere, a semnalelor luminoase de circulaţie sau a marcajelor rutiere, precum şi asupra regulilor de circulaţie.

ARTICOLUL 7 Reguli generale

1. Participanţii la circulaţie trebuie să evite orice comportare ce ar putea constitui un pericol sau un obstacol pentru circulaţie, de a pune în pericol persoane ori de a produce o pagubă proprietăţilor publice sau particulare.

2. Se recomandă ca legislaţiile naţionale să prevadă că participanţii la circulaţie trebuie să evite a stînjeni circulaţia ori să o facă periculoasă aruncînd, depozitînd sau abandonînd pe drum obiecte sau materii ori creînd orice alte obstacole pe drum. Participanţii la circulaţie care n-au putut evita crearea unui obstacol sau a unui pericol trebuie să ia măsurile necesare pentru a-l face să dispară cît mai repede posibil şi, în cazul în care nu-l poate face să dispară imediat, să-i semnaleze prezenţa celorlalţi participanţi la circulaţie.

ARTICOLUL 8 Conducători

1. Orice vehicul sau ansamblu de vehicule în mişcare trebuie să aibă un conducător.

2. Se recomandă ca legislaţiile naţionale să prevadă că animalele de povară, de tras sau de călărie şi, eventual, cu excepţia unor zone semnalizate special la intrare, animalele izolate sau în turmă, trebuie să aibă un conducător.

3. Fiecare conducător trebuie să aibă calităţile fizice şi psihice necesare şi să fie în stare fizică şi mintală de a conduce.

4. Fiecare conducător de vehicul cu motor trebuie să aibă cunoştinţele şi îndemînarea necesare conducerii vehiculului; această dispoziţie nu constituie, totuşi, un impediment pentru învăţarea conducerii vehiculelor, potrivit legislaţiei naţionale.

5. Fiecare conducător trebuie să aibă permanent controlul vehiculului său ori să poată însoţi animalele sale.

ARTICOLUL 9 Turme

Se recomandă ca legislaţiile naţionale să prevadă că, cu excepţia derogării acordate pentru a înlesni migraţiile, turmele trebuie să fie fracţionate în grupuri de lungime moderată şi separate unele de altele prin intervale suficient de mari pentru comoditatea circulaţiei.

ARTICOLUL 10 Locul pe partea carosabilă

1. Sensul de circulaţie trebuie să fie acelaşi pe toate drumurile unui stat, cu excepţia, dacă e cazul, a drumurilor care servesc exclusiv sau în primul rînd tranzitului între două alte state.

2. Animalele ce sînt însoţite pe partea carosabilă trebuie să fie menţinute, pe cît posibil, cît mai aproape de marginea părţii carosabile corespunzătoare sensului circulaţiei.

3. Sub rezerva dispoziţiilor contrare ale paragrafului 1 al art. 7, ale paragrafului 6 al art. 11 şi ale altor dispoziţii contrare din convenţie, orice conducător de vehicul trebuie, atît cît îi permit împrejurările, să menţină vehiculul cît mai aproape de marginea părţii carosabile corespunzătoare sensului circulaţiei. Părţile contractante sau subdiviziunile lor pot stabili reguli mai precise referitoare la locul pe partea carosabilă al vehiculelor destinate transportului de mărfuri.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

4. Cînd un drum are două sau trei părţi carosabile, nici un conducător nu trebuie să meargă pe partea carosabilă situată pe partea opusă aceleia care corespunde sensului circulaţiei.

5.

a) Pe părţile carosabile unde circulaţia se face în ambele sensuri şi care are cel puţin patru benzi, nici un conducător nu trebuie să circule pe benzile situate pe cealaltă jumătate a părţii carosabile opusă sensului circulaţiei.

b) Pe părţile carosabile unde circulaţia se face în ambele sensuri şi care are trei benzi, nici un conducător nu poate circula pe banda situată la marginea părţii carosabile opusă sensului circulaţiei.

ARTICOLUL 11 Depăşirea şi circulaţia pe benzi

1.

a) Depăşirea trebuie să se facă pe partea opusă celei care corespunde sensului circulaţiei.

b) Totuşi, depăşirea trebuie să se facă pe partea corespunzătoare sensului circulaţiei în cazul cînd conducătorul care urmează să fie depăşit, după ce a semnalizat intenţia de a se îndrepta spre partea opusă celei care corespunde sensului circulaţiei, a condus vehiculul sau animalele spre această parte a drumului, în scopul fie de a vira în această parte pentru a circula pe alt drum sau pentru a intra într-o proprietate alăturată, fie pentru a opri pe această parte.

2. Înainte de a depăşi, conducătorul trebuie, sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 1 al art. 7 şi ale art. 14 ale convenţiei, să se asigure că:

a) nici un conducător care îl urmează nu a început o manevră pentru a-l depăşi;

b) cel care îl precede pe aceeaşi bandă nu a semnalizat intenţia de a depăşi un altul;

c) banda pe care urmează să se angajeze este liberă pe o distanţă suficientă pentru ca, ţinînd seama de diferenţa dintre viteza vehiculului său în timpul depăşirii şi aceea a participanţilor la circulaţie ce urmează să fie depăşiţi, manevra sa să nu pericliteze sau să stânjenească circulaţia din sens invers;

d) şi că, în afara cazului cînd se angajează pe o bandă interzisă circulaţiei din sens invers, va putea, fără a stînjeni pe cei depăşiţi, să-şi reia locul prevăzut la paragraful 3 al art. 10 din convenţie.

3. Conform dispoziţiilor paragrafului 2 al acestui articol, pe părţile carosabile unde circulaţia se face în ambele sensuri, depăşirea este interzisă în apropierea vîrfului unei pante şi, cînd vizibilitatea este insuficientă, în curbe, afară de cazul cînd în aceste locuri există benzi materializate prin marcaje rutiere longitudinale, iar depăşirea se face fără a ieşi de pe aceste benzi interzise prin marcaje circulaţiei din sens invers.

4. În timpul depăşirii, conducătorul trebuie să se îndepărteze de cel sau de cei depăşiţi, astfel încît să lase liberă o distanţă laterală suficientă.

5.

a) Pe părţile carosabile care au cel puţin două benzi rezervate circulaţiei în sensul de mers, un conducător care ar vrea să efectueze o nouă manevră de depăşire imediat sau la puţin timp după ce a revenit pe locul prevăzut de paragraful 3 al art. 10 din convenţie, poate, pentru a efectua această manevră şi cu condiţia de a se asigura că aceasta nu stînjeneşte în mod deosebit pe conducătorii vehiculelor mai rapide care vin din spate, să rămînă pe banda pe care s-a angajat la efectuarea primei depăşiri.

b) Părţile contractante sau subdiviziunile lor pot totuşi să nu aplice dispoziţiile prezentului paragraf conducătorilor de biciclete, motorete, motociclete şi vehicule care nu sînt automobile în sensul convenţiei, precum şi conducătorilor de automobile a căror greutate maximă autorizată depăşeşte 3.500 kg sau a căror viteză, prin construcţie, nu poate depăşi 40 km pe oră.

6. Cînd sînt aplicabile dispoziţiile paragrafului 5. a) al acestui articol, iar densitatea circulaţiei este de aşa natură încît vehiculele nu numai că ocupă toată lăţimea părţii carosabile rezervată sensului lor de circulaţie, dar circulă cu o viteză ce depinde de viteza vehiculului pe care-l precede pe banda pe care se află:

a) sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 9 al prezentului articol, faptul că vehiculele de pe o bandă circulă mai repede decît vehiculele de pe altă bandă nu este considerat depăşire în sensul acestui articol;

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

b) un conducător care nu se găseşte pe banda cea mai apropiată de marginea părţii carosabile corespunzătoare sensului circulaţiei trebuie să nu schimbe banda decît pentru a se pregăti să vireze la dreapta sau la stînga ori pentru a staţiona, cu excepţia schimbărilor de bandă efectuate, conform legislaţiei naţionale, în aplicarea prevederilor paragrafului 5. b) al prezentului articol.

7. În circulaţia pe benzi prevăzută la paragrafele 5 şi 6 ale acestui articol, este interzis conducătorilor, atunci cînd benzile sînt delimitate pe partea carosabilă prin marcaje longitudinale, să circule încălcînd aceste marcaje.

8. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 2 al prezentului articol şi ale altor restricţii pe care părţile contractante sau subdiviziunile lor le vor putea stabili în ce priveşte depăşirea la intersecţii şi la trecerile la nivel, nici un conducător de vehicul nu trebuie să depăşească un vehicul, altul decît o bicicletă cu două roţi, o motoretă sau o motocicletă fără ataş:

a) imediat înainte şi într-o intersecţie alta decît o intersecţie cu sens giratoriu, în afară de:

i) cazul prevăzut la paragraful 1 b) al prezentului articol;

ii) cazul în care drumul sau locul unde are loc depăşirea beneficiază de prioritate la intersecţie;

iii) cazul în care circulaţia este dirijată la intersecţii de un agent de circulaţie sau de semnale luminoase de circulaţie;

b) imediat înainte şi pe trecerile la nivel neprevăzute cu bariere sau semibariere, părţile contractante sau subdiviziunile lor putînd totuşi să permită depăşirea la trecerile la nivel unde circulaţia este dirijată prin semnale luminoase de circulaţie, cînd semnalul permite trecerea vehiculelor.

9. Un vehicul nu trebuie să depăşească un alt vehicul care se apropie de o trecere pentru pietoni, delimitată prin marcaje sau semnalizată ca atare, ori care este oprit în dreptul acesteia, decît cu o viteză suficient de redusă pentru a putea opri dacă un pieton se află pe trecere. Nici o dispoziţie din prezentul paragraf nu va fi interpretată ca împiedicînd părţile contractante sau subdiviziunile lor să interzică depăşirea începînd de la o anumită distanţă de o trecere pentru pietoni sau să impună prevederi mai stricte conducătorului unui vehicul care vrea să depăşească un altul oprit în dreptul trecerii.

10. Un conducător care constată că un altul care îl urmează doreşte să-l depăşească trebuie, în afara cazului prevăzut la paragraful 1 b) al art. 16 al convenţiei, să se apropie de marginea părţii, carosabile, corespunzătoare sensului circulaţiei şi să nu mărească viteza. Dacă insuficienţa lăţimii, profilul sau starea părţii carosabile nu permit, ţinînd seama de densitatea circulaţiei din sens invers, de a depăşi cu uşurinţă şi fară pericol un vehicul lent, voluminos ori obligat să respecte o limită de viteză, conducătorul acestui din urmă vehicul trebuie să reducă viteza şi, la nevoie, să se dea la o parte de îndată ce este posibil, pentru a lăsa să treacă vehiculele care îl urmează.

11.

a) Părţile contractante sau subdiviziunile lor pot, pe drumurile cu sens unic şi pe cele unde circulaţia se desfăşoară în ambele sensuri, cînd cel puţin două benzi în localităţi şi trei benzi în afara localităţilor sînt rezervate circulaţiei în acelaşi sens, delimitate prin marcaje longitudinale:

i) să permită vehiculelor care circulă pe o bandă să depăşească, pe partea corespunzătoare sensului de circulaţie, vehiculele care circulă pe altă bandă;

ii) să nu aplice dispoziţiile paragrafului 3 al art. 10 din convenţie,

cu excepţia unor dispoziţii corespunzătoare care să restrîngă posibilitatea de a schimba banda.

b) În cazul prevăzut la alin. a) al prezentului paragraf, modul de a conduce va fi considerat că nu constituie o depăşire în sensul convenţiei; totuşi, dispoziţiile paragrafului 9 al prezentului articol rămîn aplicabile.

ARTICOLUL 12 Trecerea pe lîngă vehiculele care circulă din sens opus

1. Pentru a trece pe lîngă un vehicul care circulă din sens opus, orice conducător trebuie să lase liberă o distanţă laterală suficientă şi, la nevoie, să circule cît mai aproape de marginea părţii carosabile corespunzătoare sensului circulaţiei; dacă, procedînd astfel, mersul său înainte este împiedicat de un obstacol sau de prezenţa altor participanţi la circulaţie, el trebuie să reducă viteza şi, la nevoie, să oprească pentru a lăsa să treacă pe cel sau pe cei care vin din sens opus.

2. Pe drumurile de munte şi pe cele cu pantă mare ce au caracteristici similare, unde trecerea pe lîngă vehicule care circulă din sens opus este imposibilă sau grea, obligaţia de a lăsa să treacă orice vehicul care urcă revine conducătorului de vehicul care coboară, în afară de cazul cînd prin modul cum sînt situate refugiile de-a lungul părţii carosabile, pentru a permite vehiculelor să le folosească, este de aşa natură încît, ţinînd seama de viteza şi poziţia lor, vehiculul care urcă are în faţa lui un refugiu, iar mersul înapoi al unuia dintre vehicule ar fi necesar dacă vehiculul ce urcă nu s-ar opri pe acest refugiu. În cazul în care unul dintre cele două vehicule este obligat să meargă înapoi pentru a face posibilă trecerea unul pe lîngă altul, această manevră va fi făcută de conducătorul vehiculului care coboară, cu excepţia cazului în care manevra este în mod evident mai uşor de făcut de către conducătorul vehiculului care urcă. Părţile contractante sau subdiviziunile lor pot, pentru anumite vehicule şi anumite drumuri sau sectoare ale acestora, să stabilească reguli speciale diferite de cele din acest paragraf.

ARTICOLUL 13 Viteza şi distanţa între vehicule

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

1. Orice conducător de vehicul trebuie să rămînă, în toate împrejurările, stâpîn pe vehiculul său, în aşa fel încît să poată face faţă cerinţelor prudenţei şi să fie continuu în măsură să efectueze toate manevrele ce îi revin. El trebuie ca, potrivind viteza vehiculului, să ţină tot timpul seama de împrejurări, în special de dispunerea locurilor, de starea drumului, de starea şi încărcătura vehiculului său, de condiţiile atmosferice şi de intensitatea circulaţiei, aşa încît să poată opri vehiculul în limitele cîmpului său vizual din faţă, precum şi înaintea oricărui obstacol previzibil. El trebuie să reducă viteza şi, la nevoie, să oprească ori de cîte ori împrejurările o cer, în special atunci cînd vizibilitatea nu este bună.

2. Nici un conducător nu trebuie să stînjenească mersul normal al celorlalte vehicule circulînd, fără motiv temeinic, cu o viteză anormal de redusă.

3. Conducătorul unui vehicul care circulă în spatele altui vehicul trebuie să lase liberă, în spatele acestuia, o distanţă de siguranţă suficientă pentru a putea evita o lovire în caz de reducere bruscă a vitezei sau de oprire neaşteptată a vehiculului care îl precede.

4. În afara localităţilor, în scopul de a se înlesni depăşirile, conducătorii vehiculelor sau ai ansamblurilor de vehicule cu mai mult de 3.500 kg greutate maximă autorizată sau cu o lungime mai mare de 10 m trebuie, în afara cazului cînd depăşesc sau se pregătesc să depăşească, să menţină un interval între vehiculele lor şi cele care le preced, în aşa fel încît vehiculele care îi depăşesc să se poată intercala fără pericol în spaţiul lăsat în faţa vehiculului depăşit. Această dispoziţie nu este aplicabilă atunci cînd circulaţia este intensă şi nici atunci cînd depăşirea este interzisă. În plus:

a) Autorităţile competente pot dispune ca anumite convoaie de vehicule să beneficieze de derogări de la aceste prevederi sau să le facă inaplicabile, chiar şi pe drumurile unde există două benzi pe acelaşi sens de circulaţie.

b) Părţile contractante sau subdiviziunile lor pot stabili cifre diferite de cele menţionate în prezentul paragraf pentru caracteristicile vehiculelor respective.

5. Nimic din această convenţie nu ar putea fi interpretat ca împiedicînd părţile contractante sau subdiviziunile lor de a stabili limite generale sau locale de viteză, pentru toate vehiculele sau pentru anumite categorii de vehicule, ori de a stabili, pe anumite drumuri sau categorii de drumuri, fie viteze minime sau maxime, ori de a stabili intervale minime determinate de prezenţa pe drum a anumitor categorii de vehicule ce prezintă un pericol deosebit datorită, mai ales, greutăţii sau încărcăturii lor.

ARTICOLUL 14 Dispoziţii generale pentru manevre

1. Orice conducător care vrea să execute o manevră, ca aceea de a ieşi dintr-un rînd de vehicule staţionate sau de a intra într-un asemenea rînd, a devia direcţia la dreapta sau la stînga pe partea carosabilă, a vira la dreapta sau la stînga pentru a merge pe un alt drum ori pentru a intra într-o proprietate alăturată, trebuie să nu înceapă a executa această manevră decît după ce s-a asigurat că o poate face fără a constitui un pericol pentru ceilalţi participanţi la circulaţie care îl urmează, îl preced sau cu care urmează să se încrucişeze, ţinînd seama de poziţia, direcţia şi viteza lor.

2. Orice conducător care vrea să efectueze o întoarcere sau să meargă înapoi trebuie să nu înceapă a executa această manevră decît după ce s-a asigurat că o poate face fără a constitui un pericol sau un obstacol pentru ceilalţi participanţi la circulaţie.

3. Înainte de a vira sau de a efectua o manevră ce implică o deplasare laterală, orice conducător trebuie să-şi anunţe intenţia în mod clar şi din timp cu ajutorul indicatorului sau al indicatoarelor de direcţie ale vehiculului ori, în lipsă, semnalizînd corespunzător cu braţul. Semnalizarea cu ajutorul indicatorului sau al indicatoarelor de direcţie trebuie să se menţină pe întreaga durată a manevrei. Semnalizarea trebuie să înceteze îndată ce manevra s-a efectuat.

