Sistemul naţional de cercetare dezvoltare | Ordonanţă 57/2002
Acesta este un fragment din Ordonanţa nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
CAPITOLUL II Sistemul naţional de cercetare-dezvoltare
SECŢIUNEA 1 Cadrul general de reglementare şi organizare a activităţii de cercetare-dezvoltare
Art. 6. -
Sistemul naţional de cercetare-dezvoltare este constituit din ansamblul unităţilor şi instituţiilor de drept public şi de drept privat cu personalitate juridică, care au în obiectul de activitate cercetarea-dezvoltarea.
Acesta este un fragment din Ordonanţa nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Art. 7. -
Din sistemul naţional de cercetare-dezvoltare face parte sistemul de cercetare-dezvoltare de interes naţional, care cuprinde următoarele categorii de unităţi de drept public, cu personalitate juridică, acreditate în acest sens, conform prevederilor prezentei ordonanţe:
a) institute naţionale de cercetare-dezvoltare;
b) institute, centre sau staţiuni de cercetare ale Academiei Române şi de cercetare-dezvoltare ale academiilor de ramură;
c) institute de învăţământ superior acreditate sau structuri ale acestora;
d) institute sau centre de cercetare-dezvoltare organizate în cadrul societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi regiilor autonome de interes naţional.
Art. 8. -
În sistemul naţional de cercetare-dezvoltare sunt cuprinse, în afara unităţilor şi instituţiilor prevăzute la art. 7, şi următoarele categorii de unităţi şi instituţii:
A. Unităţile şi instituţiile de drept public:
a) institute, centre sau staţiuni de cercetare-dezvoltare organizate ca instituţii publice;
b) institute sau centre de cercetare-dezvoltare organizate în cadrul societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi regiilor autonome sau ale administraţiei publice centrale şi locale;
c) centre internaţionale de cercetare-dezvoltare înfiinţate în baza unor acorduri internaţionale;
d) alte instituţii publice sau structuri ale acestora, care au în obiectul de activitate cercetarea-dezvoltarea.
B. Unităţile şi instituţiile de drept privat:
a) unităţi de cercetare-dezvoltare organizate ca societăţi comerciale;
b) societăţi comerciale, precum şi structurile acestora care au în obiectul de activitate cercetarea-dezvoltarea;
c) instituţii de învăţământ superior private acreditate sau structuri ale acestora.
Art. 9. -
(1) Institutul naţional de cercetare-dezvoltare este o formă de organizare juridică, reglementată prin prezenta ordonanţă şi care se înregistrează ca atare la registrul comerţului.
(2) Formele de organizare ale celorlalte categorii de unităţi şi instituţii prevăzute la art. 7 şi 8 sunt reglementate prin legi specifice.
Acesta este un fragment din Ordonanţa nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Art. 10. -
(1) Activitatea de cercetare-dezvoltare din domeniul public sau privat poate fi desfăşurată şi în cadrul unor forme asociative, în condiţiile prevăzute de lege.
(2) Activitatea de cercetare-dezvoltare se poate desfăşura şi individual, în regim economic, de către persoane fizice autorizate conform prevederilor legale.
Art. 11. -
(1) Unităţile de cercetare-dezvoltare organizate ca institute naţionale sau ca instituţii publice se înfiinţează sau se reorganizează prin hotărâre a Guvernului, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Prin hotărâre a Guvernului de înfiinţare şi/sau de organizare şi funcţionare a unităţilor de cercetare-dezvoltare prevăzute la alin. (1) se stabilesc denumirea, obiectul de activitate, sediul şi patrimoniul, precum şi bunurile din domeniul public prevăzute de Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările ulterioare, şi date în administrare acestora.
(3) Unităţile de cercetare-dezvoltare organizate ca societăţi comerciale cu capital majoritar de stat se înfiinţează şi se reorganizează prin hotărâre a Guvernului, pe baza hotărârii adunării generale a acţionarilor.
Art. 12. -
(1) Unităţile şi instituţiile de cercetare-dezvoltare prevăzute la art. 7 şi 8 înfiinţează Consiliul ştiinţific, care participă la elaborarea strategiei unităţii şi a programelor proprii de cercetare-dezvoltare, precum şi la luarea măsurilor privind realizarea acestora.
(2) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului ştiinţific se aprobă de consiliul de administraţie al unităţilor şi instituţiilor prevăzute la alin. (1).
