DESPRE EFECTELE SI APLICAREA LEGILOR IN GENERE | Codul Civil
Acesta este un fragment din Codul Civil din 1864. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
TITLUL PRELIMINAR DESPRE EFECTELE SI APLICAREA LEGILOR IN GENERE
Art. 1. -
Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactiva (C. civ. 1589; 1911; C. civ. fr. 2).
A se vedea cu privire la principiul retroactivitatii legii, art. 15 alin. 2 din Constituţia Romaniei adoptata la 8 decembrie 1991.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 1864. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Art. 2. -
(Abrogat prin art. 183 al Legii nr. 105/1992 cu privire la reglementarile raporturilor de drept international privat, publicat in Monitorul Oficial nr. 245/1 octombrie 1992)
Art. 3. -
Judecatorul care va refuza de a judeca, sub cuvant ca legea nu prevede, sau ca este intunecata sau neindestulatoare, va putea fi urmarit ca culpabil de denegare de dreptate.
Art. 4. -
Este oprit judecatorului de a se pronunta, in hotararile ce da, prin cale de dispozitii generale si reglementare, asupra cauzelor ce-i sunt supuse.
Art. 5. -
Nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare*), la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri.
*) Acte juridice unilaterale.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 1864. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 1864. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Jurisprudenţă civilă comentată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a altor instanţe judecătoreşti, ediţia 1
Drept civil. Partea generală conform noului Cod civil, Vol 1, ediţia 1
Constituţia României. Comentariu pe articole, ediţia 1
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 adnotată: jurisprudenţă, decizii ale Curţii Constituţionale, hotărâri C.E.D.O., hotărâri C.J.U.E., doctrină, legislaţie conexă, Ediţia a 3-a, revizuită şi adăugită
Drept civil. Partea generală. Persoanele, Ediţia a 4-a
Facta praeterita, pe care se reazemă art. 1 C. civ.. desemnează faptele constitutive, modificatoare şi extinctive de situaţii juridice şi efectele acestora, consumate în întregime înainte de intrarea în vigoare alegii noi. Facta pendentia, sau faptele pendinte, sunt sinonime situaţiilor juridice în curs de formare, modificare sau stingere la data intrării în vigoare alegii noi, iar facta futura se leagă nemijlocit, de efectele viitoare ale raporturilor juridice trecute1.
1 Ibidem.
[ Mai mult... ]
[ Mai mult... ]
Drept civil. Partea generală conform noului Cod civil, Vol 1, ediţia 1
Articolele 1-5 din vechiul cod fac parte din titlul preliminar, care nu este cuprins în niciuna dintre cărţi. Articolele 644-649 sunt în afara oricărui titlu, iar articolele 1912-1914 figurează distinct ca „Dispoziţii generale”. [ Mai mult... ]
Constituţia României. Comentariu pe articole, ediţia 1
Articolul V alin. (7) din Legea nr. 59/1993 dispune că «Hotărârile în materia Legii fondului funciar nr. 18/1991, rămase definitive la judecătorii anterior intrării în vigoare a prezentei legi, pot fi atacate cu recursul prevăzut de prezenta lege, de către părţile interesate, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, indiferent de data pronunţării lor». Este vorba deci de o dispoziţie procedurală, iar legile de procedură sunt, în principiu, de imediată aplicare. Referitor însă la hotărârea judecătorească, de peste un secol, constant s-a decis în doctrină şi jurisprudenţă că ea este supusă condiţiilor de fond şi de formă stabilite de legea sub imperiul căreia a fost pronunţată, fără ca legea nouă să aibă vreo înrâurire asupra ei, deoarece ea este socotită, faţă de părţile care au participat în proces, că are valoarea unui contract încheiat în momentul pronunţării ei. Aşa fiind, şi dreptul relativ la exercitarea căilor de atac rămâne fixat de legea în vigoare în momentul