ARTICOLUL 15 Dispoziţii speciale referitoare la vehiculele din serviciile
regulate de transport în comun

Se recomandă ca legislaţiile naţionale să prevadă ca în localităţi, în scopul de a uşura circulaţia vehiculelor din serviciile regulate de transport în comun, conducătorii celorlalte vehicule, cu excepţia dispoziţiilor paragrafului 1 al art. 17 din prezenta convenţie, să reducă viteza şi, la nevoie, să oprească pentru a lăsa aceste vehicule de transport în comun să efectueze manevra necesară repunerii în mişcare din staţiile semnalizate ca atare. Dispoziţiile astfel luate de părţile contractante sau de subdiviziunile lor nu modifică cu nimic obligaţia conducătorilor de vehicule de transport în comun de a lua măsurile necesare pentru a evita un accident, după ce au anunţat cu ajutorul luminilor de semnalizare a direcţiei intenţia lor de a se repune în mişcare.

ARTICOLUL 16 Schimbarea direcţiei

1. Înainte de a vira la dreapta sau la stînga pentru a intra pe un alt drum sau într-o proprietate alăturată, oricare conducător trebuie, sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 1 al art. 7 şi ale art. 14 din convenţie:

a) dacă vrea să părăsească drumul pe partea corespunzătoare sensului circulaţiei, să se apropie cît mai mult posibil de marginea părţii carosabile corespunzătoare acestui sens şi să execute manevra într-un spaţiu cît mai restrîns posibil;

b) dacă vrea să părăsească drumul pe cealaltă parte, cu excepţia posibilităţii pentru părţile contractante sau subdiviziunile lor de a stabili prevederi diferite pentru biciclete şi motorete, să se apropie cît mai mult de axa drumului, dacă este vorba de un drum cu circulaţie în ambele sensuri, sau de marginea opusă părţii care corespunde sensului circulaţiei, dacă este vorba de un drum cu sens unic, şi, dacă vrea să se angajeze pe un alt drum unde circulaţia se face în ambele sensuri, să execute manevra în aşa fel încît să intre pe acest drum pe partea corespunzătoare sensului circulaţiei.

2. În timpul manevrei de schimbare a direcţiei de mers conducătorul trebuie, sub rezerva dispoziţiilor art. 21 al convenţiei, în ce priveşte pietonii, să lase să treacă vehiculele ce vin din sens opus pe drumul pe care se pregăteşte să-l părăsească, precum şi bicicletele şi motoretele care circulă pe pistele pentru biciclete ce traversează partea carosabilă pe care urmează să intre.

ARTICOLUL 17 Reducerea vitezei

1. Nici un conducător de vehicul nu trebuie să efectueze o frînare bruscă neimpusă de motive de siguranţă.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

2. Orice conducător care vrea să reducă mult viteza trebuie, în afară de cazul cînd aceasta nu este justificată de un pericol iminent, să se asigure în prealabil că o poate face fără pericol şi stînjenire excesivă pentru ceilalţi conducători. Mai mult, el trebuie, în afară de cazul cînd s-a asigurat că nu este urmat de nici un vehicul sau că acesta se află foarte departe, să semnalizeze în mod clar şi din timp intenţia sa făcînd un semn corespunzător cu braţul; totuşi, această dispoziţie nu se aplică în cazul în care semnalul de reducere a vitezei este dat prin aprinderea luminilor stop prevăzute la paragraful 31 al anexei nr. 5 a convenţiei.

ARTICOLUL 18 Intersecţii şi obligaţia de a ceda trecerea

1. Orice conducător care se apropie de o intersecţie trebuie să dea dovadă de o prudenţă sporită, potrivită condiţiilor locale. Conducătorul unui vehicul trebuie, în special, să conducă cu o viteză care să-i dea posibilitatea de a opri pentru a lăsa să treacă vehiculele ce au prioritate de trecere.

2. Orice conducător care pătrunde de pe o cărare sau drum de pămînt pe un drum care nu-i nici cărare, nici drum de pămînt, este obligat să cedeze trecerea vehiculelor care circulă pe acest drum. În sensul prezentului articol, termenii de cărare şi drum de pămînt vor putea fi definiţi în legislaţia naţională.

3. Orice conducător care iese de pe o proprietate alăturată şi intră pe un drum este obligat să cedeze trecerea vehiculelor care circulă pe acest drum.

4. Cu excepţia dispoziţiilor paragrafului 7 al prezentului articol:

a) în statele unde sensul de circulaţie este pe dreapta, în intersecţii altele decît cele care sînt prevăzute de paragraful 2 al acestui articol şi de paragrafele 2 şi 4 ale art. 25 al convenţiei, conducătorul unui vehicul este obligat să cedeze trecerea vehiculelor care vin din dreapta;

b) părţile contractante sau subdiviziunile lor pe teritoriul cărora sensul de circulaţie este pe stîngă sînt libere să stabilească cum doresc regulile de prioritate în intersecţii.

5. Chiar dacă semnalele luminoase permit, un conducător nu trebuie să se angajeze într-o intersecţie dacă densitatea circulaţiei este atît de mare încît el riscă să rămînă imobilizat în intersecţie, stînjenind sau împiedicînd astfel circulaţia transversală.

6. Orice conducător intrat într-o intersecţie unde circulaţia este dirijată prin semnale luminoase poate părăsi intersecţia fără să aştepte ca circulaţia să fie deschisă în sensul în care intenţionează să meargă, cu condiţia să nu stînjenească circulaţia celorlalţi participanţi la circulaţie care înaintează în sensul în care circulaţia este deschisă.

7. În intersecţii conducătorii vehiculelor care nu se deplasează pe şine au obligaţia de a ceda trecerea vehiculelor care se deplasează pe şine.

ARTICOLUL 19 Treceri la nivel

Orice participant la circulaţie trebuie să dea dovadă de prudenţă, sporită la apropierea şi la traversarea trecerilor la nivel. În special:

a) orice conducător de vehicul trebuie să circule cu viteză redusă;

b) în afara obligaţiei de a se supune indicaţiei de oprire date de un semnal luminos sau acustic, nici un participant la circulaţie nu trebuie să se angajeze pe o trecere la nivel ale cărei bariere sau semibariere sînt coborîte sau pe cale de a fi coborîte ori ale cărei semibariere sînt în curs de ridicare;

c) dacă o trecere la nivel nu este prevăzută cu bariere, cu semibariere sau cu semnale luminoase, nici un participant la circulaţie nu trebuie să intre fără a se fi asigurat că nu se apropie nici un vehicul pe şine;

d) nici un participant la circulaţie nu trebuie să prelungească nejustificat traversarea trecerii la nivel; în caz de imobilizare forţată a unui vehicul, conducătorul lui trebuie să se străduiască să-l scoată în afara căii ferate şi, în cazul în care nu poate să o facă, să ia imediat toate măsurile ce-i stau în putinţă pentru ca mecanicii vehiculelor pe şine să fie preveniţi din timp de existenţa pericolului.

ARTICOLUL 20 Dispoziţii aplicabile pietonilor

1. Părţile contractante sau subdiviziunile lor vor putea să nu aplice dispoziţiile prezentului articol decît în cazul în care circulaţia pietonilor pe partea carosabilă ar fi periculoasă sau stînjenitoare pentru circulaţia vehiculelor.

2. Dacă există trotuare sau acostamente practicabile pentru pietoni, aceştia trebuie să circule pe ele. Totuşi, luînd măsurile de precauţie necesare:

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

a) pietonii care împing sau transportă obiecte stînjenitoare pot merge pe partea carosabilă dacă circulaţia lor pe trotuar sau acostament ar cauza o stînjenire importantă celorlalţi pietoni;

b) grupurile de pietoni conduse de un responsabil şi care formează un cortegiu pot circula pe partea carosabilă.

3. Dacă nu este posibil să se folosească trotuarele sau acostamentele ori în lipsa acestora, pietonii pot circula pe partea carosabilă; atunci cînd există o pistă pentru biciclete, iar densitatea circulaţiei le permite, ei pot circula pe această pistă, dar fără să stînjenească trecerea bicicliştilor şi a conducătorilor de motorete.

4. Atunci cînd, în aplicarea paragrafelor 2 şi 3 ale prezentului articol, pietonii circulă pe partea carosabilă, ei trebuie să meargă cît mai aproape posibil de marginea părţii carosabile.

5. Se recomandă ca legislaţiile naţionale să prevadă cele ce urmează: atunci cînd pietonii circulă pe partea carosabilă, ei trebuie, afară de cazul cînd aceasta este de natură a-i pune în pericol, să meargă pe partea opusă celei corespunzătoare sensului circulaţiei. Totuşi, persoanele care împing cu mîna o bicicletă, o motoretă sau o motocicletă trebuie totdeauna să circule pe partea corespunzătoare sensului circulaţiei ca şi grupurile de pietoni conduse de un responsabil sau care formează un cortegiu. Cu excepţia cazului cînd formează un cortegiu, pietonii care circulă pe partea carosabilă trebuie ca, în timpul nopţii sau cînd vizibilitatea este redusă, precum şi ziua, cînd densitatea circulaţiei o cere, să meargă pe cît posibil pe un singur şir.

6.

a) Pietonii nu trebuie să se angajeze pe partea carosabilă pentru a o traversa decît dînd dovadă de prudenţă; ei trebuie să folosească trecerea pentru pietoni atunci cînd există în apropiere o asemenea trecere.

b) Pentru a traversa o trecere pentru pietoni semnalizată ca atare sau delimitată de marcaje pe partea carosabilă:

i) dacă trecerea este prevăzută cu semnale luminoase pentru pietoni, aceştia trebuie să se supună semnificaţiei acestora;

ii) dacă trecerea nu este prevăzută cu o astfel de semnalizare, dar circulaţia vehiculelor este dirijată prin semnale luminoase sau de către un agent de circulaţie, pietonii nu trebuie să intre pe partea carosabilă atît timp cît semnalul luminos sau gestul agentului de circulaţie permite trecerea vehiculelor;

iii) la celelalte treceri pentru pietoni, pietonii nu trebuie să intre pe partea carosabilă fără să ţină seama de distanţa şi viteza vehiculelor care se apropie.

c) Pentru a traversa în afara unei treceri pentru pietoni semnalizată ca atare sau delimitată de marcaje pe partea carosabilă, pietonii nu trebuie să se angajeze mai înainte de a se fi asigurat că o pot face fără să stînjenească circulaţia vehiculelor.

d) Odată angajaţi în traversarea părţii carosabile, pietonii nu trebuie să prelungească trecerea, să întîrzie sau să se oprească fără motiv.

7. Totuşi, părţile contractante sau subdiviziunile lor pot prevedea dispoziţii mai stricte pentru pietonii care traversează partea carosabilă.

ARTICOLUL 21 Conduita conducătorilor faţă de pietoni

1. Cu excepţia dispoziţiilor paragrafului 1 al art. 7, ale paragrafului 9 al art. 11 şi ale paragrafului 1 al art. 13 din convenţie, cînd pe partea carosabilă există o trecere pentru pietoni semnalizată ca atare sau delimitată prin marcaje:

a) dacă circulaţia vehiculelor este dirijată la această trecere de semnale luminoase sau de un agent de circulaţie, conducătorii trebuie, atunci cînd le este interzis să treacă, să oprească înainte de a se angaja pe trecere, iar atunci cînd le este permis să treacă, să nu împiedice sau să stînjenească trecerea pietonilor care sînt angajaţi pe trecere şi traversează în condiţiile prevăzute de art. 20 din convenţie; dacă conducătorii virează pentru a intra pe un alt drum la începutul căruia se găseşte o trecere pentru pietoni, ei nu trebuie s-o facă decît cu viteză redusă şi chiar dacă în acest scop trebuie să oprească lăsînd să treacă pietonii angajaţi sau care se angajează pe o trecere în condiţiile prevăzute de paragraful 6 al art. 20 din convenţie;

b) dacă circulaţia vehiculelor nu este dirijată la această trecere de semnale luminoase sau de un agent de circulaţie, conducătorii nu trebuie să se apropie de această trecere decît cu viteză suficient de redusă pentru a nu pune în pericol pietonii angajaţi sau care se pregătesc să se angajeze în traversare; la nevoie, ei trebuie să oprească pentru a-i lăsa să treacă.

2. Conducătorii care au intenţia să depăşească, pe partea corespunzătoare sensului circulaţiei, un vehicul de transport în comun oprit într-o staţie semnalizată ca atare, trebuie să reducă viteza şi, la nevoie, să oprească pentru a permite călătorilor să urce în vehicul sau să coboare din acesta.

3. Nici o dispoziţie din prezentul articol nu va fi interpretată ca împiedicînd părţile contractante sau subdiviziunile lor:

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

- să oblige pe conducătorii unui vehicul să oprească ori de cîte ori pietonii s-au angajat ori se angajează pe o trecere pentru pietoni semnalizată ca atare sau delimitată prin marcaje pe partea carosabilă, în condiţiile prevăzute de art. 20 al convenţiei, sau

- să le interzică de a împiedica sau stînjeni mersul pietonilor care traversează o intersecţie sau foarte aproape de o intersecţie, chiar dacă în acel loc nu există o trecere pentru pietoni, semnalizată ca atare sau delimitată prin marcaje pe partea carosabilă.

ARTICOLUL 22 Refugii pe partea carosabilă

Cu excepţia dispoziţiilor art. 10 al convenţiei, orice conducător poate să lase la stînga sau la dreapta lui refugiile, bornele şi celelalte dispozitive existenţe pe partea carosabilă, cu excepţia următoarelor cazuri:

a) atunci cînd un indicator impune trecerea pe una din laturile refugiului, bornei sau dispozitivului;

b) atunci cînd refugiul, borna sau dispozitivul se află pe axa drumului unde circulaţia se face în două sensuri; în acest ultim caz, conducătorul trebuie să lase refugiul, borna sau dispozitivul pe partea opusă aceleia care corespunde sensului circulaţiei.

ARTICOLUL 23 Oprirea şi staţionarea

1. În afara localităţilor, vehiculele şi animalele trebuie să fie, pe cît posibil, oprite sau staţionate în afara părţii carosabile. Ele nu trebuie lăsate pe pistele pentru biciclete şi, cu excepţia cazului în care legislaţia naţională o permite, nici pe trotuarele sau acostamentele amenajate pentru circulaţia pietonilor.

2.

a) Animalele şi vehiculele oprite sau staţionate pe partea carosabilă trebuie să stea cît mai aproape posibil de marginea acesteia. Un conducător nu trebuie să oprească vehiculul sau să staţioneze pe partea carosabilă decît pe partea care corespunde pentru el sensului circulaţiei; totuşi, oprirea sau staţionarea este permisă şi pe cealaltă parte atunci cînd nu este posibilă pe partea care corespunde sensului circulaţiei ca urmare a existenţei unei căi ferate. În plus, părţile contractante sau subdiviziunile lor pot:

i) să nu interzică, în anumite condiţii, oprirea sau staţionarea pe o parte sau pe cealaltă parte, mai ales dacă indicatoare rutiere interzic oprirea pe partea corespunzătoare sensului circulaţiei;

ii) pe drumurile cu sens unic, să permită oprirea şi staţionarea pe cealaltă parte, concomitent sau nu cu oprirea sau staţionarea pe partea care corespunde sensului circulaţiei;

iii) să permită oprirea şi staţionarea în mijlocul părţii carosabile în locuri special indicate.

b) În afara unor dispoziţii contrare din legislaţia naţională, vehiculele altele decît bicicletele cu două roţi, motoretele sau motocicletele fără ataş nu trebuie să fie oprite sau staţionate pe partea carosabilă pe două rînduri. Vehiculele oprite sau staţionate trebuie, cu excepţia cazurilor în care dispunerea locurilor permite altfel, să fie aşezate paralel cu marginea părţii carosabile.

3.

a) Orice oprire şi staţionare a unul vehicul sînt interzise pe partea carosabilă:

i) pe trecerile pentru pietoni, pe cele pentru biciclişti şi pe trecerile la nivel;

ii) pe şinele de tramvai sau de tren ori atît de aproape de aceste şine încît circulaţia tramvaielor sau a trenurilor ar putea fi împiedicată, precum şi cu condiţia ca părţile contractante sau subdiviziunile lor să prevadă dispoziţii contrare, pe trotuare şi pe pistele pentru biciclete;

b) Oprirea şi staţionarea unui vehicul sînt interzise în orice loc unde acestea ar constitui un pericol, în special:

i) sub pasajele superioare şi în tunele, cu excepţia eventual a unor locuri special indicate;

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

ii) pe partea carosabilă, în apropierea vîrfurilor de pante şi în curbe, cînd vizibilitatea este insuficientă, pentru ca depăşirea vehiculului să se poată face în deplină siguranţă, ţinînd seama de viteza vehiculelor pe acel sector de drum;

iii) pe partea carosabilă în dreptul marcajului longitudinal, atunci cînd alin. b) ii) al prezentului paragraf nu se aplică, dacă lăţimea părţii carosabile între marcaj şi vehicul este sub 3 m, iar marcajul interzice încălcarea lui de către vehiculele care circulă pe aceeaşi parte.

c) Staţionarea unui vehicul pe partea carosabilă este interzisă:

i) în apropiere de trecerile la nivel, de intersecţii şi de staţiile pentru autobuze, troleibuze şi vehicule pe şine, pe distanţele prevăzute de legislaţia naţională;

ii) în faţa intrărilor carosabile ale proprietăţilor;

iii) în orice loc unde vehiculul staţionat ar împiedica accesul la un alt vehicul staţionat regulamentar sau degajarea unui asemenea vehicul;

iv) pe banda centrală a drumurilor cu trei părţi carosabile şi, în afara localităţilor, pe părţile carosabile ale drumurilor indicate ca prioritare de o semnalizare corespunzătoare;

v) în locurile unde vehiculul staţionat ar acoperi vederii participanţilor la circulaţie indicatoarele sau semnalele luminoase de circulaţie.

4. Un conducător nu trebuie să-şi părăsească vehiculul sau animalele fără să fi luat toate măsurile necesare pentru a evita un accident şi, în cazul unui automobil, pentru a evita să fie folosit fără aprobare.