Art. 13. -
Realizarea unor servicii sau activităţi de microproducţie de către unităţile şi instituţiile prevăzute la art. 7 şi 8 se asigură prin asociere în participaţiune numai în scopul stimulării transferului rezultatelor activităţii de cercetare-dezvoltare, potrivit regulamentelor de organizare şi funcţionare proprii şi prevederilor legale corespunzătoare, cu aprobarea organului administraţiei publice centrale sub autoritatea căruia funcţionează şi a autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare.
Art. 14. -
(1) Unităţile şi instituţiile de cercetare-dezvoltare cu capital privat se pot organiza în condiţiile prevăzute de lege.
(2) Unităţile şi instituţiile de cercetare-dezvoltare cu capital majoritar de stat, organizate ca societăţi comerciale, se pot privatiza în condiţiile legii şi cu respectarea normelor specifice privind privatizarea unităţilor de cercetare-dezvoltare, elaborate de autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare şi aprobate prin hotărâre a Guvernului.
(3) Unităţile de cercetare-dezvoltare privatizate nu pot păstra în patrimoniu informaţiile sau documentaţiile de interes naţional acumulate până la data privatizării. Aceste informaţii şi documentaţii, determinate în conformitate cu prevederile normelor prevăzute la alin. (2), se depun la institutele naţionale sau la instituţiile publice de cercetare-dezvoltare desemnate în acest scop de autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare ori la arhivele statului.
Art. 15. -
(1) Unităţile şi instituţiile prevăzute la art. 7 şi 8 pot participa în nume propriu la cooperarea tehnico-ştiinţifică internaţională şi pot încheia în mod direct contracte privind aceste activităţi, în condiţiile legii; contractele, precum şi utilizarea rezultatelor cercetării se vor înscrie în termenii utilizaţi în acordurile internaţionale la care România este parte.
(2) Rezultatele cercetărilor considerate proprietate publică a statului se pot utiliza în cadrul cooperării internaţionale în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi cu aprobarea Guvernului.
Art. 16. -
Acesta este un fragment din Ordonanţa nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Unităţile şi instituţiile de cercetare-dezvoltare care beneficiază de finanţare şi din fonduri publice sunt obligate să asigure:
a) dezvoltarea bazei tehnico-ştiinţifice, actualizarea documentaţiei ştiinţifice de interes naţional, precum şi utilizarea acestora cu prioritate pentru activitatea de cercetare-dezvoltare;
b) urmărirea realizării transferului tehnologic;
c) adoptarea unor structuri organizatorice şi a unui management performant, urmând cele mai bune practici utilizate pe plan mondial;
d) eliminarea posibilităţilor de generare a unor acte de concurenţă neloială.
SECŢIUNEA a 2-a Institutele naţionale de cercetare-dezvoltare
Art. 17. -
(1) Institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, denumite în continuare institute naţionale, reprezintă o formă de organizare instituţională specifică activităţilor de cercetare-dezvoltare, instituită cu scopul de a asigura desfăşurarea acestor activităţi, precum şi consolidarea competenţei ştiinţifice şi tehnologice în domeniile de interes naţional, stabilite în acord cu strategia de dezvoltare a României.
(2) Institutul naţional este persoană juridică română, care are ca obiect principal activitatea de cercetare-dezvoltare şi care funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară, calculează amortismente şi conduce evidenţa contabilă în regim economic.
(3) Institutul naţional are patrimoniu propriu şi administrează patrimoniul public şi privat al statului pentru asigurarea desfăşurării activităţii şi funcţionează în coordonarea unui organ de specialitate al administraţiei publice centrale.
(4) Institutul naţional participă la elaborarea strategiilor de dezvoltare în domeniul specific, desfăşoară activităţi de cercetare-dezvoltare pentru realizarea obiectivelor cuprinse în Strategia naţională, constituie baze de competenţă ştiinţifică şi tehnologică, de expertiză, de perfecţionare a resurselor umane şi de documentare ştiinţifică şi tehnică. Institutul naţional poate desfăşura, în secundar, activităţi comerciale şi de producţie, conform regulamentului propriu.
Art. 18. -
(1) Înfiinţarea institutului naţional se face prin hotărâre a Guvernului, pe baza rezultatelor evaluării îndeplinirii condiţiilor pentru acreditare, cu avizul autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare, la propunerea organului administraţiei publice centrale coordonator în domeniul de activitate al unităţii.
(2) Înfiinţarea şi acreditarea unui institut naţional trebuie să asigure concentrarea resurselor financiare şi umane în domeniile de cercetare, orientate spre obiective de interes major.
