Cel ce garanteaza o obligatie se leaga catre creditor de a indeplini insusi obligatia pe care debitorul nu o indeplineste.

Acesta este un fragment din Codul Civil din 1864. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Minorul si interzisul sau reprezentantul lor legal nu pot sa garanteze obligatia altuia. A se vedea in acest sens Codul familiei Legea nr. 4/1953, Buletinul Oficial nr. 1 din 4 ianuarie 1954, republicat in Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu modificarile ulterioare (art. 105, 129, 133, 147).
Fidejusiunea nu poate exista decat pentru o obligatie valida.
Cu toate acestea, se poate face cineva fidejusorele unei obligatii ce poate fi anulata in virtutea unei exceptii personale debitorului, cum de pilda in cazul de minoritate.
Fidejusiunea nu poate intrece datoria debitorului, nici poate fi facuta sub conditii mai oneroase.
Poate fi insa numai pentru o parte a datoriei si sub conditii mai putin grele.
Cautiunea ce intrece datoria sau care este contractata sub conditii mai oneroase e valida numai pana in masura obligatiei principale.
Oricine poate sa se faca fidejusore, fara ordinea si chiar fara stiinta acelui pentru care se obliga.

Acesta este un fragment din Codul Civil din 1864. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Asemenea se poate face nu numai pentru debitorul principal, dar si pentru fidejusorul acestuia.
Fidejusiunea trebuie sa fie expresa si nu se poate intinde peste marginile in care s-a contractat.
Fidejusiunea nedeterminata a unei obligatii principale, se intinde la toate accesoriile unei datorii, si inca si la spezele primei reclamatii*), si la toate cele posterioare notificarii facute fidejusorului.
*)
Cheltuielile corespunzatoare introducerii cererii de chemare in judecata.
Indatoririle fidejusorului trec la erezi, afara de constrangerea corporala, chiar daca indatorirea era asigurata prin constrangere corporala.