5. Se recomandă ca legislaţiile naţionale să prevadă că orice vehicul cu motor altul decît o motoretă sau o motocicletă fără ataş, precum şi orice remorcă, cuplată sau nu, care, se află imobilizată pe partea carosabilă în afara unei localităţi, să fie semnalizată de la distanţă, cu ajutorul unui dispozitiv corespunzător aşezat în locul cel mai potrivit pentru a-i avertiza din timp pe ceilalţi conducători care se apropie:

a) atunci cînd vehiculul este imobilizat noaptea pe partea carosabilă în astfel de condiţii încît conducătorii care se apropie nu-şi pot da seama de obstacolul existent;

b) atunci cînd conducătorul, în alte cazuri, a fost constrîns să imobilizeze vehiculul într-un loc unde oprirea este interzisă.

6. Nimic din prezentul articol nu ar putea fi interpretat ca împiedicînd părţile contractante sau subdiviziunile lor să impună alte interdicţii de staţionare şi oprire.

ARTICOLUL 24 Deschiderea uşilor

Este interzis de a deschide uşa unui vehicul, de a o lăsa deschisă sau de a coborî din vehicul fără a se fi asigurat că nu poate să rezulte un pericol pentru ceilalţi participanţi la circulaţie.

ARTICOLUL 25 Autostrăzi şi drumuri cu caracter asemănător

1. Pe autostrăzi şi, dacă legislaţia naţională dispune astfel, pe drumurile speciale de intrare pe autostrăzi şi de ieşire de pe autostrăzi:

a) circulaţia este interzisă pietonilor, animalelor, bicicletelor, motoretelor, dacă acestea nu sînt asimilate motocicletelor, şi tuturor vehiculelor altele decît automobilele şi remorcile lor, precum şi automobilelor sau remorcilor lor care, prin construcţie, nu pot atinge în linie dreaptă o viteză fixată de legislaţia naţională;

b) este interzis conducătorilor:

i) să oprească sau să staţioneze vehiculele în altă parte decît în locurile de staţionare semnalizate; în caz de imobilizare forţată a unui vehicul, conducătorul său trebuie să se străduiască să-l ducă în afara părţii carosabile şi chiar în afara benzii de urgenţă, iar dacă nu o poate face, să semnalizeze imediat de la distanţă prezenţa vehiculului, pentru a avertiza din timp pe ceilalţi conducători care se apropie;

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

ii) să întoarcă sau să dea înapoi ori să pătrundă pe banda centrală, inclusiv pe racordurile care leagă între ele cele două părţi carosabile.

2. Conducătorii care pătrund pe o autostradă trebuie:

a) dacă nu există bandă de acceleraţie în continuarea drumului de acces, să cedeze trecerea vehiculelor care circulă pe autostradă;

b) dacă există bandă de acceleraţie, să circule pe aceasta şi să intre în circulaţia autostrăzii respectînd prevederile paragrafelor 1 şi 3 ale art. 14 din convenţie.

3. Conducătorul care părăseşte autostrada trebuie ca, din timp, să circule pe banda corespunzătoare ieşirii de pe autostradă şi să se angajeze cît mai curînd pe banda de deceleraţie dacă există o astfel de bandă.

4. Pentru aplicarea paragrafelor 1, 2 şi 3 ale prezentului articol sînt asimilate autostrăzilor celelalte drumuri rezervate circulaţiei automobilelor semnalizate ca atare şi care nu fac legătura cu proprietăţi alăturate.

ARTICOLUL 26 Dispoziţii speciale aplicabile cortegiilor şi infirmilor

1. Este interzis participanţilor la circulaţie să întrerupă coloanele militare, grupurile de elevi sub conducerea unui responsabil şi celelalte cortegii.

2. Infirmii care se deplasează cu un scaun rulant mişcat de ei înşişi sau care circulă cu viteză redusă pot merge pe trotuare şi pe acostamentele practicabile.

ARTICOLUL 27 Dispoziţii speciale aplicabile bicicliştilor,
conducătorilor de motorete şi de motociclete

1. Cu toate dispoziţiile paragrafului 3 al art. 10 din convenţie, părţile contractante sau subdiviziunile lor pot să nu interzică bicicliştilor de a circula mai mulţi unul lîngă altul.

2. Este interzis bicicliştilor să circule fără să ţină ghidonul cel puţin cu o mînă, să fie remorcaţi de un alt vehicul sau de a transporta, trage sau împinge obiecte stînjenitoare pentru conducere sau periculoase pentru ceilalţi participanţi la circulaţie. Aceleaşi dispoziţii sînt aplicabile conducătorilor de motorete şi de motociclete dar, în plus, aceştia trebuie să ţină ghidonul cu ambele mîini, cu excepţia cazului în care eventual semnalizează manevra descrisă la paragraful 3 al art. 14 din convenţie.

3. Este interzis bicicliştilor şi conducătorilor de motorete de a transporta pasageri pe vehiculul lor; părţile contractante sau subdiviziunile lor pot, totuşi, să permită excepţii de la această dispoziţie permiţînd, în special, transportul pasagerilor pe locul sau locurile suplimentare amenajate pe bicicletă. Nu este permis motocicliştilor să transporte pasageri decît în ataş, în cazul în care acesta există, şi pe locul suplimentar amenajat eventual în spatele conducătorului.

4. În cazul cînd există o pistă pentru biciclete, părţile contractante sau subdiviziunile lor pot interzice bicicliştilor să circule pe partea carosabilă. În acest caz, ele pot permite conducătorilor de motorete să circule pe pista pentru biciclete şi, dacă consideră util, să le interzică să circule pe restul părţii carosabile.

ARTICOLUL 28 Avertismente sonore şi luminoase

1. Pot fi utilizate avertizoarele sonore numai:

a) pentru a da avertismentele necesare în vederea evitării unui accident;

b) în afara localităţilor, atunci cînd se avertizează un conducător care urmează să fie depăşit.

Emiterea sunetelor de către avertizoarele sonore nu trebuie să se prelungească mai mult decît este necesar.

2. Conducătorii de automobile pot să utilizeze, de la căderea nopţii şi pînă la ivirea zorilor, avertismentele luminoase prevăzute de paragraful 5 al art. 33 din convenţie în loc de avertismentele sonore. Ei o pot face şi ziua în scopurile indicate la alin. b) al paragrafului 1 al prezentului articol, dacă acest mod de a proceda este mai potrivit în raport de împrejurări.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

3. Părţile contractante sau subdiviziunile lor pot permite folosirea avertismentelor luminoase, în scopurile prevăzute la paragraful 1 b) al prezentului articol, şi în localităţi.

ARTICOLUL 29 Vehicule pe şine

1. Atunci cînd o cale ferată este situată pe partea carosabilă, oricare participant la circulaţie trebuie, la apropierea unui tramvai sau a oricărui alt vehicul pe şine, să o elibereze îndată ce este posibil, pentru a permite trecerea vehiculului pe şine.

2. Părţile contractante sau subdiviziunile lor pot adopta, pentru circulaţia pe drum a vehiculelor care se deplasează pe şine şi pentru încrucişarea cu vehicule ce circulă din sens opus sau pentru depăşirea lor, reguli speciale diferite de cele stabilite în prezentul capitol. Totuşi, părţile contractante sau subdiviziunile lor nu pot să adopte dispoziţii contrare celor de la paragraful 7 al art. 18 din convenţie.

ARTICOLUL 30 Încărcarea vehiculelor

1. Dacă pentru un vehicul este stabilită o greutate maximă autorizată, greutatea în sarcină a acestui vehicul nu trebuie să depăşească niciodată greutatea maximă autorizată.

2. Orice încărcătură a unui vehicul trebuie să fie aşezată şi, la nevoie, fixată în aşa fel încît să nu poată:

a) pune în pericol persoane sau provoca pagube proprietăţilor publice ori private, în special să fie tîrîtă ori să cadă pe drum;

b) dăuna vizibilităţii conducătorului sau primejdui stabilitatea ori conducerea vehiculului;

c) provoca zgomot, praf sau alte inconveniente ce pot fi evitate;

d) masca luminile, inclusiv luminile de frînare, indicatoare de direcţie, catadioptrii, numerele de înmatriculare şi semnul distinctiv al statului de înmatriculare cu care vehiculul trebuie să fie prevăzut în condiţiile convenţiei sau ale legislaţiei naţionale, ori masca semnele făcute cu braţul, conform dispoziţiilor paragrafului 3 al art. 14 sau ale paragrafului 2 al art. 17 din convenţie.

3. Accesoriile, cum ar fi cablurile, lanţurile, prelatele, ce servesc la ancorarea sau la protejarea încărcăturii, trebuie să fie bine strînse şi solid fixate. Toate accesoriile ce servesc la protejarea încărcăturii trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru încărcare la paragraful 2 al prezentului articol.

4. Încărcăturile care depăşesc vehiculul spre în faţă, spre în spate sau pe părţi trebuie să fie semnalizate vizibil în toate cazurile în care marginile lor riscă să nu fie observate de conducătorii celorlalte vehicule; noaptea, această semnalizare trebuie să fie făcută în faţă cu un semnal luminos alb şi un dispozitiv reflectorizant alb, iar la spate printr-o lumină roşie şi un dispozitiv reflectorizant roşu. În special, pe vehiculele cu motor:

a) încărcăturile care depăşesc extremitatea vehiculului cu mai mult de un metru în spate sau în faţă trebuie să fie totdeauna semnalizate;

b) încărcăturile care depăşesc lateral gabaritul vehiculului în aşa fel încît extremitatea lor laterală să se găsească la peste 0,40 m de marginea exterioară a luminii de poziţie din faţa vehiculului trebuie să fie semnalizate noaptea spre înainte ca şi spre înapoi de cele a căror extremitate laterală se află la peste 0,40 m de marginea exterioară a luminii de poziţie roşii din spate a vehiculului.

5. Nimic din paragraful 4 al prezentului articol nu ar trebui interpretat ca împiedicînd părţile contractante sau subdiviziunile lor de a interzice, limita sau supune unei autorizaţii speciale depăşirile de încărcătură prevăzute la paragraful 4.

ARTICOLUL 31 Conduita în caz de accident

1. Cu excepţia dispoziţiilor din legislaţiile naţionale în ceea ce priveşte obligaţia de a acorda ajutor răniţilor, oricare conducător sau alt participant la circulaţie, implicat într-un accident de circulaţie, trebuie:

a) să oprească imediat ce este posibil fără să creeze un pericol suplimentar pentru circulaţie;

b) să se străduiască să menţină siguranţa circulaţiei la locul accidentului şi, dacă o persoană a fost ucisă sau rănită grav în accident, să evite, în măsura în care aceasta nu afectează siguranţa circulaţiei, modificarea stării locului şi dispariţia urmelor ce pot fi utile pentru a stabili răspunderile;

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

c) dacă alte persoane implicate în accident i-o cer, să le comunice identitatea;

d) dacă o persoană a fost rănită sau ucisă în accident, să înştiinţeze poliţia şi să rămînă sau să revină la locul accidentului pînă la sosirea acesteia, în afară de cazul în care n-a fost autorizată de aceasta să părăsească locul sau cînd nu ar trebui să acorde îngrijiri răniţilor ori să fie el însuşi îngrijit.

2. Părţile contractante sau subdiviziunile lor pot, în legislaţia naţională, să nu impună prevederea de la alin. d) al paragrafului 1 al prezentului articol, cînd n-a fost produsă nici o rănire gravă şi nici una dintre persoanele implicate în accident nu cere ca poliţia să fie înştiinţată.

ARTICOLUL 32 Iluminarea: dispoziţii generale

1. În sensul prezentului articol, termenul noapte înseamnă intervalul dintre căderea nopţii şi ivirea zorilor, precum şi alte momente în care vizibilitatea este redusă datorită, de exemplu, ceţii, căderii zăpezii, ploii torenţiale sau trecerii prin tunel.

2. Pe timp de noapte:

a) orice vehicul cu motor, altul decît o motocicletă sau o motoretă cu 2 roţi fără ataş, care se află pe un drum, trebuie să aibă în faţă cel puţin două lumini albe sau galbene selectiv, iar în spate un număr cu soţ de lumini roşii, conform dispoziţiilor prevăzute pentru automobile la paragrafele 23 şi 24 ale anexei nr. 5; legislaţiile naţionale pot permite în faţă lumini de poziţie galbene auto. Dispoziţiile prezentului alineat se aplică şi ansamblurilor formate dintr-un vehicul cu motor cu una sau mai multe remorci, luminile roşii trebuind să se găsească în acest caz în spatele ultimei remorci; remorcile cărora le sînt aplicabile dispoziţiile paragrafului 30 din anexa nr. 5 a convenţiei trebuie să aibă, în faţă, cele două lumini albe cu care trebuia să fie prevăzute conform dispoziţiilor acestui paragraf 30;

b) orice vehicul sau ansamblu de vehicule căruia nu i se aplică dispoziţiile alin. a) al prezentului paragraf şi care se află pe un drum trebuie să aibă cel puţin o lumină albă sau galbenă selectiv în faţă şi cel puţin o lumină roşie în spate; atunci cînd nu are decît o lumină în faţă sau una în spate, aceasta trebuie să fie situată pe axa vehiculului sau pe partea opusă aceleia care corespunde sensului circulaţiei; pentru vehiculele cu tracţiune animală şi cărucioare dispozitivul care emite aceste lumini poate fi purtat de conducător sau de un însoţitor care merge pe această parte a vehiculului.

3. Luminile prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol trebuie să fie astfel încît să semnalizeze în mod efectiv vehiculul celorlalţi participanţi la circulaţie; lumina din faţă şi cea din spate nu trebuie să fie emise de aceeaşi lampă sau de acelaşi dispozitiv decît dacă caracteristicile vehiculului, în special lungimea sa redusă, sînt astfel încît pot fi satisfăcute în aceste condiţii.

4.

a) Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 2 al prezentului articol:

i) dispoziţiile acestui paragraf 2 nu se aplică vehiculelor oprite sau staţionate pe un drum iluminat în aşa fel încît acestea să fie vizibile de la o distanţă suficientă;

ii) vehiculele cu motor a căror lungime şi lăţime nu depăşesc 6 m şi, respectiv, 2 m şi la care nu este cuplat nici un vehicul vor putea, atunci cînd sînt oprite sau staţionate pe un drum dintr-o localitate, să nu aibă decît o lumină instalată pe partea vehiculului opusă marginii părţii carosabile unde vehiculul este oprit sau staţionat; această lumină va fi albă sau galbenă auto în faţă şi roşie sau galbenă auto în spate;

iii) dispoziţiile alin. b) al paragrafului 2 nu se aplică bicicletelor sau motoretelor şi nici motocicletelor fără ataş neechipate cu baterie, atunci cînd sînt oprite sau staţionate într-o localitate la marginea părţii carosabile.

b) Mai mult, legislaţia naţională poate acorda derogări de la dispoziţiile prezentului articol pentru:

i) vehiculele oprite sau staţionate în locuri speciale în afara părţii carosabile;

ii) vehiculele oprite sau staţionate pe străzi unde circulaţia este foarte redusă.

5. În nici un caz un vehicul nu trebuie să aibă în faţă lumini, dispozitive reflectorizante sau materiale reflectorizante roşii, iar în spate lumini, dispozitive reflectorizante sau materiale reflectorizante albe sau galbene selectiv; această dispoziţie nu se aplică în cazul folosirii de lumini albe sau galbene selectiv pentru mersul înapoi, reflectorizării cifrelor sau literelor de culoare deschisă ale plăcilor de înmatriculare din spate, semnelor distinctive sau altor însemne cerute de legislaţia naţională, reflectorizării fondului deschis al acestor plăci sau însemne şi nici luminilor roşii giratoare sau fulger ale unor vehicule prioritare.

6. Părţile contractante sau subdiviziunile lor pot, în măsura în care ele apreciază ca posibil fără să pericliteze siguranţa circulaţiei, să pună de acord legislaţia lor naţională cu derogările de la dispoziţiile prezentului articol pentru:

a) vehiculele cu tracţiune animală şi cărucioare;

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

b) vehiculele de formă sau de natură specială ori utilizate în scopuri şi în condiţii speciale.

7. Nimic din această convenţie nu va putea fi interpretat ca împiedicînd legislaţia naţională să impună grupurilor de pietoni conduşi de un responsabil sau care formează un cortegiu, precum şi conducătorilor de animale, izolate sau turme, de animale de tras, de cărăuşie sau de călărie, de a avea, atunci cînd circulă pe partea carosabilă în situaţiile arătate la paragraful 2 b) al prezentului articol, un dispozitiv reflectorizant sau o lumină; lumina reflectată sau emisă trebuie să fie în acest caz albă sau galbenă selectiv în faţă şi roşie în spate, ori galbenă auto în ambele direcţii.

