Orice persoana este capabila de a face testament, daca nu este poprita de lege.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 1864. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Doua sau mai multe persoane nu pot testa prin acelasi act, una in favoarea celeilalte, sau in favoarea unei a treia persoane.
Un testament poate fi sau olograf, sau facut prin act autentic, sau in forma mistica.
A se vedea si:
-
Legea nr. 66 din 3 iulie 1996 privind reorganizarea Casei de Economii si Consemnatiuni din Romania in societate bancara pe actiuni publicata in Monitorul Oficial nr. 140 din 5 iulie 1996;
Testamentul olograf nu este valabil decat cand este scris in tot, datat si subsemnat de mana testatorului.
Testamentul autentic este acela care s-a adeverit de judecatoria competenta.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 1864. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
A se vedea si:
-
Legea nr. 36 din 12 mai 1995 - Legea notarilor publici si a activitatii notariale - publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.
(Abrogate prin Legea nr. 358 din 3 iulie 1944 pentru autentificarea si legalizarea inscrisurilor, pentru investirea cu data certa si legalizarea copiilor de pe inscrisuri).
Cand testatorul va voi sa faca un testament mistic sau secret, trebuie neaparat sa-l iscaleasca, sau ca l-a scris el insusi, sau ca a pus pe altul a-l scrie.
Hartia in care s-au scris dispozitiile testatorului sau hartia care serveste de plic, de va fi, se va strange si se va sigila.
Testatorul va prezenta judecatoriei competente testamentul strans si pecetluit, precum s-a zis, sau il va strange si-l va pecetlui inaintea judecatoriei. Testatorul va declara ca dispozitiile din acea hartie este testamentul sau, scris si iscalit de el insusi, sau scris de altul si iscalit de testator.
Cand testatorul, din cauza de boala, va fi in neposibilitate fizica de a se prezenta inaintea judecatoriei, atunci prezentarea testamentului, pecetluirea lui si declaratia susmentionata, se vor face inaintea judecatorului, numit de judecatorie pentru acest sfarsit.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 1864. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Judecatoria, sau judecatorul numit, va face actul de subscriptie*) pe hartia in care s-a scris testamentul, sau pe hartia care serveste de plic.
Acest act se va subscrie atat de testator, cat si de judecatorie sau judecator.
Toata lucrarea de mai sus nu va putea fi intrerupta de nici o alta operatie; cand testatorul, din o cauza posterioara subsemnarii testamentului, va declara ca nu poate subsemna subscriptia*), aceasta declaratie se va trece in subscriptie.
*)
Proces verbal de suprascriere.
Acei care nu stiu sau care nu pot citi si scrie nu pot face testament in forma mistica.
Cand testatorul nu poate vorbi, dar stie a scrie, atunci declaratia ca testamentul este al sau o va face in scris in capul actului de subscriptie*) inaintea judecatorului numit, sau inaintea judecatoriei.
Judecatoria sau judecatorul numit va constata in actul de subscriptie*) declaratia testatorului.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 1864. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
*)
Proces verbal de suprascriere.
In cazurile cand se numeste un judecator, el va comunica procesul sau verbal judecatoriei, care va legaliza actul de subscriptie sau testamentul.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 1864. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Comentariile Codului civil: Liberalităţile. Testamentul. Rezerva succesorală. Reducţiunea liberalităţilor excesive (art. 984-1010; art. 1034-1099) 23.
Legiuitorul a condiţionat valabilitatea testamentului de respectarea condiţiilor de formă prescrise de lege, stabilind, totodată, că efectele acestui act juridic se produc odată cu producerea evenimentului încetării din viaţă a testatorului. Testamentul a cărui nulitate se invocă este un act juridic mortis causa şi este întocmit în forma autentică prescrisă prin art. 858 teza a II-a C. civ. 1864 [art. 1040 NCC, n.n.] coroborat cu art. 860 C. civ. 1864 [art. 1043 NCC, n.n.], astfel că acesta corespunde întru totul cerinţelor care rezidă din prevederile art. 800 [art. 984 NCC, n.n.] şi art. 802 C. civ. 1864. Mai mult, transmisiunea care se realizează în puterea acestuia este una cu titlu gratuit, nefiind cerută vreo contraprestaţie din partea succesibililor instituiţi beneficiari ai dispoziţiei testamentare care să condiţioneze efectul translativ de proprietate recunoscut prin art. 644 teza I C. civ. 1864 [art. 557 alin. (1) NCC, n.n.]. Împrejurarea că, anterior decesului, testatorul a încheiat cu aceleaşi persoane în favoarea cărora a testat şi acte juridice cu titlu oneros (antecontract de vânzare-cumpărare) cu privire la bunuri care ulterior s-au regăsit în masa succesorală nu poate afecta menţionatele caracteristici ale testamentului, efectele acestui din urmă act (transmiterea dreptului de proprietate) producându-se de sine stătător, în puterea prevederilor art. 650-651 [art. 955 NCC, n.n.] raportat la art. 644 teza I C. civ. 1864, fără vreo relaţionare cu actele juridice între vii [ale căror efecte similare ar fi fost apte să se producă în puterea dispoziţiilor art. 1073-1074 C. civ. 1864 - art. 1516, art. 1483 NCC, n.n.]. Altfel spus, dispoziţiile art. 800 C. civ. 1864 nu pot fi interpretate în sensul că o persoană ar putea testa în favoarea alteia numai pentru raţiuni care ţin exclusiv de sfera afectivă, de recunoştinţă, iar nu şi pentru raţiuni care ar ţine de intenţia testatorului de a se descărca de obligaţii pecuniare contractate/asumate de acesta în timpul vieţii. O atare interpretare ar fi de natură a aduce atingere caracterului exclusiv şi absolut al dreptului de proprietate, astfel cum acesta este consfinţit prin art. 480 C. civ. 1864 [art. 555 NCC, n.n.], pentru că ar restrânge posibilitatea oricărei persoane de a dispune în mod liber, potrivit intereselor proprii, de bunurile sale prin acte între vii şi/sau acte mortis causa (C.A. Bucureşti, s. a IX-a civ., dec. nr. 406R/2010, http://legeaz.net/spete-civil). [ Mai mult... ]
Jurisprudenţă civilă comentată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a altor instanţe judecătoreşti, ediţia 1
În speţă însă, nulitatea testamentului, calificat prin interpretare ca olograf, era dată de încălcarea dispoziţiilor art. 859 C. civ.., deoarece nu afost scris în întregime şi apoi datat de către defunct, considerente pentru care, cu substituirea motivării, instanţa de recurs1 amenţinut soluţia instanţei de fond de invalidare atestamentului.
