Condiţiile substanţiale şi procesuale generale ale nulităţii civile [General substantive conditions of civil nullity]
de Cosmin-Teodor Aursulesei

Rezumat: Prezentul studiu, analizează în detaliu reglementarea legală a nulităţii civile, astfel cum este aceasta consacrată în Noul Cod Civil şi Noul Cod de procedură civilă. În cadrul acestuia, se identifică fiecare condiţie generală, expresă sau implicită, pe care legea, jurisprudenţa şi doctrina le-au reţinut a fi necesare pentru ca aceasta să poată opera, se abstractizează, se inventariază, se sistematizează şi se analizează fiecare în mod aprofundat, avându-se în vedere atât dimensiunea naţională, internă a acestei sancţiuni, cât şi influenţa europeană, indiscutabil existentă urmare a aderării României la Uniunea Europeană.

Cuvinte-cheie: norme imperative, sancţiune de drept civil, ineficacitate act jurudic, principiul legalităţii.

Abstract: This study, provides a thorough analysis of the legal regulation of civil nullity such as established by the New Civil Code and the New Civil Proceedings Code. The study identifies each of the general conditions - express or implicit - of civil nullity held by the law, the jurisprudence or the doctrine as being necessary so that it can operate; it abstracts, takes an inventory of, systematizes and analyzes each of them in depth, taking into consideration both the national, domestic dimension of this sanction, and the European influence, which is unquestionable as a consequence of the accession of Romania to the European Union.

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

Key-words: mandatory rules, civil law sanction, ineffectiveness of a legal act, the principle of legality.

1. Delimitarea nulităţii civile faţă de alte tipuri de nulităţi reglementate în alte ramuri de drept. În mod tradiţional, indiferent de ramura de drept pe tărâmul căreia ne situăm, nulitatea este definită în mod unanim ca fiind acea sancţiune de drept ce intervine pentru încheierea unui act juridic cu nerespectarea unei dispoziţii legale imperative edictate pentru încheierea sa valabilă.

Astfel, în funcţie de actul juridic încheiat, de norma juridică imperativă încălcată şi, în mod global, de ramura de drept pe tărâmul căreia ne situăm, nulitatea poate fi de mai multe feluri: nulitate de drept administrativ (art. 11 şi următoarele din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ⁽¹⁾), nulitate de drept fiscal (art. 49-51 din Noul Cod de procedură fiscală⁽²⁾, numit în continuare, pe scurt, "NCPF"), nulitate procesuală, care poate fi fie civilă (art. 174-179 din Noul Cod de procedură civilă⁽³⁾, numit în continuare, pe scurt, "NCPC"), fie penală (art. 280-282 din Noul Cod de procedură penală⁽⁴⁾, numit în continuare, pe scurt, "NCPP"), nulitate de dreptul muncii (art. 57 din Codul muncii⁽⁵⁾) sau chiar nulitate a actelor juridice cu forţa normativă a legii lato-sensu, care pot fi fie interne, adoptate de organele statale ale României, adică a legilor stricto-sensu (ordinare, organice şi constituţionale⁽⁶⁾), a ordonanţelor simple şi a ordonanţelor de urgenţă⁽⁷⁾, fie adoptate de organe extrastatale, cum sunt, spre exemplu, Regulamentele europene sau Directivele europene⁽⁸⁾ adoptate de Parlamentul European şi Consiliului Uniunii Europene potrivit propriilor proceduri legislative ş.a.m.d..

Tot astfel, şi regimul juridic al nulităţii care va opera cu privire la respectivul act juridic va fi, în principiu, cel reglementat de ramura de drept din care face parte, şi numai în mod subsidiar şi complementar, va fi incident regimul juridic general al nulităţii civile, în virtutea caracterului de drept comun (ius commune)⁽⁹⁾ al acestei din urmă ramuri de drept (art. 2 alin. (2) Noul Cod Civil⁽¹⁰⁾, numit în continuare, pe scurt, "NCC"⁽¹¹⁾) "pentru toate raporturile patrimoniale sau nepatrimoniale supuse unor drepturi speciale, particulare (de "ramură")"⁽¹²⁾.