ARTICOLUL 33 Iluminarea: condiţii de folosire a luminilor prevăzute în anexa nr. 5

1. Conducătorul unui vehicul echipat cu lumini de drum, cu lumini de întîlnire sau cu lumini de poziţie definite în anexa nr. 5 a convenţiei trebuie să folosească aceste lumini în condiţiile următoare cînd, conform art. 32 din convenţie, vehiculul trebuie să aibă cel puţin una sau două lumini albe sau galbene selectiv în faţă:

a) luminile de drum nu trebuie să fie aprinse nici în localităţi, atunci cînd drumul este suficient de iluminat şi nici în afara localităţilor, atunci cînd partea carosabilă este iluminată în mod continuu, iar această iluminare este suficientă pentru a permite conducătorului să vadă în mod distinct pînă la o distanţă suficientă, precum şi nici atunci cînd vehiculul este oprit;

b) cu excepţia posibilităţii ca legislaţia naţională să permită folosirea luminilor de drum în timpul zilei sau cînd vizibilitatea este insuficientă datorită, de exemplu, ceţii, ninsorii, ploii torenţiale sau trecerii prin tunel, luminile de drum nu trebuie să fie aprinse ori funcţionarea lor trebuie să fie schimbată în aşa fel încît să evite orbirea cînd:

i) un conducător urmează să treacă pe lîngă alt vehicul ce circulă din sens opus; luminile, în cazul în care sînt folosite, trebuie să fie stinse sau schimbate în aşa fel încît să evite orbirea la o distanţă necesară pentru ca conducătorul celuilalt vehicul să poată continua drumul lesne şi fără pericol;

ii) un vehicul circulă în spatele altuia la o distanţă mică; totuşi, luminile de drum pot fi folosite, conform dispoziţiilor paragrafului 5 al prezentului articol, pentru a semnala intenţia de a depăşi în condiţiile prevăzute la art. 28 al convenţiei;

iii) în orice altă împrejurare cînd trebuie să nu fie orbiţi ceilalţi participanţi la circulaţie ori cei care folosesc o apă sau o cale ferată ce se află de-a lungul drumului;

c) cu excepţia dispoziţiilor de la alin. d) al prezentului paragraf, luminile de întîlnire trebuie să fie aprinse atunci cînd folosirea luminii de drum este interzisă de dispoziţiile alin. a) şi b) de mai sus şi pot fi folosite în locul luminilor de drum atunci cînd luminile de încrucişare permit conducătorului să vadă în mod distinct pînă la o distanţă suficientă, iar celorlalţi participanţi la circulaţie să observe vehiculul de la o distanţă suficientă;

d) luminile de poziţie trebuie să fie folosite în acelaşi timp cu luminile de drum, cu luminile de încrucişare sau cu luminile de ceaţă. Ele pot fi folosite singure, cînd vehiculul este oprit sau staţionat, ori cînd pe drumuri, altele decît autostrăzile şi drumurile menţionate la paragraful 4 al art. 25 din convenţie, condiţiile de iluminare sînt de aşa natură încît conducătorul poate să vadă în mod distinct pînă la o distanţă suficientă, iar ceilalţi participanţi la circulaţie să poată observa vehiculul de la o distanţă suficientă.

2. Cînd un vehicul este echipat cu lumini de ceaţă definite la anexa nr. 5 a convenţiei, nu trebuie utilizate aceste lumini decît în caz de ceaţă, de ninsoare sau de ploaie torenţială. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 1 c) al prezentului articol, aprinderea luminilor de ceaţă înlocuieşte luminile de încrucişare, legislaţia naţională putînd să permită în acest caz aprinderea simultană a luminilor de ceaţă şi a luminilor de încrucişare.

3. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 2 al prezentului articol, legislaţia naţională poate permite, chiar în absenţa ceţii, a ninsorii sau a ploii torenţiale, aprinderea luminilor de ceaţă pe drumurile înguste şi cu numeroase curbe.

4. Nimic din această convenţie nu va putea fi interpretat ca împiedicînd legislaţia naţională să impună obligaţia de a se folosi luminile de încrucişare în localităţi.

5. Avertismentele luminoase prevăzute la paragraful 2 al art. 28 din convenţie constau în aprinderea intermitentă, la intervale scurte, a luminilor de încrucişare sau în aprinderea intermitentă a luminilor de drum ori în aprinderea alternantă la intervale scurte a luminilor de încrucişare şi a luminilor de drum.

ARTICOLUL 34 Excepţii

1. Îndată ce apropierea unui vehicul prioritar este anunţată prin avertismente speciale luminoase şi sonore ale acestui vehicul, toţi participanţii la circulaţie trebuie să elibereze trecerea şi, la nevoie, să oprească.

2. Legislaţiile naţionale pot să prevadă ca conducătorii vehiculelor prioritare să nu fie obligaţi, atunci cînd circulaţia lor este anunţată prin avertismente speciale ale vehiculului şi cu condiţia de a nu pune în pericol pe ceilalţi participanţi la circulaţie, să respecte în totalitate sau în parte dispoziţiile prezentului cap. II, altele decît acelea ale paragrafului 2 al art. 6.

3. Legislaţiile naţionale pot stabili în ce măsură personalul care lucrează la construirea, repararea sau întreţinerea drumului, inclusiv conducătorii utilajelor folosite la aceste lucrări, nu este obligat, cu excepţia luării tuturor măsurilor de prudenţă necesare, să respecte în timpul lucrului dispoziţiile prezentului cap. II.

4. Pentru a depăşi sau a trece pe lîngă utilajele care circulă din sens opus vizate la paragraful 3 al prezentului articol în timp ce participă la lucrări de drum, conducătorii celorlalte vehicule pot, în măsura necesară şi cu condiţia de a lua toate măsurile de prudenţă, să nu respecte dispoziţiile art. 11 şi 12 ale convenţiei.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

CAPITOLUL III Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească automobilele şi
remorcile pentru a fi admise în circulaţie internaţională

ARTICOLUL 35 Înmatricularea

1.

a) Pentru a beneficia de dispoziţiile convenţiei, orice automobil în circulaţie internaţională şi orice remorcă, alta decît o remorcă uşoară, cuplată la un automobil, trebuie să fie înmatriculată de o parte contractantă sau de una dintre subdiviziunile ei, iar conducătorul automobilului să posede un certificat valabil eliberat pentru a dovedi această înmatriculare, fie de către o autoritate competentă a acestei părţi contractante sau de o subdiviziune a sa, fie, în numele părţii contractante sau a subdiviziunii sale, de către o asociaţie pe care a autorizat-o în acest scop. Certificatul, denumit certificat de înmatriculare, cuprinde cel puţin:

- un număr de ordine, denumit număr de înmatriculare, a cărui compunere este prevăzută la anexa nr. 2 a convenţiei;

- data primei înmatriculări a vehiculului;

- numele complet şi domiciliul titularului certificatului;

- numele sau marca de fabrică a constructorului vehiculului;

- numărul de ordine al saşiului (numărul de fabrică sau numărul de serie al constructorului);

- dacă este vorba de un vehicul destinat transportului de mărfuri, greutatea maximă autorizată;

- perioada de valabilitate, în cazul în care nu este nelimitată.

Indicaţiile trecute pe certificat sînt fie numai cu caractere latine ori cursive, denumite engleze, fie repetate în acest mod.

b) Părţile contractante sau subdiviziunile lor pot să dispună ca pe certificatele eliberate pe teritoriul lor, anul de fabricaţie să fie trecut în locul datei primei înmatriculări.

2. Prin excepţie de la dispoziţiile paragrafului 1 al prezentului articol, un vehicul articulat, în timp ce se află în circulaţie internaţională, va beneficia de dispoziţiile convenţiei chiar dacă nu face obiectul decît al unei singure înmatriculări şi al unui singur certificat pentru vehiculul trăgător şi semiremorca ce îl compun.

3. Nimic din această convenţie nu va putea fi interpretat ca limitînd dreptul părţilor contractante sau al subdiviziunilor lor de a cere, în cazul unui vehicul în circulaţie internaţională ce nu este înmatriculat pe numele unei persoane care se găseşte la bord, justificarea dreptului conducătorului la deţinerea vehiculului.

4. Se recomandă ca părţile contractante care n-au înfiinţat încă un serviciu la nivel naţional sau regional să înregistreze vehiculele aflate în circulaţie şi să centralizeze, pentru fiecare vehicul, datele înscrise pe fiecare certificat de înmatriculare.

ARTICOLUL 36 Numărul de înmatriculare

1. Orice automobil în circulaţie internaţională trebuie să aibă în faţă şi în spate un număr de înmatriculare; totuşi, motocicletele nu sînt obligate să aibă acest număr decît în spate.

2. Orice remorcă înmatriculată trebuie, în circulaţie internaţională, să aibă în spate un număr de înmatriculare. În cazul unui automobil care tractează una sau mai multe remorci, remorca sau ultima remorcă, dacă nu este înmatriculată, trebuie să poarte numărul de înmatriculare al vehiculului trăgător.

3. Compunerea şi modalităţile de aplicare a numărului de înmatriculare prevăzute în prezentul articol trebuie să fie conforme cu dispoziţiile anexei nr. 2 a convenţiei.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

ARTICOLUL 37 Semnul distinctiv al statului de înmatriculare

1. Orice automobil în circulaţie internaţională trebuie să aibă în spate, în afară de numărul de înmatriculare, un semn distinctiv al statului în care este înmatriculat.

2. Orice remorcă cuplată la un automobil şi care trebuie, conform art. 36 al convenţiei, să aibă la spate un număr de înmatriculare, trebuie să poarte şi semnul distinctiv al statului care a eliberat acest număr de înmatriculare. Dispoziţiile prezentului paragraf se aplică chiar dacă remorca este înmatriculată într-un stat altul decît cel de înmatriculare a automobilului la care a fost cuplată; dacă remorca nu a fost înmatriculată, ea trebuie să aibă la spate semnul distinctiv al statului de înmatriculare a vehiculului trăgător, cu excepţia cazului în care circulă în acest stat.

3. Compunerea şi modalităţile de aplicare a semnului distinctiv prevăzute în prezentul articol trebuie să fie conforme dispoziţiilor anexei nr. 3 a convenţiei.

ARTICOLUL 38 Elemente de identificare

Orice automobil şi remorcă în circulaţie internaţională trebuie să poarte elementele de identificare prevăzute la anexa nr. 4 a convenţiei.

ARTICOLUL 39 Prevederi tehnice

Orice automobil, remorcă şi ansamblu de vehicule în circulaţie internaţională trebuie să îndeplinească condiţiile din anexa nr. 5 a convenţiei. Ele trebuie să fie în stare bună de funcţionare.

ARTICOLUL 40 Dispoziţie tranzitorie

Timp de 10 ani începînd cu data intrării în vigoare a prezentei convenţii, conform paragrafului 1 al art. 47, remorcile în circulaţie internaţională vor beneficia, oricare ar fi greutatea lor maximă autorizată, de dispoziţiile convenţiei, chiar dacă nu sînt înmatriculate.

CAPITOLUL IV Conducătorii de automobile

ARTICOLUL 41 Valabilitatea permiselor de conducere

1. Părţile contractante vor recunoaşte:

a) orice permis redactat în limba lor sau într-una din limbile lor ori, în cazul în care nu este redactat într-o astfel de limbă, însoţit de o traducere certificată;

b) orice permis naţional conform dispoziţiilor anexei nr. 6 a convenţiei; sau

c) orice permis internaţional conform dispoziţiilor anexei nr. 7 a convenţiei,

ca valabil pentru conducerea pe teritoriul lor a unui vehicul care intră în categoriile permisului, cu condiţia ca permisul să fie în curs de valabilitate şi să fi fost eliberat de o altă parte contractantă sau de una dintre subdiviziunile lor ori de către o asociaţie autorizată în acest scop de această altă parte contractantă sau de una dintre subdiviziunile sale. Dispoziţiile prezentului paragraf nu se aplică permiselor de elev conducător.

2. Cu toate dispoziţiile paragrafului precedent:

a) cînd valabilitatea permisului de conducere este subordonată, printr-o menţiune specială, portului de către cel interesat al unor aparate sau amenajări ale vehiculului în funcţie de invaliditatea conducătorului, permisul nu va fi recunoscut ca valabil decît dacă aceste dispoziţii sînt respectate;

b) părţile contractante pot refuza să recunoască valabilitatea pe teritoriul lor a oricărui permis de conducere al cărui titular nu are 18 ani împliniţi;

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

c) părţile contractante pot refuza să recunoască valabilitatea pe teritoriul lor, pentru conducerea vehiculelor sau a ansamblului de vehicule din categoriile C, D şi E, prevăzute la anexele nr. 6 şi 7 ale convenţiei, a oricărui permis de conducere al cărui titular nu are 21 ani împliniţi.

3. Părţile contractante se angajează să ia măsurile necesare pentru ca permisele naţionale şi internaţionale de conducere, prevăzute la alin. a), b) şi c) ale paragrafului 1 din prezentul articol, să nu fie eliberate pe teritoriul lor fără o garanţie temeinică a capacităţilor conducătorului şi a aptitudinii sale fizice.

4. Pentru aplicarea paragrafului 1 şi a paragrafului 2 alin. c) al prezentului articol:

a) automobilelor din categoria B vizate de anexele nr. 6 şi 7 ale acestei convenţii li se poate cupla o remorcă uşoară; poate, de asemenea, să li se cupleze şi o remorcă a cărei greutate maximă autorizată depăşeşte 750 kg, dar nu depăşeşte greutatea în gol a automobilului, dacă totalul greutăţilor maxime autorizate ale vehiculelor astfel cuplate nu depăşeşte 3.500 kg;

b) automobilelor din categoriile C şi D vizate la anexele nr. 6 şi 7 ale prezentei convenţii li se poate cupla o remorcă uşoară, fără ca ansamblul astfel constituit să înceteze a aparţine categoriei C sau categoriei D.

5. Permisul internaţional nu va putea fi eliberat decît deţinătorului unui permis naţional, pentru eliberarea căruia vor fi îndeplinite condiţiile minime stabilite de convenţie. El nu va trebui să fie valabil mai mult decît permisul naţional corespunzător, al cărui număr va trebui să figureze pe permisul internaţional.

6. Dispoziţiile prezentului articol nu obligă părţile contractante:

a) să recunoască valabilitatea permiselor, naţionale sau internaţionale, care vor fi eliberate pe teritoriul unei alte părţi contractante persoanelor care îşi au reşedinţa pe teritoriul lor în momentul acestei eliberări sau a căror reşedinţă a fost transferată pe teritoriul lor după această eliberare;

b) să recunoască valabilitatea permiselor arătate mai sus care vor fi eliberate conducătorilor a căror reşedinţă în momentul eliberării nu se găsea pe teritoriul unde a fost eliberat permisul sau a căror reşedinţă a fost transferată, după eliberarea permisului, într-un alt teritoriu.

ARTICOLUL 42 Suspendarea valabilităţii permiselor de conducere

1. Părţile contractante sau subdiviziunile lor pot să retragă unui conducător care comite pe teritoriul lor o infracţiune ce atrage după sine retragerea permisului de conducere conform legislaţiei lor, dreptul de a folosi pe teritoriul lor permisul de conducere, naţional sau internaţional, al cărui titular este. Într-un astfel de caz, autoritatea competentă a părţii contractante sau aceea a subdiviziunilor sale care a retras dreptul de a folosi permisul va putea:

a) să reţină permisul şi să-l păstreze pînă la expirarea termenului pe timpul căruia dreptul de a folosi permisul este retras sau pînă cînd conducătorul părăseşte teritoriul său, dacă această plecare intervine înainte de expirarea termenului;

b) să încunoştiinţeze despre retragerea dreptului de a folosi permisul autoritatea care a eliberat sau în numele căreia a fost eliberat permisul;

c) dacă este vorba de un permis internaţional, să aplice în locul stabilit în acest scop menţiunea că permisul nu mai este valabil pe teritoriul său;

d) în cazul în care n-a aplicat procedura de la alin. a) al prezentului paragraf, să completeze comunicarea menţionată la alin. b) cerînd autorităţii care a eliberat permisul sau în numele căreia a fost eliberat să-l înştiinţeze pe cel interesat de hotărîrea luată împotriva sa.

2. Părţile contractante se vor strădui să aducă la cunoştinţa celor interesaţi hotărîrile care le vor fi comunicate conform procedurii prevăzute la paragraful 1 alin. d) al prezentului articol.

3. Nimic din această convenţie nu va putea fi interpretat ca interzicînd părţilor contractante sau uneia din subdiviziunile lor să împiedice un conducător titular al unui permis de conducere, naţional sau internaţional, să conducă dacă este evident sau dovedit că starea lui nu-i permite să conducă în condiţii de siguranţă sau dacă dreptul de a conduce i-a fost retras în statul în care îşi are reşedinţa.

ARTICOLUL 43 Dispoziţii tranzitorii

Permisele internaţionale de conducere conforme prevederilor Convenţiei asupra circulaţiei rutiere, încheiată la Geneva la 19 septembrie 1949, eliberate în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii conform paragrafului 1 al art. 47 al convenţiei, vor fi asimilate, în aplicarea art. 41 şi 42 ale convenţiei, permiselor internaţionale de conducere prevăzute de această convenţie.

CAPITOLUL V Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească bicicletele şi
motoretele pentru a fi admise în circulaţie internaţională

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

ARTICOLUL 44

1. În circulaţie internaţională bicicletele fără motor trebuie:

a) să aibă o frînă eficace;

b) să fie echipate cu un claxon care să fie auzit de la o distanţă suficientă şi să nu aibă nici un alt avertizor sonor;

c) să fie echipate cu un dispozitiv reflectorizant roşu în spate şi cu dispozitive capabile să emită o lumină albă sau galbenă selectiv spre în faţă şi o lumină roşie spre în spate.

2. Pe teritoriul părţilor contractante care, conform paragrafului 2 al art. 54 al convenţiei, n-au făcut o declaraţie prin care să asimileze motoretele motocicletelor, motoretele în circulaţie internaţională trebuie:

a) să aibă două frîne independente;

b) să fie echipate cu un claxon sau cu un alt avertizor sonor care poate fi auzit de la o distanţă suficientă;

c) să fie echipate cu un dispozitiv de eşapament silenţios eficace;

d) să fie echipate cu dispozitive avînd o lumină albă sau galbenă selectiv în faţă, precum şi o lumină roşie sau un dispozitiv reflectorizant roşu în spate;

e) să poarte marca de identificare prevăzută la anexa nr. 4 a convenţiei.

3. Pe teritoriul părţilor contractante care, conform paragrafului 2 al art. 54 din convenţie, au făcut o declaraţie de asimilare a motoretelor, motocicletelor, condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească motoretele pentru a fi admise în circulaţie internaţională sînt cele stabilite pentru motociclete la anexa nr. 5 a convenţiei.

CAPITOLUL VI Dispoziţii finale

ARTICOLUL 45

1. Prezenta convenţie va fi deschisă, la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite din New York, semnării, pînă la 31 decembrie 1969, de către toate statele membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau membre ale uneia dintre instituţiile sale specializate ori Agenţiei Internaţionale de Energie Atomică sau părţilor la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie şi de către oricare alt stat invitat de Adunarea generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite să devină parte la convenţie.