1 C.A. Suceava, secţia civilă, decizia nr. 1072/1998 (nepublicată).
[ Mai mult... ]
Comentariile Codului civil: Liberalităţile. Testamentul. Rezerva succesorală. Reducţiunea liberalităţilor excesive (art. 984-1010; art. 1034-1099) 23.
Legiuitorul a condiţionat valabilitatea testamentului de respectarea condiţiilor de formă prescrise de lege, stabilind, totodată, că efectele acestui act juridic se produc odată cu producerea evenimentului încetării din viaţă a testatorului. Testamentul a cărui nulitate se invocă este un act juridic mortis causa şi este întocmit în forma autentică prescrisă prin art. 858 teza a II-a C. civ. 1864 [art. 1040 NCC, n.n.] coroborat cu art. 860 C. civ. 1864 [art. 1043 NCC, n.n.], astfel că acesta corespunde întru totul cerinţelor care rezidă din prevederile art. 800 [art. 984 NCC, n.n.] şi art. 802 C. civ. 1864. Mai mult, transmisiunea care se realizează în puterea acestuia este una cu titlu gratuit, nefiind cerută vreo contraprestaţie din partea succesibililor instituiţi beneficiari ai dispoziţiei testamentare care să condiţioneze efectul translativ de proprietate recunoscut prin art. 644 teza I C. civ. 1864 [art. 557 alin. (1) NCC, n.n.]. Împrejurarea că, anterior decesului, testatorul a încheiat cu aceleaşi persoane în favoarea cărora a testat şi acte juridice cu titlu oneros (antecontract de vânzare-cumpărare) cu privire la bunuri care ulterior s-au regăsit în masa succesorală nu poate afecta menţionatele caracteristici ale testamentului, efectele acestui din urmă act (transmiterea dreptului de proprietate) producându-se de sine stătător, în puterea prevederilor art. 650-651 [art. 955 NCC, n.n.] raportat la art. 644 teza I C. civ. 1864, fără vreo relaţionare cu actele juridice între vii [ale căror efecte similare ar fi fost apte să se producă în puterea dispoziţiilor art. 1073-1074 C. civ. 1864 - art. 1516, art. 1483 NCC, n.n.]. Altfel spus, dispoziţiile art. 800 C. civ. 1864 nu pot fi interpretate în sensul că o persoană ar putea testa în favoarea alteia numai pentru raţiuni care ţin exclusiv de sfera afectivă, de recunoştinţă, iar nu şi pentru raţiuni care ar ţine de intenţia testatorului de a se descărca de obligaţii pecuniare contractate/asumate de acesta în timpul vieţii. O atare interpretare ar fi de natură a aduce atingere caracterului exclusiv şi absolut al dreptului de proprietate, astfel cum acesta este consfinţit prin art. 480 C. civ. 1864 [art. 555 NCC, n.n.], pentru că ar restrânge posibilitatea oricărei persoane de a dispune în mod liber, potrivit intereselor proprii, de bunurile sale prin acte între vii şi/sau acte mortis causa (C.A. Bucureşti, s. a IX-a civ., dec. nr. 406R/2010, http://legeaz.net/spete-civil). [ Mai mult... ]
Tratat practic de insolvenţă - Volumul I. Ediţia a 2-a, revizuită şi adăugită
Dacă nu s-a obţinut un concordat prin consimţământul tuturor creditorilor, judecătorul-sindic avea obligaţia ca, în termen de trei zile de la data verificării creanţelor, să-i convoace pe creditori pentru a fi consultaţi asupra încheierii unui concordat[221].
De îndată ce sentinţa de omologare a concordatului a rămas definitivă înceta starea de faliment şi funcţiile judecătorului-sindic, cu excepţiile prevăzute de art. 860 C. com. Concordatul încheiat între falit şi creditorii săi, odată ce a rămas definitiv şi a fost omologat de tribunal, devenea obligatoriu pentru toţi creditorii anteriori, chiar şi pentru aceia care nu au participat la dânsul, creanţele acestora, fie că au fost trecute sau nu în bilanţ, verificate sau neverificate, neputând fi plătite decât în limita cotei stabilite prin concordat. Această obligativitate generală a concordatului se aplica şi creanţelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive înainte de concordat[222]. [ Mai mult... ]
