Consideraţii privind protecţia juridică a numelui şi a pseudonimului în reglementarea Codului civil român
de Lucian Bercea

Prof. univ. dr. SEVASTIAN CERCEL

Facultatea de Drept, Universitatea din Craiova

CONSIDERATIONS SUR LA PROTECTION JURIDIQUE DU NOM ET DU PSEUDONYME DANS LA REGLEMENTATION DU CODE CIVIL ROUMAIN

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

RESUME

Par la reglementation du droit au nom et des conditions dans lesquelles il peut etre obtenu, modifie ou change, le nouveau Code civil assure la protection juridique du nom. En matiere de la defense des droits extrapatrimoniaux, les dispositions des articles 252-256 du Code civil constituent le droit commun, instituant un systeme de sanctions specifiques.

Les dispositions des articles 252-253 du Code civil, ainsi que celles des articles 255-256 du Code civil, s'appliquent a tous les droits extrapatrimoniaux, y compris au droit au nom. A leur tour, les dispositions de l'article 254 du Code civil reglementent la defense du droit au nom et du droit au pseudonyme et s'appliquent exclusivement a la protection de ces droits extrapatrimoniaux.

Par les dispositions de l'art. 77, le Code civil proclame l'existence d'un droit a la protection des donnees a caractere personnel. Le nom et le prenom d'une personne representent des informations liees aux donnees a caractere personnel, de sorte que «le nom de la personne concernee» par le traitement de ces donnees peut etre protege par des moyens de protection reglementes en cette matiere.

Mots-cles: droits extrapatrimoniaux; droit au nom; droit au pseudonyme; droit a la protection des donnees a caractere personnel.

CONSIDERATIONS ON THE JUDICIAL PROTECTION OF THE NAME AND OF THE PSEUDONYM IN THE REGULATION OF THE ROMANIAN CIVIL CODE

ABSTRACT

By regulating the right to the name and the conditions under which it may be acquired, modified or changed, the Civil Code ensures the legal protection of the name. In the matter of defence on the on-proprietary rights, the provisions of art. 252-256 of the Civil Code represent the common law and institute a system of specific sanctions.

The provisions of art. 252-253 of the Civil Code, as well as of art. 255-256 of the Civil Code shall apply to all non-proprietary rights, including the right to the name. In turn, the provisions of art. 254 of the Civil Code shall regulate the protection of the right to the name and of the right to the pseudonym and shall exclusively apply to the protection of these non-proprietary rights.

According to the provisions of art. 77, the Civil Code proclaims the existence of a right to the protection of the personal data. An individual's surname and first name represent information relating to the personal data, so that "the name of the data subject" of these data processing may be protected by the defence means regulated in this matter.

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

Keywords: non-proprietary rights; the right to the name; the right to the pseudonym; the right to the protection of personal data.

Prin reglementarea dreptului la nume şi a condiţiilor în care acesta poate fi dobândit, modificat sau schimbat, Codul civil asigură protecţia juridică a numelui. În materia apărării drepturilor nepatrimoniale, dispoziţiile art. 252-256 C. civ. constituie dreptul comun şi instituie un sistem de sancţiuni specifice.

Dispoziţiile art. 252-253 C. civ., precum şi cele ale art. 255-256 C. civ. se aplică tuturor drepturilor nepatrimoniale, inclusiv dreptului la nume. La rândul lor, dispoziţiile art. 254 C. civ. reglementează apărarea dreptului la nume şi a dreptului la pseudonim şi sunt aplicabile exclusiv protecţiei acestor drepturi nepatrimoniale.

Prin dispoziţiile art. 77, Codul civil proclamă existenţa unui drept la protecţia datelor personale. Numele şi prenumele unei persoane reprezintă informaţii referitoare la date cu caracter personal, aşa încât "numele persoanei vizate" de prelucrarea acestor date poate fi protejat prin mijloacele de apărare reglementate în această materie.

1. Preliminarii

A. DREPTUL LA IDENTITATE. În doctrină se admite constant că a identifica persoana fizică înseamnă a constata identitatea acesteia, a individualiza omul în societate, în ansamblul relaţiilor sociale la care ia parte. Această problemă apare pe tot parcursul vieţii omului, în egală măsură, în viaţa sa juridică şi în cea "extrajuridică"¹. Identitatea omului a dobândit în timp o importanţă aparte prin prisma relaţiilor persoanei fizice cu ea însăşi şi cu ceilalţi, fiind din ce în ce mai riguros impusă ideea protejării identităţii fiecăruia. Dreptul la identitate este astăzi prevăzut în reglementările interne şi internaţionale. În plan internaţional, exempli gratia, art. 8 din Convenţia cu privire la drepturile copilului² impune "dreptul copilului de a-şi păstra identitatea, inclusiv cetăţenia, numele şi relaţiile familiale, astfel cum sunt recunoscute de lege, fără nicio imixtiune ilegală". Pe de altă parte, în dreptul român, în mod asemănător, art. 9 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului³ prevede: "Copilul are dreptul la stabilirea şi păstrarea identităţii sale".

..........

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.