2. Convenţia este supusă ratificării. Instrumentele de ratificare vor fi depuse pe lîngă secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

3. Convenţia va rămîne deschisă aderării oricărui stat prevăzut la paragraful 1 al prezentului articol. Instrumentele de aderare vor fi depuse pe lîngă secretarul general.

4. În momentul cînd va semna convenţia sau va depune instrumentul de ratificare ori de aderare, fiecare stat va face cunoscut secretarului general semnul distinctiv pe care îl alege pentru a fi aplicat în circulaţie internaţională pe vehiculele înmatriculate, conform dispoziţiilor anexei nr. 3 din convenţie. Printr-o altă încunoştinţare adresată secretarului general, orice stat poate schimba semnul distinctiv pe cale l-a ales anterior.

ARTICOLUL 46

1. Orice stat va putea, în momentul în care va semna sau ratifica prezenta convenţie ori va adera la ea, sau în orice alt moment ulterior să declare, printr-o înştiinţare adresată secretarului general, că convenţia devine aplicabilă tuturor teritoriilor sau numai unora dintre acestea care asigură relaţiile internaţionale. Convenţia va deveni aplicabilă pe teritoriul sau teritoriile indicate în înştiinţare 30 de zile după data la care secretarul general va primi această înştiinţare sau de la data intrării în vigoare a convenţiei pentru statul care adresează înştiinţarea, dacă această dată este ulterioară precedentei.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

2. Orice stat care face declaraţia prevăzută la paragraful 1 al prezentului articol va putea, la orice dată ulterioară, printr-o înştiinţare adresată secretarului general, să declare că convenţia va înceta să fie aplicabilă pe acel teritoriu, iar convenţia va înceta să fie aplicabilă pe acel teritoriu un an după data primirii acestei înştiinţări de secretarul general.

3. Orice stat care adresează o înştiinţare, conform paragrafului 1 al prezentului articol, va aduce la cunoştinţa secretarului general semnul sau semnele distinctive pe care le-a ales pentru a fi aplicate în circulaţia internaţională pe vehiculele care au fost înmatriculate pe teritoriul sau teritoriile lor, conform dispoziţiilor anexei nr. 3 a convenţiei. Printr-o altă înştiinţare adresată secretarului general, orice stat poate schimba un semn distinctiv pe care îl alesese anterior.

ARTICOLUL 47

1. Prezenta convenţie va intra în vigoare la 12 luni după data depunerii celui de-al cincisprezecelea instrument de ratificare sau de aderare.

2. Pentru fiecare stat care va ratifica convenţia sau va adera la ea după depunerea celui de-al cincisprezecelea instrument de ratificare sau de aderare, convenţia va intra în vigoare la 12 luni de la data depunerii, de acest stat, a instrumentului său de ratificare sau de aderare.

ARTICOLUL 48

La intrarea sa în vigoare prezenta convenţie va abroga şi înlocui, în relaţiile dintre părţile contractante, Convenţia internaţională asupra circulaţiei automobile şi Convenţia internaţională asupra circulaţiei rutiere, ambele semnate la Paris la 24 aprilie 1926, Convenţia asupra reglementării circulaţiei automobile interamericane, deschisă semnării la Washington la 15 decembrie 1943, şi Convenţia asupra circulaţiei rutiere, deschisă semnării la Geneva la 19 septembrie 1949.

ARTICOLUL 49

1. După o perioadă de un an de la data intrării în vigoare a convenţiei, orice parte contractantă va putea să propună unul sau mai multe amendamente la convenţie. Textul oricărei propuneri de amendament, însoţit de o expunere de motive, va fi adresat secretarului general, care îl va comunica tuturor părţilor contractante. Părţile contractante vor avea posibilitatea să anunţe, în termen de 12 luni următoare datei acestei comunicări: a) dacă acceptă amendamentul; b) dacă-l resping; ori c) dacă doresc să fie convocată o conferinţă pentru a-l examina. Secretarul general va transmite şi textul amendamentului propus tuturor statelor vizate la paragraful 1 al art. 45 din convenţie.

2.

a) Orice propunere de amendament care va fi comunicată conform dispoziţiilor paragrafului precedent va fi considerată ca acceptată dacă, în termenul de 12 luni sus-menţionat, cel puţin o treime din părţile contractante informează secretarul general fie că resping amendamentul, fie că doresc convocarea unei conferinţe pentru a-l examina. Secretarul general va comunica tuturor părţilor contractante orice acceptare sau respingere a amendamentului propus, precum şi orice cerere de convocare a unei conferinţe. Dacă numărul total al respingerilor şi al cererilor primite în termenul de 12 luni este inferior unei treimi din numărul total al părţilor contractante, secretarul general va înştiinţa părţile contractante că amendamentul va intra în vigoare la 6 luni după expirarea termenului de 12 luni specificat la paragraful precedent pentru toate părţile contractante, cu excepţia acelora care, în decursul termenului respectiv, au respins amendamentul sau au cerut convocarea unei conferinţe pentru a-l examina.

b) Orice parte contractantă care, în decursul termenului de 12 luni, va respinge o propunere de amendament sau va cere convocarea unei conferinţe pentru a-l examina, va putea, în orice moment după expirarea acestui termen, să înştiinţeze secretarul general că acceptă amendamentul, iar secretarul general va comunica aceasta tuturor celorlalte părţi contractante. Amendamentul va intra în vigoare, pentru părţile contractante care vor anunţa acceptarea, la 6 luni după ce secretarul general va primi înştiinţarea lor.

3. Dacă un amendament propus n-a fost acceptat conform paragrafului 2 al prezentului articol şi dacă, în termenul de 12 luni specificat la paragraful 1 al prezentului articol, mai puţin de jumătate din numărul total al părţilor contractante informează secretarul general că resping amendamentul propus şi că cel puţin o treime din numărul total al părţilor contractante dar nu mai puţin de zece, îl informează că acceptă sau că doresc convocarea unei conferinţe pentru a-l examina, secretarul general va convoca o conferinţă în vederea examinării amendamentului propus sau a oricărei alte propuneri cu care va fi sesizat în conformitate cu paragraful 4 al prezentului articol.

4. Dacă o conferinţă este convocată conform dispoziţiilor paragrafului 3 al prezentului articol, secretarul general va invita toate statele vizate la paragraful 1 al art. 45 al convenţiei. El va cere tuturor statelor invitate la conferinţă să-i prezinte, cel mai tîrziu în 6 luni înainte de data deschiderii, orice propunere care ar dori să fie examinată de această conferinţă în afară de amendamentul propus şi va comunica aceste propuneri, cu cel puţin 3 luni înainte de data deschiderii conferinţei, tuturor statelor invitate la conferinţă.

5.

a) Orice amendament la convenţie va fi considerat acceptat dacă a fost adoptat cu o majoritate de două treimi a statelor reprezentate la conferinţă, cu condiţia ca această majoritate să reprezinte cel puţin două treimi din numărul părţilor contractante reprezentate la conferinţă. Secretarul general va încunoştiinţa tuturor părţilor contractante despre adoptarea amendamentului şi acesta va intra în vigoare la 12 luni de la data acestei înştiinţări pentru toate părţile contractante, cu excepţia acelora care, înăuntrul acestui termen, vor înştiinţa secretarul general că resping amendamentul.

b) Orice parte contractantă care va respinge un amendament în termenul de 12 luni va putea, în orice moment, să înştiinţeze secretarul general că îl accepta, iar secretarul general va comunica această înştiinţare tuturor celorlalte părţi contractante. Amendamentul va intra în vigoare, pentru partea contractantă care va înştiinţa acceptarea sa, la 6 luni după data la care secretarul general va primi înştiinţarea sau la sfîrşitul termenului de 12 luni, dacă data este posterioară precedentei.

6. Dacă propunerea de amendament nu se consideră acceptată, conform paragrafului 2 al prezentului articol, şi dacă condiţiile prescrise la paragraful 3 al prezentului articol pentru convocarea unei conferinţe nu sînt întrunite, propunerea de amendament va fi considerată respinsă.

ARTICOLUL 50

Orice parte contractantă va putea declara nulă prezenta convenţie printr-o înştiinţare scrisă adresată secretarului general. Declaraţia va avea efect la un an de la data la care secretarul general va primi înştiinţarea.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

ARTICOLUL 51

Prezenta convenţie va înceta de a fi în vigoare dacă numărul părţilor contractante este inferior lui cinci în timpul unei perioade oarecare de 12 luni consecutive.

ARTICOLUL 52

Orice diferend între două sau mai multe părţi contractante privind interpretarea sau aplicarea convenţiei, pe care părţile nu ar putea să le reglementeze pe cale de tratative sau într-un alt mod, va putea fi adus, la cererea oricăreia dintre părţile contractante interesate, în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie, pentru a fi rezolvat de aceasta.

ARTICOLUL 53

Nici o dispoziţie a convenţiei nu va fi interpretată ca interzicînd unei părţi contractante să ia măsurile corespunzătoare cu dispoziţiile Cartei Naţiunilor Unite şi limitate la cerinţele situaţiei pe care le apreciază necesare pentru siguranţa sa externă sau internă.

ARTICOLUL 54

1. Orice stat va putea, în momentul în care va semna convenţia sau va depune instrumentul de ratificare sau de aderare, să declare că nu se consideră legat de art. 52 al convenţiei. Celelalte părţi contractante nu vor fi legate de art. 52 faţă de oricare dintre părţile contractante care va face o astfel de declaraţie.

2. În momentul în care depune instrumentul de ratificare sau de aderare, orice stat poate să declare, prin înştiinţare adresată secretarului general, că va asimila motoretele motocicletelor în scopul aplicării convenţiei (art. 1. n).

În orice moment un stat va putea ulterior, printr-o înştiinţare trimisă secretarului general, să-şi retragă declaraţia.

3. Declaraţiile prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol vor intra în vigoare la 6 luni după data la care secretarul general va primi înştiinţarea sau la data la care convenţia va intra în vigoare pentru statul care va face declaraţie dacă această dată este posterioară precedentei.

4. Orice modificare a unui semn distinctiv ales anterior, înştiinţată conform paragrafului 4 al art. 45 sau paragrafului 3 al art. 46 din convenţie, va intra în vigoare la 3 luni după data la care secretarul general va primi înştiinţarea.

5. Rezervele la prezenta convenţie şi la anexele sale, altele decît cele prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol, sînt permise cu condiţia să fie formulate în scris şi, dacă au fost formulate înainte de depunerea instrumentului de ratificare sau de aderare, să fie confirmate prin acest instrument. Secretarul general va comunica aceste rezerve tuturor statelor prevăzute la paragraful 1 al art. 45 din convenţie.

6. Orice parte contractantă care va formula o rezervă sau va face o declaraţie în conformitate cu paragrafele 1 şi 4 ale prezentului articol va putea, în orice moment, să o retragă printr-o înştiinţare adresată secretarului general.

7. Orice rezervă făcută conform paragrafului 5 al prezentului articol:

a) modifică, pentru partea contractantă care a formulat acea rezervă, dispoziţiile convenţiei asupra cărora poartă rezerva, în limitele acesteia;

b) modifică aceste dispoziţii în aceleaşi limite pentru celelalte părţi contractante în ce priveşte relaţiile lor cu partea contractantă care a făcut cunoscută rezerva.

ARTICOLUL 55

În afara declaraţiilor, înştiinţărilor şi comunicărilor prevăzute la art. 49 şi 54 ale convenţiei, secretarul general va aduce la cunoştinţa tuturor statelor vizate la paragraful 1 al art. 45:

a) semnăturile, ratificările şi aderările, conform art. 45;

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

b) înştiinţările şi declaraţiile, conform paragrafului 4 al art. 45 şi art. 46;

c) datele de intrare în vigoare a convenţiei, în virtutea art. 47;

d) data intrării în vigoare a amendamentelor la convenţie, conform paragrafelor 2 şi 5 ale art. 49;

e) declararea nulităţii, conform art. 50;

f) abrogarea convenţiei, conform art. 51.

ARTICOLUL 56

Originalul convenţiei, întocmit într-un singur exemplar în limbile engleză, chineză, spaniolă, franceză şi rusă, toate cele cinci texte fiind la fel de valabile, va fi depus pe lîngă secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va transmite copii certificate conforme tuturor statelor vizate la paragraful 1 al art. 45 din convenţie.

Pentru care împuterniciţii, legal autorizaţi de guvernele lor, au semnat convenţia.

Încheiată la Viena, în a 8-a zi a lunii noiembrie 1968.

ANEXA Nr. 1

Excepţii de la obligaţia de a admite în circulaţie
internaţională automobilele şi remorcile

1. Părţile contractante pot să nu admită în circulaţie internaţională pe teritoriul lor automobilele, remorcile şi ansamblurile de vehicule a căror greutate, totală sau pe osie, ori ale căror dimensiuni depăşesc limitele stabilite de legislaţia naţională pentru vehiculele înmatriculate pe teritoriul lor. Părţile contractante pe teritoriul cărora are loc o circulaţie internaţională de vehicule grele se vor strădui să încheie acorduri regionale care să permită, în circulaţie internaţională, accesul pe drumurile regiunii, cu excepţia unor drumuri de importanţă redusă, a vehiculelor sau ansamblurilor de vehicule ale căror greutate şi dimensiuni nu depăşesc limitele fixate prin aceste acorduri.

2. Pentru aplicarea paragrafului 1 al prezentei anexe, nu vor fi considerate ca depăşire a lăţimii maxime autorizate proeminenţa:

a) pneurilor în apropierea punctului lor de contact cu solul şi a legăturilor cu indicatoarele de presiune a pneurilor;

b) dispozitivelor antiderapante ce vor li montate pe roţi;

c) oglinzilor retrovizoare construite astfel încît să poată, ca urmare a unei apăsări moderate, să cedeze în ambele sensuri pentru a nu trece peste lăţimea maximă autorizată;

d) indicatoarelor de direcţie laterale şi luminilor de gabarit, cu condiţia ca proeminenţa să nu fie mai mare de cîţiva centimetri;

e) sigiliilor vamale aplicate pe încărcătură şi dispozitivelor de fixare şi protecţie a acestor sigilii.

3. Părţile contractante pot să nu admită în circulaţie internaţională pe teritoriul lor următoarele ansambluri de vehicule, în măsura în care legislaţia lor naţională interzice circulaţia unor astfel de ansambluri:

a) motociclete cu remorci;

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

b) ansambluri constituite dintr-un automobil şi multe remorci;

c) vehicule articulate destinate transportului de persoane.

4. Părţile contractante pot să nu admită în circulaţie internaţională pe teritoriul lor automobilele şi remorcile care beneficiază de excepţii conform paragrafului 60 al anexei nr. 5 a convenţiei.

5. Părţile contractante pot să nu admită în circulaţie internaţională pe teritoriul lor motoretele şi motocicletele al căror conducător şi, dacă e cazul, pasager nu este echipat cu cască de protecţie.

6. Părţile contractante pot să condiţioneze admiterea în circulaţie internaţională pe teritoriul lor a oricărui automobil, altul decît o motoretă sau o motocicletă cu două roţi fără ataş, de prezenţa la bordul automobilului a unui dispozitiv, prevăzut la paragraful 56 al anexei nr. 5 a convenţiei, şi destinat, în caz de oprire pe partea carosabilă, să anunţe pericolul pe care-l constituie vehiculul astfel oprit.

7. Părţile contractante pot să condiţioneze admiterea în circulaţie internaţională, pe anumite drumuri grele sau în anumite regiuni cu relief greu de pe teritoriul lor, a automobilelor a căror greutate maximă autorizată depăşeşte 3.500 kg, de respectarea dispoziţiilor speciale impuse de legislaţia lor naţională pentru admiterea pe aceste drumuri sau în aceste regiuni a vehiculelor cu aceeaşi greutate maximă autorizată pe care le-a înmatriculat.

8. Părţile contractante pot să nu admită în circulaţie internaţională pe teritoriul lor orice automobil prevăzut cu lumini de încrucişare asimetrice atunci cînd reglarea fascicolelor nu este adaptată sensului circulaţiei de pe teritoriul lor.

9. Părţile contractante pot să nu admită în circulaţie internaţională pe teritoriul lor orice automobil sau remorcă ataşată unui automobil care ar purta un semn distinctiv, altul decît acela prevăzut pentru acest vehicul la art. 37 al convenţiei.

ANEXA Nr. 2

Numărul de înmatriculare al automobilelor şi remorcilor
în circulaţie internaţională

1. Numărul de înmatriculare prevăzut la art. 35 şi 36 ale convenţiei trebuie să fie compus fie din cifre, fie din cifre şi litere. Cifrele trebuie să fie arabe, iar literele cu caractere latine majuscule. Totuşi, pot fi utilizate şi alte cifre sau caractere, dar numărul de înmatriculare trebuie atunci să fie repetat în cifre arabe şi în caractere latine majuscule.

2. Numărul de înmatriculare trebuie să fie compus şi aplicat în aşa fel încît să fie vizibil pe timp senin de la o distanţă de minimum 40 m, de un observator aşezat pe axa vehiculului, iar vehiculul oprit. Părţile contractante pot, pentru vehiculele pe care le înmatriculează, să reducă această distanţă minimă de lizibilitate pentru motociclete şi categoriile speciale de automobile cărora ar fi dificil să dea numerelor de înmatriculare dimensiuni suficiente pentru a fi lizibile de la 40 m.

3. În cazul în care numărul de înmatriculare este aplicat pe o placă specială aceasta trebuie să fie plană şi fixată într-o poziţie verticală sau aproape verticală şi perpendiculară pe planul longitudinal median al vehiculului. În cazul în care numărul este aplicat sau scris pe vehicul, suprafaţa pe care este fixat sau scris trebuie să fie plană şi verticală, precum şi perpendiculară pe planul longitudinal median al vehiculului.