Acesta este un fragment din Codul Civil din 1864. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Dispozitia ce priveste sanctiunea constrangerii corporale nu are aplicabilitate azi, fiind incompatibila cu ordinea constitutionala din Romania.
Debitorul obligat a da siguranta trebuie sa prezinte o persoana capabila de a contracta, care sa posede avere indestula spre a garanta o obligatie, si care sa aiba domiciliul in teritoriul jurisdictional al tribunalului judetean, la care trebuie sa se dea.
Solvabilitatea unui garant se masoara numai dupa nemiscatoarele ce pot fi ipotecate, afara de cazul cand datoria este mica sau afacerea este comerciala. Spre acest finit nu se pot lua in consideratie nemiscatoarele in litigiu, nici acelea situate la o asa departare, incat sa devina foarte dificile lucrarile executive asupra-le.
Daca fidejusorul, capatat de creditor de buna-voie sau judecatoreste, a devenit apoi nesolvabil, trebuie sa se dea un altul.
Aceasta regula nu se aplica in singurul caz in care fidejusorul s-a dat numai in puterea unei conventii, prin care creditorul a cerut de fidejusor o anume persoana.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 1864. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Comentariile Codului civil, Garanţiile personale. Privilegiile şi garanţiile reale (art. 2279-2499) 23.
Contractul de fideiusiune sau de cauţiune are natură civilă, fiind supus dispoziţiilor art. 1652-1684 C. civ. 1864. Când însă se grefează pe un contract comercial din care izvorăşte obligaţia principală, contractul de fideiusiune devine izvorul obligaţiei accesorii care urmează soarta juridică a obligaţiei principale, dobândind natură juridică comercială. În speţă, reclamanţii au garantat personal restituirea împrumutului obiect "material" al contractului comercial încheiat în numele şi pe seama societăţii, în care sunt investitori, având calitatea de asociaţi, astfel că şi contractul de garanţie personală cu denumirea de "fideiusiune" este un contract comercial. În aceste condiţii, societatea comercială beneficiară a creditului, împreună cu garanţii ipotecari şi gajişti sunt ţinuţi solidar pentru rambursarea creditului către bancă, conform prezumţiei enunţate deart. 42 alin. (1) C. com. [art. 1446 C. civ., n.n.]. Această prezumţie de solidaritate pasivă este instituită de art. 42 alin. (2) C. com. şi contra fideiusorilor, chiar necomercianţi, care garantează o obligaţie comercială. În cauza de faţă, această prezumţie este fortificată, întrucât contractul de fideiusiune încheiat cu societatea comercială bancară are natură comercială, fiind, în expresia Codului comercial, "faptă" de comerţ, unilaterală sau mixtă, conform art. 56 C. com. Pe de altă parte, prin încheierea contractului de fideiusiune, reclamanţii au vizat atingerea unui interes legat de activitatea lor profesional-comercială, şi nu un interes personal. Aşa fiind, ei nu au calitatea de consumatori în înţelesul art. 2 din Legea nr. 193/2003, în vigoare la data contractului, astfel că nu se pot prevala de norme juridice speciale care protejează această categorie de persoane (C.A. Alba Iulia, s. com., dec. nr. 144/A/2008, în Jurindex). Notă. Chiar dacă dispoziţiile Codului comercial au fost abrogate prin intrarea în vigoare a Codului civil din 2009, în prezent art. 1446 C. civ. instituie o prezumţie de solidaritate cu privire la debitorii unei obligaţii contractate în exerciţiul activităţii unei întreprinderi, dacă prin lege nu se prevede altfel, însă, în lipsa unei stipulaţii exprese [art. 42 alin. (2) C. com. nefiind preluat de Codul civil din 2009, care impune, potrivit art. 1445, ca solidaritatea pasivă să fie stipulată expres], această prezumţie nu poate fi extinsă şi contra fideiusorului care garantează o obligaţie contractată în exerciţiul activităţii unei întreprinderi. [ Mai mult... ]
..... 18.
Este de principiu că, potrivit art. 1654 C. civ. 1864 [art. 2289, art. 2291 C. civ., n.n.], fideiusiunea nu poate întrece ca întindere datoria debitorului şi nici nu poate fi făcută în condiţii mai oneroase, însă, potrivit art. 1657 C. civ. 1864 [art. 2290 C. civ., n.n.], fideiusiunea nedeterminată a unei obligaţii principale se întinde la toate accesoriile acelei obligaţii - dobânzi, precum şi la cheltuielile necesitate de urmărirea silită. Or, fideiusorul a stipulat expres în contract cu privire la dobânzi şi nu a constituit garanţia numai pentru o parte din datorie, nerezervându-şi dreptul de a garanta numai suma împrumutată, nu şi dobânzile aferente (C.A. Bucureşti, s. a VI-a com., dec. nr. 1957/2003, în Sintact). [ Mai mult... ]
..... 11.
Conform art. 1656 C. civ. 1864 [art. 2282, art. 2289 C. civ., n.n.], fideiusiunea trebuie să fie expresă şi nu se poate întinde peste marginile în care s-a contractat. În cazul fideiusiunii, care este o garanţie personală, creditorul poate urmări întreaga avere a fideiusorului, spre deosebire de cazul ipotecii, care este o garanţie reală imobiliară, în care creditorul are un drept real accesoriu asupra unui bun imobil determinat (C.S.J., s. com., dec. nr. 4690/1999, în B.J. 1990-2003, p. 314). [ Mai mult... ]
.....
Dispoziţiile art. 1656 C. civ. 1864 trebuie interpretate prin raportare la dispoziţiile art. 1657 C. civ. 1864 [art. 2290 C. civ., n.n.], care permit fideiusiunea nedeterminată a unei obligaţii principale, ipoteză în care fideiusiunea va lua naştere la scadenţa fiecărei facturi emise şi va acoperi atât debitul principal, cât şi penalităţile de întârziere. Faptul că în contractul de fideiusiune nu sunt menţionate expres numărul şi data emiterii facturilor ce urmau a fi garantate nu este în măsură a atrage sancţiunea anulării contractului de fideiusiune, deoarece dispoziţiile art. 1657 C. civ. 1864 permit fideiusiunea nedeterminată a unei obligaţii principale (depăşirea limitelor stabilite contractual fiind o chestiune ce priveşte executarea contractului, şi nu anularea acestuia) (C.A. Bucureşti, s. a V-a com., dec. nr. 130/2008, portal.just.ro). Notă. Soluţia rămâne valabilă în temeiul art. 2289 raportat la art. 2290 C. civ. [ Mai mult... ]
Dreptul contractelor civile şi comerciale. Teorie, jurisprudenţă, modele. Ediţia a 2-a, revizuită şi adăugită
În acest sens, într-un raport de leasing în care plata ratelor era garantată de un fideiusor, instanţa a hotărât că rezilierea contractului de leasing financiar nu înseamnă că fideiusorul nu va mai fi ţinut să răspundă pentru obligaţiile care decurg din contractul de leasing şi fideiusiune, cum eronat s-a susţinut, mai ales că dispoziţiile art. 1657 C. civ.1864 prevăd că fideiusiunea nedeterminată a unei obligaţii principale se întinde şi la toate accesoriile acelei obligaţii, precum şi la cheltuielile necesitate de executarea silită (Judecătoria Ploieşti, s.civ., sent. civ. nr. 2148 din 17 februarie 2014, www. rolii. ro). [ Mai mult... ]