În cele ce succed vom analiza doar regimul juridic de drept comun al nulităţii, respectiv nulitatea civilă, ce operează, în principiu, numai cu privire la actele juridice civile, şi numai în mod subsidiar şi cu privire la celelalte tipuri de nulităţi specifice altor ramuri de drept, ce intervin pentru actele juridice administrative, fiscale, de dreptul muncii⁽¹³⁾ ş.a.m.d..

În acest sens, urmează să analizăm reglementarea legală a nulităţii civile, să identificăm fiecare condiţie, expresă sau implicită, pe care legea, jurisprudenţa şi doctrina le-au reţinut a fi necesare pentru ca aceasta să intervină, să le abstractizăm, să le inventariem, să le sistematizăm, iar în final să le analizăm în mod aprofundat.

Lucrarea identifică doar acele condiţii generale prevăzute de lege pentru sancţiunea nulităţii, nu şi acele condiţii specifice, prevăzute pentru cazuri particulare, datorită unor raţiuni bine definite, care nu pot fi extinse şi în alte situaţii decât cele expres şi limitativ prevăzute de lege, întrucât, nulitatea constituind nu numai o sancţiune civilă, dar şi una din cele mai energice şi uzitate sancţiuni juridice, art. 10 NCC prevede că "legile care derogă de la o dispoziţie generală, care restrâng exerciţiul unor drepturi civile sau care prevăd sancţiuni civile se aplică numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege".

2. Condiţiile generale ale nulităţii civile vs. condiţiile speciale ale nulităţii civile. Ca orice instituţie juridică, şi nulitatea civilă substanţială comportă două categorii de condiţii: unele generale şi unele speciale.

Condiţiile generale sunt acelea care trebuie verificate şi îndeplinite în toate cazurile în care se invocă nulitatea unui act juridic civil individual determinat.

Condiţiile speciale sunt acelea care există doar în anumite cazuri, expres şi limitativ prevăzute de lege, care nu pot fi extinse şi la alte situaţii, şi care, în cazul incidenţei acestora, se adaugă celor generale şi este necesar a fi îndeplinite în mod cumulativ faţă de acestea din urmă.

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

De pildă, o astfel de condiţie specială a nulităţii civile o regăsim în Legea societăţilor⁽¹⁴⁾, în materia nulităţii relative⁽¹⁵⁾ a Hotărârilor Adunării Generale ale Asociaţilor ("Hotărârile AGA"), care, în art. 132 alin. (2), prevede faptul că pentru ca acţionarii societăţii să poată invoca nulitatea relativă a acestui act juridic, este necesar ca aceştia fie să nu fi participat la Adunarea Generală, fie deşi au participat, să fi votat împotriva măsurii adoptate şi să fi cerut să fie inserat acest lucru în cuprinsul Procesului-Verbal de şedinţă⁽¹⁶⁾.

Prin urmare, atunci când se invocă nulitatea relativă a unei Hotărâri AGA, distinct de condiţiile generale ale nulităţii civile prevăzute de lege, este necesară îndeplinirea a două condiţii suplimentare şi speciale, condiţii care însă, aşa cum arătat anterior, nu este necesar a fi îndeplinite în cazul invocării nulităţii altor tipuri de acte juridice.

Revenind la tematica abordată în cadrul prezentei lucrări, arătăm că nu ne vom apleca şi nu vom analiza decât cele dintâi condiţii, respectiv cele generale, care trebuie să existe în mod necesar în toate cazurile în care se invocă nulitatea unui act juridic, şi care, în lipsa fie şi a unuia dintre acestea, sancţiunea nulităţii nu poate opera, invocarea acesteia de către orice persoană interesată impunându-se a fi respinsă ca neîntemeiată.

I. Condiţiile generale de drept material ale nulităţii civile

Prin condiţii de drept material sau substanţial ale nulităţii civile înţelegem acele condiţii prevăzute de legea civilă substanţială, şi anume de Noul Cod civil (numit în continuare "NCC").

Astfel, Noul Cod civil reglementează, de o manieră exhaustivă, cu titlu general, în cuprinsul art. 1246-art. 1265, regimul juridic general, de drept comun pentru această sancţiune civilă.

..........

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.