4. Cu excepţia dispoziţiilor paragrafului 5 al art. 32, placa sau suprafaţa pe care este fixat sau scris numărul de înmatriculare poate fi dintr-un material reflectorizant.

ANEXA Nr. 3

Semnul distinctiv al automobilelor şi remorcilor
în circulaţie internaţională

1. Semnul distinctiv prevăzut la art. 37 al convenţiei trebuie să fie compus din una pînă la trei litere cu caractere latine majuscule. Literele vor avea o înălţime minimă de 0,08 m, iar scrisul o grosime de cel puţin 0,01 m. Literele vor fi scrise cu negru pe fond alb, avînd forma unei elipse cu axa mare orizontală.

2. Cînd semnul distinctiv nu are decît o singură literă, axa mare a elipsei poate fi verticală.

3. Semnul distinctiv nu trebuie să fie încorporat în numărul de înmatriculare şi nici fixat în aşa fel încît să poată fi confundat cu acesta din urmă sau să dăuneze asupra lizibilităţii sale.

4. Pe motociclete şi pe remorcile lor, dimensiunile axelor elipsei vor fi de cel puţin 0,175 m şi respectiv 0,115 m. Pe celelalte automobile şi pe remorcile lor, dimensiunile axelor elipsei vor fi de cel puţin:

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

a) 0,24 m şi 0,145 m, dacă semnul distinctiv are 3 litere;

b) 0,175 m şi 0,115 m, dacă semnul distinctiv are mai puţin de 3 litere.

5. Dispoziţiile paragrafului 3 al anexei nr. 2 se aplică la fixarea semnului distinctiv pe vehicule.

ANEXA Nr. 4

Elemente de identificare a automobilelor şi remorcilor
în circulaţie internaţională

1. Elementele de identificare cuprind:

a) Pentru automobile:

i) numele sau marca constructorului vehiculului;

ii) pe şasiu sau, în lipsa acestuia, pe caroserie numărul de fabricaţie sau numărul de serie al constructorului;

iii) pe motor, numărul de fabricaţie al motorului, atunci cînd un astfel de număr este aplicat de constructor.

b) Pentru remorci, indicaţiile menţionate la alin. i) şi ii) de mai sus;

c) Pentru motorete, indicarea capacităţii cilindrice şi literele "CM".

2. Elementele menţionate la paragraful 1 al prezentei anexe trebuie să fie plasate în locuri accesibile şi uşor de citit; în plus, ele trebuie să fie greu de modificat sau de înlăturat. Literele şi cifrele incluse în semne vor fi numai cu caractere latine sau cursive denumite engleze şi în cifre arabe, fie repetate în acest mod.

ANEXA Nr. 5

Condiţii tehnice pentru automobile şi remorci

1. Părţile contractante care, conform art. 1 alin. n) al convenţiei, au declarat că vor să asimileze motocicletelor vehiculele cu 3 roţi a căror greutate în gol nu depăşeşte 400 kg, trebuie să supună acestea din urmă regulilor stabilite în prezenta anexă fie pentru motociclete, fie pentru celelalte automobile.

2. În sensul prezentei anexe, termenul remorcă nu se aplică decît remorcilor destinate a fi cuplate la un automobil.

3. Cu excepţia dispoziţiilor paragrafului 2 a) al art. 3 din convenţie, orice parte contractantă poate, pentru automobilele pe care le înmatriculează şi pentru remorcile pe care le admite în circulaţie potrivit legislaţiei naţionale, să impună prevederi care să completeze dispoziţiile prezentei anexe ori să fie mai severe decît acestea.

CAPITOLUL I Frînarea

4. În sensul prezentului capitol:

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

a) termenul roţi ale unei osii înseamnă roţile simetrice sau aproape simetrice, în raport cu planul longitudinal median al vehiculului, chiar dacă nu sînt aşezate pe aceeaşi osie (o osie tandem este socotită ca două osii);

b) termenul frînă de serviciu înseamnă dispozitivul utilizat în mod normal pentru a reduce viteza şi a opri vehiculul;

c) termenul frînă de staţionare înseamnă dispozitivul utilizat pentru a menţine, în absenţa conducătorului, vehiculul imobil sau, în cazul unei remorci, remorca atunci cînd aceasta este decuplată;

d) termenul frînă de ajutor înseamnă dispozitivul destinat să reducă viteza şi să oprească vehiculul în caz de defectare a frînei de serviciu.

A. Frînarea automobilelor altele decît motocicletele

5. Orice automobil, altul decît o motocicletă, trebuie să fie echipat cu frîne care pot fi acţionate cu uşurinţă de către conducătorul aşezat la locul de conducere. Aceste frîne trebuie să asigure cele trei funcţii ale frînării, astfel:

a) o frînă de serviciu care să permită reducerea vitezei şi oprirea vehiculului în mod sigur, rapid şi eficace, indiferent de condiţiile încărcăturii şi de gradul de înclinare a drumului pe care circulă;

b) o frînă de staţionare care să permită menţinerea vehiculului imobil, oricare ar fi condiţiile de încărcare, la o înclinare a drumului de 16%, suprafeţele active ale frînei rămînînd în poziţia de frînare prin intermediul unui dispozitiv care acţionează mecanic;

c) o frînă de ajutor care să permită reducerea vitezei şi oprirea vehiculului, oricare ar fi condiţiile încărcăturii, pe o distanţă rezonabilă, chiar în caz de defectare a frînei de serviciu.

6. Cu excepţia dispoziţiilor paragrafului 5 al prezentei anexe, dispozitivele care asigură cele trei funcţii ale frînării (frînă de serviciu, frînă de ajutor şi frînă de staţionare) pot avea părţi comune; combinarea comenzilor nu este admisă decît cu condiţia să existe cel puţin două comenzi distincte.

7. Frîna de serviciu trebuie să acţioneze asupra tuturor roţilor vehiculului; totuşi, în cazul vehiculelor care au mai mult de două osii, roţile unei osii pot să nu fie frînate.

8. Frîna de ajutor trebuie să acţioneze asupra unei roţi cel puţin de fiecare parte a planului longitudinal median al vehiculului; aceeaşi dispoziţie se aplică frînei de staţionare.

9. Frîna de serviciu şi frîna de staţionare trebuie să acţioneze asupra suprafeţelor de frînare conectate la roţi în mod permanent, prin intermediul unor piese suficient de rezistente.

10. Nici o suprafaţă frînată nu trebuie să fie decuplată de roţi. Totuşi, o astfel de decuplare este admisă pentru anumite suprafeţe frînate, cu condiţia:

a) să fie doar momentană, ca de exemplu în timpul schimbării vitezelor;

b) atît timp cît acţionează asupra frînei de staţionare, să nu fie posibilă decuplarea fără intervenţia conducătorului, şi

c) atît timp cît acţionează asupra frînei de serviciu sau de ajutor, acţiunea de frînare continuă să se poată exercita cu eficacitatea prescrisă la paragraful 5 al acestei anexe.

B. Frînarea remorcilor

11. Cu excepţia dispoziţiilor paragrafului 17 c) al prezentei anexe, orice remorcă alta decît o remorcă uşoară trebuie să fie prevăzută cu frîne, şi anume:

a) o frînă de serviciu care să permită reducerea vitezei şi oprirea sigură, rapidă şi eficace, oricare ar fi condiţiile încărcăturii şi gradul de înclinare a drumului pe care circulă;

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

b) o frînă de staţionare care să permită menţinerea vehiculului imobil, oricare ar fi condiţiile încărcăturii, pe o înclinare de 16%, suprafeţele active ale frînei rămînînd menţinute în poziţie de frînare prin intermediul unui dispozitiv cu acţiune pur mecanică. Prezenta dispoziţie nu se aplică remorcilor care nu pot fi decuplate de vehiculul trăgător fără ajutorul uneltelor, cu condiţia ca cerinţele referitoare la frîna de staţionare să fie respectate pentru ansamblul de vehicule.

12. Dispozitivele care asigură cele două funcţii ale frînării (serviciu şi staţionare) pot avea părţi comune.

13. Frîna de serviciu trebuie să acţioneze asupra tuturor roţilor remorcii.

14. Frîna de serviciu trebuie să poată fi pusă în funcţiune prin comanda frînei de serviciu a vehiculului trăgător; totuşi, dacă greutatea maximă autorizată a remorcii nu depăşeşte 3.500 kg, frîna poate fi concepută pentru a nu fi pusă în acţiune, în timpul mersului, decît prin simpla apropiere a remorcii de vehiculul trăgător (frînare prin inerţie).

15. Frîna de serviciu şi frîna de staţionare trebuie să acţioneze asupra suprafeţelor frînate conectate la roţi în mod permanent prin intermediul unor piese suficient de rezistente.

16. Dispozitivele de frînare trebuie să fie astfel încît să asigure oprirea automată a remorcii în caz de rupere a dispozitivului de cuplare în timpul mersului. Totuşi, această dispoziţie nu se aplică remorcilor cu o osie sau cu două osii cu distanţă între ele de mai puţin de 1 m, cu condiţia ca greutatea lor maximă autorizată să nu depăşească 1.500 kg şi, cu excepţia semiremorcilor, să fie prevăzute, pe lîngă un dispozitiv de cuplare, cu o legătură secundară prevăzută la paragraful 58 al acestei anexe.

C. Frînarea ansamblurilor de vehicule

17. În afara dispoziţiilor de la lit. A şi B ale prezentului capitol referitoare la vehiculele izolate (automobil şi remorci), prevederile de mai jos se vor aplica ansamblurilor acestor vehicule:

a) dispozitivele de frînare montate pe fiecare din vehiculele care compun ansamblul trebuie să fie corespunzătoare;

b) acţiunea frînei de serviciu trebuie să fie repartizată corespunzător şi sincronizată între vehiculele care compun ansamblul;

c) greutatea maximă autorizată a unei remorci neprevăzută cu frînă de serviciu nu trebuie să depăşească jumătatea totalului greutăţii în gol a vehiculului trăgător şi a greutăţii conducătorului.

D. Frînarea motocicletelor

18.

a) Orice motocicletă trebuie să fie prevăzută cu două dispozitive de frînare, care să acţioneze unul cel puţin asupra roţii sau roţilor din spate, iar celălalt cel puţin asupra roţii sau roţilor din faţă; dacă unei motociclete i se adaugă un ataş, frînarea roţii ataşului nu este cerută. Aceste dispozitive de frînare trebuie să permită reducerea vitezei şi oprirea motocicletei într-un mod sigur, rapid şi eficace, oricare ar fi condiţiile sale de încărcare şi declivitatea drumului pe care circulă.

b) În afara dispozitivelor prevăzute la alin. a) al prezentului paragraf, motocicletele cu trei roţi simetrice în raport cu planul longitudinal median al vehiculului trebuie să fie prevăzute cu o frîna de staţionare care să corespundă condiţiilor de la alin. b) al paragrafului 5 al acestei anexe.

CAPITOLUL II Lumini şi dispozitive reflectorizante

19. În sensul prezentului capitol, termenul:

lumina de drum este lumina vehiculului care serveşte la iluminarea drumului pe o mare distanţă în faţa vehiculului;

lumina de întîlnire este lumina vehiculului care serveşte la iluminarea drumului în faţă, fără să orbească sau să stînjenească pe conducătorii care vin din sens invers, precum şi pe ceilalţi participanţi la circulaţie;

lumina de poziţie faţă este lumina care serveşte la indicarea prezenţei şi a lăţimii acestui vehicul văzut din faţă;

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

lumina de poziţie spate este lumina care serveşte la indicarea prezenţei şi a lăţimii acestui vehicul văzut din spate;

lumina de frînare este lumina care serveşte a semnala celorlalţi participanţi la circulaţie ce se găsesc în spatele acestui vehicul ca conducătorul său acţionează frîna de serviciu;

lumina de ceaţă este lumina care serveşte la îmbunătăţirea iluminării drumului în caz de ceaţă, ninsoare, furtună sau nor de praf;

lumina de mers înapoi este lumina care serveşte la iluminarea drumului în spatele acestui vehicul şi la avertizarea celorlalţi participanţi la circulaţie că vehiculul merge înapoi sau este pe punctul de a merge înapoi;

lumina indicatoare de direcţie este lumina care serveşte a indica celorlalţi participanţi la circulaţie că conducătorul are intenţia să schimbe direcţia spre dreapta sau spre stînga;

catodioptru este un dispozitiv care serveşte la indicarea prezenţei unui vehicul prin reflectarea luminii care emană de la o sursă luminoasă independentă de acest vehicul, observatorul fiind aşezat în apropierea acelei surse luminoase;

suprafaţa iluminată este pentru lumini suprafaţa vizibilă de ieşire a luminii emise, iar pentru catadioptri suprafaţa vizibil reflectorizantă.

20. Culorile luminilor prevăzute în prezentul capitol trebuie să fie, pe cît posibil, conforme definiţiilor date în suplimentul la această anexă.

21. Cu excepţia motocicletelor, orice automobil care depăşeşte în linie dreaptă viteza de 40 km/h trebuie să fie echipat în faţă cu un număr pereche de lumini de drum albe sau galbene selectiv capabile să ilumineze, în mod eficace, drumul, noaptea, pe timp senin, pe o distanţă de cel puţin 100 m în faţa vehiculului. Limitele exterioare ale suprafeţei iluminate de luminile de drum nu trebuie în nici un caz să fie situate mai aproape de extremitatea lăţimii vehiculului decît marginile exterioare ale suprafeţei iluminate de luminile de întîlnire.

22. Cu excepţia motocicletelor, orice automobil care depăşeşte în linie dreaptă viteza de 10 km/h trebuie să fie echipat în faţă cu două lumini de întîlnire albe sau galbene selectiv capabile să ilumineze, în mod eficace, drumul, noaptea, pe timp senin, pe o distanţă de cel puţin 40 m în faţa vehiculului. De fiecare parte, punctul suprafeţei iluminate cel mai îndepărtat de planul longitudinal median al vehiculului nu trebuie să se afle la mai mult de 0,40 m de extremitatea lăţimii vehiculului. Un automobil nu trebuie să fie prevăzut cu mai mult de două lumini de întîlnire. Acestea trebuie să fie reglate pentru a fi conforme definiţiei de la paragraful 19 al acestei anexe.

23. Orice automobil, altul decît o motocicletă fără ataş, trebuie să fie echipat în faţă cu două lumini de poziţie albe; totuşi, se admite galbenul selectiv pentru luminile de poziţie din faţă înglobate în luminile de drum sau în luminile de întîlnire care emit fascicule de lumină galben selectiv. Aceste lumini de poziţie, atunci cînd sînt singurele lumini aprinse în faţă, trebuie să fie vizibile, noaptea, pe timp senin, de la o distanţă de cel puţin 300 m, fără a orbi sau stînjeni pe ceilalţi participanţi la circulaţie. De fiecare parte, punctul suprafeţei iluminate cel mai îndepărtat de planul longitudinal median al vehiculului nu trebuie să se găsească la mai mult de 0,40 m de marginea vehiculului.

24.

a) Orice automobil, altul decît o motocicletă cu două roţi fără ataş, trebuie să fie echipat la spate cu un număr pereche de lumini de poziţie roşii vizibile noaptea, pe timp senin, de la o distanţă de cel puţin 300 m, fără a orbi sau stînjeni pe ceilalţi participanţi la circulaţie. De fiecare parte, punctul suprafeţei iluminate cel mai îndepărtat de planul longitudinal median al vehiculului nu trebuie să se găsească la mai mult de 0,40 m de marginea vehiculului.

b) Orice remorcă trebuie să fie echipată la spate cu un număr pereche de lumini de poziţie roşii vizibile noaptea, pe timp senin, de la o distanţă de cel puţin 300 m, fără a orbi sau stînjeni pe ceilalţi participanţi la circulaţie. De fiecare parte, punctul suprafeţei iluminate cel mai îndepărtat de planul longitudinal median al remorcii nu trebuie să se găsească la mai mult de 0,40 m de marginea remorcii. Totuşi remorcile a căror lăţime nu depăşeşte 0,80 m pot să nu fie echipate decît cu o singură lumină dacă sînt cuplate la o motocicletă cu două roţi fără ataş.

25. Orice automobil sau remorcă ce poartă la spate un număr de înmatriculare trebuie să fie echipat cu un dispozitiv de iluminare a acestui număr astfel încît, cînd este iluminat de dispozitiv, să fie lizibil noaptea, pe timp senin, vehiculul fiind oprit, de la o distanţă de 20 m din spatele vehiculului; orice parte contractantă poate să reducă această distanţă minimă de lizibilitate pe timpul nopţii în aceeaşi proporţie şi pentru aceleaşi vehicule pentru care va reduce, conform paragrafului 2 al anexei nr. 2 a convenţiei, distanţa minimă de lizibilitate pe timp de zi.

26. La orice automobil (inclusiv motocicletele) şi la orice ansamblu constituit dintr-un vehicul automobil şi una sau mai multe remorci, legăturile electrice trebuie să fie astfel încît luminile de drum, de întîlnire, de ceaţă, de poziţie din faţă şi dispozitivul prevăzut la paragraful 25, să nu poată fi puse în funcţiune decît atunci cînd luminile de poziţie ale automobilului sau ale ansamblului de vehicule situate cel mai în spate, sînt aprinse.

Totuşi, această condiţie nu este obligatorie pentru luminile de drum sau pentru luminile de întîlnire atunci cînd sînt folosite pentru a da avertismente luminoase conform paragrafului 5 al art. 33 al convenţiei. Mai mult, legăturile electrice trebuie să fie în aşa fel realizate încît luminile de poziţie din faţă să fie totdeauna aprinse atunci cînd cele de întîlnire, de drum sau de ceaţă sînt aprinse.