(3) Evaluarea capacităţii de cercetare în vederea acreditării institutului naţional se realizează de autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe.
(4) Acreditarea institutului naţional include şi atestarea şi acreditarea acestuia în înţelesul art. 33 alin. (1) şi (2).
Art. 19. -
(1) Prin actul de înfiinţare al institutului naţional se stabilesc denumirea şi sediul principal, obiectul de activitate, patrimoniul şi organul administraţiei publice centrale în coordonarea căruia funcţionează şi se aprobă regulamentul de organizare şi funcţionare.
(2) Regulamentul de organizare şi funcţionare al institutului naţional se întocmeşte pe baza regulamentului-cadru, elaborat de autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Puneri în aplicare (1)
Acesta este un fragment din Ordonanţa nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(3) Structura organizatorică a institutului naţional este aprobată de organul administraţiei publice centrale în coordonarea căruia funcţionează.
(4) Institutul naţional poate înfiinţa în cadrul structurii organizatorice subunităţi cu sau fără personalitate juridică, necesare realizării obiectului său de activitate. Modalitatea de constituire a acestora şi relaţiile funcţionale din cadrul institutului naţional, precum şi cu terţii sunt stabilite prin regulamentul de organizare şi funcţionare a acestuia.
Art. 20. -
Institutele naţionale prevăzute la art. 7 sunt sprijinite financiar de la bugetul de stat pentru realizarea unor investiţii, dotări, aparatură, echipamente şi instalaţii, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
Art. 21. -
Conducerea institutului naţional se exercită de către consiliul de administraţie, format din 7 sau 9 persoane, din care fac parte, în mod obligatoriu, reprezentatul autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare, reprezentantul organului administraţiei publice coordonator al institutului naţional, reprezentantul Ministerului Finanţelor Publice, reprezentantul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi directorul general al institutului naţional, care este şi preşedintele consiliului de administraţie, precum şi preşedintele Consiliului ştiinţific al institutului naţional. Consiliul de administraţie se numeşte prin ordin al conducătorului organului administraţiei publice coordonator, cu avizul autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare. Consiliul de administraţie îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu propriul regulament de organizare şi funcţionare şi hotărăşte în toate problemele privind activitatea institutului naţional, cu excepţia celor care, potrivit legii, sunt date în competenţa altor organe.
Art. 22. -
Activitatea curentă a institutului naţional este condusă de directorul general, numit prin ordin al conducătorului organului administraţiei publice coordonator, cu avizul autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare, conform rezultatelor concursului organizat potrivit prevederilor metodologiei elaborate în acest scop de autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare şi aprobate prin hotărâre a Guvernului. Puneri în aplicare (1)
Art. 23. -
(1) Institutul naţional administrează, cu diligenţa unui bun proprietar, bunuri proprietate publică şi privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi bunurile proprii dobândite în condiţiile legii sau realizate din venituri proprii.
(2) Prin hotărârea Guvernului de înfiinţare sau reorganizare a institutului naţional se stabilesc bunurile din domeniul public prevăzute de Legea nr. 213/1998, bunurile din proprietatea privată a statului administrate de institut, precum şi bunurile proprii dobândite în condiţiile legii sau realizate din venituri proprii, după caz.
Art. 24. -
(1) Institutul naţional întocmeşte anual bugetul de venituri şi cheltuieli, bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere, potrivit metodologiei stabilite de Ministerul Finanţelor Publice.
(2) Bugetul de venituri şi cheltuieli se aprobă de organul administraţiei publice centrale coordonator, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice şi al Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale. Puneri în aplicare (1)
(3) Bilanţul contabil anual se aprobă de organul administraţiei publice centrale coordonator, în condiţiile legii.
Art. 25. -
(1) Partea din veniturile institutului naţional, care depăşeşte cheltuielile, după plata impozitului pe profit şi după acoperirea pierderilor contabile, se utilizează după cum urmează:
a) 20% pentru cointeresarea personalului angajat în activităţile de cercetare-dezvoltare;
Acesta este un fragment din Ordonanţa nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
b) până la 60% se poate utiliza pentru finanţarea dezvoltării institutului naţional, în conformitate cu planul de investiţii şi dotări ale acestuia, aprobat de organul administraţiei publice centrale coordonator. În situaţia în care sumele respective nu sunt utilizate cu destinaţia stabilită prin prezenta ordonanţă, acestea se fac venit la bugetul de stat;
c) restul rămâne la dispoziţia institutului naţional pentru desfăşurarea activităţii curente.