pronunţării, deoarece admisibilitatea unei căi de atac constituie o calitate inerentă a hotărârii şi în aceste condiţii nici o cale de atac nouă nu poate rezulta dintr-o lege posterioară, după cum nici o cale de atac existentă contra unei hotărâri nu poate fi desfiinţată fără retroactivitate de către o lege posterioară. Cum însă, înainte vreme, neretroactivitatea nu era de ordin constituţional, fiind înscrisă doar în art. 1 C. civ.., au existat legi retroactive care au atins principiul autorităţii lucrului judecat sau au supus o hotărâre definitivă ori irevocabilă unei căi de atac neprevăzute de legea în vigoare în momentul pronunţării ei. Doctrina de la noi sau din alte ţări, criticând aceste legi, le-a socotit atunci fie admisibile din punct de vedere juridic, dar inadmisibile din punct de vedere politic, fie le-a calificat drept monstruozităţi juridice ori legi flagrant retroactive. [ Mai mult... ]
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 adnotată: jurisprudenţă, decizii ale Curţii Constituţionale, hotărâri C.E.D.O., hotărâri C.J.U.E., doctrină, legislaţie conexă, Ediţia a 3-a, revizuită şi adăugită
Nu vor fi reţinute nici criticile ce vizează încălcarea dispoziţiilor privind motivarea şi respingerea capătului de cerere privind anularea Ordinului M.E.N. nr. 4707/2000, deoarece instanţa de fond a motivat respingerea acestui capăt de cerere. Chiar dacă a existat o aprobare a ministerului în privinţa solicitării făcute de Universitatea Ecologică din Bucureşti, pentru aprobarea susţinerii examenului de licenţă la Facultatea de Stomatologie a U.M.F. "G.T.P." Iaşi, trebuia îndeplinită şi condiţia ca să fie respectate reglementările legale în vigoare. Examenul a fost susţinut în limba italiană, deşi legislaţia din România nu permitea organizarea şi susţinerea examenelor decât în limba română sau în limba engleză şi nici nu s-a făcut dovada că membrii comisiei de licenţă au cunoştinţă de limba italiană. Având în vedere că temeiul de drept al cererii a fost Legea nr. 29/1990, nici nu ar putea fi încercată încălcarea art. 18 alin. (2) şi (3) LCA, dar şi în baza Legii nr. 29/1990 se puteau acorda daune, dar condiţionat de anularea actului administrativ. Instanţa de fond a respins capătul de cerere privind acordarea daunelor tocmai pentru că cererea de anulare a actelor administrative atacate a fost respinsă ca nefondată (I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., dec. nr. 3260/2010, scj.ro). [ Mai mult... ]
Drept civil. Partea generală. Persoanele, Ediţia a 4-a
Principiul neretroactivităţii era consacrat în Codul civil din 1864 în art. 1: "Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă". Aceeaşi prevedere este preluată şi în noul Cod civil, care în art. 6 alin. (1) prevede: "Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă". Principiul neretroactivităţii este încă din 1991 şi un principiu constituţional; conform art. 15 alin. (2) din Constituţie, "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile". Aceasta înseamnă că principiul neretroactivităţii se impune tuturor: părţilor, judecătorului (organului de jurisdicţie care aplică legea) şi însuşi legiuitorului. Părţile nu pot pretinde supunerea conduitei din raporturile lor trecute legii noi, pentru că în trecut nu aveau cunoştinţă de o asemenea reglementare; judecătorul (organul de jurisdicţie) nu poate aplica legea nouă în soluţionarea unor litigii ce privesc situaţii juridice încheiate sub imperiul legii vechi; legiuitorul nu poate adopta legi care să se aplice unor situaţii juridice trecute şi încheiate; în cazul în care legiuitorul ar elabora legi în cuprinsul cărora ar prevedea că ele retroactivează, acele prevederi ar urma să fie declarate neconstituţionale de către Curtea Constituţională[115] (cu excepţia legilor penale şi contravenţionale mai favorabile). [ Mai mult... ]