27. Orice automobil, altul decît o motocicletă cu două roţi fără ataş, trebuie să fie echipat la spate cu cel puţin doi catadioptri roşii a căror formă să nu fie triunghiulară. De fiecare parte, punctul suprafeţei luminoase cel mai îndepărtat al planului longitudinal median al vehiculului nu trebuie să se găsească la mai mult de 0,40 m de marginea vehiculului. Catadioptrii trebuie să fie vizibili pentru conducătorul unui vehicul noaptea, pe timp senin, de la o distanţă de cel puţin 150 m, atunci cînd sînt iluminaţi de luminile de drum ale acestui vehicul.

28. Orice remorcă trebuie să fie prevăzută la spate cu cel puţin, doi catadioptri roşii. Aceştia trebuie să aibă forma unui triunghi echilateral cu un vîrf în sus şi o latură orizontală şi ale căror laturi să aibă cel puţin 0,15 m şi cel mult 0,20 m; nici o lumină de semnalizare nu trebuie să fie instalată în interiorul triunghiului. Aceşti catadioptri trebuie să corespundă condiţiei de vizibilitate fixată la paragraful 27 de mai sus. De fiecare parte, punctul suprafeţei luminoase cel mai îndepărtat al planului longitudinal median al remorcii nu trebuie să se găsească la mai mult de 0,40 m de marginea remorcii. Totuşi, remorcile a căror lăţime nu depăşeşte 0,80 m pot să nu fie prevăzute decît cu un singur catadioptru dacă sînt cuplate la o motocicleta fură ataş.

29. Orice remorcă trebuie să fie prevăzută în faţă cu doi catadioptri albi a căror formă să nu fie triunghiulară. Ei trebuie să îndeplinească condiţiile de amplasare şi vizibilitate stabilite la paragraful 27 de mai sus.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

30. O remorcă cu lăţimea de peste 1,60 m trebuie să fie prevăzută în faţă cu două lumini de poziţie albe. Luminile de poziţie trebuie să fie plasate cît mai aproape posibil de marginea remorcii şi în orice caz în aşa fel încît punctul suprafeţei luminoase cel mai îndepărtat de planul longitudinal median al remorcii să nu se găsească la mai mult de 0,15 m de aceste margini.

31. Cu excepţia motocicletelor cu două roţi, cu sau fără ataş, orice automobil care depăşeşte în linie dreaptă viteza de 25 km/h trebuie să fie prevăzut în spate cu două lumini de frînare de culoare roşie a căror intensitate luminoasă să fie net superioară aceleia a luminilor de poziţie din spate. Aceeaşi dispoziţie se aplică oricărei remorci ce constituie ultimul vehicul al unui ansamblu de vehicule; totuşi, nici o lumină de frînare nu este necesară în cazul remorcilor mici ale căror dimensiuni sînt astfel încît permit luminilor de frînare ale vehiculului trăgător să fie vizibile.

32. Cu excepţia posibilităţii pentru părţile contractante care, conform paragrafului 2 al art. 54 al convenţiei, vor declara că asimilează motoretele motocicletelor, de a scuti motoretele în total sau în parte de aceste obligaţii:

a) orice motocicletă cu sau fără ataş trebuie să fie prevăzută cu o lumină de întîlnire care să corespundă condiţiilor referitoare la culoare şi vizibilitate stabilite la paragraful 22 de mai sus;

b) orice motocicletă cu sau fără ataş, care depăşeşte în linie dreaptă viteza de 40 km/h, trebuie să fie echipată, în afară de lumina de întîlnire, cu cel puţin o lumină de drum care să corespundă dispoziţiilor de culoare şi vizibilitate stabilite la paragraful 21 de mai sus. Dacă această motocicletă are mai multe lumini de drum, acestea trebuie să fie situate cît mai aproape posibil una de alta;

c) o motocicletă cu două roţi, cu sau fără ataş, nu trebuie să fie echipată cu mai mult de o lumină de întîlnire şi cu mai mult de două lumini de drum.

33. Orice motocicletă cu două roţi fără ataş poate fi prevăzută în faţă cu una sau două lumini de poziţie care să îndeplinească condiţiile de culoare şi vizibilitate stabilite la paragraful 23 de mai sus. Dacă această motocicletă are două lumini de poziţie în faţă, acestea trebuie să fie situate cît mai aproape posibil una de alta. O motocicletă cu două roţi fără ataş nu trebuie să aibă mai mult de două lumini de poziţie în faţă.

34. Orice motocicletă fără ataş trebuie să fie echipată la spate cu o lumină de poziţie care să corespundă condiţiilor de culoare şi vizibilitate stabilite la paragraful 24 a) de mai sus.

35. Orice motocicletă fără ataş trebuie să fie prevăzută la spate cu un catadioptru care să satisfacă condiţiile de culoare şi vizibilitate stabilite la paragraful 27 de mai sus.

36. Cu excepţia posibilităţii pentru părţile contractante care, conform paragrafului 2 al art. 54 al convenţiei, vor declara că asimilează motoretele motocicletelor, de a scuti de această obligaţie motoretele cu sau fără ataş, orice motocicletă cu sau fără ataş trebuie să fie prevăzută cu o lumină de frînare care să satisfacă dispoziţiile paragrafului 31 de mai sus.

37. Cu excepţia dispoziţiilor relative la lumini şi dispozitive prevăzute pentru motocicletele fără ataş, orice ataş cuplat la o motocicletă cu două roţi trebuie să fie echipat în faţă cu o lumină de poziţie care să satisfacă condiţiile de culoare şi vizibilitate stabilite la paragraful 23 de mai sus, iar în spate cu o lumină de poziţie care să satisfacă condiţiile de culoare şi vizibilitate stabilite la paragraful 24 a) de mai sus şi cu un catadioptru care să corespundă condiţiilor de culoare şi vizibilitate prevăzute la paragraful 27 de mai sus. Legăturile electrice trebuie să fie astfel încît luminile de poziţie din faţă şi din spate ale ataşului să se aprindă în acelaşi timp cu lumina de poziţie din spate a motocicletei. În orice caz, un ataş nu trebuie să fie prevăzut nici cu lumină de drum şi nici cu lumină de întîlnire.

38. Automobilele cu trei roţi simetrice în raport de planul longitudinal median al vehiculului, asimilate motocicletelor în aplicarea alin. n) al art. 1 al convenţiei, trebuie să fie echipate cu dispozitivele prevăzute la art. 21, 22, 23, 24 a), 27 şi 31 de mai sus. Totuşi, atunci cînd lăţimea unui astfel de vehicul nu depăşeşte 1,30 m, sînt suficiente doar o lumină de drum şi o lumină de întîlnire. Dispoziţiile referitoare la distanţa suprafeţelor luminoase în raport cu lăţimea vehiculului nu sînt aplicabile în acest caz.

39. Orice automobil, cu excepţia acelora ai căror conducători pot semnaliza cu braţul schimbările de direcţie vizibile din toate direcţiile de către participanţii la circulaţie, trebuie să fie echipat cu lumini indicatoare de direcţie fixe, cu lumina intermitentă galbenă auto, dispuse în număr egal pe vehicul şi vizibile ziua şi noaptea de participanţii la circulaţie interesaţi de mişcarea vehiculului. Cadenţa intermitenţei luminii trebuie să fie de 90 pe minut cu o toleranţă de ±30.

40. Dacă sînt instalate lumini de ceaţă pe un automobil altul decît o motocicletă cu sau fără ataş, ele trebuie să fie albe sau galbene selectiv, în număr de două şi situate astfel încît nici un punct al suprafeţei lor luminoase să nu se găsească mai sus de punctul cel mai înalt al suprafeţei luminoase a luminilor de întîlnire şi ca, de fiecare parte, punctul suprafeţei luminoase cel mai îndepărtat de planul longitudinal median al vehiculului să nu se găsească la mai mult de 0,40 m de extremitatea lăţimii vehiculului.

41. Nici o lumină de mers înapoi nu trebuie să orbească sau să stînjenească pe ceilalţi participanţi la circulaţie. Dacă o astfel de lumină este instalată pe un automobil, ea trebuie să emită o lumină albă, galbenă auto sau galbenă selectiv. Comanda de aprindere a acestei lumini trebuie să fie astfel încît să nu se poată aprinde decît atunci cînd a fost pus în funcţiune dispozitivul de mers înapoi.

42. Nici o lumină, alta decît luminile indicatoare de direcţie, montată pe un automobil sau remorcă, nu trebuie să fie intermitentă, cu excepţia acelora care sînt folosite, conform legislaţiei naţionale a părţilor contractante, pentru a semnaliza vehiculele sau ansamblurile de vehicule care nu sînt obligate să respecte regulile generale de circulaţie sau a căror prezenţă pe drum impune celorlalţi participanţi la circulaţie precauţii deosebite, cum sînt vehiculele prioritare, convoaiele de vehicule, vehiculele agabaritice şi vehiculele sau maşinile destinate construcţiei sau întreţinerii drumurilor. Totuşi, părţile contractante pot permite sau dispune ca anumite lumini, altele decît cele de culoare roşie, să fie intermitente în total sau în parte pentru a semnaliza pericolul deosebit pe care-l prezintă pentru moment vehiculul.

43. În aplicarea dispoziţiilor prezentei anexe, va fi considerat:

a) ca o singură lumină orice combinaţie a două sau a mai multor lumini, identice sau nu, dar avînd aceeaşi funcţie şi aceeaşi culoare, ale căror proiecţii ale suprafeţelor luminoase pe un plan vertical perpendicular pe planul longitudinal median al vehiculului ocupă cel puţin 50% din suprafaţa celui mai mic dreptunghi circumscris proiecţiilor suprafeţelor luminoase arătate mai sus;

b) ca două sau ca un număr pereche de lumini, o singură suprafaţă luminoasă avînd forma unei benzi atunci cînd aceasta este situată simetric în raport cu planul longitudinal median al vehiculului şi cînd se află cel puţin la 0,40 m de marginea exterioară a lăţimii vehiculului de fiecare parte a acesteia, avînd o lungime minimă de 0,80 m. Iluminarea unei astfel de suprafeţe trebuie să fie asigurată de cel puţin două surse luminoase situate cît mai aproape de extremităţile sale. Suprafaţa luminoasă poate consta dintr-un ansamblu de elemente suprapuse astfel încît proiecţiile diverselor suprafeţe luminoase elementare pe un plan vertical perpendicular pe planul longitudinal median al vehiculului să ocupe cel puţin 50% din suprafaţa celui mai mic dreptunghi circumscris proiecţiilor suprafeţelor luminoase elementare arătate mai sus.

44. Pe un acelaşi vehicul luminile care au aceeaşi funcţie şi sînt orientate spre aceeaşi direcţie, trebuie să fie de aceeaşi culoare. Luminile şi catadioptrii care sînt în număr pereche trebuie să fie situate simetric în raport cu planul longitudinal median al vehiculului, cu excepţia vehiculelor a căror formă exterioară este asimetrică. Luminile fiecărei perechi trebuie să aibă aproape aceeaşi intensitate.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

45. Luminile de natură diferită şi, cu excepţia dispoziţiilor celorlalte paragrafe ale prezentului capitol, luminile şi catadioptrii, pot fi grupate sau înglobate în acelaşi dispozitiv, cu condiţia ca fiecare din aceste lumini şi catadioptri să corespundă dispoziţiilor prezentei anexe care le sînt aplicabile.

CAPITOLUL III Alte dispoziţii

Aparat de direcţie

46. Orice automobil trebuie să fie echipat cu un aparat de direcţie robust care să permită conducătorului să schimbe cu uşurinţă, repede şi în siguranţă direcţia vehiculului său.

Oglindă retrovizoare

47. Orice automobil altul decît o motocicletă cu două roţi cu sau fără ataş trebuie să fie echipat cu una sau mai multe oglinzi retrovizoare; numărul, dimensiunile şi modul de dispunere a acestor oglinzi trebuie să permită conducătorului să vadă circulaţia din spatele vehiculului său.

Avertizor sonor

48. Orice automobil trebuie să fie prevăzut cu cel puţin un avertizor sonor care să aibă o putere suficientă. Sunetul emis de el trebuie să fie continuu, uniform şi nu strident. Vehiculele prioritare şi cele din serviciul public de transport al pasagerilor pot să aibă avertizoare sonore suplimentare ce nu sînt supuse acestor cerinţe.

Ştergător de parbriz

49. Orice automobil prevăzut cu un parbriz de dimensiuni şi formă prin care conducătorul poate din locul său de conducere să vadă în faţă drumul prin elementele transparente ale acestuia, trebuie să fie prevăzut cu cel puţin un ştergător de parbriz, eficace şi robust, situat într-o poziţie corespunzătoare şi a cărei funcţionare să nu solicite intervenţia continuă a conducătorului.

Spălător de parbriz

50. Orice automobil supus obligaţiei de a avea cel puţin un ştergător de parbriz trebuie să fie prevăzut şi cu un spălător de parbriz.

Parbriz şi geamuri

51. La orice automobil şi remorcă:

a) materialele transparente care constituie elementele exterioare ale pereţilor vehiculului, inclusiv parbrizul, sau peretele interior despărţitor, trebuie să fie în aşa fel încît, în caz de spargere, pericolul leziunilor corporale să fie cît mai redus posibil;

b) geamurile parbrizului trebuie să fie dintr-un material a cărui transparenţă să nu altereze şi să nu deformeze în mod apreciabil obiectele văzute prin el. iar În caz de spargere conducătorul să poată vedea suficient drumul.

Dispozitivul de mers înapoi

52. Orice automobil trebuie să fie prevăzut cu un dispozitiv de mers înapoi care să poată fi manevrat din locul conducătorului. Acest dispozitiv nu este obligatoriu pe motocicletele şi automobilele cu trei roţi simetrice în raport cu planul longitudinal median al vehiculului decît dacă greutatea lor maximă autorizată depăşeşte 400 kg.

Amortizorul de zgomot

53. Fiecare motor cu ardere internă al unui automobil trebuie să fie prevăzut cu un dispozitiv de eşapare silenţios eficace; acest dispozitiv trebuie să fie astfel încît să nu poată fi făcut fără efect de către conducător de la locul său de conducere.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

Pneuri

54. Roţile automobilelor şi ale remorcilor trebuie să fie echipate cu pneuri, iar starea acestora trebuie să asigure securitatea. Inclusiv aderenţa, chiar cînd partea carosabilă este umedă. Totuşi, prezenta dispoziţie nu ar putea să împiedice părţile contractante să permită utilizarea de dispozitive care să dea rezultate cel puţin echivalente acelora obţinute cu pneuri.

Indicator de viteză

55. Orice automobil care depăşeşte în linie dreaptă viteza de 40 km/h trebuie să fie prevăzut cu un indicator de viteză, fiecare parte contractantă putînd să dispenseze de această obligaţie anumite categorii de motociclete şi alte vehicule uşoare.

Dispozitiv de semnalizare la bordul automobilelor

56. Dispozitivul prevăzut la paragraful 5 al art. 23 şi la paragraful 6 al anexei nr. 1 din convenţie trebuie să fie:

a) ori un panou constînd dintr-un triunghi echilateral cu o latură de cel puţin 0,40 m, avînd marginile roşii de cel puţin 0,05 m, centrul fiind gol sau de culoare deschisă; marginile roşii trebuie să fie iluminate prin transparenţă sau prevăzute cu o bandă reflectorizantă; panoul trebuie să fie astfel încît să poată fi aşezat într-o poziţie verticală stabilă;

b) ori un alt dispozitiv la fel de eficace prevăzut de legislaţia ţării unde a fost înmatriculat vehiculul.

Dispozitiv antifurt

57. Orice automobil trebuie să fie prevăzut cu un dispozitiv antifurt care să permită, din momentul în care vehiculul este lăsat în staţionare, punerea în pană sau blocarea unui organ esenţial al vehiculului.

Dispozitiv de cuplare a remorcilor uşoare

58. Cu excepţia semiremorcilor, remorcile care nu sînt echipate cu frînă automată prevăzută la paragraful 16 al acestei anexe trebuie să fie echipate, în afara unui dispozitiv de cuplare, cu un dispozitiv secundar de ataş (lanţ, cablu etc.) care, în caz de rupere a dispozitivului de cuplare, să poată împiedica cîrma să atingă pămîntul şi să asigure o anumită direcţie reziduală remorcii.

Dispoziţii generale

59.

a) În măsura în care este posibil, organele mecanice şi echipamentele automobilelor nu trebuie să prezinte riscul de incendiu sau explozie; ele nu trebuie să dea loc la o emanaţie excesivă de gaze nocive, de fum opac, de mirosuri sau de zgomote;

b) în măsura în care este posibil, dispozitivul de aprindere de înaltă tensiune a motorului automobilelor nu trebuie să dea loc la o emitere excesivă de paraziţi radioelectrici;

c) orice automobil trebuie să fie construit în aşa fel încît, în faţă, spre dreapta şi spre stînga, cîmpul de vizibilitate al conducătorului să fie suficient pentru a-i permite să conducă în siguranţă;

d) în măsura în care este posibil, automobilele şi remorcile trebuie să fie construite şi echipate în aşa fel încît în caz de accident să reducă pericolul pentru ocupanţii lor şi pentru ceilalţi participanţi la circulaţie; în special, ele nu trebuie să aibă înăuntru sau în afară ornamente sau alte obiecte care prezintă muchii ori proeminenţe inutile, constituind un pericol pentru ocupanţi şi pentru ceilalţi participanţi la circulaţie.

CAPITOLUL IV Excepţii

60. Pe plan naţional, părţile contractante pot deroga, în următoarele cazuri, de la dispoziţiile prezentei anexe:

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

a) pentru automobilele şi remorcile a căror viteză prin construcţie nu depăşeşte în linie dreaptă 25 km/h, sau pentru care legislaţia naţională o limitează la 25 km/h;

b) pentru vehiculele infirmilor, adică automobilele mici, special concepute şi construite - nu numai adaptate - pentru uzul unei persoane atinse de o infirmitate sau o incapacitate fizică şi care nu sînt utilizate în mod normal decît de acea persoană;

c) pentru vehiculele destinate experienţelor ce au ca scop realizarea progresului tehnic şi îmbunătăţirea siguranţei;

d) pentru vehiculele de o formă ori de un tip special, sau care sînt utilizate în scopuri deosebite în condiţii speciale.