(2) În situaţia în care sumele prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) nu sunt utilizate cu destinaţia stabilită prin prezenta ordonanţă, ele se reportează în vederea utilizării în anul următor.
Art. 26. -
(1) În situaţia în care în cursul unui an veniturile institutului naţional nu sunt suficiente, pentru acoperirea cheltuielilor curente acesta poate contracta credite bancare, în valoare de cel mult 20% din veniturile brute realizate în anul precedent.
(2) Contractarea de credite peste plafonul stabilit se face cu aprobarea Ministerului Finanţelor Publice şi a organului administraţiei publice centrale coordonator.
Art. 27. -
(1) În cazul angajării răspunderii contractuale sau delictuale a institutului naţional creditorii pot cere executarea silită numai asupra bunurilor proprii ale acestuia.
(2) Bunurile proprietate publică şi privată a statului sunt inalienabile şi nu pot fi constituite drept garanţii.
Art. 28. -
(1) Institutul naţional hotărăşte cu privire la investiţiile ce urmează să fie realizate potrivit obiectului său de activitate, finanţarea efectuându-se din surse proprii şi credite bancare, cu excepţia investiţiilor care intră sub incidenţa art. 20 şi art. 49 alin. (5).
(2) Execuţia investiţiilor se adjudecă potrivit legii care reglementează achiziţiile publice.
SECŢIUNEA a 3-a Resurse umane
Art. 29. -
Menţinerea şi dezvoltarea potenţialului uman de cercetare-dezvoltare şi a bazei de cunoştinţe în domeniu reprezintă un atribut important al politicii de cercetare, susţinut cu prioritate prin programul privind resursele umane.
Art. 30. -
(1) Autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare urmăreşte creşterea potenţialului naţional de cercetare şi solicită Academiei Române şi academiilor de ramură, instituţiilor de învăţământ superior, institutelor naţionale şi instituţiilor publice din sistemul naţional de cercetare-dezvoltare să elaboreze şi să aplice programe privind formarea şi dezvoltarea resurselor umane utilizate în cercetare. Programele astfel elaborate vor fi sintetizate în Strategia resurselor umane din activitatea de cercetare-dezvoltare, parte componentă a Strategiei naţionale.
(2) Unităţile şi instituţiile de cercetare-dezvoltare, care beneficiază de facilităţile prevăzute în prezenta ordonanţă, vor asigura stabilizarea personalului atestat pe grade ştiinţifice, vor lua măsuri speciale pentru motivarea tinerilor de a desfăşura activităţi în acest domeniu şi vor menţine şi vor dezvolta potenţialul uman de cercetare implicat în domenii de vârf, prin angajarea anuală a unui număr de absolvenţi şi specialişti cu cea mai bună pregătire, cel puţin egal cu numărul de personal cu studii superioare plecat din institut în anul anterior, cu excepţia situaţiilor ce rezultă din restructurări. Promovarea cercetătorilor se face ţinându-se seama, în principal, de performanţa ştiinţifică, confirmată la nivel naţional şi internaţional.
Art. 31. -
(1) Unităţile şi instituţiile de cercetare-dezvoltare evaluate în condiţiile art. 33, academiile de ramură şi instituţiile de învăţământ superior acreditate organizează şi participă, cu prioritate, la programele de formare profesională a persoanelor cu studii superioare din domeniu.
Acesta este un fragment din Ordonanţa nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(2) Instituţiile de învăţământ superior, academiile de ramură, institutele de cercetare şi cele de cercetare-dezvoltare pot colabora pe bază de reciprocitate în promovarea unor programe de formare continuă, doctorate, teme de cercetare, în practica studenţilor şi alte asemenea activităţi.
(3) Finanţarea programelor prevăzute la alin. (1) şi (2) se face conform prevederilor legale în vigoare şi reglementărilor specifice stabilite la nivelul unităţilor organizatoare.
(4) Studenţii şi doctoranzii din instituţiile de învăţământ superior pot face parte din colectivele de cercetare, putând participa efectiv la rezolvarea problemelor din cadrul contractelor de cercetare, tematica acestora putând fi parte a tematicii tezelor de doctorat sau proiectelor de diplomă. Studenţii şi doctoranzii care participă la rezolvarea problemelor din cadrul contractelor de cercetare vor putea fi remuneraţi conform legii.
Art. 32. -
Cercetătorii ştiinţifici gradul I cu titlul de doctor pot conduce doctorate în instituţiile organizatoare de doctorat, în condiţiile legii.
Acesta este un fragment din Ordonanţa nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.