Art 110 Despre adunările generale | Lege 31/1990
Acesta este un fragment din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale . Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Societăţile pe acţiuni - Despre adunările generale -
Art. 110.
-
(1) Adunările generale sunt ordinare şi extraordinare.
(2) Când actul constitutiv nu dispune altfel, ele se vor ţine la sediul societăţii şi în localul ce se va indica în convocare.
Acesta este un fragment din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale . Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Legea societăţilor. Comentariu pe articole, ediţia 5
Legea societăţilor adnotată
§1. Adunarea generală – organ suprem de conducere a societăţii
Organul suprem de conducere şi decizie al societăţii este adunarea acţionarilor care o compun, ea concentrând întreaga voinţă socială (O. Căpăţînă, Societăţile comerciale, p. 297; D.D. Gerota, Curs de societăţi comerciale, p. 139, care asimilează adunarea generală cu puterea legiuitoare într-un stat; I.L. Georgescu, Drept comercial român, vol. II, p. 359 şi p. 361-362). Adunarea generală este întrunirea acţionarilor la o dată determinată, într-un loc determinat, pentru a lua hotărâri în ce priveşte mersul societăţii (I.N. Finţescu, Curs de drept comercial, p. 256). Competenţa acestui organ include în esenţă dreptul de a adopta hotărâri la cel mai înalt nivel în orice chestiune care interesează societatea în cauză (O. Căpăţînă, Societăţile comerciale, p. 297), de a numi şi de a controla activitatea celorlalte organe ale societăţii (I.L. Georgescu, Drept comercial român, vol. II, p. 360-362). Limitarea puterilor ei este dată numai de prevederile actului constitutiv, de dispoziţiile legale (imperative, am adăuga noi) şi de drepturile acţionarilor de la care nu se poate deroga (I.L. Georgescu, Drept comercial român, vol. II, p. 362). [ Mai mult... ]
Legea societăţilor adnotată
1.
Nu se poate considera ilegală Adunarea unei societăţi pentru simplul fapt că a fost ţinută (în a doua convocare) într-un local deosebit de cel care era arătat în avizul de convocare (şi în care s-a ţinut prima întrunire nereuşită) dacă asociaţilor li s-a dat aviz despre această schimbare de local prin scrisoare recomandată şi prin înserarea în jurnale zilnice şi dacă s-a luat măsuri ca asociaţii care vor veni la localul arătat în convocare să poată cu înlesnire să vie în localul unde se ţinea întrunirea. Foro it. 1921, 370. (Apel Milano, 1 martie 1921, în Codul de Comerciu adnotat cu jurisprudenţa până la zi, M. A. Dumitrescu, Ed. Cugetarea, 1926, p. 367). [ Mai mult... ]