61. Părţile contractante pot, de asemenea, să excepteze de la dispoziţiile prezentei anexe vehiculele pe care le înmatriculează şi care se pot angaja în circulaţie internaţională:

a) autorizînd culoarea galben auto pentru luminile de poziţie prevăzute la paragrafele 23 şi 30 şi pentru catadioptrii prevăzuţi la paragraful 29 ale acestei anexe;

b) autorizînd culoarea roşie pentru acele dintre luminile indicatoare de direcţie prevăzute la paragraful 39 al acestei anexe care sînt montate la spatele vehiculului;

c) autorizînd culoarea roşie pentru acele dintre, luminile prevăzute în ultima frază a paragrafului 42 al acestei anexe care sînt montate la spatele vehiculului;

d) în ce priveşte poziţia luminilor la vehiculele care au o utilizare specială şi a căror formă exterioară nu ar permite respectarea acestor dispoziţii fără să se recurgă la dispozitive de montare ce riscă să fie avariate sau smulse cu uşurinţă;

e) autorizînd prezenţa unui număr impar, mai mare de două lumini de drum, pe automobilele pe care le înmatriculează; şi

f) în ce priveşte remorcile care servesc la transportul încărcăturilor lungi (trunchiuri de arbori, tuburi etc.) şi care, în mers, nu sînt cuplate la un vehicul trăgător, ci sînt legate de vehiculul trăgător numai prin încărcătură.

CAPITOLUL V Dispoziţii tranzitorii

62. Automobilele înmatriculate pentru prima dată şi remorcile puse în circulaţie pe teritoriul uneia dintre părţile contractante înainte de intrarea în vigoare a convenţiei sau după 2 ani de la intrarea ei în vigoare nu vor fi supuse dispoziţiilor acestei anexe, cu condiţia ca ele să satisfacă dispoziţiile părţilor I, II şi III ale anexei nr. 6 a Convenţiei din 1949 asupra circulaţiei rutiere.

SUPLIMENT

Definirea filtrelor colorate pentru obţinerea culorilor prevăzute în această anexă (coordonate tricromatice):

Pentru verificarea caracteristicilor colorimetrice ale acestor filtre, se va utiliza o sursă luminoasă la temperatura de culoare de 2854°K [corespunzătoare iluminantului A al Comisiei internaţionale de iluminare (C.I.E.)].

ANEXA Nr. 6

Permisul de conducere naţional

1. Permisul de conducere naţional este fie o coală de hîrtie format A 7 (74X105 mm), fie o coală pliabilă în dublu (148X105 mm) sau în triplu (222x105 mm) a acestui format. El este de culoare roz.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

2. Permisul este imprimat în limba sau în limbile prevăzute de autoritatea care-l emite sau autorizată să-l emită; totuşi, el poartă, în franceză, titlul "Permis de conducere", însoţit sau nu de titlu în alte limbi.

3. Indicaţiile scrise de mînă sau dactilografiate existente pe permis sînt fie numai cu caractere latine sau cursive zise engleze, fie repetate în acest mod.

4. Două din paginile permisului sînt conforme paginilor model 1 şi 2, alăturate. Cu condiţia ca mărimea rubricilor A, B, C, D şi E, conform paragrafului 4 al art. 41 din convenţie, literele din text sau esenţialul din rubricile privind identitatea titularului permisului, să nu fie modificate, prezenta dispoziţie va fi considerată ca satisfăcătoare, chiar dacă, în raport de aceste modele, li s-au adus modificări de detaliu, permisele de conducere naţionale conforme modelului din anexa nr. 9 a Convenţiei asupra circulaţiei rutiere de la Geneva, din 19 septembrie 1949, vor fi considerate ca satisfăcînd dispoziţiile cuprinse în prezenta anexă.

5. Dreptul de a stabili dacă pagina model nr. 3 trebuie sau nu să facă parte din permis şi dacă permisul trebuie sau nu să conţină indicaţii suplimentare, aparţine legislaţiei naţionale; dacă este prevăzut un spaţiu pentru a trece schimbările de domiciliu, acesta va fi, cu excepţia permisului conform modelului din anexa nr. 9 a Convenţiei din 1949, deasupra, pe versoul paginii a 3-a a permisului.

PAGINI MODEL

                Nr. 1                              Nr. 2                             Nr. 3
!||||||||||||||||||||||||||||||||||`|||||||||||||||||||||||||||||||`||||||||||||||||||||||||||||||¬
§                                  §              2)               §                              §
§       PERMIS DE CONDUCERE1)      —|||||||||||||||||||||||||||||||Ż                              §
§                                  § Categoriile de vehicule pentru§                              §
§                                  § care permisul este valabil:   §                              §
—||||||||||||||||||||||||||||||||||˜|`|||||||||||||||||||||||||`|||˜||||||||||||||||||||||||||||||Ż
§1. Numele .................       §A§Motociclete              § 9)§    Valabil         Reînnoit  §
§                                  § §                         §   §    pînă la         pînă la   §
§2. Prenumele3) ............       § §                         §   §  ...........     ..........9)§
§                                  § §                         §   §eliberat la ...... data ......§
§3. Data4) şi locul5) naşterii ....—|˜|||||||||||||||||||||||||˜|||˜||||||||||||||||||||||||||||||Ż
§   ...............................§B§Automobile, altele decît § 9)§    Valabil         Reînnoit  §
§                                  § §cele din categoria A, a  §   §    pînă la         pînă la   §
§4. Domiciliul ....................§ §căror greutate maximă    §   §  ...........     ..........9)§
§   ...............................§ §autorizată nu depăşeşte  §   §eliberat la ...... data ......§
§                                  § §3500 kg şi al căror număr§   §                              §
§                                  § §de locuri pe scaune, în  §   §                              §
§    Semnătura      !||||||||||||¬ § §afara locului pentru     §   §                              §
§  titularului6)    § Fotografie § § §conducător, nu trece de 8§   §                              §
§.................. §  33x45 mm  § —|˜|||||||||||||||||||||||||˜|||˜||||||||||||||||||||||||||||||Ż
§                   ˇ||||||||||||± §C§Automobile destinate     § 9)§    Valabil         Reînnoit  §
§5. Eliberat de ...................§ §transportului de mărfuri §   §    pînă la         pînă la   §
§                                  § §a căror greutate maximă  §   §  ...........     ..........9)§
§6. La ...... data ................§ §autorizată depăşeşte     §   §eliberat la ...... data ......§
§                                  § §3500 kg                  §   §                              §
§7. Valabil pînă la7) .............—|˜|||||||||||||||||||||||||˜|||˜||||||||||||||||||||||||||||||Ż
§                                  §D§Automobile destinate     § 9)§    Valabil         Reînnoit  §
§                                  § §transportului de persoane§   §    pînă la         pînă la   §
§   Nr. .......................... § §şi care au mai mult de 8 §   §  ...........     ..........9)§
§         Semnătura, etc.8)        § §locuri pe scaune, în     §   §eliberat la ...... data ......§
§                                  § §afara locului            §   §                              §
§                                  § §conducătorului           §   §                              §
§                                  —|˜|||||||||||||||||||||||||˜|||˜||||||||||||||||||||||||||||||Ż
§                                  §E§Ansamblu de vehicule al  § 9)§    Valabil         Reînnoit  §
§                                  § §cărui vehicul trăgător   §   §    pînă la         pînă la   §
§                                  § §intră în categoria sau   §   §  ...........     ..........9)§
§                                  § §categoriile B, C sau D   §   §eliberat la ...... data ......§
§                                  § §pentru care conducătorul §   §                              §
§                                  § §are dreptul să conducă,  §   §                              §
§                                  § §dar ansamblul însuşi nu  §   §                              §
§                                  § §intră în această         §   §                              §
§                                  § §categorie sau în aceste  §   §                              §
§                                  § §categorii                §   §                              §
§                                  —|˜|||||||||||||||||||||||||˜|||˜||||||||||||||||||||||||||||||Ż
§                                  § §                         §10)§                          10) §
§                                  —|˜|||||||||||||||||||||||||˜|||˜||||||||||||||||||||||||||||||Ż
§                                  § §           11)           §   §                              §
ˇ||||||||||||||||||||||||||||||||||°|°|||||||||||||||||||||||||°|||°||||||||||||||||||||||||||||||±

¹) Pe modelele pliabile în două (dacă sînt pliate în aşa fel ÎncÎt coperta să nu fie o pagină model) şi pe modelele pliabile În trei, această indicaţie poate figura pe copertă.

²) Se va înscrie denumirea sau semnul distinctiv al statului, aşa cum este el definit conform anexei nr. 3 a convenţiei. Observaţia 1 de mai sus se aplică şi acestei rubrici.

³) Pot fi scrise aici numele tatălui sau al soţului.

⁴) Dacă data naşterii nu este cunoscută, se va trece vîrsta aproximativă la data eliberării permisului.

⁵) Nu se va trece nimic, dacă locul naşterii este necunoscut.

⁶) În lipsă, amprenta degetului mare. Semnătura sau amprenta degetului mare, precum şi spaţiul destinat, pot fi omise.

⁷) Această rubrică este facultativă în cazul în care permisul are şi o pagină model nr. 3.

⁸) Semnătura şi sigiliul ori pecetea autorităţii care eliberează permisul sau al asociaţiei împuternicită să o facă. Pe modelele pliabile în două (în aşa fel încît coperta nu este o pagină model) şi pe modelele pliabile în trei, sigiliul sau pecetea poate fi aplicată pe copertă.

⁹) Pecetea sau sigiliul autorităţii care a eliberat permisul şi, eventual, data aplicării peceţii sau sigiliului. Acesta va fi pus în coloana din dreapta paginii model nr. 2, în dreptul despărţiturilor referitoare la definirea categoriilor de vehicule pentru care este valabil permisul şi numai în dreptul acestora; aceleaşi dispoziţii se aplică şi menţiunilor făcute în coloana din dreapta paginii model nr. 3, în ceea ce priveşte reînnoirile acordate.

Părţile contractante pot ca, în loc să pună sigiliul sau pecetea autorităţii în coloana din dreapta paginii model nr. 2, să înscrie într-o nouă rubrică 8 "Categorii", pe pagina model nr. 1, litera sau literele corespunzătoare categoriei sau categoriilor pentru care este valabil permisul şi un asterisc pentru fiecare categorie pentru care permisul nu este valabil (De exemplu: "8, Categoria A, B ***").

¹⁰) Spaţiu rezervat celorlalte categorii de vehicule stabilite de legislaţia naţională.

¹¹) Spaţiu rezervat unor observaţii suplimentare pe care autorităţile competente ale statului care eliberează permisul ar dori eventual să le facă, inclusiv condiţiile restrictive de utilizare (de ex. "Port de ochelari corectori") - "Valabil numai pentru conducerea autovehiculului nr. ......", sau "sub rezerva amenajării vehiculului pentru conducerea de către o persoană care nu are un picior". În cazul prevăzut de alineatul 2 al notei 9 de mai sus, aceste observaţii suplimentare vor figura, de preferinţă, pe pagina model nr. 1.

Alte observaţii pot fi consemnate pe pagini ce nu sînt pagini model.

ANEXA Nr. 7

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

Permisul de conducere internaţional

1. Permisul este un carnet format A 6 (148x105 mm). Coperta sa este gri; paginile interioare sînt albe.

2. Ambele pagini ale primei foi ale copertei sînt conforme paginilor 1 şi, respectiv, 2 de mai jos; ele sînt imprimate în limba naţională sau în cel puţin una din limbile naţionale ale statului care l-a eliberat. La sfîrşitul paginilor interioare, două pagini suprapuse, sînt conforme modelului nr. 3 de mai jos şi sînt imprimate în franceză. Paginile interioare care preced aceste două pagini reproduc în mai multe limbi, dintre care în mod obligatoriu engleza, spaniola sau rusa, prima din aceste două pagini.

3. Indicaţiile scrise de mînă sau dactilografiate vor fi cu caractere latine sau cursive, zise engleze.

4. Părţile contractante care eliberează sau autoriză eliberarea permiselor de conducere internaţionale ale căror, coperţi sînt imprimate într-o limbă care nu este nici engleza, nici spaniola, nici franceza, nici rusa, vor comunica secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite traducerea în această limbă a textului model 3 de mai jos.

Pagina model nr. 1
(faţa primei foi a copertei)

!||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||¬
§    ....................................................................1)    §
§                     Circulaţia Automobilă Internaţională                     §
§                      PERMIS DE CONDUCERE INTERNAŢIONAL                       §
§                                Nr. .........                                 §
§                     Convenţia asupra circulaţiei rutiere                     §
§                             din 8 noiembrie 1968                             §
§                                                                              §
§    Valabil pînă la ....................................................2)    §
§    Eliberat de ..........................................................    §
§    la ...................................................................    §
§    data .................................................................    §
§    Numărul permisului de conducere naţional .............................    §
§                             ............................................3)   §
§                    !||¬                                                      §
§                    §  § 4)                                                   §
§                    ˇ||±                                                      §
ˇ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||±

¹) Numele statului de eliberare şi semnul distinctiv al acestei ţări, definit în anexa nr. 3.

²) Trei ani de la data eliberării sau la data expirării valabilităţii permisului de conducere naţional, la acea din cele două date care este anterioară celeilalte.

³) Semnătura autorităţii sau a asociaţiei care a eliberat permisul.

⁴) Pecetea sau sigiliul autorităţii ori asociaţiei care a eliberat permisul.

Pagina model nr. 2
(versoul primei foi a copertei)

¹) Se va înscrie aici denumirea părţii contractante unde titularul îşi are reşedinţa obişnuită.

²) Spaţiu rezervat înscrierii facultative a listei statelor părţi contractante.

Model nr. 3
(pagina din stînga)

!||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||¬
§                     Precizări referitoare la conducător                      §
§                                                                              §
§   Numele ............................................................... 1   §
§   Prenumele1) .......................................................... 2   §
§   Locul naşterii2) ..................................................... 3   §
§   Data naşterii3) ...................................................... 4   §
§   Domiciliul ........................................................... 5   §
—||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||Ż
§          Categoriile de vehicule pentru care este valabil permisul           §
—|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||`||||||||||Ż
§Motociclete                                                        §    A     §
—|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||˜||||||||||Ż
§Automobile, altele decît cele de categoria A, a căror greutate     §    B     §
§maximă autorizată nu depăşeşte 3500 kg şi al căror număr de locuri §          §
§pe scaun, în afara locului conducătorului, nu depăşeşte opt        §          §
—|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||˜||||||||||Ż
§Automobile destinate transportului de mărfuri şi a căror greutate  §    C     §
§maximă autorizată depăşeşte 3500 kg                                §          §
—|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||˜||||||||||Ż
§Automobile destinate transportului de persoane şi care au mai      §    D     §
§mult de 8 locuri pe scaun, în afara locului conducătorului         §          §
—|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||˜||||||||||Ż
§Ansamblu de vehicule al cărui automobil trăgător intră într-una    §    E     §
§din categoriile B, C sau D pentru care conducătorul are permis,    §          §
§dar nu intră ele însele în această categorie sau aceste categorii  §          §
—|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||°||||||||||Ż
§Condiţii restrictive de folosire5) ...........................................§
§..............................................................................§
§..............................................................................§
§..............................................................................§
ˇ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||±

¹) Numele tatălui sau soţului pot fi înscrise în acest spaţiu.

²) Nu se va completa cu nimic dacă locul naşterii nu este cunoscut.

³) Dacă data naşterii nu este cunoscută, se va indica vîrsta aproximativă la data eliberării permisului.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

⁴) Pecetea sau sigiliul autorităţii ori asociaţiei care a eliberat permisul. Această pecete sau acest sigiliu nu va fi aplicat în dreptul categoriilor A, B, C, D sau E decît dacă titularul are dreptul să conducă vehicule din categoria respectivă.

⁵) De exemplu: ..... "Poartă ochelari de corecţie", "Valabil doar pentru conducerea vehiculului nr. .......", "Sub rezerva amenajării vehiculului pentru conducerea de către o persoană care are un picior amputat".

Model nr. 3
(pagina din dreapta)

┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│         1. ........................................................          │
│         2. ........................................................          │
│         3. ........................................................          │
│         4. ........................................................          │
│         5. ........................................................          │
├────────────────────┐                                                         │
│              ┌─┐   │                                                         │
│    A         │ │ 4)│                     ┌──────────┐                        │
│              └─┘   │                     │          │                        │
│              ┌─┐   │                     │Fotografie│                        │
│    B         │ │ 4)│                     │          │                        │
│              └─┘   │                     └──────────┘                        │
│              ┌─┐   │                                                         │
│    C         │ │ 4)│                      ┌─┐                                │
│              └─┘   │                      │ │ 4)                             │
│              ┌─┐   │                      └─┘                                │
│    D         │ │ 4)│                                                         │
│              └─┘   │                                Semnătura                │
│              ┌─┐   │                      titularului6) ................     │
│    E         │ │ 4)│                                                         │
│              └─┘   │                                                         │
├────────────────────┴─────────────────────────────────────────────────────────┤
│ Decăderi                                                                     │
│                                                                              │
│ Titularul este decăzut din dreptul de                                        │
│ a conduce pe teritoriul ...........7)                                        │
│ de la ...............................      pînă la ...............           │
│                                            data ..................           │
│                                                                              │
│ Titularul este decăzut din dreptul de                                        │
│ a conduce pe teritoriul ...........7)                                        │
│ de la ...............................      pînă la ...............           │
│                                            data ..................           │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────-

⁶) În lipsă, amprenta degetului mare.

⁷) Denumirea statului.

⁸) Semnătura şi sigiliul sau pecetea autorităţii care a anulat valabilitatea permisului pe teritoriul său. În cazul în care spaţiile prevăzute pe prezenta pagină pentru decăderi au fost deja utilizate, decăderile ulterioare vor fi înscrise pe verso.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

Pot fi de interes: