Interesul superior al fiinţei umane şi practicile eugenice - din perspectivă teoretică şi jurisprudenţială
de Roxana Matefi

I. Introducere

Noţiunea de "eugenie" a fost inventată în anul 1883 de Francis Galton, deşi "conceptul exista anterior, în jurul anului 400 î.Hr., sugerând aplicarea principiilor reproducerii selective asupra fiinţelor umane"⁽¹⁾. Sub aspect etimologic, termenul derivă din cuvintele greceşti eá˝–eu, adică bun şi γένοςgenos, însemnând naştere.

Potrivit Dicţionarului general al limbii române, eugenia este definită drept "teoria care preconizează ameliorarea populaţiilor umane prin măsuri genetice (sterilizarea, interdicţia de a procrea etc.)"⁽²⁾.

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

Practicile eugenice au fost şi continuă să fie, fără putinţă de tăgadă, un subiect extrem de controversat, prin prisma consecinţelor pe care le presupun, iar viziunea societăţii şi legiuitorului a cunoscut modificări substanţiale în timp. Se impune a aminti, în acest context, poate una dintre cele mai faimoase cauze în materie de eugenie, respectiv cauza Buck c. Bell.

Potrivit deciziei din 22 mai 1927, care a fost pronunţată în acest caz, "Curtea supremă a Statelor Unite a confirmat o lege din statul Virginia care prevedea sterilizarea eugenică pentru persoanele considerate genetic necorespunzătoare"⁽³⁾, reţinând că petenta, Carrie Buck este "potenţialul părinte al unui urmaş inadecvat sub aspect social, de natură să o afecteze, astfel că poate fi sterilizată sexual fără a-i afecta sănătatea generală şi că bunăstarea ei şi cea a societăţii va fi promovată prin sterilizarea ei"⁽⁴⁾.

De menţionat este şi "Legea pentru prevenirea urmaşilor bolnavi ereditari" adoptată la 14 iulie 1933, la scurt timp după instaurarea regimului nazist, în Germania, lege care a deschis practic uşa către practicile de selecţie genetică care au urmat.

II. Prioritatea fiinţei umane în reglementarea Convenţiei de la Oviedo

Una dintre cele mai relevante reglementări în materie de eugenie o reprezintă Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina, cunoscută şi sub numele de Convenţia de la Oviedo, din anul 1997, care consacră prioritatea fiinţei umane.

În cel de-al doilea articol al său, Convenţia prevede în mod expres că "interesele şi bunăstarea fiinţei umane vor prevala asupra intereselor singulare ale societăţii sau ale ştiinţei" şi "orice formă de discriminare împotriva unei persoane pe motivul patrimoniului său genetic este interzisă"⁽⁵⁾.

În acord cu dispoziţiile art. 13 din Convenţie "o intervenţie care are ca obiect să modifice genomul uman nu poate fi întreprinsă decât pentru scopuri preventive, de diagnosticare sau terapeutice şi numai dacă ea nu urmăreşte să introducă nicio modificare în genomul unui descendent".

În contextul prezentei analize, se impune a menţiona şi dispoziţiile art. 12 din Convenţia de la Oviedo, potrivit căreia "nu se va putea proceda la teste predictive de boli genetice sau care slujesc fie la depistarea unui subiect purtător al unei gene care provoacă o boală, fie pentru a detecta o predispoziţie sau o susceptibilitate genetică pentru o anumit boală decât numai din motive de sănătate sau de cercetare medicală, şi sub rezerva unor sfaturi genetice corespunzătoare".

III. Practicile eugenice în reglementarea Codului civil român

..........

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.